Sunteți pe pagina 1din 36

Din sumar: E DITORIAL

Cei trei aºtri ai Bisericii


pagina 6 SPERANÞE
“Pacea mea o dau vouã”
REÎNNOITE
pagina 8
„Nu te teme, turmã micã,
pentru cã Tatãl vostru
“Rugaþi-vã neîncetat” a binevoit sã vã dea vouã
pagina 10 împãrãþia” (Lc 12, 32).

Începutul unui an nou reprezintã


Ziua Vieþii Consacrate întotdeauna un moment de bilanþ ºi analizã
p a g i n a 11 a împlinirilor trecute, a neîmplinirilor sau
insucceselor avute, dar ºi un moment de
renaºtere a noilor speranþe.
Bilanþ 2007
pagina 12 „Criza religiozitãþii actuale nu este o crizã
a credinþei”, ne spune Sfântul Pãrinte Papa
Benedict al XVI-lea în enciclica Spe Salvi,
Cardinalul Dr. Iuliu Hossu -
„ci este mai degrabã o crizã a speranþei
un uriaº predestinat pentru care motiveazã credinþa”. Iatã de ce noi,
lucruri mari creºtinii, ºi în mod particular Biserica
pagina 14 noastrã Greco-Catolicã, ce luptã încã
pentru reintrarea deplinã în propriile
drepturi, nu avem voie, în niciun fel, sã ne
Ierarhizare pierdem speranþa. Mai mult decât atât, noi
pagina 16 trebuie sã fim martori ai speranþei pentru a
fi mereu gata sã rãspundem celor ce ne vor
întreba despre nãdejdea noastrã.
“Crezi cã Fiul Omului, venind,
va gãsi credinþã pe pãmânt?” Spre aceste speranþe ce renasc în acest
pagina 18 nou an care ne stã în faþã, ne îndreptãm cu
încredere privirea ºi pornim la drum cu
dorinþa de a împlini mai mult ºi mai bine voia
Locul nostru în Europa Domnului. Împotriva tuturor dificultãþilor,
pagina 22 barca Eparhiei noastre merge în continuare
spre limanul neînviforat, iar revista Viaþa
Creºtinã, trecutã ca ºi aurul prin focul
Episcopul Mihai Pavel - purificator, dorim sã rãmânã în continuare o
ziditor de Bisericã ºi Neam luminã cãlãuzitoare pe drumul enoriaºilor
pagina 24 turmei noastre în pelerinajul lor pãmântesc
spre mântuirea sufletelor.
NU hotãrât eutanasiei! Fie ca harul Spiritului Sfânt, luminãtorul
pagina 26 ºi de viaþã dãtãtorul, prin puterea Sa
lucrãtoare în noi, sã lucreze mai presus
decât tot ceea ce noi cerem sau înþelegem
Monseniorul Grigore Zãgrean - (cf. Ef. 3, 20).
o evocare sentimentalã
pagina 28 „Harul Domnului nostru Isus Hristos ºi
dragostea lui Dumnezeu ºi împãrtãºirea
Sfântului Spirit sã fie cu voi cu toþi!” (2 Cor.
Postul Mare, “un spaþiu de tãcere 13, 13).
pentru noi înºine, fãrã imagini”
pagina 34 † Florentin CRIHÃLMEANU,
Episcop Eparhial de Cluj-Gherla

2 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


1 5 0 d e a n i de la apariþiile
Maicii Domnului la Lourdes
Printr-un Decret Pontifical emis la sfârºitul anului trecut, Sfântul
Pãrinte Benedict al XVI-lea acordã credincioºilor indulgenþã
plenarã cu ocazia celei de-a 150-a aniversãri a apariþiei Fecioarei
Maria la Lourdes: "Pentru a obþine roade mai multe de reînnoitã
sfinþenie din aceastã sfântã aniversare", se aratã în decret, "Pontiful
Suprem Papa Benedict al XVI-lea a decis sã acorde darul indulgenþei
plenare credincioºilor sub condiþiile obiºnuite: spovada sacramentalã,
împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele Domnului ºi rugãciune dupã intenþiile
Sfântului Pãrinte, dacã între 8 decembrie 2007 ºi 8 decembrie 2008 ei
viziteazã sanctuarul marian din oraºul Lourdes, Franþa". "A 150-a
aniversare a zilei în care Preasfânta Fecioarã Maria, prezentându-se în
faþa Bernadettei Soubirous ca fiind Neprihãnita Zãmislire, a dorit sã fie
ridicat ºi venerat un sanctuar în locul numit `Massabielle` în oraºul Lourdes", se aratã în decret, "ne
aduce aminte seria nenumãratã de minuni prin care viaþa supranaturalã a sufletelor ºi sãnãtatea
trupurilor au primit mult folos, din bunãtatea atotputernicã a lui Dumnezeu".
Conform Decretului amintit, indulgenþa plenarã poate fi, de asemenea, obþinutã de credincioºi, dacã
între 2 ºi 11 februarie 2008 - Sãrbãtoarea Fecioarei Maria de la Lourdes ºi a 150-a aniversare a
apariþiilor, viziteazã, în orice bisericã, grotã sau loc amenajat, imaginea binecuvântatã a Preasfintei
Fecioare Maria de la Lourdes, expusã solemn pentru venerare publicã, ºi înaintea imaginii participã la
o devoþiune marianã, sau cel puþin se opresc pentru un timp suficient de lung în rugãciune, încheind cu
recitarea rugãciunii Tatãl nostru, a Crezului ºi cu invocarea Sfintei Fecioare Maria.

Duminicã, 3 februarie a.c., o mulþime de


Cu ocazia Jubileului celei de-a 150-a credincioºi clujeni ºi din împrejurimi, persoane
aniversãri a apariþiei Preasfintei Fecioare consacrate din ordinele cãlugãreºti din Cluj-Napoca,
Maria la Lourdes, celebrat în Biserica Catolicã au sosit în pelerinaj la grota Preasfintei Fecioare din
de-a lugul întregului an 2008, dar mai cu seamã parohia Grigorescu (B-dul 1 Decembrie f.n.), unde,
între 2-11 februarie, Preasfinþia Sa Florentin dupã rugãciunile rânduite, PS Florentin a dat
Crihãlmeanu a invitat în aceastã perioadã toþi binecuvântarea pentru dobândirea indulgenþei plenare
preoþii ºi credincioºii de pe teritoriul Eparhiei sã acordatã de Sfântul Pãrinte la împlinirea a 150 de ani
facã pelerinaje în locurile unde existã grote de la apariþia Preasfintei Fecioare Maria la Lourdes.
consacrate Preasfintei Fecioare Maria de la Sfânta Liturghie arhiereascã a fost celebratã, în
Lourdes, pentru dobândirea indulgenþei plenare: continuare, în biserica parohialã „Sfânta Maria”, la
“Indulgenþa plenarã este iertarea pedepsei masa altarului fiind opt preoþi, între care preoþii parohi
vremelnice datoratã pãcatelor sãvârºite, a cãror Marius Popa ºi Iosif Popa. În cadrul celebrãrii liturgice,
vinã a fost ºtearsã prin mãrturisirea sacramentalã. un moment emoþionant a fost hirotonirea întru Sfânta
Fiecare pãcat are o dublã dimensiune: o Preoþie a diaconului Bogdan Lucian Blaga, la
dimensiune a iertãrii, care se primeºte prin încheierea studiilor teologice încununate prin
dezlegarea sacramentalã, ºi o dimensiune a obþinerea, la Viena, a Doctoratului în Teologie
reparãrii, care trebuie ispãºitã prin suferinþã, sau Pastoralã.
aici, pe pãmânt, sau, dacã nu, dincolo de aceastã În faþa celor prezenþi, Episcopul Eparhial a
viaþã, în locul purificator pe care Biserica, prin fãcut o expunere a evenimentelor care au consacrat
doctrina ei, îl numeºte purgatoriu. Prin aceastã localitatea Lourdes drept cel mai mare sanctuar
binecuvântare sacramentalã în condiþiile impuse marian din toate timpurile. Între altele, Preasfinþia Sa a
de Bisericã, pe care le-am amintit, se obþine, în subliniat: „Care este importanþa ºi mesajul acestei
condiþiile determinate, pentru propriul suflet sau apariþii? Este, în primul rând, invitaþia de a înþelege cã
pentru rãposaþii care se aflã în purgatoriu, prin existã o lume dincolo de ceea ce avem ºi percepem
intermediul Bisericii, care împarte tezaurul pe pãmânt. Este invitaþia de a o cinsti pe Preasfânta
meritelor rãscumpãrãtoare ale lui Hristos ºi ale Fecioarã Maria ca ºi Neprihãnita Zãmislire, este ºi
sfinþilor, iertarea acestei pedepse reparatoare, invitaþia de a ne însuºi mesajul pe care Preasfânta
totalã în cazul indulgenþei plenare, sau parþialã în Fecioarã Maria îl transmite ºi care este, în aparenþã,
cazul indulgenþei parþiale. Indulgenþa plenarã este un mesaj simplu, adicã: “Ruga-þi-vã pentru pãcãtoºi,
iertarea totalã a pedepsei reparatoare pe care o veniþi sã vã spãlaþi, sã vã purificaþi, sã începeþi o viaþã
datorãm lui Dumnezeu pentru pãcatele noastre.” nouã. Convertiþi-vã ºi credeþi în Evanghelie.” Sunt, de
fapt, primele cuvinte pe care Isus le rosteºte la
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 3
începutul misiunii Sale publice: “Convertiþi-vã ºi credeþi!”.
Este o invitaþie la convertire, la rugãciune, la rugãciunea
pentru convertirea pãcãtoºilor, aºa cum Biserica ne invitã
dintotdeauna. Este interesant faptul cã Preasfânta Fecioarã
Maria a ales o smeritã ºi umilã persoanã pentru a i se
descoperi. Nu s-a descoperit marilor teologi, nu s-a
descoperit unui episcop sau unui preot, i s-a descoperit
unei tinere copile dintr-o familie sãracã ºi umilã, care
culegea vreascuri pentru foc. Dumezeu îi alege pe cei
smeriþi, pe cei umili, Dumnezeu care se îndreaptã spre toþi
aceia care îºi recunosc neputinþa cu smerenie, Dumnezeu
care ºi astãzi, prin Neprihãnita Zãmislire, la Lourdes ºi
peste tot unde este cinstitã statuia Preasfintei Fecioare
Maria de la Lourdes, oferã harul celor smeriþi. Preasfânta
Fecioarã Maria a confirmat, la Lourdes, glasul magisteriului
Bisericii. De asemenea, Preasfânta Fecioarã Maria a dorit
ca acest loc sã rãmânã un loc de vindecare sufleteascã, în
primul rând, ºi apoi – uneori – ºi trupeascã.
Meditând asupra acestor apariþii ale Preasfintei Fecioare
Maria de la Lourdes, vedem cum Dumnezeu a dorit sã
punã în mâinile Mamei Sale bogãþia harurilor pe care noi,
oamenii, le cerem prin rugãciune. Minunile de la Lourdes ºi
de la celelalte sanctuare mariane, trebuie sã ºtim cã
reprezintã mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, iar izvorul
tãmãduirilor este unul ºi acelaºi, unicul Dumnezeu. De Istoria apariþiilor Preasfintei Fecioare
aceea, Preasfânta Fecioarã Maria, tãmãduitoarea Maria la Lourdes este foarte bine cunoscutã
bolnavilor, mângâietoarea mâhniþilor ºi scãparea ºi foarte amplu documentatã. La 11
pãcãtoºilor, este mijlocitoarea noastrã la Dumnezeu pentru februarie 1858, Preasfânta Fecioara Maria,
dobândirea acestor haruri. De aceea, ºi actualmente, la neprihãnit zãmislitã, i-a apãrut unei copile,
Lourdes, procesiunile se fac cu Sfântul Sacrament, pentru a pe nume Bernadette Soubirous, împrejurul
pune în evidenþã aceastã mijlocire a Preasfintei Fecioare grotei Massabielle, nu departe de Lourdes.
Maria la Domnul nostru Isus Hristos pentru obþinerea Între 11 februarie ºi 16 iulie 1858, Sfânta
harurilor necesare.” Fecioarã i-a apãrut Bernadettei de 18 ori. În
timpul apariþii, Sfânta Fecioarã a recitat
În aceeaºi zi, duminicã, 3 februarie a.c., de la ora împreunã cu Bernadette o treime din
9.00, o Sfântã Liturghie festivã, celebratã de Mons. Mihai rugãciunea Rozariului. Într-una dintre
Todea, Vicar general eparhial, ºi de pãrinþi ai Ordinului apariþiile urmãtoare, copila a fost invitatã sã
"Sfântului Vasile cel Mare" (OSBM), împreunã cu pr. sperior sape cu mâna un izvor ºi sã bea apã din el.
provincial, Laurean Daboc, a avut loc în capela cãlugãrilor Aºa a apãrut izvorul cu apã miraculoasã de
bazilieni situatã pe str. Gheorghe Lazãr, lângã care, de la Lourdes.
asemenea, se aflã o cunoscutã grotã a Sfintei Fecioare. Prin Bernadette, Sfânta Fecioarã i-a
Este un loc special de evlavie ºi de rugãciune fierbinte, din invitat pe cei pãcãtoºi la convertire ºi la
perioada persecuþiei comuniste. Aici, în locuinþa pãrintelui însuºirea unui spirit mai adânc de
bazilian Silvestru-Augustin Prunduº, preoþi ºi credincioºi rugãciune ºi caritate, mai ales faþã de cei
greco-catolici se întâlneau, înfruntând ochii vigilenþi ai care au mare nevoie. A recomandat cu
Securitãþii ºi celebrau în tainã Sfânta Liturghie, dar aveau ºi multã grijã recitarea Rozariului, rugãciunea
alte „activitãþi clandestine” – rugãciune ºi meditaþii, chiar cu care apelãm la Mama noastrã cereascã,
cursuri de pregãtire pentru preoþie, þinute de personalitãþi ale la fel ca niºte copii mici ºi nevoiaºi.
Bisericii Române Unite. Grota Sfintei Fecioare de pe str. Cu ocazia acestor apariþii care au avut
Gheorghe Lazãr – îngrijitã ºi mereu frumos împodobitã de loc la patru ani dupã definirea dogmei
ultimul locatar al acestui centru de rezistenþã ºi spiritualitate, Neprihãnitei Zãmisliri, Sfânta Fecioarã s-a
pr. Grigore Arieºan, cãlugãr pe care ceasul persecuþiei autodefinit, zicând: „Eu sunt Neprihãnita
comuniste l-a gãsit la Mãnãstirea Nicula – dovedeºte marea Zãmislire”, sugerându-ne titlul cu care vrea
evlavie faþã de Preasfânta Fecioarã Maria de la Lourdes sã fie invocatã.
care a existat mereu în Biserica Greco-Catolicã. Papa Leon al XIII-lea a aprobat
celebrarea unei sãrbãtori în amintirea
De asemenea, în data de 11 februarie a.c., PS acestor aparþii ale Sfintei Fecioare. În 1907,
Florentin a celebrat Sfânta Liturghie la biserica din parohia Papa Pius al X-lea a stabilit aceastã
Sângeorz-Bãi, unde este expusã la loc de cinste cunoscuta sãrbãtoare pentru data de 11 februarie ºi a
imagine a Neprihãnitei Fecioare Maria apãrutã în faþa extins-o la toatã Biserica. În calendarul
micuþei pãstoriþe Bernadette, cum s-a întâmplat la Lourdes, liturgic latin actual, este o memorie
în urmã cu 150 de ani. facultativã ºi este unica celebrare a Bisericii
Universale legatã direct de o apariþie.
Biroul de presã

4 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


„ E u s u n t N e p r i h ã n i t a Z ã m i s l i re ” – o formulã enigmaticã?
La împlinirea celor 150 de ani de la prima apariþie a Pentru a depãºi aceastã limitã trebuie sã punem
Fecioarei Maria la Lourdes, se impune o meditaþie mai sub semnul întrebãrii tocmai figura de stil sub forma
atentã asupra expresiei cu care Preasfânta Fecioarã cãreia subliniasem cã se defineºte pe sine însãºi
se autoreveleazã Bernadettei. În data de 25 martie Fecioara Maria. Dacã formula de la Lourdes nu conþine
1858, de sãrbãtoarea Buneivestiri, Bernadette nicio figurã de stil? Poate cã ea nu spune nimic altceva
întreabã cine este aceastã Doamnã pe care o vedea – decât ceea ce spune. În acest sens, trebuie subliniat
este a ºaisprezecea apariþie – ºi primeºte urmãtorul faptul cã acest „eu sunt” iniþial, ce exprimã identitatea,
rãspuns: „Eu sunt Neprihãnita Zãmislire”. exclude de fapt orice abordare metaforicã. Atunci care
Neînþelegând aceste cuvinte ºi pentru a nu le uita, este înþelesul profund al formulei cu care se
copila le va repeta fãrã încetare pe drumul ce o duce autoreveleazã Fecioara Maria la Lourdes?
de la grotã la preotul paroh, pãrintele Peyramale. Neprihãnita Zãmislire nu se referã doar la
Aceastã formulã, numitã ºi „formula de la Lourdes”, conceperea Mariei de cãtre pãrinþii ei, ci ºi la acþiunea
este, în esenþã, foarte simplã ºi scurtã. Dificultatea ei, creatoare ºi mântuitoare a lui Dumnezeu. Conceperea
însã, rezidã în faptul cã Maria se autodefineºte cu titlul Mariei se datoreazã, în ultimã instanþã, intervenþiei
abstract ce se referã la primul ei privilegiu. În alþi creatoare a lui Dumnezeu, care o prezervã de orice
termeni, conceperea neprihãnitã a Mariei, concepere patã a pãcatului strãmoºesc, dãruindu-i ºi harul
în sens pasiv, este un eveniment istoric ce þine de sfinþeniei Lui. Actul creator al lui Dumnezeu nu se
trecut. Asociat verbului a fi, conjugat la prezent, acest limiteazã doar la primul moment al existenþei Mariei, ci
eveniment capãtã o expresie abstractã ce-i conferã un rãmâne mereu actual. Neprihãnita Zãmislire a Mariei
caracter de supratemporalitate. În acest context este nu este doar un eveniment istoric ce þine de trecut, ci
interesant de subliniat faptul cã în Bula Ineffabilis Deus un har ce izvorãºte fãrã încetare din Dumnezeu. Din
din 8 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea defineºte aceastã perspectivã, a intervenþiei harice necontenite
dogma Neprihãnitei Zãmisliri fãrã a utiliza, în sens a lui Dumnezeu în favoarea creaturii sale, Neprihãnita
strict, aceste douã cuvinte: „Noi definim… cã Zãmislire a Mariei se plaseazã într-o continuã
Preasfânta Fecioarã Maria, încã din prima clipã a actualitate. De aceea, nu ne va mai mira modalitatea
Conceperii sale, printr-un har special de la Dumnezeu Mariei de a conjuga la prezent verbul a fi din formula
ºi printr-un privilegiu, în vederea meritelor lui Isus cu care se autodefineºte. Încã din primul moment al
Hristos mântuitor al neamului omenesc, a fost vieþii Mariei, dragostea dumnezeiascã este prioritatea
prezervatã de orice patã a pãcatului strãmoºesc”. absolutã a ei. A spune: „Eu sunt Neprihãnita Zãmislire”,
Chiar dacã în aceeaºi Bulã expresia „Neprihãnita înseamnã a recunoaºte tocmai aceastã prioritate;
Zãmislire” apare de mai multe ori, ea nu este niciodatã înseamnã a recunoaºte cã întreaga existenþã se
subiectul unui verb. Noutatea ºi caracterul surprinzãtor datoreazã exclusiv lui Dumnezeu ºi iubirii sale gratuite
al formulei cu care Fecioara Maria se descoperã ºi milostive.
Bernadettei þin nu atât de cuvintele folosite ci de Maria este chematã sã colaboreze în mod liber cu
turnura lor. Maniera în care se autodefineºte Maria acest har dumnezeiesc ºi gratuit al neprihãnitei
este cu totul nouã. Se spunea despre ea cã este zãmisliri, identificându-se cu el ºi devenind astfel ea
conceputã fãrã de pãcat, se vorbea despre neprihãnita însãºi: cea care exista din veºnicie în gândul ºi voinþa
sa zãmislire. Nimeni nu s-a gândit vreodatã cã se lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Maria este chematã sã
poate spune despre ea cã este Neprihãnita Zãmislire. trãiascã deplin din harul neprihãnitei sale zãmisliri,
Cum poate fi, aºadar, înþeleasã aceastã formulã fãcându-i-se întru totul ascultãtoare. Aceasta este
enigmaticã? misiunea întregii sale vieþi: necontenita actualizare a
Este de la sine înþeles cã cuvintele Mariei în cea harului primit de la Dumnezeu încã din primul moment
de-a ºaisprezecea sa apariþie la Lourdes nu pot fi al existenþei sale.
înþelese ca atare. Strict vorbind, Fecioara Maria nu În concluzie, formula de la Lourdes descoperã
este conceperea, zãmislirea sa. Avem de-a face mai faptul cã fiinþa Mariei consistã într-o permanentã
degrabã cu o figurã de stil proprie limbajului uman. armonizare a sa – liberã ºi consimþitã – cu harul primit
Aceastã modalitate de a identifica un subiect concret dintru începuturi. Aceastã permanenþã este una
cu o calitate abstractã are valoare de superlativ. Astfel, dinamicã, activã, mereu mai actualã ºi mai adevãratã,
despre o stofã albã ºi curatã se spune cã este pentru cã tot mai mult primitã ºi acceptatã. Iatã ceea ce
puritatea însãºi; despre o persoanã foarte frumoasã, ni se descoperã la Lourdes: Maria se identificã
cã este frumuseþea întruchipatã… Fundamentul necontenit ºi în mod liber neprihãnitei sale zãmisliri.
acestei figuri de stil constã în aceea cã o anume Spunând aceasta, nu înseamnã cã am epuizat
persoanã întruchipeazã perfect esenþa unei calitãþi. misterul Nãscãtoarei de Dumnezeu, ci, dimpotrivã, ne
Conform acestui principiu, prin Neprihãnita Zãmislire regãsim, de fapt, în prezenþa „misterului” celei ce se
se înþelege cã Preasfânta Fecioarã Maria realizeazã autoreveleazã cu cuvintele: „Eu sunt Neprihãnita
perfect esenþa zãmislirii neprihãnite, fapt pentru care Zãmislire”.
ea poate fi definitã cu ajutorul acestui prim privilegiu.
Limita, însã, a acestei interpretãri constã în aceea cã Pr. Dc. Daniel AVRAM
se accentueazã cu preponderenþã adjectivul
„neprihãnitã” în defavoarea substantivului „zãmislire”, Bibliografie: “La formule de Lourdes: «Je suis
acesta din urmã referindu-se nu la o calitate sau l’Immaculée Conception»”, in Nouvelle Rêvue
esenþã ci la un eveniment istoric. Théologique, 130 (2008), pp. 65-78.
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 5
CEI TREI AªTRI AI BISERICII
Sfânta Liturghie în onoarea noastrã, în semnul unitãþii
credinþei noastre ºi a mulþumirii adusã lui Dumnezeu
pentru harurile pe care le-am primit”. Iatã, deci, cum
s-a stabilit aceastã sãrbãtoare în onoarea celor trei
Ierarhi.
Despre Sfântul Vasile cel Mare se spune cã s-ar
fi nãscut probabil în 330, în Cezareea Capadociei, în
partea de centru-est a Turciei de astãzi. A murit la 50
de ani, dupã cum spun scrierile. Copilãria ºi-a
petrecut-o într-o familie profund creºtinã, în care au
existat mai mulþi sfinþi ai Bisericii. A primit o educaþie
creºtinã, în mod particular de la bunica sa, Macrina,
ºi ea ucenicã a celebrului Sfânt Grigorie Iluminãtorul.
A avut multe modele de sfinþenie în familie, urmând
împreunã cu Grigorie, viitorul Episcop de Nazianz,
ºcolile înalte de oratorie din Constantinopol ºi Atena.
La întoarcerea acasã, dupã discuþiile pe care le-a
avut în familie, mai ales cu sfânta lui sorã, Macrina,
Vasile a renunþat la oratorie, una dintre cele mai
apreciate meserii în vremea aceea. El se retrage,
cãutând dimensiunea adevãratei vieþi cu Dumnezeu.
Merge în zona Egiptului, în zona Palestinei ºi apoi în
Peninsula Anatoliei. Acolo îºi începe viaþa de ascezã,
împreunã cu prietenul sãu, Grigorie, care între timp îl
pãrãseºte. Mergând mai departe în timp, în 370 este
numit Episcop al Cezareei, la 41 de ani. Se
angajeazã puternic în lupta pentru credinþã, mai cu
Sfântul Vasile cel Mare semã împotriva ereziei arienilor, care în vremea
respectivã fãcea ravagii în Bisericã. În mod particular
În data de 30 ianuarie a fiecãrui an, calendarul amintim Tratatul despre Spiritul Sfânt, scriere în care
liturgic face pomenirea celor trei Sfinþi Pãrinþi, Dascãli vorbeºte despre divinitatea Spiritului Sfânt. Este
ai Bisericii ºi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie - cunoscut ca ºi fondator al monahismului oriental,
Purtãtorul de Dumnezeu ºi Ioan Gurã-de-Aur. Este o iniþiatorul vieþii cenobitice, a vieþii de comunitate. Se
sãrbãtoare care dateazã din sec. al XI-lea ºi a fost detaºeazã de eremiþi, de pustnici, de cei care trãiau
stabilitã ca urmare a unei discuþii dintre credincioºi, în singuratici, spunând cã aceºtia sunt lipsiþi de
Costantinopolul, în sec. al XI-lea, care doreau sã posibilitatea de a face caritate fraternã. De aceea,
cinsteascã, fiecare separat, pe unul dintre acei trei considerã cã viaþa comunitarã este superioarã vieþii
sfinþi. Tocmai pentru cã fiecare avea importanþa lui ºi eremitice. El este iniþiatorul marilor baziliade. În jurul
argumente de cinstire – ei formând ºi o parte din acei comunitãþilor monastice înfiinþeazã spitale unde are
Pãrinþi ai Epocii de Aur ai Bisericii Creºtine din sec. al grijã de bolnavi, de copii pãrãsiþi, de bolnavi, de
IV-lea – s-a ivit aceastã contradicþie: cine este mai bãtrâni, de strãini de pelerini. Este una dintre primele
mare, cine este mai important, cine este acela care activitãþi sociale, caritative, în cadrul Biserici creºtine.
trebuie celebrat? Oare Sfântul Vasile cel Mare, Rãmâne, deci, în cadrul Bisericii cu supranumele de
Arhiepiscopul Cezareei din Capadocia, care deja era „cel Mare” pentru cã a fost mare prin modelul vieþii
cinstit de Bisericã la 1 ianuarie în fiecare an? Sau proprii, prin învãþãturã ºi înþelepciune, prin caritate ºi
Grigorie Teologul, Episcopul de Nazianz, mare milostenie.
apãrãtor al dreptei credinþe, onorat de Bisericã în 25 Sfântul Grigorie de Nazianz, ºi el Sfânt Pãrinte ºi
ianuarie? Sau Sfântul Ioan Gurã-de-Aur, Arhi- Doctor al Bisericii, s-a nãscut la Arianz, lângã
episcopul Constantinopolelui, mare Teolog ºi Apostol Nazianz, în 328, ºi a murit în al 62-lea an, în 390. A
al Cuvântului Scripturii, celebrat de Bisericã în 13 studiat, aºa cum aminteam, împreunã cu Sfântul
noiembrie? Se spune cã Mitropolitul locului, pe Vasile cel Mare la Alexandria ºi Atena. De asemenea,
numele sãu Ioan, a avut dupã rugãciune un vis, o a parcurs o perioadã de timp viaþa asceticã împreunã
viziune luminoasã a celor trei Ierarhi care erau în cu Vasile, fiind hirotonit preot de cãtre tatãl sãu, care
discuþie ºi care i-au spus un cuvânt: „Spune creºtinilor era în vremea aceea Episcop. A fost numit Episcop
sã înceteze polemica inutilã. În faþa lui Dumnezeu de Sasima, fiind hirotonit de Sfântul Vasile cel Mare,
suntem cu toþii priviþi la fel, între noi nu este nici iar mai târziu a fost Episcop de Nazianz. El luptã prin
discordie ºi nici diviziuni. De aceea, ridicã-te ºi scrierile sale teologice împotriva arienilor, participã la
spune-le sã rãmânã împãcaþi ºi în bunã înþelegere Conciliul Ecumenic din 381 de la Constantinopol, este
între ei. Iar tu, alege o singurã zi în care sã celebrezi cunoscut ca ºi excelent orator, scriitor bisericesc, un
6 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008
om de mare culturã. De asemenea, adaugã elemente
noi la doctrina Preasfintei Treimi, fiind cunoscut prin
multele sale lucrãri teologice, dintre care amintesc
doar cele cinci Cuvântãri teologice. Sfântul Grigorie a
fost supranumit Teologul – este unul dintre cei trei
sfinþi pe care Biserica i-a numit teologi, începând cu
Sfântul Ioan, Apostolul iubit, numit Ioan Teologul, ºi
alãturi de cel care va fi numit mai târziu Sfântul
Simeon, noul Teolog.
Ultimul dintre sfinþii celebraþi la aceastã
sãrbãtoare, Sfântul Ioan Gurã-de-Aur, s-a nãscut la
Antiohia, în 354, ºi a murit la 52 de ani, în 407. Începe
ºi el sã trãiascã viaþa asceticã ºi apoi viaþa cenobiticã.
Pe motive de sãnãtate se reîntoarce la Antiohia, este
hirotonit diacon ºi apoi preot, iar în 398 devine
Episcop de Constantinopol. A fost un luptãtor prin
cuvânt ºi rugãciune împotriva aceleiaºi erezii a
arienilor,fiind exilat de mai multe ori din tronul
episcopal; un mare exeget ºi eminent teolog, autor a
numeroase omilii cu caracter exegetic, catehetic ºi
moral. Mãrturie sunt tratatele, scrierile, tãlmãcirile
sale despre Sfânta Scripturã. Sunt multe volume în
care Sfântul Ioan Gurã-de-Aur analizeazã întreaga
Sfântã Scripturã, în mod particular Noul Testament.
De asemenea, prin cuvântul sãu i-a întors pe mulþi la
credinþã. A fost supranumit Ioan Gurã-de-Aur tocmai
pentru cã era un mare orator ºi un recunoscut
tãlmãcitor al tainelor dumnezeieºti. Ultimele sale Sfântul Ioan Gurã-de-Aur
cuvinte, la plecarea din aceastã lume, au fost: „Mãrire
lui Dumnezeu în toate lucruril!”. care reflectã în primul rând importanþa vieþii lor, dar ºi
Iatã câteva cuvinte despre aceºti trei stâlpi ai unitatea lor. Ei sunt numiþi în imnografie „aºtri
Bisercii ºi despre contribuþia lor cu totul deosebitã la strãlucitori ai Bisericii, albinele care culeg mierea
istoria Bisericii. De aceea, imnografia Sãrbãtorii celor Scripturii ºi oferã dulceaþa ei credincioºilor,
trei Ierarhi îi laudã prin cuvinte cu totul deosebite, instrumente ale harului divin, armurile Spiritului,
trâmbiþe binevestitoare ale predicãrii, apãrãtorii
Preasfintei Treimi, pãzitori ai dreptei-credinþe,
purtãtori de Dumnezeu întocmai ca Apostolii, turnurile
cele mari ale Bisericii, stâlpii dreptei-cinstiri de
Dumnezeu, întãrirea credincioºilor, îngeri pãmânteºti
în cer cântãtori, râurile Spiritului, razele cele noi ale
luminii celei de trei ori mai strãlucitoare decât soarele,
candelabrul cu trei lumini al Bisericii, spadã cu trei
tãiºuri ºi cu trei vârfuri pentru a apãra Preasfânta
Treime” – iatã cum au rãmas cei trei sfinþi în
imnografia sãrbãtorii, din partea celor care au
cunoscut ºi au cinstit personalitãþile lor.
Sãrbãtoarea „Sfinþilor Trei Ierarhi” este o invitaþie la
a cunoaºte scrierile acestor pãrinþi ai Bisericii, care
contribuie semnificativ la doctrina creºtinã, ºi, de
multe ori, o reîntoarcere la izvoare este binefãcãtoare
pentru credinþa noastrã de astãzi, din nefericire mult
mai superficialã decât a acelor oameni care erau
trãitori ºi cuvântãtori de Dumnezeu. Nouã, tuturor, ne
rãmâne astãzi modelul celor trei aºtri ai Bisericii,
pentru ca sã fim ºi noi luminã în lume, aºa cum Isus
le recomandã apostolilor: „ca ei, vãzând faptele
voastre bune, sã preamãreascã pe Tatãl care este în
ceruri” (Mt 5, 16). Amin.

† Florentin CRIHÃLMEANU
(Cuvânt de învãþãturã
la Sãrbãtoarea „Sfinþii Trei Ierarhi”)
Sfântul Grigorie de Nazianz
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 7
“Pacea mea o dau vouã”
«Pacea mea o dau vouã» (Ioan 14, 27), spune unuia dintre noi. Sã înþelegem de ce ne stãpâneºte
Isus în cuvântarea despãrþirii de ucenicii Sãi. «Pace nemulþumirea, setea de tot mai mult ºi mai rafinat.
vouã!» (Ioan 20, 19) este salutul de întâmpinare al Sã înþelegem de ce reacþionãm, din ce ranã
lui Hristos Isus cel înviat din morþi; pace, pacea lui deschisã ne vine instinctul sã ne apãrãm muºcând
Hristos. necontrolat în jur. Sã înþelegem cã nu purtãm noi
toatã responsabilitatea ºi vinovãþia manifestãrilor
«Din plinãtatea Lui, noi toþi am primit, har peste noastre de rãutate. Trãim ca ºi fiinþe sfâºiate în
har» (Ioan 1, 16), scrie, simþindu-se gratificat interior, noi, oamenii toþi. Avem dorinþe contradictorii,
dumnezeieºte, teologul Ioan. Am primit toþi din dorim lucruri ce nu pot fi puse împreunã, suntem
plinãtatea pãcii dumnezeieºti a lui Hristos Isus. ciudaþi. Aceastã stare este caracteristicã tuturor
Existã o potenþialitate realã a pãcii în inima oamenilor, indiferent de religie, vârstã sau stare de
noastrã, care aºteaptã sã fie activatã. viaþã.
Pacea este un mediu indispensabil vieþii, Viaþa supranaturalã din care trãim, nu distruge
creºterii, dezvoltãrii, atât la nivel biologic, cât ºi, natura, o presupune ºi o poartã progresiv la
evident, la nivel spiritual. Dumnezeu este definit cu desãvârºire; dacã aceasta se lasã purtatã. Lupta
prioritate ºi în mod esenþial iubire. Pacea Sa noastrã spiritualã, este o realitate pe care nu o
izvorãºte din iubire, ºi ca un ocean infinit, devine putem ocoli. Dacã o ocolim, nu creºtem. Cât timp
mediu al comuniunii cu tot ceea ce a primit viaþã din n-am evadat din vocaþie, chiar dacã am cãzut ºi
mâinile Lui. suntem rãniþi, lupta nu este încheiatã ºi avem
meritul de a nu fi capitulat. Dar, lupta presupune
«Sã nu se tulbure inima voastrã» efort, convulsii, cãzãturi ºi rãni – mai mult la nivel
(Ioan 14, 27). interior-sufletesc –, ºi de aici rezultã reacþiile noastre
violente acute, de aici vine agresivitatea noastrã.
Existã în fiinþa omului o sfâºiere fundamentalã Iatã de ce este de înþeles cã trebuie sã ne
produsã de pãcatul originar. Dar, deºi omul este acuzãm mai puþin ºi sã ne iertãm mai ieftin. Iatã de
sfâºiat, el nu moare, suferã în schimb. Fiecare om ce suntem chemaþi sã-l înþelegem pe celãlalt, chiar
suferã. Sã înþelegem propria noastrã neliniºte ºi dacã nu vedem de ce acþioneazã agresiv; în
sfâºiere, originar neculpabilã ºi neimputabilã nici majoritatea cazurilor verbal.
Dumnezeu creeazã fiinþele în fundamentalã
liberate, chiar dacã acestea sunt destinate sã
trãiascã din relaþia cu El, deci dependente de El;
este atât de valabil pentru om acest lucru.
Folosindu-se rãu de libertatea primitã, omul îºi
pierde pacea, deoarece pãrãseºte mediul (fecund
ºi de creºtere, natural lui) iubirii Divine, fie pierzând
sensul ºi þelul vieþii sale, îndepãrtându-se de voinþa
lui Dumnezeu, fie pãcãtuind grosolan. Asta ni se
întâmplã tuturor adesea, trebuie sã o recunoaºtem
cu onestitate.
Pierdem pacea din fricã, din frica de a nu
corespunde aºteptãrilor lumii, semenilor, con-
curenþilor, superiorilor; din frica de a nu suferi umiliri
ºi ruºine. În realitate, cu Dumnezeu ºtim cã
rezolvãm relaþia mai uºor: El ne cunoaºte, El iartã,
El are rãbdare, fiindcã ne iubeºte, ºtim asta din
experienþã.
Pierdem pacea din cauza exagerãrilor. Mai
binele este duºmanul binelui. Când suntem
pasionaþi sau orbiþi de o patimã sau idee exagerãm,
vrem sã facem lucrurile chiar mai bine decât vrea
Dumnezeu. Atunci pierdem timp inutil, timp ce ar
trebui sã-l folosim în alte scopuri, pierdem proporþiile
lucrurilor, valoarea pe care meritã sã o acordãm
lucrurilor sau persoanelor ºi pierdem preþioasa
pace.

8 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


Despre nemurire
i-am fãcut propriu faptul cã, în mãsura în nu voi mai fi deloc. În plus,

M care cred într-o transcendenþã, teologic


vorbind, aceastã transcendenþã trebuie
sã-mi fie accesibilã prin mine însumi în ea însãºi, deci
relaþia mea cu Dumnezeu,
desigur, cu totul neobi-
ectivã din perspectiva
prin ceva din mine care este transcendenþã ºi, gândirii speculative sau
aºadar, cã nu mã rezolv în întregime într-o imanenþã ºtiinþifice de orice fel, nu
fãrã ieºire. Cred cã ceva în mine, ºi nu mã refer la este una doar conceptualã;
informaþia particulelor mele materiale, în direcþia legii eu nu îl „concep” pe
conservãrii masei ºi energiei sau a „paradoxului Dumnezeu decât ca joc
informaþiei” lui Stephen Hawking, ceva din mine care interpretativ. Pretind însã
îmi e cel mai propriu, mai intim, supravieþuieºte morþii cã îl experimentez. În acest
organice. Aceasta nu mã face, totuºi, sã cred într-o sens sunt mai degrabã de concepþia credo ut experiar
lume dincolo de lume, datoritã faptului cã accept decât de concepþia credo ut intelligam. Iar, ca sã
revelaþia ºi gândul despre unitatea creaþiei ºi, de închei, acest experiar îmi interzice în mod
asemenea, pe cel cu privire la diversitatea planurilor fundamental sã cred în Ganztod. De altfel, nu aº
pe care aceasta se desfãºoarã. Cred cã viaþa de adera sub nicio formã la un dumnezeu al simplei ºi
dupã moarte nu e o "altã lume" ci însãºi totalei imanenþe, chiar dacã el însuºi ar fi
transcendenþa care face posibile atât orice imanenþã transcendent. Nu m-ar interesa prea mult niciun
cât ºi discursul referitor la aceasta. Mai mult, ºi aici dumnezeu care mã creeazã, dupã care mã lasã în
sunt subiectiv, desigur, intuiesc, în mod mai degrabã întregime pradã neantului ºi care la sfârºit „mã” învie,
voalat, în mine însumi ceva, sau mai curând pe acel sau mai exact ar fi sã spun „mã” recreeazã.
cineva, nu altul decât mine, care mã constituie ca Ghilimelele nu sunt o greºealã! Cine, în afara acelui
fiinþã personalã, mã face sã-mi fiu identic ºi, în dumnezeu, ar mai putea ºti cã e vorba de acelaºi
genere, sã fiu, care nu mã lasã sã pot concepe cu „mine” însumi?
suficientã sinceritate, ºi cu atât mai puþin sã simt, cã G.M.

«Pacea mea o dau vouã, Potenþialul pãcii inimii noastre are nevoie sã fie
nu precum o dã lumea». restabilit. „Taci cu mama.” O expresie, sau mai
degrabã atitudine aparent atât de banalã, de uzualã
Lumea poate oferi doar o pace interesatã, de tip ºi necesarã „ogoierii” copiilor înspãimântaþi, care
comercial, o pace limitatã, inconsistentã, o pace plâng. Mângâierea mamei are rolul de a reda ritmul
care nu presupune sacrificii din partea „dãruitorului”. normal al vieþii tulburat de fricã, durere, sau, concret,
Hristos oferã o pace consistentã, care rãmâne – de o cãzãturã a copilului. Dupã acest model, ºi în
atâta timp cât nu este alungatã – o pace la baza viaþa spiritualã avem nevoie de restabilirea pãcii
cãreia El pune cu generozitate ºi conºtient pierdute.
sacrificiul Sãu, al voinþei Sale umane, al
sentimentelor Sale, al trupului Sãu, al fiinþei Sale. «Fericiþi fãcãtorii de pace» (Matei 5, 9).
Lumea nu se ºtie jertfi pentru pace, deºi în toate
epocile istoriei au existat ºi eroi ai pãcii, puþini Potenþialul pãcii inimii noastre cere sã fie
autentici, evident. Lumea face tratate diplomatice – fructificat. Fericiþi cei ce aduc ºi rãspândesc pacea
desigur, bune ºi cu un anumit efect – dar nu ºtie in inimile semenilor lor, inspirându-se din viaþa lui
face dreptate pentru cã nu ºtie jertfi din al sãu. Lumii Hristos ºi apelând la potenþialul interior al propriei
îi este fricã sã jertfeascã din al sãu, crezând cã inimi. Comuniunea dintre noi are ca ºi condiþie
astfel pierde ºi piere, nu ºtie ce potenþial de dãruire pacea inimii fiecãruia în parte. Comuniunea este
poartã în sine. Lumea are tendinþe mari spre esenþialã, dar fãrã contribuþia „fãcãtorilor de pace”, a
rãutate, egoism, orgoliu, de aceea eroii pãcii sunt creatorilor de pace, comuniunea dragostei creºtine
puþini, dar sunt. – mediu al vieþii, al creºterii, al libertãþii, al
desãvârºirii omului – nu se poate realiza. Dumnezeu
«Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi vrea sã realizeze înfrumuseþarea, desãvârºirea
împovãraþi [...] ºi veþi gãsi odihnã lumii prin contribuþia noastrã; El a creat lucrurile
într-un stadiu intermediar, menite sã creascã, de
sufletelor voastre» (Matei 11, 28-29).
aceea «l-a aºezat pe om în grãdina Edenului s-o
pãzeascã ºi s-o [mai] lucreze» (Cf. Facere 2, 15).
Potenþialul pãcii inimii noastre are nevoie sã fie
Iatã sugestia mea, iatã gândul meu, iatã
pãzit ºi alimentat. Aceasta se poate realiza prin
rugãciunea mea pentru voi ºi cu voi.
grija faþã de acest mediu necesar vieþii spirituale.
Consecvenþa ºi calitatea vieþii de rugãciune
Pr. Cãlin BOT
contribuie substanþial la pacea inimii ºi vieþii noastre.

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 9


DIN VIA[A EPARHIEI

„RUGAÞI-VÃ NEÎNCETAT” (1 Tes 5, 17)


OCTAVA DE RUGÃCIUNE PENTRU UNITATEA CREºTINILOR, 18-25 IANUARIE 2008
În Cluj-Napoca, Octava de Rugãciune pentru a fost atins. Sã realizãm dimensiunea superbã a
Unitatea Creºtinilor a avut în centrul acþiunilor Seara rugãciunii în care ne regãsim cu toþii”.
Ecumenicã ce s-a desfãºurat în Capela "Sfântul Iosif" A urmat meditaþia rostitã de d-na Lidia Dan, tot din
din Piaþa Cipariu, marþi, 22 ianuarie a.c., în prezenþa Biserica Baptistã. Menþionãm faptul cã, odatã cu
Preasfinþiei Sale Florentin Crihãlmeanu. La oficiu au centenarul Octavei de Rugãciune pentru Unitatea
participat reprezentanþi ai mai multor confesiuni Creºtinilor, s-au împlinit 10 ani de când d-na prof. Lidia
creºtine: Protopopiatul romano-catolic Cluj, doi preoþi Dan ºi d-na prof. Valeria Puºcãu au întemeiat grupul
din Biserica Ortodoxã, Asociaþia Oastea Domnului, „Veghere Împreunã”, primul grup ecumenic de
Bisericile Baptistã ºi Penticostalã. Au fost prezenþi ºi rugãciune din Cluj-Napoca.
Mons. Mihai Todea, Vicar general, pr. Cristian Sabãu, Pastorul Tibi Apolzan, din Biserica Penticostalã,
protopop greco-catolic de Cluj, preoþi din parohiile a adus un îndemn practic referitor la rugãciune,
clujene, veniþi împreunã cu credincioºii lor. amintind pilda evanghelicã a vameºului ºi a fariseului,
Oaspeþii, întâmpinaþi în acorduri de orgã de cãtre pentru a atrage atenþia asupra respectului reciproc pe
copiii corului Allegria al parohiei „Andrei Mureºanu”, care ºi-l datoreazã creºtinii ºi a atitudinii corecte în
care au dãruit invitaþilor flori ºi au cântat deschizând rugãciune.
inimile, au fost în continuare invitaþi la cuvânt de cãtre În continuare, diaconul Valentin Tartamuº, din
pr. Mircea Marþian, gazda manifestãrii. Biserica Baptistã, a meditat asupra bucuriei ca ºi
condiþie esenþialã pentru a intra în rugãciune. A urmat
la cuvânt pastorul Gusti Raþiu, din Biserica
Penticostalã, invitând întreaga asistenþã la un
moment de dialog cu Dumnezeu. Sora Prunean
Florica, tot din Biserica Penticostalã, a recitat un
poem religios ºi a cântat Domnului.
Biserica Eklesia - Federaþia Bisericilor
Independente din Cluj-Napoca, a fost reprezentatã
de sora Firuca Dumbravã, care la rândul sãu a rostit
o rugãciune.
A urmat confratele Aurel Bocãnealã, din
Asociaþia Oastea Domnului, care a exprimat bucuria
de a petrece acest timp împreunã: „Vãd pe feþele dvs.
strãlucirea Domnului nostru Isus Hristos. El este cu
noi!”.
Pr. Ioan Bodea, din Biserica Ortodoxã din
Cluj-Napoca, a accentuat ideea de mulþumire adusã
Mai întâi a vorbit pr. protopop Laszlo Orban, lui Dumnezeu pentru darurile Sale. Pãrintele a adus
reprezentant al Bisericii Romano-Catolice: „Oare ce pilda Sfinþilor Pãrinþi din pustiuri sau cetãþi, care se
ne mai desparte, când toþi avem acelaºi Tatã, acelaºi rugau astfel: „Doamne Isuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu care ne-a spus: Voi sã mã iubiþi cum Eu Dumnezeu, miluieºte-mã pe mine, pãcãtosul!”.
v-am iubit, sã-mi împãrtãºiþi zi de zi bucurii ºi dureri. În încheiere a luat cuvântul PS Florentin
Toþi avem comori de împãrþit, toþi avem un zâmbet de Crihãlmeanu, cel care, prin prezenþa sa în fiecare an la
dãruit, noi, toþi cei reuniþi în El. Iatã minunea pe care o Seara Ecumenicã, demonstreazã ºi conºtientizeazã
trãim, pentru care vrem sã-I mulþumim!”. importanþa acestei manifestãri a frãþiei între oameni.
A urmat un reprezentant al Bisericii Ortodoxe, pr. Mulþumind participanþilor, Preasfinþia Sa a meditat
Emil Hossu, din Boiu-Mare, Maramureº, iubitor al citatul care a fost stabilit ca temã a centenarului Octavei
ecumenismului, care a spus: „Avem nevoie de forþa de Rugãciune pentru Unitatea Creºtinilor: „Noi, fiecare
Duhului Sfânt, care sã schimbe inima omului ºi sã ne în parte, nu ne putem ruga neîncetat, dar, pentru a
îmbrãcãm cu putere de Sus, sã înþelegem cã fãrã urma porunca rugãciunii neîncetate, este important
dialog nu existã speranþã, cã dialogul nu este o sã-i rugãm pe ceilalþi sã se roage pentru noi, în acele
slãbiciune, ci înþelepciunea celor care ºtiu sã se momente în care noi nu ne rugãm – astfel, rugându-ne
încreadã în puterea lui Dumnezeu. Dialogul nu unii pentru ceilalþi, cu toþii împreunã putem sã ne rugãm
slãbeºte identitatea nimãnui, ci ne provoacã dorinþa de neîncetat.” Preasfinþia Sa a invitat confesiunile creºtine
a ne privi faþã în faþã ºi de a ne pleca împreunã în faþa la o colaborare mai strânsã, prin organizarea repetatã a
marelui Creator, care are putere sã schimbe lumea.” unor astfel de întâlniri, pe rând, în fiecare Bisericã în
Pastorul Liviu Raica, din Biserica Baptistã, a parte, aºa cum se face anual în Capitalã.
arãtat în meditaþia sa faptul cã rugãciunea este sufletul PS Florentin a încheiat oficiul, dupã care s-a rostit
ecumenismului ºi sufletul fiecãrui creºtin: „Dacã ne rugãciunea pentru unitate pregãtitã de grupul
rugãm astfel încât prezenþa divinã sã învãluie fiinþa ecumenic din SUA, iar la final a avut loc un ritual al
noastrã ºi sã pãtrundã adânc în noi, scopul rugãciunii pãcii.

10 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


DIN VIA[A EPARHIEI

ZIUA VIE[II CONSACRATE


Începând cu anul 1996, ziua de 2 februarie – Pentru aceasta a venit Isus - Dumnezeu, s-a
Praznicul “Întâmpinãrii Domnului, Dumnezeului întrupat, ca sã ne redea ceea ce am pierdut:
ºi Mântuitorului nostru Isus Hristos”, sãrbãtoare mântuirea, viaþa veºnicã. În momentul în care i se
care evocã intrarea Pruncului Isus în Templu în prezintã Pruncul Isus, Simeon trãieºte o bucurie
braþele Preasfintei Fecioare Maria –, a fost aleasã imensã. El spune cã nu mai are nevoie de viaþa
de Biserica Catolicã sã reprezinte ºi “Ziua Vieþii aceasta, pentru cã a trecut deja la viaþa veºnicã. Ce
Consacrate”, aceastã zi fiind prilej de laudã plinã este aceastã viaþã veºnicã? Uneori, gândindu-ne la
de recunoºtinþã adusã lui Dumnezeu, de cãtre viaþa veºnicã, poate cã avem tendinþa de a ne gândi
persoanele consacrate, acele persoane care au la o trecere a zilelor în calendar, trecere care nu se
fãcut totala dãruire de sine Domnului prin voturile va mai sfârºi niciodatã. Sfântul Pãrinte, vorbind
sãrãciei, curãþiei ºi ascultãrii pentru Împãrãþia despre viaþa veºnicã, ne spune cã este cu totul
cerurilor. altceva. Nu ne putem imagina sigur în ce constã
În Cluj-Napoca, centrul manifestãrilor a fost la viaþa veºnicã, dar Sfântul Pãrinte ne vorbeºte
Mãnãstirea Maicii Domnului. Au participat surori din despre trãirea plinãtãþii, trãirea bucuriei atât de
Congregaþia Maicii Domnului, cu Superioara intensã, o bucurie atât de puternicã încât pentru cel
generalã Mc. Benedicta, surori ºi fraþi din Ordinul care o trãieºte nu mai existã trecut sau viitor. Este
“Sfântului Vasile cel Mare”, cu Superiorii provinciali fericirea care devine veºnicie, e ceea ce a
Mc. Valentina ºi Pr. Laurean, persoane consacrate experimentat Simeon, având în mâinile sale pe Isus
din Ordinul “Sfântul Iosif al Apariþiei” ºi Ordinul Hristos în chip de Prunc (...)”.
“Societãþii lui Isus”. Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu, printr-un
Începând cu ora 18.00, în capela mãnãstirii, în cuvânt de încheiere, I-a mulþumit lui Dumnezeu
prezenþa Episcopului Eparhial, a Pr. Vicar Anton pentru Ordinele ºi Congregaþiile religioase, arãtând
Criºan ºi a Pr. Cristian David, Capelan al mãnãstirii, totodatã cã Ziua Vieþii Consacrate este „momentul în
s-a celebrat Slujba Vecerniei, dupã care, pe acorduri care întreaga Bisericã Catolicã îºi îndreaptã
de cântec, în procesiune, fiecare cãlugãr ºi privirea asupra tuturor acelora care au dorit sã-ºi
cãlugãriþã a depus la picioarele altarului o lumânare punã viaþa în slujirea ºi urmarea lui Hristos.”
aprinsã, simbol al dãruirii totale ºi al jertfirii propriei Reluând subiectul meditaþiei precedente, Preasfinþia
vieþi în unire cu lumina vieþii ºi a Jertfei mântuitoare Sa a explicat rolul persoanelor consacrate în lumea
a lui Hristos. de astãzi: „Sã fim martori ai speranþei. Sã redãm
Pr. Jurek Brzóska SJ, membru al Ordinului lumii acesteia, care îºi neagã rãdãcinile creºtine ºi
“Societatea lui Isus”, a rostit o meditaþie despre identitatea creºtinã, motivul speranþei. În acelaºi
speranþa creºtinã, prezentând ultima Enciclicã a
Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, “Spe Salvi”, în
lumina Evangheliei cititã ºi meditatã la Sfânta
Liturghie, la Sãrbãtoarea Întâmpinãrii Domnului. Pr.
Jurek a spus, între altele: „Sfântul Pãrinte ne
vorbeºte despre acea speranþã datoritã cãreia noi
putem trãi, speranþã care nu este doar o idee, nici o
ideologie, ci este viaþã. În speranþã am fost mântuiþi
– spune Sfântul Pãrinte în primele cuvinte ale
Enciclicii sale. Rãscumpãrarea ne este oferitã în
sensul cã ne-a fost dãruitã speranþa, o speranþã
vrednicã de încredere, în virtutea cãreia noi putem
înfrunta prezentul.
Putem spune cã bãtrânul Simeon din textul
Evangheliei este prefigurarea acestei speranþe
despre care vorbeºte Sfântul Pãrinte, speranþa în
care noi dorim sã trãim. Pare sã fie o speranþã micã,
de a vedea o persoanã care, dupã cuvântul document, Spe Salvi, Sfântul Pãrinte spune: Criza
Scripturii, trebuie sã vinã. Dar, Simeon trãieºte o actualã a religiozitãþii în lume nu este o crizã a
altfel de speranþã, care nu este legatã doar de viaþa credinþei, ci este o crizã a speranþei care sã
lui particularã; el trãieºte speranþa care se referã la motiveze aceastã credinþã. Lumea nu mai crede
soarta întregului popor al lui Israel ºi, cu el, la soarta pentru cã nu mai are speranþã, nu mai ºtie în ce sã
tuturor oamenilor. Este vorba de a fi martor al spere., Trebuie, deci, împreunã, sã oferim oamenilor
îndeplinirii fãgãduinþei pe care Dumnezeu ne-a motive pentru a spera. Pe aceastã speranþã, apoi,
dat-o, fãgãduinþa mântuirii. Speranþa noastrã se sã clãdeascã edificiul credinþei”.
referã la aceastã realitate, a mântuirii, ºi nu doar a Grupaj realizat de
mântuirii personale, ci a mântuirii tuturor oamenilor. Viorica SABO

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 11


BILANÞ 2 0 0 7 s-au fãcut noi alegeri de protopopi, respectiv
consilieri. Un succes important este realizarea unei
noi baze de date complexã, în procent de 82%
finalizatã.
ineri, 18 ianuarie a.c., Episcopul eparhial

V Florentin Crihãlmeanu, împreunã cu Mons.


Mihai Todea, Vicar general, au prezentat
preoþilor ºi credincioºilor clujeni situaþia Eparhiei de
S-a fãcut, totodatã, o enumerare a neîmplinirilor
anului care a trecut: mai întâi, faptul cã nu a fost încã
gãsitã soluþia arhitecturalã pentru Catedrala din Piaþa
Cipariu, edificiu ce va fi dedicat Martirilor Secolului al
Cluj-Gherla, roadele, dar ºi neîmplinirile din anul XX-lea, cum s-a stabilit în momentul sfinþirii Capelei
2007. "Sfântul Iosif".
Preasfinþia Sa Florentin a fãcut o trecere în revistã O altã problemã care rãmâne gravã: atât pentru
a celor mai importante evenimente din Planul pastoral instituþiile de învãþãmânt teologic, cât ºi pentru Casa
al Eparhiei de Cluj-Gherla în anul 2007. Au fost de Editurã "Viaþa Creºtinã" s-a cerut sprijinul Primãriei
punctate principalele realizãri ale anului care s-a Municipiului Cluj-Napoca, dar audienþa la dl. primar,
încheiat: mai întâi evenimentul sfinþirii Capelei cerutã în scris, nu a fost acordatã. "Am solicitat mai
"Sfântul Iosif" din cadrul Catedralei în construcþie din puternic spaþiile care ne aparþin – spaþiile de la Liceul
Piaþa Cipariu, la 18 martie 2007. O altã realizare George Coºbuc, care ne-a fost retrocedat prin
importantã a fost sfinþirea bisericii din parohia Comisia Centralã de la Bucureºti, dar pentru acel
Mãnãºtur 1 Vest. De asemenea, cele 10 hirotoniri edificiu Primãria a deschis un proces care este în
preoþeºti ºi cele 9 hirotoniri diaconale sunt o mare curs. Liceul nostru, în prezent, funcþioneazã într-o
împlinire pentru Bisericã: "Seceriºul este mult ºi este clãdire în care existã alte douã licee, în condiþii
loc ºi pentru alþi secerãtori". improprii pregãtirii viitorilor seminariºti."
S-a arãtat faptul cã organizaþia Caritas Eparhial a Nu s-a gãsit soluþie pentru folosirea în continuare
luat un avânt mare anul trecut: existã în derulare a vechii tipografii a Editurii „Viaþa Creºtinã”, iar locaþia
proiectul Centrului Social de pe str. Moþilor nr. 32, pentru Editurã rãmâne o problemã. Activitatea Editurii
precum ºi proiectul caselor sociale din localitatea "Viaþa Creºtinã" trebuie însã sã continue, nu se pune
Chinteni, proiecte realizate în colaborare cu Consiliul problema desfiinþãrii ei. De asemenea, este nevoie de
Judeþean. În cadrul realizãrilor se numãrã ºi cele 28 un ªematism actualizat, care va putea sã fie realizat
de vizite pastorale care s-au fãcut în parohii ºi la curând, datoritã actualizãrii bazei de date a Eparhiei.
mãnãstiri. PS Florentin a amintit ºi cele ºase Au fost amintite procesele pe rol – cel pentru
procesiuni tradiþionale la hramuri sau sfinþiri de mãnãstirea Nicula (proces îndelung tergiversat),
biserici. "La nivelul structurilor existã o mai bunã pentru biserica de la Þaga, biserica de la Lupºa,
colaborare, mai cu seamã cã a avut loc ºi încã mai Liceul "George Coºbuc" ºi Academia de Teologie.
continuã mutarea structurilor în spaþii ce au fost Existã încã proprietãþi neretrocedate, cum ar fi ªcoala
reamenajate. Edificiul de la nr. 28 a fost retrocedat, "Ioan Bob", precum ºi alte bunuri ale Bisericii situate
fiind câºtigat în proces de cãtre familia Banfi, ca în mai multe Protopopiate.
urmare a fost necesarã o restrângere a spaþiilor" – a În încheiere, PS Florentin a spus: "Contextul în
subliniat PS Florentin. care ne aflãm, al post-modernismului ºi al societãþii
"În anul trecut, Asociaþia ’Kirche in not’ a prezentat europene în schimbare foarte rapidã, nu favorizeazã
patru DVD-uri despre Biserica noastrã, majoritatea viaþa Bisericii. Europa, actualmente, pare cã se
filmate în Cluj-Napoca, între ele fiind ºi documentarul îndepãrteazã progresiv de rãdãcinile creºtine. Noi,
"Spre soare", care evocã aspecte emoþionante din Biserica, trebuie sã încercãm sã aducem forþa
viaþa Pãrintelui Tertulian Langa, fiind cuprinse ºi contrarã, care sã îndrepte oamenii spre Dumnezeu,
imagini de arhivã. Al doilea DVD se numeºte "40 de sã-ºi aducã aminte de rãdãcinile creºtine". Pentru
ani de Vinere Mare" ºi prezintã momentul Calvarului aceasta, este nevoie de apropierea creºtinilor unii de
Bisericii noastre. Sunt imagini deosebite, preluate de alþii, ºi în acest sens a fost salutatã alegerea noului
la Arhivele Naþionale, cu momente de la 1 octombrie Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, om deschis
1948 – aºa-zisa "trecere" a Bisericii Greco-Catolice la dialogului, comunicãrii, ceea ce dã motive de
Biserica Ortodoxã. Un alt documentar, "Semnul Casei speranþã la o progresivã deschidere ecumenicã.
Tale", reflectã problema demontãrii, mutãrii, distrugerii Pr. Vicar general Mihai Todea a explicat, în
unor lãcaºuri de cult ale Bisericii noastre. Existã ºi aici continuare, o succesiune de imagini care au ilustrat
imagini impresionante, care reflectã momente activitatea Eparhiei de Cluj-Gherla în anul 2007,
istorice: de exemplu, demolarea bisericilor precum ºi modul de organizare ºi de funcþionare.
greco-catolice de la Vadu Izei sau de la Þaga. Al În finalul întâlnirii s-au purtat discuþii pe marginea
patrulea DVD este despre parohia Mãnãºtur 1 Vest". celor expuse, a existat un mare interes din partea
S-au realizat ºi CD-uri cu muzicã bisericeascã, celor prezenþi pentru realitãþile prezentate ºi dorinþa
înregistrate de cãtre ordinele cãlugãreºti OSBM expresã de a contribui la rezolvarea diferitelor
(Acatistul Maicii Domnului) ºi CMD (Cântece probleme ridicate ºi la bunul mers al vieþii Eparhiei
mariane). Au fost amintite, în continuare, Cursurile de greco-catolice de Cluj-Gherla.
Varã cu preoþii, care au continuat în timpul verii la
Centrul "Manresa" al pãrinþilor "Societãþii lui Isus". De Biroul de presã
asemenea, în toamna lui 2007, pentru cã timpul
canonic pentru structurile eparhiale a fost epuizat,
12 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008
Un nou rector la Colegiul Pontifical Pio Romeno
i de sãrbãtoare la Colegiul mai vii sentimente de recunoºtinþã, de

Z Pontifical "Pio Romeno" din


Roma, singurul aºezãmânt
românesc patronat de Sf. Scaun la
comuniune ºi fidelitate faþã de Scaunul
Apostolic al Romei, pentru toatã grija
pe care Sfântul Pãrinte ºi autoritãþile
Roma, destinat, potrivit dorinþei Congregaþiei pentru Bisericile
întemeietorului - Papa Pius al XI-lea - Orientale o manifestã în viaþa ºi
formãrii viitorilor preoþi pentru Biserica lucrarea Bisericii Greco-Catolice.
Greco-Catolicã Românã. În prezenþa
reprezentanþilor Sf. Scaun, ºi în mod refectul Congregaþiei pentru
special a Prefectului Congregaþiei
pentru Bisericile Orientale, Cardinalul
Leonardo Sandri, a avut loc sâmbãtã,
P Bisericile Orientale
manifestat bucuria de a fi
prezent cu aceastã fericitã ocazie,
ºi-a

26 ianuarie 2008, ceremonia investirii exprimându-ºi totodatã dorinþa de a


oficiale ca rector al Colegiului "Pio vizita Biserica Greco-Catolicã acasã,
Romeno" în persoana pãrintelui în România, dar ºi toatã preþuirea ºi
Claudiu Pop, fost rector al Misiunii prietenia pentru Biserica Greco-Ca-
Greco-Catolice de la Paris. Au tolicã din þarã, precum ºi pentru
participat PS Alexandru, Episcopul comunitatea Colegiului Pontifical "Pio
Lugojului, împreunã cu PS Mihai, Romeno". Prezenþi la Roma, cei doi
Episcop Auxiliar de Alba-Iulia ºi Ierarhi greco-catolici au celebrat Sf.
Fãgãraº, cu sediul la Bucureºti, ºi care a asumat de-a Liturghie duminicã, 27 ianuarie 2008, PS Mihai la
lungul anilor funcþiile de vicerector ºi ulterior rector al Radio Vatican, iar PS Alexandru în mijlocul
Colegiului, pânã la alegerea sa întru arhierie. A fost credincioºilor de la parohia greco-catolicã "Preasfântul
prezent ºi ambasadorul României pe lângã Sf. Scaun, Mântuitor" alle Coppelle. Noul rector al Colegiului
dl. Marius Lazurcã. Din partea Ambasadei pe lângã Pontifical "Pio Romeno", pãrintele Claudiu Pop,
Statul Italian, a participat dl. George Bologan, purtãtor nãscut pe 22 iulie 1972, a fost hirotonit preot pentru
al mesajului noului ambasador al României în Italia, dl. Eparhia de Oradea în 23 iulie 1995. Dupã un an de
Rãzvan Rusu. Printre numeroºii oaspeþi prezenþi s-au studii la Facultatea de Chimie din Bucureºti intrã în
remarcat rectorii Colegiilor Pontificale Orientale din Seminar, fiind trimis la Roma, în anul 1991, cu o bursã
Roma. de studii la colegiul Pio Romeno, fiind ºi titular al
Masterului în Teologie, în anul 1999. A obþinut
upã celebrarea slujbei Acatistului Maicii Doctoratul în Teologie Spiritualã la Universitatea

D Domnului în biserica Colegiului, cu hramul


Buneivestiri, a urmat prânzul festiv, prilej cu
care noul rector, pãrintele Claudiu Pop, a mulþumit
Pontificalã "Gregoriana", în martie 2007. Între anii
1995-1999 a fost asistentul rectorului bisericii
româneºti Coppelle din Roma, iar în intervalul
Sinodului Bisericii Greco-Catolice din România,
precum ºi Congregaþiei pentru Bisericile Orientale
pentru încrederea acordatã în noua sa misiune.
Exprimându-ºi dorinþa ca mandatul sãu în sânul
Colegiului românesc de la Roma sã fie unul de
continuitate, înspre cãlãuzirea generaþiilor de
seminariºti spre Taina Preoþiei, pãrintele Pop a elogiat
meritele predecesorilor sãi, pãrintele Olivier Raquez,
prezent la sãrbãtoare, ºi ale pãrintelui Mihai Frãþilã,
acum Episcop, în edificarea moralã a generaþiilor de
studenþi. Mesajul Preafericirii Sale Arhiepiscopul Major
a fost citit de cãtre pr. William Bleiziffer, notarul
Sinodului Episcopilor BRU. Adresându-se noului
rector, PF Lucian i-a mulþumit pentru smerenia ºi
dãruirea de a fi acceptat noua misiune, asigurându-l
de preþuirea ºi sprijinul întregului Sinod al Episcopilor
greco-catolici. Adresându-se apoi Preasfinþiei Sale
Mihai, Arhiepiscopul Major i-a mulþumit pentru asidua
activitate desfãºuratã de-a lungul anilor în formarea 1999-2001 vicar al parohiei greco-catolice "Sf.
noilor generaþii de preoþi, exprimându-ºi convingerea Gheorghe" din Paris, urmând ca între anii 2001 ºi
cã prezenþa sa va rãmânea mereu întipãritã în inimile 2007 sã îndeplineascã misiunea de rector al Misiunii
seminariºtilor, ºi reprezintã cel mai important semn al Greco-Catolice române de la Paris.
valorii slujirii sale în mijlocul comunitãþii credincioºilor.
De asemenea, Întâistãtãtorul Bisericii Greco-Catolice Corespondenþã de
din România l-a rugat pe Cardinalul Leonardo Sandri Cristian CRIªAN pentru BRU.ro
sã-i transmitã Papei Benedict al XVI-lea expresia celor

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 13


C A R D I N A L U L d r. I U L I U H O S S U –
Martir al Bisericii ºi erou La 1 Decembrie 1918, tânãrul
naþional, Iuliu Hossu s-a nãscut la Episcop participã la Marea
30 ianuarie 1885, în comuna Milaº, Adunare Naþionalã de la Alba
azi în judeþul Bistriþa-Nãsãud, al Iulia, vorbeºte Adunãrii ºi citeºte
treilea din cei ºase bãieþi ai Declaraþia Unirii, amintind de
preotului Ioan Hossu ºi ai soþiei biruinþa dreptãþii. La 3 decembrie
sale, Victoria, nãscutã Mãriuþiu. Atât 1918, împreunã cu Miron Cristea,
dupã tatã, cât ºi dupã mamã, Episcopul ortodox al Caranse-
provine din vechi familii cu tradiþie beºului, Alexandru Vaida-Voievod
în viaþa Transilvaniei. ºi Vasile Goldiº prezintã, la
Bucureºti, Regelui Ferdinand I ºi
Studiile primare le-a urmat în Guvernului României, Hotãrârea
localitatea natalã, între anii de Unire a Transilvaniei cu
1892-1896, primele trei clase România.
gimnaziale la Reghin, cu limba de
predare germanã, între anii Între 14 iunie 1920 – 5 octom-
1896-1899, clasa a IV-a la Iuliu Hossu, “abieturient” al brie 1926 face vizitaþii canonice în
Gimnaziul romano-catolic maghiar Gimnaziului Superior 746 de comunitãþi ecleziastice,
din Târgu-Mureº, iar ultimele clase Greco-Catolic din Blaj, parohii ºi filii, de unde ºi apelativul
liceale, V-VIII (azi IX-XII), la promoþia 1903-1904. de Episcop al vizitaþiilor canonice.
Gimnaziul superior greco-catolic din
Blaj. Aici a fost coleg de clasã cu viitorul profesor În calitate de senator de drept, participã ºi ia
universitar, medicul dr. Iuliu Haþieganu, ambii elevi cuvântul în toate problemele care privesc Biserica,
excepþionali. În 1904 a promovat examenul de ºcoala, relaþiile Bisericii cu Statul, Concordatul cu
maturitate, a fost primit în clerul tânãr al Eparhiei Sfântul Scaun Apostolic etc.
Lugojului – de cãtre Episcopul Vasile Hossu – ºi a
fost trimis la Roma, ca student la Institutul De Episcop de Cluj-Gherla (1930-1970). La 5 iunie
Propaganda Fide, care-i pãstreazã numele în 1930, prin bula Papei Pius al XI-lea, Solemni
calitate de EX PRIMO PREFETTO. În 1910 a fost Convertione, se prevede rearondarea Provinciei
promovat doctor în Sfânta Teologie. În 27 martie Mitropolitane ºi înfiinþarea Episcopiei
1910, ultimul an de studii, a fost hirotonit preot, în Maramureºului, cu reºedinþa la Baia Mare.
Roma, de cãtre Episcopul Vasile Hossu. Revenit la Episcopia de Gherla suferã ºi ea o rearondare, o
Lugoj este integrat în oficiul diecezan ca protocolist, parte dintre parohiile sale fiind transferate la
arhivar ºi bibliotecar, apoi avansat vice-notar Eparhia Oradea ºi la nou-înfiinþata Eparhie a
consistorial ºi secretar episcopal. În 1912 a fost Maramureºului, primind în schimb alte parohii de la
promovat director de cancelarie de cãtre noul Arhieparhia de Alba Iulia ºi Fãgãraº, între care ºi
Episcop al Lugojului, Valeriu Traian Frenþiu. În 1913 cele din Cluj, acest oraº devenind noua reºedinþã
este numit profesor titular la catedra de Studii episcopalã, Eparhia luând numele de Cluj-Gherla,
biblice la Academia de Teologie nou-înfiinþatã la cu catedrala eparhialã biserica minoriþilor
Lugoj. În 1914 face o cãlãtorie de studii în Schimbarea la Faþã, ajunsã în proprietatea Bisericii
Germania ºi Franþa ºi participã ca delegat la Române Unite prin donaþia pontificalã din 1924.
Congresul Euharistic Internaþional de la Lourdes. În Între ctitoriile Episcopului Iuliu Hossu, enumerând
timpul cãlãtoriei îl surprinde izbucnirea Primului doar pe cele mai importante, nu pot rãmâne
Rãzboi Mondial. Întors la Lugoj este mobilizat ºi neamintite: Casa Popenilor din Gherla, cumpãratã
repartizat ca preot militar pentru pastoraþia rãniþilor, în anul 1930 pentru Academia Teologicã, pe care,
cu deosebire români, din spitalele militare ale dupã numai un an, o lasã ªcolii Normale de Fete,
Austriei, Boemiei ºi Moraviei. Tuturor rãniþilor le Academia mutându-se la Cluj, începând cu anul
exprimã nãdejdea în biruinþã: Dreptatea va învinge! universitar 1931-1932; la Cluj a cumpãrat, pentru
reºedinþa episcopalã, palatul din Calea Moþilor nr.
Episcop de Gherla (1917-1930). La 3 martie 26, de la familia Vesselenyi, apoi palatul
1917, prin decret imperial, este numit Episcop al Farmaciºtilor din Calea Moþilor nr. 24, în
Gherlei, în scaunul eparhial rãmas vacant prin vecinãtatea nemijlocitã cu reºedinþa, în care a
moartea Episcopului Vasile Hossu. În 21 aºezat internatul de bãieþi; a construit impunãtorul
noiembrie/4 decembrie 1917 este hirotonit Episcop local al Academiei de Teologie din str. I. C. Brãtianu
în catedrala din Blaj, prin punerea mâinilor nr. 15, în care, pe lângã Academia Teologicã, a
Mitropolitului Victor Mihali de Apºa, asistat de aºezat, în 1945, ºi Liceul de Bãieþi Inochentie Micu
Demetriu Radu, Episcopul Oradei, ºi Valeriu Traian Klain; a adaptat catedrala Schimbarea la Faþã ritului
Frenþiu, Episcopul Lugojului. La 15 decembrie preia bizantin, prin dotarea cu un iconostas, adevãratã
oficiul eparhial, iar la 16 decembrie 1917 are loc operã de artã.
instalarea festivã în catedrala din Gherla.

14 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


un uria} predestinat pentru lucruri mari
Între 1930-1940 a continuat, în acelaºi ritm canonice ale Episcopului, împreunate de multe ori
susþinut, vizitaþiile canonice, îndeosebi în parohiile cu sfinþiri de biserici sau cu hirotoniri de preoþi, care
anexate Eparhiei prin rearondarea din 1930. au cuprins toatã Eparhia de la un cap la altul, erau
adevãrate pelerinaje de înãlþare sufleteascã, aºa
La 30 august 1940 devine conducãtorul spiritual cum erau ºi cele anuale de la Mãnãstirile Nicula,
al românilor din Transilvania de Nord, rãpiþi prin Strâmbu, Fizeº, Lupºa etc., la care pelerinii erau
Dictatul de la Viena, singurul român în Casa prezenþi cu zecile de mii.
Magnaþilor. A fost, adesea, victima ºovinismului
horthyst, de douã ori atentându-se la viaþa lui. În Toate acestea au fost stopate în toamna anului
timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial a vizitat 1948, prin suprimarea Bisericii Române Unite.
rãniþii din spitalele militare ºi pe românii din lagãrele Memoriile episcopatului catolic din România n-au
de muncã forþatã de pe întinsul Ungariei, mai ajutat la nimic. Episcopul Iuliu Hossu a emis, la
fãcându-le slujbe religioase ºi împãrtãºindu-i atât 1 octombrie 1948, decretul de excomunicare a
cu ajutoare cât ºi cu mângâieri sufleteºti. I-a celor 36 de preoþi care, sub presiunea organelor
cercetat pe evreii din ghetouri ºi a participat la politice, au semnat hotãrârea de la Cluj, de
salvarea multora dintre ei de la deportare. „revenire” la ortodoxie. A fost arestat în noaptea de
27-28 octombrie 1948, în Bucureºti, la locuinþa
În 29 august 1941 a fost numit Administrator fratelui sãu, dr. Traian Hossu, ºi dus la
Apostolic al Eparhiei de Oradea, în lipsa Dragoslavele, împreunã cu ceilalþi Ierarhi ºi membri
Episcopului titular, Valeriu Traian Frenþiu, neadmis ai clerului superior al Bisericii Române Unite. Aºa a
de hortyºti sã revinã de la Beiuº la Oradea. Aici l-a început Calvarul. De acolo, între 27 februarie 1949
avut ca auxiliar pe Episcopul Ioan Suciu. - 24 mai 1950 a fost închis în lagãrul de la
Mãnãstirea Cãldãruºani, apoi la Penitenciarul din
Pe tot timpul activitãþii sale arhipãstoreºti, Sighetu-Marmaþiei, pânã în ianuarie 1955, când,
Episcopul Iuliu Hossu n-a scãpat din vedere împreunã cu ceilalþi doi Episcopi titulari
principala sa misiune, viaþa spiritualã din Eparhie, supravieþuitori, Ioan Bãlan ºi Alexandru Rusu, au
pe care a îndrumat-o cu competenþã, purtând o fost aºezaþi la Mãnãstirea Curtea de Argeº, iar de
deosebitã grijã atât clerului cât ºi credincioºilor. La acolo la Ciorogârla, de unde, la 12 august 1956,
fel, avea mereu la suflet formarea clerului tânãr, pe dupã ce s-a sãvârºit liturghia din faþa bisericii
care-l supraveghea de-aproape, asistând la toate Piariºtilor din Cluj, cei trei Episcopi au fost
sesiunile de examene la studiile principale. Clerul dispersaþi, Iuliu Hossu fiind fixat cu domiciliul
de mir, inclusiv cel gremial, era convocat periodic, obligatoriu la Mãnãstirea Cãldãruºani. În martie
pe serii, vara, la exerciþii spirituale de câte o 1969, Giuseppe Cheli, trimisul special al Papei Paul
VI, i-a adus vestea cã a fost promovat CARDINAL
in pectore (numire pãstratã secretã în inima Papei)
al Bisericii Catolice. Invitat sã plece la Roma, a
refuzat, socotind cã autoritãþile române nu-i vor mai
permite reîntoarcerea.

La 28 mai 1970 a încetat din viaþã în spitalul


Colentina din Bucureºti, având la cãpãtâi pe viitorul
Mitropolit ºi Cardinal al Bisericii Române Unite,
Alexandru Todea. Avea 85 de ani. Înhumarea a fost
fixatã de autoritãþi pentru a doua zi, 29 mai, pentru
a nu se aduna prea multã lume. A fost aºezat
provizoriu într-un mormânt al familiei Þurcanu, în
cimitirul Belu-catolic. Slujba prohodului a fost
sãvârºitã de un singur preot, pr. Zudor, de la
Bãrãþie. La 5 martie 1973, Papa Paul VI a fãcut
public numele Cardinalului in pectore, Episcopul
român unit de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu. La 7
C a r d i n a l u l “ i n p e c t o r e ” d r. I u l i u H o s s u , c u decembrie 1982, osemintele sale au fost exhumate
domiciliu obligatoriu la Cãldãruºani. ºi aºezate într-alt mormânt, în acelaºi cimitir. De
atunci, lumea a început sã facã un adevãrat
sãptãmânã, Episcopul fiind prezent la toate seriile. pelerinaj la mormântul lui, mãrturie fiind lumânãrile
Pentru credincioºi erau organizate misiunile sfinte, ºi florile ce acoperã mereu mormântul primului
la care conducãtorul era întotdeauna unul dintre Cardinal român.
preoþii cei mai buni predicatori, fie din centrul
eparhial fie din afara lui, aceºtia fiind organizaþi în Alexandru PINTELEI
Reuniunea diecezanã de misiuni sfinte. Vizitaþiile

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 15


IERARHIZARE
„Care rege, când porneºte Ia rãzboi împotriva altui rege,
nu se aºeazã mai întâi ºi chibzuieºte, dacã e în stare sã þinã piept
cu zece mii celui care cu douãzeci de mii îi vine împotrivã?”
(Luca14,28)

Viaþa este a zbatere permanentã, o luptã d. Mãsura în care ne afecteazã pe noi sau/ºi pe
continuã. ªi, ca în orice luptã, este necesarã o aproapele.
strategie, o ierarhizare. Nu toate problemele cu care e. Durata afectãrii.
ne confruntãm sunt de aceeaºi naturã ºi, mai ales, Iar acum, câteva comentarii la criteriile de mai
de aceeaºi gravitate. Marea lor majoritate sunt de sus:
naturã psihologicã; oricum, gravitatea acestora a). Indiferent de preponderenþã, îngrijorarea este
depinde esenþial de sensibilitatea noastrã. Ca atare, mai mult de naturã psihologicã; aceasta este
prima obligaþie a noastrã este sã ne cunoaºtem ºi datoratã, în special, sensibilitãþii noastre. De aceea,
recunoaºtem slãbiciunile. ne vom întoarce asuprã-ne, estompându-ne pe cât
posibil sensibilitatea.
b). Dacã problema nu are soluþie, ne rãmâne un
singur lucru: RUGÃCIUNEA. Cãci, totuºi, ce nu-i cu
putinþã la oameni, este cu putinþã la Dumnezeu! (cf.
Mc.10,17).
c). Dacã problema are soluþie ºi depinde (ºi) de
noi, sã procedãm cu calm ºi luciditate în a ne achita
de obligaþiile ce ne revin în consecinþã.
d). În mãsura în care ne afecteazã (pe noi sau pe
aproapele) îi vom acorda importanþã. Aici se cuvine
a menþiona douã idei:
(1). Relaþia noastrã cu Dumnezeu trebuie sã
prevaleze.
(2). Ideal ar fi sã nu facem (prea mare) distincþie
între noi ºi aproapele nostru.
e). Aprecierea duratei este, ºi ea, foarte
personalã; dar ºi aici se impun (cel puþin) douã
observaþii:
(1). Oricât de îndelungatã ar fi, odatã ºi odatã tot
O problemã „majorã" Ie eclipseazã pe toate se va sfârºi.
celelalte „minore”. Astfel, dupã cum relateazã (2). Pe cât posibil sã ne oferim cu totul lui
Gilberte Périer, sora Iui Blaise Pascal, acesta, Dumnezeu, sã ne lãsãm în Voia Lui! Evident, fãcând
suferind de o durere acutã de mãsele, s-a apucat de tot ceea ce a depins de noi.
studiul cicloidei ºi... durerea a încetat.
Referindu-mã la sensibilitatea noastrã, am în Pr. Nicolae BOTH
vedere mai mulþi factori, printre care cei mai
importanþi mi se par a fi: ereditatea, mediul familial,
anturajul social ºi, peste toate, darul lui Dumnezeu. „Crucea e
Acesta din urmã se manifestã în toate cele lemnul sfinþit de pe
precedente, dar fãrã efortul individual nu ne alegem Golgota, e program
cu nimic. Sã ne imaginãm una din legile lui Newton: de viaþã, e examen
F=m.a, adicã forþa este egalã cu masa ori de conºtiinþã, potir
acceleraþia – masa reprezentând talanþii (darul lui de dureri,
Dumnezeu), iar acceleraþia, efortul personal. Oricât persecuþie.
de mare ar fi darul, dacã nu-i însoþit de efortul Prin ea s-a
personal, forþa este nulã. Atenþie, deci: nu viteza, ci desfigurat Hristos,
acceleraþia genereazã forþa! pentru ca noi sã ne
Cu acestea, sã purcedem la creionarea unor facem frumoºi. Ea e
criterii de ierarhizare:
deodatã altar,
a. Dacã problema este preponderent de naturã
psihologicã sau fizicã.
amvon ºi tribunal
b. Dacã problema în cauzã are sau nu are pentru noi.”
soluþie. Sfântul AUGUSTIN
c. Dacã soluþia problemei depinde (ºi) de noi.

16 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


Nu frica, c i d r a g o s t e a !
Mulþi vestitori ai Domnului încearcã sã-i cheme pe oameni la
mântuire înfricându-i cu pedepsele din lumea aceasta, sau cu
cele de dincolo. Aceºtia-L zugrãvesc pe Bunul Dumnezeu ca pe
un stãpân aspru, care nu face altceva decât sã pedepseascã, ºi
de care, din fricã, servitorul nu îndrãzneºte sã se apropie. Nimic
mai greºit decât o asemenea înfãþiºare a Tatãlui ceresc – o
dovadã cã aceºtia nu L-au cunoscut ºi nu-L cunosc cu adevãrat,
cãci El, mai presus de toate este dragoste (I In 4,16).
Când un copil îºi iubeºte pãrinþii ºi când ºi el ºtie cã, la rândul
lor, ºi pãrinþii lui îl iubesc – în tot ceea ce face sau vorbeºte –,
atunci se va feri sã nu-ºi mai supere pãrinþii. ªi nu frica de
pedeapsã îl face sã nu-i supere, ci altceva, mult mai profund:
teama sã nu-i mai întristeze, teama cã greºeala lui ar putea
umbri dragostea sfântã care îl leagã pe el de pãrinþii lui.

Acelaºi lucru trebuie sã fie ºi între noi ºi Tatãl ceresc:


Nu frica de pedeapsã sã ne facã sã nu greºim, ci tema de
a nu jigni cu ceva dragostea cea mare pe care o are Tatãl
ceresc pentru noi.
Nu fiorul morþii sã ne apropie de Dumnezeu, ci dorul de o viaþã curatã ºi sfântã, trãitã în voia Lui.
Nu teama de osânda întunericului, ci setea dupã Þara veºnicã a Fericirii sã ne atragã spre El.
Nu frica, ci dragostea sã ne apropie, sã ne atragã ºi sã ne þinã strânºi lângã Tatãl ceresc;
dragostea cea sfântã de care El ne-a învrednicit, trimiþând în lume pe singurul Sãu Fiu, pentru ca
prin moartea Lui, noi sã fim mântuiþi.

Iar El, Mântuitorul nostru cel Bun, care a primit jertfa Crucii, ne-a chemat ºi ne cheamã mereu lângã El,
în dragostea Lui, spre a ne înãlþa împreunã cu El în Bucuria ºi Fericirea Tatãlui ceresc!
Nu, Tatãl ceresc nu e un stãpân aspru, e un tatã blând! Oricât de cãzuþi ºi decãzuþi, oricât de pãcãtoºi
ºi pierduþi în plasa pãcatelor am fi, nu-i loc de deznãdejde, cãci Tatãl ceresc ne iartã, dacã ne întoarcem
cu lacrimi sincere de cãinþã ºi pocãinþã!
Sã ne apropiem, aºadar, fãrã fricã de Domnul, cãci El este Mijlocitorul între noi ºi Tatãl nostru cel ceresc.
Sã ne apropiem alipindu-ne cu tot sufletul de El, încredinþându-ne Lui cu toatã încrederea – ºi vom gãsi
numai bucurie, fericire ºi siguranþã în El.
De-a lungul vremurilor, milioane de suflete care s-au alipit de El ºi au gustat din dulceaþa fericirii Lui, au
fost în stare sã primeascã cea mai crudã moarte – dar nu s-au despãrþit de El. Numai aºa, mereu lângã El,
din dragoste fierbinte de fii adevãraþi, noianul de bucurie ce ne va umple viaþa va fi nemãrginit, dupã cum
nemãrginitã este împãrãþia Dragostei Lui cu care ne-am contopit.

Alexandru PINTELEI

Iertare… „Unde va merge toatã lumea…”


„Unde va merge toatã lumea, o sã merg ºi eu… Ce s-o face cu
Tatã, am pãcãtuit, lumea, s-o face ºi cu mine” – astfel vorbesc mulþi, în mod nesocotit,
Dar ca un fiu rãtãcit când e vorba de moarte ºi de veºnicie.
Regretãm cã am greºit.
Dar aceºtia zic aºa numai când moartea ºi veºnicia Ii se par departe.
Vina noastrã-i mare, Însã vorba aceasta nu aduce nimãnui nicio mângâiere în clipele din
Însã a Ta îndurare urmã. Ea nu este decât o tânguialã nesocotitã, cu care oamenii cautã
N-are asemãnare. sã scape de o hotãrâre serioasã. Ea nu dovedeºte decât întunericul în
care se gãsesc ºi nepãsarea faþã de sufletul ºi de vecinicia lor.
Prin Hristos ne iartã,
ªterge orice patã, Cele de aici, cum a zis cineva, pare cã sunt, dar nu sunt; iar cele
de dincolo pare ca nu sunt, dar sunt. Depinde de noi sã nu fim printre
Milostive Tatã!
cei nesocotiþi!

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 17


„Crezi cã Fiul Omului, venind,
va gãsi credinþã pe pãmânt?”
(Luca 18,8)
dau de gândit: indiferentismul religios, lepãdarea de
credinþã care se generalizeazã, toate ne
avertizeazã. Cele mai îngrijorãtoare fenomene care
încep sã pãtrundã în opinia publicã sunt
hipertoleranþa ºi hiperrelativismul moral. Se
vehiculeazã intens lupta împotriva intoleranþei faþã
de homosexuali: dar una e sã nu fii intolerant, adicã
sã-i accepþi aºa cum sunt, sã nu-i condamni, sã
nu-i discriminezi, dar altceva este sã Ie dai
aprobarea ca sã facã festivaluri ºi demonstraþii
stradale. Militanþii împotriva abolirii intoleranþei faþã
de "minoritãþile sexuale" vor sã ne convingã cã a fi
homosexual este o stare de normalitate ºi trebuie
tratatã ca atare. La fel ºi în cazul relativismului
moral: plecând de la faptul cã ce e convenabil sau
bun pentru unul, poate fi un inconvenient sau rãu
pentru altul, duºmanii creºtinismului trag concluzia
ºi vor sã ne convingã cã nu existã valori morale
absolute: bine ºi rãu, adevãr ºi minciunã, ca totul
este relativ în funcþie de punctul de vedere al cui îl
judecã. De aici nu e decât un pas pânã la înlocuirea
credinþei într-un Dumnezeu unic, personal ºi
spiritual, cu un pachet de credinþe de origine
orientalã: metempsihozã, astrologie, zodiac, magie
albã, New Age, atrãgãtoare prin misticismul lor, dar
cãrora Ie lipseºte elementul esenþial al
„Fiul Omului” este un personaj eshatologic care creºtinismului: pactul moral cu Dumnezeu, în
va judeca lumea la sfârºitul timpurilor. Isus se virtutea cãruia, prin respectarea lui, þi se asigurã o
identificã adeseori cu "Fiul Omului", de multe ori în viaþã veºnicã fericitã.
context eshatologic, dar niciodatã excluzându-l. Isus
a fãcut afirmaþia de Ia Lc.18,8 imediat dupã pilda Atacurile împotriva credinþei, mai ales cele
judecãtorului nedrept, prin care îi încuraja pe împotriva divinitãþii lui Isus, au fost numeroase în
ascultãtori sã fie statornici în rugãciunile lor, crezând toate timpurile, însã niciodatã nu au fost atât de
profund în bunãtatea lui Dumnezeu. Referindu-se la virulente ca în zilele noastre. Ele vin din multe pãrþi,
bunãtatea lui Dumnezeu ºi la credinþa în El, Isus dar toate converg spre acelaºi scop: distrugerea
sare cu gândul la sfârºitul timpurilor ºi se întreabã creºtinismului. Un prim atac ne-a venit de la
profetic dacã, atunci când va reveni ca Fiu al mult-râvnita Uniune Europeanã, deoarece, când a
Omului, va mai afla credinþã pe pãmânt? Întrebarea voit sã-ºi redacteze Constituþia, iar iniþiatorii ei au
nu e pur retoricã, ci se încadreazã în viziunea intenþionat sã înceapã cu definiþia bazelor creºtine
globalã a lui Dumnezeu asupra istoriei. În aceeaºi ale Europei, a apãrut opoziþia Franþei, aºa cã pânã
viziune a istoriei se încadreazã ºi spusele Sfântului azi Constituþia nu a fost adoptatã, fiindcã atât cei
Pavel, care îi avertizeazã pe tesaloniceni sã nu se care sunt pentru afirmarea bazelor creºtine ale
lase înºelaþi de zvonurile conform cãrora ar fi Europei, cât ºi cei care sunt împotriva acestei
aproape „ziua lui Hristos”, adicã cea de-a doua afirmãri, nu au de gând sã cedeze. Face impresia nu
venire a Lui: „Mai întâi va veni lepãdarea [de numai cã Europa e pe cale de a-ºi uita rãdãcinile
credinþã]" (2 Tes.2,3), încât oamenii se vor întreba creºtine, dar cã ºi vrea sã le uite. În faþa acestui
dacã mai este cineva care crede în Dumnezeu. asalt fãrã precedent împotriva creºtinismului, care
ne ameninþã tot mai insistent, nu putem fi indiferenþi.
Nu e voie sã facem afirmaþii cã au sosit vremurile Trebuie sã redescoperim rãdãcinile creºtine ale
din urmã, cãci „despre ziua aceea ºi despre ceasul culturii ºi civilizaþiei noastre ºi sã ne dãm seama cã
acela nu ºtie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, tot ce numim noi umanism european este, de fapt,
ci numai Tatãl" (Mt.24,36), dar existã semne care ne rezultatul creºtinismului european bimilenar. În

18 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


Grecia Anticã, pe care o admirãm mileniului III un mediu în care sã-ºi
atât de mult pentru culmile de desfãºoare viaþa spiritualã, ca sã
culturã pe care le-a atins, fetiþele nu devinã prada curentelor de
nou-nãscute erau expuse la porþile pseudo-religie care îl pândesc la tot
cetãþii ca sã Ie mãnânce lupii, pasul. Trebuie organizate cercuri de
deoarece în viaþa politicã a oraºului studiu biblic, de istorie bise-
erau utili numai bãrbaþii. Ce a fãcut riceascã, de liturgicã, spre a
sã disparã mentalitatea aceasta? rãspunde nevoilor ºi aspiraþiilor
Creºtinismul. Tot în Grecia ºi în spirituale ale omului de azi. Trebuie
Roma Anticã, dacã unui bãrbat i se organizatã ºi participarea la
trezeau poftele trupeºti, o chema activitãþile social-caritative ale
cu un semn al mâinii pe una dintre Bisericii, dacã nu în cadrul parohiei
numeroasele sclave care miºunau ºi eparhiei, atunci prin participarea
prin casã, sau, dacã vroia sã aibã la acþiunile unor organizaþii de nivel
ºi emoþii artistice în timpul superior. Un preot adevãrat va gãsi
aventurii, se ducea la o "hetairã", întotdeauna metode suficiente
care aveau saloane erotico- pentru a asigura participarea
artistice pe toate strãzile Romei ºi ale Atenei, iar parohienilor ºi la alte activitãþi religioase în afarã de
dacã dorea sã-ºi procreeze urmaºi legitimi, atunci participarea la Liturghia duminicalã ºi de sãrbãtori.
avea relaþii cu soþia legitimã. Ce a scos femeia din Aºadar, de noi depinde, de fiecare, cã dacã mâine
starea aceasta de înjosire? Creºtinismul. Tot în va reveni Fiul Omului pe pãmânt, sã mai gãseascã
antichitatea greco-romanã, tatãl familiei era credinþã, sau nu.
stãpânul necontestat al vieþii tuturor celor din familie:
putea sã-ºi omoare copilul ºi nu era tras la Pr. Ioan-Vasile BOTIZA
rãspundere de nimeni. Ce a schimbat starea
aceasta în cea de acum, care ni se pare absolut
normalã? Creºtinismul.
DOAMNE,
Aºadar, pentru noi, care suntem nãscuþi într-o
societate care mai trãieºte din valorile aduse de EªTI AICI PREZENT
creºtinism, ni se pare absolut normal ca societatea
sã fie aºa cum e, ne este greu sã ne imaginãm cam
cum ar fi lumea fãrã creºtinism. Este suficient sã ne Doamne, eºti aici prezent,
gândim la civilizaþiile amerindienilor precolumbieni, Viu în Sfântul Sacrament!
sau la civilizaþiile produse de alte religii existente ºi Îngeri mulþi Te înconjoarã,
azi, pentru ca sã ne dãm seama de valorile pe care
le-a inoculat creºtinismul în lume, ca sã ne dãm Þi se-nchinã, Te adorã,
seama ce a adus nou creºtinismul în lume. Iar Într-o vrajã ce-nfioarã
acum, cei care vor sã transforme Europa într-o Inima spre Tine...
Europã necreºtinã, nu îºi dau seama cã urmãresc
tãierea crengii de sub picioarele noastre. Nu
creºtinismul are nevoie de afirmarea noastrã, ci noi Maica Sfântã, Mama Ta,
avem nevoie de creºtinism, ca sã ne afirmãm Cea mai scumpã Mamã-a mea,
existenta noastrã ºi sã supravieþuim. Avem nevoie Te adorã fermecatã
stringentã de creºtinism, dar nu de orice fel de
creºtinism, ci de un creºtinism viu ºi autentic. De iubirea-Þi împãcatã,
Trebuie sã depunem eforturi pentru ca sã Aºteptând, ca niciodatã,
dinamizãm viaþa parohiilor noastre, ca ele sã Inima mea toatã...
constituie comunitãþi care sã ofere o preocupare
pentru aspiraþiile noastre la o viaþã spiritualã, în
afarã de viaþa liturgicã propriu-zisã. Stau uimitã ºi plângând,
Tu sã mã aºtepþi, iubind
Se cunoaºte cã omul începutului de mileniu III,
spre deosebire de cel de acum 40-50 de ani, este Viaþa ºi fãptura mea!...
urbanizat, instruit: ºi-a pierdut rãdãcinile tradiþionale Mã iubeºti adânc ºi-ai vrea
ale vieþii sãteºti, a devenit capabil sã îºi aleagã Sufletu-mi – aprinsã stea –,
singur sursele de informaþie, dar a devenit mai
Sã Te-adore-n veci.
vulnerabil la diferitele influenþe ale unor surse de
informaþie anticreºtine, dacã nu are suficientã
formaþie de bazã ca sã ºtie sã ºi Ie aleagã. Rolul Victoria MAN-NICOLAE
parohiei este de a-i oferi omului de la începutul
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 19
VIZITA AMBASADORULUI AUSTRIEI LA EPISCOPIA DE CLUJ-GHERLA
Excelenþa Sa, Martin Eichtinger, Ambasadorul Austriei în Romania, a vizitat
Episcopia de Cluj-Gherla, fiind primit de Preasfinþa Sa Florentin Crihãlmeanu.
Întâlnirea a avut loc în marþi, 15 ianuarie a.c., ºi s-a datorat bunei colaborãri dintre
Bisericile din România ºi Austria, în mod special mijlocirii Cardinalului Christoph
Schönborn, Arhiepiscop al Vienei.
În cadrul întrevederii cu Pãstorul Eparhiei de Cluj-Gherla, Ambasadorul austriac
s-a arãtat interesat de viaþa Bisericii Greco-Catolice de pe meleagurile clujene.
PS Florentin a prezentat distinsului oaspete realizãri, dar ºi probleme ale credincioºilor
pe care îi pãstoreºte. Au fost discutate aspecte ale unor programe de investiþii comune
româno-austriace, precum ºi posibilitatea colaborãrii viitoare în scopul realizãrii unor
proiecte.

VIZITÃ PASTORALÃ ÎN ZIUA MONDIALÃ A BOLNAVULUI


PAROHIA CORDOª ªI A PERSONALULUI SANITAR
Parohia din Cordoº-Cluj a fost înfiinþatã în anul 1946 Asociaþia Medicilor Catolici din România (AMCR)
ºi redeschisã abia la 29 iulie 2007. Duminicã, 27 ianuarie - Filiala Cluj, în colaborare cu Episcopia greco-ca-
a.c., a fost o zi plinã de emoþii ºi, în acelaºi timp, de tolicã de Cluj-Gherla, a organizat celebrarea „Zilei
bucurie pentru credincioºii acestei parohii, prin vizita Mondiale a Bolnavului ºi a Personalului
pastoralã a PS Florentin Crihãlmeanu. Vizita Preasfinþiei Sanitar", zi sãrbãtoritã de întreaga Bisericã
Sale a fost prima dupã 1990; ultima vizitã canonicã în Catolicã, în fiecare an, la 11 februarie – sãrbãtoarea
aceastã parohie a fost înregistratã în ºematismele liturgicã a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes
Eparhiei de Cluj-Gherla la data de 16 mai 1943. (dupã calendarul latin).
Sfânta Liturghie arhiereascã a început la ora 10.30. Cu acest prilej, duminicã, 10 februarie a.c., la
Alãturi de PS Florentin Crihãlmeanu ºi pr. paroh Ioan Catedrala „Schimbarea la Faþã” s-a celebrat Sfânta
Paºca, în jurul sfintei mese a altarului s-au aflat pr. Liturghie în cadrul cãreia PS Florentin a prezentat
Cristian Sabãu, protopop de Cluj, ºi pr. Marius Mesajul Sf. Pãrinte Papa Benedict al XVI-lea pentru
Cerghizan. Alãturi de preoþii concelebranþi a slujit aceatã zi, tema aleasã fiind: „Euharistia, Lourdes ºi
diaconul Mihai Trif, iar rãspunsurile la Sfânta Liturghie au îngrijirea pastoralã a bolnavilor”. La ceremonial au
fost date de cãtre un grup de seminariºti. participat personalitãþi ale lumii medicale, medici
În cuvântul de învãþãturã, inspirat din Evanghelia zilei, clujeni, între care ºi membri ai AMCR-Cluj,
vindecarea orbului din Ierihon (Luca 18, 35-43), personalul sanitar de la Policlinica „Familia Sfântã”,
Preasfinþia Sa a amintit ºi despre importanþa luminii surori baziliene (OSBM), surori ale Congregaþiei
Sacramentului Botezului – „Sacramentul renaºterii prin Maicii Domnului (CMD) ºi mulþi credincioºi. Dr.
apã ºi cuvânt”. Evenimentul a continuat cu administrarea Eugen Lupu, preºedintele AMCR-Cluj, a vorbit
botezului de cãtre PS Florentin lui Abel Cristian, fiul pr. despre sensul suferinþei. Au fost întâmpinaþi bolnavi
paroh Ioan Paºca. neuromotori de la ªcoala Ajutãtoare din Baciu,
La final, credincioºii, preoþii ºi Episcopul au participat persoane cu handicap neuropsihic de la Centrul de
la o agapã fraternã. zi „Sfânta Maria” ºi din Comunitatea „Credinþã ºi
Luminã”.
Pr. Ioan Mãtieº, Vicar cu laicii, a mulþumit celor
VIZITÃ PASTORALÃ ÎN GILÃU care vin în întâmpinarea bolnavilor ºi a celor invalizi
sau singuri. PS Florentin a amintit importanþa
Duminicã, 20 ianuarie 2008, Preasfinþia Sa Florentin activitãþilor caritative întreprinse de persoanele
a vizitat parohia greco-catolicã Gilãu, unde a celebrat consacrate din Ordinele CMD ºi OSBM.
Sfânta Liturghie. Episcopul de Cluj-Gherla a administrat În aceeaºi zi, PS Florentin a vizitat Clinica
ºi Taina Botezului spre luminarea lui Filip, fiul cel mic al Medicalã I, iar apoi Spitalul Municipal Clujana, unde
pr. paroh Daniel Tintelecan. În Capela cu hramul „Sf. a celebrat Slujba Vecerniei în capela greco-catolicã.
Apostol Andrei” au fost prezenþi zece preoþi, diaconul dr.
Bogdan Blaga ºi un grup de seminariºti conduºi de
subdiaconul Gabriel Marincaº. Dintre preoþii prezenþi
amintim pe pr. Cristian Sabãu, protopop de Cluj, pr.
Mircea Sonea, directorul Liceului „Inocenþiu Micu”, pr.
Radu Tãlpãlariu, spiritual al Institutului Teologic, pr.
Alexandru Hruban, director executiv al Asociaþiei Caritas,
pr. Petru Chirtoº, paroh al parohiei „Bunavestire” din
Cluj-Napoca ºi pr. prof. Vasile Sabo. De asemenea, s-au
unit în rugãciune cu membrii comunitãþii din Gilãu, pr.
Marius Ungureºan din Floreºti, împreunã cu corul de
copii al parohiei, îndrumat de d-na Mihaela Ungureºan,
care prin frumoasele cântãri au înãlþat suflete.
20 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008
ASOCIAÞIA GENERALÃ A ROMÂNILOR UNIÞI

Iubirea, Speranþa, Credinþa la Lourdes


Dintre toate sanctuarele mariane din lume, rugãciunile însoþitoare, meditaþia ºi efortul, solul
Lourdes are un fel de întâietate. Aniversarea celor 150 îngheþat, al lunii ianuarie ºi, în fine, bucuria împlinirii
de ani de la apariþia, la Massabielle, în peºtera din ascensiunii pe colina de-acolo, de la Lourdes…
Lourdes, a Sfintei Fecioare Maria, tinerei Bernadette Desigur, nucleul mistic, unde pelerinii români ºi-au
Soubirous, mi-a adus, în ºirul neprevãzut al murmurat jertfa ºi oferta, este Peºtera apariþiei Sfintei
rememorãrilor, câteva momente de har, petrecute la Fecioare. O peºterã cu pereþii jilavi, unde contactul cu
acest faimos ºi îndrãgit loc al creºtinãtãþii. piatra maronie are ºi el ceva reconfortant ºi minunat.
A fost, astfel, binecuvântatul an 2000, cel al Marelui Înaintezi, pas cu pas – pelerinii sunt numeroºi, din
Jubileu, când Providenþa a hotãrât ca un grup de toatã lumea, mereu – spre statuia Mamei Universale,
credincioºi (romano-catolici, greco-catolici ºi aºa cum a descris-o Bernadette ºi cum a modelat-o
ortodocºi) sã plece în pelerinaj la Roma ºi Lourdes, sculptorul cu pioºenie adevãratã. Cu o privire blândã,
prin serviciile agenþiei „Credo”, agenþie a inimosului cu o þinutã demnã, este Ea, cu faldurile veºmântului
profesor Ioan Fãgeþean, fiu al Blajului. Ziariºti gre- drepte, cu vizionara copilã alãturi. Priveºti, te închini,
co-catolici, bãtãiosul Ion Zubaºcu, jurnaliºti de þinutã aprinzi poate o lumânare, dintre cele mai mari, dar,

de la „Formula AS”, ca Roxana Constantinescu ºi mai ales, ai privilegiul sã participi la o Liturghie, chiar
Sanda Anghelescu, peroþi greco-catolici, sau ro- la altarul din faþa Peºterii apariþiei Fecioarei. Se
mano-catolici, printre care pr. Vasile Sabo, de la concelebreazã, noi, laicii, unii membri ai AGRU-lui,
Episcopia greco-catolicã de Cluj-Gherla, ºi, respectiv, subsemnatul, soþia mea, Angela, Ion Zubaºcu (AGRU
pr. Francisc Ungureanu, de la Catedrala „Sf. Iosif”, din - Bucureºti), dãm, cum ne pricepem, rãspunsurile. Toþi
Bucureºti, subsemnatul, am stat câteva zile pline de avem un surâs, obsesiv, pe feþe, în ochi: am avut parte
daruri spirituale, la Lourdes. Impresiile noastre, ale (nemeritat) de o zi providenþialã, am primit Trupul ºi
mele converg, cred: se simte aici pulsaþia miraculoasã Sângele Domnului la Lourdes, unde Mama
a ocrotirii Sfintei Fecioare. De la izvoarele muntelui cu Mântuitorului ne-a cerut, cu un secol ºi jumãtate în
apã vindecãtoare, din care bei cu o sete care devine urmã, ne cere ºi azi, sã ne convertim ºi sã ne rugãm
rugãciune („setea e forma corporalã a rugãciunii”, mai mult.
spunea un scriitor român din exil, Matei Cãlinescu), la Nu cred cã vreun pelerin care a fost la Lourdes va
cãzile de piatrã, unde te scufunzi pentru a te tãmãdui putea uita gustul miracolului simþit acolo. Noi, cei
fizic ºi spiritual, în apa de o puritate extraordinarã ajunºi în 2000, nu l-am uitat. Iubirea e speranþa,
(spun oamenii de ºtiinþã), probabil radioactivã, totul e credinþa nu se uitã.
o alinare, o încurajare a drumului Crucii, pe care l-am
fãcut ºi noi, pelerinii români. Drumul Crucii, neuitatele Adrian POPESCU,
staþiuni, cu sculpturi uriaºe, urcuºul în grup, AGRU

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 21


ASOCIAÞIA GENERALÃ A ROMÂNILOR UNIÞI

 
LOCUL NOSTRU ÎN EUROPA
 


În febra cãutãrii/gãsirii noii noastre identitãþi de Peste tot unde am mers dupã 1989, am fost primiþi
europeni, cineva afirma cã, de fapt, Transilvania este cu bucurie, cu braþele deschise: eram aºteptaþi, locul
o mini-Europã globalizatã. Cum ºi-a rezolvat multiplele nostru nu l-a ocupat nimeni!
probleme interetnice, interconfesionale, economice,
culturale, sociale, fãrã tratate explicite? Viorica LASCU
Spicuim câteva exemple rãzleþe, concluzia o va
trage fiecare.
La 28 decembrie 1908, un cutremur de pãmânt a “Conºtiinþa unitãþii noastre
ras oraºele din sudul Italiei (provincia Calabria) ºi în Hristos Domnul”
vestul Siciliei (oraºul Messina). Era, deci, în afarã de
graniþele Transilvaniei; ºi totuºi, în inimile românilor a Dorinþa testamentarã a lui ISUS, ca toþi sã fie
vibrat spiritul de solidaritate latent, la apelul una, precum EL ºi TATÃL, o repetãm an de an.
Mitropolitului Victor Mihali al Blajului: cerea ca fiecare, Dar, oare, cu intensitatea, cu sfâºierea LUI? Sau
dupã putinþã, sã-i ajute pe sinistraþi. S-au strâns mii de a intrat în rutinã? Doamne, ce vinovaþi suntem
coroane (moneda de atunci), care s-au trimis Sfântului când repetãm acþiunile la vedere, fãrã aceastã
Pãrinte pentru ei. Ne simþeam solidari cu Europa! dorinþã/poruncã pateticã! Sau alte acþiuni
Între 1847-1862 era protopop al biserici „Bob”, ecumenice.
preotul profesor IOAN FECHETE NEGRUÞIU. De
reþinut cã biserica o ridicase Episcopul Ioan Bob, de
piatrã ºi între zidurile oraºului, împotriva interdicþiei
autoritãþilor. Dar fãrã manifestaþii de stradã. Tot fãrã
ceremonii, în 1853 a deschis prima ºcoalã primarã
româneascã din Cluj, iar apoi a redactat ºi manuale.
Dar, detectând animozitate în atmosferã, ce s-a gândit
pãrintele Negruþiu? Ca sã putem convieþui, trebuie sã
ne cunoaºtem! Formulã proclamatã azi, în Mileniul III.
Prin urmare, a redactat un manual de limba românã
pentru vorbitorii de limba maghiarã, ajuns la cinci
ediþii. Am gãsit la anticariat un exemplar, purtând
semnãturã de posesor maghiar.
Tot acest vrednic protopop a fost printre membrii
fondatori ai ASTRA (Asociaþia Transilvanã pentru
Literatura românã ºi Cultura poporului român). Dar
s-a înscris ºi în Asociaþia Muzeului Ardelean! A fost ºi
membru al Dietei de la Sibiu, dupã ce fusese bãtut la
Cluj, în 1848, ºi-i asistase spiritual pe românii conduºi
Ia spânzurãtoare. Deci, o prezenþã marcantã, dar fãrã
publicitate, în dorinþa afirmãrii existenþei noastre
naþionale ºi a inspirãrii respectului reciproc.
Eram receptivi Ia acþiunile cultural-educative din
Europa. La 1 august 1907 s-a deschis prima tabãrã
cercetãºeascã, în Anglia, de cãtre lordul Baden
Poweºll (le spunea SCOUT). Cinci ani mai târziu,
deja, Ia Blaj se organiza prima unitate cercetãºeascã. Cu emoþie recitim cuvintele, ieºite din inimã,
Curând a fost încadrat ca ºef de grupã elevul VASILE ale Înalt Preasfinþiei Sale NICOLAE
AFTENIE, viitorul Episcop-martir. Am comunicat CORNEANU, Mitropolitul Banatului, acum ºapte
aceasta revistei AZlMUTH, suplimentul oficial al ani, când i s-a oferit o carte apãrutã în colecþia
revistei SCOUT D’EUROPA CATTOLICI. Numãrul Biblioteca AGRU, “SEMNELE TIMPULUI citite
festiv a apãrut în decembrie 2007. Între contribuþiile de Viorica Lascu”, din care respirã aceastã
comemorative: Salutul Sfântului Pãrinte Benedict al sfântã dorinþã: “(…) Împreunã cu Dumneavoastrã
XVI-lea ºi comunicatul nostru, introdus prin cuvintele: rog pe Dumnezeu sã binecuvânteze strãdania
„cu gratitudine publicãm acest text, care ne aminteºte tuturor celor care þin treazã conºtiinþa unitãþii
o figurã nobilã ºi eroicã” – Episcopul-martir Vasile noastre în Hristos Domnul”. Cuvinte întãrite prin
Aftenie, despre care nu ºtiau nimic. Cinste Martirilor! trãirea vrednicului Ierarh.

22 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


ASOCIAÞIA GENERALÃ A ROMÂNILOR UNIÞI
Reuniune a Comitetului Director Na]ional
AGRU la Baia Mare
În perioada 18-19 ianuarie 2008 s-a desfãºurat la Meditaþia cu care a debutat întâlnirea a fost
Baia Mare prima reuniune din 2008 a Comitetului susþinutã de pr. Horaþiu Cipleu ºi a avut ca temã: "De
Director AGRU Naþional. Întâlnirea s-a desfãºurat la la Hristos spre Misiune". Sâmbãtã dimineaþa, în
Mãnãstirea greco-catolicã "Sf. Maria" a surorilor biserica Mãnãstirii, pr. Simion Ilieº - protosincel al
Eparhiei de Maramureº, a celebrat Sf. Liturghie,
aducând salutul ºi binecuvântarea PS Ioan ªiºeºtean.
O primã parte a zilei de sâmbãtã a fost dedicatã unei
reflecþii asupra rolului AGRU în parohii, pornind de la
un material pregãtit de pr. prof. dr. Angel Zareczki. În
cadrul reuniunii Comitetului Director s-au aprofundat
obiectivele actualului an asociativ pentru AGRU, s-a
pregãtit calendarul activitãþilor la nivel naþional în anul
2008 (universitatea de varã, seminarii, exerciþii
spirituale, pelerinaje), participarea la acþiunile ACRO
(Acþiunea Catolicã România), editarea unei broºuri
despre AGRU, reorganizarea AGRU în parohiile din
mediul urban ºi în parohiile mari, precum ºi susþinerea
implicãrii familiilor tinere în AGRU, promovând în
parohii acþiuni concrete pentru aceste familii.
În dupã-amiaza zilei de sâmbãtã, Comitetul
Director Naþional a avut o întâlnire cu preoþi ºi laici din
baziliene ºi au participat reprezentanþii din Comitetul Eparhia de Maramureº în vederea dinamizãrii
Director al celor cinci Eparhii ºi al Vicariatului de activitãþii AGRU în zona de nord a þãrii. Au fost
Bucureºti. Au fost prezenþi la aceastã reuniune: prof. prezente ºi reprezentantele "Reuniunii mariane",
dr. Alin Tat (preºedinte AGRU), pr. Coriolan C. sugerând o mai strânsã colaborare între AGRU ºi
Mureºan (asistent spiritual naþional AGRU), pr. Florian "Reuniunea Marianã". Noul Comitet provizoriu al
Gui - protosincel (Eparhia de Oradea), Constantin AGRU pentru Eparhia de Maramureº este compus
Pantiº ºi Daniela Pãcalã (Eparhia de Oradea), pr. din: prof. Lucian Miclãuº (preºedinte), prof. Trandafir
Daniel Câmpean ºi Cecilia Frãþilã (Arhieparhia de Alba Pop, ing. Marian Boian ºi prof. Victor Gligor.
Iulia ºi Fãgãraº), Marius Boldor, Cornelia Friºan ºi pr. Urmãtoarea întâlnire a Comitetului Director Naþional a
Horaþiu Cipleu (Eparhia de Cluj-Gherla), Flavia Perian fost propus sã aibã loc la începutul lunii aprilie la Blaj.
ºi Cristina Purice (Eparhia de Lugoj), pr. dr. Angel
Zareczki, Lucian Miclãuº, Trandafir Pop, Marian Alin TAT,
Boian, Victor Gligor ºi Mihai Simon (Eparhia de preºedinte AGRU Naþional,
Maramureº), Ioan Sânmihaian (Vicariatul de pr. Coriolan C. MUREªAN,
Bucureºti). asistent spiritual AGRU Naþional

“SÃ NU UITAÞI NIMIC! DAR SÃ PURIFICAÞI MEMORIA!”


Sunt cuvintele iubitului IOAN PAUL II, pe care le amintim dupã
celebrarea ZILEI MEMORIEI; mai explicit, a HOLOCAUSTULUI.
Supravieþuitorii celor ºase milioane de evrei asasinaþi de Hitler & comp.,
ne-o spun ºi ei. Cumplita istorie nu e menitã sã sperie copiii, ori sã-i
indispunã pe tineri (“dacã tot s-a consumat, de ce ne mai gândim?”). E
necesar sã nu uitãm, ca nu cumva sã se repete! Sã nu uitãm nici
atitudinea ºi acþiunile Episcopului nostru Iuliu Hossu pentru ajutorarea
evreilor nord-ardeleni!
Dar, secolul XX, abia încheiat, ne propune ºi alte teme de reflectat.
“Tãierea” Transilvaniei la 30 august 1940 s-a fãcut cu vãrsare de sânge.
Cu ce i-aº fi de folos colegei ºi prietenei mele Marioara Bojor, ucisã cu
toatã familia ei (tatã, mamã, sorã, frate ºi consãteni), dacã aº cere
“vendetta”? Am plâns când am aflat, în refugiu, groaznica veste – ºi am
ºi acuma lacrimi în ochi, dupã atâtea decenii; dar singura reacþie
creºtinã trebuie sã fie încrederea în dreptatea divinã: “Dumnezeu va Edith Stein (1891-1942),
avea grijã sã judece toate cele întâmplate; eu trebuie sã trãiesc porunca Sf. Tereza Benedicta a Crucii
iubirii, chiar ºi faþã de cei ce nu mã iubesc”. (V.L.)

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 23


Episcopul Mihail Pavel -
ziditor de Biseric@ }i Neam
Un rol de seamã în adâncirea conºtiinþei pãrãseascã înainte de terminarea studiilor. A
naþionale a þãranilor români din Eparhiile Gherla ºi absolvit teologia la Seminarul din Ungvar (azi
Oradea, precum ºi în dezvoltarea culturalã ºi Ujgorod), în 1851. Dupã absolvire, încã în acelaºi
pregãtirea copiilor în ºcolile româneºti ale timpului, an, a vrut sã se cãsãtoreascã. S-a logodit cu fata
l-a avut Episcopul român unit Mihail Pavel de preotului din Borºa Maramureºului, însã tânãra
Peteritea. Familia Pavel îºi avea rãdãcinile în satul moare înainte de cununie, iar atunci se decide
Peteritea, din Þara Chioarului, fiind de origine pentru celibat. Când a primit vestea cã i-a murit
nobilã. Titlul nobiliar i-a fost acordat de Gheorghe logodnica, supãratul ºi întristatul mire ºi-a zis: „Vãd
Rákóczi, la 4 octombrie 1658, iar stema, în limba cã n-am noroc la însurãtoare! Îmi voi cãuta o altã
latinã, conþinea urmãtoarele: mireasã, care nu se îmbol-
„Scutum coelestini coloris, in nãveºte, nu se ofileºte ºi nu
area eques armatus sago viridi moare în veci: Sfânta Bisericã,
amictus dextra mano veºnic tânãrã ºi frumoasa
schopetum teseni tenens mireasã a lui Hristos!”.
sinistra equi dirigens” (Ioan
Puºcariu, Date istorice La 21 martie 1852 a fost
privitoare la familiile nobile hirotonit preot pentru parohia
române, Sibiu, 1895, vol. I, p. Apºa de Jos, de cãtre
79). Acest lucru face sã se Episcopul Baziliu Popovici al
poatã stabili o genealogie Muncaciului, apoi, acelaºi
exactã, coborând pe linia Episcop l-a numit notar
strãmoºilor pânã la începutul consistorial la Episcopia
secolului al XVII-lea. Noi ne Muncaciului ºi referent pentru
referim doar la Gavrilã Pavel credincioºii români din aceastã
(1724-1768), cel care se Eparhie. În anul 1852 a fost
stabileºte primul în satul trimis paroh în parohia
Recea. Fiul sãu, Costan Pavel româneascã Apºa de Jos (azi
(1780-1844), se cãsãtoreºte cu în Ucraina), apoi este numit
Maria Ardeleanu. Au împreunã protopop ºi vicar al
patru copii: Mihail, viitorul Maramureºului. Dupã înfiin-
episcop, Dumitru, Ioan ºi þarea Eparhiei de Gherla,
Ileana (Alexandru Filipaºcu, Mihail Pavel a fost chemat în
Enciclopedia familiilor nobile 1856 de cãtre Episcopul Ioan
maramureºene de origine Alexi, care avea mare nevoie
românã, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 193). de oameni tineri ºi pricepuþi în administraþia
bisericeascã, iar acesta l-a numit notar consistorial
Mihail Pavel s-a nãscut la 6 septembrie 1827, în (secretar). Aceastã slujbã a îndeplinit-o cu mare zel
comuna Recea, aproape de Baia Mare. Tatãl sãu, ºi multã destoinicie. În 1860 a fost numit paroh ºi
Constantin, a fost cântãreþ bisericesc ºi învãþãtor în protopop al Slatinei (azi în Ucraina). Apoi, în 1862,
satul Recea. Mama sa, Maria, se numea dupã tatã este numit vicar foraneu episcopal al
Ardeleanu. Calitãþile sale au fost moºtenite de cãtre Maramureºului. În 1870, cãlãtorind la Roma, a
viitorul Episcop: „Era o femeie bunã, blândã, reuºit, cu ajutorul Mitropolitului Ioan Vancea, care
evlavioasã, cruþãtoare, harnicã ºi darnicã”. era la Roma cu ocazia Conciliului Ecumenic Vatican
I, sã obþinã dezmembrarea parohiei române unite
Studiazã în diferite locuri, dupã posibilitãþile ºi Sighetu-Marmaþiei de la Eparhia ruteanã a
situaþia din vremea sa. Cinci clase gimnaziale le-a Muncaciului ºi anexarea ei la Eparhia Gherlei.
urmat la cãlugãrii minoriþi din Baia Mare (1838-1839 Confirmarea trecerii parohiei de la Muncaci la
ºi 1843-1844), unde, între alþii, i-a avut profesori pe Gherla s-a fãcut prin decretul Nunþiaturii Apostolice
cãlugãrii franciscani (minoriþi) Rochus Marcovici, din Viena abia la 18 aprilie 1881. Acest fapt aratã cu
Eustache Sujanszky ºi Paulin Paulini. A fost un câtã greutate s-a putut face transferul ºi ce luptã
absolvent strãlucit în toate clasele gimnaziale. aprigã a trebuit dusã pentru autodeterminarea
Urmeazã douã clase de liceu în Satu Mare ºi parohiilor româneºti.
Caºovia (azi Kosice, în Slovacia). Apoi este trimis de
cãtre Episcopul Muncaciului – de care þinea atunci La 1 septembrie 1872, Mihail Pavel este numit
Recea – la Institutul „Sf. Barbara" din Viena, pe care, Episcop al Gherlei. A fost confirmat de cãtre Papa
în 1848, din cauza revoluþiei, a trebuit sã-l Pius IX la 23 decembrie 1872 ºi hirotonit în

24 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


catedrala din Blaj, la 29 ianuarie 1873, de cãtre Centenarul naºterii marelui Episcop a fost sãrbãtorit
Mitropolitul Ioan Vancea, iar la 23 februarie acelaºi cu mult fast la Recea, în 2 octombrie 1927. Aceastã
an a fost instalat în scaunul episcopal. Ca Episcop sãrbãtoare a avut un larg ecou în presa catolicã,
al Gherlei s-a dovedit un bun organizator ºi, localã ºi centralã a vremii. Însemnatã sãrbãtoare ºi
experimentat fiind în administraþia bisericeascã, a pioasã amintire pentru întreaga Bisericã Unitã, dar
pus rânduialã în problemele cancelariei diecezane, mai ales pentru oraºul Baia Mare ºi comuna Recea,
impunând protopopilor ºi preoþilor sã înainteze, în locul natal al „Marelui Mecenate”, Episcopul Mihail
mod regulat, statistici de informare, pentru a se Pavel de Peteritea. La aceastã solemnitate a
cunoaºte în orice moment starea Eparhiei sub toate participat P.S. dr. Iuliu Hossu, asistat la Sfântul Altar
aspectele, inclusiv în privinþa învãþãmântului. Din de 42 de preoþi ºi protopopi, o numeroasã delegaþie
cercetarea registrului de intrãri a actelor pe anul a ºcolilor ºi institutelor din Beiuº, condusã de
1879, ultimul an de pãstorire la Gherla, constatãm profesorul dr. C. Pavel, generalul Traian Moºoiu,
numeroasele statistici înregistrate pentru varii care venea sã aducã tributul armatei române,
aspecte ºi introducerea disciplinei în administraþia prefecþii judeþelor învecinate, un impresionant
bisericeascã, prin care s-au adus importante numãr de credincioºi din apropiere ºi din
îmbunãtãþiri în bunul mers al organizãrii parohiilor. A Maramureº. Atmosfera este bine descrisã în ziarul
întocmit personal statute ºi regulamente pentru „Unirea” de la Blaj: „Asupra întregii asistenþe strânse
toate ramurile administraþiei bisericeºti. în jurul locului care a legãnat copilãria Episcopului
Pavel, plana marele spirit al acestui nemuritor
La 29 ianuarie 1879 a fost numit Episcop la Arhiereu, care prin jertfele ce ºi-a impus pentru
Oradea, transfer confirmat de Sfântul Scaun la 15 realizarea mãreþelor sale gânduri, a scris o paginã
mai acelaºi an, fiind instalat la 8 iunie 1879. din cele mai glorioase ale istoriei naþionale ºi
Activitatea sa la Oradea e remarcatã cu deosebire culturale a neamului nostru din pãrþile apusene ale
în viaþa spiritualã, nu numai prin grai viu ºi þãrii”.
îndemnuri, ci ºi prin exemplul sãu, cerându-le
preoþilor sã fie ºi pildã vie pentru credincioºii lor. De la tribunã, viitorul Cardinalul Iuliu Hossu
Continuând, ca ºi la Gherla, grija pentru o bunã rosteºte o cuvântare plinã de cãldurã, din care
administraþie bisericeascã, a manifestat un interes citãm: „Ne chemãm ºi suntem fii ai lui Dumnezeu,
deosebit pentru ºcolile româneºti, mai ales pentru suntem fii prin dragostea care a sãdit-o în noi
renumitul Gimnaziu din Beiuº, cãruia i-a donat, în Creatorul, ºi pentru aceea, cere de la noi mai mult
1885, 24 de titluri, iar în anul 1887 oferã alte 14 ca de la pãgâni”. Episcopul a sfinþit o placã
volume în limbile maghiarã ºi germanã, care erau de comemorativã cu urmãtoarea inscripþie: „Întru
folos procesului de învãþãmânt. A sprijinit numeroºi veºnicã amintire a marelui Arhiereu Mihail Pavel,
tineri lipsiþi de mijloace materiale. Aici, la Beiuº, a Episcopul Gherlei (1872-1879) ºi al Orãzii
deschis în 1887 internatul de bãieþi, iar în 1896 a (1879-1902), nãscut la 6 septembrie 1827 în
înfiinþat ºcoala civilã (sau medie) de fete împreunã comuna Recea, cu pietate ºi vie recunoºtinþã au pus
cu internat. La Oradea a înfiinþat o ºcoalã de aceastã marmurã instituþiile ºi fundaþiunile
aplicaþie, a zidit cinci case pentru canonici, a creat întemeiate de dânsul în dieceza de Oradea Mare,
Fundaþiunea subsidiarã Pavelianã, prin care sã fie cari pururea vor vesti eroica lui milostenie. 2
completate fondurile de pensie ale profesorilor din Octombrie MCMXXVII”. Cu durere trebuie sã
Beiuº, ºi s-a preocupat de ajutorarea cu consemnãm cã urmaºii acestui om plin de merite,
îmbrãcãminte a elevilor sãraci ºi îndeosebi a fetelor care ºi-a închinat cu dragoste întreaga viaþã
orfane, fiice de preot, din internatul ºcolii de fete din propãºirii lor ºi neamului românesc, au aruncat, ca
Beiuº. pe o amintire ruºinoasã, aceastã placã, undeva în
spatele bisericii, pentru a ascunde ºi a ºterge
La 1 iunie 1902 s-a stins subit din viaþã la bãile urmele unei vieþi demne de un apostol al românimii.
Slatina (azi în Ucraina). Acolo a fost aºezat în cripta Dacã întâmplarea cã cei strãini l-au atacat ºi i-au
bisericii parohiale, ziditã pe cheltuiala sa. Lespedea vandalizat reºedinþa de la Oradea, rãmâne un act
de pe mormânt are urmãtoarea inscripþiei: „Aici reprobabil ºi de care ne putem indigna, atunci faptul
aºteaptã învierea morþilor Mihail Pavel de Peterite, cã fraþii lui, pe care atâta i-a iubit ºi ajutat, îl aruncã
episcop diecezan greco-catolic de Orade, conte la groapa de gunoi, este sfâºietor de dureros ºi
roman, asistent al tronului papal, prelat domestic al poate avea consecinþe în viitor pentru cei ce îºi
Sfinþiei Sale Pontificelui Roman, consilier intim de reneagã, mãsluiesc sau ascund trecutul.
Stat al Majestãþii Sale ces. ºi reg. apostolice,
proprietar al strãlucitului ordin Francisc Iosif I,
regeneratorul ºi al doilea fondator al tuturor Este necesar sã ne amintim din când în când
fundaþiilor culturale din aceea diecezã, cel mai mare despre cei ce au muncit pentru noi ºi au luptat
binefãcãtor al diecezei sale, adormit în Domnul la pentru progresul ºi luminarea neamului nostru,
bãile saline din Slatina, la 1 iunie 1902, în anul 75 al lucrând necondiþionat ºi fãrã sã oboseascã, trudind
etãþii, 51 al preoþiei, 30 al episcopiei ºi 23 al activitãþii ºi suferind ca niºte mucenici. Un astfel de OM a fost
sale apostolice în fruntea diecezei Orãzii. Dupã ºi cel pe care acum îl comemorãm, Mihail Pavel de
exemplul Mântuitorului lumii a trecut binefãcând la Peteritea.
toþi. Dumnezeu sã-l aibã între aleºii sãi!”. Prof. dr. Vasile RADU

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 25


P agina familiei
NU hotãrât eutanasiei!
Prin profesia sa, medicul luptã pentru viaþã ºi nu adecvat, conform semnificaþiei vieþii. Se spune cã
pentru moarte (jurãmântului hipocratic, între altele, suntem datori cu o moarte încã de la naºtere.
spune: "Nu voi încredinþa nimãnui otrãvuri, dacã-mi Datoria medicului de a îngriji ºi vindeca nu poate
va cere, ºi nici nu voi îndemna la aºa ceva"). Tot coexista niciodatã cu cea de a grãbi moartea. În
pentru viaþã pledeazã ºi frazele rugãciunii atribuite orice condiþii, medicul trebuie sã stimuleze viaþa ca
lui Maimonide: "Fã ca mintea mea sã rãmânã proces biologic ºi spiritual, în virtutea medicinii
limpede la patul bolnavului, sã nu fiu distras de umane pe care o practicã. Medicul trebuie sã fie
niciun gând strãin ºi sã mã pot astfel folosi de tot educat cu privire la comunicarea umanã în stãrile
ceea ce experienþa ºi ºtiinþa m-a învãþat! Pentru cã de limitã dintre viaþã ºi moarte, ºi, având în vedere
mare ºi sublimã este cãutarea care îºi propune sã personalitatea bolnavului, ca ºi convingerile ºi
pãstreze sãnãtatea ºi viaþa tuturor creaturilor". reticenþa acestuia faþã de moarte, el trebuie sã le
respecte totdeauna.
Emile Zola, în romanul Dr. Pascal, susþine:
"Dacã omul, pe mãsurã ce se ridicã pe treptele
civilizaþiei, simte mai mult durerea, este un lucru
foarte sigur cã prin asta devine ºi mai puternic, mai
bine înarmat, mai rezistent."
Adevãrat, fiecare punct câºtigat în capacitatea
noastrã de a întârzia moartea, sporeºte respectul
pentru viaþã.
Medicul trebuie sã lupte împotriva eutanasiei
prin cea mai bunã îngrijire ºi asistenþã, precum ºi sã
respecte întotdeauna reticenþele umane. Pentru
medic, ºtiinþa se doreºte a fi umanã numai atunci
când apãrã viaþa, ºi chiar Hipocrate, pãrintele
medicinii, spunea cã: "mâna ce vindecã, nu poate fi
mâna ce omoarã".
Dificultatea stabilirii limitelor vieþii, ce ar permite
etichetarea morþii drept eutanasicã, incriminarea
eutanasiei sub aspect etic "ca un asasinat prin
caritate", realitatea adevãrului absolut cã viaþa
omului are o valoare prin ea însãºi, ºi nicidecum nu
Aceste crezuri pentru viaþã au fost exprimate ºi are valoare mai mare sau mai micã, dau suport etic
întãrite de numeroase voci ºi declaraþii, cum ar fi ºi luptei medicului cu moartea, în orice condiþii. În
cea de la Helsinki, adoptatã în anul 1964 ºi efortul sãu de evitare a dezumanizãrii prin excesul
revizuitã la Tokio, în 1975, care, la capitolul II, tehnicizãrii, el trebuie sã susþinã omul astfel încât
articolul 1, prevede: "În tratamentul unui bolnav, moartea sã fie acceptatã cu demnitate, chiar ºi în
medicul trebuie sã fie liber sã utilizeze metode de suferinþã. Atitudinea sa moralã faþã de moarte nu
diagnostic ºi tratament dacã dupã aprecierea sa trebuie sã conducã la anularea încrederii bolnavului
acestea oferã cauze de salvare a vieþii, refacere a sau familiei în medic, bolnavul incurabil trebuind sã
sãnãtãþii sau alinare a suferinþei." fie ajutat "sã treacã cu bine moartea sa".
Încã din antichitate, Avicena susþinea cã Scriitorul Albert Camus avea dreptate când
"medicina este arta de a pãstra sãnãtatea ºi, spunea cã "respectul absolut al vieþii pune moartea
eventual, de a vindeca boala", iar Paracelsius arãta în afara legii", de aici decurgând ºi misiunea
cã "întreaga medicinã este iubire". ªi în þara medicului de a vindeca întotdeauna, nicidecum de
noastrã, academicianul O. Fodor susþinea cã, "prin a decide în problemele privind viaþa sau moartea. A
scopul sãu, medicina este umanistã, urmãrind accepta suprimarea vieþii, chiar ºi în condiþii de
prevenirea ºi combaterea suferinþelor omului". suferinþã incurabilã, ar însemna a "relativiza viaþa
Vorbind despre viaþã, conteazã cantitatea, dar omului, ºi nimic nu dã medicului dreptul la aceasta".
mai ales calitatea ei. Moartea trebuie valorificatã În prezent, în literatura deontologicã se insistã

26 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


tot mai mult asupra dreptului bolnavului de a fi care luptaserã pentru viaþã. Acest lucru îi
informat complet asupra bolii, de a fi pregãtit marcheazã puternic, iar poziþia ambivalentã este
psihologic pentru fenomenul morþii. Asistenþa neliniºtitoare. Viitorul ne rezervã multe posibilitãþi
medicalã a muribundului devine o obligaþie de a prelungi viaþa, de a privi moartea ca boalã
deontologicã indiferent de sensul ce-l dã fiecare om curabilã.
morþii (de injustiþie absurdã, de reintegrare a Iatã de ce eutanasia nici nu intrã în discuþie, în
individului în univers, ca în concepþia lui Tagore, general, iar pentru medic, în special. Mai ales
sau de concentrare masivã existenþialã, deci de eutanasia nu distruge problemele pacientului, ci
îmbogãþire a universului, ca în concepþia lui Rilke). distruge pacientul care are problemele. Este
Dupã cum spunea Cl. Bernard, “scopul medicinii necesar sã eliminãm suferinþele bolnavului, dar nu
este acþiunea, nu expectaþiunea”. Mai mult chiar, fiinþa care suferã. Deci, un NU hotãrât eutanasiei!
medicul se implicã de multe ori ºi psihic-afectiv.
Dupã cum sublinia ºi N. Bethume, “de câte ori îmi Dr. Doru DEAC, medic primar,
moare un bolnav, odatã cu el moare o pãrticicã din Clinica Chirurgie V, Cluj-Napoca,
mine”, sau, exprimându-se mai retoric, J. Filiala A.M.C.R. – Cluj
Hamburger se întreabã: “Existã oare vreun medic [Comunicare prezentatã în cadrul
care sã se fi sustras acestui fel de neliniºte ºi de „Întâlnirii Filialelor Asociaþiei Medicilor Catolici
surprindere care ia naºtere din sentimentul zilnic cã din România” (A.M.C.R.),
moartea se aflã atât de aproape de viaþã?”. De fapt, Cluj-Napoca, 7-9 octombrie 2005]
“toatã medicina e operã de iubire”, dupã cum
sublinia ºi G. Dreyfus.
Încã din antichitate, Hipocrate arãta cã
“îndepãrtarea durerii este o operã divinã”. Doctorul
V. Sahleanu spunea: “În morala medicalã, orice
abdicare de la principiul universal în virtutea cãruia
orice om e privit ca demn de respect ºi de ajutorare
prin însãºi calitatea sa umanã, este un regres etic
(…). În faþa unei situaþii dificile, puneþi-vã întrebarea
eternã: Ce aº face dacã ar fi vorba de pãrintele sau
copilul meu?, ºi veþi gãsi rãspunsul corect”.
Sã nu ne considerãm Dumnezeu. Are cineva
dreptul de a alege între viaþa ºi moartea altcuiva?
Un vechi proverb indian spune: “Dacã nu poþi
deveni rege, fã-te medic”. La rândul lui, Cl. Bernard
subliniazã: “Credulitatea bolnavilor le ridicã
medicilor un piedestal pe care ei îl iau în serios,
uneori fãrã sã vrea”, iar anticul Plinius atrage
atenþia cã: “Medicii sunt singurii care pot fãptui
nepedepsiþi un omor”. Morala cere sã salvãm, ori
de câte ori o putem face, pe cel care pare Bibliografie:
condamnat la moarte iminentã. A. Maurois aratã cã: Dumitraºcu, D., Conduita moralã ºi ºtiinþificã a
“În mâna medicului s-au strâns tot mai multe ºi actului medical, Forum, 9/1975, 10/1976.
înfricoºãtoare responsabilitãþi”, iar Voltaire Florez A., Field, C., The eutanasia No-Voluntaria
subliniazã cã: “Medicul este o fiinþã nenorocitã, – Pontifica Javerum Univ., 2005.
cãreia i se pretinde sã sãvârºeascã minuni”. Fodor, O., Medicinã, eticã, umanitate, Era
Mereu luptãm pentru viaþã, pentru menþinerea ºi socialistã, 21, 1974.
prelungirea ei. Cei pierduþi în zãpezi, pe munþi, sunt Scripcaru, Gh., Ciornea T., Deontologie
cãutaþi de echipe de salvare, cu disperare, zile în medicalã, Ed. Med., Bucureºti, 1979.
ºir; în incendii încercãm, chiar cu riscul propriei Tudose, F., Dreptul la moarte asistatã,
noastre vieþi, sã salvãm eventuali supravieþuitori; la Infomedica, 7/1996.
fel în caz de explozii, prãbuºiri, inundaþii, etc. Watson, L., Moartea ca o linie a vieþii,
Gestul medical este declanºat de aceleaºi Humanitas, 1994.
resorturi morale, doar cã cel aflat în pericol vital 7. ***, Probleme ale eticii ºi deontologiei
este abordat cu alte tehnologii. Deºi viaþa ºi medicale, DSJC Cluj, 1978.
moartea se aflã faþã în faþã, frontiera dintre ele se 8. ***, Declaration on Euthanasia – Sacred
deplaseazã în defavoarea morþii. Sistemele Congregation for Doctrinal of the Faith, Vatican, mai
moderne actuale de suport ale vieþii pun în discuþie 1980.
însãºi caracterul inefabil ºi sacru al acesteia, în 9. ***, Religion & Ethics, Human Cloning, BBC,
timp ce moartea apare într-o nouã viziune atunci nov. 2005.
când în declanºarea ei sunt implicaþi tocmai cei
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 27
MONSENIORUL GRIGORE ZÃGREAN –
O E VO C A R E S E N T I M E N TA L Ã
eºi am mai scris despre tatãl meu, mici Se trezea în fiecare dimineaþã pe la orele

D secvenþe evocatoare, i-am dedicat chiar ºi o


poezie, acum, la trei ani de zile de la
plecarea lui spre Dumnezeu, am senzaþia cã am
4,30-5,00, oficia o Liturghie, mânca ceva ºi pleca la
munca lui de ceferist. lama, când era frig, liturghisea
în camera în care dormeam noi, copiii. Când eram
intrat într-un blocaj narativ. Amintirile mele legate de gimnazist, apoi licean la Beclean, în unele dimineþi
persoana lui, nu mi se ordoneazã, simt cã nu mã dãdeam rãspunsurile la Liturghie, eu sau alþi fraþi.
ascultã. De aceea, voi încerca în relatarea care Sã dormi ºi, alãturi de tine, la lumina unei lãmpi
urmeazã, sã mã încadrez cronologic unei perioade (cantonul nu era racordat la curentul electric), un
de timp pe care am trãit-o la cantonul CFR 41, din preot, tatãl tãu, sã sãvârºeascã marea taina
Chintelnic, canton situat la 2 kilometri de gara euharisticã, ar fi fost pentru oricine extraordinare
ªieu-Mãgheruº, pe partea stângã cum mergi spre momente. Poate cã niciodatã somnul meu, al fraþilor
Bistriþa. ºi al surorilor mele nu a fost mai binecuvântat ca
atunci.
Bineînþeles, actorul principal, protagonistul
acestor amintiri, pe care mi Ie-am provocat printr-o Sã te rogi, apoi sã îmbraci salopeta sau pufoaica
privire retrospectivã sentimentalã ºi, uneori, de muncitor, sã-þi îndeplineºti norma de lucru la
dureroasã, va fi tatãl meu, preotul greco-catolic calea feratã, sã asiguri traiul unei familii de
Grigore Zãgrean. unsprezece suflete ºi, cu toate acestea, sã nu
renunþi la convingerile tale, sã nu te lepezi de
În 1955, pãrinþii mei, împreunã cu cei opt copii ºi credinþa ta, de Biserica ta desfiinþatã, iatã marile
cu bunica dinspre mamã, s-au mutat din Cristur, de calitãþi ale celui care era pe atunci, ceferistul Grigore
la „casa mucezitã”, unde am locuit la o rudenie, Zãgrean.
într-o singurã camerã, plinã de igrasie, unsprezece
persoane, la cantonul menþionat mai sus. În acea Oamenii din Chintelnic au aflat în curând
perioadã, tatãl meu era muncitor la calea feratã, „la povestea „popii de la canton”. Pentru ei nu exista
ºtrec”, cum spuneau colegii lui de muncã. Dãdea la ceferistul Grigore Zãgrean; pentru ei, acolo locuia
târnãcop, schimba traversele de lemn, profila piatra un preot care-ºi purta crucea cu demnitate.
de pe terasamentul cãii ferate.
Copil mic fiind – când ne-am mutat la cantonul
S-a angajat la CFR, ca sã poatã asigura 41, aveam doar 5 ani –, nu prea înþelegeam multe
existenþa numeroasei sale familii. Nu cred cã era aspecte legate de viaþa de zi cu zi a pãrintelui meu.
complexat de situaþia în care a ajuns, dupã ce Nu pricepeam de ce duminica veneau la noi, la
fusese silit sã-ºi pãrãseascã parohia din ªopteriu ºi canton, la Liturghia oficiatã de tata, persoane
dupã ce a petrecut o jumãtate de an în închisoarea strãine, din Chiraleº, Matei, Fântânele, Sâniacob,
de la Gherla (29 aprilie - 27 octombrie 1949 – Bistriþa, Cristur, Beclean, Dej, uneori neamuri din
Sentinþa penalã nr.1768/1949 a Tribunalului Militar Tãure, din Parva, Brãteni, Herina, ªieu-Mãgheruº,
Cluj). Visuia, ªopteriu, Delureni, câteodatã din Cluj sau
Târgu-Mureº etc. Cei mai apropiaþi veneau pe jos,
Tatãl meu îºi gãsise astfel un loc de muncã, o alþii mai de departe soseau cu trenul. Între trenul de
locuinþã pentru familia sa. Cel mai important fapt sosire ºi cel de plecare, participau la Sfânta
pentru el, era ºansa pe care o avea de a se putea Liturghie, se mãrturiseau ºi se cuminecau.
ruga zilnic lui Dumnezeu, în acest canton situat
într-un loc mai retras, la mijlocul distanþei dintre Ceremonialul liturgic duminical presupunea ºi
Podirei ºi satul Chintelnic. Acesta era nesperatul unele mãsuri de precauþie. Unii dintre noi, dintre
„privilegiu” pentru viaþa lui spiritualã. copii, stãteam de pazã pe-afarã, ca sã anunþãm
apropierea de canton a unei persoane suspecte.
Într-adevãr, în aceastã perioadã, pe care o voi
numi „cea de la canton”, tatãl meu oficia zilnic câte Tatãl meu nu avea nicio reþinere. „Profita" de
douã Liturghii, una dimineaþa devreme ºi una faptul cã avea audienþã mai numeroasã, se simþea
dupã-masa, spre searã, dupã ce se întorcea de la ca altãdatã, ca într-o bisericã adevãratã, ºi cânta cu
„ºtrec”. vocea lui minunatã toate pasajele Liturghiei, predica
entuziast, convingãtor, ºtiind cã lângã „altarul” de la

28 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


canton erau adunaþi credincioºii care nu ºi-au mai bine când am obþinut de la CNSAS dosarul lui,
pãrãsit credinþa, dornici de a primi pe lângã Trupul ºi întocmit de Securitatea comunistã.
Sângele Domnului, speranþa, multã speranþã,
într-un timp al persecuþiei Bisericii lor, al coborârii ei Au început sã vinã tot mai des pe la canton unele
în catacombe. persoane strãine, care parcã tot cãutau ceva. Nu
ºtiam ce doresc acei oameni, cine sunt ei. Mai
Fãrã exagerãri, aº putea spune, privind acum cu târziu, când am mai crescut, mi-am dat seama cã
obiectivitatea ºi cu discernãmântul care þi-l dã timpul erau securiºti, cã urmãreau sã-l prindã în flagrant pe
trecut, cã în toþi aceºti ani, 1955-1989 (exceptând tatãl meu oficiind Liturghii, cã îi supravegheau pe
doi ani, când tatãl meu a locuit la sora mea, Felicia, credincioºii care se adunau la canton. Memoria ºi
în comuna Rus, judeþul Sãlaj), în Chintelnic a mai retina mea reþine vie o întâmplare cu doi „tovarãºi”
existat o bisericã, cea a „popii de la canton”. suspecþi, care au dat buzna la noi în casã.
Interesant cum Dumnezeu a potrivit lucrurile! În Dumnezeu, însã, a aranjat bine lucrurile. Tata era în
satul Chintelnic, totdeauna ortodox, exista în curte când au apãrut suspecþii, i-a þinut puþin de
catacombe ºi o „bisericuþã greco-catolicã”, o oazã vorbã. Apoi aceºtia s-au îndreptat spre mãsuþa din
de refacere ºi întãrire spiritualã a multor credincioºi camera mare, unde tata avea improvizat un mic
rãmaºi fideli Bisericii Blajului. Aceºtia înfruntau cu altar. Scopul lor era sã-i gãseascã „lucrurile”
mult curaj multe pericole, osteneau pentru a ajunge necesare oficierii Liturghiilor. Surprizã! Pe mãsuþã
aici la întâlnirea cu Dumnezeu. au gãsit doar faþa de masã albã, obiectele pentru
Liturghie dispãruserã ca prin minune. Miraþi, fiindcã
Ori de câte ori trec cu trenul sau cu maºina pe veniserã la sigur, cei doi indivizi au plecat
ºosea, vãd deasupra cantonului 41 ºi o cruce. dezamãgiþi. Ce s-a întâmplat? Mama, observându-i
Pentru mine, aceastã clãdire a fost ºi va rãmâne o pe cei doi, intuind rapid cine sunt, a alergat la altarul
bisericã, deoarece acolo, timp de 35 de ani, s-au tatãlui meu, i-a luat crucifixul, antimisul, potirul,
Evanghelia ºi alte obiecte liturgice ºi
le-a ascuns la sân, ea fiind
îmbrãcatã cu un capot gros. Tot
timpul cât au stat cei doi în casã, ea
a stat cu mâinile încruciºate, astfel
cã aceºtia n-au sesizat nimic
suspect.

Mai reþin, tot din acei primi ani de


locuire la canton, ºi alte aspecte.
Tata mai pãstra din biblioteca lui
încã o serie de cãrþi religioase
„periculoase”, sau pur ºi simplu
volume aparþinând unor scriitori
interziºi sau cãzuþi în dizgraþie în
acea epocã proletcultistã. Þinea mult
la ele, nu Ie ascunsese – erau la
vedere, cum s-ar spune. Înfricoºatã
de desele percheziþii, în lipsa tatãlui
meu plecat la muncã, mama mai
bãga pe foc câte o carte
„periculoasã”. Odatã, tata a sur-
prins-o pe mama arzând o
oficiat aproape zilnic câte douã Liturghii; acolo, zeci asemenea carte. Reacþia lui a fost neaºteptatã, s-a
ºi zeci de credincioºi s-au rugat cu ardoarea primilor supãrat, a apostrofat-o pe mama, dar ea suporta cu
creºtini, fiindcã bisericile lor Ie-au fost înstrãinate, iar stoicism observaþiile, îngrijoratã de soarta copiilor el.
Episcopii lor erau în închisori.
N-am sã uit niciodatã imaginea flãcãrilor care
Activitatea pastoralã „ilegalã” a tatãlui meu a fost cuprindeau treptat cãrþile. Parcã ardea un trup viu.
repede sesizatã de autoritãþile comuniste, Mai târziu, am înþeles-o pe mama. Ea mai potolea
Securitatea îi ameninþa pe preoþii greco-catolici care atitudinea hotãrâtã, tranºantã a tatãlui meu, de a nu
„n-au defecþionat”, cum spunea Episcopul Iuliu ceda autoritãþilor comuniste, de a rãmâne
Hossu, care nu ºi-au trãdat credinþa ºi au rãmas consecvent principiilor sale, expunându-ºi familia
fideli devizei Marelui Martir: „credinþa noastrã este atâtor pericole neprevãzute.
viaþa noastrã”. Impresia, de scurtã duratã, cã - va urma -
Securitatea l-ar fi abandonat pe tatãl meu din vizorul
sãu, a fost doar o amãgire, cum aveam sã constat prof. Ion Radu ZÃGREANU

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 29


Aspecte geodemografice privind
confesiunea catolicã din Regiunea
de Dezvoltare Centru a României
Aºa cum am arãtat în materialul a„Elemente de Covasna, 50,1% în judeþul Harghita, 16,1% în judeþul
geodemografie privind confesiunea catolicã din Mureº ºi 3,8% în judeþul Sibiu.
Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest a României”, În ponderea structurii confesionale a judeþelor din
regiunile de dezvoltare constituie suportul teritorial compunerea Regiunii de Dezvoltare Centru,
de implementare a politicilor de dezvoltare credincioºii catolici reprezentau: 4,9% în Alba, 4,8% în
regionalã, fãrã a fi structuri administrativ-teritoriale Braºov, 36,2% în Covasna, 65,4% în Harghita, 7,5%
cu personalitate juridicã. Ele au fost stabilite pe baza în Mureº ºi 3,8% în Sibiu. Prin aceste procente
corespondenþei dintre nivelul administrativ ºi prezentate putem sublinia faptul cã locuitorii catolici se
teritorial-statistic din þãrile Uniunii Europene, pentru plasau pe locul I în structura pe religii a douã judeþe
a se crea un teritoriu regional unic pe întreg spaþiul (Covasna ºi Harghita), pe locul II în trei judeþe (Alba,
statelor membre. Braºov, Sibiu), dupã ortodocºi, ºi pe locul III într-un
În rândurile ce urmeazã ne-am propus sã judeþ (Mureº), dupã ortodocºi ºi reformaþi (calvini).
prezentãm situaþia populaþiei catolice (gre- Separat, în structura confesionalã a judeþelor,
co-catolice ºi romano-catolice) din Regiunea de credincioºii greco-catolici ocupau locurile II în Sibiu
Dezvoltare Centru a României, care ocupã o (2,3%), locul III în Alba (3,6%), locul IV în Mureº
suprafaþã de 34.100 km2 (circa 14,5% din cea a (2,3%), locul VII în Braºov (0,9%), locul IX în Harghita
României) ºi numãra, în anul 2002, 2.521.745 (0,2%) ºi locul XI Covasna (0,1%), iar cei roma-
persoane (11,6% din locuitorii þãrii). Ea se extinde în no-catolici deþineau locul I în douã judeþe – Harghita
sudul ºi estul Transilvaniei, integrând judeþele Alba, (65,3%) ºi Covasna (36,1%) –, locul II în Braºov
Braºov, Covasna, Harghita, Mureº ºi Sibiu. (4,0%), locul III în Mureº (9,5%), locul IV în Sibiu
În aceastã regiune, în anul 2002 religia catolicã (1,5%) ºi locul V în Alba (1,3%).
numãra 426.067 credincioºi, ceea ce reprezenta În cadrul structurii pe medii de habitat a populaþiei
circa 16,9% din totalul populaþiei (circa 35% dintre catolice din Regiunea de Dezvoltare Centru, cea
locuitorii catolici din România), dintre care 10% erau urbanã reprezenta 50,5% (66,2% dintre credincioºii
de confesiune greco-catolicã, iar 90% roma- greco-catolici ºi 48,7% dintre cei romano-catolici) –
no-catolicã. Credincioºii greco-catolici erau cuprinºi fiind atât sub media populaþiei urbane a regiunii
în cadrul Arhieparhiei de Alba Iulia ºi Fãgãraº, iar cei (58,3%), cât ºi a României (52%) – ºi avea
romano-catolici aparþineau Arhidiecezei de Alba urmãtoarea distribuþie teritorialã: 6,3% în Alba, 11,5%
Iulia. Braºov, 18,8% Covasna, 38,8% în Harghita, 19,0% în
Repartiþia credincioºilor catolici din Regiunea de Mureº ºi 5,7% în Sibiu. Între judeþele regiunii, prin
Dezvoltare Centru a României se prezintã conform ponderea semnificativã a populaþiei catolice urbane
datelor din tabelul ºi harta de mai jos (sursa: locale se evidenþiau Braºovul (87,1%), Sibiul (74,9%)
Recensãmântul general al populaþiei din anul 2002): ºi Alba (71,4%) (vezi tabelele nr. 1 ºi nr. 2). La polul

Tabelul nr. 1: Repartiþia în cadrul judeþelor a populaþiei catolice din Regiunea de Dezvoltare Centru, în
anul 2002.

Analizând informaþiile din tabelul nr. 1 ºi harta opus se gãsea Harghita, cu 39,1%, unde ponderea
alãturatã, reiese faptul cã cei aproximativ 420.000 semnificativã o avea populaþia ruralã, situaþie
de credincioºi catolici din regiunea studiatã explicabilã prin faptul cã judeþul prezintã
prezentau urmãtoarea repartiþie teritorialã: 4,4% în caracteristicile demografice specifice regiunilor
judeþul Alba, 6,7% în judeþul Braºov, 18,9% în judeþul montane.

30 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


Populaþia catolicã din Regiunea de Dezvoltare Centru: A. Structura cultului catolic din regiune (greco-
catolici ºi romano-catolici). B. Ponderea credincioºilor catolici în cadrul judeþelor regiunii: a. sub 5%; b. 5-
10%; c. 35-40%; d. 65-70%. C. Numãrul credincioºilor catolici în judeþele regiunii: 1. sub 25.000; 2. 25.000-
50.000; 3. 50.000-75.000; 4. 75.000-100.000; 5. peste 100.000.

Tabelul nr. 2: Repartiþia în cadrul judeþelor a populaþiei catolice urbane din Regiunea de Dezvoltare
Centru, în anul 2002.
Credincioºii greco-catolici din oraºe erau majoritari Bibliografie:
în toate judeþele regiunii – Alba (66,9%), Braºov
(80,9%), Covasna (65,1%), Harghita (64,1%), Mureº Mãrculeþ I., Mãrculeþ Cãtãlina (2006), Aspecte
(60,1%) ºi Sibiu (66,3%) –, iar cei romano-catolici în geodemografice privind cultul greco-catolic din
cinci din cele ºase judeþe ale spaþiului analizat: 83,8% România în perioada 1930-2002, Terra XXXV (LV).
în Alba, 88,4% în Braºov, 50,2% în Covasna, 59,2% Mãrculeþ I., Mãrculeþ Cãtãlina, Etnii ºi confesiuni
în Mureº ºi 87,5% în Sibiu. Aºa cum am arãtat mai religioase în Regiunea de Dezvoltare Centru a
sus, Harghita era singurul judeþ în care populaþia României. Observaþii geodemografice, comunicare
ruralã romano-catolicã forma majoritatea (61,0%). prezentatã în cadrul Sesiunii de Comunicãri
Din cele afirmate mai sus se deduce concluzia cã ªtiinþifice dedicatã zilei de 1 Decembrie, 30
populaþia catolicã din Regiunea de Dezvoltare Centru noiembrie 2006, Mediaº. Sãgeatã R. D. (2006),
a României ocupã locul II în cadrul structurii Deciziile politico-administrative ºi organizarea
confesionale (16,9%), fiind majoritari credincioºii de teritoriului – studiu geodemografic cu aplicare la
religie romano-catolicã (383.067 persoane). teritoriul României, Edit. Top Form, Bucureºti.
***(2002), Rezultatele recensãmântului populaþiei ºi
Prof. drd. Ioan MÃRCULEÞ locuinþelor din 18 martie 2002, C.N.S., Bucureºti.
Asist. cercet. drd. Cãtãlina MÃRCULEÞ

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 31


{TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI
pe viaþã, prelatul îi va conduce pe cei 19.564 de iezuiþi
care trãiesc în 127 de þãri din lumea întreagã. Pr.
Nicolas s-a nãscut la 29 aprilie 1936 în Villamuriel,
Palencia, Spania. La 15 septembrie 1953 a intrat în
noviciatul Societãþii lui Isus din Aranjuez, în provincia
Toletana, Spania. ªi-a completat studiile de filosofie la
Alcala, în apropiere de Madrid, înainte de a pleca în
1960 în Japonia pentru a aprofunda cultura ºi limba
japonezã.
Între 1968 ºi 1971 a studiat semiologia la
Universitatea Pontificalã Gregoriana din Roma. Între
1971 ºi 2002 a fost profesor de teologie sistematicã la
Universitatea Sophia din Tokio. Între 1978 ºi 1984 a
fost director al Institutului Pastoral din Manila, Filipine,
iar apoi rector al Casei pentru Tinerii Studenþi la
Teologie proveniþi din Asia. A fost Provincial pentru
Japonia între 1993 ºi 1999. A participat la a XXXIV-a
Adunare Generalã a Societãþii lui Isus din 1995. Între
2004 ºi 2007 a fost moderator al Conferinþei iezuite din
Asia Orientalã ºi Oceania, aducându-ºi contribuþia la
creºterea prezenþei iezuite în Vietnam ºi în alte þãri.
Timp de trei ani s-a ocupat în mod special de o
parohie sãracã de imigranþi aflatã la periferia capitalei
japoneze. Vorbeºte limbile spaniolã, japonezã,
PS MIHAI ÎN VIZITÃ LA PF DANIEL
englezã, francezã ºi italianã.
Luni, 14 ianuarie a.c., PS Mihai Frãþilã, Episcop
auxiliar al Arhieparhiei de Alba-Iulia ºi Fãgãraº, a fost
CATHOLICA.RO A ÎMPLINIT ªASE ANI
primit la reºedinþa patriarhalã de cãtre PF Daniel,
La 24 ianuarie 2002, din fostul Greek-Catholic.ro
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Dupã saluturile
se nãºtea Catholica.ro, un serviciu de ºtiri care îºi
de rigoare a urmat prezentarea darului oferit
propunea sã continue efortul fãcut în anul 2000, când,
Preafericirii Sale: monumentala Biblie a Episcopului
cu ocazia Marelui Jubileu, a reflectat evenimentele de
greco-catolic Petru Pavel Aron, traducere a Vulgatei,
la Vatican ºi din lumea catolicã în general, adãugând
Ediþia Academiei Române, în cinci volume.
însã o mai puternicã reflectare ºi a evenimentelor
Întâlnirea s-a desfãºurat în termeni foarte cordiali,
interne. Dupã ºase ani, chiar dacã existã nedorite
evocându-se colaborarea pe tãrâm cultural ºi
dezechilibre în prezentarea realitãþii interne (anumite
unificarea vocii Bisericilor pentru apãrarea valorilor
Dieceze ºi Eparhii fiind mai puþin interesate sã îºi
creºtine în societatea româneascã ºi în cadrul
prezinte - în timp util - activitatea), scopul a fost totuºi
european general. Vizita a avut loc în contextul
atins, Catholica.ro reuºind sã prezinte în acelaºi timp
inaugurãrii misiunii PS Mihai la Bucureºti, în cadrul
actualitatea externã ºi cea internã.
Vicariatului General de Bucureºti al Arhieparhiei de
În cei ºase ani, de la 10 vizitatori unici pe zi (în
Alba-Iulia ºi Fãgãraº. Din delegaþia Bisericii Unite au
zilele de dupã lansare) s-a ajuns la aproape douã mii
fãcut parte pr. Liviu Oþoiu, protopop al Bucureºtilor, pr.
(dublu sau mai mult în zilele cu evenimente catolice
Valer Median ºi dr. Vincenþiu Cernea. A participat ºi pr.
majore). Iar numãrul paginilor încãrcate de vizitatori de
Constantin Stoica, purtãtor de cuvânt al Patriarhiei
la lansare, deci în ºase ani, a depãºit 5.000.000.
Române.
Catholica.ro - care funcþioneazã ca proiect naþional,
sprijinit de câteva Dieceze ºi Eparhii, cu sediul fizic în
PR. ADOLFO NICOLAS, NOUL SUPERIOR
Eparhia de Cluj-Gherla - continuã sã furnizeze o
GENERAL IEZUIT
paletã largã de ºtiri: despre activitatea Papei,
Sâmbãta, 19 ianuarie, pr. Adolfo Nicolas, de 71 de
discursurile, predicile ºi cãlãtoriile sale; despre
ani, a fost ales ca noul Superior General al Societãþii
documente magisteriale; despre evenimente din
lui Isus. El îi urmeazã în aceastã funcþie preotului
lumea catolicã, dar ºi ortodoxã ºi anglicanã; din
olandez Peter-Hans Kolvenbach, de 80 de ani, care
domeniul social ºi bioeticã; despre activitatea Bisericii
ºi-a prezentat cererea de retragere dupã ce a condus
Romano-Catolice ºi a celei Greco-Catolice de la noi
timp de 25 de ani ordinul înfiinþat de Sfântul Ignaþiu de
din þarã, alãturi de celelalte Biserici.
Loyola în anul 1540. Numirea sa a fost comunicatã
Echipa care oferã serviciile Catholica.ro doreºte sã
imediat Papei Benedict al XVI-lea.
mulþumeascã tuturor cititorilor, precum ºi tuturor celor
Cei 217 electori, reuniþi la Roma începând din 7
care sprijinã activitatea, informaþional, spiritual sau
ianuarie a.c. în cadrul celei de-a XXXV-a Adunãri
financiar. Amintim cã situl Catholica.ro este doar
Generale, l-au ales pe succesorul pãrintelui
parþial finanþat de Bisericã, astfel cã donaþiile celor
Kolvenbach în cel de-al doilea tur de scrutin (fiind
care îi apreciazã activitatea ºi doresc
necesare cel puþin 109 voturi). În aceastã însãrcinare
permanentizarea ei sunt oricând binevenite. Chiar

32 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


{TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI * {TIRI
dacã nu s-a reuºit pe ziua aniversãrii celor ºase ani de a altor vrednici eroi ºi martiri ai Bisericii ºi ai Neamului,
existenþã, Catholica.ro are în pregãtire câteva noutãþi sã rodeascã acum ºi în viitor, pentru cã lumea are
care suntem siguri cã vor fi bine primite. nevoie de oameni vrednici, plini de credinþã ºi apostoli
ai adevãrului ºi ai binelui. Sã se odihneascã în pace!".
COMEMORAREA LUI IULIU MANIU LA BLAJ
Duminicã, 3 februarie, în Catedrala Arhiepiscopalã CARDINALUL KASPER DESPRE
„Sfânta Treime" din Blaj, dupã celebrarea Sfintei REACÞIILE EVREILOR
Liturghii, s-a oficiat o slujbã de pomenire la împlinirea Modificarea rugãciunii pentru evrei din liturgia
a 55 de ani de la adormirea în Domnul a lui Iuliu Vinerii Sfinte prevãzutã de Liturghierul roman din
Maniu, marele bãrbat al Neamului românesc ºi fiu al 1962, modificare doritã de Papa Benedict al XVI-lea ºi
Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolicã. fãcutã public la 5 februarie, trezeºte numeroase
Rugãciunile pentru odihna sufletului celui ce a fost reacþii. Unul din pasajele rugãciunii, primit în mod
unul dintre principalii artizani ai unirii tuturor românilor nefavorabil de cãtre partea ebraicã, priveºte
au fost înãlþate cãtre Dumnezeu de Preafericirea Sa dobândirea mântuirii de cãtre partea Israelului, o
Arhiepiscopul Major Lucian, Preasfinþia Sa Episcopul mântuire ce trece prin recunoaºterea lui Isus Cristos
Vasile, împreunã cu preoþii din Blaj. ca Mântuitor al tuturor oamenilor.
Spre clarificare, redacþia centralã a Radio Vatican
s-a adresat Cardinalului Walter Kasper, preºedinte al
Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii
Creºtinilor, precum ºi preºedinte al Comisiei speciale
pentru raporturile religioase cu evreii în cadrul
aceluiaºi Consiliu Pontifical. Acesta a declarat: "Istoria
cu evreii este complexã ºi dificilã ºi de aceea existã
întotdeauna sensibilitãþi particulare. Rugãciunea care
exista în ritul extraordinar era puþin ofensatoare,
deoarece vorbea despre orbire; Sfântul Pãrinte a dorit
sã înlãture acest punct, dar a voit sã sublinieze
totodatã deosebirea specificã ce existã între noi ºi
ebraism. Avem mult în comun: Abraham, Pãrinþii,
Patriarhii, Moise, ºi chiar Isus era un evreu, ºi Mama
sa Maria, era o femeie evreicã... Avem multe în
comun, dar existã o diferenþã specificã: ºi anume, cã
Isus este Cristos, adicã Mesia, Fiul lui Dumnezeu ºi
aceasta este o diferenþã ce nu se poate ascunde. ªi
Sfântul Pãrinte a voit sã spunã da, Isus Cristos este
Mântuitorul tuturor oamenilor, inclusiv al evreilor.
Aceasta spune rugãciunea sa. ªi Pactul, Legãmântul
cu Poporul lui Israel este încã valabil, deoarece Isus
Cristos l-a confirmat prin moartea Sa."
"Dar dacã aceastã rugãciune vorbeºte acum
În cuvântul adresat credincioºilor cu aceastã despre convertirea evreilor, aceasta nu înseamnã cã
ocazie, Întâistãtãtorul Bisericii Române Unite, noi avem intenþia de a face `misiune`: de fapt Papa
amintind cã Iuliu Maniu, dupã terminarea studiilor de citeazã din Scrisoarea Sfântului Apostol Paul cãtre
drept, a activat pentru ceva vreme ca avocat al Romani, capitolul 11, unde Paul spune cã `noi sperãm
Mitropoliei Blajului, spunea: "La data de 5 februarie se cã, atunci când plinãtatea neamurilor va fi intrat în
împlinesc 55 de ani de când, datoritã Bisericã, ºi întregul Israel se va converti`, ºi aceasta
necompromisului cu orânduirea materialist-atee este o speranþã escatologicã. Nu înseamnã cã noi
instauratã în þara noastrã, a trebuit sã înfrunte ani grei acum vom face misiune: noi trebuie sã dãm mãrturia
de închisoare, încheindu-ºi firul vieþii pãmântene în credinþei noastre, acest lucru este clar." Întrebat
penitenciarul din Sighet, iar mormântul - groapa despre posibilitatea blocãrii dialogului cu evreii datoritã
comunã din Cimitirul sãracilor de la marginea oraºului. acestei rugãciuni, Cardinalul Kasper a spus: "Un
Aceastã rugãciune comemorativã a Bisericii trece dialog presupune întotdeauna respectarea poziþiei ºi
dincolo de orice limitã sau interes de partid, dincolo de identitãþii celuilalt. Noi respectãm identitatea evreilor;
orice nuanþã propagandisticã, ea exprimând credinþa ei trebuie sã o respecte pe a noastrã, pe care noi nu
neclintitã cã Dumnezeul milei se îndurã de sufletul lui, putem sã o ascundem. Dialogul are loc tocmai asupra
aºezându-l acolo unde alþi oameni demni ºi prelaþi acestei diferenþe, asupra a ceea ce avem în comun
mãrturisitori odihnesc ºi se bucurã de strãlucirea feþei dar ºi asupra diferenþelor. Iar eu nu vãd aceasta ca un
Sale. (...) Patriotismul sãu ºi tot binele imens pe care obstacol, ci mai degrabã ca o provocare pentru un
l-a fãcut neamului nostru i-a `meritat` condamnarea la adevãrat dialog reciproc."
închisoare pe viaþã: ºase ani de umiliri ºi suferinþe în catholica.ro
închisorile comuniste. Fie ca jertfa vieþii lui, precum ºi
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 33
Postul Mare, "un spaþiu de tãcere
pentru noi înºine, fãrã imagini"
Papa Benedict al XVI-lea a afirmat spus cã este util sã ne pãzim de
cã toþi creºtinii, ºi în particular preoþii, "bombardamentul cu imagini" din
trebuie sã creeze "un spaþiu de tãcere societatea modernã, pãstrând în mod
pentru noi înºine, fãrã imagini", în conºtient o tãcere meditativã.
perioada Postului Mare, pentru a Într-un rãspuns amplu la o întrebare
asigura mai mult spaþiu pentru legatã de evanghelizare, Papa
Dumnezeu. Sfântul Pãrinte s-a întâlnit Benedict al XVI-lea a fãcut distincþie
joi, 7 februarie a.c., cu preoþi din clarã între misiunea creºtinã de a
Dieceza de Roma, ºi - urmând ceea proclama Evanghelia ºi un efort
ce a devenit de acum obiceiul lui în agresiv de a le impune celorlalþi
astfel de întâlniri - a rãspuns la mai propriile viziuni. Activitatea misionarã
multe întrebãri din partea grupului. nu trebuie sã însemne niciodatã
Într-un rãspuns la o întrebare despre impunerea convingerilor, a spus
practici pentru Postul Mare, Papa a Sfântul Pãrinte. Dimpotrivã, trebuie sã
fie caracterizatã de dorinþa de a
împãrtãºi darul credinþei. Papa a arãtat cã ar fi un
APEL eºec al caritãþii ºi o nedreptate faþã de alþii dacã
creºtinii nu ar transmite mai departe vestea cea
Fundaþia "Familia Sfântã" bunã a Evangheliei. Respectul pentru convingerile
Asociaþia caritabilã "Familia Sfântã" altor credinþe este important, a continuat Papa; dar
acest respect nu trebuie sã-i facã pe creºtini sã
Asociaþia caritabilã "Familia Sfântã", aflatã sub pãstreze tãcerea cu privire la propriile lor convingeri.
tutela Fundaþiei "Familia Sfântã", îºi propune, prin Respectul reciproc formeazã baza pentru dialog; pe
obiectivele sale, sã vinã în ajutorul nevoiaºilor ºi aceastã bazã, dialogul trebuie sã continue sã se
persoanelor defavorizate din Eparhia noastrã, ºi construiascã astfel încât fiecare parte sã poatã
îndeosebi a familiilor numeroase ºi sãrace, orfanilor, dobândi o înþelegere deplinã ºi corectã a
bãtrânilor singuri, familiilor preoþilor cu greutãþi convingerilor celeilalte pãrþi.
financiare. Sfântul Pãrinte a mai vorbit despre lipsa
Asociaþia, prin preºedintele dr. Ioan Boilã, face un conºtientizãrii pãcatului în lumea contemporanã. El
apel la toþi credincioºii greco-catolici de a-i sprijini le-a reamintit preoþilor cã în Enciclica sa, Spe Salvi,
activitatea prin: a scris despre Judecata de Apoi pentru a arãta cã
- oferirea de informaþii, la sediul asociaþiei (str. osânda veºnicã este posibilã, ºi astfel cã mântuirea
Moþilor 32, în incinta Policlinicii fãrã platã), despre este necesarã. Cei care nu recunosc nevoia lor de
familiile ºi persoanele ce ar avea cu prioritate nevoie rãscumpãrare, nu pot aprecia speranþa care vine din
de ajutor. credinþa creºtinã, a spus Sfântul Pãrinte. Pontiful
- informarea celor nevoiaºi sã facã apel la le-a spus preoþilor cã trebuie sã facã eforturi
asociaþie, iar cei dornici sã participe la activitatea speciale pentru a le oferi tinerilor o mãrturie pozitivã,
caritabilã sã se înscrie în asociaþie (str. Moþilor 32, tel. ajutându-i sã depãºeascã ispitele unui consumism
0264-599345). secular.
- apel pentru oferirea de donaþii, dupã posibilitãþi catholica.ro
(financiare, alimente, îmbrãcãminte, alte bunuri), la
sediul asociaþiei.
- rãspândirea apelurilor noastre, atât cele cu ÎN ATENÞIA MEMBRILOR
caracter general, cât ºi cele cu caracter ocazional (ca REUNIUNII MARIANE
de exemplu, serbarea sãracilor, 19 martie).
- participarea activã la activitãþile asociaþiei. În data de 15 martie a.c., vor avea loc
alegerile pentru Reuniunea Marianã Eparhialã,
Adresa asociaþiei: respectiv preºedintele, vicepreºedintele ºi
Calea Moþilor, nr. 32, cod 400001, Cluj-Napoca, spiritualul Reuniunii Mariane. Sunt rugaþi sã
Cod fiscal 8683871, tel: 0264-599345; fax: 0264- participe responsabilii ºi preoþii spirituali ai
430001; e-mail: policlinica@upcnet.ro grupurilor mariane existente în Eparhie.
Cont IBAN lei: Banca Românã de Dezvoltare Cluj, Adunarea va avea loc în parohia Grigorescu,
RO15BRDE130SV07856701300 protopopiatul Cluj, în prezenþa Preasfinþiei Sale
Cont IBAN valutã: Banca Românã de Dezvoltare Florentin Crihãlmeanu. Pentru mai multe detalii
Cluj, RO42BRDE130SV06568001300 vã rugãm sã vã adresaþi pr. Nicolae Jarda (tel.
Cont lei: CEC filiala Cluj-Napoca, 0742796273), sau pr. Ioan Mãtieº, vicar cu laicii
RO20CECECJ0137ROL0000208. (tel. 0729884882).

34 Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008


STIMAÞI CITITORI AI Via]a Cre}tin@
REVISTEI „VIAÞA CREªTINÔ Publicaþie lunarã a Eparhiei
Române Unite, Greco-Catolice
În ultima perioadã de timp, revista „Viaþa Creºtinã” a avut de
de Cluj-Gherla
înfruntat numeroase dificultãþi de ordin financiar. Acestea au
provocat întârzieri nepermise în apariþia revistei, fapt pentru Fondator: Pr. Vasile CHINDRIª
care ne cerem scuze. Odatã cu intrarea în noul an 2008, s-a
hotãrât redemararea cu forþe ºi speranþe noi a activitãþii revistei Director:
„Viaþa Creºtinã”, pentru a rãspunde mai bine aºteptãrilor tuturor Pr. Dc. Daniel AVRAM
cititorilor noºtri.
Redactor:
Din cauza majorãrii generale a preþurilor, vã informãm cã Alexandru PINTELEI
Tehnoredactor:
începând cu data de 1 ianuarie 2008, preþul unei reviste este de
Ioachim GHERMAN
2,00 lei, iar al unui abonament pe anul 2008 de 24,00 lei
(pentru Europa - 45 Euro, pentru America - 50 USD). Adresa revistei:
Abonamentele se pot efectua direct la redacþie, sau prin
Str. Moþilor nr. 26, cod 400001
mandat poºtal achitat pe adresa: Episcopia Românã Unitã, Str.
Cluj-Napoca, jud. Cluj
Moþilor, nr. 26, 400001 Cluj-Napoca, jud. Cluj (CIF 4288365), în telefon: 0264-439018 int 21
contul nr. RO93BACX0000003005881009, deschis la Banca e-mail:viata.crestina@gmail.com
Unicredit Þiriac Cluj. Pentru orice sesizare privind
abonamentele, vã rugãm sã contactaþi redacþia, tel. 0264- ISSN: 1223-4281
439018 int. 21, sau 0729884889, de luni pânã vineri, între orele
10.00-12.00. Potrivit art. 206 C.P., respon-
sabilitatea juridicã pentru conþinutul
articolului aparþine autorului. De
Abonaþii restanþieri la plata abonamentului pe anul 2007,
asemenea, în cazul unor agenþii de
sunt rugaþi sã-ºi achite în cel mai scurt timp datoriile în contul presã ºi personalitãþi citate,
nr. RO12BRDE130SV07847061300, deschis la Banca Românã responsabilitatea juridicã le aparþine.
de Dezvoltare Cluj, CF (CUI) 209300. Nici un material din aceastã revistã
nu poate fi reprodus, difuzat sau
Pentru evitarea oricãror probleme de naturã financiarã, vã folosit în orice alt mod decât cu
rugãm insistent ca, pânã la data de 10 martie a.c., persoanele aprobarea scrisã a editorului.
care intenþioneazã sã renunþe la abonament sã contacteze Manuscrisele ºi documentele
telefonic sau în scris redacþia, pe adresa mai sus amintitã. nepublicate (fotografii, pliante, cãrþi),
expediate pe adresa redacþiei din
iniþiativa autorilor, nu se restituie.
Însufleþiþi de exemplul vrednicilor cãrturari ai Bisericii noastre
Greco-Catolice, ne propunem ca în paginile revistei noastre sã ABONAMENTELE se pot efectua
ducem mai departe vocaþia sa culturalã, spre lauda lui direct la redacþie, sau prin mandat
Dumnezeu ºi în folosul Bisericii Sale. poºtal achitat pe adresa: Episcopia
Românã Unitã, Str. Moþilor nr. 26,
Pr. Dc. Daniel AVRAM, 400001 Cluj-Napoca, judeþul Cluj,
Director (CIF 4288365), în contul nr.
RO93BACX0000003005881009,


deschis la Banca Unicredit Þiriac
P o º t a re d a c þ i e i Cluj. Pentru orice sesizare privind
abonamentele, vã rugãm sã con-
tactaþi redacþia, tel. 0264-439018
int. 21, sau 0729884889, de luni
Dragi cititori, prin intermediul acestei rubrici ne puteþi pune pânã vineri, între orele 10.00-12.00.
întrebãri din orice domeniu teologic, urmând ca noi sã vã
rãspundem în urmãtoarele numere ale revistei. Întrebãrile, Preþul unui abonament pe anul
propunerile, criticile dumneavoastrã le aºteptãm pe adresa: 2008 este de 24,00 lei (pentru
Revista “Viaþa Creºtinã”, Str. Moþilor nr. 26, cod 400001, Europa - 45 euro, pentru America
Cluj-Napoca, jud. Cluj , tel. 0264-439018 int 21, sau prin e-mail: - 50 USD).
viata.crestina@gmail.com

Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008 35