Sunteți pe pagina 1din 10

Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing.

Omer Ichinur

Curs V
Transfer de masă în mediul poros saturat

În transferul de masă sau energie în mediul subteran, indiferent de natura lor


(apă, gaz, soluţii, căldură), intervin două procese ce se suprapun :
- o mişcare ce reprezintă modificarea poziţiei particulelor fluide în raport
cu matricea solidă. Această mişcare este descrisă de o relaţie dinamică
(legea lui Darcy);
- o variaţie a stocului în timp (acumulare sau eliberare). Aceste variaţii
sunt rezultatul influenţelor externe (precipitaţii, evaporaţii), consumurilor
locale (extracţii realizate de către rădăcinile diferitelor plante) sau
schimburilor cu alte faze (evaporaţii, condensarea). Variaţiile stocului sunt
descrise cantitativ prin principiul conservării masei exprimată prin ecuaţia de
continuitate.
Descrierea globală a proceselor de transfer se obţine prin asocierea legii
dinamicii cu ecuaţia de continuitate.

3.1. Regimuri de curgere ale apelor subterane

Din punct de vedere al modului în care se deplasează particulele de apă unele


faţă de altele, mişcarea apei subterane se face fie în regim laminar, fie în regim
turbulent.
Mediul subteran în care se efectuează curgerea mediu poros eterogen şi
anizotrop, curgerea laminară care se caracterizează prin paralelismul traiectoriilor
descrise de firele de curent are loc foarte rar şi numai în anumite domenii.
Modificarea unuia sau a mai multor factori care condiţionează curgerea laminară,
modifică regimul de curgere în turbulent, regim în care mişcarea particulelor de apă
se face fie oblic, fie perpendicular pe direcţia de curgere generală, producându-se
chiar şi turbionări [5].

3.1.1 Curgerea în regim laminar

Curgerea în regim laminar este o curgere permanenţă caracterizată prin fire

1
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

de curent continuu, rectilinii, care ocupă unul faţă de celălalt aceeaşi poziţie
relativă, chiar când condiţiile şi formele se modifică. Firele de curent au viteze
uniforme şi sunt paralele cu axa curgerii curentului continuu.

3.1.2 Curgerea în regim turbulent

Este curgerea în care firele de curent au traiectorii care se intersectează în mod


continuu şi neregulat, au viteze variabile, deplasarea particulelor de apă facându-se
în diverse direcţii chiar şi perpendiculare pe direcţia generală de mişcare,
producându-se în unele cazuri chiar şi turbionări.
Curgerea în regim turbulent este frecventă în cazul apelor subterane, ea
apărând chiar şi în medii omogene atunci când viteza de curgere este foarte mare.
în mişcarea turbulentă viteza într-un punct al mediului este mereu alta, având o
serie de variaţii rapide în jurul unei viteze medii. Acest fenomen poartă numele de
pulsaţia vitezei. Direcţia vitezei variază de asemenea în timp.
Experienţa a evidenţiat că dacă curgerea se face cu debit constant, expresia:
t +T

∫U
'
dt
t
=U
T
(3.1.)

reprezintă media în timp a vitezei locale momentane U’ pe un interval de timp T


suficient de lung şi care are o valoare constantă U, numită viteza locală medie în
punctul considerat. Diferenţa U" = U'-U poartă numele de viteza de pulsaţie.
Această curgere apare în momentul în care viteza de curgere în regim laminar
s-a mărit peste o anumită valoare, numită viteză critică.

3.1.3 Numărul lui Reynolds (Re)

În hidraulică cele două regimuri de curgere laminar şi turbulent au ca factor


determinant viteza de curgere. Regimul laminar fiind legat de viteza de curgere s-a
stabilit o constantă care condiţionează acest regim. Această constantă este
numărul lui Reynolds după numele savantului care 1-a propus prima dată (1883),
parametrul caracteristic al regimului de curgere.
ρvδ vδ
Expresia care-l defineşte este: Re = η = ν (3.2.)

2
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

în care v este viteza medie de curgere a apei, δ - dimensiune caracteristică pentru


mediul poros, ca de pildă diametrul mediu al granulelor sau acela al porilor, ν -
coeficientul cinematic de vâscozitate.
Determinarea dimensiunii caracteristice pentru mediul poros pune anumite
probleme deoarece este dificil să fie definită cu precizie. Diferiţi experimentatori au
stabilit totuşi valori critice pentru Re, care delimitează cele două regimuri de
curgere, dar rezultatele sunt departe de a fi concludente.
R. F. Nielsen [20] a găsit un Recr = 0.1 în timp ce G. J. Plain şi H. L. Mornson
au obţinut valoarea 75.
Prin consideraţii bazate pe analogia cu mişcarea în tuburi N. N. Pavlovski a
dedus o formulă teoretică pentru Re în care intervine şi porozitatea:
1 vδ
Re = (3.3.)
0.75 n + 0.23 ν
unde n reprezintă porozitatea toatală a mediului poros respectiv, ν - coeficientul
de vâscozitate cinematică.
Această formulă, împreună cu datele experimentale, indică un Recr între 7.5 şi
9. Un dezavantaj e faptul că şi în această formulă intervine δ.
O altă formulă, stabilită de V. N. Şcelkacev face ca în expresia numărului
Re să intervină ca factori caracterizând mediul poros, permeabilitatea şi porozitatea,
factori ce se pot stabili cu precizie. Pe baza acestei formule şi a datelor experimentale
V. N. Şcelkacev a găsit că numărul Recr este cuprins între 1 şi 12. Prin urmare, chiar
în acest caz Re nu poate constitui un criteriu unic pentru caracterizarea scurgerii
prin medii poroase. Datorită complexităţii mediului poros, natura scurgerii mai este
influenţată de o serie de factori ca distribuţia porilor şi a dimensiunilor granulelor,
forma granulelor şi caracteristicile geometrice ale porilor.
Alte formule pentru calculul Recr [17]:

 după Universitatea din Columbia Re cr = (3.4.)
ν n1 / 3


după Mint şi Şubert Re cr = (3.5.)
6ν α(1 − n )

în care α este un coeficient, cu valori de 1.3 - 1.4 ;


 după Schneebeli Re = = 2... 5
ν
(3.6.)

3
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

trecerea la regimul turblent făcându-se la Re=60.


 M. D. Millionşcikov [15] a propus pentru numărul Re formula:

lv
Re = (3.7.)

în care : l= k /n este scara liniară internă a mediului poros


k - coeficientul de
permeabilitate n - porozitatea
totală
În conformitate cu datele experimentale, valoarea critică Recr, din formula
lui M. D Millionşcikov este egală cu Recr = 0.022.
O altă formulă pentru numărul Re [11 ]:
v k∗
Re = (3.8.)
ν
unde k* - coeficient de permeabilitate intrinsec al mediului poros.

3.2. Viteza de filtrare, viteza efectivă şi viteza reală de curgere

În hidraulica subterană curentul real - care circulă numai prin spaţiile


corespunzătoare porozităţii efective, urmând un traseu sinuos prin spaţiile
intergranulare (Fig. nr. 3.1.) - este înlocuit cu un curent fictiv, de filtratie. având
acelaşi debit ca şi cel real, care ocupă întreaga secţiune de curgere, liniile de curent
fiind perfect rectilinii. Viteza de filtratie nu este viteza reală de mişcare a apei în
porii mediului permeabil, nici ca mărime şi nici ca direcţie. Viteza de filtratie este de
fapt un debit specific, care are dimensiunile unei viteze. Viteza de filtratie serveşte la
descrierea globală a cinematicii mişcării şi nu a celei de detaliu [23].
Viteza reală este mult mai mare decât viteza de filtraţie, atât din cauza
secţiunii mai reduse, cât şi a drumului mai lung. Viteza de avansare a frontului de apă
notată Ve şi denumită viteză efectivă este mai mare decât viteza de filtratie şi mai
mică decât viteza reală :

V = neVe şi V<Ve<Vr (3.9.)


Uneori se utilizează noţiunea de tortuozitate T care se defineşte prin raportul
dintre lungimea medie reală parcursă de particulele de fluid, l şi lungimea aparentă
sau rectilinie, L:

4
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

l
T = ≥1 (3.10.)
L
Acest parametru este adimensional, fiind întotdeauna mai mare decât 1. Se
mai foloseşte factorul de tortuozitate τ care este egal cu inversul tortuozităţii:
1
τ= 0.3 < τ < 0.7 (3.11.)
T

Fig. nr. 3.1. Schema circulaţiei apei în pământ

3.3. Legea lui Darcy


Conform legii stabilită experimental de Darcy, debitul filtrat printr-o probă
(Fig. nr. 3.2.) este proporţional cu secţiunea acesteia A (incluzând golurile şi scheletul
mineral), cu gradientul hidraulic I şi cu conductivitatea hidraulică k:
∆H ∂H
Q = kA = kIA ⇒ q = kI = −k (3.12.)
∆L ∂L
în care q reprezintă debitul specific, densitate de flux sau simplu flux.
Fluxul reprezintă cantitatea de apă ce curge prin unitatea de suprafaţă şi
prin unitatea de timp, deci acest flux are dimensiunea unei viteze.
Curgerea apei prin mediul poros este un proces extrem de complex care nu
poate fi descris la scară microscopică. Vom descrie curgerea cu ajutorul noţiunii de
flux a curgerii care reprezintă media globală a fluxurilor microscopice într-un volum
de pământ suficient de mare comparativ cu dimensiunile porilor şi eterogenităţile
microscopice(volum elementar reprezentativ VER).
În continuare, în locul noţiunii de flux, se va folosi noţiunea de viteză notată
cu V. Această viteză se mai numeşte şi viteză de filtraţie, fiind în general o funcţie de
punct şi de timp :V = f(x,y,z,t).

5
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

Fig. nr. 3.2. Experienţa lui Darcy

Într-un sistem cartezian tridimensional, pentru depozite omogene şi izotrope


legea lui Darcy se poate scrie sub forma generală :

V =−k grad H (3.13.)
în care : V este vectorul viteză
k - coeficientul de permeabilitate
 ∂H  ∂H  ∂H
grad H = i +j +k
∂x ∂y ∂z

H - sarcina hidraulică.

3.3.1. Limitele de aplicabilitate a legii lui Darcy


Lucrările experimentale ale multor cercetători au confirmat, în multe cazuri,
legea lui Darcy, dar au şi infirmat-o în anumite cazuri, stabilind abateri importante
ale rezultatelor experimentale faţă de cele calculate pe baza acestei legi; abaterile s-
au dovedit mari în cazul pământurilor macrogranulare [3]. Aceste rezultate au dat
naştere uneori anumite îndoieli privind valabilitatea relaţiei (3.13.) în general, ceea
ce a stimulat o serie de cercetători să găsească alte relaţii diferite de relaţia (3.13.).
În multe cazuri, aceste relaţii sunt absolut juste, însă aceasta nu ne îndreptăţeşte să
considerăm, că legea lui Darcy nu este reală. In realitate, această lege, ca şi multe
alte legi cu care cercetătorii exprimă fenomene naturale, are o anumită limită de
aplicabilitate.
Din experienţele lui Darcy, mişcarea apei subterane ce urmează această lege,

6
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

este o mişcare laminară, caracterizată de numere Reynolds foarte mici. Deci dacă o
anumită mişcare a apelor subterane va fi turbulentă, ea nu va urma această lege.
N. N. Pavlovski, bazându-se pe date experimentale, a stabilit, pentru prima
oară, expresia analitică a vitezei critice, Vcr, care limitează aplicabilitatea legii lui
Darcy. In urma cercetărilor sale, N. N. Pavlovski a ajuns la următoarea relaţie:

Vcr =
1
( 0.75 n + 0.23 ) νN [ cm / s ] (3.14.)
6.5 δ

în care : n - porozitatea totală ;


ν - coeficientul de vâscozitate cinematică în cm /s;
6.5 - dimensiunea caracteristică a particulelor, în cm;
N = 50...60, un număr constant, analog numărului Reynolds.
Cercetări mai recente asupra infiltraţiei dintr-un mediu poros artificial,
alcătuit din sfere de acelaşi diametru arată că aplicarea legii lui Darcy este limitată
de condiţia
R e≤ 5 (3.15)
în care numărul Reynolds este determinat cu relaţia (3.4.)
=
Admiţând valoarea critică a numărului Reynolds Recr 5, din relaţia (3.4.)
obţinem expresia vitezei cririce de filtrare:
5νn1 / 3
Vcr = (3.16.)
δ
Folosind relaţiile (3.14.) şi (3.16.), s-a constat că se obţin valori apropiate ale
vitezelor critice de filtrare.
Aşadar, aplicarea legii Darcy în studiul mişcării apelor subterane este
limitată de viteza critică de filtrare. Dacă viteza de filtrare o depăşeşte pe cea critică,
ceea ce are loc la mişcarea apei în pietrişuri, în roci puternic fisurate ş.a. - atunci
legea Darcy nu este respectată.
Experienţa arată că în acest caz, mişcarea apelor subterane se face după legea:

V = kI m (3.17.)

în care m este un exponent subunitar.


Unii cercetători iau în studiul problemelor care nu respectă legea liniară a lui
Darcy: exponentul m = 2/3 în această relaţie. Pentru viteze de filtrare destul de mari,
exponentul m se apropie de valoarea m = l/2.
Pentru curgerea turbulentă, N. N. Pavlovski a propus următoarea relaţie

7
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

V = An I (3.18.)
în care A este un coeficient empiric.
În cazul unor pământuri macrogranulare (δ>5cm), coeficientul A se
determină cu relaţia empirică a lui S. V. Izbaş [28]

 14 
A =  20 −  δ [cm/s] (3.19.)
 δ 

în urma efectuării unui mare număr de cercetări experimentale asupra mişcării


apei prin materiale permeabile, macrogranulare, N. N. Puzîrevski recomandă
utilizarea relaţiei (3.17.), în care se ia m=l/2.
O altă relaţie foarte utilizată relaţia stabilită de Kröber, pe baza unor
experienţe efectuate cu nisipuri de diferite mărimi (δ = 0.57...5.63 mm)
m
δ 
V = 173  I  [cm/s] (3.20.)
 90 
0.8 + δ
în care m= (3.21.)
0.8 + 2δ
δ - dimensiunea caracteristică a particulelor, în cm.
Din această relaţie rezultă că pentru valori mici ale lui 5, valoarea
exponentului m tinde către 1, iar pentru valori mari, către 0.5.
Concluzie: Legea lui Darcy, stabilită iniţial pentru nisipuri, a fost extinsă
ulterior şi la alte depozite permeabile ca : pietrişuri, bolovănişuri, depozite argilos-
prăfoase, roci fisurate etc. Legea liniară de filtrare a lui Darcy nu are o aplicare
universală. Ea se aplică numai regimurilor laminare de curgere care apar de obicei în
cazul nisipurilor fine, argilelor prăfoase (Re<l). în cazul nisipurilor grosiere şi
pietrişurilor, vitezele de curgere pot fi ridicate, dezvoltându-se un regim de curgere
turbulent, astfel încât relaţia dintre flux şi gradientul hidraulic nu mai este liniară.
(Fig. nr. 3.3.)

8
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

Fig. nr. 3.3. Domeniul de valabilitate al legii lui Darcy


La solurile foarte argiloase unde vitezele de curgere sunt extrem de mici,
se semnalează de asemenea abateri de la legea liniară descrisă de Darcy, datorită
forţelor de adsorbţie predominante care conduc la modificarea anumitor
proprietăţi a apei. In cazul argilelor compacte [11], legea de variaţie pentru valori
mici ale gradientului hidraulic este dată de fig. nr. 3.4. (Jacquin, 1965).

Fig. nr. 3.4. Variaţia vitezei funcţie de gradientul hidraulic

Pentru valori ale gradientului hidraulic mai mici decât I 0 , coeficientul


de permeabilitate este nul [11].
Pentru valori ale gradientului hidraulic cuprins între I0 şi I2, reia, relaţia nu
este liniară.
Proporţionalitatea corespunzătoare legii lui Darcy se aplică numai în cazul în
care I>I1 şi se exprimă printr-o formulă de forma : V = k(I-I2)
Valorile Io, I1 şi I2 variază foarte mult în funcţie de tipul de argilă şi de
structura sa. De exempu I2 atinge foarte uşor valori de ordinul zecilor în cazul
montmorillonitului. Pentru valori foarte mari ale gradientului hidraulic, s-a
observat experimental că nu mai există proporţionalitate între gradient şi viteza de
filtraţie [11]:
grad H = α V+β V2 (3.22.)
α V : pierderi datorate frecărilor vâscoase de pereţii matricei solide
β V : pierderi datorate inerţiei fluidului (disiparea energiei cinetice în pori).
Dar aceste fenomene sunt de o importanţă practică marginală şi legea lui
Darcy poate fi utilizată în majoritatea cazurilor pentru descrierea curgerii apei în
mediul subteran,
Experienţa acumulată în practica inginerească conduce la concluzia că

9
Curs de hidrogeologie Conf. dr. ing. Omer Ichinur

aplicarea legii lui Darcy trebuie făcută cu precauţie, deoarece, în cazul depozitelor
argiloase, filtrarea are loc numai după depăşirea unei anumite valori a
gradientului hidraulic (gradient iniţial), iar la rocile cu permeabilitate mare
(pietrişuri, bolovănişuri, masive puternic fisurate sau carstifiate) pierderea de sarcină
hidraulică poate fi proporţională cu pătratul vitezei, regimul de curgere fiind
turbulent.

10