Metodologia şi tehnologia instruirii

1. Delimitări conceptuale: metodologie, tehnologie, metodă, procedeu. Analiza interdependenţelor:

Temenul de tehnologie didactică poate primi două accepţiuni:

- ansamblul mijloacelor audiovizuale utilizate în practica educativă (mai restrâns);
- ansamblul structurat al metodelor, mijloacelor de învăţare, al strategiilor de organizare a predării-învăţării,
puse în aplicaţie în interacţiunea dintre educator şi educat, printr-o strânsă corelare a lor cu obiectivele
pedagogice, cu conţinuturile transmise, formele de realizare a instruirii, modalităţi de evaluare.

Tehnologia didactică este un proces complex, integrat, ce include îmbinarea resurselor umane şi materiale
antrenate în analiza problemelor, include instrumentarea, implementarea şi evaluarea soluţiilor privind toate
aspectele învăţării.

Metodologia didactică vizează ansamblul metodelor şi procedelor didactice utilizate în procesul de

învăţământ. Metodologia instruirii precizează natura, funcţiile şi clasificările posibile ale diferitelor metode de
învăţământ.

Metoda didactică se referă la calea ce se urmează, drumul care conduce la atingerea obiectivelor educaţiei.
(G. Văideanu)
Metode reprezintă calea sau modalitatea de lucru:
- selecţionată de profesor şi pusă în aplicare în lecţii şi activităţi extraşcolare cu ajutorul elevilor şi în
beneficiul acestora;
- care presupune cooperarea dintre profesor şi elevi şi participarea acestora la căutarea soluţiilor;
- care-i permite profesorului să se manifeste ca purtător competent al conţinuturilor învăţării şi ca
organizator al procesului de predare-învăţare.

Metoda se aplică printr-o suită de operaţii concrete numite procedee. Procedeul didactic reprezintă o
secvenţă a metodei, un simplu detaliu. O metodă apare ca un ansamblu de procedee considerate a fi cele
mai oportune pentru o situaţie dată de învăţare.

2. Sistemul metodelor de instruire: clasificarea, caracteristicile prăncipale, grupe de metode

Metoda are un caracter simultan sau succesiv la realizarea mai multor obiective instructiv-educative.
Funcţii specifice metodei:
- funcţia cognitivă (metoda devine pentru un elev un mod de a afla, de a cerceta, de a descoperi);
- funcţia formativ-educativă (metoda de predare nu este numai calea de transmitere a unor cunoştinţe, ci un
proces educativ);
- funcţia instrumentală (metoda serveşte drept tehnică de execuţie, mijlocind atingerea obiectivelor
instructiv-educative);
- funcţianormativă sau de optimizare a acţiunii (metoda arată cum trebuie să se procedeze, cum să se
predea şi cum să se înveţe astfel încât să se obţănă cele mai bune rezultate);

Clasificarea metodelor de învăţământ

- din punct de vedere istoric:
• metode tradiţionale;
• metode moderne;
- după extensia sferei de aplicabilitate:
• metode generale (expunerea, prelegerea, conversaţia, cursul magistral etc);
• metode particulare (restrânse la predarea unei discipline;
- în funcţie de modalitatea principală de prezentare a cunoştinţelor:
• metode verbale-bazate pe cuvântul scris sau rostit;
• metode intuitive-bazate pe observarea directă, concret-senzorială a obiectelor, fenomenelor;
- după gradul de angajare a elevilor la lecţie:
• metode pasive-centrate pe memoria reproductivă şi pe ascultarea pasivă;
• metode active-necesită acţiunea de explorare personală a elevilor;

1 | academic.cnpetrurares.ro [Arhivă :: Download]

 - după funcţia didactică principală:
• cu funcţie principală de predare şi comunicare;
• cu funcţie principală de fixare şi consolidare;
• cu funcţie principală de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare;
- în funcţie de modul de administrare a experienţei ce urmează a fi însuşită:
• metode algoritmice-bazate pe secvenţe operaţionale stabile, construite înainte;
• metode euristice-bazate pe descoperirea proprie a elevilor;
- după forma de organizare a muncii:
• metode individuale-pentru fiecare element în parte;
• metode de predare-învăţare în grupuri;
• metode frontale, cu întreaga clasă;
• metode combinate (alternează variantele de mai sus);
- în funcţie de axa de învăţare mecanică (prin receptare)-învăţare conştientă (prin descoperire)
• sunt bazate pe învăţarea mecanică (expunerea, demonstraţii cu caracter expozitiv);
• metode care aparţin preponderent descoperirilor dirijate (conversaţia euristică, observaţia dirijată,
instruirea programului);
• metode de descoperire propriu-zisă (observarea independentă, rezolvarea de probleme, brainstorming-
ul);

Caracteristicile principalelor grupe de metode

Cele mai importante metode clasice sunt: expunerea, conversaţia, demonstrarea şi experimentul.

3. Descrierea metodelor didactice. Fundamente şi posibilitate de aplicare eficientă, activizatoare,

creativă

I. Expunerea reprezintă activitatea profesorlului de a transmite cunoştinţe noi sub forma unei
prezentări orale, sistematice şi coerente.

Avantaje:
- permite transmiterea unui volum mare de cunoştinţe într-o manieră sistematică şi într-o unitate redusă de
timp;
- furnizează elevilor o modalitate corectă de abordare a unei teme şi un exemplu de folosire a unui
vocabular ales.

Dezavantaje:
- fluxul de informaţii este univoc;
- solicită memoria în dauna gândirii;
- furnizează însuşirea gândirii pe baza autorităţii profesorului.
S-a încercat perfecţionarea expunerii prin:
- renunţarea la elementele descriptive în favoarea celor explicative;
- ancorarea unor idei în realităţi economice, sociale, politice şi culturale;
- sugerearea de probleme pe care să le rezolve elevii;
- folosirea întrebării retorice (ex: Oare vom reuşi acest lucru? Dar dacă vom încerca şi altfel?);
- folosirea sondajului de opînie.
O altă cale de modernizare a expunerii o reprezintă utilizarea ei în noi variante:
- expunerea cu oponent: care constă în îmbinarea prezentării unui sistem de cunoştinţe de către profesor cu
întrebări puse de elevi sau de un alt profesor care susţine o teză contrară;
- expunerea-dezbatere în care subiectul sau teme sunt dezbătute împreună cu elevii în scopul adâncirii
semnificaţiei lor.

II. Conversaţia reprezintă modalitatea de lucru în care elevii stimulaţi şi îndrumaţi de către profesor
participă cu forţele şi cunoştinţele lor la însuşirea de noi adevăruri.

Optimizarea conversaţiei s-a făcut prin perfecţionarea întrebărilor după cum urmează:

2 | academic.cnpetrurares.ro [Arhivă :: Download]

 - reducerea ponderii întrebărilor cu funcţie reproductivă în favoarea întrebărilor ce stimulează gândirea
reproductivă;
- accente pe întrebări divergente care pretind elevilor răspunsuri originale cât mai diverse, solicită imaginaţie
şi reactualizarea cunoştinţelor;
- un accent mai mare pus pe întrebări de evaluare care solicită elevilor să facă judecări de valoare.
În paralel cu perfecţionarea întrebărilor s-au modernizat şi condiţiile pedagogice de realizare a conversaţiei
prin:
- importanţă mai mare acordată feed-back-ului;
- folosirea conversaţiei inverse în care elevii întreabă şi profesorii răspund.
III. Demonstrarea reprezintă acţiunea de îmbogăţire a sistemului de cunoştinţe a elevului prin
înfăţişarea directă, nemijlocită sau mijlocită a fenomenelor realităţii obiective. Demonstrarea are
drept scop asigurarea unei baze perceptive bogate în învăţare.

Recomandări:
- crearea pe parcursul demonstrării a unor situaţii conflictuale pe care elevii să le rezolve observând,
acţionănd cu obiectele, fiind solicitaţi să gândească şi să interpreteze;
- demonstrarea cu metode similare;
- demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice audio-video;
IV. Experimentul reprezintă acţiunea de însuşire a cunoştinţelor de către elevi pe calea investigaţiilor
practice în laborator, în cabinete sau ateliere (sau pe cale experimentală)

Alte tipuri de experimente:

- experimentul cu valoare de exerciţiu;
- de formare a deprinderilor;
- experiment de cercetare;
Valenţe formative de experimente:
- dezvoltarea spiritului de observaţie;
- dezvoltarea gândirii euristice;
- dezvoltrea imaginii creatoare;
- formarea spiritului ştiinţific;
- dezvoltarea trăsăturilor de voinţă şi caracter;
- spirit de cercetare;
Cele mai importante metode moderne sunt: învăţarea prin descoperire, problematizarea, algoritmizarea,
modelarea didactică, dezbaterea, studiul de caz, instruirea programată, brainstorming.

4. Strategii didactice

Învăţarea prin descoperire reprezintă metoda de învăţare prin care elevul descoperă cu propriile forţe
intelectuale cunoştinţe noi. Ca şi problematizare, descoperirea didactică este o metodă de tip euristic,
diferenţa dintre cele două fiind: în cazul problematizării ponderea cade pe aflarea soluţiilor pornindu-se de la
elemente deja cunoscute.

Există trei tipuri de descoperiri:

- descopererea spontană-se produce întâmplător, fără investigaţii prealabile;
- descoperirea ştiinţifică (opusă descoperirii spontane);
- descoperirea didactică-elevul nu descoperă ceva nou, ci redescoperă informaţii cunoscute în ştiinţă,
tehnică.

Descoperirea didactică, ca şi cea ştiinţifică are la bază o motivaţie (urmăreşte un obiectiv), formulează şi
verifică ipoteze, foloseşte diverse metode de cercetare.

3 | academic.cnpetrurares.ro [Arhivă :: Download]

 Descoperirea didactică angajează plenar elevii în învăţare. Rolul principal revine elevilor (ei se
documentează şi realizează tot efortul pentru descoperire).
Aplicarea acestei metode presupune o pregătire specifică a temei respective, o pregătire realizată de
profesor.

Valenţe formative ale descoperirii didactice:

- dezvoltă spiritul de observaţie;
- dezvoltă procesele psihice;
- dezvoltă calitatea de voinţă;
- cultivă sentimentul de admiraţie şi respect faţă de ştiinţă;
- introduce elevii în tehnica cercetării;
- pregăteşte elevii pentru educare permanentă.

5. Mijloace de învăţare care facilitează transmiterea informaţiilor didactice:

- instrumente, aparate de laborator;

- echipamente tehnice pentru laborator;
- calculatoare;
- jocuri didactice.
Mijloacele de învăţare se dovedesc a fi utile în măsura în care sunt integrate organic în contextul lecţiilor şi
se imprimă o finalitate explicit pedagogică, fără suprasolicitări sau exagerări.
Mijloacele de învăţare nu pot înlocui niciodată actul predării în care rolul principal îl joacă profesorul.

Orice apel la mijloacele audio-vizuale va pune în balanţă o serie de:

- avantaje:
• suplimentează explicaţiile verbale;
• mijlocesc elevilor e realitate mai greu accesibilă pe o cale directă;
• consolidează cunoştinţe şi abilităţi.
- dezavantaje:
• predispune la o anumită standardizare şi uniformizare a perceperii şi interpretare a realităţii;
• îmbie la receptare pasivă.

Stabilirea şi integrarea mijloacelor de învăţare trebuie racordate la obiectivele instruirii, conţinuturile

concrete ale lecţiilor, metodele şi procedele didactice.
Eficienţa utilizăriia cestora ţine de inspiraţia şi experienţa didactică profesorului în a alege, a combina, a
doza.

6. Instruirea asistată de calculator-direcţie complementar strategică în valorizarea şi potenţarea

metodologiei intruirii şi învăţării

Învăţarea asistată de calculator:

- procesul este inevitabil în condiţiile informatizării învăţării;
- este o organizare a învăţării, este o formă modernă de instruire cu accent pe individualizare;
- este o metodă bazată pe un mijloc complex şi polivalent (calculatorul).
Facilităţi oferite de calculator în educaţie:
- calculatorul poate îndeplini operaţii variate, dificile, atât în grup cât şi individual;
- calculatorul poate furniza informaţii solicitate de un număr mare de educaţi;
- asigură asistenţă pedagogică de calitate prin oferta de programe de învăţare,
respectându-se sistemul
celui educat, asigurând succesul şcolar, asigurând programe de evaluare şi a unor activităţi de
recapitulare, exerciţii de stimulare a creativităţii etc.

4 | academic.cnpetrurares.ro [Arhivă :: Download]

Prin învăţarea asistată de calculator profesorul este eliberat de o serie de sarcini şi devine într-o măsură mai
mare un formator, el devine mai mult un ghid, animator, evaluator, se poate ocupa tot mai mult de
identificarea, cunoaşterea şi cultivarea capacităţii intelectuale şi morale ale elevilor.
Învăţarea asistată de calculator concordă un program de instruire care este un produs pedagogic şi care
este transpus într-un program informatic (softul educaţional).

5 | academic.cnpetrurares.ro [Arhivă :: Download]