Sunteți pe pagina 1din 5

DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI INSTITUŢII POLITICE

Prof. univ. dr. Dumitru Vieriu

În mai 1990, Adunarea Constituantă aleasă a trebuit să opteze între


controlul jurisdicţional al constituţionalităţii legilor şi controlul politic al
acestora, fiecare dintre acestea prezentând atât avantaje, cât şi dezavantaje.
Legiuitorul constituant a optat pentru un tip de control al constituţionalităţii
legilor exercitat de o autoritate publică politică -jurisdicţională, special
constituită pentru acest scop.
Această autoritate publică este Curtea Constituţională care are un statut
constituţional , întrucât principiile sale de organizare sunt stabilite de
Constituţie.
Curtea Constituţională conform dispoziţiilor legale este unica autoritate jursidicţională
constituţională din România, fiind independentă faţă de orice altă autoritate publică, iar
competenţa sa nu poate fi contestată de nici o autoritate publică.
Caracterul politic al controlului constă mai ales în procedura de desemnare a
candidaţilor în funcţia de judecător constituţional şi de alegere a şase dintre aceştia de către
cele două Camere ale Parlamentului, dar acest control rezultă şi din conţinutul politic al
normelor fundamentale a căror garantare este asigurată prin efectuarea controlului.
Caracterul jursidicţional rezultă în primul rând din procedura de verificare a
constituţionalităţii unei dispoziţii legale, din statutul judecătorilor , din modul de organizare şi
funcţionare a autorităţii publice respective.
Scopul Curţii Constituţionale este garantarea supremaţiei Constituţiei, acest scop
neintersectându-se cu atribuţia Preşedintelui României, prevăzută în articolul 80 (alineatul 2)
din Constituţie, potrivit căreia şeful statului veghează la respectarea Legii fundamentale.
Constituţia României încredinţează controlul constituţionalităţii legilor unei autorităţi
publice denumite Curtea Constituţională. Aceasta este formată din 9 judecători numiţi pentru
o durată de 9 ani, fără posibilitate de prelungire sau reînnoire a mandatului, trei de către
Camera Deputaţilor, trei de către Senat, trei de către Preşedintele României. Preşedintele
Curţii Constituţionale este ales dintre judecătorii Curţii, de către aceştia, prin vot secret,
pentru o durată de 3 ani.
Membrii Curţii Constituţionale, se reînnoiesc la fiecare 3 ani cu câte o treime,
procedeu ce permite îmbinarea experienţei şi continuităţii cu noile tendinţe.
Condiţiile constituţionale pentru a putea candida la funcţia de judecător al Curţii
Constituţionale sunt următoarele: pregătire juridică superioară , înaltă competenţă
profesională, o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul superior
juridic. În activitatea lor judecătorii sunt independenţi şi sunt inamovibili pe durata
mandatului.
Funcţia de judecător al Curţii Constituţionale este incompatibilă cu orice funcţie
publică sau privată , cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Ei nu pot fi
traşi la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluţiilor. De asemenea ,
judecătorii Curţii nu pot fi arestaţi sau trimişi în judecată penală sau contravenţională decât cu
aprobarea Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, al Senatului sau a Preşedintelui
României, după caz , la cererea Procurorului General.
Conform legii organice a Curţii Constituţionale, mandatul de judecător încetează: la
expirarea termenului pentru care a fost numit sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor
electorale, de excludere de drept sau de deces; în situaţiile de incompatibilitate sau de
imposibilitate a exercitării funcţiei de judecător mai mult de şase luni; în cazul în care este
membru al unui partid politic sau are alături de cetăţenia română o altă cetăţenie sau nu are
domiciliu în ţară; încălcarea gravă a obligaţiilor ce îi revin conform Legii numărul 47/1992.

81
Curtea Constituţională, ca autoritate publică jurisdicţională exercită un control de
legalitate, nu unul de oportunitate. Actele supuse controlului de constituţionalitate, prevăzute
de Legea fundamentală, acestea sunt: legile adoptate de Parlament, atât înainte de
promulgare, cât şi cele intrate în vigoare; regulamentele celor două Camere legislative;
Ordonanţele Guvernului; iniţiativele de reviziune a Constituţiei.
În ceea ce priveşte controlul constituţionalităţii legilor înainte de promulgare, cunoscut
sub numele de control anterior, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii
la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere , a
Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau
de cel puţin 25 de senatori.
În cadrul sesizării Curţii Constituţionale de către unul dintre preşedinţii celor două
Camere ale Parlamentului, de parlamentari, de Guvern sau de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie , Preşedintele Curţii Constituţionale, va comunica Preşedintelui României sesizarea
primită în ziua înregistrării.
Dacă sesizarea s-a făcut de Preşedintele României, de parlamentari sau de Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie , Curtea Constituţională o va comunica în 24 de ore de la înregistrare,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, precizând şi data când vor
avea loc dezbaterile care au loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecătorilor
Curţii. Decizia se pronunţă în urma deliberării, cu votul majorităţii judecătorilor şi se
comunică Preşedintelui României şi preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului.
Asupra controlului constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului Curtea
Constituţională se pronunţă asupra acestei constituţionalităţi la sesizarea unuia dintre
preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de ce puţin 50 de
deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori. Acest control este un posterior şi poate fi declanşat
după ce regulamentul respectiv a fost publicat în Monitorul Oficial , adică după ce este pus în
aplicare.
Cât priveşte soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate care este un control
posterior, Curtea Constituţională hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor. În cazul în care în cursul
judecării, instanţa din oficiu sau una dintre părţi invocă neconstituţionalitatea unei prevederi
dintr-o lege sau ordonanţă, de care depinde judecarea cauzei, excepţia ridicată se trimite Curţii
Constituţionale pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii acelei prevederi.
Curţii Constituţionale îi revin şi alte atribuţii prin intermediul cărora este împuternicită
a se pronunţa asupra unor acţiuni sau măsuri întreprinse de către unele autorităţi publice
situate la înalte nivele statale.
Aşadar, Curţii Constituţionale îi revin următoarele atribuţii:
 Atribuţia de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea
Preşedintelui României şi de confirmare a rezultatelor sufragiului conform articolului 144 din
Constituţia României. În exercitarea acestei atribuţii, Curtea Constituţională înregistrează câte
un exemplar al propunerilor de candidatură, soluţionează contestaţiile, rezolvă contestaţiile
împotriva soluţiilor date de către birourile electorale de circumscripţie în legătură cu
împiedicarea unui partid sau a unei formaţiuni politice, ori a unui candidat de a-şi desfăşura
campania electorală; primeşte procese verbale privind rezultatele alegerilor prezidenţiale şi
documentaţia respectivă şi validează sau anulează aceste alegeri; publică rezultatul alegerilor
prezidenţiale în presă şi în Monitorul Oficial ; prezintă Parlamentului un exemplar din actul
de validare a alegerii Preşedintelui în vederea depunerii jurământului, etc.
Aceste atribuţii ale Curţii Constituţionale sunt prevăzute atât în Constituţia României,
cât şi în Legea nr.47 din 18 mai 1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.
În virtutea rolului Curţii în cadrul alegerilor prezidenţiale, aceasta are în cadrul acestor
alegeri poziţia pe care o are Biroul Electoral Central în cadrul alegerilor parlamentare.

82
 Constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunicarea celor constatate Parlamentului
şi Guvernului. În anumite situaţii, stabilite prin Constituţie apare necesară asigurarea
interimatului în funcţia de Preşedinte al României, deoarece titularul nu mai poate exercita
prerogativele de conducere.
 Avizarea propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui
României. Constituţia prevede că în cazul în care Preşedintele săvârşeşte fapte grave prin care
încalcă prevederile constituţionale se cere şi avizul consultativ al Curţii Constituţionale.
 Atribuţia de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea
şi desfăşurarea referendumului şi de a confirma rezultatele acestuia. În acest caz, Curţii
Constituţionale îi revine atribuţia de a veghea la respectarea procedurii referendare.
 Rezolvarea contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea
unui partid politic. Potrivit art.40 din Constituţia României sunt neconstituţionale partidele
sau organizaţiile care, prin scopurile lor sau prin activitatea lor militează împotriva
pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau
independenţei României. Constatarea neconstituţionalităţii unui partid politic revine Curţii
Constituţionale.
 Se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri
internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a
unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori.
 Soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre
autorităţile publice la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre Preşedinţii celor două
Camere, a Primului-ministru sau a Preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.
 Verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei
legislative de către cetăţeni.
 Îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de Legea Organică a Curţii.
Potrivit articolului din Legea nr. 47/1992 procedura jurisdicţională se completează cu
regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa
Curţii Constituţionale, compatibilitatea hotărându-se exclusiv de către Curte.
Regulile procedurale cuprind îndeosebi sesizarea Curţii Constituţionale, operaţiile
premergătoare şedinţelor, examinarea şi deliberarea, comunicarea actelor Curţii.
Câteva reguli generale trebuie menţionate şi anume: sesizarea Curţii Constituţionale se
face numai înscris şi motivat; plenul Curţii Constituţionale este legal constituit numai dacă
sunt prezenţi cel puţin două treimi din numărul judecătorilor; şedinţele Curţii sunt publice, în
afară de cazul în care din motive întemeiate, preşedintele Curţii sau Completul de judecată
hotărăşte şedinţă secretă; părţile au acces la lucrările dosarului; autorităţile publice, instituţiile,
regiile autonome, societăţile comerciale şi orice alte organizaţii au obligaţia să comunice
Curţii, la cererea acesteia informaţiile, documentele şi datele pe care le deţin; cererile adresate
Curţii sunt scutite de taxa de timbru.
Dintre cele mai importante reguli sau principii specifice activităţii de judecată în faţa
Curţii Constituţionale se numără următoarele:
a) Curtea Costituţională este singura în drept să hotărască asupra competenţei sale
(art. 3 alin. 2 din legea organică);
b) De regulă, activitatea Curţii Constituţionale se desfăşoară în plenul acesteia;
c) Activitatea Curţii presupune sesizarea ei pentru cazurile expres şi limitativ
prevăzute de art.144 din Constituţie şi în condiţiile stabilite de legea ei organică
(art. 12 alin. 1 din Legea nr.47/1992);
d) Actele şi lucrările Curţii Constituţionale, pe baza cărora aceasta pronunţă deciziile
şi hotărârile ori emite avizele, nu sunt destinate publicităţii (art. 14, alin.3);
e) Pe lângă decizii şi hotărâri, în îndeplinirea unora din atribuţiile ei Curtea emite şi
avize (art. 13, litera "c");

83
f) Deciziile, hotărârile şi avizele Curţii Constituţionale se publică în Monitorul
Oficial al României, iar efectele acestora sunt diferite, în raport de natura
atribuţiilor exercitate;
g) În unele situaţii, pronunţarea Curţii Constituţionale presupune întrunirea unei
majorităţi speciale din numărul membrilor ei;
h) Numai în cazul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate este instituită o cale
de atac împotriva deciziei pronunţate,iar aceasta este numai recursul (art.25,
alin.1);
i) Calea de atac se rezolvă tot de Curtea Constituţională , dar într-un alt complet,
alcătuit din 5 judecători (art.25, alin.2);
j) Recursul, dacă este admis, are întotdeauna un caracter devolutiv (art.25, alin.3);
k) În situaţiile expres prevăzute de lege, decizia poate fi pronunţată fără citarea
părţilor (art.12, alin.5 din Regulament);
l) Chemarea în faţa Curţii se poate face numai prin citaţie (art.16, aliniatul ultim din
Regulament);
m) La şedinţele în plen participă, în mod obligatoriu, magistratul- asistent desemnat
de preşedinte (art.19, alin.3);
n) În cursul deliberării, magistratul-asistent care a pregătit dezbaterile şi a participat
la ele poate fi consultat.
Problema privind actele Curţii Constituţionale poate suscita multe
discuţii faţă de terminologia nuanţată utilizată atât în Constituţie cât şi în Legea nr.47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Dezvoltând dispoziţiile constituţionale Legea nr.47/1992 după ce stabileşte că actele
Curţii Constituţionale sunt deciziile, hotărârile şi avizele arată şi care este actul prin care se
procedează la exercitarea atribuţiilor.
Astfel Curtea Constituţională procedează prin emiterea de decizii atunci când se
pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, iniţiativelor de revizuire a Constituţiei,
ordonanţelor, precum şi când soluţionează contestaţiile care au ca obiect constituţionalitatea
unui partid politic. Curtea Constituţională procedează prin emiterea de hotărâri în cazurile în
care veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă
rezultatele sufragiului, constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în
exercitarea funcţiei de Preşedinte al României, verifică îndeplinirea condiţiilor pentru
exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni.
Curtea Constituţională procedează prin emiterea de avize consultative în cazul
propunerii de suspendare din funcţie a Preşedintelui României.
Trebuie, de asemenea, adăugat că deciziile şi hotărârile se pronunţă în numele legii.
În ceea ce priveşte analiza efectelor juridice ale actelor Curţii Constituţionale aceasta
trebuie efectuată ţinând cont de faptul în care este vorba de prezenţa unui control prealabil sau
posterior, sau există situaţia exercitării altor atribuţii.
În privinţa legii, dacă aceasta este adoptată în aceeaşi formă cu votul a cel puţin două
treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, obiecţia de neconstituţionalitate este
înlăturată, iar promulgarea devine obligatorie. Într-o astfel de situaţie, decisiv este votul
Parlamentului, efectele deciziei Curţii Constituţionale obligând doar la reexaminarea legii în
discuţie. Decizia Curţii Constituţionale are valoarea unui veto suspensiv şi se poate impune
prin solidaritatea argumentaţiei juridice şi prin receptivitatea de care dau dovadă
parlamentarii.
Cât priveşte iniţiativa de reviziune a Constituţiei, decizia Curţii Constituţionale nu
poate depăşi forţa juridică a unui aviz în procedura de modificare a legii fundamentale.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a legii, dacă se decide că prevederea
legală în cauză este neconstituţională, ea nu mai poate fi aplicată în cauza respectivă, procesul
judecându-se la instanţele judecătoreşti cu luarea în consideraţie a acestei noi realităţi juridice.

84
Legea nr.47/1992 stabileşte că decizia definitivă prin care se constată
neconstituţionalitatea unei legi sau a unei ordonanţe constituie temei legal pentru rejudecarea
cauzei, la cererea părţii care a invocat excepţia de neconstituţionalitate într-un proces civil şi
că în procesele penale această decizie constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor în
care condamnarea s-a pronunţat pe baza prevederii legale declarate ca neconstituţională.
Deciziile Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea regulamentelor
Parlamentului, deşi se comunică acestuia reexaminarea regulamentului în discuţie, nu se
procedează ca şi în cazul legilor, deoarece conform Constituţiei, aceasta nu prevede decât
soluţia reexaminării lor, nu şi cea a obiecţiei de neconstituţionalitate printr-un vot calificat.
Deciziile Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea ordonanţelor
Guvernului, au aceleaşi efecte juridice ca şi în cazul deciziilor date în judecarea excepţiei de
neconstituţionalitate a legii.
Efectele juridice ale deciziei Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea unui
partid politic constau în radierea partidului politic din evidenţa partidelor legal constituite.
Cât priveşte efectele juridice ale hotărârilor Curţii Constituţionale ele trebuie apreciate
în funcţie de situaţiile în care intervin. Ele nu pot depăşi efectele juridice ale unui aviz dacă
intervin în exercitarea atribuţiilor conform Constituţiei României.

85