Sunteți pe pagina 1din 7

Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing.

Omer Ichinur

CURS III
CARACTERISTICILE MEDIILOR SUBTERANE PERMEABILE
(CARACTERISTICILE APELOR SUBTERANE ŞI ALE MEDIULUI PURTĂTOR)

Factorii fizici care influenţează mişcarea sau situaţia apei subterane sunt
proprietăţile apei, ale pământului şi cele determinate de interacţiunea celor două faze.
Vâscozitatea, densitatea şi uneori tensiunea superficială sunt proprietăţi ale apei
care intervin în comportarea apei subterane.
Se vor prezenta în continuare principalele proprietăţi ale pământului, care au influenţă
asupra mişcării apelor subterane şi parametrii hidraulici ce caracterizează stratele acvifere.

2.1 Parametrii geometrici ai pământului

2.1.1 Compoziţia granulometrică


Prin compoziţie granulometrică se înţelege proporţia în care se găsesc diferite fracţiuni
granulometrice, exprimate în unităţi de masă, faţă de masa totală a unui volum de pământ.
Compoziţia unui pământ, din punctul de vedere al mărimii granulelor minerale
din care este alcătuit şi al proporţiilor în care se găsesc diferitele mărimi, se determină
prin analiză granulometrică. Rezultatele analizei granulometrice se reprezintă prin:
curbe de frecvenţă sau histograme, curbe granulometrice şi diagrama ternară.
Cea mai utilizată este curba granulometrică ce caracterizează dimensiunile mediului
şi este curba integrală a distribuţiei dimensiunilor particulelor de pământ. Ea se reprezintă
pe o diagramă semilogaritmică (Fig. nr. II.1.) la care, în abscisă, la scară logaritmică, se
trec dimensiunile particulelor, iar în ordonată procentul, în greutate, al particulelor mai
mici decât dimensiunea notată în abscisă [2].

Fig. nr. II.1. Curbă granulometrică

1
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

2.1.2 Forma particulelor constituente ale pământurilor şi natura suprafeţelor


lor. Suprafaţa specifică.

Granulele minerale au forme foarte variate care pot fi definite prin coeficientul
de formă. În cazul unei sfere, raportul dintre suprafaţa ei totală St şi volumul V se poate
scrie relaţia:
St 4πR 2 3 6
= = =
V 4πR 3
R D (2.1.)
3
Pentru volume de forme diferite de ale sferei, această relaţie se poate
generaliza scriind:
St a f 1
= ⋅ (2.2.)
V av D

în care af şi av sunt coeficienţi de formă, care se referă atât la suprafaţa totală a granulei cât
şi la volumul ei.
Raportul acestor doi coeficienţi se poate înlocui cu notaţia Kf, care este o
constantă pentru un corp de formă dată. Pentru o sferă acest coeficient are valoarea 6.
Pentru alte forme el diferă fiind: 6,1 pentru granule rotunjite, 6,7 pentru granule tocite, 7
pentru poliedre şi 7,7 pentru granule aciculare, cu colţuri ascuţite sau granule sub formă de
plăcuţe [22].
Suprafaţa specifică reprezintă raportul dintre suprafaţa internă care mărgineşte
porii şi volumul mediului poros. Suprafaţa specifică a granulelor joacă un rol important în
mişcarea apei subterane, ea fiind unul dintre elementele care influenţează semnificativ
coeficientul de reţinere specifică, respectiv, diferenţa dintre porozitatea totală şi
porozitatea efectivă (Fig. nr. 2.5) [14]. Astfel un material cu o structură poroasă fină va
avea o suprafaţă specifică mai mare decât un material grosier. Aceasta face ca într-un sol
cu granule grosiere circulaţia apei să fie mai accentuată decât în solurile constituite din
particule fine.

2.1.3 Porozitatea

Porozitatea unei roci este rezultatul acţiunilor fizice şi chimice legate de procesele
de formare ale rocilor şi interacţiunii şi alterării acestora. Prezenţa fluidelor este
condiţionată de porozitatea rocilor.

2
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

Porozitatea totală, notată cu n, reprezintă volumul tuturor golurilor (pori, fisuri,


caverne) cuprinse în unitatea de volum a rocii respective:
Vg
n= (2.3.)
Vt

unde: Vg - volumul golurilor;


Vt - volumul total al probei de pământ.
Porozitatea totală este exprimată adesea în procente.
Porozitatea unui pământ este dependentă de o mulţime de factori (Dottridge ş.a.,
1993) printre care cei mai importanţi sunt: curba granulometrică, modul de aşezare a
particulelor care alcătuiesc scheletul solid al pământului respectiv şi structura internă a
acestuia.(Fig. nr. II.2.)

Fig. nr. II.2 Reprezentarea schematică a tipurilor de structuri ale pământurilor a -


sedimente cu granulozitate uniformă, b - sedimente neuniforme ; c - sedimente uniforme
poroase ; d - sedimente uniforme cu depozite intercalate ; e - roci poroase prin dizolvare ;
f - roci poroase pnn fisurare.

La rocile dietritice2, valoarea porozităţii este mult influenţată de numărul


granulelor mici şi de gradul de îndesare. Pentru precizarea acestora, s-a creat noţiunea
de diametru efectiv de, care reprezintă diametrul căruia îi corespunde pe curba
granulometrică un reziduu de 90% şi noţiunea de coeficient de neuniformitate a compoziţiei

d 60
granulometrice, care este dat de raportul U n = în care d60 şi d10 sunt diametrele
d10

corespunzătoare procentelor de 60%, respectiv de 10%, de pe curba granulometrică (fig.


nr. II.1.)
Într-un mediu poros fictiv (tip Slichter) constituit din particule sferice egale şi
tangente, porozitatea depinde de modul de aranjare a particulelor, fiind independentă de

2
Provenite din alte roci prin fărâmiţarea cauzată de agenţi externi.

3
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

mărimea lor [21]. Se disting şase posibilităţi de aranjare a particulelor, de la sistemul cel
mai afânat, până la cel mai dens (fig. nr. II.3.).

Fig. nr. II.3. Posibilităţi de dispunere a unor granule sferice şi cu diametre egale

Dispoziţia cea mai afânată este realizată când sferele sunt aşezate cu centrele în
colţurile unui cub (reţea cubică, fig. nr. II.4.a); valoarea porozităţii este pentru acest caz
47.64%.

Dispoziţia cea mai densă este realizată când sferele sunt dispuse în colţurile
unui romboedru (reţea romboedrică, fig. nr. II.4.b); porozitatea în acest caz este 25.95%.
Aranjamentele intermediare din fig. nr. II.3. corespund următoarelor porozităţi:
cazul 2, n = 39.54%; cazul 3, n = 25.95%; cazul 4, n = 39.54%; cazul 5, n = 30.19%.

Fig. nr. 2.4. Schema distribuţiei granulelor (a - reţea cubică; b - reţea romboedrică)

Aceste porozităţi se realizează numai în cazurile ideale, când particulele sunt


sferice şi egale ca diametru. Particulele rocilor granulare nu sunt însă egale şi nu au o
dispoziţie ordonată. De aceea, în una şi aceeaşi rocă, porozitatea variază între limite largi.
De exemplu la nisipuri, porozitatea este cuprinsă în general între 20 şi 50%, la argile între 30
şi 70%, la gresii între 5 şi 15% [21].
O altă mărime care caracterizează porozitatea este indicele de porozitate e, care
reprezintă raportul dintre volumul golurilor şi volumul scheletului mineral, dintr-un
anumit volum de rocă. Indicele de porozitate exprimă mai exact caracterul porozităţii,
deoarece el nu este influenţat de cantitatea de apă din rocă.

4
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

Vg
e= în care Vs este volumul fazei solide (2.4.)
Vs

Cum volumul total este suma dintre volumul golurilor şi volumul fazei solide,
putem scrie relaţia existentă între porozitatea totală şi indicele porilor:
n
n= (2.5.)
1+e

Statistic porozitatea poate fi exprimată astfel:

 f ( x) = 1 d a cx ∈aVg (2.6.)
 f ( x) = 0 d a cx ∈aV
1
n= ∫ f ( x )dV dacă f(x) este funcţia aleatoare:
Vs V
 s
Ţinând cont de faptul că la mişcare participă numai apa mobilă se poate
defini porozitatea cinematică [11]:
V
nc = am unde Vam reprezintă volumul de apă mobilă (2.7.)
Vt

Fenomenele de adsorbţie3 care limitează porozitatea cinematică sunt:


- existenţa porilor care nu comunică între ei;
- existenţa porilor de forma dată în figură:

Apa conţinută în astfel de pori este practic imobilă, apa circulând numai prin
«conductele» mediului. În acest caz aceşti pori nu se iau în considerarre la determinarea
porozităţii cinematice, ei jucând un rol important la studiul mecanismelor de
compresibilitate4 sau de transport al elementelor dizolvate în mediul poros;
- roca fisurată, în care apa circulă numai prin fisuri, va avea o porozitate
cinematică legată de volumul acestor fisuri, chiar dacă matricea nefisurată a rocii

3
Proces de fixare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, într-un strat foarte subţire, pe suprafaţa
unui corp solid
4
Proprietatea unui corp de a-si schimba volumul la modificarea presiunii

5
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

este poroasă. Exemplu: granitul5 fisurat are porozitatea totală a matricii de 1-2%
şi o porozitate cinematică inferioară valorii de l‰. Se constată că această
porozitate este foarte mică în comparaţie cu porozitatea totală.

Se defineşte porozitatea efectivă (porozitatea eficace) care este porozitatea


disponibilă pentru curgerea fluidului, deci raportul dintre volumul de apă liberă (care poate
fi cedată liber) şi volumul total:
V
ne = c (2.8.)
Vt

Coeficientul de reţinere este raportul dintre volumul de apă imobilă şi volumul total:
Vim
nr = (2.9.)
Vt

În urma experienţelor efectuate în laborator, referitoare la determinarea acestui


coeficient, s-a constatat ca fracţiunea porilor participanţi la curgere este o fracţiune a
mărimii moleculelor în raport cu mărimea deschiderii între pori. În materialele cu granule
relativ fine, mărimea conexiunilor va fi foarte mică, limitând trecerea moleculelor de
fluid. Pe de altă parte, porozitatea efectivă pentru o moleculă dată va fi inferioară
porozităţii efective a unei molecule mult mai mici [6], în tabelul 2.1 sunt date câteva valori
ale porozităţii totale, n, şi porozităţii efective, ne, pentru diferite formaţiuni geologice:

Formaţiuni geologice n (%) ne(%)


Granituri 0.02-2 0.1-2*
Microşisturi 0.5-7.5 0.1 -1*
Şisturi6 0.1-2*
Calcare şi dolomite7 primare 0.5- 12.5 0.1 - 10*
Dolomite secundare 10-30 5- 10*
Gresii8 3.5 -38 3 -35
Tuf vulcanic9 30- 40 5-15
Pietriş 15-25 15 -30
Nisipuri 15-35 10-30
Argile 40-70 1 -10

( * După gradul de fisurare)

5
Rocă eruptivă (de origine vulcanică), granuloasă, foarte dură, întrebuinţată, în special, în construcţii.
6
Rocă metamorfică (roci în stare solidă care a suferit transformări mineralogice, structurale şi chimice sub
influenţa căldurii pământului, a presiunii şi a reacţiilor chimice) sau sedimentară (rocă rezultată prin
depunerea materialelor provenite în urma alterării sau dezagregării unor roci preexistente) care are
proprietatea de a se desface uşor în foi sau în plăci subţiri cu suprafeţe paralele.
7
Rocă cu aspect grăunţos formată prin sedimentarea unui mineral constituit din carbonat de calciu şi de
magneziu.
8
Rocă sedimentară foarte dură, formată prin cimentarea nisipurilor cu diverse materiale.
9
Rocă formată prin acumularea şi consolidarea cenuşii, nisipului etc. provenite din erupţiile vulcanice.

6
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

Tabel 2.1 Valori ale porozităţii totale şi porozităţii efective


pentru diferite formaţiuni geologice

Fig. nr. 2.5. Influenţa diametrelor granulelor asupra componentelor porozităţii


(diagrama d'Eckis, după Castany, 1967 şi Monjoie, 1981)

Fig. nr. 2.5. ilustrează variaţiile lui n, rie si nr raportate funcţie de diametrul
mediu al granulelor pentru diverse roci sedimentare. Din punct de vedere al dimensiunii
granulelor se deosebesc:
- porozitate supracapilară, când diametrul porilor este mai mare de l mm sau
deschiderea fisurilor este mai mare de 0.25 mm;
- porozitate capilară, când diametrul porilor variază între (0.2·10-3÷1) mm sau deschiderea
fisurilor cuprinsă între (1·10-4÷ 0.25) mm;
- porozitatea subcapilară, când diametrul porilor este mai mic decât 0.2·10-3 mm sau
deschiderea fisurilor mai mică decât 1·10-4 mm.