Parohia Sfântul Gheorghe Vechi

adormirea maicii domnului

Sãptãmâna 08 - 14.vIii.2010
Al 237-lea cuvânt

cuvânt spre folos

" Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, |mp`r`tesei,
celei ce te sui de la p`m#nt la cer, c#ntare cu cucernicie, pentru preacinsti-
ta ta Adormire, aducem ]ie N`sc`toare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai
biruin]` peste moarte, de toate \nt#mpl`rile aduc`toare de moarte ne
p`ze[te pe noi, ca s`-]i c#nt`m ]ie: Bucur`-te, ceea ce e[ti plin` de har, care
\ntru Adormirea ta, nu ne la[i pe noi ! "
Condacul I, Acatistul Adormirii Maicii Domnului
nr. 237 Cuvânt spre folos pagina 2

Duminica a unsprezecea dupã Rusalii

pericopa apostolului
din erpistola i-a cãtre corinteni a sfântului apostol pavel (ix, 2-12)
2. Dac` altora nu le sunt apostol, vou`, spune, oare, [i legea acestea?
negre[it, v` sunt. C`ci voi sunte]i pecetea 9. C`ci \n Legea lui Moise este scris: "S` nu
apostoliei mele \n Domnul. legi gura boului care treier`". Oare de boi se
3. Ap`rarea mea c`tre cei ce m` judec` aceas- \ngrije[te Dumnezeu?
ta este. 10. Sau \n adev`r pentru noi zice? C`ci pentru
4. N-avem, oare, dreptul, s` m#nc`m [i s` noi s-a scris: "Cel ce ar` trebuie s` are cu
bem? n`dejde, [i cel ce treier`, cu n`dejdea c` va
5. N-avem, oare, dreptul s` purt`m cu noi o avea parte de roade".
femeie sor`, ca [i ceilal]i apostoli, ca [i fra]ii 11. Dac` noi am sem`nat la voi cele
Domnului, ca [i Chefa? duhovnice[ti, este, oare, mare lucru dac` noi
6. Sau numai eu [i Barnaba nu avem dreptul vom secera cele p`m#nte[ti ale voastre?
de a nu lucra? 12. Dac` al]ii se bucur` de acest drept asupra
7. Cine sluje[te vreodat`, \n oaste, cu solda voastr`, oare, nu cu at#t mai mult noi? Dar nu
lui? Cine s`de[te vie [i nu m`n#nc` din roada ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le
ei? Sau cine pa[te o turm` [i nu m`n#nc` din r`bd`m, ca s` nu punem piedic` Evangheliei
laptele turmei? lui Hristos.
8. Nu \n felul oamenilor spun eu acestea. Nu

pericopa sfintei evanghelii

dupã sfântul apostol ºi evanghelist matei (XviiI, 23-35)
(Pilda datornicului nemilostiv)
23. De aceea, asem`natu-s-a \mp`r`]ia
cerurilor omului \mp`rat care a voit s` se
socoteasc` cu slugile sale.
24. {i, \ncep#nd s` se socoteasc` cu ele, i s-
a adus un datornic cu zece mii de talan]i.
25. Dar neav#nd el cu ce s` pl`teasc`,
st`p#nul s`u a poruncit s` fie v#ndut el [i
femeia [i copii [i pe toate c#te le are, ca s`
se pl`teasc`.
26. Deci, c`z#ndu-i \n genunchi, sluga
aceea i se \nchina, zic#nd: Doamne,
\ng`duie[te-m` [i-]i voi pl`ti ]ie tot.
27. Iar st`p#nul slugii aceleia, milostivin-
du-se de el, i-a dat drumul [i i-a iertat [i
datoria.
28. Dar, ie[ind, sluga aceea a g`sit pe unul
dintre cei ce slujeau cu el [i care-i datora o
sut` de dinari. {i pun#nd m#na pe el, \l
sugruma zic#nd: Pl`te[te-mi ce e[ti dator.
29. Deci, c`z#nd cel ce era slug` ca [i el, \l
ruga zic#nd: |ng`duie[te-m` [i \]i voi pl`ti.
30. Iar el nu voia, ci, merg#nd, l-a aruncat
\n \nchisoare, p#n` ce va pl`ti datoria.
31. Iar celelalte slugi, v`z#nd deci cele
petrecute, s-au \ntristat foarte [i, venind,
au spus st`p#nului toate cele \nt#mplate.
32. Atunci, chem#ndu-l st`p#nul s`u \i
zise: Slug` viclean`, toat` datoria aceea ]i-
am iertat-o, fiindc` m-ai rugat.
33. Nu se c`dea, oare, ca [i tu s` ai mil` de
cel \mpreun` slug` cu tine, precum [i eu
am avut mil` de tine?
34. {i m#niindu-se st`p#nul lui, l-a dat pe
m#na chinuitorilor, p#n` ce-i va pl`ti toat`
datoria.
35. Tot a[a [i Tat`l Meu cel ceresc v` va
face vou`, dac` nu ve]i ierta - fiecare
fratelui s`u - din inimile voastre.
pagina 3 Cuvânt spre folos nr. 237

SÃPTÃMÂNA 08 - 14.viii.2010
ZI CALENDAR INTERVAL PROGRAM LITURGIC PreoÞi slujitori
ORAR În ordinea slujirii
Duminic` Sf. Emilian M`rturisitorul, Episcopul 07.30-12.00 - Utrenia [i Sf#nta Liturghie Pr. Ionel Durlea
Cizicului; Sf. Miron, Episcopul Cretei

Luni Sf. Apostol Matia;

Sfin]ii 10 Mucenici M`rturisitori pentru
18.00-19.00 - Paraclisul Sf. M. M. Gheorghe Pr. Ionel Durlea
icoana lui Hristos; Sf. Mucenic Antonin
Mar]i Sf. Mucenici: Lavrentie arhidiaconul,
Xist [i Ipolit

Miercuri †) Sf. Ierarh Nifon, 18.00-20.30 - Acatistul Sf. M. M. Gheorghe Pr. Ionel Durlea
Patriarhul Constantinopolului; - Sf#ntul Maslu
Sf. Mare Mucenic Evplu, Arhidiaconul - Or` de lectur` a Sf. Scripturi
Joi Sf. Mucenici:
Fotie, Anichit, Pamfil [i Capiton

Vineri Mutarea moa[telor Cuviosului Maxim

M`rturisitorul;
Odovania Praznicului Schimb`rii la Fa]` 18.00-20.00 - Vecernia [i Paraclisul Pr. Ionel Durlea
Maicii Domnului
S#mb`t` |naintepr`znuirea 08.00-13.00 - Taina Sfintei Spovedanii Pr. Ionel Durlea
Adormirii Maicii Domnului;
Sf. Prooroc Miheia
17.00- - Priveghere [i Prohodul Pr. Ionel Durlea
Adormirii Maicii Domnului

predicã la Duminica a Xi-a dupã rusalii

( Despre datoria de a ierta celor ce ne gre[esc )
Slug` viclean`, toat` datoria aceea ]i-am
iertat-o, fiindc` m-ai rugat.
Nu se c`dea, oare, ca [i tu s` ai mil` de
cel \mpreun` slug` cu tine?
(Matei 18, 32-33)
Iubi]i credincio[i,
Sf\nta [i dumnezeiasca Evanghelie
de azi ne arat` datoria de a ierta pe cei ce
ne gre[esc. Domnul nostru Iisus Hristos,
ne \nva]` c` toat` Legea [i proorocii, se
reazem` pe dou` porunci, adic` s` iubim
pe Dumnezeu [i pe aproapele nostru
(Matei 22, 37-40). Mila este una din faptele
bune care izvor`[te din dragoste, dup`
m`rturia Sf\ntului Apostol Pavel, care
zice: Dragostea se milostive[te (I
Corinteni 13, 4). Cine nu are mil` de
fratele s`u este semn c` acela nu are
dragoste [i petrece \n \ntunericul urii de
fra]i (I Ioan 2, 9-11; 4, 20).
P`rintele Ilie Cleopa
Dragostea lui Dumnezeu c`tre noi
se aseam`n` cu dragostea p`rin]ilor pen-
tru fiii lor (Deuteronom 1, 37-45; Isaia 49,
15; 66, 13). Precum un tat` [i o mam` bun`
\[i iubesc pe fiii lor [i, ori de c\te ori ar
gre[i ei, dac` se \ntorc [i cer iertare, \i
iart` [i \i m\ng\ie, a[a este [i dragostea lui
Dumnezeu spre noi, care s\ntem fiii S`i
(Ioan 1, 12) [i a[a ni se cuvine s` fim cu
dragostea [i cu mila fa]` de cei ce ne
gre[esc nou`. M\ntuitorul nostru Iisus
Hristos, fiind pironit pe cruce, S-a rugat
pentru cei ce L-au r`stignit spun\nd:
P`rinte, iart`-le lor c` nu [tiu ce fac (Luca
23, 34).
Toate faptele bune de le va avea
cineva, dac` nu are dragoste, nu are nimic
(I Corinteni 13, 1-2). Fiul lui Dumnezeu
venind \n lume, din nem`rginita Sa
bun`tate, cu dragoste [i mil` pentru noi
nr. 237 Cuvânt spre folos
(Efeseni 3, 18-19), a desfiin]at deosebirea
\ntre vr`jma[i [i prieteni [i ne-a dat
porunc` s` iubim pe vr`jma[ii no[tri, s`
binecuv\nt`m pe cei ce ne blestem`, s` ne
rug`m pentru binele celor ce ne vat`m` [i
ne prigonesc [i s` facem bine celor ce ne
ur`sc (Matei 5, 44). Dup` m`rturia acestei
\nv`]`turi nu avem voie s` ur\m pe nimeni,
ci pe to]i cei ce ne gre[esc s`-i iubim [i s`
le iert`m gre[elile, chiar dac` ne-ar face
cel mai mare r`u.
S` ne aducem aminte c` Dumnezeu
din a Sa nem`rginit` bun`tate plou` peste
cei drep]i [i peste cei nedrep]i, [i r`sare
soarele S`u peste cei buni [i peste cei r`i
(Matei 5, 45). De aceea s\ntem [i noi datori
a face bine tuturor [i a ierta gre[elile celor
ce ne gre[esc (Matei 6, 12; I Tesaloniceni
5, 15), purt\nd neputin]ele altora (Galateni
6, 2; Efeseni 4, 2). A[a ne \ndeamn` [i
Sf\ntul Apostol Pavel, zic\nd: Fi]i buni
\ntre voi [i milostivi iert\nd unul altuia,
precum [i Domnul v-a iertat vou`, \n
Hristos (Efeseni 4, 32). |n alt loc zice:
|ng`dui]i-v` unul pe altul, iert\nd unul
altuia; iar dac` cineva are vreo pl\ngere
\mpotriva cuiva, dup` cum Hristos v-a ier-
tat vou`, a[i[derea ierta]i [i voi (Coloseni
3, 13).
A[adar, fra]ii mei, aduc\ndu-ne
aminte de iubirea lui Dumnezeu fa]` de
noi, care pururea gre[im \naintea Lui, s`
ne silim [i noi dup` a noastr` putere s`
iert`m \ntotdeauna pe cei ce ne gre[esc
nou` (Ioan 13, 34). Dragostea de
Dumnezeu nu se poate ar`ta \ntre noi f`r`
de iubirea dintre noi [i f`r` iertarea celor
ce ne gre[esc nou` (I Ioan 3, 17; 4, 20-21).
Iubi]i credincio[i,
S` ascult`m acum pe Sf\ntul Efrem
Sirul, care, vorbind despre iertarea celor
ce ne gre[esc, de care at\rn` [i iertarea
p`catelor noastre, zice a[a: "Bine a zis
Domnul: c` sarcina Mea este u[oar`! C`
ce greutate [i ce osteneal` este a l`sa noi
pagina 4
fratelui nostru gre[elile cele u[oare [i de
nimic vrednice, spre a ni se ierta [i nou`
cele ale noastre..." {i mai departe zice: "Nu
am zis s`-Mi aduce]i bani, sau ]api, sau
post, sau priveghere, ca s` zice]i: Nu am
sau nu pot! Ci ceea ce este lesnicios [i u[or
[i scurt ne-a poruncit, zic\nd: Tu iart`
fratelui t`u gre[elile lui [i Eu \]i iert pe ale
tale! Tu \ns` nici gre[elile nu ier]i, poate
pu]ini bani doi sau trei dinari iar Eu
nenum`ra]i talan]i \]i d`ruiesc ]ie. Tu nu
mai ier]i nimic d`ruindu-i; iar Eu \]i dau
]ie vindecare [i \mp`r`]ie \]i d`ruiesc. {i
darul t`u atunci \l primesc c\nd te \mpaci
cu cel ce \]i vr`jm`[e[te ]ie, c\nd nu ai
vrajb` asupra cuiva \ntru m\nia ta. C\nd ai
pace [i dragoste c`tre to]i, atunci
rug`ciunea ta este bine primit` [i prinosul
t`u bine pl`cut [i casa ta este blagoslovit`
[i tu e[ti fericit. Dac` tu cu fratele t`u nu
te \mpaci, cum ceri iertare de la Mine?
Cuvintele Mele le calci [i ceri iertare
de la Mine? Eu, St`p\nul t`u \]i poruncesc
[i tu nu iei aminte? Apoi cum \ndr`zne[ti
s` aduci c`tre Mine rug`ciune [i jertf`?
C`ci precum tu \]i \ntorci fa]a de c`tre
fratele t`u, a[a [i Eu despre rug`ciunea ta
[i de la darul t`u voi \ntoarce ochii Mei"
(Cuv\nt pentru dragoste, tom III, pag. 31-
33, M-rea Neam], 1823).
Dumnezeiescul p`rinte Isaac
Sirianul, congl`suind cu Sf\ntul Efrem,
arat` c` nu prime[te Dumnezeu
rug`ciunea noastr`, dac` noi avem ur` [i
nu vom ierta pe cei ce ne gre[esc nou`, c`
iat` ce zice: "S`m\n]` pe piatr` este
rug`ciunea celui ce are pomenire de r`u
asupra fratelui s`u" (Cuv\nt 58, pag. 297,
M-rea Neam], 1818). A[adar, fra]i cre[tini,
s` lu`m aminte cu toat` frica de
Dumnezeu la cuvintele acestor sfin]i
p`rin]i, care se reazem` pe cuvintele
M\ntuitorului nostru Iisus Hristos, Care a
zis \n Sf\nta Sa Evanghelie: De ve]i ierta
oamenilor gre[elile lor, va ierta [i vou`
pagina 5 Cuvânt spre folos
Tat`l vostru Cel ceresc, iar de nu ve]i ierta
oamenilor gre[elile lor, nici Tat`l vostru
Cel ceresc nu va ierta vou` gre[elile voas-
tre (Matei 6, 14-15).
Fra]ii mei, dac` credem c` acestea
s\nt cuvintele [i poruncile M\ntuitorului
nostru Iisus Hristos, [i c` niciodat` gura
Lui nu poate s` spun` neadev`r, El fiind
fiin]a adev`rului, apoi s` ne d`m seama c`
niciodat` nu vom primi iertarea de la
Dumnezeu, at\ta vreme c\t vom fi
\nvr`jbi]i cu oamenii [i "nu vom ierta din
toat` inima p`catele [i gre[elile fra]ilor
no[tri" (Marcu 11, 25). Nimeni s` nu
cread` c`, cu darurile sale sau cu slujbele
ce le d` la sf\nta biseric`, se va putea
\mp`ca cu Dumnezeu [i va lua iertare de
p`catele sale, mai \nainte de a se \mp`ca [i
a se ierta cu cei ce au fost \nvr`jbi]i.
Acest adev`r ni-l arat` |nsu[i
Hristos Domnul c\nd zice \n Sf\nta
Evanghelie: De-]i vei aduce darul t`u la
altar [i acolo \]i vei aduce aminte c` fratele
t`u are ceva asupra ta, las` darul t`u
\naintea altarului [i du-te de te \mpac` cu
fratele t`u, apoi vin` [i adu darul t`u
(Matei 5, 23-24).
Nu numai darul nostru nu-l
prime[te Dumnezeu mai \nainte de a ne
\mp`ca cu aproapele nostru, ci nici
rug`ciunea noastr` n-o prime[te c` zice:
C\nd sta]i de v` ruga]i, ierta]i tot ce ave]i
asupra cuiva, ca [i Tat`l vostru Cel din
ceruri s` v` ierte vou` gre[elile voastre
(Marcu 11, 25). Acela[i lucru ne \nva]`
M\ntuitorul [i \n rug`ciunea domneasc`
Tat`l nostru, pe care o rostim zilnic,
diminea]a [i seara: {i ne iart` nou`
gre[elile noastre, precum [i noi iert`m
gre[i]ilor no[tri (Matei 6, 12). Dac` nu
iert`m noi mai \nt\i pe fra]ii no[tri, nici
Tat`l nostru ceresc nu ne va ierta p`catele
noastre. Iertarea este o condi]ie obligato-
rie pentru m\ntuirea omului, a lumii \ntre-
nr. 237
gi. Iertarea st` la temelia p`cii din inim` [i
a cuno[tin]ei fiec`ruia dintre noi. Iertarea
salveaz` familia de divor] [i distrugere,
salveaz` rudele de ceart` [i judec`]i,
salveaz` lumea de r`zboaie, de ur` [i de
moarte.
|ns` nimic nu-i mai greu pentru noi
oamenii dec\t s` iert`m pe cei ce ne-au jig-
nit, ne-au def`imat sau ne-au p`gubit.
Pentru un cuv\nt de ocar`, pentru un lucru
de nimic, pentru o mic` pagub`, unii
cre[tini tr`iesc \n ceart`, [i chiar \njur`,
ani de zile. Ba ajung la judecat` [i la fapte
de r`zbunare, \nc\t nici preotul din paro-
hie, nici rudele, nici b`tr\nii satului, nici
boala [i frica mor]ii nu le \nmoaie inima s`
se ierte, s` se \mpace unii cu al]ii. De aceea
nu pu]ini mor certa]i \ntre ei, spre ve[nica
lor os\nd`. C` dup` moarte nimeni nu mai
poate face nimic pentru m\ntuirea lui.
Aceast` stare grea de ur` [i
r`zbunare dintre oameni, care duce pe
acei care nu iart` la moarte, o arat`
Hristos foarte clar \n pilda din Evanghelia
care s-a citit ast`zi. |mp`ratul care ia
socoteal` slugilor sale este |mp`ratul
Hristos care ne va judeca pe to]i la
sf\r[itul veacurilor. Datornicul care
datoreaz` |mp`ratului ceresc zece mii de
talan]i este fiecare dintre noi, care
dator`m lui Hristos poc`in]`, lacrimi,
milostenie [i iertare pentru mul]imea
p`catelor pe care le-am f`cut.
Dar \n timp ce Dumnezeu, ca un tat`
bun, ne iart` toat` datoria, adic` toate
p`catele, noi oamenii nu iert`m pe cei ce
ne-au gre[it pu]in, ci le cerem datoria cu
dob\nd`. Iar dac` nu ne \ntorc datoria ne
r`zbun`m pe ei, \i d`m \n judecat`, le
dorim r`ul, nu-i iert`m p\n` la moarte. De
aceea [i Dumnezeu se sup`r` pe cei care
nu iart` pe aproapele, ci tr`iesc \n ur` [i
r`zbunare, [i le va zice la judecat`: Slug`
viclean`, toat` datoria aceea ]i-am iertat-o
pagina 6 Cuvânt spre folos
adic` toate p`catele pentru c` M-ai rugat.
Nu se c`dea oare ca [i tu s` ai mil` de cel
\mpreun` slug` cu tine, precum [i Eu am
avut mil` de tine? {i m\niindu-se st`p\nul
lui, l-a dat pe m\na chinuitorilor, p\n` ce-i
va pl`ti toat` datoria (Matei 18, 32-34).
Auzi]i ce zice Hristos, St`p\nul vie]ii
[i al mor]ii? Pe cei ce nu iart` pe aproapele
lor, nici Dumnezeu nu-i va ierta la judeca-
ta cea mare de apoi, ci \i va arunca \n chin-
urile iadului pentru vecii vecilor. C` dac`
\n via]` nu ne poc`im, nici nu iert`m, nici
nu facem milostenie [i murim a[a, nu vom
avea iertare niciodat` [i nimeni nu ne va
mai scoate din ve[nica os\nd`.
Iubi]i credincio[i,
Cea mai mare virtute cre[tin` este
iubirea. Ea este via]a noastr` [i avem
nevoie de ea ca de aer. De aceea, spune
Sf\ntul Evanghelist Ioan: Dumnezeu este
iubire. Iar iertarea, \mp`carea, milostenia,
cercetarea bolnavilor, primirea str`inilor
[i altele asemenea s\nt fiicele cele mai
mari ale iubirii cre[tine.
Iubirea de Dumnezeu [i iubirea de
aproapele, s\nt poruncile cele mai mari din
Sf\nta Evanghelie care stau la temelia
m\ntuirii noastre. De felul cum vom [ti s`
iert`m, s` ajut`m pe aproapele, s` r`bd`m
pe to]i, s` facem pace, s` nu ne r`zbun`m,
de aceasta depinde pacea noastr`, bucuria
vie]ii noastre, m\ntuirea fiec`ruia dintre
noi.
Dar ce s` fac` acei cre[tini, care \[i
cer iertare de la cei cu care s\nt certa]i,
dar aceia nu vor s`-i ierte? S` fac` ce ne
\nva]` Sfin]ii P`rin]i. |nt\i s` se roage lui
Dumnezeu pentru \mbl\nzirea vr`jma[ilor
lor. S` cear` sfatul duhovnicilor lor [i s` le
respecte cuv\ntul. Apoi s`-[i cear` person-
al iertare de la cei cu care s\nt certa]i, prin
cuvintele: "Iart`-m`, frate, pentru toate
c\te ]i-am gre[it [i Dumnezeu s` te ierte!"
Iertarea s` se fac` cel mai bine \n biseric`,
nr. 237
sau \n casa unuia dintre ei, sau \n casa
preotului. Dac` cearta este veche [i mare,
\mp`carea s` se fac` \n prezen]a preotului,
[i s` se \ncheie cu o rug`ciune de
mul]umire [i chiar cu o mas` cre[tineasc`,
sau acordarea reciproc` de daruri. Dac`
aproapele nu vrea s` ne ierte, s` urm`m
sfatul duhovnicului, s` cerem iertare de
trei ori [i a[a, dac` nu ne mustr`
con[tiin]a, ne putem \mp`rt`[i cu Sfintele
Taine. Iar dac` \nc` s\ntem tulbura]i [i ne
chinuie g\ndurile de r`zbunare, s` am\n`m
Sf\nta |mp`rt`[anie, ca s` nu ne fie spre
os\nd`. Smerenia [i rug`ciunea curat` ne
ajut` cel mai mult la \mp`care. Cine
urmeaz` calea aceasta, acela nu este
departe de m\ntuire!
Citim \n Pateric c` un c`lug`r t\n`r
s-a dus la un sihastru b`tr\n [i i-a spus c`
are vrajb` asupra cuiva [i nu-l poate ierta
nicidecum. Zadarnic l-a \ndemnat b`tr\nul
la iertare, c` ucenicul nu voia s`-l ierte.
Atunci duhovnicul a zis ucenicului: "S`
spunem \mpreun` Tat`l nostru, fiule!" Pe
c\nd ucenicul zicea: "{i ne iart` gre[elile
noastre, precum [i noi iert`m gre[i]ilor
no[tri", b`tr\nul \i spuse: "Nu a[a, fiule! Ci
s` zicem; {i nu ne ierta nou` gre[elile
noastre, precum nici noi nu iert`m
gre[i]ilor no[tri!" Auzind aceasta ucenicul,
a c`zut \n genunchi [i a zis: "Iart`-m`,
p`rinte, c` am gre[it! Din clipa aceasta am
iertat pe fratele meu!"
A[a s` facem [i noi, fra]i cre[tini. S`
cerem iertare \nt\i [i s` iert`m cu dragoste
pe to]i, ca s` fim [i noi ierta]i de
Dumnezeu pe p`m\nt [i \n cer. C`ci f`r`
iertare nu avem m\ntuire, nici nu putem
zice Tat`l nostru.
S` rug`m pe Dumnezeul dragostei
[i pe Fiul lui Dumnezeu, Care S-a r`stig-
nit pe cruce din dragoste pentru noi, s` ne
\mpace pe to]i \n numele S`u, [tiind c`
dragostea nu moare niciodat`! Amin.
pagina 7 Cuvânt spre folos
s i n a x a r
|n aceasta luna, \n ziua a cincisprezecea, cinstita Adormire a Preamaritei Stap#nei
noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria
C#nd a binevoit Hristos
Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la
Sine, atunci cu trei zile mai \nainte a
facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea
\ngerului, mutarea sa cea de pe pam#nt.
Caci Arhanghelul Gavriil, venind la
d#nsa, a zis: "Acestea zice Fiul tau:
Vremea este a muta pe Maica Mea la
Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste
cuv#ntul cu bucurie, de vreme ce vii la
viata cea nemuritoare". Nascatoarea de
Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare,
si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul
sau, s-a suit degrab \n Muntele
Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei
de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a
\nt#mplat atunci un lucru minunat. C#nd
s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu,
atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau
pe munte, si au dat cinstea si \nchinaci-
unea ce se cadea catre Stap#na, ca si cum
ar fi fost niste slugi \nsufletite.
Dupa rugaciune s-a \ntors acasa, si
\ndata s-a cutremurat casa cu totul, iar
ea, aprinz#nd multe lum#nari si multu-
mind lui Dumnezeu si chem#nd rudeniile
si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit
patul si toate cele ce se cadea de \ngro-
parea ei. Si a spus cele ce i-a zis \ngerul,
despre a sa mutare la cer. Iar spre
\ncredintarea celor zise, a aratat si darul
ce i se daduse: o st#lpare de finic. Iar
femeile chemate, daca au auzit acestea,
au pl#ns cu t#nguire si cu lacrimi si au
suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele
din t#nguire, s-au rugat sa nu ram#na
sarace de d#nsa. Iar Preacurata le-a ade-
verit, ca mut#ndu-se la ceruri, nu numai
pe d#nsele, ci si pe toata lumea o va cerc-
nr. 237
eta si o va umbri. Si asa alina \ntristarea
cea mare cu cuvinte m#ng#ietoare. Apoi
a aratat despre cele doua vesminte ale
sale ca sa le ia doua vaduve sarace,
fiecare din ele c#te unul, care-i erau ei
prietene si cunoscute si de la d#nsa le era
hrana.
Si vorbind ea acestea si \nvat#nd,
s-a facut fara de veste sunet de grabnic
tunet, si aratare de multi nori, care
aduceau de la marginile lumii, pe toti
ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui
Dumnezeu. |ntre care erau si de
Dumnezeu \nteleptii ierarhi: Dionisie
Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia,
daca au aflat pricina venirii lor, asa
adunati fiind, au zis aceste cuvine catre
d#nsa: "Noi, o, Stap#na, stiindu-te \n
lume, ca si cu singur Stap#nul nostru si
Dascalul ne m#ng#iam; dar acum cum
vom putea sa suferim greul acesta? |nsa
de vreme ce cu voia Fiului si
Dumnezeului tau te muti spre cele ce
sunt mai presus de lume, pentru aceasta
pl#ngem, precum vezi si lacrimam, cu
toate ca \ntr-alt chip ne bucuram despre
cele ce sunt asupra ta r#nduite". Acestea
au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre
d#nsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si
Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea
pl#ngere, ci-mi \ngrijiti trupul, precum
eu \l voi \nchipui pe pat".
C#nd s-au sav#rsit cuvintele aces-
tea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul
cel ales, care caz#nd la picioarele Maicii
lui Dumnezeu, s-a \nchinat si
deschiz#ndu-si gura a laudat-o cu multe
cuvinte, zic#nd: "Bucura-te Maica Vietii,
\mplinirea si \ncheierea propovaduirii
nr. 237 Cuvânt spre folos
mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau
trupeste pe pam#nt nu L-am vazut, \nsa
pe tine vaz#ndu-te, mi se parea ca pe
D#nsul |l vad".
Dupa aceasta, lu#nd Fecioara
iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a
\nchipuit preacuratul sau trup precum a
vrut; si a facut rugaciune pentru
\ntarirea lumii si pasnica ei petrecere, si
i-a umplut si pe d#nsii de binecuv#ntarea
ei. Si asa \n m#inile Fiului si
Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si \ndata ochii orbilor s-au luminat
si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au
\ndreptat si tot felul de patima si de
boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a
\nceput Petru c#ntarea cea de iesire si
ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii
mergeau \nainte cu faclii si cu c#ntari,
petrec#nd spre morm#nt trupul cel
primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit
si \ngerii c#nt#nd si vazduhul era plin de
glasurile cetelor celor mai presus de
firea omeneasca.
Pentru aceste lucruri, mai-marii
iudeilor, invit#nd pe unii din popor, i-au
plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul
\n care zacea trupul cel de viata \ncepa-
tor, si a-l lepada pe d#nsul. Dar drep-
tatea lui Dumnezeu ajung#nd pe
\ndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut
pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor.
Iar pe unul dintr-\nsii, care mai neb-
uneste se pornise de apucase acel sf#nt
pat, l-a lipsit si de am#ndoua m#inile,
CUV@NT SPRE FOLOS
s`pt`m#nal al Parohiei Sf#ntul Gheorghe Vechi
ISSN: 1843 - 8822
RO-030148, Calea Mo[ilor nr. 36,
sector 3, Bucure[ti
e-mail: cuvant@sfantulgheorghe.ro
pagina 8
care au ramas sp#nzurate de pat, taiate
de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar
acela, crez#nd din tot sufletul, a aflat
tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-
nainte. |n acelasi chip si cei ce orbisera,
crez#nd si pun#nd asupra lor o parte din
poala patului, au dob#ndit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul
Ghetsimani, au asezat acel de viata
\ncepator trup \n morm#nt, si au stat trei
zile l#nga d#nsul, auzind ne\ncetat
glasuri \ngeresti.
Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca
r#nduiala, a lipsit unul din Apostoli,
adica Toma, care nu s-a aflat la prea-
marita \ngropare, ci sosind cu trei zile
mai pe urma, era m#hnit foarte si \ntris-
tat, ca nu se \nvrednicise sa vada si el ca
si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu
socoteala morm#ntul pentru d#nsul ca sa
se \nchine si el acelui preasf#nt si
preacurat locas, adica trupului
Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a
vazut s-a minunat ca a aflat morm#ntul
fara de sf#ntul trup, si era numai
giulgiul, care ramasese m#ng#iere
Apostolilor si tuturor credinciosilor, si
marturie nemincinoasa a mutarii
Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si p#na
astazi morm#ntul cel cioplit \n, piatra,
asa se vede desert de trup si este cinstit
ca \nchinaciune, \ntru marirea si cinstea
preabinecuv#ntatei maritei stap#nei
noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si
pururea Fecioarei Maria.
Tel. 021.314.77.89; Fax: 031.811.53.75;
Mobil: 0726.325.888
Cod fiscal nr. 12102616,
Cod IBAN: RO93 BACX 0000 0030 0191 4000,
Unicredit }iriac Bank, Sucursala Lipscani
web: www.sfantulgheorghe.ro