Curs 01

Curs introductiv

Virusurile sunt agenţi infecţioşi, cauza unor sindroame foarte grave.

Varicela în copilarie produce vărsatul de vânt iar la bătrâneţe Zona Zoster( erupţie
pe traseul unui nerv).
Variola(vărsatul negru) – vaccinare(virusul a dispărut din natură) + medicamente.
Ultimul caz a fost în 1977. În 1980 se întrerupe vaccinarea.
Poliomielita(din apă contaminată) a fost treptat redusă. În 1960 a fost introdus
vaccinul.
ISTORIC
1986 – Dimitrie Ivanovski – virusul mozaicului tutunului
1989 – Loeffler şi Frosch – virusul febrei aftoase: determină o afecţiune severă la ovine şi
caprine. Mortalitate ridicată.
1909 – Landsteimer şi Popper – virusul poliomielitic: paralizie infantilă transmisă
digestiv.
1949 – Enders, Weller şi Robins introduc culturile de celule ca substrat pentru propagarea
virusurilor.
Virusul poliomielitic – primul cultivat artificial
1949 – se infiinţează institutul de virusologie ,,Ştefan S. Nicolau”.
Dimesiunile viruşilor sunt de 10-9. Bacteriile au 10-6.
Virusurile se văd numai la microscopul electronic. Virusurile sunt ultrafiltrabile,
nu sunt reţinute de filtre de bacterii, se găsesc în filtrate acelulare.
Virusurile plantelor:
- structuri filamentoase
- deoarece rezoluţia imaginilor la microscopul electronic nu depăşeşte 5 nm se
foloseşte cristalografia cu raze X.
- Un atom are 0,2-0,3 nm. Adn-ul are 2 nm în diametru.

Virusurile:
- sunt paraziţi strict intracelular: utilizează resursele energetice ale unei gazde.
- Virusurile pot paraliza orice celulă
- Pătrund în celulă şi o deturnează pentru a îi folosi resursele energetice
- Nu doresc să determine boala ci să folosească celula pentru propria replicare.
- Bacteriofagi: viruşi ce infectează bacterii
- Multiplicarea se face prin ciclu replicativ viral în care acidul nucleic al unui virus
serveşte ca matriţă pentru sinteza unor copii identice de acizi nucleici ce vor
constitui baza unor noi virioni.
- Replicare conservativă
- Nu cresc pe medii artificiale ci doar pe celule vii
- Medii de creştere:
• Oul de găină embrionat
• Animalul de laborator
• Culturile de celule
Originea virusurilor:
1. teoria regresiei – virusurile sunt nişte forme degenerate de viaţă dependente de o
celulă gazdă, în lipsa ei neputând să supravieţuiască
2. teoria evoluţiei paralele – sunt elemente genetice autonomizate(capabile să
supravieţuiască semiindependent)
- virusurile posedă oncogene- oncogene virale: replici aproape identice
- prioni: organisme mai simple decât viruşii: forme conformaţional schimbate a
unor proteine normale în natură.
o Proteinele încep să se autoagrege, ce vor înlocui ţesutul respectiv( adică
ţesutul nervos) cu apariţia unor modificări neurologice şi psihice sub
numele de EST – encefalopatii spongiforme transmisibile.
o Prima oară a apărut la oi sub numele de Scrapie caracterizată prin
tremurături necontrolate şi deces rapid la manifestarea bolii
o Encefalopatia spongiformă bovină – boala vacii nebune
o nv CJD
• noua boală Creutzfellt-Jakobs
• anxietate
• pierderea echilibrului
• paralizii, halucinaţii
• deces la 1-2 ani de la manifestare

Structura virusurilor
Virion:
1. genom =acid nucleic ADN sau ARN, niciodată ambele în acelaşi virus
• este purtătorul infectivităţii virale
• este identic cu genomul uman, singura diferenţă este că
virusurile nu au introni
2. învelişurile proteice:
• sunt codificate de acidul nucleic viral în ciclul replicativ al
virusurilor
• au un înveliş proteic=capsida alcătuită din mai multe unităţi
identice ce poartă numele de capsomere ce se asamblează
între ele după o anumită simetrie. Sunt virusuri ce se
asamblează după simetrie icosaiedrică şi care asigură
volum maxim pentru o suprafaţă cât mai mică. Există
virusuri cu simetrie helicoidală( petală de floare).
• Amvelopa virală: are structură mult mai complexă:
glicolipidoproteică. Seamănă cu membrana celulară prin
care trec o serie de prelungiri glicoproteice. Lipidele provin
din celula gazdă. Glicoproteinele servesc la ataşarea de
diferitele structuri ale celulei gazdă.
• Amvelopa este dublu codificată