1.2.1.

SISTEMUL POLITIC

DEFINITIE

Un sistem politic este un sistem localizat la nivelul sistemul social care îndeplineşte
funcţii de natură politică şi priveşte guvernarea. Este de regulă comparat cu sistemul
juridic, sistemul economic, sistemul cultural sau alte sisteme prezente în viaţa socială.

Există mai multe perspective utile pentru definirea noţiunii de "sistem politic" şi
numeroase definiţii:

• Un sistem politic este constituit dintr-un set complet de instituţii şi organizaţii

politice, precum partidele politice şi grupurile de interes (sindicate, grupuri de
lobby, etc.), căruia i se adaugă relaţiile dintre aceste instituţii şi, nu în ultimul
rând, normele ce le guvernează funcţionarea (constituţia, legea electorală).
• Un sistem politic este compus din membrii unei organizaţii sociale (grup) care
sunt la putere.
• Un sistem politic este un sistem instituţional care deţine monopolul asupra
utilizării legitime a forţei şi asupra legiferării (aici sistemul politic este identificat
cu statul).
• Un sistem politic este un sistem, iar în această calitate posedă în mod obligatoriu
două proprietăţi: conţine un set de componente interdependente şi limite prin
raportare la mediul cu care interacţionează.
• Un sistem politic este concomitent un subsistem al sistemului social cu un rol
determinat: acela de a produce decizii cu caracter obligatoriu pentru întreaga
societate.

În opinia lui David Easton, unul dintre cei mai importanţi autori ce au contribuit la
adaptarea analizei sistemelor pentru utilizarea sa în câmpul politologiei, funcţia
determinantă ce distinge sistemul politic de alte sisteme similare este aceea de a aloca
valorile prin intermediul autorităţii într-o societate dată. Această abordare se bazează pe
înţelegerea relaţiei dintre intrările în sistem (solicitări dar şi sprijin pentru funcţionarea
sistemului) şi ieşiri (politicile publice, rezultatul interacţiunilor dintre elementele
constitutive ale sistemului).

Asemănări între sistemele politice:

Părţi interdependente:

• cetăţenii
• guvernul

Limite:
 • cetăţenia
• teritoriul
• proprietatea

1.2.2. GUVERNAREA
În cursul istoriei lor au cunoscut diverse moduri de guvernare:

 Guvernarea oligarhică (Grecia arhaică, Sparta): puterea este exercitată deun

număr redus de bărbaţi (la Sparta, legile lui Licurg). Dacă se disting prin bogăţie, se
vorbeşte de plutocraţie şi aristrocraţie în cazul grupurilor privilegiate prin naştere.

 Tirania (Grecia arhaică): guvernarea este dirijată de o persoană care-şi impune

voinţa fără reguli prestabilite. La Atena, în secolul al VI – lea, Peisistrate va prelua
puterea, profitînd de tulburările din cetate.

 Guvernarea democratică (Grecia clasică): exclude puterea unei autorităţi care nu

derivă de la popor. Partizanii oligrahiei sunt mai mult sau mai puţin ostili democraţiei; ei
se vor asocia în hetarii.

 Guvernarea monarhică (Grecia elenistică): puterea este exercitată de către un şef

unic, regele.

Democraţia în Lumea Antică.

Antena a fost guvernată succesiv de regi, care se pretindeau descendeţi ai lui Tezeu,
apoi de aristocraţi şi de tirania lui Pisistrate şi fii săi Hipparchos şi Hippias, el reuşeşte să
deminueze puterea nobililor.
Un nou regim politic, democraţia treptat se impune la Atena începînd cu sfîrşitul sec.
VIî. Hr. Colunizareaşi dezvoltarea comerţului au îmbogăţit şi meşteşugarii şi negustorii.
Marii proprietari funciari, în special aristocraţii şi-au pierdut astfel supremaţia. Ei au
apelat tot mai mult la popor pentru apărarea cetăţii. Toţi cetăţenii puteau şi trebuiau să
participe la război. Împărţind pericolele şi conurile luptei poporul aspiră să participe şi la
guvernare.

Către 507 î. Hr. Clistene va iniţia reforme democratice: crearea demilor, reorganizarea
Bule- ului magistrativ.

Trăgînd îmvăţăminte din schimbările şi tulburările care au agitat Atena la căderea

tiraniei (510 î. Hr.) Clistene a căutat să echilibreze puterile diferitor categorii de cetăţeni
ai Aticii. Toţi cetăţenii îşi exprimă părerea votănd şi alegînd conducătorii. În sec. V î. Hr.
democraţia se consolidează, toţi cetăţenii sunt liberi şi posedă aceleaşi drepturi politece.

La mijlocul secolului V î. Hr. Pericle a jucat un rol esenţial graţie încrederii ce i-o acordă
concetăţenii săi. Sistemul de îndemnizaţii instituit de Percile a permis cetăţenilor săraci
să-şi exerseze drepturile politice, multe doreau acest lucru. Ea era menită să protejeze
democraţia de reîntoarcerea unui tiran.

În viziunea popoarelor antice Atena era cetatea democratică prin excelenţă. Dar numai o
minoritate se bucură de drepturi politice: de a vota, a alege, a fi ales, precum şi de dreptul
de a poseda pămînt. Cetăţenii sunt cei care au tată cetăţean mamă fiică de cetăţean, şi-au
îndeplinit serviciul militar , însă ei nu constituiau decît a zecea parte din populaţia Aticii.

Soţiile cetăţenilor, străinii, sclavii care contribuie la prosperitatea cetăţii nu au nici un

drept.

Ecclesia sau Adunarea Poporului se reuneşte în agora, piţa publică; toţi cetăţemoo care
doresc să propună legi: ea discută acceptă sau respinge proiectele de legi. Ea nu este
convocată prea des, căci cetăţenii trăiesc departe de Atena sunt adesea absenţi.

Bule sau Consiliul, este o adunare permanentă alcătuită din 500 de membri aleşi prin
tragere la sorţi numiţi consilieri sau bouleutai; ei lucrează pe grupuri de căte 50. El
pregăteşte lucrările Ecclesia şi controlează activitatea magistraţilor.

Magistraţii trebuie să aplice legile otate de ecclesia. Ei de asemenea sunt aleşi prin
tragere la sorţi, însă cei mai importanţi, zece strategi, sunt aleşi. În calitate de strateg,
permanent reales între a.444-424 î. Hr., Pericle a condu Atena. Justiţia este înfăptuită de
popor. Tribunalul cel mai important, Heliaia sau tribunalul poporului, este compus din
6000 de cetăţeni aleşi prin tragere la sorţi în fiecare an. Pentru fiecare caz era constituit
un tribunal de cîteva sute de heliaşti în fapta cărora apăreau acuzatul şi acuzatul Heliaştii
decedau prin votul lor condamnarea sau achitarea.

Regimul politSS