Sunteți pe pagina 1din 24

Din sumar:

Din viaþa Eparhiei


E DITORIAL
Lansarea la Cluj-Napoca a biografiei
Papei Ioan-Paul al II-lea -
E luna mai
“Martor al speranþei” Continuãm timpul binecuvântat al sãrbãtorii
pag. 6 Învierii Domnului, al reînvierii noastre spirituale ºi
al reînvierii naturii.
Pelerinajul tradiþional la Sighet Rãsunã încã ecoul glasului îngeresc ce
pag. 7 spunea miroforelor în mormântul gol: „De ce-L
cãutaþi pe Cel viu între cei morþi? […] Aduceþi-vã
aminte ce v-a spus…” (Lc. 24. 5-6).
Reper de viaþã creºtinã
Sunt douã principii de viaþã pentru orice
Binecuvântata luna mai mãrturisitor al Învierii Domnului:
pag. 8 · Sã nu lãsãm sã moarã prezenþa lui Hristos
în viaþa noastrã, sã nu cãutãm idealuri
Semnal pãmânteºti, moarte, ci idealuri înalte, dãtãtoare
de viaþã. Sã ne zidim de aici eternitatea, sã
Continuã distrugerea patrimoniului lucrãm pentru viaþa veºnicã. Sã trãim bucuria
greco-catolic Învierii ºi sã redãm oamenilor speranþa vieþii
veºnice, sã fim martori ai speranþei.
· Sã pãstrãm memoria vie a cuvintelor
Rãstãlmãciri, neadevãruri, dezinformare Mântuitorului, memoria vie a credinþei noastre.
pag. 11 Aceasta ne va ajuta sã putem întrupa Cuvântul
în viaþa noastrã. Sã trãim identitatea noastrã de
Creºtinul azi creºtini botezaþi, împlinind cu fidelitate misiunea
noastrã în Bisericã ºi societate.
Sensul Bisericii Avem drept far cãlãuzitor al lunii mai exemplul
pag. 12 celei care ºi-a pus întreaga viaþã sub semnul
Biserica ºi societatea slujirii Cuvântului, Mama Cuvântului Întrupat ºi
Mama Bisericii creºtine: Preasfânta Fecioarã de
Dumnezeu Nãscãtoare Maria.
Florile Bisericii Avem, prin voia Domnului, ºi modelul de viaþã
pag. 15 al celor care au dorit sã le urmeze lui Hristos ºi
Preasfintei Sale Mame, pânã la jertfa supremã,
Familia creºtinã în fidelitate faþã de Cuvânt. Ei sunt acele sfinte
seminþe presãrate în glia strãmoºeascã prin
“Dumnezeu i-a chemat...” cimitire, în morminte cunoscute ºi venerate, sau
pag. 16 aruncate în locuri necunoscute ºi venerate doar
la nivelul memoriei de suflet.
Vi a þ a c o n s a c r a t ã E luna mai, luna Preasfintei Fecioare Maria,
dar ºi luna martirilor pentru credinþã ai Bisericii
Adunarea Generalã a Conferinþei Catolice. Sã pãstrãm vie memoria Cuvântului
Superiorilor Majori din România divin, pentru a ne înþelege bine identitatea ºi a ne
pag. 18 trãi cum se cuvine misiunea noastrã creºtinã.
In memoriam „Fii atent ce gândeºti, cãci gândurile tale vor
deveni cuvinte!
Victoria Man-Nicolae - un suflet euharistic Fii atent ce vorbeºti, cãci vorbele tale vor
pag. 19 deveni fapte!
Fii atent ce înfãptuieºti, cãci faptele tale vor
Lecturi deveni obiceiuri!
Fii atent la obiceiurile tale, cãci ele vor forma
caracterul tãu!
“Viaþa interioarã simplificatã ºi reaºezatã De aceea, nu este suficient sã asculþi un
pe temelia ei” înþelept, ci trebuie sã devii înþelept prin viaþa ta”.
“Ilie, Elizeu, Profeþi ai Carmelului” Florentin CRIHÃLMEANU,
pag. 22 Episcop Eparhial de Cluj-Gherla

2 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Adev@ruri de credin]@

A PRIMI ÎN CREDIN[Ã MISTERUL LUI HRISTOS


DUPÃ MODELUL MARIEI
„Misterul lui Hristos” de evangheliºtii sinoptici o singurã datã. «Vouã vi s-a
dat taina Împãrãþiei lui Dumnezeu; însã celor din afarã,
Sintagma „Misterul lui Hristos” îºi are locul central toate li se spun în parabole» (Marcu 4, 11). Astfel le
în tema noastrã, dupã cum rezultã din titlu. rãspunde Isus ucenicilor care Îl întreabã despre sensul
Etimologic, e probabil cã termenul mister provine parabolei semãnãtorului. Împietrirea inimii îi împiedicã
de la grecescul mýein ºi înseamnã „a închide gura”, pe cei din afarã sã înþeleagã ºi sã primeascã taina.
adicã a nu mai avea ce spune, a fi redus la tãcere în Misterul despre care vorbeºte Isus aici, este venirea
faþa unei realitãþi sau experienþe. Mistérion, în limba Împãrãþiei, conform planului lui Dumnezeu, atestatã
greacã, corespunde aramaicului de vechile profeþii. Lucrarea Lui
raz, care desemneazã un „lucru este revelarea plenarã a secretelor
secret” ºi corespunde astfel divine care erau «ascunse de la
ebraicului clasic sod. întemeierea lumii» (Matei 13, 35).
Taina Împãrãþiei este prezentã pe
În teologia creºtinã, misterul pãmânt în persoana Lui. El este
este un adevãr supranatural, care ultimul cuvânt al planului lui
depãºeºte capacitãþile noastre de Dumnezeu, deoarece Dumnezeu
înþelegere, deoarece transcende ne-a spus în Hristos tot ce avea sã
mintea noastrã, dar un adevãr ne spunã.
cãruia raþiunea îi poate cunoaºte La Sf. Pavel, cuvântul mister
existenþa prin intermediul revelaþiei sugereazã o realitate profundã,
divine, nu însã esenþa, care trebuie inexprimabilã; deschide o portiþã
primitã în credinþã. spre infinit. Conþinutul misterului
este Evanghelia: realizarea
În esenþã, misterul lui Hristos mântuirii prin moartea ºi învierea
este punerea în act a gândului lui Hristos ºi înserarea acesteia în
(planului) lui Dumnezeu de a se istorie, prin proclamarea Cuvân-
coborî atât de mult la om, pânã la tului.
a-i da posibilitatea de a se uni
definitiv cu Sine; de a-ºi alia omul, Liturgia Bisericii cântã mis-
de a-l asocia dumnezeirii, de a-i terul lui Hristos, condensând în
face posibil accesul la însãºi viaþa Treimii Preasfinte. fraze scurte bogãþia adevãrurilor de credinþã. «Taina
Misterul lui Hristos este dumnezeirea prezentã cea din veac ascunsã, ºi de îngeri neºtiutã, prin tine,
într-un Om în vederea îndumnezeirii oamenilor. În Nãscãtoare de Dumnezeu, celor de pe pãmânt s-a
persoana lui Isus Hristos «locuieºte trupeºte toatã arãtat: Dumnezeu, întru unire neamestecatã
plinãtatea dumnezeirii, iar voi aþi fost copleºiþi de întrupându-se... .» (Troparele ºi condacele Învierii).
plinãtate în el», scrie epistola cãtre Coloseni (2, 9-10). Taina aceasta, care-i surprinde pe îngeri, anume
Toatã inaccesibilitatea lui Dumnezeu devine misterul întrupãrii, ne-a fost transmis, pentru cã a fost
accesibilã omului: nouã, mie, þie, în Hristos. «Cine M-a realizat prin Fecioara Maria. Condescendenþa,
vãzut pe Mine, L-a vãzut pe Tatãl. [...] Credeþi-Mã cã bunãtatea, iubirea lui Dumnezeu faþã de omenire este
Eu sunt în Tatãl, ºi Tatãl este în Mine» (Ioan 14, 9-11), pãstratã ascunsã în gândul lui Dumnezeu, ca ºi cum ar
îi spune Isus, apostolului Filip, parcã îndurerat de fi ceva preþios ºi pentru El însuºi, ºi, de aceea, de
fragilitatea credinþei ºi de obscuritatea vederii ºi a nedezvãluit. Aceastã tainã, acest mister, se descoperã
înþelegerii. Dumnezeirea cea veºnicã, dumnezeirea în întruparea Cuvântului din Fecioara. Totuºi,
ce-a sfântã, dumnezeirea cea atotputernicã ne este Dumnezeu, chiar întrupat în Hristos Isus, rãmâne
accesibilã în Hristos Isus. Oriunde este El, oriunde Îl învãluit în mister, ºi astfel, Îl putem vedea pe
întâlnim pe El, în El „Îl atingem” pe Dumnezeu însuºi. Dumnezeu Atotputernicul: purtat în braþe, rãstignit pe
El, Isus, este Emanuel, adicã Dumnezeu cu noi, cruce ºi înmormântat.
între noi. Dacã pentru Dumnezeu a fost posibil sã-ºi
asume un trup uman, sã se „întromeneascã”, atunci ºi „A primi în credinþã misterul lui Hristos”
pentru om devine posibilã îndumnezeirea.
«Firii dumnezeieºti pãrtaºi ne-am fãcut prin tine, Credinþa este poarta cunoaºterii ºi a intrãrii în
Nãscãtoare de Dumnezeu, pururea fecioarã: cã pe comuniune cu Dumnezeu. A pãtrunde în mister, nu þine
Dumnezeu întrupat L-ai nãscut nouã; pentru aceasta, de inteligenþa omeneascã, ci este un dar de la
dupã datorie, pe tine, toþi cu credinþã te mãrim» Dumnezeu.
(Troparele ºi condacele de peste sãptãmânã), cântã
Biserica – ºi noi împreunã cu ea. Primirea misterului lui Hristos în viaþa umanã
cere pregãtire.
În Noul Testament, termenul de mister este folosit Este vorba despre o pregãtire largã, genericã, a-I
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 3
Adev@ruri de credin]@

face spaþiu lui Dumnezeu în viaþa mea, a mã deschide copilul trece prin diferite stadii de dezvoltare, momente
dimensiunii supranaturale. de rupturã ºi salturi calitative de viaþã. ªtiinþa a dovedit,
Intrarea în Templu a Maicii Domnului poate fi experimental, cã fãtul este capabil sã audã sunetele
vãzutã ºi interpretatã astfel: o pregãtire genericã, o încã din timpul vieþii intrauterine ºi sã le recunoascã
disponibilitate largã în faþa lui Dumnezeu. Nu dupã naºtere. Astfel, el recunoaºte vocea mamei care
cunoaºtem anticipat ºi cu precizie planul lui Dumnezeu îi dã siguranþã, vocile celor apropiaþi, ba chiar este
cu noi. Iniþial, de copii, nici nu ºtim cã El are un plan cucapabil sã reacþioneze la o anumitã melodie pe care a
noi. Inima Mariei, viaþa Mariei, viitorul Mariei era, în auzit-o în mod repetat înainte de a se fi nãscut.
acel moment al intrãrii în Templu, asemenea Natura, cum bine a fost ea gânditã de Creator, ºtie
pãmântului în zorii creaþiei, «neorânduit ºi gol» ambienta noua fãpturã în mod progresiv, astfel încât,
(Facere 1, 2). În acest pãmânt abia frãmântat de încã din viaþa intrauterinã, sã fie capabilã sã perceapã
gândul Creatorului spre a-l dãrui omenirii ca mediu afecþiunea ºi sã stabileascã legãturi afective,
pentru viaþã, Dumnezeu va sãdi pentru prima datã fundamente de încredere pentru o viaþã viitoare
germenii vieþii: mai întâi vegetative, apoi biologice ºi, normalã ºi sãnãtoasã. Cât este de reconfortant pentru
mai apoi, în Maria, însãºi viaþa lui Dumnezeu. copil a recunoaºte vocea mamei, a o percepe calmã,
În faþa planului lui Dumnezeu, inima noastrã trebuie caldã ºi liniºtitoare; ea, care oferã protecþie sigurã,
sã fie mai întâi asemeni acestui pãmânt „neorânduit ºi igienã, hranã, toate subsumate în afect.
gol”. Neorânduit, adicã nelucrat, nesemãnat, dar De ce sã nu facem aceastã asemãnare cu viaþa de
ascultãtor în mâinile Creatorului. Faceþi liniºte în credinþã? Maria, noua Evã, care are sufletul pregãtit
gânduri, în istoria personalã ºi imaginaþi-vã cã voi asemenea pãmântului din zorii creaþiei, aude ºi
sunteþi acest pãmânt neorânduit ºi gol, disponibil ascultã glasul Creatorului ce repeta, asemenea unui
pentru ca Domnul Dumnezeu sã facã tot ceea ce vrea refren, creând omului mediul pentru viaþã, verbul „sã
din el, sã facã din el ceea ce încã nu v-a spus, nu ºtiþi fie”: «Sã fie luminã!» (Facere 1, 3), «Sã fie
ºi nu aºteptaþi. firmamentul!» (Facere 1, 6), «Sã fie luminãtori, sã
«Celei ce a petrecut în bisericã în Sfânta Sfintelor, lumineze pãmântul!» (Facere 1, 15). Ea înregistreazã
celei îmbrãcate cu credinþa ºi cu înþelepciunea, ºi cu acest refren, acest cuvânt, aºa cum fac copiii, ºi-i vine
fecioria cea nepãtatã, Arhanghelul Gabriel i-a adus din uºor sã-l repete – aºa cum fac copii la o anumitã
cer salutare ºi acel: Bucurã-te! Bucurã-te, vârstã, când repetã tot ceea ce aud – ºi-i este verbul
binecuvântatã, bucurã-te, preamãritã, Domnul e cu cel mai la-ndemânã. Atunci când Domnul, prin îngerul
tine!» (Troparele ºi condacele de peste sãptãmânã). Gabriel, îi cere colaborarea la planul mântuirii lumii, ea
Aici, în Bisericã, în rugãciune, în aºteptare, în credinþã, rãspunde ceea ce a auzit: „sã fie” – «Fie mie dupã
misterul lui Dumnezeu se face prezent în planul pe cuvântul Tãu!» (Luca 1, 38). Iatã fenomenul naºterii
care El îl are cu fiecare. credinþei celei mai autentice ºi mai sigure: ascultarea
vocii dãtãtoare de viaþã, recunoaºterea ei ºi repetarea
„A primi misterul lui Hristos” acestui refren. Dar, ceea ce este ºi mai important, e
existenþa ºi perceperea mediului afectiv, a mediului
Asemenea pãmântului proaspãt ºi dornic de viaþã care naºte încrederea, fundament pentru credinþa
din zorii creaþiei, asemeni pãmântului care în maturã de mai târziu.
primãverile sãnãtoase aºteaptã ca într-un start al
fecunditãþii sã fie semãnat, sufletul Mariei, pregãtit de Dupã modelul Mariei, fiecare dintre noi este chemat
Creator, aºteaptã Cuvântul Domnului. Din când în sã fie „pãmântul neorânduit ºi gol”. Sufletul fiecãrei noi
când, prin harul Domnului, la fel ºi sufletele noastre. fiinþe chematã la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu,
Ce a înþeles pãmântul în zorii creaþiei, din planul lui are nevoie de o astfel de ambianþã afectivã.
Dumnezeu? Ce înþelege pãmântul primãverilor,
pregãtit pentru semãnat? Nimic! Dacã ar avea suflet, A primi în credinþã misterul lui Hristos, dupã modelul
ar simþi setea de a rodi viaþã, ar simþi cã poate rodi. La Mamei Sale, înseamnã, prin urmare, a spune „fie mie
fel, inima disponibilã pentru a corespunde planului lui dupã cuvântul Tãu”, fãrã a înþelege anticipat ºi în
Dumnezeu, nu trebuie sã înþeleagã ce este în mintea detaliu cum vrea Domnul sã fie; înseamnã a te putea
Creatorului. Ajunge sã ºtie cã „eu pot” corespunde baza pe o relaþie profund afectivã cu Dumnezeu, care
aºteptãrilor Lui; realizarea mea este sã accept, sã are un plan cu viaþa ta; presupune a continua sã spui
primesc orice vine din mâna Lui; planul îl are El, El „fie” la fiecare cotiturã a vieþii, la fiecare nouã
vede realizarea, finalitatea, El ºtie care sunt roadele încercare.
care îi trebuiesc. Credinþa în Dumnezeu nu cere
anticipat înþelegerea – altfel nu mai este credinþã; ea, Pr. Cãlin BOT
înþelegerea, vine în urma credinþei.
Cum ne-am putea explica fenomenul primirii în Bibliografie:
credinþã a misterului lui Hristos? Deoarece AUGÉ Matias, Mistero pasquale, în Dizionario di mistica,
Dumnezeu suprapune, unind, viaþa harului vieþii Libreria Editrice Vaticana, 1998.
naturale, folosirea exemplului dezvoltãrii ºi creºterii BLOOM Antonie, Despre credinþã ºi îndoialã, Cathisma,
copilului mi se pare potrivit pentru a explica primirea Bucureºti, 2007.
ºi creºterea în credinþã, vizavi de misterul lui Hristos. RIGAUX Béda, GRELOT Pierre, Mister, în Vocabular de
O nouã fiinþã conceputã, primeºte spaþiu ºi viaþã în teologie biblicã, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de
sânul unei mame. Pentru a devenii fiinþã maturã, Bucureºti, 2001.

4 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Adev@ruri de credin]@

MARIA - B U N A N O A S T R ~ M A M ~
Cel mai mãreþ lucru care se poate spune despre ei, Maria trãieºte o comuniune perfectã de viaþã cu acest
Mãicuþa Sfântã este faptul cã ea este mamã. Ea este Spirit al iubirii, dãruind-I, în totalitate, nu doar ceea ce ea
mama prin excelenþã: Mama lui Dumnezeu ºi Mama avea, dar ºi ceea ce ea era. Maria a conlucrat plenar cu
noastrã. Pe aceastã minunatã Mamã, tradiþia Bisericii harurile Spiritului Sfânt, printr-o disponibilitate totalã, o
Catolice ne cheamã sã-o cinstim, într-un mod deosebit, fidelitate plinã de smerenie ºi o generozitate fãrã margini.
în luna mai. Suntem chemaþi, în mod special, sã-o Cheia vocaþiei sublime de a fi Mamã a lui Dumnezeu a
cinstim prin cânt ºi rugãciune, dupã cum ne îndeamnã fost umilinþa tinerei fecioare, faptul cã ea a acceptat sã fie
”cântarea lunii mai”: Al nostru cânt rãsunã, / S-ajungã cea mai micã ºi neînsemnatã dintre toate creaturile. Ea
pîn´ la Rai, / La Maica Preacuratã / În toatã luna mai. nu avea nici cea mai micã aplecare asupra eu-lui propriu,
Cinstea care i se cuvine Mariei se datoreazã maternitãþii totul era orientat spre Dumnezeu ºi nu dorea nimic
sale divine. Propunem cititorului s-o privim împreunã pe altceva decât sã fie slujitoarea Domnului.
Maria, contemplând trãirea vocaþiei ei de mamã. Este important sã subliniem cã întreaga trãire a Maicii
Cuvântul Scripturii ne reveleazã cã Maria este Mama Sfinte avea la bazã credinþa ei de nezdruncinat. Un fapt
lui Dumnezeu. La Bunavestire, pe care Elisabeta l-a consemnat
Arhanghelul Gabriel îi spune spunându-i: „Fericitã este cea care
Fecioarei: „Spiritul Sfânt se va coborî a crezut cã se vor împlini cele spuse
peste tine ºi puterea Celui preaînalt ei de la Domnul” (Lc 1, 45). Maria a
te va umbri; pentru aceea, ºi Sfântul crezut în Cuvântul lui Dumnezeu, în
care se va naºte din tine, Fiul lui ceea ce au vestit profeþii.
Dumnezeu se va chema” (Lc 1, 35). Supunându-se cu smerenie la tot
De asemenea, Elisabeta exclamã, ceea ce credinþa o învãþa, ea avea o
plinã de uimire, în faþa Mariei, de speranþã absolutã în ceea ce
îndatã ce a fost umplutã de Spiritul priveºte împlinirea Legãmântului lui
Sfânt: „De unde mie cinstea aceasta, Dumnezeu cu poporul Sãu,
ca sã vinã la mine Maica Domnului” legãmânt care avea sã se realizeze
(Lc 1, 43). Vedem în aceste texte cã, prin venirea lui Messia. Maria nu
într-un mod foarte explicit, Maria este avea decât o dorinþã: venirea lui
prezentatã ca Mamã a lui Dumnezeu. Mesia, un Mesia pe care sã-L
Pe drept cuvânt, ne putem slujeascã ºi Cãruia sã I se
întreba: de ce mamã a lui Dumnezeu dãruiascã cu întreaga ei fiinþã.
ºi nu, mai degrabã, mamã a omului Privind sufletul acestei tinere,
Hristos, care s-a nãscut din sânul ei Dumnezeu nu a putut sã nu
uman? La aceastã întrebare, Biserica coboare între noi. Datoritã puritãþii
ne spune urmãtoarele: Isus Hristos perfecte ºi a credinþei de
este o singurã persoanã (cea de-a doua Persoanã nezdruncinat a acestei tinere fiice a Israelului, a dorinþei
dumnezeiascã), dar în douã naturi: cea umanã ºi cea ei de a-L iubi pe Mesia ºi a voinþei de a-L sluji ºi a I se
divinã. ªi pentru cã este o singurã Persoanã, acesteia i dãrui Lui, Dumnezeu se vede obligat „sã caute spre
se atribuie ºi ceea ce aparþine divinului, ºi ceea ce smerenia servitoarei sale” ºi sã-i acorde acesteia harul
aparþine umanului. Prin urmare, dacã Fecioara Maria maternitãþii divine.
este mama omului Hristos, implicit, ea este ºi mama Faptul de a fi devenit Mamã a lui Dumnezeu, face sã
Dumnezeului Hristos, deci, Mama lui Dumnezeu. se nascã în Maria virtutea recunoºtinþei – în faþa tuturor
Aceastã realitate, Biserica o afirmã prin documentele în darurilor primite, ea vrea sã se facã tuturor, toate. Prin
care-ºi exprimã credinþa, cu urmãtoarele cuvinte: credinþã, ea acceptã tot ceea ce Dumnezeu i-a pregãtit,
Datoritã acestei uniuni dintre natura umanã ºi cea divinã oferindu-I-se – împreunã cu Fiul Sãu – ostie vie, sfântã ºi
în unica Persoanã care este Hristos Domnul, Fiul lui bineplãcutã (cf. Rm 12, 1). Maria se oferã sã devinã
Dumnezeu, „noi credem cã Sfânta Fecioarã este Mama mamã a tuturor oamenilor, fapt care se realizeazã la
lui Dumnezeu, pentru cã Dumnezeu-Cuvântul s-a picioarele Crucii, unde ea ne-a nãscut, în mod spiritual,
întrupat ºi s-a fãcut om în sânul ei, chiar din clipa prin durerile sale unite cu cele ale Fiului Sãu. Ea devine,
conceperii Lui” [La Foi Catolique, Gervais DUMEIGE, acolo, Mama Trupului mistic al lui Hristos.
Ed. de l´Orante, nr. 307]. Sã o primim în inimile ºi vieþile noastre pe mama
Contemplând acest mare mister al maternitãþii divine, noastrã, aºa cum Sfântul Ioan a primit-o la picioarele
se cuvine sã-I mulþumim lui Dumnezeu ºi sã-L Crucii, la porunca lui Isus; „Iatã mama ta!” (Io 19, 27). La
binecuvântãm în onoarea celei pe care, din veºnicie, El fel ne spune ºi nouã, acum: Iatã mama ta! Sã o primim
a ales-o sã fie Mama Cuvântul întrupat. El a creat-o sã-I pe Mama cereascã în casele noastre, în inimile noastre
dãruiascã un trup uman Fiului Tatãlui ºi, pentru ca acest ºi, împreunã cu ea, sã mergem pe calea mântuirii,
lucru sã se realizeze, din clipa zãmislirii ei neprihãnite, rugând-o neîncetat: Ajutã-ne Tu, mamã,/ Mereu sã ne
Mariei i s-a dat – într-un mod cu totul excepþional – pe iubim,/ Acum ºi-n veºnicie / Ai tãi copii sã fim. Amin.
Spiritul Sfânt, asemenea unui mire, care s-o cãlãuzeascã
ºi sã trãiascã în inima ei, împlinind la momentul rânduit Pr. Anton CRIªAN,
întruparea Cuvântului în sânu-i preacurat. Vicar cu preoþii ºi
În faþa prezenþei divine a Spiritului Sfânt în toatã fiinþa persoanele consacrate
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 5
Din viaþa Eparhiei

LANSAREA LA CLUJ-NAPOCA
A BIOGRAFIEI PAPEI IOAN-PAUL AL II-LEA –
„MARTOR AL SPERAN[EI”
O biografie a Papei Ioan-Paul al II-lea, rod al unei În încheiere, Episcopul greco-catolic hirotonit de
laborioase cercetãri de douã decenii, a fost lansatã ºi în cãtre Sfântul Pãrinte Ioan-Paul al II-lea, Preasfinþia Sa
Cluj-Napoca, de cãtre Editura „Galaxia Gutenberg”, Florentin Crihãlmeanu, a prezentat marele om al lui
condusã de pr. Silviu Hodiº. Dumnezeu ºi al istoriei, prin
Autorul lucrãrii este George întâlnirile personale pe care a
Weigel, din SUA, unul dintre cei avut ocazia sã le aibã.
mai importanþi comentatori ai Preasfinþia Sa ºi-a amintit de
Bisericii Catolice ºi cel care a Papa Ioan-Paul II ca de un om
fost acceptat de Sfântul Pãrinte deschis, cu multã simplitate, cu
ca biograf al sãu. Cartea a fost multã blândeþe. PS Florentin s-a
tradusã în limba românã de referit la binefacerile care s-au
cãtre fostul prim-ministru al revãrsat asupra Bisericii
României, dl. Radu Vasile. Catolice din România, ºi în mod
Dupã ce, deja, a fost lansatã particular asupra Bisericii
în mai multe oraºe ale þãrii, Greco-Catolice Române, în
lansarea la Cluj-Napoca a cãrþii timpul Pontificatului Papei
de peste 1100 pagini a avut loc Ioan-Paul al II-lea. În primul
luni, 5 mai a.c., în sala Ion rând, Papa Ioan-Paul al II-lea a
Muºlea a Bibliotecii Centrale refãcut integral ierarhia Bisericii
Universitare. Române Unite cu Roma, dupã
În introducere, academicianul Camil Mureºan a eliberarea acesteia de sub prigoana comunistã. De
prezentat dimensiunea eciclopedicã a volumului, fiind asemenea, a fost acela care l-a ridicat la calitatea de
evidenþiatã amplitudinea documentãrii, rigoarea Cardinal al Bisericii pe mitropolitul de atunci al Bisericii
ºtiinþificã în elaborarea textului, numãrul mare al notelor Greco-Catolice, Înalt Presfinþia Sa Alexandru Todea.
explicative. De asemenea, a arãtat cum Papa Ioan-Paul A fost evocatã vizita Pontifului Ioan-Paul al II-lea din
al II-lea a reuºit sã cuprindã toate problemele omenirii, 7-9 mai 1999, eveniment ce a fãcut cunoscutã þara
având totodatã capacitatea de a înþelege ºi de a gãsi un noastrã lumii întregi, ºi astfel România a fost propulsatã
rãspuns pentru fiecare moment istoric: „Acestui gigant al în structurile internaþionale în care se aflã ºi astãzi. Tot
epocii noastre i-a fost consacratã o lucrare pe mãsurã, în luna mai a anului 2000, Sfântul Pãrinte a invitat
care la momentul actual ºi pentru multe decenii de acum întregul Corp Episcopal greco-catolic la o Sfântã
înainte va acoperi setea de cunoaºtere ºi de veneraþie al Liturghie în limba românã ºi în ritul bizantin, care a fost
tuturora faþã de o personalitate deosebitã, cu care am celebratã la treapta cea mai înaltã a Bisericii San Pietro.
avut privilegiul sã fim contemporani”. De asemenea, Papa Ioan-Paul al II-lea a fost primul ºi
În continuare, pr. subdiacon Gabriel Marincaº a atras singurul Pontif care a adresat o Scrisoare Apostolicã
atenþia cã lucrarea reflectã acea luminã a prezenþei Bisericii Greco-Catolice din România, cu ocazia
personale, cãldura umanã a omului Karol Wojtyla, Tricentenarului Unirii. În acest document se regãsesc ºi
deoarece el „a întrupat infailibilitatea iubirii”. elementele identitãþii ºi elemente de istorie a Bisericii.
În publicarea lucrãrii în România, rolul principal l-a Totul, ca dovadã a preþuirii pe care Ioan-Paul al II-lea o
avut pr. iezuit Tadeusz Rostworowski, care a împãrtãºit avea faþã de aceastã Bisericã persecutatã pentru cã a
auditoriului drumul strãbãtut pentru ca acest eveniment þinut la legãtura cu Scaunul Apostolic - Biserica Gre-
sã aibã loc, menþionând cã lucrarea a fost scrisã dupã co-Catolicã Românã.
un lung ºir de întâlniri personale cu Papa, ore la rând, în „Ioan-Paul al II-lea a plecat dintre noi într-o sâmbãtã
diferite împrejurãri. spre duminicã, 2/3 aprilie 2005 - Anul Euharistic, în
Pr. Tadeusz a amintit despre un mic-dejun cu Sfântul duminica Milostivirii Divine, sãrbãtoare pe care el însuºi
Pãrinte, când s-a fãcut referire la strigãtul „Unitate! a întemeiat-o, încheindu-ºi Pontificatul ca o Euharistie
Unitate!” ce a rãsunat cu ocazia vizitei la Bucureºti. vie. Într-adevãr, el a adus sfinþenia la îndemâna tuturor,
Papa Ioan-Paul al II-lea a explicat cã, la început, în printr-o viaþã simplã, corectã, echilibratã, orientatã dupã
Biserica lui Hristos a fost unitate, diviziunea creºtinilor legile divine, dar deschisã tuturor, ºi de aceea, Pontiful
fiind rod al pãcatului oamenilor, ºi rolul creºtinilor este sã Ioan-Paul al II-lea rãmâne cu adevãrat un exemplu de
dezvolte unitatea – care e primordialã – iar atunci urmat. Putem spune ceea ce s-a spus despre Sfântul
diviziunea dispare. Aceasta a fost convingerea adâncã a Ioan-Maria Vianney, pentru toþi cei care am avut marele
Papei Ioan-Paul al II-lea ºi, de aceea, strigãtul exprimat favor de a fi fãcut parte din generaþia contemporanã lui
de mulþime la Bucureºti a rãsunat atât de puternic în Ioan-Paul al II-lea: «L-am vãzut pe Dumnezeu într-un
sufletul Sfântului Pãrinte. om»”, a rostit, în concluzie, Episcopul de Cluj-Gherla.
În continuare, Cristian ªoimuºan, în calitate de redactor
ºi corector al textului în limba românã, a dat câteva detalii
tehnice despre redactarea monumentalei lucrãri.

6 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Din viaþa Eparhiei

PELERINAJUL TRADI[IONAL LA SIGHET –


RUG~CIUNE PENTRU VE{NICA POMENIRE A EPISCOPILOR MARTIRI
PENTRU CREDIN[A ÎN COMUNIUNEA CU ROMA
Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite (BRU), mãrturie de credinþã despre cei care ne-au precedat,
împreunã cu Episcopi, preoþi ºi credincioºi din toate spunând: "Când mergem la Ierusalim, îngenunchem pe
eparhiile, în jur de 1500 de persoane, au participat Calvar, pe unde a urcat Isus cu crucea sa, ºi sãrutãm
sâmbãtã, 10 mai a.c., la pelerinajul tradiþional la Cimitirul piatra de unde a ieºit biruitor din mormânt. Când mergem
Sãracilor din Sighetu-Marmaþiei. Eparhia de Cluj-Gherla la Roma, mergem sã ne plecãm genunchiul acolo unde
a fost reprezentatã de Preasfinþia Sa Florentin, Episcop apostolii noºtri ºi-au dat viaþa ca noi sã avem credinþã.
Eparhial, de credincioºi, preoþi ºi persoane consacrate. Când ne întoarcem în România, multe cruci s-au ridicat
De asemenea, peste 400 de credincioºi din Dieceza în istorie aici, la Sighet, în Þara de Sus, acolo unde este
de Iaºi, în frunte cu PS Petru Gherghel ºi PS Aurel Percã, capul României. Aici s-a înãlþat calvarul, aici au urcat
au participat, împreunã cu pelerinii greco-catolici, la Episcopii noºtri, pãrinþii noºtri, demnitarii noºtri ca sã-ºi
pelerinajul de la Sighet, cu scopul de a se ruga pentru dea viaþa pentru convingerile lor, pentru credinþã. Când
beatificarea Episcopului martir Anton Durcovici. Cu mergem la Ierusalim sau la Roma, mergem cu adevãratã
aceastã ocazie, a fost adusã þãrânã de la Sighet, care, în emoþie ºi ne plecãm genunchiul. Când venim aici, pe
ziua comemorãrii naºterii sale, 17 mai, a fost aºezatã în acest loc înalt al României, aici, în Þara de Sus, ne
Catedrala din Iaºi, în prezenþa întregului Corp Episcopal plecãm genunchiul ºi-i venerãm pe cei care, aici, ºi-au
al Bisericii Catolice din România. dat viaþa pentru ca, de aici, sã coboare spre întreaga
Programul a început printr-o procesiune de la Românie harurile credinþei, ale iubirii, ale mãrturiei.
închisoare pânã la Cimitirul Sãracilor. De la ora 10.30, Preafericirea voastrã, preavrednici preoþi ai Bisericii
într-un spaþiu special amenajat lângã cimitir, a avut loc Greco-Catolice, primiþi-ne ºi pe noi, aici, la Sighet, pentru
Sfânta Liturghie Solemnã, celebratã de PF Lucian a ne pleca genunchiul, pentru cã, aici, pãstorul nostru
Mureºan, Arhiepiscop Major al BRU, împreunã cu PS s-a asociat la jertfa celorlalþi Episcopi pe acest calvar,
Petru Gherghel, Episcop de Iaºi, PS Florentin pentru ca noi sã avem credinþã ºi iubire. Vã mulþumim cã
Crihãlmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, PS Virgil Bercea, ne-aþi invitat ºi ne acceptaþi alãturi sã-L preamãrim pe
Episcop de Oradea, PS Ioan ªiºeºtean, Episcop de Dumnezeu ºi sã-i cinstim pe înaintaºii noºtri. Luãm ºi noi
Maramureº, PS Aurel Percã, Episcop auxiliar de Iaºi, ºi pãmânt de aici, pãmânt stropit cu sângele martirilor
PS Vasile Bizãu, Episcop al Curiei Arhiepiscopale noºtri, ºi îl ducem acasã. Sã rãmânem în aceastã
Majore, cu sediul la Blaj. comuniune a sfinþilor, pentru ca
În Cuvântul de Învãþãturã, astfel sã putem da mãrturie
Prea Fericirea Sa Lucian a despre Hristos, mort ºi înviat,
comparat jertfa martirilor spre mântuirea noastrã. Amin!".
Bisericii cu Jertfa mântuitoare a Dupã PS Petru, a luat
Domnului: "Isus nu a fãcut cuvântul ºi Episcopul locului, PS
niciun rãu – totuºi, s-a jertfit din Ioan ªiºeºtean, reamintindu-le
iubire pentru toþi oamenii, ca celor prezenþi cã martirii din
toþii oamenii sã aibã parte de Sighet sunt martorii învierii lui
veºnicie. Nici cei care îºi dorm Hristos din timpul acela, iar cei
somnul de veci în Cimitirul care se aflã acum în pelerinaj la
Sãracilor, în aºteptarea învierii Sighet sunt chemaþi sã fie
pe care au mãrturisit-o, nu au martorii învierii lui Hristos, dupã
fãcut alt rãu decât acela cã s-au pilda înaintaºilor lor.
opus unei orânduiri, unei Celebrarea s-a încheiat
ideologii, unui sistem nedrept, criminal ºi fãrã de printr-un parastas de pomenire, dupã care s-a vizitat
Dumnezeu. S-au opus oricãrei târguieli pe seama Memorialul Victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei -
credinþei ºi a convingerilor lor. Pentru aceasta au suferit loc amenajat de poeta Ana Blandiana ºi soþul ei,
închisoare, batjocurã, chinuri de nedescris. Dar, toate au Romulus Rusan, în memoria celor care au suferit în
condus la trecerea lor din lumea aceasta prin închisorile comuniste. Intrarea a fost liberã pentru
îmbrãþiºarea Celui ce a învins moartea. Au suferit pentru pelerinii catolici.
cã L-au iubit pe Dumnezeu, i-au iubit pe oameni. Iubirea Închisoarea din Sighet, devenitã azi Memorialul
este mai tare decât moartea. Cei pe care îi comemorãm Victimelor Comunismului ºi al Rezistenþei, este locul
astãzi, au fost oameni capabili sã înþeleagã crucea, dând în care au depus mãrturie de credinþã Episcopii Ioan
expresie forþei iubirii. Ei nu au explicat iubirea prin Suciu, Tit Liviu Chinezu, Valeriu Traian Frenþiu
cuvinte, ci prin cruce, prin suferinþã. Ei vorbesc tainic în (greco-catolici), respectiv Anton Durcovici (roma-
inimile noastre, în conºtiinþele noastre. Ne-am adunat aici no-catolic), precum ºi atâþia alþi fii ai Bisericii, lideri ai
cu dragoste ºi recunoºtinþã pentru a ne ruga împreunã ºi vieþii politice ºi personalitãþi culturale ale þãrii.
pentru a duce cu noi exemplul mãrturiei pentru credinþã a
Episcopilor catolici care odihnesc la Sighet". Grupaj realizat de
În Cuvântul sãu, PS Petru Gherghel a adus încã o Biroul de Presã

Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 7


Reper de via]@ cre}tin@

Binecuv$ntata lun@ mai


Suntem în luna mai, un timp prin excelenþã al Ne-o aminteºte nouã, celor de azi, dar ºi
reînnoirii, al creºterii ºi revigorãrii întregii creaþii. ªi generaþiilor viitoare, Vestitorul Unirii politice de la 1
pentru noi, greco-catolicii – mlãdiþe vii din marea vie Decembrie ºi – prin voia Providenþei – Cronicarul
a Domnului – luna mai este un punct de reper prin Calvarului nostru, Cardinalul Iuliu Hossu, în
conotaþiile cu totul deosebite atât pe plan spiritual, cât memoriile sale testament: “Au venit tot mai mari
ºi pe plan istoric ºi identitar pentru Biserica noastrã. restricþii referitor la rugãciunile noastre în comun, nu
Cãutând în multitudinea ºi profunzimea acestor voiau sã ne dea voie sã ne rugãm în picioare în faþa
semnificaþii vom gãsi rãspunsul la întrebãrile care patului, cu feþele unii spre alþii; apoi am încercat
compun însãºi existenþa noastrã: ce suntem, ce am ºezând, nici aceasta nu ne-au permis; atunci stãteam
fost, ce dorim sã fim? Cu alte cuvinte: identitatea, fãrã sã rostim cuvinte, în reculegere (…). Toate
memoria ºi misiunea noastã. rozariile le-au confiscat, cele fãcute de noi din
pâine ºi acelea le-au confiscat, orice medalie, toate
le-au luat; eu am reuºit sã salvez una, purtând Inima
Luna mai – identitate ^n unitate Preasfântã a lui Isus deoparte, ºi Inima Preacuratei
Fecioare Maria (s.n.), în tivitura bonetei, cu toate cã
pipãiau de-amãnuntul toate tiviturile; nici un ac nu se
putea ascunde; sufletul însã rãmânea cetate
Prin toatã istoria sa, “Biserica Greco-Catolicã a nepãtrunsã ºi nebiruitã; o ºtiau ei (…)” [2]. Acestea se
devenit o mãrturie grãitoare a unitãþii întregii Biserici, petreceau în temuta închisoare de la Sighet, locul
arãtând cã ea include în sine valorile instituþiilor, rituri unde Pãstorii noºtri, rupþi samavolnic de turma
liturgice ºi tradiþii ecleziastice provenind pe cãi diferite încredinþatã pe calea mântuirii, erau aduºi la limita
din aceeaºi tradiþie apostolicã” – spunea Papa demnitãþii umane. ªi tot aici, în “casa de jelanie ºi
Ioan-Paul al II-lea în anul 2000, la Tricentenarul Unirii suferinþã”, s-au înãlþat din inimile Martirilor mii de
Bisericii Româneºti din Transilvania cu Biserica rugãciuni cãtre Preasfânta Treime ºi preacurata
Romei [1]. Într-adevãr, Unirea în credinþã cu Scaunul Fecioarã Maria. Între ele, una cu valoare de simbol
Apostolic al Succesorului lui Petru, departe de a pentru identitatea noastrã de greco-catolici: “Am fost
reprezenta o “dezbinare”, s-a dovedit a fi un fenomen rugat ºi eu – ne spune Cardinalul Iuliu Hossu – din
de complementaritate între cele douã Biserici, a partea fraþilor sã fac o nouã rugãciune de
Rãsãritului ºi Apusului, o manifestare a ideii de consfinþire a noastrã Inimii Neprihãnite a
apartenenþã la aceleaºi valori primordiale, o revenire Preacuratei Fecioare (s.n.), pentru recitarea zilnicã
la modul de trãire al comuniunii din primul mileniul împreunã; pe încetul am compus-o, pe rând, cu
creºtin. În concret, contactul moºtenirii rãsãritene cu ajutorul Domnului ºi al Preacuratei, ca ºi P.S. Rusu pe
spiritualitatea latinã nu a fãcut altceva decât sã a dânsului, din memorie, cãci creion ºi hârtie nu
îmbogãþeascã tradiþia vie a Bisericii. aveam atunci; era prin anul 1952.
Pãstrând nealteratã întreaga tradiþie a
Rãsãritului creºtin, sufletul credin- Rugãciune de consfinþire
ciosului greco-catolic s-a arãtat cãtre Preasfânta Inimã a
deschis, în modul ce mai natural cu
putinþã, înspre ceea ce împãr- Preacuratei Fecioare Maria
tãºeau toþi fiii Bisericii Universale.
Astfel, Calea Crucii, Rugãciunea Preasfântã, curatã, preabine-
Rozariului, devoþiunile la Prea- cuvântatã, mãrita Doamna noas-
sfânta Inimã a lui Isus, la Inima trã, Nãscãtoare de Dumnezeu ºi
Neprihãnitã a Preacuratei Fe- pururea Fecioarã Maria, cu
cioare, pietatea deosebitã pentru fiiascã încredere venim la Tine sã
“sfinþii lumii întregi” fac parte din ne consfinþim Inimii Tale
identitatea creºtinului greco-ca- Neprihãnite; primeºte-ne, Te
tolic. ªi cine mai bine decât rugãm, noi fiii Tãi, întru îmbrã-
Episcopii noºtri Martiri – cei care, în þiºarea iubirii Tale de Mamã; fii nouã
decursul slujirii lor pãmânteºti, au scut puternic ºi neînvins de apãrare
vãzut ºi au trãit atât momentul de în lupta de mãrturie ce susþinem
triumf, din 1918, cât ºi rãstignirea pentru Hristos Isus, Domnul ºi
înverºunatã, din 1948, a Bisericii noastre – Dumnezeul nostru, Fiul Tãu, ºi pentru una,
cine mai bine decât ei au ºtiut ce înseamnã a fi sfântã, catolicã ºi apostolicã a Lui Bisericã; fã sã
greco-catolic? Cine mai bine decât ei au cunoscut se desãvârºeascã darul lui Dumnezeu întru neputinþele
care este linia de convergenþã, nu de rupturã dintre noastre, ca îmbrãcaþi cu putere de Sus, sã punem bunã
“plãmânii” creºtinãtãþii? mãrturie, neînfricaþi ºi neînfrânþi mãrturisitori ºi
apãrãtori ai dreptei credinþe pânã la sfârºit.
8 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008
Reper de via]@ cre}tin@

Ieºind din luptã învingãtori, cu puternicul Tãu


ajutor, Preacuratã Fecioarã, sã preamãrim pe Domnul
în toate zilele vieþii, închinând cu a Ta povãþuire toate
puterile fiinþei noastre întru înãlþarea scumpei noastre
Biserici, renãscutã în durerile marei încercãri.
Aºa, cu ocrotirea Ta de Mamã iubitoare, sã ne
învrednicim la suprema chemare a intra întru bucuria
Domnului nostru Isus ºi a-L preamãri cu Tine,
Împãrãteasã ºi Doamnã, ºi cu toþi Îngerii ºi Sfinþii întru
fericirea Împãrãþiei Sale, împreunã cu Cel fãrã de
început ºi cu Preasfântul, Bunul ºi de Viaþã Fãcãtorul
Lui Spirit, în vecii vecilor. Amin.
Inimã Preasfântã a lui Isus, mântuieºte-ne pe noi.
Inimã Neprihãnitã a Mariei, roagã-te pentru noi.
Amin” [3].
Citind-o cu atenþie ºi meditând-o, n-o putem simþi difuzare, a fost fãcutã de teologii seminarului ºi elevii
altfel decât ca fiind “rugãciunea noastrã”, unde ne claselor superioare ale ºcolilor blãjene, trimiºi în toate
gãsim împreunate, atât de cuprinzãtor, toate zbaterile satele sã lanseze chemarea la Adunare. Deºi, pentru
ºi nãzuinþele. Sã ne-o întipãrim cu drag, în inima a exprima deplina unitate a neamului, s-a decis ca
fiecãruia dintre noi, mai ales acum, în luna mai, luna Adunarea sã fie prezidatã de cãtre cei doi Episcopi
pe care o legãm atât de strâns de devoþiunile Bisericii români, Ioan Lemeni de la Blaj ºi Andrei ªaguna de la
Universale faþã de Preasfânta Fecioarã Maria, Sibiu (acesta din urmã abia numit în funcþie, în
Nãscãtoarea de Dumnezeu, Mama Fiului lui februarie 1848), totuºi, rolul conducãtor în
Dumnezeu ºi, prin discipolul Sãu, ºi mama noastrã, organizarea ºi desfãºurarea Adunãrii le-a revenit lui
mama Bisericii, Icoana cea mai perfectã a Bisericii, Simion Bãrnuþiu ºi George Bariþiu, vicepreºedinþi, ºi
cum a numit-o Papa Benedict al XVI-lea în lui Alexandru Papiu Ilarian, secretar, toþi fii ai Bisericii
documentul dedicat Euharistiei. Române Unite – Biserica activã, luptãtoare,
intransigentã.
Luna mai – rememorare a Dar, pe firul rãsucit al istoriei, a mai fost o lunã
mai, însã aflatã sub semnul ameninþãrii ºi
izb$nzii }i r@stignirii nefrãþietãþii, acum 60 de ani, tot pe Câmpia Libertãþii.
La Centenarul Adunãrii Naþionale de la 3/5 mai 1848,
organizatã la Blaj, de autoritãþile comuniste, la 15 mai
Începând cu Inochentie Micu-Klein, “Biserica Unitã 1948, Ierarhilor greco-catolici li s-a interzis sã i-a
a fost singura instanþã capabilã sã elaboreze, pentru cuvântul. În schimb, a vorbit Mitropolitul Nicolae
români, o doctrinã de emancipare politico-naþionalã, Bãlan, care face apel la întoarcerea “în Biserica
coerentã ºi mobilizatoare, un program de acþiune strãbunilor noºtri dinainte de 1700, în Biserica ºi
valabil, în linii mari, pânã la 1918” [4]. În acest amplu credinþa strãmoºeascã a þãrii noastre (...). A stãrui în
proces se distinge, prin amploare ºi consecinþe, ceea dezunirea spiritualã (…), înseamnã a dezerta din
ce s-a petrecut acum 160 de ani, pe Câmpia frontul unic al noilor destine, pe care poporul nostru
Libertãþii. muncitor ºi le despicã în zorile viitorului. Ca urmaº al
vechilor mitropoliþi ai Bãlgradului (…), îndrept cãtre
Pregãtirea spiritualã a miºcãrii revoluþionare de la voi (…), o chemare caldã de pãrinte, sã vã întoarceþi
1848-1849 din Transilvania îºi are baza în Unirea acasã!” [5]. “Blândã chemare”, însã înlãcrimatã
religioasã de la 1700. Prin trimiterea tinerilor clerici la urmare. Peste doar ºase luni, Biserica luptãtoare era
ºcolile din Apus, cu deosebire la Roma, aceºtia au sortitã sã devinã Biserica tãcerii ºi a martiriului.
luat la cunoºtinþã de latinitatea ºi continuitatea
românilor pe aceste pãmânturi. Din propaganda
istorico-filologicã s-a dezvoltat pregãtirea politicã,
argumentele istorico-filologice fiind folosite în scopul
obþinerii drepturilor politice. Miile de absolvenþi ai Luna mai – misiune ^ncredin]at@
ºcolilor greco-catolice blãjene au rãspândit aceste de martiri }i m@rturisitori
idei pe întreg cuprinsul Transilvaniei, preoþii
pãtrunzând pânã în cele mai mici cãtune, iar ceilalþi
intelectuali, aºezaþi cu deosebire în oraºe, au format În mod cu totul special, luna mai este prilej de
acolo puternice nuclee ale românismului. Pentru comemorare a Episcopilor mãrturisitori ai credinþei,
desfãºurarea Adunãrii Naþionale de la 3/15 mai 1848 care, în majoritate, au trecut la Domnul în aceastã
a fost desemnat Blajul – ºi nu vreo altã aºezare perioadã.
transilvanã –, catedrala lui Inochentie ºi Câmpia
Libertãþii. Convocarea, în lipsa altor posibilitãþi de

Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 9


Reper de via]@ cre}tin@

Episcopul Dr. Vasile Aftenie Episcopul Dr. Alexandru Rusu Cardinalul Dr. Iuliu Hossu Cardinalul Alexandru Todea

Preasfinþitul Vasile Aftenie, în momentul Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop ºi Mitropolit


prigoanei era Episcop Auxiliar la Bucureºti. Alexandru Todea, cel de-al doilea Cardinal al
Deosebitele sale calitãþi, uºurinþa cu care se apropia românilor, a avut cinstea ºi marea mângâiere de a
de oameni, i-a determinat pe uneltitorii distrugerii conduce ºi reorganiza Biserica ieºitã din catacombele
Bisericii Române Unite sã-l creadã o pradã uºoarã. persecuþiei. Dupã o lungã suferinþã pricinuitã de anii
Însã rãspunsul lui a fost hotãrât: "Dragii mei fraþi, grei de temniþã ºi de privaþiuni, a trecut la Domnul la
credinþa noastrã nu e o cãmaºã pe care s-o iei 22 mai 2002. Rãmãºiþele sale pãmânteºti odihnesc
noaptea ºi s-o dai jos dimineaþa. Nu pot nega ceea ce acum în faþa frumosului iconostas din Catedrala
am propovãduit o viaþã întreagã". Neacceptând mamã a Blajului.
compromisul, a trebuit sã urmeze calea martiriului. A
murit, torturat, la Ministerul de Interne, fãrã a fi Dumnezeu sã-i odihneascã în pace pe Martirii ºi
judecat, la 10 mai 1950. Mormântul sãu se aflã în Mãrturisitorii noºtri trecuþi în veºnicie, iar pe noi sã ne
Cimitirul Bellu-Catolic din Bucureºti; astãzi este foarte întãreascã cu al Sãu dar ºi cu a Sa iubire de oameni.
frecventat ºi, periodic, trebuie completat pãmântul
care se aflã pe mormânt, fiindcã lumea vine ºi duce Cu toþii au ºtiut cui au crezut, pentru ce au suferit.
în pungi pãmânt de pe mormântul Preasfinþitului. Lupta lor s-a încheiat, misiunea noastrã continuã,
fiindcã „Biserica lui Inochentie nu poate pieri decât
odatã cu Neamul Românesc”.
Preasfinþitul Alexandru Rusu a fost întâiul
Episcop al celei mai noi Eparhii greco-catolice, cea a
Maramureºului. Deºi se afla în „domiciliu obligatoriu”, Alexandru PINTELEI
departe de Ardeal, în urma Liturghiei þinutã în faþa
bisericii Piariºtilor din Cluj, în august 1956, a fost
judecat ºi condamnat la 25 de ani de muncã silnicã Bibliografie:
pentru instigaþie ºi înaltã trãdare. Închis la
penitenciarul din Gherla, s-a comportat ºi acolo cu 1. Scrisoarea Apostolicã a Sfântului Pãrinte Papa
aceeaºi ierarhicã demnitate, însã viaþa durã de Ioan-Paul al II-lea la al III-lea Centenar al Unirii Bisericii
temniþã i-a grãbit sfârºitul ºi, îmbolnãvindu-se grav, la Greco-Catolice din România cu Biserica Romei, 7 mai
9 mai 1963 a trecut la cele veºnice, nu înainte de a-i 2000.
binecuvânta pe toþi cei din jurul lui, pãrtaºi ai
aceloraºi suferinþe. A fost înmormântat în cimitirul 2. Credinþa noastrã este viaþa noastrã – Memoriile
deþinuþilor din Gherla, fãrã niciun serviciu religios. Cardinalului dr. Iuliu Hossu, Edit. Viaþa Creºtinã,
Cluj-Napoca, 2003, p. 335.
Înalt Preasfinþitul Cardinal Iuliu Hossu, Pãstorul 3. Ibidem, p. 2232-236.
Eparhiei noastre de Cluj-Gherla, a condensat în viaþa
sa, ca nimeni altul, momentele de triumf ºi de durere 4. Camil Mureºanu, “Conceptele de spiritualitate ºi
ale neamului ºi, deopotrivã, ale Bisericii sale. Pin el culturã nu pot fi tranºant disociate”, în Un destin istoric:
ne-a rãmas pentru posteritate Cronica Rãstignirii Biserica Românã Unitã. Ancheta revistei Vatra, Târgu
Bisericii Greco-Catolice, dar ºi speranþa nezdrun- Mureº, 1999, p. 113.
cinatã în renaºterea ei, mai viguroasã, „din durerile
marei încercãri”. A trecut la Tatãl la 28 mai 1970, în 5. Silvestru Augustin Prunduº, Clemente Plaianu,
Spitalul Colentina, fiind înmormântat – în mare grabã Catolicism ºi ortodoxie româneascã. Scurt istoric al Bisericii
de cãtre autoritãþile comuniste – în Cimitirul Române Unite, Edit. Viaþa Creºtinã, Cluj-Napoca, 1994, p.
Bellu-Catolic din Bucureºti. Este întâiul Cardinal al 139.
neamului românesc.

10 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Semnal

Continu@ distrugerea patrimoniului greco-catolic


Demolarea vechii biserici Bisericii Greco-Catolice continuã sã nu fie respectate
greco-catolice din Ungheni (Mureº) adeseori decât pe hârtie ºi abuzurile continuã sub ochii
indiferenþi ai celor ce ar trebui sã intervinã pentru a se
Asociaþia Generalã a Românilor Uniþi, Greco-Catolici respecta legea.
(AGRU) doreºte sã semnaleze din nou situaþia creatã la Sunt oare românii greco-catolici fãrã drepturi reale în
Ungheni (judeþul Mureº), unde este în curs dãrâmarea þara pentru a cãrei unitate au luptat atât de mult fiii
vechii biserici "Sfânta Treime" construitã de Biserica acestei Biserici?
Greco-Catolicã în perioada 1858-1864. Acest lãcaº de Încã o datã, AGRU doreºte sã reafirme cã fãrã
cult a fost confiscat de regimul comunist ºi dãruit Bisericii dreptatea facutã Bisericii Greco-Catolice nu se poate
Ortodoxe Române în 1948. Dupã 1990, biserica nu a fost vorbi nici de justiþie realã, nici de libertate religioasã în
retrocedatã proprietarului de drept, iar în 1997 parohia România.
ortodoxã localã a început construirea unui lãcaº de cult Facem apel la toate instituþiile Statului pentru a opri
în jurul vechii biserici greco-catolice, pânã în anul 2000 demolarea bisericii greco-catolice "Sfânta Treime" din
lucrãrile efectuându-se fãrã obþinerea avizelor necesare Ungheni (Mureº) ºi pentru a evalua responsabilitatea
ºi a autorizaþiei de construcþie. celor vinovaþi de acest act de barbarie.
În ciuda nenumãratelor rapoarte, memorii ºi sesizãri Dr. Alin Tat,
transmise diverselor foruri interne ºi internaþionale ºi în preºedinte AGRU
ciuda numeroaselor apariþii în mass-media a acestui caz, Pr. Coriolan C. Muresan,
lucrãrile de construcþie au continuat ºi, în baza unei asistent spiritual naþional AGRU
decizii a comunitãþii ortodoxe din Ungheni, s-a optat
pentru demolarea vechii biserici.
Reamintim opiniei publice cã, deºi Arhieparhia Gre-
co-Catolicã de Alba-Iulia ºi Fãgãraº a cerut retrocedarea
vechii biserici ºi a solicitat în instanþã oprirea lucrãrilor de
construcþie, Ministerul Lucrãrilor Publice ºi Amenajãrii
Teritoriului ºi Ministerul Culturii ºi Cultelor ºi-au dat
acordul pentru construirea noii biserici ortodoxe din
Ungheni în anul 2000, fãrã a fi prevãzutã însã vreo
clauzã privind demolarea sau pãstrarea vechii biserici
greco-catolice, deoarece planul de construcþie al noii
biserici prevedea o altã locaþie: tot în curtea bisericii, dar
nu în jurul bisericii vechi.
La 8 mai a.c. a început demolarea vechiului lãcaº de
cult greco-catolic. În ciuda faptului cã România este
acum o þarã membrã a Uniunii Europene, drepturile

R@st@lm@ciri, neadev@ruri, dezinformare


Cãtre, Dorim sã ne exprimãm încã o datã regretul pentru
Redacþia cotidianului ZIUA (ediþia naþionalã) apariþia acestui articol atât de slab documentat istoric ºi
În atenþia, cu atât de multe formulãri ce ne aduc aminte de alte
domnului Adrian PÃTRUªCÃ, Redactor ªef numeroase atacuri la adresa Bisericii Greco-Catolice, pe
care le credeam încheiate.
Stimate domnule Adrian PÃTRUªCÃ, Nãdãjduim ºi pe mai departe la o bunã colaborare cu
Am rãmas profund dezamãgiþi de apariþia articolului ziarul Ziua ºi, în acelaºi timp, la o reflectare
„Canonizarea þãranilor martiri”, semnat de domnul Mihai nepãrtinitoare a realitãþilor confesionale din þara noastrã.
ISAC în cotidianul Ziua (ediþia naþionalã) nr. 4229, din Revenirea din partea redacþiei asupra acestui articol
data de 12 mai a.c., în care apar, în mai multe rânduri, ºi formularea unor necesare corecturi ar însemna atât
expresii tendenþioase ºi lipsite de fundament istoric la dovedirea profesionalismului cotidianului Ziua, cât ºi
adresa Bisericii Greco-Catolice din România, precum: respectul pe care orice formator de opinie trebuie sã-l
„erezia uniatã” (de douã ori); „în faþa abuzurilor arate deopotrivã Bisericii Ortodoxe ºi Bisericii Gre-
autoritãþilor imperiale ºi a noilor ierarhi uniaþi”; „oficialul co-Catolice din România.
austriac fiind susþinut de grofii maghiari ºi de ierarhii
greco-catolici”. Din încredinþarea Prea Sfinþiei Sale Florentin
Aceste formulãri, ce nu þin seama de adevãrul istoric CRIHÃLMEANU, Episcop al Eparhiei Române Unite
ºi de contextul social ºi politic din a doua jumãtate a cu Roma, Greco-Catolicã, de Cluj-Gherla,
secolului al XVIII-lea, la care se face referire, au avut
nefericitul efect de a rãni sufleteºte numeroºi credincioºi Pr. Dc. Daniel AVRAM
greco-catolici, care cunosc bine istoria Bisericii din care Purtãtor de cuvânt
fac parte ºi rolul pe care aceasta la avut la trezirea al Episcopiei Române Unite cu Roma,
conºtiinþei naþionale ºi fãurirea României Mari. Greco-Catolicã, de Cluj-Gherla
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 11
Cre}tinul azi

S
Seen
nssu
ull B
Biis
seerriic
ciiii
Aceste conferinþe, reunite în jurul întrebãrii “pentru ce
suntem încã în Bisericã?”, reprezintã una dintre cele
mai profunde reflecþii din ultimul secol asupra
sensului Bisericii. Iatã indiciile.
Pentru organizarea Bisericii, cheia explicativã –
argumenteazã Joseph Ratzinger – nu este alta decât
“teologia martiriului”: tocmai în “martiriu” aflã expresie
profesiunea de credinþã creºtinã, iar sacerdotul îºi
satisface menirea procedând în obedienþã faþã de
mesajul Mântuitorului ºi lucrând la pregãtirea noii lumi
a împãrãþiei lui Dumnezeu. Creºtinul, oricare ar fi el,
este legat de “amorul unirii oamenilor”, “care trebuie
sã se împlineascã la capãtul unei neîntrerupte
purificãri a creºtinismului, ce se poate completa
numai în întâlnirea cu altul” (p. 56).
Pe când funcþiona ca peritus al Cardinalului
Frings, la Conciliul Vatican II, Joseph Ratzinger a
prezentat conferinþa Essenza i limiti della chiesa
(1963), în care a adus sub concepte considerarea
istoricã a Bisericii în creºtinism: dupã “conceptul
biblico-patristic” al Bisericii, ca “popor al lui
Dumnezeu”, a urmat în creºtinism “conceptul
medieval”, al corpus mysticum ecclesia, înþeles în
sens corporativ juridic, pentru ca în epoca
contemporanã sã se dezvolte “conceptul romantic” al
Bisericii, drept corpus Christi mysticum. S-a ajuns
astfel la “conceptul corpului în sens organicist-mistic”.
Romano Guardini anticipa, deja în anii douãzeci, Joseph Ratzinger pleda pentru depãºirea dilemei
cã secolul XX va fi “secolul Bisericii”. Se întrezãrea “Biserica: sau instituþie sau misticã”. El sublinia cã din
cã, dintre instituþiile societãþii moderne, Biserica va al doilea concept “emerge o inhibare fãrã speranþã a
concentra tot mai mult speranþele oamenilor, iar diverselor aspecte ale realitãþii Bisericii” (p. 130) ºi
geneza, sensul, funcþiile Bisericii vor fi terenul de arãta cã urgenþa este acum reluarea conceptului de
testare a concepþiilor teologice. A avut dreptate “popor al lui Dumnezeu” înãuntrul înþelegerii Bisericii
renumitul teolog german? Dacã ne gândim la curentul drept corpus Christi. Soluþia pe care profesorul,
reinterogãrii profunde a Bisericii – care a lãsat în Cardinalul ºi apoi Suveranul Pontif o apãrã constã în
urmã scrieri epocale, precum Joseph Ratzinger, Volk “renovarea primului concept” ºi, cu aceasta, “într-o
und Haus Gottes in Augustins Lehre von der Kirche adevãratã reformatio: purificarea prezentului pornind
(1954), Rudolf Schnackenburg, Die Kirche im Neuen de la origini” (p. 131). Acest concept are, fireºte,
Testament (1966), Hans Küng, Die Kirche (1967) – multe implicaþii, între care se aflã conceperea
atunci nu putem decât sã confirmãm anticipaþia lui “pãcatului”: “pãcatul este un mister al diviziunii, al
Romano Guardini, iar “cotitura religioasã” înregistratã discordiei prin care umanitatea este scindatã în
în ultimele decenii întãreºte probaþiunea. egoismul celor mulþi, în care fiecare se cunoaºte ºi se
înþelege numai pe sine” (p. 137).
Este, însã, Biserica înþeleasã conform sensului
originar? Este un fapt ce se petrece curent în jurul ªtim cã este însãºi misiunea Bisericii, ca
nostru, anume critica Bisericii: se invocã promotoare în lume a învãþãturii lui Hristos, sã
transformarea cultului în ritualuri formale, uneascã oamenii. “În misiunea Bisericii este dusã la
comercializarea sacramentelor, funcþionalizarea împlinire adevãrata esenþã a istoriei mântuirii,
lumeascã a unor preoþi, complezenþa faþã de puterile misterul unirii” (p. 137) – spunea Joseph Ratzinger. În
temporale. Acest fapt a determinat reacþii din partea Perché sono ancora nello chiesa (1970), profesorul
teologilor de prim plan. Recent (ianuarie 2008), sub de teologie dogmaticã al Universitãþii din Regensburg
numele Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea, îºi lua ca punct de plecare al reflecþiei asupra situaþiei
editura Rizzoli, din Milano, a publicat volumul Perché Bisericii observaþia din 1921 a lui Romano Guardini:
siamo ancora nella chiesa, ce strânge conferinþele “În realitate se dezvoltã un proces de mare pondere –
susþinute de vestitul profesor de teologie dogmaticã ºi Biserica se dezvoltã în suflete ºi se dezagregã în
fundamentalã la Academia Catolicã din München. comunitate”. Resentimentele particulariste de toate

12 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Cre}tinul azi

felurile (naþionaliste, politice, localiste, sexiste etc.), reuºim... este doar pentru cã toþi suntem preocupaþi
denigrarea alternativelor, dispreþul tradiþiilor, prea mult de a ne afirma doar noi înºine.... A rãmâne
mentalitatea pozitivistã se extind în comunitãþi. în Bisericã deoarece aceasta este în sine demnã de
Joseph Ratzinger observa cã, în reacþie la aceastã a rãmâne în lume, deoarece ea este în sine demnã
dezvoltare, se discutã adesea “reforma Bisericii”, dar de a fi iubitã cu un amor ce o poate face sã se
Biserica este redusã aici tacit la o instituþie printre transforme, din nou, în ceea ce trebuie cu adevãrat
altele. Or, “reducerea nu se depãºeºte dacã nu se sã fie – aceasta este calea care ºi astãzi este indicatã
depãºeºte «criza credinþei»”. “«Moartea lui de responsabilitatea credinþei” (p. 161).
Dumnezeu» este proces real, care pãtrunde astãzi în
profunzimea interiorului Bisericii” (p. 145). Joseph Se pot desprinde multiple concluzii din aceastã
Ratzinger argumenteazã pentru a se evita mãsurarea concepþie asupra Bisericii. Una se detaºeazã prin
eficienþei Bisericii prin analogie cu celelalte instituþii importanþã, de departe crucialã. Anume, cã cea mai
din societatea modernã, arãtând cã misiunea Bisericii veche instituþie a Europei nu rãmâne o instituþie
vine mai de departe ºi mai din profunzime. Natura printre altele câtã vreme se asumã misiunea Bisericii
Bisericii este bine redatã, dupã pãrerea sa, de înãuntrul istoriei mântuirii. Aºa stând lucrurile,
metafora Lunei, lansatã de Pãrinþii Bisericii: “Biserica Biserica nu-ºi satisface misiunea, lãsându-se
este luna în cosmosul spiritual-teologic al istoriei epuizatã în ritualuri devenite formale sau de funcþii de
mântuirii, în înþelesul cã în aceastã metaforã se adaptare în contexte. Joseph Ratzinger a fãcut
capteazã simbolul fertilitãþii ºi fragilitãþii, morþii ºi convingãtoare în zilele noastre, mai mult decât
caducitãþii, speranþei în renaºtere ºi înviere” (p. 149). oricine altcineva, aceastã viziune propriu-zis creºtinã
Biserica este locul în care se reunesc cei care îl privind sensul Bisericii.
primesc pe Hristos, încât rãspunsul la întrebarea: “De
ce suntem încã în Bisericã?”, poate fi formulat astfel: Andrei MARGA
“Rãmân în Bisericã pentru cã numai credinþa Bisericii
redã demnitate omului”. Sunt, desigur, admite Joseph Articol preluat din “Ziua de Cluj”, nr. 1043/2008,
Ratzinger, piedici, nereuºite pe calea celui care îºi prin bunãvoinþa d-lui director Octavian Hoandrã
asumã aceastã convingere. “Dacã astãzi nu mai

Bucuria adevãratã
Bucuria este starea normalã a fiecãrui om normal. ªi cel mai normal dintre normali este creºtinul –
creºtinul autentic, adicã omul împãcat cu Dumnezeu.
În predica Sa de pe munte, Mântuitorul enunþã cele opt fericiri, ca propoziþii condiþionale: "Dacã…
Atunci..."; dar, la sfârºit, exclamã o imperativã: "Bucuraþi-vã ºi vã veseliþi, cãci plata voastrã este mare în
ceruri!" (Mt 5, 5).
Tot aºa, Apostolul neamurilor îi îndeamnã pe filipeni: "Bucuraþi-vã mereu în Domnul…!" (Fil 4, 4).
Arhanghelul Gavril îi zice Mariei: “Bucurã-te, cea plinã de dar, Domnul este cu tine!" (Lc 1, 28).
Aºadar, în fiecare dintre cele trei citate de mai sus, motivul suprem al bucuriei noastre ar trebui sã fie
Domnul din ceruri.
Aºa se explicã (ºi) multipla exclamaþie de la Rugãciunea Rozariului: “Bucurã-te, Marie...!" – chiar ºi în
cadrul misterelor de durere.
Însã o primã scânteie de bucurie ar trebui sã porneascã (ºi) de la noi, dupã care Dumnezeu intervine cu
incendiul Sãu de bucurie.
Sã urmãrim Psalmul 50, cu cele trei pãrþi ale sale:
1. Lamentarea – “Þie unuia am greºit ºi rãu înaintea Ta am fãcut”.
2. Curãþirea – “Stropi-mã-vei cu isop ºi mã voi curãþi".
3. Bucuria – “Dã-mi bucuria mântuirii Tale, Doamne!”.
Prin urmare, nu putem ajunge la bucuria adevãratã, dacã, în prealabil, n-am parcurs lamentarea sincerã
ºi spãlarea veritabilã.
Pr. Nicolae BOTH

Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 13


Biserica ºi societatea

“Via]a de c@minist ^n cuplu,


cu acordul p@rin]ilor”
Este titlul unui articol dintr-un cotidian central cãsãtorit de ºase ori ºi cã la un moment dat îi trãiau
de-al nostru. “Cu acordul pãrinþilor”, deci rãdãcina toate cele ºase soþii. Mai aflãm, tot din istorie, cã a
fenomenului nu se aflã în zilele noastre. Articolul ne umplut Moldova cu vreo douã duzini de copii naturali.
informeazã cã studenþii ºi studentele de la Rãspunsul la cele de mai sus este: “Ce a împreunat
Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaºi pot locui, Dumnezeu, omul sã nu despartã” (Mc 10, 9). Deci, se
din anul acesta, în aceeaºi camerã. Patru cãmine de pare cã e necesar ca poporul nostru sã-ºi revizuiascã
fete vor fi transformate în cãmine mixte. “Se ºtie cã concepþiile în materie de cãsãtorie, ºi apoi sã se
multe cupluri stau împreunã în camere, asta e vârsta declare creºtin în proporþie de 83%. ªi nu numai în
ºi e normal sã fie aºa. Noi am decis oficializarea materie de cãsãtorie trebuie sã ne revizuim
camerelor mixte în mai multe cãmine. Totul însã cu concepþiile, ci ºi în multele altele... Poate am privit
acordul pãrinþilor, adicã dacã pãrinþii studenþilor îºi fãrã compãtimire la deportarea evreilor în 1944, ai
dau acordul ºi ne spun cã ºtiu de relaþia fiilor sau “pãrinþilor noºtri în credinþã” cum îi numeºte Sfântul
fiicelor lor. Vom vedea dacã se vor lega prietenii, vor Pavel, ºi ne-am zis cã “e normal sã fie aºa”; nu simþim
fi constituite cupluri sau vor veni cupluri deja frisoane pe ºira spinãrii, când auzim la buletinul de
formate”. În afarã de Universitatea Al. l. Cuza, declarã ºtiri cã suntem campioni europeni la avorturi ºi
cã au cãmine cu camere mixte însã doar pentru trecem indiferenþi pe lângã atâtea ticãloºii care se
familiºti, deci pentru cupluri oficializate. petrec sub ochii noºtri. Unde zace adormitã conºtiinþa
noastrã de popor creºtin în proporþie de 83%? Sau, ar
Situaþia este tristã, foarte tristã pentru un popor trebui sã punem în vitrina creºtinismului nostru un afiº
care se declarã creºtin în proporþie de 83%. Sau ne cât toate zile pe care sã scriem: “FALIMENT. ÎN
aflãm în faþa unui caz de înþelegere greºitã a LICHIDARE”? Adevãrul este cã de vreo o sutã de ani
creºtinismului? Dupã câte ºtiu, creºtinismul este o încoace ne-am mulþumit sã ne împopoþonãm doar cu
relaþie specialã, bazatã pe iubire, a omului cu eticheta de creºtin, dar sã fim în realitate un popor
Dumnezeu, caracterizatã printr-o convertire profund decreºtinat.
permanentã a omului la mentalitatea revelatã de
Dumnezeu prin profeþi ºi – în final – prin Isus Hristos. Ce e de fãcut? Dacã ne doare “ceva” în noi la
Or, în cazul nostru, ce înseamnã “cu acordul citirea acestor rânduri, dacã simþim întunericul ºi
pãrinþilor”? Nici mai mult nici mai puþin decât ºi frigul care ne paralizeazã sufletele vãzând cum se
încuviinþarea tacitã a întreruperilor de sarcinã ºi a stinge flacãra învãþãturii lui Hristos, care a luminat
utilizãrii contraceptivelor care se petrec în cursul timp de douã milenii calea neamului nostru, atunci sã
convieþuirilor la care ºi-au dat acordul pãrinþiilor ne deschidem bine ochii noºtri sufleteºti, sã meditãm
respectivi. Dar, apropo de cele de mai sus, pe situaþia noastrã actualã ºi sã ne dãm seama cã aºa
creºtinismul nostru cel de 83% nu îl doare nici în cot nu mai merge! Nu ne mai putem limita la a constata
cã Universitatea din Iaºi considerã cã “e normal” ca eºecul vieþii noastre sociale, politice ºi morale, ci sã
situaþia moralã a studenþilor sã fie aºa cum e ºi cã ne dãm seama cã unicul remediu este aplicarea ºi
suntem fruntaºi în Europa la avorturi. Dupã opinia trãirea integralã a unui creºtinism autentic de cãtre
mea, trebuie sã examinãm sub toatã societatea. Sistemul moral
lupa conºtiinþei “creºtinismul” creºtin este atât de elaborat ºi
nostru în raport cu creºtinismul coerent pânã în cele mai mici
propovãduit de Hristos, ca sã amãnunte, încât niciunul dintre
constatãm, cu obiectivitate, nu criticii sãi nu i-a putut gãsi vreo
procentajul numeric al populaþiei lacunã. “Este înfricoºãtor acest
care se declarã creºtinã, ci creºtinism – scria, prin anii '60 ai
procentajul în care poporul secolului trecut, Al. ªiperco, în
nostru trãieºte doctrina creºtinã. cartea sa, «Mexic, Paris, Roma»
– care are rãspunsul gata
Pravila de la Târgoviºte din pregãtit pentru orice întrebare pe
1645 stabileºte cã Biserica nu care ºi-ar putea-o pune omul”.
admite cea de-a patra cãsãtorie Este adevãrat cã aplicarea
(religioasã), dar dacã cineva o va încheia, sã fie oprit moralei creºtine la nivel individual ºi social cere
de la Sfintele Taine pentru patru ani de zile. Dacã sacrificii, cere eroism, dar este tot atât de adevãrat cã
peste patru ani totul reintrã în normal, ce se întâmplã niciun scop nobil nu poate fi atins fãrã sacrificii, fãrã
cu cele trei cãsãtorii religioase încheiate anterior? Se renunþãri. ªi, fiindcã totul trebuie început de undeva,
ºtie din istorie cã ªtefan cel Mare ºi Sfânt a fost ce ar fi dacã aº începe renaºterea moralã a naþiunii
14 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008
Biserica ºi societatea

Florile Bisericii
Aprilie ºi-a încheiat cursul în Alexandru Rusu. Fusese ales
lumina strãlucitoare ºi victorioasã Mitropolit al Blajului, dar autoritãþile
a Învierii Domnului – sã ne rãmânã statului nu I-au recunoscut. În
cãlãuzã în toate zilele vieþi! Luna a binecuvântata zi de 14 mai 1990,
încheiat-o, discret, în data de 29, Mitropolitul de atunci, apoi Cardinal
Sfânta Caterina de Siena de pioasã memorie, Alexandru
(1347-1380); fecioara analfabetã, Todea, ne-a adus ºi înscãunat pe
dar luminatã de Isus în orele ei de Preasfinþitul George Guþiu, astãzi
meditaþie, în aºa mãsurã încât ne Arhiepiscop Ad Personam. Noul
dã nouã, în Mileniul III, lecþii de Episcop avea în zestrea sa 14 ani
comportament civic. Acþiunea de închisoare pentru Hristos... Fie
politicã este slujire; þinta este omul Domnul lãudat! La 16 mai 1954,
ºi binele comun. Cine nu se poate Monseniorul Vladimir Ghika, biritual
guverna pe sine, nu-i va putea (în egalã mãsurã romano- ºi
guverna pe alþii. Deci, prima greco-catolic), a primit cununa
condiþie este moralitatea ºi Martirilor. În 1948, la Bucureºti,
conºtiinþa. "Se cade ca omul care primise Profesiunea de Credinþã a
trebuie sã-i conducã pe alþii, mai profesorului clujean Victor Papilian,
întâi sã domneascã asupra sa ºi martor fiind profesorul Ion Chinezu.
sã se conducã pe sine". La 28 mai 1970, Episcopul Iuliu
Luna mai, în întregimea ei, este Hossu, în al 22-lea an al detenþiei,
închinatã Mamei noastre Maria; în fiind promovat Cardinal (in pectore),
inima Ei ne putem încrede ºi în braþele Ei sã ne ºi-a încheiat misiunea pãmânteascã. La 22 mai 2002
abandonãm. Ziua de la 1 mai a fost închinatã Sfântului ºi-a încheiat pelerinajul al doilea Cardinal român,
Iosif, muncitorul... Alexandru Todea: fãcuse ºi el ani mulþi ºi grei de
Tot luna mai ne-a dat o splendidã generaþie de închisoare; dar, lui i-a fost hãrãzit sã fie înveºmântat la
Episcopi Martiri. Îi includem ºi pe cei din ultimele zile Roma, iar la 9 mai 1999, neuitatul loan-Paul al II-lea
ale lunii aprilie: Episcopul Valeriu Traian Frenþiu – se I-a îmbrãþiºat la Bucureºti, în memorabila sa vizitã în
nãscuse la 25 aprilie 1875 ºi a murit în închisoarea de România! Papa însuºi a fost un dar al lunii mai, cãci
la Sighet, în 1952, pentru cã n-a acceptat amestecul s-a nãscut Ia 18 mai 1920. ªi, de ce nu Ie-am alãtura
statului în convingerile sale religioase. În mai, primul o fragedã floare oferitã de Cluj: iubita noastrã prietenã
care ºi-a oferit viaþa a fost Episcopul Vasile Aftenie (10 Elena Boilã, nãscutã la 26 mai 1924 (trecutã la Domnul
mai 1950, la Bucureºti), sub torturã. A confirmat astfel la 7 martie 1989), care a oferit Bisericii ani grei de
ceea ce spusese când a început dezmembrarea închisoare ºi deportare în Bãrãgan.
României: "Vom da maximul pentru Bisericã, Neam ºi Oferite toate din inimã, în libertatea propriei
Þarã". El a dat maximul. Astãzi, în onoarea lui, conºtiinþe, florile lunii mai au fost primite de Domnul,
organizaþiile cercetaºilor catolici din Europa, serbân- Cãruia i-au fost destinate.
du-ºi centenarul, sunt fericite cã, în tinereþile sale, a
fost cercetaº Ia BIaj un viitor Episcop Martir. La 9 mai Viorica LASCU
1963, la Gherla, a depus mãrturia fidelitãþii Episcopul

mele chiar de la mine? Sã nu mã scuz cu formula cã Aºadar, sã nu ne crucim la citirea unor informaþii
“o rândunicã nu face primãvara”. Apostolii, când au cu privire la posibilitatea ca tinerii noºtri sã poatã
pornit sã cucereascã Imperiul Roman, nu erau nici ei convieþui în cãmine cu “acordul pãrinþilor”, pentru cã
decât doisprezece, ºi totuºi au biruit. Au biruit prin “e normal sã fie aºa”, ci sã trãim o astfel de atmosferã
forþa ideilor care îi însufleþeau. Forþa ideilor creºtine în familiile noastre, încât respectivele garsoniere din
este aceeaºi, indiferent de coordonatele de timp sau cãminele Universitãþii ieºene sã rãmânã goale.
de spaþiu. Nu lipsesc decât sufletele generoase,
capabile sã se aprindã de dragostea pentru Hristos,
capabile sã se transforme în torþe vii, care sã-i
lumineze ºi pe alþii. “Foc am venit sã arunc pe Pr. loan-Vasile BOTIZA
pãmânt, ºi ce doresc altceva decât sã se aprindã?"
(Lc 12, 49).
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 15
Familia creºtinã

„Dumnezeu i-a chemat...”


Vã propun, dragii mei, sã ne oprim din nou asupra Mulþi recunosc cã au bani, au o poziþie socialã, au un
celulei de bazã a societãþii – familia, instituþie atât de serviciu bun, dar nu au pe nimeni. ªi, evident, întrebarea
lezatã de mentalitatea modernã, de „trãirea clipei”, de mea este: „De unde sã ai pe cineva, când toatã ziua eºti
lipsa de speranþã, de prognozã, de viitor la birou?”. Discuþia continuã destul de furtunos,
persoana încearcã sã se scuze, sã-ºi justifice poziþia,
Pornim de la ceea ce Cartea Genezei ne oferã dar e clar cã, dacã nu cunoºti o persoanã, nu o poþi
despre cuplul primordial, Adam ºi Eva. „Dumnezeu i-a alege ca partener. Sigur cã nu cluburile sunt soluþia, aºa
chemat, i-a binecuvântat ºi le-a spus: Creºteþi, vã cum nu e nici agenþia matrimonialã, dar a te îngropa în
înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul” (Gen. 1, 28 ). muncã e cu siguranþã o piedicã. Pe mãsurã ce timpul
trece, se modificã ºi grupul de prieteni, de cunoºtinþe.
„Dumnezeu i-a chemat”, elementul iniþial, cel care-i Prioritãþile se schimbã, timpul ni se scurge printre
aduce din douã zãri diferite pe cei doi membri ai cuplului, degete, avem din ce în ce mai multe de fãcut, mai multe
e unul care dã mari bãtãi de cap. Un moment de cotiturã poziþii de bifat într-o agendã – ºi aºa – sufocant de
în cadrul a douã destine, un moment venit sã schimbe aglomeratã. Deci, când ºi unde ºi cum sã-þi gãseºti pe
desfãºurarea individualã a unei vieþi, un moment care-i cineva?
cheamã pe cei doi la împãrtãºirea în comun a vieþii, cu
toate aspectele ei, pozitive sau negative. E momentul deciziei – vreau sau nu un partener de
viaþã? Cum trebuie sã fie? Ce-mi doresc, de fapt? Apoi,
Pentru mulþi tineri tocmai aici e marea problemã: cu mult calm ºi multã rugãciune, fac ceea ce este posibil
gãsirea unui partener de viaþã. ªi nu a unei persoane pentru a rãspunde la aceste întrebãri ºi acþionez ca
oarecare, ci a unui partener, a unei jumãtãþi, alãturi de atare.
care sã trãiascã pânã la adânci bãtrâneþi, cu care sã fie
împreunã „la bine ºi la rãu, în sãnãtate ºi în boalã, în În cazul fericit în care, dupã mai multe novene cãtre
bogãþie ºi sãrãcie, pânã când Sfânta Rita, Patroana cauzelor
moartea ne va despãrþi”. imposibile, am reuºit sã gãsim
partenerul potrivit, urmeazã un nou
E din ce în ce mai greu sã atingi pas – definirea relaþiei, a cuplului.
acest scop. Mentalitatea hedonistã La acest nivel apar o sumedenie de
actualã priveazã cuplul de finalitate probleme, sau, mai bine zis, de
pe termen lung. E dificil de provocãri care supun relaþia unor
prognozat un drum împreunã, teste serioase. Fãrã a avea
existã reticenþe în a te deschide pretenþia sã fim exhaustivi, vom
total în faþa celuilalt, dar, mai ales, încerca sã trecem în revistã aceste
lipseºte spiritul de sacrificiu în puncte spinoase, încercând sã
favoarea partenerului. ªi sunt doar identificãm ºi soluþiile, variantele
o parte infimã din lungul ºir de optime necesare pentru cuplu.
„bolovani” care atârnã greu de
picioarele noastre ºi ne pun în Experienþele anterioare, eºe-
situaþia de a nu reuºi întemeierea curile, suferinþele etc., îºi pun
unui cuplu. amprenta pe o nouã relaþie.
Suntem reticenþi în a ne implica
Am întâlnit multe persoane apropiate de vârsta într-o nouã experienþã, care poate sã se încheie la fel de
criticã – 30 de ani – care încep sã simtã tot mai pregnant brusc, ne lipseºte încrederea într-un posibil nou
gustul singurãtãþii, asociat cu puseuri de disperare partener, care ar putea percepe diferit lucrurile, ar putea
datorate lipsei partenerului. ªi nu e vorba aici de un dori altceva decât ne dorim noi. Adesea intervine
simplu partener de distracþie, de chefuri etc. Orice superficialitatea, lipsa dorinþei implicãrii totale, termenul
persoanã, oricât de zvãpãiatã ar fi sau ar fi fost, ajunge de comparaþie cu foºti parteneri. Într-un cuvânt, deºi ne
la momentul la care îºi doreºte cu toatã fiinþa un dorim cu disperare o relaþie „beton”, stabilã, de
partener de viaþã, alãturi de care sã îmbãtrâneascã perspectivã, ne vine greu sã ne implicãm, mai ales
liniºtit, alãturi de care sã trãiascã iubirea, sã ofere ºi sã atunci când ne temem cã cineva ºi-ar putea bate joc de
primeascã dragoste. sentimentele noastre. Oare ce a fãcut înainte? Oare câþi
prieteni a avut? Oare are gânduri serioase? Pe unde a
Un prim pas în identificarea unui posibil partener este sã umblat? Cu cine a fost? Nu mã vrea doar pentru banii
apuci sã cunoºti pe cineva. Altfel e greu sã gãseºti mei? Sau pentru cã pãrinþii mei sunt medici, avocaþi
persoana potrivitã, în sensul cã „prinþul” n-o sã vinã sã-þi etc.?
batã la uºã ºi sã te invite la un suc sau sã-þi propunã
„înfiriparea unui dialog cu nuanþe de longevitate”, cum Soluþia o putem gãsi doar comunicând, acceptând o
glumea un coleg preot. Acest moment e unul delicat, pentru transparenþã totalã. Sigur cã ne temem sã ne aruncãm
cã prea des serviciul, cariera, pãrinþii etc., ne ocupã timpul. cu capul înainte într-o nouã relaþie, dar dacã nu

16 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Familia creºtinã

încercãm nu vom ºti niciodatã dacã am gãsit sau nu Aceastã cunoaºtere va fi împlinitã plenar, legitim, fãrã
partenerul ideal. Eu mã deschid, mã îndrãgostesc, oare compromisuri morale abia dupã binecuvântare (vom
ºi el / ea fac la fel? Sã sperãm cã da, ºi atunci suntem vedea aceste aspecte într-o discuþie viitoare). E vorba
pe drumul cel bun. de cunoaºterea celuilalt la nivel de mentalitate, tradiþii,
obiºnuinþe, formare, mod de reacþie etc.
La începutul relaþiei, în aceastã perioadã de
„curtare”, fiecare vine cu ce are mai bun – punctualitate, Trebuie sã þinem cont de educaþia celuilalt, de mediul
parfum, vorbe mieroase, corectitudine, anumite reþineri din care provine, nu ca o posibilã piedicã pentru cuplu,
etc. Abia cu timpul ajungem sã ne cunoaºtem, sã vedem ci pentru a putea anticipa chiar ºi anumite tensiuni ce pot
ce are celãlalt în cap. Dar, tocmai problema timpului e sã aparã. Tradiþiile familiei, mentalitatea impregnatã din
cea dureroasã – nu-l avem, ºi atunci am grãbi cât mai fragedã pruncie, obiºnuinþele, etc., toate trebuie luate în
mult lucrurile. Nu uitaþi de vorba din bãtrâni: „Graba calcul atunci când ne pregãtim sã ne angajãm pe un
stricã treaba”, fiþi rãbdãtori, oferiþi-i celuilalt timp ºi drum comun. Sã nu uitãm trecutul, care influenþeazã
încredere, tocmai pentru a putea creiona împreunã un profund relaþia. Am întâlnit persoane care nu pot renunþa
drum comun. la anumite trãiri, vicii etc., pe care le duc mai departe ºi
cu noul partener. O mentalitate mai libertinã, spre
Proiecþiile propriilor fantezii constituie reale exemplu, va avea mari probleme la nivelul fidelitãþii.
probleme. Ne dorim un partener frumos, deºtept, cu Sigur cã trecutul poate fi schimbat, cã viciile pot fi
bani, cuminte, de familie bunã etc. ªi, vorba anecdotei, suprimate, dar foarte des ele revin la suprafaþã cu ºi mai
uitãm cã nu putem sã ne cãsãtorim cu mai multe multã înverºunare. Aici intervine ajutorul partenerului,
persoane odatã... Important e sã fi dat rãspunsurile care susþine ºi ajutã. Altfel, vorba proverbului, lupul îºi
cerute mai sus, realist, obiectiv, pentru a nu avea schimbã doar pãrul, dar nu reuºeºte sã renunþe la nãrav.
surpriza sã vedem cã partenerul pe care ni l-am
proiectat nu existã, de fapt, în realitate. Pãrinþii pot ºi ei crea probleme, tocmai datoritã unui
hiperprotectivism prost înþeles. Cu cine ieºi? De-al cui
O relaþie adevãratã presupune compromisuri, e? Are serviciu? E serios? Ai grija, draga / dragul mamei,
renunþarea la propriile pãreri. Evident, aici trebuie þinut sã nu-ºi batã joc de tine! Sigur cã pãrinþii sunt dominaþi
cont de ierarhia propriilor valori, mai ales atunci când de intenþii bune, însã pot adesea exagera ºi sufoca o
discutãm de cele creºtine sau umane autentice. La nivel personalitate dornicã sã se implice într-o relaþie.
de credinþã, de valori morale, nu putem face
compromisuri, mai ales când dorim ca Binecuvântarea ªi prietenii pot consuma o mare parte a timpului care,
lui Dumnezeu sã însoþeascã ºi sã îmbogãþeascã relaþia. în mod normal, ar trebui alocat celuilalt. Bãrbaþilor li se
reproºeazã adesea timpul petrecut la fotbal, la o bere,
Însã suntem chemaþi sã comunicãm cu partenerul ºi aºa cum femeilor li se imputã micile ºuete cu prietenele.
sã renunþãm la propriile capricii, pãreri, „pitici de pe ªi aici e necesar compromisul, comunicarea, tocmai
creier”. Maleabilitatea e o artã care e absolut necesarã. pentru a identifica variante comune, confortabile pentru
Nu putem pune douã sãbii în aceeaºi teacã, ci avem ambii parteneri.
nevoie de egalitate, disponibilitate ºi spirit de sacrificiu.
Cuvântul cheie este „disponibilitate”. Sunt disponibil Cu siguranþã cuplul trece prin mult mai multe, se
sã-mi ascult partenerul, sunt disponibil sã renunþ la loveºte de alte greutãþi, trebuie sã facã faþã unei
propriile dorinþe, plãceri, scopuri intermediare, la multitudini de provocãri. Dar totul se realizeazã
propriile tabieturi, tradiþii. împreunã. Aceasta e reþeta ºi soluþia fundamentalã.
Ne-am cunoscut, vrem sã mergem înainte, avem un
Egoismul constituie problema majorã pentru un drum comun, dar nu mai sunt eu sau tu, ci noi, adicã un
cuplu care doreºte o convieþuire longevivã. În fapt tot tot unitar, nu douã persoane, ci o singurã entitate. Cum
ceea ce se întâmplã în jur susþine aceastã atitudine. spunea Pãrintele Vasile Fernea, de pioasã memorie, de
Mentalitatea hedonistã subliniazã nevoile „mele”, aceea se numeºte relaþia conjugalã, pentru cã cei doi
plãcerea „mea”, dorinþele „mele”, scopul „vieþii mele”. O parteneri trag pe acelaºi drum, spre aceeaºi direcþie,
astfel de mentalitate suprimã cu brutalitate orice idee de susþinându-se reciproc.
cuplu fericit.
Data viitoare ne vom opri asupra unui element
A iubi înseamnã a te dãrui, a nu mai cãuta propria fundamental – binecuvântarea lui Dumnezeu,
plãcere, propriile interese, propriile bucurii, ci pe ale binecuvântare fãrã de care cuplul nu mai e cuplu, familia
celuilalt. Celãlalt este un dar, iar el sau ea trebuie sã nu mai e familie, cãsãtoria nu e cãsãtorie. O putem numi
devinã centrul vieþii. Când se întâmplã ca ambii cum vrem – uniune liberã, concubinaj, cuplu modern
parteneri sã perceapã totul prin prisma dãruirii, a etc., dar nu-i putem atribui profunzimea ºi bogãþia
altruismului, vorbim de un adevãrat cuplu, care are toate sacramentalã a cãsãtoriei.
ºansele sã fie fericit. Atunci sunt capabil sã mã sacrific, Pânã data viitoare, sã auzim numai de bine!
sã renunþ la propriile plãceri, sã mã dãruiesc celuilalt cu
adevãrat.
Pr. Titus SAS
Un alt element fundamental în construirea relaþiei îl Departamentul pentru Familie ºi Viaþã
constituie cunoaºterea reciprocã, ºi nu ne referim aici la
cunoaºterea fizicã pe care o subliniazã „specialiºtii”.

Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 17


Viaþa consacratã

Adunarea Generalã a
Conferinþei Superiorilor Majori din România
În perioada 9-10 aprilie a.c., a avut loc la Centrul de Dumnezeu. Pr. Alberto Marson, S.V.D., superior ºi
Exerciþii Spirituale a Societãþii lui Isus (Iezuiþii) din magistru de novici, verbit, arãta cã trebuie sã fim ca
Cluj-Napoca, Adunarea Generalã ordinarã a apostolii, iar misiunea noastrã este de a continua
Conferinþei Superiorilor Majori ai Institutelor de Viaþã mãrturisirea despre Împãrãþia lui Dumnezeu, care este
Consacratã ºi ai Societãþilor de Viaþã Apostolicã din în mijlocul nostru prin Euharistie.
România.
La rândul sãu, Arhiepiscopul György Jakubinyi
a fãcut cunoscute urmãtoarele: “Dieceza noastrã
de Alba Iulia a fast fondatã în anul 1009 de Sfântul
ªtefan, primul rege apostolic al Ungariei. Anul
viitor sãrbãtorim mileniul nostru de existenþã. În
acest rãstimp de o mie de ani, monahismul – ºi
apoi congregaþiile – au activat întotdeauna în
diecezã. Actualmente, ordinele ºi congregaþiile
sunt urmãtoare, dupã importanþã: Franciscani
Observanþi - o provincie, Iezuiþii - tot o provincie,
însã Franciscanii Conventuali, numiþi la noi
Minoriþi, au dispãrut total din arhidiecezã, iar
Piariºtii, la fel dispãruþi, încearcã acum sã
întemeieze o misiune pe lângã liceul teologic din
Miercurea-Ciuc”. În continuare, a subliniat cã
marile problemele sunt aceleaºi în toatã þara:
„Secularizarea societãþii câºtigã teren tot mai
mult, emigraþia în masã, avorturile, divorþurile,
toate îi împiedicã pe tineri sã audã vocea
chemãrii. Totuºi, semnele reînnoirii vieþii
Au participat, ca invitaþi, I.P.S. Mons. dr. György cãlugãreºti sunt promiþãtoare. Ne rãmâne ca o sarcinã
Jakubinyi, Arhiepiscop romano-catolic al Arhidiecezei datã de Isus ºi totdeauna actualã: «Seceriºul este
de Alba-Iulia, Preasfinþia Sa Mons. dr. Florentin mult, dar lucrãtorii sunt puþini. Rugaþi-L deci pe Domnul
Crihãlmeanu, Episcop eparhial greco-catolic de seceriºului sã scoatã lucrãtori la seceriºul Sãu» (Mt 9,
Cluj-Gherla, responsabil din partea Conferinþei 37-38).
Episcopilor din România pentru Viaþa Consacratã, ºi
Mons. Ilie Sociu, vicar episcopal din Arhidieceza Adunarea Generalã a acceptat primirea în C.S.M.R.
romano-catolicã de Bucureºti pentru Viaþa Consacratã. a noului protoegumen al Provincial Ordinului Sfântului
Vasile cel Mare (Bazilienii), Ieromonah Ieronim Mircea
Excelenþa Sa Mons. dr. Francisco Javier Lozano, Romocea, O.S.B.M., ºi a Pr. Fernando Manni,
Arhiepiscop, noul Nunþiu Apostolic al Sfântului Scaun superiorul comunitãþii Congregaþiei Fiilor Iubirii
în România – neputând lua parte personal la lucrãri – Milostive, din dieceza romano-catolicã de Iaºi. Cu
a trimis participanþilor un amplu mesaj, prezentat de aceastã ocazie, Adunarea l-a ales, cu majoritate de
cãtre Pr. Páll Leo, O.F.M., preºedintele C.S.M.R., în voturi, pe Pr. Olivo Bosa, S.J., în funcþia de
care sublinia, printre altele: “Dupã douãzeci de secole vicepreºedinte al Conferinþei Superiorilor Majori din
de creºtinism, persoanele consacrate vieþuiesc, aici, în România (C.S.M.R.). Pr. Fejes Rudolf Anselm,
abate-prepozit al Ordinului Canonic Premonstratens, a
România, în funcþie de mijloacele ºi de prestigiul lor, þinut o relatare despre Adunarea Generalã a Uniunii
ca un «mic vestigiu» care mãrturiseºte prezenþa Conferinþelor Superiorilor Majori din Europa, unde a
Domnului ºi pregãteºte venirea Lui. Cãlugãrii ºi participat împreunã cu preºedintele C.S.M.R. Din
cãlugãriþele au, de fapt, misiunea de a-L arãta pe mesajul final al acestei Adunãri putem reþine
Hristos lumii, de a proclama mântuirea pe care a urmãtoarele: “Noi, cãlugãrii ºi cãlugãriþele, ne simþim fii
înfãptuit-o El, de a-L preamãri ºi de a-L face cunoscut. ai acestei Europe, fiindcã trãim aceleaºi tensiuni,
Astãzi, acest «mic vestigiu», comunitatea de cãlugãri contradicþii ºi slãbiciuni, dar suntem ºi purtãtorii unui
ºi cãlugãriþe din întreaga Românie, îmbogãþitã de mare proiect spiritual ºi de frãþietate”.
darurile Spiritului Sfânt, aduce mulþumire pentru
roadele de sfinþenie cu care suntem binecuvântaþi”. Participanþii la Adunarea Generalã au dezbãtut,
printre altele, situaþia statutului de persoanã juridicã
Legat de conþinutul mesajului Nunþiului Apostolic, pentru institutele cãlugãreºti în condiþiile noii Legi a
Pr. Olivo Bosa, superiorul provincial al iezuiþilor, a Cultelor Religioase, necesitatea unui nou sediu pentru
reþinut cã persoanele vieþii consacrate trebuie mai mult C.S.M.R., continuarea editãrii revistei de comuniune
sã lucreze cu Dumnezeu – în comuniune –, nu pentru “Viaþa Consacratã”.

18 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


In memoriam

un
Victoria Man-Nicolae - u su
n s ufflle
ett euharistic
Cititorii revistei "Viaþa Creº- Comunitatea, din 8 aprilie înce-
tinã" o cunosc foarte bine, din pând "calvarul", terminat pe 17
articolele, poeziile ºi lucrãrile sale aprilie).
inimoase, pe minunatã ºi draga Comunitatea "Pâinea Vieþii" ºi
noastrã Victoria Man-Nicolae ºi toþi cei care au cunoscut-o îi sunt
regretã, omeneºte vorbind, lipsa recunoscãtori Victoriei Man-Ni-
ei, dar se bucurã sufleteºte de colae ºi n-o vor uita în inimile ºi
reîntoarcerea sa la Casa Tatãlui rugãciunile lor, pentru zestrea
Ceresc, pe data de 17 aprilie a.c. moºtenitã a adoraþiei euharistice,
Sã se odihneascã în pacea pe care o dorea, de altfel, ºi
Preasfintei Treimi! Sfântul Pãrinte Benedict al
Inima fetiþei ºi elevei Victoria XVI-lea, în "Dei Verbum", ºi
Man L-a cunoscut pe Isus Congregaþia pentru Cultul Divin,
Euharisticul, din Sfânta Tainã a în instrucþiunile date preoþilor.
Altarului, încã de micã, apoi ca Sperãm cã draga noastrã
elevã a Episcopului de pioasã Victoria Man-Nicolae se roagã la
memorie, Martirul Ioan Suciu. De tronul Preasfintei Treimi pentru
la pãrintele sãu spiritual, Nelucu, noi, suflete Bisericii Greco-Ca-
a primit dorinþa de a avea o tolice, pe care o iubea atât de
comunitate de laice adoratoare a mult!
lui Isus din Sfânta Tainã, în Îþi mulþumim, Victoria Man-Ni-
spiritul Sanctitãþii Sale Papa Pius colae, pentru comuniunea de
al X-lea. Dupã zeci de ani de rugãciune, protejatã ºi de suflet trãitã ºi pe care o vom trãi împreunã, acum ºi-n
pãrintele sãu Nelu, ºi-a vãzut visul realizat. Astfel, ea a veºnicie!
devenit sufletul Comunitãþii noastre "Pâinea Vieþii",
aprobatã de Pãstorul Eparhiei de Cluj-Gherla, Pr. Virgil FLORIAN
Preasfinþia Sa Florentin Crihãlmeanu.
Dacã recitim poeziile ºi lucrãrile Victoriei Man-Nico-
lae, îi putem înþelege zelul cu care s-a dedicat trãirii
adoraþiei euharistice, personal, prin membrele
Comunitãþii "Pâinea Vieþii", precum ºi prin apostolatul
inimos pentru trãirea adoraþiei euharistice din Sfânta
REGINEI
Tainã în parohiile Eparhiei noastre. Aº putea spune cã, Vis al tainelor preasfinte
deºi bolnavã, n-a lipsit de la adoraþia euharisticã, În luminã-nveºmântatã,
singurã, sau împreunã cu membrele Comunitãþii, pânã Numai har ºi puritate,
în ultima clipã a vieþii (ultima datã în 5 aprilie, cu toatã Din veci binecuvântatã –
Capodoperã din Cer –,
Mâna Celui Preaînalt
Te-a creat fãrã pereche,
P.S. dr. Florentin Crihãlmeanu, în omilia þinutã în Preafrumoasa din înalt;
cadrul Sfintei Liturghii arhiereºti, a subliniat cã
persoanele consacrate, cãlugãri ºi cãlugãriþe, care au Melodie-ncântãtoare,
contribuit de-a lungul istoriei la naºterea identitãþii Bucuria infinitã,
culturale ºi la descoperirea valorilor umane ºi creºtine Unicã, plinã de har
ce alcãtuiesc bogãþia acestei istorii, vor sã facã în aºa Inimã Neprihãnitã!
fel încât Europa sã nu-ºi piardã rãdãcinile adânci.
Tu eºti Steaua, împlinirea
La sfârºitul lucrãrilor, participanþii au hotãrât ca Binelui pe-acest pãmânt;
urmãtoarea Adunare Generalã ordinarã sã aibã loc în Eºti Comoara Bunãtãþii,
23 octombrie a.c., la Casa de Reculegere a Eºti Regina-n Cerul Sfânt
Misionarilor Verbiþi din Traian (judeþul Neamþ), urmatã
de Seminarul pe þarã (24-25 octombrie), care va avea ªi Reginã-n Univers,
ca temã: “Rolul vieþii religioase comunitare în viaþa Tron al harurilor sfinte,
Europei”. Ajutor spre pãcãtos,
Mila Dragostei Preasfinte,
Confr. Gheorghe FODOR, piarist MARIE, Reginã Mamã-Fecioarã!
secretar adjunct al C.S.M.R.
Victoria MAN-NICOLAE

Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 19


Info
125 DE ANI DE LA ÎNFIINÞAREA lui Anton Durcovici în cultura românã, dar ºi a
ARHIEPISCOPIEI DE BUCUREªTI moºtenirii teologice ºi culturale a acestuia pentru
generaþia actualã ºi pentru cele viitoare.
La 28 aprilie 2008, Departamentul de istorie de pe La încheierea lucrãrilor simpozionului a luat din nou
lângã Arhiepiscopia Romano-Catolicã Bucureºti ºi cuvântul IPS Ioan Robu, care a concluzionat cã istoria
Academia "Anton Durcovici" au organizat simpozionul de 125 de ani a Arhidiecezei a fost dominatã de
jubiliar dedicat aniversãrii a 125 de ani de la înfiinþarea prezenþa unor personalitãþi ecleziastice bine adaptate
Arhiepiscopiei ºi a 120 de ani de la naºterea epocilor în care au pãstorit. De asemenea, Excelenþa
Episcopului martir Anton Durcovici. În prima parte a Sa a vorbit despre solidaritatea catolicã în România ºi
manifestãrilor jubiliare a avut loc, în Catedrala Sf. Iosif, în cadrul Bisericii Universale, fãrã de care nu ar fi fost
de la ora 10, Liturghia solemnã de mulþumire, la posibilã înfãptuirea marilor opere arhitecturale, sociale,
sfârºitul cãreia PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de caritative ºi culturale. La acest simpozion jubiliar au
Bucureºti, l-a omagiat într-o scurtã cuvântare pe fost prezenþi Mons. Francisco-Javier Lozano, Nunþiu
Arhiepiscopul ºi Mitropolitul de Bucureºti, dr. Ioan Apostolic în România ºi Republica Moldova, IPS
Robu, cu prilejul dublului sãu jubileu - 40 de ani de la Gyorgy Jakubinyi, Arhiepiscop de Alba Iulia, PS Petru
hirotonire ºi 25 de ani în fruntea Arhidiecezei Roma- Gherghel, Episcop de Iaºi, PS Jeno Schonberger,
no-Catolice de Bucureºti. Episcop de Satu Mare, PS Anton Coºa, Episcop de
Manifestarea istoricã a început la ora 11.30, în Aula Chiºinãu, PS Aurel Percã, Episcop auxiliar de Iaºi, PS
Anton Durcovici a Institutului Sf. Tereza, fiind moderatã Cornel Damian, Episcop auxiliar de Bucureºti, PS
de pr. prof. Emil Moraru, directorul Academiei Anton Mihai Frãþilã, Episcop auxiliar al Arhieparhiei de Alba
Durcovici, care a evidenþiat faptul cã cel de-al 7-lea Iulia ºi Fãgãraº, cu sediul la Bucureºti, Mons. Laszlo
Arhiepiscop de Bucureºti, IPS Ioan Robu, s-a remarcat Bocskei, Vicarul general al Episcopiei de Timiºoara,
în ultimii ani ºi prin încurajarea a numeroase proiecte precum ºi reprezentanþi ai unor ministere, membri ai
culturale – inclusiv în domeniul recuperãrii istoriei corpului diplomatic, ai Academiei Române etc.
Bisericii locale. Prima conferinþã a fost susþinutã de IPS
Robu, care a evocat cele douã momente istorice pline
de semnificaþie din istoria Arhidiecezei. Cel de-al doilea PAPA BENEDICT DESPRE VIZITA
conferenþiar, dr. Dãnuþ Doboº, directorul centrului ÎN STATELE UNITE
"Biserica ºi Istoria" de pe lângã Arhiepiscopie, a
prezentat succint figurile ilustre ale celor ºapte Papa Benedict al XVI-lea a afirmat cã în timp
Arhiepiscopi de Bucureºti. A urmat o conferinþã cãlãtoriei sale în SUA a experimentat ajutorul pe care
susþinutã de prof. univ. dr. Alexandru Barnea, de la Biserica îl dã misiunii sale de Succesor al lui Petru.
Facultatea de Istorie a Universitãþii Bucureºti, în care a Afirmaþia a fost fãcutã miercuri, 30 aprilie a.c., la
fost evidenþiatã viaþa ºi opera istoricã a Arhiepiscopului audienþa generalã desfãºuratã în Piaþa San Pietro, pe
de Bucureºti, Raymund Netzhammer. Cea de-a patra care a dedicat-o cãlãtoriei apostolice din perioada
15-21 aprilie. "Am avut bucuria de a vizita personal,
pentru prima oarã în calitate de Succesor al lui Petru,
dragul popor al Statelor Unite, pentru a-i întãri pe
catolici în credinþa lor, pentru a înnoi ºi creºtere
fraternitatea cu toþi creºtinii ºi pentru a anunþa tuturor
mesajul lui Hristos, speranþa noastrã", a spus Sfântul
Pãrinte.
Pontiful a spus cã la Casa Albã a putut "sã
omagieze aceastã mãreaþã þarã, care de la început a
fost construitã pe o plãcutã unitate de principii
religioase, etice ºi politice, ºi continuã sã fie un
exemplu valid de secularism sãnãtos, în care
dimensiunea religioasã, în diversitatea expresiilor ei,
nu este doar toleratã, ci ºi preþuitã ca `suflet` al naþiunii
ºi garant al drepturilor ºi îndatoririlor fiinþei umane".
Referindu-se la întâlnirea cu Episcopii naþiunii, Pontiful
a spus: "Am putut sã-i sprijin pe fraþii mei în episcopat
în dificila lor sarcinã de rãspândire a Evangheliei într-o
conferinþã a fost susþinutã de pr. prof. dr. Wilhelm societate marcatã de numeroase contradicþii, care
Dancã, rectorul Institutului Teologic Sf. Iosif din Iaºi. ameninþã coerenþa credincioºilor ºi clericilor înºiºi.
Fiind una dintre vocile cele mai autorizate în privinþa I-am încurajat sã îºi facã auzite vocile privitor la
cunoaºterii vieþii ºi operei teologico-filosofice a actualele problematici morale ºi sociale ºi sã-i formeze
Episcopului Anton Durcovici, a evocat figura legendarã pe credincioºi astfel încât aceºtia sã fie `plãmada` cea
a Episcopului martir, mort la Sighetu-Marmaþiei la 10 bunã în comunitatea civilã, începând de la celula
decembrie 1951. Cu acest prilej, pr. Dancã ºi-a fundamentalã care este familia. În acest sens, i-am
prezentat cea mai recentã lucrare: "Anton Durcovici - îndemnat sã repropunã sacramentul cãsãtoriei ca dar
Lecþii tomiste despre Dumnezeu. 1936-1940", carte ºi angajament indisolubil între un bãrbat ºi o femeie,
apãrutã la Editura Sapientia din Iaºi, insistând asupra mediul natural de primire ºi educare a copiilor."
importanþei cunoaºterii operei teologice ºi filosofice a Îndreptându-ºi atenþia spre a doua etapã a

20 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008


Info
cãlãtoriei, care l-a dus la New York, Papa a amintit de
vizita la Sediul Naþiunilor Unite, în contextul aniversãrii
a 60 de ani de la adoptarea Declaraþiei Universale a
Drepturilor Omului. "Providenþa mi-a permis sã
confirm, în cea mai mare ºi importantã adunare
supranaþionalã, valoarea acestei declaraþii, amintind
baza ei universalã, adicã demnitatea persoanei umane
creatã de Dumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea Sa,
pentru a coopera în lume cu planul sãu mãreþ de viaþã
ºi pace." A continuat apoi: "Respectul pentru drepturile
umane este înrãdãcinat ºi în pace, în `dreptate`, adicã
în ordinea eticã validã în toate timpurile ºi pentru toate
popoarele, ce poate fi rezumatã în faimoasa maximã:
`Nu faceþi altora ceea ce nu doriþi sã vã facã ei vouã`.
[...] Pe aceastã bazã, ce constituie contribuþia
caracteristicã a Sfântului Scaun la Organizaþia
Naþiunilor Unite, mi-am reînnoit ºi îmi reînnoiesc ºi
astãzi angajamentul Bisericii Catolice la întãrirea
relaþiilor internaþionale, caracterizate de principiile
responsabilitãþii ºi solidaritãþii."
Au fost momente, la New York, care "au rãmas Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaþiei
gravate puternic în memoria mea", a spus Papa. Unul pentru Bisericile Orientale. Preafericirea Sa Lucian a
dintre ele a fost Liturghia din Catedrala Sf. Patrick, cu þinut sã evoce în cuvântarea sa figura Episcopului
preoþii ºi persoanele consacrate. "Nu voi uita niciodatã martir Vasile Aftenie, îndemnând la urmarea
cãldura cu care m-au felicitat pentru a treia aniversare exemplului de credinþã ºi devotament al acestuia: "De
a alegerii mele pe Scaunul lui Petru. A fost un moment aici a fost arestat primul Episcop pentru Vechiul Regat,
emoþionant, în care am putut experimenta întreg Vasile Aftenie, trecut la cele veºnice dupã crunte bãtãi
sprijinul Bisericii pentru slujirea mea." Apoi a adãugat: în beciurile Securitãþii comuniste. Sã nu renunþãm la
"În fine, vizita mea a culminat cu celebrarea Euharistiei adevãr, sã nu renunþãm la dreptate, sã nu renunþãm la
pe Stadionul Yankee din New York: am încã în inimã ceea ce este bine ºi corect. Nu uitaþi, Preasfinþite
festivalul de credinþã ºi fraternitate prin care am Mihai, cã sunteþi urmaºul Episcopului mãrturisitor
celebrat cei 200 de ani ai celor mai vechi Dieceze din Vasile Aftenie!".
America de Nord. Mica turmã de la începuturi a Credincioºii greco-catolici care au fost încredinþaþi
progresat enorm, îmbogãþindu-se prin credinþa ºi spre pãstorire Preasfinþitului Mihai l-au asigurat pe
tradiþiile valurilor de imigranþi care au urmat. [...] Ierarhul lor de toatã dragostea, preþuirea ºi
Acestei Biserici, care acum înfruntã provocãrile angajamentul lor, acordate înspre împlinirea misiunii
prezentului, am avut bucuria sã-L vestesc pe Hristos, "grele, dar frumoase" de a fi "moºteni spirituali ai
speranþa noastrã, ieri, astãzi ºi întotdeauna." acelor care s-au îndârjit sã nu-ºi târguiascã conºtiinþele
intrând în dialog cu reprezentanþii unui regim
mincinos". În cuvântul sãu, Preasfinþitul Mihai a spus,
INSTALAREA PREASFINÞIEI SALE printre altele: "Arãtarea Domnului din Evanghelia
MIHAI FRÃÞILÃ LA BUCUREªTI duminicii de azi ne ajutã sã vedem cã mântuirea nu se
face undeva în cer, în situaþii idilice, ci pe pãmânt, în
Duminica Tomii din acest an s-a constituit într-o petrecerea lui Hristos cu noi, începând cu acele locuri
sãrbãtoare istoricã pentru comunitatea greco-catolicã pe care le evitãm cel mai mult fiindcã ne dezvãluie
din Bucureºti ºi din Vechiul Regat, pentru întreaga slãbiciunea forþelor. Virtutea generaþiei Preasfinþitului
Bisericã Românã Unitã cu Roma, Greco-Catolicã: Vasile Aftenie se forja prin vremea ispitirilor, astfel ca
dupã 60 de ani, pe scaunul vicarial de la Bucureºti al eliberarea sã fie cu adevãrat minune – har al
Episcopilor martiri PS Vasile Aftenie ºi PS Tit Liviu prezentului – care nu poate fi petrecutã în nostalgii
Chinezu a fost instalat Preasfinþia Sa Mihai Frãþilã. perfecþioniste".
Alãturi de Preafericirea Sa Lucian Mureºan ºi de Preasfinþia Sa a subliniat importanþa esenþialã a
ceilalþi Episcopi greco-catolici, Excelenþa Sa Francisco unei conlucrãri strânse ºi deschise a Episcopului cu
Javier Lozano, Nunþiul Apostolic în România ºi credincioºii sãi, cãrora le-a mai transmis urmãtoarele
Republica Moldova, ºi IPS Ioan Robu, Arhiepiscopul îndemnuri: "Cu aceste gânduri luminoase mã
romano-catolic de Bucureºti, împreunã cu PS Damian, încredinþez rugãciunilor voastre ºi vã salut cu
Episcop auxiliar, la aceastã sãrbãtoare au participat recunoºtinþã, pentru cã aceastã zi de 4 mai e
câteva zeci de preoþi ºi peste douã mii de credincioºi. sãrbãtoarea noastrã, a tuturor. Rescriu în suflet jertfele
Ceremonia a început cu o procesiune solemnã de voastre, dar mai ales bucuria de a vã ºti dedicaþi
la capela din strada Cristian Tell spre biserica Sf. Vasile Domnului oricând ºi oriunde, în jurul meu ºi al preoþilor,
cel Mare din strada Polonã nr. 50. În cadrul Sfintei zi de zi pentru Bisericã, þinând piept obrãzniciei celor
Liturghii, celebratã în curtea acestei biserici, s-a dat care fac, poate, o pasiune din a prevesti numai
citire decretului Sinodului Episcopilor BRU de investire înfrângeri".
a PS Mihai în funcþia de Episcop auxiliar, cât ºi
mesajului transmis pentru acest eveniment de catholica.ro
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 21
Lecturi

Pr. Joseph Tissot Dumnezeu – scopul primar al omului –, fericirea


omului – scopul secundar –, fericire izvorâtã din rea-
VIAÞA INTERIOARÃ SIMPLIFICATÃ ªI lizarea scopului primar. Consecinþa este unirea tot
mai intimã cu Dumnezeu.
REAªEZATÃ PE TEMELIA EI
Traducere pr. Gheorghe Neamþiu Partea a doua, calea, prezintã modul construirii
Editura Viaþa Creºtinã edificiului vieþii interioare ºi regulile ei. Calea constã
Cluj-Napoca, 2007 în a cãuta ºi împlini în toate voinþa lui Dumnezeu,
care ne aratã atât creaturile de care pot sã mã
Un ghid spiritual adresat tuturor sufletelor care folosesc,
cele
cât ºi cele de care trebuie sã mã feresc,
dintâi fiindu-mi folositoare, iar acestea,
doresc în mod serios sã înainteze pe vãtãmãtoare.
calea desãvârºirii – aºa poate fi
rezumatã cartea apãrutã în limba Partea a treia a lucrãrii,
românã prin strãdania Pãrintelui mijloacele, prezintã cele douã feluri
Gheorghe Neamþiu, dupã cum însuºi de mijloace prin care creºtinul îºi
mãrturiseºte: “Lucrarea mi-a trezit, atinge scopul: ale omului ºi ale lui
încã de Ia primele pagini, un interes Dumnezeu. Mijloacele omului sunt
deosebit prin simplitatea, claritatea, practicile de pocãinþã ºi deprinderile
coerenþa ºi logica implacabilã cu de evlavie, iar ale lui Dumnezeu sunt
care autorul expunea principiile pe harul ºi canalele prin care acesta
care trebuie structuratã viaþa este vãrsat în suflet: rugãciunea ºi, în
interioarã a creºtinului. Pentru a Ie mod special, Sfintele Taine. Prin
oferi preoþilor, persoanelor cu viaþã mijloacele omului, acesta se
consacratã, precum ºi altor suflete despoaie de omenesc, adicã de omul
evlavioase posibilitatea de a cel vechi, al pãcatului – de vechiul
beneficia de comorile spirituale din Adam –, iar prin mijloacele lui
aceastã carte, am tradus-o, Dumnezeu se îmbracã în divin, în
rãspândind-o – cu prudenþa impusã Noul Adam – Hristos.
de vigilenþa terorii comuniste – în Ca o concluzie a întregii cãrþi,
câteva serii de exemplare dacti- autorul precizeazã cã, precum trei
lografiate. De abia acum, dupã lucruri Îl constituie pe Isus Hristos:
treizeci ºi cinci de ani de la traducere, a devenit natura divinã, natura umanã ºi unirea ambelor într-o
posibilã tipãrirea ei”. singurã persoanã, tot trei: mãrirea lui Dumnezeu,
Lucrarea este împãrþitã în trei pãrþi: scopul, calea omul nou – descãtuºat de omul vechi din el – ºi
ºi mijloacele. unirea lui cu Dumnezeu, îl constituie pe creºtin.
Partea întâi, scopul, trateazã despre temelia Aceste elemente stau la baza vieþii sale interioare.
edificiului vieþii interioare, care constã în mãrirea lui

Maica Éliane o.c.d. religii monoteiste, Ordinul Carmelului, în primele sale


texte, îi prezintã împreunã pe cei doi profeþi, nu-l
ILIE, ELIZEU, PROFEÞI AI CARMELULUI separã pe învãþãtor de ucenic, pe pãrinte de fiul sãu
spiritual, pe moºtenit de moºtenitor. Elias et Eliseus
Traducere din limba francezã de pr. Cornel Dârle Duces Carmelitarum ("Ilie ºi Elizeu, Cãlãuze ale
Editura Sapienþia, Iaºi, 2007 Carmelului") este scris pe blazonul Carmelului. De
aceea, ni se propune un parcurs
pornind de la textul biblic care-i
Ilie ºi Elizeu, profeþi biblici ºi profeþi priveºte, de la receptarea lui de cãtre
actuali – aceasta este ideea ce se Pãrinþii Bisericii, apoi prin Ordinul
desprinde din paginile acestei cãrþi. Carmelului, înainte de a desprinde
actualitatea profeþilor Ilie ºi Elizeu.
Profetul Ilie este una dintre figurile
cele mai fascinante ale Primului Puterea lor asupra elementelor,
Testament. Influenþa sa este familiaritatea lor cu Dumnezeu, în
preponderentã în iudaism; este prezenþa cãruia trãiesc ºi pentru care
prezent atât în creºtinism, cât ºi în ard de zel, i-au fascinat pe oamenii din
islam. Pornind de la cuvântul lui timpul lor, ca ºi pe cei de astãzi. Rolul
Dumnezeu meditat ºi comentat, escatologic al lui Ilie reconciliator este
Pãrinþii Bisericii din primele veacuri o invitaþie imediatã la a lucra atât
I-au legat deseori de profetul Ilie pe pentru unitatea creºtinilor, cât ºi
ucenicul sãu, Elizeu, urmând în pentru pacea între toþi.
aceasta textul biblic. Deºi misiunea
lui Elizeu pare secundarã în cele trei
22 Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008
Poºta redacþiei

Poºta redacþiei Via]a Cre}tin@


Publicaþie lunarã a Eparhiei
Dragi cititori, prin intermediul acestei rubrici ne puteþi pune întrebãri Române Unite, Greco-Catolice
din orice domeniu teologic, urmând ca noi sã vã rãspundem în de Cluj-Gherla
urmãtoarele numere ale revistei. Întrebãrile, propunerile, criticile Fondator: Pr. Vasile CHINDRIª
dumneavoastrã le aºteptãm pe adresa: Revista “Viaþa Creºtinã”, Str.
Moþilor nr. 26, cod 400001, Cluj-Napoca, jud. Cluj , tel. 0264-439018
int 21, sau prin e-mail: viata.crestina@gmail.com Preºedinte:
Prea Sfinþia Sa
Domnului Dan Jianu, Timiºoara Florentin CRIHÃLMEANU
Director:
Pentru a afla adresele mãnãstirilor greco-catolice, vã rugãm sã vã Pr. Dc. Daniel AVRAM
adresaþi Caselor Provinciale ale Ordinelor respective: Redactor:
Alexandru PINTELEI
- Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, ramura masculinã: 400458 Tehnoredactor:
Cluj-Napoca, str. C-tin Brâncuºi nr. 37. Ioachim GHERMAN
- Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, ramura femininã: 400447
Cluj-Napoca, str. Crizantemelor nr. 11. Adresa revistei:
- Congregaþia Surorilor Maicii Domnului: 400483 Cluj-Napoca, str. Str. Moþilor nr. 26, cod 400001
Fagului f.n. Cluj-Napoca, jud. Cluj
- Societatea lui Isus (Iezuiþii): 400363 Cluj-Napoca, str. Tudor telefon: 0264-439018 int 21
Arghezi nr. 2. e-mail:viata.crestina@gmail.com
Casele Provinciale respective vã pot informa cu privire la locaþia ºi ISSN: 1223-4281
programul pelerinajelor care au loc în provinciile lor.
*
Un creºtin greco-catolic poate primi Sfintele Taine de la un preot Potrivit art. 206 C.P., respon-
romano-catolic, exceptând Sf. Cãsãtorie, pe care o poate primi doar în sabilitatea juridicã pentru conþinutul
faþa parohului propriu sau al miresei. articolului aparþine autorului. De
* asemenea, în cazul unor agenþii de
Cele ºapte pãcate capitale pot fi pãcate de moarte, dupã presã ºi personalitãþi citate,
împrejurãri. Între douã spovedanii lunare vã puteþi împãrtãºi ori de câte responsabilitatea juridicã le aparþine.
ori doriþi, pânã sunteþi în starea graþiei sfinþitoare. Nici un material din aceastã revistã
nu poate fi reprodus, difuzat sau
folosit în orice alt mod decât cu
Pr. loan-Vasile BOTIZA aprobarea scrisã a editorului.
Manuscrisele ºi documentele
nepublicate (fotografii, pliante, cãrþi),

INVITAÞIE
expediate pe adresa redacþiei din
iniþiativa autorilor, nu se restituie.
ABONAMENTELE se pot efectua
Ordinul Sfântului Vasile cel Mare anunþã cu bucurie direct la redacþie, sau prin mandat
cã, în data de 22 iunie a.c., se va sãrbãtori Hramul poºtal achitat pe adresa: Episcopia
Mãnãstirii Coborârea Sfântului Spirit din Moliºet, judeþul Românã Unitã, Str. Moþilor nr. 26,
Bistriþa-Nãsãud. 400001 Cluj-Napoca, judeþul Cluj,
Sfânta Liturghie se va celebra începând cu orele (CIF 4288365), în contul nr.
10.30. RO93BACX0000003005881009,
Vã aºteptãm cu drag, preoþi ºi credincioºi, sã ne deschis la Banca Unicredit Þiriac
unim în rugãciune! Cluj. Pentru orice sesizare privind
abonamentele, vã rugãm sã con-
tactaþi redacþia, tel. 0264-439018
Comunitatea cãlugãrilor bazilieni int. 21, sau 0729884889, de luni
pânã vineri, între orele 10.00-12.00.
Preþul unui abonament pe anul
Mulþumim familiei 2008 este de 24,00 lei (pentru
Elena ºi Gheorghe CÂNDEA din New York, Europa - 45 euro, pentru America
pentru sprijinul financiar acordat revistei noastre. - 50 USD).
Via]a Cre}tin@ nr. 5/2008 23