Sunteți pe pagina 1din 245

MERCUR

Fundaţia Cultural-Ştiinţifică
HYPERION
Institutul Românde Studii Transdisciplinare şi Cercetări
în domeniul Ştiinţei Universale

AURELIAN BURCU DANIELA ION

PSIHOPEDAGOGIA
CERCETĂRII TRANSDISCIPLINARE

ARGONAUT
2003
Seria
FILOSOFIE · SOCIOLOGIE · PSIHOLOGIE
Coordonator: dr. Emil POP

Referenţi ştiinţifici:

Prof.Univ.Dr. Angela Vasiu


Prof.Univ.Dr. Constantin Vasiu
Conf.Univ.Dr. Liciniu Kovacs

© AURELIAN BURCU, 2003

ISBN 973-9350-86-0

Tehnoredactare: Alexandra CIUBĂNCAN

Editura ARGONAUT
Cluj-Napoca
Tel./Fax: 0264-425626
e-mail: valiorga@yahoo.com
CUPRINS

Capitolul I. Condiţia generală a cercetătorului transdisciplinar

Capitolul II. Funcţiile cercetătorului transdisciplinar


1. Modelator al devenirii sociale
2. Realizator al progresului conceptual şi tehnologic
3. Explorator, deschizător de noi orizonturi în cunoaştere şi manifestare
4. Pedagog
5. Promovator al universalităţii
6. Resacralizator al lumii şi al vieţii
7. Agent al integrării
8. Creator de valori

Capitolul III. Factorii de personalitate ai cercetărorului transdisciplinar


1. Viziunea transdisciplinară
2. Fondul moral şi de conştiinţă
3. Trăsăturile de caracter
1.1. Dorinţa sinceră de a sluji cunoaşterii şi progresului, dezvoltării
societăţii şi omului
1.2. Iniţiativa personală; spiritul întreprinzător
1.3. Curajul, tenacitatea, conştiinţa efortului său
1.4. Modestia, perseverenţa, recunoaşterea limitelor şi depăşirea lor
1.5. Valenţe hermeneutice, capacitatea de intuiţie, capacitatea de
percepere a sacralităţii vieţii
4. Temperament şi resurse energetice
5. Capacitate intelectuală. Maturitate afectivă, cognitivă şi intuiţională
6. Independenţa şi detaşarea. Organizarea vieţii
7. Aptitudinile creator-inovatoare şi fondul artistic
8. Alte trăsături importante
9. Demnitatea cercetătorului ca om de ştiinţă

Capitolul IV. Deontologia cercetării transdisciplinare


1. Conduita generală a cercetătorului transdisciplinar
2. Îndatoririle fundamentale
2.1. Îndatorirea de prospectare, identificare şi urmare a Adevărului
2.2. Slujirea comunităţii umane şi a tuturor fiinţelor
2.3. Perfecţionarea continuă, ca om şi ca model
2.4. Descoperirea principiilor universale şi urmarea lor
2.5. Raportarea la conştiinţă şi la valorile acesteia
2.6. Îndatorirea de a progresa continuu (de a merge mereu mai departe)
2.7. Îndatorirea de valorificare a potenţialităţilor întregii sale fiinţe
2.8. Îndatorirea de îndrumare şi sprijinire a celorlalţi cercetători
2.9. Îndatorirea de a privi în mod holografic, unitar ştiinţa, arta,
filosofia, religia etc
2.10. Îndatorirea de sacralizare a lumii şi a vieţii
2.11. Îndatorirea de respectare a Ideilor şi a lumii acestora
2.12. Îndatorirea de a urma principiul utilităţii, al finalităţii; de a obţine
rezultate
2.13. Îndatorirea de a visa, a urma şi realiza visul
2.14. Îndatorirea de a munci neîntrerupt, atât în bucurie cât şi în suferinţă
2.15. Îndatorirea de a contribui cu fiecare clipă a vieţii lui la
manifestarea Noului
2.16. Alte îndatoriri

Capitolul V. Pregătirea profesională a cercetătorului transdisciplinar


1. Despre necesitatea pregătirii profesionale
2. Cadrul general al pregătirii profesionale
2.1. Aspecte externe
2.2. Aspecte ţinînd de personalitatea cercetătorului
2.2.1. Nivelul fiziologic
2.2.2. Nivelul afectiv
2.2.3. Nivelul raţional
2.2.4. Nivelul creativ-spiritual
3. Cerinţele pregătirii profesionale
3.1. Studii sociale clasice
3.1.1. Studiile preuniversitare
3.1.2. Studiile universitare
3.2. Cunoaşterea omului
3.3. Cunoaşterea Lumii
3.4. Cunoaşterea Universului şi a universalului
3.5. Cunoaşterea spirituală; sacralitatea lumii şi a vieţii
3.5.1. Textele sacre ale omenirii
3.5.2. Ştiinţa Universală
3.5.3. Pregătirea morală
3.6. Hermeneutica
3.7. Poetica
3.8. Comunicare şi relaţii publice

Capitolul VI. Factori inhibatori şi stimulatori în cercetarea transdisciplinară


1. Factori inhibatori
1.1. Factori inhibatori interni care ţin de individ
1.1.1. La nivel cognitiv
1.1.2. La nivel afectiv
1.1.3. La nivel de personalitate
1.1.4. Alţi factori
1.2. Factori inhibatori externi
1.2.1. Factori care ţin de colectiv
1.2.1.1. Climatul
1.2.1.2. Leaderul
1.2.2. Factori care ţin de societate
1.2.2.1. Condiţiile create
1.2.2.2. Valorile promovate
1.2.2.3. Spiriutul vremii (necesităţile sociale)
1.2.2.4. Miturile dianmice
1.2.2.5. Educaţia
1.2.3. Factori care ţin de procesul creativ
1.2.3.1. Pregătirea
1.2.3.2. Incubaţia
1.2.3.3. Iluminarea
1.2.3.4. Verificarea
2. Factori stimulatori
2.1. Factori stimulatori care ţin de individ
2.1.1. La nivel cognitiv
2.1.1.1. Gîndirea
2.1.1.2. Tehnicile operae operaţionale
2.1.1.3. Imaginaţia
2.1.1.4. Memoria
2.1.2. La nivelul aptitutidinilor speciale
2.1.3. La nivelul personalităţii
2.1.3.1. Motivaţia
2.1.3.2. Factorii temperamental-caracteriali
2.1.3.3. Interesul, preocupările
2.1.3.4. Aptitudinile
2.2. Factori stimulatori care ţin de colectiv
2.2.1. Structura şi funcţionarea organizaţiei
2.2.2. Relaţiile interumane
2.2.3. Comportamentul individual
2.2.4. Leaderul
2.3. Factori stimulatori care ţin de sociatate
2.4. Factori stimulatori care ţin de proces

Capitolul VII. Procedura selecţionării personalului de cercetare

Anexe
Anexa I:
1. Lista frazelor stimulative pentru creativitate
2. Lista iterogativă
3. Lista frazelor inhibatorii
4. Lista expresiilor ucigaşe
Anexa II: Teste de evaluare
1. Cunoaşterea potenţialului creativ
2. Determinarea vîrstei creativităţii
3. Autoevaluarea “poziţiei de viaţă”
4. Dezirabilitatea socială

Anexa III: Curriculum Vitae – formular special pentru recunoaşterea potenţialului creativ

Anexa IV: Bibliografie orientativă pentru pregătirea profesională a cercetătorului


transdisciplinar

Bibliografie
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

PREFAŢĂ

“Cititorul de la care aştept ceva trebuie să aibă trei calităţi: să fie


calm şi să citească fără grabă, să nu se implice mereu pe sine şi
“instrucţiunea” sa, în fine, să nu aştepte la sfârşit tabele, bunăoară ca
rezultat. Tabele şi noi orare pentru licee şi şcoli tehnice eu nu promit; mai
degrabă admir natura superputernică a celor ce sunt în stare să străbată
întreaga cale, pornind din abisul empirismului şi până sus pe culmea
problemelor culturale intrinseci, şi de acolo iarăşi jos, în depresiunile celor
mai aride regulamente şi ale celor mai cochete tabele; dar, satisfăcut când,
gâfâind după escaladarea unui munte considerabil, mă pot bucura de o
privelişte mai largă, nu voi putea satisface niciodată, tocmai prin această
carte, pe amatorii de tabele.
Desigur, eu văd venind o vreme în care oameni serioşi, puşi în slujba
unei instrucţiuni complet înnoite şi purificate şi, într-un efort comun,
redevin, evident, legiuitori ai educaţiei cotidiene – ai educaţiei în scopul
acelei noi instrucţiuni; probabil, ei vor face atunci din nou tabele – dar cât de
departe este acea vreme! Şi câte trebuie să se fi întâmplat între timp! Poate
că între ea şi prezent se va aşterne desfiinţarea liceului, poate chiar
desfiinţarea universităţii sau, cel puţin, o asemenea transformare totală a
instituţiilor de învăţământ numite mai înainte, încât vechile lor tabele ar
putea să se înfăţişeze unor ochi de mai târziu ca nişte resturi din vremea
locuinţelor lacustre.
Cartea este destinată cititorilor calmi, oamenilor care încă nu sunt
antrenaţi în graba ameţitoare a epocii noastre agitate şi care încă nu simt o
plăcere idolatră în a fi striviţi sub roţile ei – adică unor oameni puţini! Dar
-7-
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

aceştia nu se pot obişnui să preţuiască valoarea fiecărui lucru după economia


sau risipa de timp, ei “mai au timp”; lor încă le este îngăduit, fără nici o
remuşcare, să aleagă şi să culeagă ceasurile bune ale zilei şi momentele lor
fecunde şi eficace, spre a reflecta asupra viitorului instrucţiunii noastre, ei îşi
permit să creadă că şi-au petrecut ziua într-un fel cu adevărat util şi demn,
adică în meditatio generis futuri. Un asemenea om nu s-a dezvăţat încă să
gândească; citind, el ştie însă taina cititului printre rânduri, ba chiar şi-a
dezvoltat cu atâta risipă însuşirile, încât continuă să reflecteze la cele citite,
probabil, multă vreme după ce a lăsat cartea din mâini. Şi nu pentru a scrie a
recenzie sau încă o carte, ci doar aşa, ca să mediteze! Risipitor culpabil! El,
care este suficient de calm şi nepăsător ca să pornească împreună cu autorul
pe un drum întins, al cărui capăt îl va vedea cu deplină claritate abia o
generaţie cu mult mai târzie! Dacă, dimpotrivă, cititorul profound tulburat,
sare imediat la treabă, dacă vrea să culeagă pe loc roadele pe care generaţii
întregi de-abia le-ar putea dobândi prin luptă, atunci trebuie să ne temem că
el nu l-a înţeles pe autor.
A treia şi cea mai importantă cerinţă este, în sfârşit, ca el, în nici un
caz, să nu se implice permanent, după obiceiul oamenilor moderni, pe sine şi
instrucţiunea sa, oarecum ca un criteriu şi etalon sigur al tuturor lucrurilor.
Noi dorim mai degrabă ca el să fie îndeajuns de cultivat spre a-şi socoti
instrucţiunea cu totul neînsemnată, chiar vrednică de dispreţ; atunci s-ar
putea lăsa cu cea mai mare încredere călăuzit de autor, care n-a îndrăznit să i
se adreseze astfel decât pornind tocmai de la neştiinţă şi conştiinţa neştiinţei.
El îi caută acum, cu această carte în mână, pe cei ce sunt împinşi
care-ncotro de un sentiment asemănător. Lăsaţi-vă găsiţi, voi, singuraticilor,
în existenţa cărora eu cred! Voi, altruiştilor, care înduraţi în voi înşivă
suferinţele şi pervertirile spiritului vremurilor noastre, voi, contemplativilor,
-8-
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

al căror ochi nu pipăie coaja lucrurilor, cumva într-o grăbită examinare, ci


ştie să găsească drumul de acces către miezul fiinţei lor, voi, nobililor, pe
care Aristotel vă laudă că treceţi prin viaţă şovăind şi pasivi, afară de cazul
când o mare onoare şi o mare operă nu vă duce dorul! Pe voi vă chem!
Numai să nu vă ascundeţi de această dată în grotele sihăstriei voastre şi ale
neîncrederii voastre! Fiţi cel puţin cititori ai acestei cărţi, ca, după aceea, prin
fapta voastră, s-o distrugeţi şi s-o daţi pradă uitării!
Închipuiţi-vă că ea este menită să fie heraldul vostru: când voi înşivă
o să vă faceţi odată apariţia pe câmpul de luptă, în propria voastră armură,
cine ar mai avea poftă atunci să se uite înapoi spre heraldul care v-a
chemat?”

- Friedrich W. Nietzsche -

-9-
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL I
CONDIŢIA GENERALĂ A CERCETĂTORULUI

Avem un cod civil, un cod penal şi un cod comercial.


De ce n-am avea şi un cod etic? Eu l-aş construi pe bază de proverbe,
dacă aş fi un cercetător al moralei. Orice cerctare este şi o construcţie.
- Brâncuşi-

Cercetătorul se aseamănă în multe privinţe cu un pionier. El explorează


frontierele cunoaşterii şi trebuie să posede multe din calităţile acestuia: spirit
întreprinzător şi spirit de iniţiativă, capacitatea de a înfrunta şi de a învinge
dificultăţile prin propriile sale resurse, prin ingeniozitatea şi perseverenţa sa; el
trebuie să mai posede spirit de aventură şi un anumit sentiment de insatisfacţie
faţă de domeniile binecunoscute şi de ideile dominante şi, în sfârşit, nerăbdarea
de a-şi verifica propria sa atitudine de viaţă.
Desigur că atributele cele mai importante ale cercetătorului sunt
dragostea pentru ştiinţă şi o curiozitate nesăţioasă. Persoana atrasă spre
cercetare este, de obicei, un om care păstrează mai mult decât toţi ceilalţi
instinctual curiozităţii. Omul a cărui imaginaţie n-o poate înflăcăra
perspectiva de a descoperi ceva ce nu a mai fost descoperit înainte va risipi
timpul său şi al altora dacă se apucă de cercetare, căci aici vor reuşi numai
cei cărora scopul de a realiza o descoperire le inspiră un interes autentic şi
entuziasm pentru această decoperire. Oamenii de ştiinţă cu cele mai
remarcabile rezultate sunt în stare să fie cuprinşi de zelul fanaticului, dar
sunt diciplinaţi de capacitatea de a judeca obiectiv propriile rezultate şi de
nevoia pe care o resimt de a cunoaşte critica altora. Dragostea pentru ştiinţă
este de obicei însoţită de flerul ştiiţific; ea trebuie, de asemenea, să sporească
rezistenţa cercetătorului în faţa insuccesului.

- 10 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

O inteligenţă suplă, un imbold interior, voinţa de a lucra, de a munci


din greu şi tenacitatea în urmărirea scopului sunt şi ele premise ale
succesului în cercetare, ca aproape în oricare altă profesie. Şi omul de ştiinţă
are nevoie de imaginaţie pentru ca să-şi poată reprezenta desfăşurarea
proceselor, modul în care se petrec fenomenele ce nu pot fi supuse
observaţiei şi astfel să poată sugera ipoteza. Cercetătorul este uneori un
personaj dificil, deoarece el nu are mare încredere în opiniile sale, deşi îşi
manifestă scepticismul şi faţă de vederile altora. O asemenea trăsătură poate
fi dezavantajoasă în viaţa de fiecare zi. Comentând însemnătatea
independeţei intelectuale pentru omul de ştiinţă, Cajal observa că smerenia
poate să stea bine sfinţilor, dar mai rar se potriveşte oamenilor de ştiinţă.
Aproape toţi oamenii de ştiinţă celebri au fost caracterizaţi de o
perseverenţă neabătută, căci cele mai multe realizări demne de luat în seamă
petind consecvenţă şi curaj în faţa impasurilor repetate. Această trăsătură era
atât de puternică la Darwin, încât fiul său afirma că ea depăşeşte tenacitatea
omului normal şi că mai corect ar putea fi numită înverşunare. Pasteur
afirma: „Să vă spun secretul care m-a dus la victorie. Singura mea forţă stă
în tenacitate.“
Oamenii pot fi împărţiţi aporximativ în oameni care reacţionează
puternic faţă de influenţele exterioare – inclusiv faţă de idei – şi cei care sunt
pasivi şi le acceptă aşa cum se prezintă ele. Cei din prima categorie pun
întrebări la tot ce li se spune – aşa cum fac şi copiii – şi adeseori se revoltă
împotriva convenţiilor. Ei sunt iscoditori şi vor să descopere ei înşisi
lucrurile. Cei din a doua categorie se adaptează mai uşor în viaţă şi, în
condiţii egale, acumulează mai lesne informaţia care le este oferită sub
forma cunoştinţelor academice. Intelectul celor din această a doau categorie
este garnisit cu opiniile şi cu ideile general admise, în timp ce tipul sensibil
- 11 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

are mai puţine păreri preconcepute şi mintea lui rămâne liberă şi flexibilă.
Desigur, nu oricine poate fi încadrat într-una dintre aceste două clase
extreme, dar este limpede că cei care se apropie de tipul pasiv nu sunt făcuţi
pentru cercetare.
Oricare ar fi calităţile intelectuale concrete cerute, opinia generală
este că nu oricine poate să ia asupră-şi în mod eficient munca de cercetare,
tot aşa cum nu fiecare are talentul de a compune muzică. Desigur, a constata
lipsa acestor aptitudini speciale la o anumită persoană nu înseamnă a arunca
o umbră asupra inteligenţei respectivului sau a pune în discuţie aptitudinile
sale pentru alte domenii.
“Bărbatul sau femeia cu o minte aptă pentru cercetare - arăta W.
Beveridge – sunt fascinaţi de provocarea pe care o reprezintă lucrurile încă
neexplicate şi pentru ei a-şi exercita inteligenţa căutând soluţii este o
adevărată desfătare. Este o formă de manifestare a unui fenomen pe care-l
întâlnim adesea – plăcerea de a rezolva probleme – chiar când nu e vorba de
a obţine recompense, aşa cum ne-o arată popularitatea jocurilor de cuvinte
încrucişate şi a romanelor poliţiste. Întâmplător, lui Paul Ehrlich îi plăceau
misterele romanelor poliţiste. Atracţia pentru o anumită ramură a ştiinţei îşi
are uneori izvorul în frumuseţea intrinsecă a materialului sau a tehnicii
folosite. Naturaliştii şi, de exemplu zoologii, sunt adeseori atraşi de studierea
unui anumit grup de animale fiindcă le place înfăţişarea acestora şi s-ar putea
ca şi unui bacteriolog să-i placă folosirea unei anumite tehnici pentru că ea
face să-i vibreze sensibilitatea estetică. Este foarte posibil ca pasiunea
extraordinară a lui Enrlich pentru culorile vii (se spune că nutrea, pentru ele,
o plăcere extatică) să-i fi trezit interesul pentru coloranţi şi astfel să fi
determinat orientarea operei sale.”

- 12 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Albert Einstein distinge trei categorii de cercetători: cei care aleg


cariera ştiinţifică pentru că le oferă posibilitatea de a-şi exercita talentele lor
speciale şi care găsesc în ea prilej de încântare, exact aşa cum un atlet se
bucură de propriile lui performanţe; cei care consideră ştiinţa ca un mijloc de
existenţă şi care – dacă n-ar fi fost întâmplarea – ar fi putut deveni oameni de
afaceri prosperi şi, în sfârşit, adevăraţii fervenţi, care sunt relativ puţini, dar
care aduc cunoaşterii o contribuţie care depăşeşte de departe importanţa lor
numerică.
Unii psihologi consideră că oamenii dau de obicei cele mai bune
rezultate atunci cand lucrează în circumstanţe potrivnice şi că tensiunea
nervoasă şi chiar durerea fizică pot juca rolul unor stimulente intelectuale.
Mulţi oameni eminenţi au suferit de tulburări psihice şi de numeroase
deficienţe fără de care poate că nu ar fi produs acel efort necesar pentru a
excela într-o ramură a cunoaşterii.
Rareori omul de ştiinţă este răsplătit pecuniar pentru truda sa; de
aceea ar trebui să i se acorde cu largheţe gloria meritată de pe urma muncii
sale, dar cea mai mare recompensă – în timpul vieţii – este, de cele mai
multe ori, numai fiorul decoperirii. Aşa cum o confirmă mulţi savanţi, este
una dintre cele mai mari bucurii ce le poate oferi viaţa. Ea le stârneşte o
emoţie extraordinară, înălţătoare, şi le dă un puternic sentiment de
plenitudine şi de satisfacţie. Nu numai descoperirea unor fapte noi, ci şi
realizarea subită a unei generalizări este capabilă să procure aceeaşi stare de
euforie. După cum scria prinţul Kropotkin:
„Cel care a simţit măcar o dată în viaţă această bucurie a creaţiei
ştiinţifice, n-o va uita niciodată“.
Baker citează povestirea marelui biolog englez Alfred Wallace, care
făcuse o foarte mică descoperire:
- 13 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

„Numai un naturalist – scria Wallace – poate înţelege plăcerea


intensă pe care am simţit-o când, în sfârşit, am descoperit-o (o nouă specie
de fluturi – n.n.). Inima a început să-mi bată violent, mi s-a urcat sângele la
cap şi am fost mai aproape de leşin decât atunci când mă credeam în
apropierea morţii. În tot restul zilei m-a durut capul, atât de mare a fost
excitaţia produsă de un lucru care multor oameni le-ar părea un motiv cu
totul nepotrivit pentru o asemenea stare“.
Referindu-se la euforia care l-a cuprins după ce a demonstrat
posibilitatea proteguirii oamenilor prin vaccinare împotriva variolei, Edward
Jenner a scris:
„Bucuria pe care am simţit-o la perspectiva care se deschidea în faţa
mea de a fi instrumentul menit să scape lumea de una dintre cele mai mari
calamităţi… era atât de extraordinară, încât uneori pluteam într-un soi de
vis“.
Louis Pasteur şi Claude Bernard au făcut următoarele comentarii în
legătură cu acest fenomen:
„Când ai ajuns în sfârşit la certitudine, bucuria ta este una dintre cele
mai mari pe care le poate simţi sufletul omenesc. Bucuria descoperirii este
desigur cea mai vie din câte poate resimţi fiinţa omului“.
Descoperitorul simte necesitatea de a împărtăşi bucuria sa colegilor
şi de obicei năvăleşte în laboratorul prietenului pentru a-i povesti
evenimentul şi pentru a-l chema să vadă rezultatele. Cei mai mulţi găsesc o
bucurie şi o plăcere mai mare în noile decoperiri dacă pot să le împărtăşească
colegilor care lucrează în acelaşi subiect sau care sunt destul de apropiaţi de
acesta pentru ca noutatea să-i intereseze cu adevărat.
Stimulentul unei descoperiri şterge imediat toate dezamăgirile
eşecurilor din trecut şi omul de ştiinţă lucrează cu o vigoare regăsită. Mai
- 14 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

mult încă, şi pentru colegi aceasta este într-o anumită măsură un stimul şi în
acest fel o descoperire creează condiţii mai propice pentru descoperirile
ulterioare. Dar, din păcate, lucrurile nu se petrec întotdeana astfel. Prea
adesea bucuria noastră este de scurtă durată şi se dovedeşte a fi prematură.
Depresiunea care urmează poate să fie adâncă şi atunci un coleg poate să ne
ajute manifestând înţelegere şi încurajare.
“A lua lucrurile aşa cum sunt, fără a se simţi învins – arăta W.I.
Beveridge – este una din lecţiile aspre pe care trebuie să le înveţe tânărul om de
ştiinţă”.
Din nefericire, cercetarea comportă mai multe eşecuri decât succese
şi savantul se găseşte mai adesea în faţa a ceea ce se pare a fi o barieră de
netrecut decât în faţa unor succese. Numai cei care au căutat ştiu cât de rar şi
de greu se găsesc acele mici diamante ale adevărului care, odată dezgropate
şi şlefuite, vor rezista, solide, strălucitoare. Lordul Kelvin scria:
„Există un cuvânt care caracterizează cele mai încordate dintre
eforturile pe care le-am făcut cu perseverenţă timp de 55 de ani pentru
progresul ştiinţei: acest cuvânt este eşecul“.
Michael Faraday spunea că în cele mai fericite cazuri mai puţin de
una dintre zece speranţe sau concluzii preliminare se realizează. Când cineva
se simte descurajat, poate să găsească o oarecare consolare în experienţa
acelor mari oameni de ştiinţă. Este bine ca tânărul om de ştiinţă să-şi dea
seama din vreme că roadele cercetării nu se dobândesc uşor şi că, dacă vrea
să reuşească va avea nevoie de curaj şi răbdare.
Unele comentarii asupra aspectelor personale ale cercetării ar putea
ajuta pe tinerii care doresc să abordeze cariera ştiinţifică.
Citind cele trei cărţi din seria dedicată de noi cercetării
transdisciplinare (“Fundamentele….”, “Managementul….” şi respectiv
- 15 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

volumul de faţă), tânărul om de ştiinţă ar putea fi alarmat de cerinţele ce i se


impun şi, dacă nu este unul dintre acei oameni capabili de a-şi da viaţa
pentru „o cauză“, el ar putea să renunţe la cercetare dacă n-am reveni cu o
serie de observaţii complementare. Am vrea să-l asigurăm de la început că
noi conturăm aici trăsăturile unui prototip perfect şi că cineva poate să
devină un bun cercetător fără a sacrifica toate celelalte preocupări şi laturi
ale existenţei. Dacă cineva doreşte să considere cercetarea ca o chemare şi să
devină ceea ce Einstein numea cu adevărat fanatic, cu atât mai bine, dar
există numeroase exemple de savanţi cu renume, care nu numai că au dus o
viaţă normală de familie, dar au reuşit să găsească de asemenea timp pentru
multe preocupări lăturalnice. Până nu demult, cercetarea era dusă înainte de
către devotaţii ei, fiindcă recompensele materiale erau foarte mici. Astăzi,
cercetarea a devenit o profesie normală. Totuşi, ea nu poate fi înfăptuită cu
succes numai pe baza unui orar strict, de la 9 dimineaţa până la 5 după-
amiaza, de exemplu; câteva ore de studiu în orele de seară constituie o
necesitate practică. Într-un cuvânt, trebuie portat un interes real ştiinţei,
trebuie ca aceasta să facă parte integrantă din existenţa proprie, iar munca
ştiinţifică trebuie privită drept o plăcere şi o destindere, desigur, după ce am
privit-o ca cea mai mare onoare şi datorie de viaţă.
Munca de cercetare progresează într-un mod neregulat şi numai din
când în când omul de ştiinţă este în situaţia de a urmări cu ardoare o nouă
descoperire. Este momentul în care el trebuie să-şi concentreze toată energia
asupra lucrării şi să reflecteze la ea zi şi noapte. Dacă posedă, într-adevăr,
spirit ştiinţific, va dori fierbinte să fie în stare de aşa ceva şi se va simţi cu
adevărat paralizat dacă împrejurările nu-i vor îngădui aceasta.
Când Simon Flexner a întocmit planul de înfiinţare a Institutului
Rockefeller, el a fost întrebat „dacă intenţionează să lase oamenii să se dedea
- 16 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

la extravaganţe în institutul său“. Ideea subînţeleasă era ca numai cei care


vor risca acest lucru ar fi în stare să facă descoperiri importante. Cercetătorul
nu trebuie pus în situaţia de a ezita să-şi realizeze ideile de teama ridicolului,
sau ca să nu se spună că are „un sticlete la cap“. Câteodată, este nevoie de
curaj pentru a susţine şi a urmări o idee nouă. Să ne amintim că Jenner a
încredinţat propunerile sale despre vaccinare unui prieten sub legământul
secretului, tocmai pentru că-i era teamă de ridicol.
“Când l-am întrebat pe Sir Alexander Fleming în legătură cu
propriile sale păreri despre crecetare – ne mărturiseşte W.I.Beveridge – el
mi-a răspuns că atunci în momentul descoperirii penicilinei nu făcea operă
de cercetare, ci pur şi simplu se juca”. Această atitudine este proprie multor
oameni de ştiinţă , care se referă la cercetările lor ca la un „joc“. Sir
Alexander susţine că tocmai oamenii care se „joacă“ sunt aceia care fac
descoperirile iniţiale, iar cercetătorii mai sistematici sunt cei ce le dezvoltă.
Această expresie „a se juca“ este semnificativă: ea dovedeşte limpede că
omul de ştiinţă face ceva pentru propria sa plăcere, pentru a-şi satisface
propria sa curiozitate, ori necesitate lăuntrică ( recomandăm a se vedea şi
volumul nostru “Fundamentele cercetării transdisciplinare”). Desigur, pentru
pesoanele neiniţiate „a se juca“ nu reprezintă altceva decât o irosire de timp
din care nu rezultă nimic. Vorbind despre aceasta la un congres ţinut la
Cambridge în 1948, în onoarea lui Joseph Barcroft, Henry Dale arăta că
marele fiziolog considera întotdeauna cercetarea ca pe o peripeţie amuzantă.
Vorbind la acelaşi congres, profesorul F. J. W. Roughton spunea că pentru
Barcroft şi pentru Starling fiziologia reprezenta cel mai relaxant divertisment
din lume.
Destinderea şi concediile ţin în general de necesităţile individuale,
dar omul de ştiinţă poate să piardă prospeţimea spirituală şi originalitatea
- 17 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

dacă lucrează un timp prea îndelungat fără să se odihnească. În această


privinţă, Jowett a emis o maximă potrivită: „Nu te cruţa, dar nici nu te
consuma în munci de corvoadă“. Cei mai mulţi dintre noi au nevoie de
odihnă şi de varietate de preocupări pentru a nu deveni plicticoşi, indigeşti şi
constipaţi mintal. Atitudinea lui Simon Flexner faţă de vacanţă se aseamănă
cu cea a lui Pierpont Morgan, care a remarcat odată că el ar putea să facă o
muncă de un an în nouă luni, dar în nici un caz în douăsprezece. Totuşi, cei
mai mulţi oameni de ştiinţă nu pretind nici măcar o lună de vacanţă pe an.
S-a vorbit până acum de dezamăgirile pe care le încerci adesea în
cercetare şi despre necesitatea de a fi înţeles şi încurajat de colegi şi prieteni.
Se admite că aceste dezamăgiri continue produc uneori o formă de nevroză,
pe care prof. H. A. Harris o denumeşte „nevroză de laborator“; se admite că
ele pot chiar să ucidă interesul pentru cercetare. Interesul şi entuziasmul
trebuie să fie menţinute intacte, ceea ce poate fi un lucru destul de anevoios
atunci când cercetătorul este obligat să trudească într-o direcţie care nu duce
nicăieri. În cele mai multe domenii ale vieţii, omul poate ajunge la rutină,
poate să devină „învechit“, dar această problemă este mai serioasă în
domeniul cercetării decât în multe alte ocupaţii, căci, practic, în toate
activităţile cercetătorului rolul iniţiator trebuie să-l aibă propria sa conştiinţă.
El nu este stimulat de munca sa decât atunci cand realizează progrese
efective, pe când omul de afaceri, avocatul şi medical sunt stimulaţi în
permanenţă atât de clienţii lor, cât şi de faptul că reuşesc să realizeze ceva
efectiv.
Pentru evitarea nevrozei de laborator este utilă discutarea frecventă a
lucrării proprii cu colaboratorii care arată interes faţă de ea. Valoarea
considerabilă a „purgaţiei mintale“ pentru nevroză este binecunoscută. De
asemenea, posibilitatea de a împărtăşi altora problemele şi dezamăgirile
- 18 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

proprii, îl va ajuta pe cercetătorul dezamăgit sa nu sufere nemăsurat de mult


de pe urma dificultăţilor întâmpinate.
„Nevroza de laborator“ are mai multe şanse să apară la cercetătorii
care se consacră tot timpul unei singure probleme de cercetare. Există
indivizi cărora le este suficient să aibă două probleme sub observaţie. Alţii
preferă să cheltuiască o parte din timp în activitatea didactică, în clinică, în
administraţie sau în alte ocupaţii de acest gen, care le permit să aibă
satisfacţii efective şi să contribuie cu ceva la binele obştesc, chiar dacă nu
ajung nicăieri cu cercetarea. Fiecare caz trebuie considerat aparte, dar dacă
este vorba să se realizeze o cercetare eficientă, atunci savantul trebuie să-i
consacre cea mai mare parte din timpul său.
Cu privire la acest din urmă punct, W. B. Cannon spunea cu
elocvenţă:
„Elementul TIMP este esenţial. Cercetătorul poate să locuiască într-
o mansardă, poate să fie obligat să mănânce o coajă de pâine, sa umble în
zdrenţe, el poate fi lipsit de recunoaştere socială, dar dacă are timp, se poate
consacra neabătut cercetării. Ia-i timpul şi el va fi complet anihilat în
calitatea sa de constructor al cunoaşterii“.
Nu foloseşte la nimic să comprimi cercetarea la o oră sau două libere
în cursul unei zile ocupate cu alte îndatoriri, mai ales dacă aceste îndatoriri
cer o mare cantitate de efort intelectual, căci, în afară de timpul petrecut la
locul de muncă, cercetarea pretinde seninătate spirituală pentru a putea
gândi. Mai mult, pentru a obţine rezultate de valoare în cercetare, trebuie să
ştii cum să te comporţi în faţa dezamăgirilor; s-ar putea să fie chiar un
dezavantaj de a avea oricând la îndemână o alternativă în activitate – o
portiţă de scăpare. F. M. Burnet consideră că “cercetarea care reprezintă o
activitate secundară („jumătate de normă“) are „o valoare relativ mică“.
- 19 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Platt şi Baker sugerează că un cercetător ar trebui să aleagă între


reputaţie de a fi un tip sociabil, accesibil pentru vizitatori, dar mediocru şi
aceea de a fi puţin accesibil, dar eficient. Amatorii de vizite la unităţile de
cercetare, cărora le place doar să fie turişti ştiinţifici, ar trebui „puşi la
punct“. Cei mai mulţi cercetători sunt însă bucuroşi să-şi facă timp pentru
discuţii cu vizitatorii care vădesc un interes real pentru munca lor.
Puţin înainte de moarte Pavlov scria:
„Ce pot să urez tineretului care doreşte să se consacre ştiinţei? În
primul rând să meargă din treaptă în treaptă. Despre această condiţie, cea
mai importantă a unei munci ştiinţifice rodnice, nu pot vorbi nicicând fără
emoţie. Din treaptă în treaptă, din treaptă în treaptă… nu începeţi niciodată
lucrul următor, fără a fi devenit stăpân pe cel precedent… Dar să nu deveniţi
arhivari de fapte. Încercaţi să pătrundeţi secretul apariţiei lor, căutand cu
persistenţă legile care le guvernează. În al doilea rând, modestie… nu
lăsaţi să vă cuprindă îngâmfarea. Căci împinşi de ea, veţi fi încăpăţânaţi când
ar fi necesar să fiţi maleabili, veţi refuza un ajutor util şi prietenesc, vă veţi
pierde obiectivitatea. În al treilea rând, pasiune. Amintiţi-vă că ştiinţa cere
unui om întreaga sa viaţă. Dac-aţi avea două vieţi, încă nu v-ar ajunge. Fiţi
pasionaţi în muncă şi în căutare“.
Entuziasmul este una din marile forţe motrice, dar ca orice lucru
asociat cu emoţia, el poate fi nestatornic. Unii sunt capabili de accese de
entuziasm intens dar de scurtă durată, în timp ce alţii sunt capabili să-şi
menţină interesul timp îndelungat, dar de obicei, cu o intensitate mai
moderată. Este tot atât de important să te cunoşti pe tine însuţi în această
privinţă, ca şi în alte domenii. “În ceea ce mă priveşte, - arăta V.Săhleanu -
ori de câte ori mă simt cuprins de un acces de entuziasm, încerc – prevenit
de experienţele precedente – să definesc obiectiv situaţia şi să decid dacă
- 20 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

există un motiv serios de entuziasm sau dacă sunt şanse ca acest sentiment să
se dezumfle, lăsând în urma sa acea stare de demobilizare care face foarte
anevoioasă renaşterea interesului pierdut pentru subiectul respectiv.”
Un mijloc de a ne susţine interesul pentru un subiect este de a
împărtăşi şi altora motivele acestuia. Acesta ajută să ne temperăm şi să ne
abţinem de la accesele de entuziasm nemotivat. Tinerii sunt în special
înclinaţi să se înflăcăreze de propriile lor idei şi să le pună în aplicare fără
suficientă examinare critică. Entuziasmul este desigur un stimulent dintre
cele mai valoroase, dar, ca multe alte stimulente, trebuie folosit cu măsură,
cu o înţelegere clară a tuturor consecinţelor posibile.
Dacă un tânăr cercetător reuşeşte, într-un an sau doi, de specializare,
să-şi stabilească o linie fecundă de cercetare, e cât se poate de bine pentru el
să o urmăreasçă în exclusivitate, dar este mai înţelept să dobândească o
rezervă de experienţă ceva mai amplă înainte de a-şi consacra tot timpul unui
singur domeniu. Acealaşi lucru este bun şi pentru locul său de muncă: dacă
are norocul să-şi găsească tovarăşi şi condiţii de activitate care să-i permită
să realizeze progrese de care să fie el însuşi satisfăcut, e bine, - dar, adeseori,
mai ales când cercetătorul simte că devine un rutinat, o schimbare de poziţie
este foarte utilă, ţinând seama de puternicul rol stimulator pe care-l pot avea
pentru el contacte intelectuale şi domenii ştiinţifice noi. Se prea poate ca la
fiecare 3 sau 5 ani, un cercetător care n-a depăşit 40 de ani să trebuie să-şi
reexamineze poziţia din acest punct de vedere. De multe ori o schimbare a
temelor de cercetare se dovedeşte de asemenea folositoare, căci perseverarea
prea îndelungată în aceeaşi temă poate duce la sterilitate intelectuală.
Este adeseori greu şi nici nu e de dorit pentru oamenii de ştiinţă mai
vârstnici să-şi schimbe locul de muncă; pentru aceştia un an de concediu la
6–7 ani de muncă oferă posibilitatea unei aerisiri a climatului intelectual. O
- 21 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

altă metodă este organizarea unor schimburi de cercetători pe durată limitată


între diferite institute.
Rareori se întâmplă ca o persoană să posede suficient impuls şi
interes pentu a fi capabilă să urmărească timp mai îndelungat o anumită
cercetare, dacă se menţine izolată de oamenii cu interese similare. În cele
mai multe cazuri, oamenii de ştiinţă stagnează în condiţii de izolare, dar
încadraţi în grup exercită un efect quasi-simbiotic uni asupra altora, exact
aşa cum, pentru a putea cultiva nişte bacterii e necesar să posezi mai mulţi
indivizi iniţiali sau, ca să aprinzi un foc, ai nevoie de mai multe surcele.
Acesta este principalul avantaj al lucrului într-un centru de cercetare. Faptul
că aici e mai uşor de obţinut un sfat şi ajutor de la colegi sau de împrumutat
aparate este de importanţă secundară.

- 22 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL II
FUNCŢIILE CERCETĂTORULUI TRANSDISCIPLINAR

1. Funcţia de modelator al devenirii sociale

Aşa cum arăta W. I. Beveridge „puţine profesii pot pretinde că


execită o asemenea influenţă asupra bunei stări a omenirii, precum
cercetarea ştiinţifică“. Pentru că, recunoştea Leibniz, “oamenii care sunt în
slujba ştiinţei trebuie să conlucreze la alcătuirea unei societăţi umane mai
bune şi în mod progresiv la constituirea unui stat universal… În această
ordine de idei, a creării cetăţii omeneşti viitoare, rolul primordial le revine
tocmai societăţilor de savanţi“ adică acelor „societăţi culturale deschise,
neoficiale, cu un caracter internaţional, având şi obligaţia de a crea o limbă
comună.“ (V. Săhleanu)

2. Funcţia de realizator al progresului conceptual şi tehnologic

Pe bună dreptate riscul cel mai semnificativ al momentului actual şi


are originea în progresul tehnicizat al acumulării de cunoştinţe corelativ cu
proliferarea disciplinelor academice şi neacademice, într-un ritm
exponenţial, fapt ce face imposibilă orice privire globală asupra fiinţei
umane. Pe de altă parte, aşa cum arăta V. Săhleanu, această acumulare de
„capital ştiinţific“ fără precedent în istorie, accentuează inegalităţile dintre
cei care îl posedă şi cei care nu au acces la el, provocând grave inegalităţi
însânul naţiunilor şi între naţiuni, perturbând grav destinul de ansamblu al

- 23 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

omenirii şi generând totodată dizarmonii profunde în dezvoltarea diferitelor


sectoare ale vieţii sociale şi individuale
Ce se poate face pentru ca progresul să nu fie dizarmonic, strivitor
pentru om, să fie pe măsura omului, iar omul pe măsura progresului? Pentru
ca aspectele negative, periculoase ale sale să fie atenuate sau prevenite? De
obicei, această întrebare se ridică în mod concret, cu privire la câte un aspect
cu totul particular al problemei. Se discută, de exemplu, măsurile ce pot fi
luate pentru a împuţina accidentele de automobil, sau pentru a combate
zgomotele ori dezechilibrele demografice. Se studiază marile posibilităţi
oferite de tehnica electronică, pentru a face faţă „exploziei informaţionale“,
avalanşei de date ştiinţifice, economice etc.; sau eficacitatea medicinii în
stăpânirea cutărei boli cu extindere în masă.
Abordarea unilaterală, pe porţiuni înguste, a problemei nu poate
duce decât la soluţii aproximative şi de moment. La antipodul acestui mod
de abordare se situează operele literare – de tip ştiinţifico–fantastic – şi
filozofice de viitorologie. Ele semnalează tendinţe, consecinţe sociale,
primejdii; propun soluţii irealizabile în concret; influenţa lor asupra vieţii
practice este, de aceea, minoră.
După părerea noastră, omenirea ar avea mult de câştigat de pe urma
studiilor sintetice şi cercetărilor multilaterale referitoare la om şi la
destinul său. Vizunea transdisciplinară este în momentul actual cea mai în
măsură a oferi perspectiva holografică asupra omului, atât prin raportare la
părţile constituiente ale fiinţei sale intime, cât şi în conexiunea sa cu întreg
Universul. Căci una dintre situaţiile critice ale ştiinţei de azi este orientarea
sa analitică; fenomen care merge mână în mână cu specializarea şi ultra-
specializarea. “Cultivarea deliberată a sintezei, în ştiinţă – arăta V. Săhleanu
– este nu numai o cerinţă legată de valorificarea teoretică a rezultatelor, ci şi
- 24 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

de aplicarea lor practică, în serviciul omului. Mai ales omul – realitate prin
excelenţă dialectică – nu poate fi corect înţeles, ajutat, îndrumat, dacă nu
„depăşim dialectic“ studiul diferitelor sale aspecte, într-o sinteză
antropologică superioară: cu cât mai înaltă, cu atât mai corespunzătoare
fenomenului-om. Nu ne trebuie numai cunoştinţe, ci şi cunoaştere; omul
trebuie să înceteze sa fie acea „fiinţă necunoscută“ despre care vorbea Al.
Carrel, şi acea „fiinţă pseudo-cunoscuţă“ pe care ne-o prezintă diferite
curente de gândire unilaterale. Aceasta se poate realiza valorificând în mod
adecvat moştenirea ştiinţifică şi filozofică a trecutului (pe care o pierdem
adesea din vedere, hipnotizaţi de productivitatea prezentului) şi completând-
o cu cercetări bazate pe tehnicitatea şi metodologia actuală. Dacă „omul este
obiectul cel mai natural de studiu, pentru om“, contactul ştiinţific cu omul
trebuie să se fundamenteze pe o necesară polivalenţă. Este necesar să
realizăm, aşadar, şi o specializare în polivalenţă…”
Oricât de importante ar fi cercetările referitoare la coagularea
sângelui sau la autofrânarea navelor cosmice, să ne ferim a pierde din vedere
omenescul din om şi omenescul din omenire. Psihologia, sociologia,
filozofia, etica se cer dezvoltate amplu, alături de biologia specific umană,
de economia politică, de istorie. Toate aceste ramuri ştiinţifice se cer
restructurate, într-un demers transdisciplinar; reînsufleţite prin contactul
strâns cu problemele practice (care nu sunt, desigur, numai probleme ale
producţiei materiale). Ne-am convins că progrsul este „anxiogen“, creator de
nelinişte şi spaimă, deoarece omul însuşi a rămas periculos (prin
iraţionalitate, prin ignoranţă, prin egoism etc.), deoarece omul s-a înstrăinat
de sine; deoarece – asemenea Ucenicului vrăjitor – nu mai poate stăpâni
puterile pe care le dezlănţuie. Tocmai pentru că primatul rămâne al
politicului şi al moralei, acestea trebuie să se sprijine pe un complex de
- 25 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

cercetări şi elaborări subtile, care să integreze ceea ce a observat şi a gândit


omenirea. Există riscul ca universul cunoştinţelor noastre să nu mai poată fi
stăpânit. Integrarea la care ne referim este o cale de a-l stăpâni şi de a-l folosi
pentru „stăpânirea progresului în general“. Astfel, discipline de interes
academic, sau încă insuficient conturate – cum ar fi scientica, filozofia
culturii, ştiinţa evoluţiei şi „ştiinţa noului“ – vor putea ajunge în atenţia
„omului cu picioarele pe pământ“. Meditaţiile savanţilor, operele
scriitorilor nu vor mai fi numai un aliment spiritual, ci vor deveni forţe
nemijlocite în ameliorarea şi dezvoltarea societăţii… Cu alte cuvinte, pledăm
pentru o strânsă colaborare a ştiinţei cu celelalte ramuri ale culturii, în scopul
apropierii lor competente de problematica vieţii cotidiene. Contribuţii la
soluţionarea acestor probleme pot fi obţinute numai prin mobilizarea largă a
celor care ştiu să cerceteze şi să interpreteze, ca şi prin organizarea potrivită
a eforturlor lor – şi ne-am referit aici în primul rând la cercetătorii de
formaţie transdisciplinară, indiferent că îşi desfăşoară sau nu activitatea într-
un institut purtţnd acest nume.

3. Funcţia de explorator, deschizător de noi orizonturi în


cunoaştere şi manifestare

În acest sens B. Robertson recunoştea că „cercetătorul este un


explorator şi un pionier al noilor civilizaţii“. Aşa cum s-a arătat (W. I.
Beveridge) „geniul uman a acumulat cunoştinţe de când există, adică de
aproximativ un milion de ani, iar civilizaţia a apărut abia de vreo 10.000 de
ani. Nu există un motiv plauzibil pentru care lumea să nu continue să fie
locuibilă timp de sute de milioane de ani de aici înainte. Ni se opreşte mintea
în loc atunci când ne gândim ce se va realiza în viitor. Noi abia am început
- 26 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

să cunoaştem Forţele Naturii. Dar necesitatea ca dezvoltarea socială să ţină


paul cu realizarile ştiinţelor exacte reprezintă un imperativ şi mai urgent
decât a descoperi mijloace prin care am putea să dirijăm clima pe glob sau să
folosim energia calorică înmagazinată în scoarţa pământului, ori să
străbatem spaţiul cosmic spre alte lumi. Şi a cui fantezie ar putea să
bănuiască ce înfăţişare vor lua lucrurile atunci când omenirea va găsi voinţa
şi curajul de a-şi asuma răspunderea teribilă, dar până la urmă inevitabilă, a
dirijării, după voinţă, a evoluţiei speciei umane, şi atunci când cel mai
important instrument de cercetare – mintea omului – va deveni ea însăşi
obiectul progresului ştiinţific”.

4. Funcţia de pedagog

Într-adevăr, cercetătorului transdisciplinar îi revine cu prisosinţă


menirea de „creator de şcoală nouă“, de pedagog al omenirii, pe de o parte,
iar pe de alta de instructor al chiar oamenilor de ştiinţă.
Pentru că un cercetător, un creator de Şcoală, un „maestru“, nu e
decât o cărămidă în MareleTemplu al Creaţiei. Dacă deasupra nu reuşeşte să
adauge alte piese, scopul / misiunea sa nu se găseşte îndeplinită.

5. Funcţia de promotor al Universalităţii

Universalitatea (şi universalismul, implicit) nu doar că reprezintă o


etapă istorică absolut firească în devenirea lumii şi a ştiinţei (recomandăm a
se vedea “Fundamentele cercetării transdisciplinare”), dar, totodată, ea se
cere cu prisosinţă şi cât mai repede împărtăşită, atât la nivelul oamenilor de
ştiinţă, cât şi al guvernanţilor/politicienilor şi tuturor membrilor corpului
- 27 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

social, tocmai întrucât numai o viziune de ansamblu poate oferi înţelegerea


corectă a rosturilor vieţii, la nivel de individ, societate, Natură şi Cosmos,
înţelegere absolut necesară soluţionării problemelor fatale care însoţesc
omenirea în momentul de faţă, şi cu atât mai mult a preîntâmpinării unei
viitoare catastrofe absolute la nivel de civilizaţie.
Pe de o parte, deci, se impune realizarea universalităţii în ştiinţă, iar
pe de alta universalitatea ca mod şi concept de viaţă a fiecărei fiinţe umane
în parte, ca atitudine de conduită reflectată în fiecare gest, în fiecare gând şi-
n fiecare creaţie a acesteia.
„A justifica unitatea lumii prin devenira ei – arăta profesorul
Stănciulescu – reprezintă un imperativ nerezolvat încă, adresat deopotrivă
filosofiei şi ştiinţei contemporane. Descoperind legi de maximă generalitate,
legi universale, valabile în egală măsura pentru natură, societate şi gândire,
nu facem altceva decât să aducem un argument în plus ideii de armonie
internă a lumii“.

6. Funcţia de resacralizator al lumii şi vieţii

“Ruptura contemporană dintre o cunoaştere din ce în ce mai bogată


şi o fiinţă interioară din ce în ce mai săracă – se arată în Preambulul la
<<Carta Transdisciplinarităţii>> – a dus la apariţia unui nou obscurantism,
având cosecinţe incalculabile pe plan individual şi social. Sacrul în schimb
este ceea ce ne uneşte“(B. Nicolescu) fără a fi prin el însuşi atributul vreunei
religii sau al alteia.
Fiindcă „sacrul nu presupune credinţa într-un anumit dumnezeu,
într-un anumit zeu ori spirit. El reprezintă… experienţa unei realităţi şi
izvorul conştiinţei fiinţării noastre în această lume“ (Eliade). Este acea
- 28 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

atitudine, acea trăire a conştiiţei umane care ne aminteşte, dincolo de limitele


raţiunii, de legătura care uneşte toate lucrurile, toate fiinţele în Univers, într-
un mare „Ocean de viaţă“, cu un anumit rost şi un sens al devenirii. Este
acea stare de spirit care ne ajută să descoperim sensul şi motivaţia fiecărui
lucru/eveniment, sprijinindu-ne să conştientizăm rolul participării noastre la
„Marele Univers al Creaţiei“ (Stănciulescu), şi totodată trezindu-ne
responsabilitatea faţă de statutul şi demnitatea noastră ridicate scum la nivel
planetar şi cosmic (B. Nicolescu).
Aşa cum afirma Einstein: „cred în dumnezeul lui Spinoza, care se
manifestă în armonia sferelor şi nu într-un dumnezeu ce se îndeletniceşte cu
problemele mărunte ale oamenilor“.
André Malraux observa în 1955: „Secolul nostru cu psihanaliza, a
redescoperit demonii din om. Datoria ce ne stă acum în faţă este de a-i
redscoperi pe zei“.
Resacralizarea lumii şi a omului provoacă în profunzimile fiinţei
noastre respectul absolut al alterităţilor unite printr-un destin comun în
aceeaşi mare Ordine a vieţii, de la microuniversul subatomic la
Macrouniversul intergalactic.

7. Funcţia de agent al integrării

Este vorba, pe de o parte, de integrarea fiinţei umane în sine înseşi,


printr-un proces de autentică auto-cunoaştere şi valorizare, de descoperire a
sensului / semnificaţiei şi rostului propriei existenţe. Pe de altă parte
integrarea vizează laturile manifestării fiinţei umane; şi avem aici în vedere
ştiinţa, arta, religia, filosofia, fenomenul cultural etc., toate integrate într-un
demers paideic, devenit modalitate de cunoaştere, de autovalorizare şi de
- 29 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

trăire a sensului vieţii; un veritabil mod de a fi, pus în slujba autodezvoltării


şi a devenirii universale.
Pentru că, la urma urmei, „în efortul de a înţelege realitatea se
ascunde atât efortul de a ne înţelege pe noi înşine, cât şi efortul de a înţelege
– în sfârşit! – unii pe alţii şi unii cu alţii.“ (V. Săhleanu)

8. Funcţia de creator de valori

Semnificaţia acestei funcţii se regăseşte în chiar explicaţia rostului


existenţial al Fiinţei umane, acela de „Fiu al Demiurgului“, al „Marelui
Arhitect“ al Ordinii, al Creaţiei la nivel de Univers şi de fiinţă. Aşa cum
observa Doina Balahur: „experienţa creatoare exală, dintotdeauna, un iz de
trascendenţă, întrucât prin ea, omul se simte asemeni lui Dumnezeu, făuritor
şi părtaş la Armonia Universală. Iată de ce, asumându-şi un destin creator,
fiinţa umană nu numai că evadează din stihia contingenţei, a perisabilităţii şi
a plafonatorului «spirit de turmă», dar dobândeşte totodată convingerea că
Facerea Lumii abia a început în cele şapte zile şi că urmează Cea de-a Opta
Zi de care este responsabilă pe deplin şi în care poate şi trebuie să trudească
după puterile sale pentru a spori şi a redeschide mereu Ciclul Primordial.“
La nivelul Fiinţei Umane, creaţia nu reprezintă încă, decât
unexerciţiu de formare, un antrenament al perioadei de creştere şi dezvoltare,
de dobândire a capacităţii şi responsabilităţii pentru sine însuşi şi pentru
ceilalţi. Deocamdată modelăm şi organizăm aspecte ale vieţii preexistente la
nivel material, afectiv şi raţional, în cadrul existenţei individuale şi colective.
Căutăm, descoperim, experimentăm, încercăm să cunoaştem sensul / rostul

- 30 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

lucrurilor şi, acolo unde nu reuşim să le aflăm adevăratul Nume le dăm noi
un nume şi-un rost, le trasăm noi o Lege de viaţă şi de manifestare.
Pentru că, să ne amintim, o dată cu Raymond Ruyer, că „Timpul
Cosmic nu e o simplă funcţionare, ci o mare Acţiune înzestrată cu sens, cu
embriogeneză care dă formă, mai întâi, materialelor necesare desfăşurărilor
viitoare, la care chiar hazardurile vor fi canalizate şi utilizate şi în care,
fiinţele desprinse din Marea Fiinţă vor părea să înveţe, bîguind, Limbajul ce,
în realitate, le vorbeşte pe ele de la începutul Începuturilor“.
Singura creaţie autentică a Fiinţei Umane, este Omul însuşi, omul ca
punte peste Abisul Transformării proprii, ca funie de legătură între Cer şi
Pământ, omul ca spirit din Spiritul Vieţii. Fiindcă „în lumea Naturii totul
este prin natură, dar în lumea spiritului nimeni şi nimic nu e de la natură, ci e
în întregime ceea ce devine prin opera sa proprie; şi nimic este întrucât ar fi
deja făcut ci totul e veşnic de înfaptuit. Iar tot ceea ce s-a înţeles, nu e nimic
faţă de ceea ce se vrea a se înţelege, dar nu s-a înţele încă. Şi tot astfel
meritele faptelor cele mai frumoase pe care le-am săvârşit, nu scad nici
măcar un fir de păr din suma datoriilor ce le avem încă de îndeplinit şi a
căror realizare va consta întreaga valoare a conduitei noastre, datorită căreia
vom continua să contăm ca fiinţe spirituale. Căci memoria care nu se
înnoieşte, care nu creează «ex nuovo», nu are nimic, absolut nimic a-şi
aminti, iar de aceea omul este om numai pentru că şi în măsura în care se
face pe sine om.“ (Giovani Gentile)
Aşa cum s-a arătat (Moraru, Stănciulescu, Moisescu, Dragănescu),
creativitatea reprezintă capacitatea specifică spiritului uman de a reorganiza
elementul lumii, prin transcenderea informaţiei şi modelarea ideilor într-un
ansamblu compoziţional de integrare a segmentelor afectiv–aptitudinal şi
orientiv–atitudinal într-un produs nou, cu o nouă configuraţie a sensurilor,
- 31 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

concomitent cu valorizarea aptitudinilor intuitiv–imaginative, de a percepe


mediul în mod plastic şi original, într-o manieră capabilă de antrenare şi
focalizare a tuturor nivelelor de conduită biologică şi logică (instincte,
deprinderi, inteligenţă) precum şi a tuturor însuşirilor psihice individuale
(gândire, memorie, voinţă, afectivitate etc.) în direcţia realizării şi
comunicării unei opere utile progresului comunităţii umane.
De aceea, cercetarea transdisciplinară este procedura tehnico–
metodologică de organizare şi gestionare a activităţii individuale şi colective,
în vederea potenţializării şi obiectivizării creativităţii în procesul de creaţie.
Iar cercetătorul transdisciplinar este fiinţa umană care decoperă prin
explorare, valorifică prin reformare, cunoaşte prin trăire interioară şi
obiectivează prin trans-formare experienţa necesară redimensionării,
remodelării şi reesenţializării lumii şi mediului său.
Astfel încât, cercetătorul-creator de valori devine realmente „oglinda
în care lumea îşi contemplă propriul chip, cu toate neregularităţile, pentru a
le înţelege şi a le transforma / îndrepta“ (B. Nicolescu).

- 32 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL III
FACTORII DE PERSONALITATE
AI CERCETĂTORULUI TRANSDISCIPLINAR

A. VIZIUNEA TRANSDISCIPLINARĂ

Fără a fi o nouă formă de religie, de filosofie, de ştiinţă, dar


deopotrivă reprezentându-le pe toate acestea, transdisciplinaritatea (aşa cum
s-a mai arătat – a se vedea B. Nicolescu şi lucrarea noastră „Fundamentele
cercetării transdiciplinare“) depăşeşte barierile lumii conceptuale şi sectoriale,
doctinare ori experienţiele, pătrunzând în dimensiunea Realităţii holografice
a Universului, permiţându-ne să îmbrăţişăm deopotrivă starea de spirit
corespunzătoare perceperii vieţii ca o „curgere continuă de fiinţă şi
existenţă“, şi să ne adaptăm în acelaşi timp manifestarea la o
atitudine/conduită capabilă de reintegrarea fiinţei noastre particulare în
marele flux al devenirii cosmice, prin armonizarea exprimării personale cu
starea de spirit proprie conştiinţei şi cu întreaga vibraţie a vieţii în Univers.
Aşa cum arăta Serena Roney-Dougal, referindu-se la aceeaşi optică
universalistă şi integratoare, asupra fenomenului vieţii, chair dacă ea o
denumeşte filosofie, în sensul autentic/antic al termenului, adică nu
ştiinţă/disciplină, nici religie/doctrină, ci un veritabil mod de viaţă: de
gândire, simţire, trăire, conştientizare etc. a lumii şi tuturor lucrurilor:
„această nouă filosofie – spune ea – orientată spre sacru, pentru care psihicul
constituie parte integrantă din viaţa de zi cu zi, concepe Universul şi toate
formele de viaţă ca un tot unitar, în care fiecare acţiune şi fiecare gând în
parte afectează fiecare parte a Universului. Această filosofie găseşte spiritul
- 33 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

în orice aspect al vieţii; ea consideră că speciile planetei noastre trec printr-o


schimbare evolutivă mai mare decât cea a fiecăreia dintre noi în parte, o
schimbare inspirată şi generată de Natura Mamă. Din perspectiva concepţiei
holografice, potrivit căreia întregul este prezent în fiecare parte şi acţiunea
oricărei părţi influenţează în mod obligatoriu întregul, depinde de fiecare
individ în parte să-şi schimbe stilul de viaţă, în funcţie de necesităţile
planetei. Se pune accent pe convingerile fiecărui individ în parte, în fiecare
zi şi-n fiecare moment, pe conştientizarea din punct de vedere spiritual al
interdependenţei tuturor fenomenelor la toate nivelele existenţei”.

B. FONDUL MORAL ŞI DE CONŞTIINŢĂ

În primul rând este necesar ca cercetătorul transdisciplinar să aibă un


nivel înalt de elevare a conştiinţei, precum şi un fond moral bogat, bine
stabilizat şi axat pe virtuţile şi valorile universale. Pentru că, aşa cum s-a
arătat, „conştiinţa este nivelul la care existenţa devine ştiinţă, este re-flexie
(aplecare adânc meditativă către altul şi către sine), discriminare şi
ierarhizare valorică, trăire aprobatoare a faptei morale înălţătoare şi instanţa
dezaprobatoare a gândului şi actului degradat. La nivelul conştiinţei se
realizează trăirea tonică a datoriei împlinite, cât şi starea astenică de
insatisfacţie, a impulsului spre autodepăşire“ (Hegel), ambele acestea fiind,
în fapt, principalele puncte de sprijin, jaloane ale devenirii şi menţinerii
mereu a statusului fiinţei cercetătorului la standardele şi exigenţele cerute de
misiunea specifică cercetării transdisciplinare (a se vedea şi „Fundamentele
cercetării transdisciplinare“).

- 34 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Fiind „o atitudine faţă de lume şi viaţă, angajare plenară,


omnilaterală, forum de dezbatere cu noi înşine şi cu alţii, opţiune valorică şi
impuls interior către acţiune şi motivare comportamentală“ (Ion Moraru),
conştiinţa reprezintă totodată „adevărata voce a sufletului“ – a fiinţei noastre
autentice. Căci „prea adesea raţiunea înşelându-ne, am dobândit dreptul de a
o respinge. Conştiinţa, însă, nu ne înşeală niciodată; ea este adevărata
călăuză a omului, fiind pentru suflet ceea ce instinctual este pentru trup: o
voce a Naturii, pe care cine o ascultă nu se poate teme că va rătăci“.
(Rousseau)
Pentru cercetătorul trandisciplinar, găsirea „căii drepte“,
identificarea adevărului obiectiv, reprezintă cea dintâi şi cea mai importantă
misiune. Ridicându-se în sfera universalului, el poate descoperi legile prime
ale manifestării vieţii, poate învăţa să acceseze Limbajul Lumii, să
descifreze astfel tainele universului, dealtfel – aşa cum ne demonstrează
viziunea holografică – înscrise în toate lucrurile, de la firul de iarbă până la
strălucitoarele galaxii. Dar în egală măsură este responsabil de perceperea
corectă a mesajului, de înţelegerea sigură a Sensului, fără interferenţe şi
distorsiuni din partea fiinţei sale lumeşti şi a tuturor aspectelor ce ţin de
percepţia umană subiectivă (subiectivism şi individualism dealtfel perfect
normal şi necesar, pentru că, la scara întregului Univers nu pot exista două
lucruri identice – şi cu atât mai mult doi oameni). Căci el, cercetătorul
transdisciplinar trebuie să se constituie într-un punct fix de orientare, un far
sigur pe marea zbuciumată a devenirii/progresului societăţii şi persoanei
umane. Astfel încât, dacă la o extremă savanţii şi filosofii lumii încearcă să
caute un Sens, un Rost al lucrurilor, pierdut o dată cu rătăcirea credinţei, iar
la cealaltă extremă preoţii, în baza credinţei urmează Sensul, dar fără a-l
cunoaşte, fără a-l înţelege – şi astfel fără putinţă de a-şi împlini menirea ca
- 35 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

fiinţe umane (fiind în situaţia şcolarului care face tot ce i se spune atât timp
cât i se dictează, dar de îndată ce rămâne singur nici nu ştie, nici nu poate,
fiindcă nu a constuit nimic în sine, ci a primi totul de-a gata, din afară),
cercetătorul transdisciplinar este acea fiinţă umană aflată în avangarda
societăţii, care caută şi dscoperă prin efort propriu, nu un sens, ci însuşi
Sensul/Rostul lucrurilor, îl înţelege, îl crede, îl urmează – şi mai mult îl
transformă în stare de spirit accesibilă tuturor celor cărora li se adresează:
celor ce mâine vor parcurge rând pe rând şi cu toţii, acelaşi drum pe care
astăzi, calăuza l-a deschis spre orizontul devenirii.
Această imensă responsabilitate, precum şi capacitatea de a rămâne
mereu pe traseul acestei viziuni – veritabilă Cale de Mijloc – implică din
partea fiinţei cercetătorului o pregătire cu adevărat demnă atât de libertatea şi
supleţea filosofului, cât şi de pioşenia şi profunzimea sacră a preotului. Iar
această stare de vibraţie existenţială în echilibru armonic şi sinergic cu
întreaga realitate înconjurătoare, încadrată în marea Procesiune a Ordinii
Cosmice, nu poate fi obţinută altfel decât prin continua raportare la legile şi
valorile universale ce pot fi recunoscute numai la nivelul Conştiinţei. Căci ea
este, aşa cum o definea Rousseau, „instinctul divin, nemuritor şi glasul
ceresc, călăuza sigură a fiinţei noastre ignorante şi mărginite, dar inteligente
şi libere, judecătorul infailibil al binelui şi răului, care îl face pe om asemeni
lui Dumnezeu“ – „părtaş la edificarea armoniei universale a întregii creaţii“
(A. Munteanu). „Fără ea – ne spune Rousseau în continuare, nu am simţi
nimic altceva decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare cu
ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii.“

- 36 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

C. TRĂSĂTURILE DE CARACTER

1. Dorinţa sinceră de a sluji cunoaşterii şi progresului, dezvoltării


societăţii şi omului, privite ca sisteme cu devenire proprie, încadrate în
ansamblu şi mai vast al organizării cosmice.
Aşa cum am arătat în materialul privitor la specificul cercetării
transdisciplinare (“Fundamentele cercetării transdisciplinareă”) misiunea
cercetătorului nu este de loc facilitată de factorii umani, ba dimpotrivă,
condiţia sa, deşi de cea mai mare necesitate pentru societate, se numără
printre cele mai de jos în ierarhia valorilor comunităţii umane. Piedicilor
întâmpinate astfel din partea omenilor, li se vor adăuga obstacolele
conceptuale (neacceptarea noului la nivelul mentalităţii sociale, ataşamentul
comunităţii ştiinţifice faţă de paradigme demult depăşite de progresul istoriei
etc.), obstacolele financiare, politice, economice ş.a.m.d. Pentru a putea ţine
piept şi a răzbi prin noianul tuturor acestor vicisitudini, spre a-şi urma
chemarea, steaua–călăuză, care îi cere împlinirea rostului existenţial,
cercetătorul trebuie, mai întâi de toate, să îşi dorească în cel mai autentic
sens şi cu toată puterea fiinţei sale, să slujească deopotrivă omul şi progresul.
Dacă pentru alte profesiuni sociale se poate aplica sintagma lui
Hesse: „fie că-i îndrăgim, fie că-i iubim pe oameni, un lucru este clar: nu
putem trăi fără ei“, cercetătorul (în general), iar cu atât mai mult cel
transdisciplinar, nu numai că poate, dar trebuie să se poată desprinde de
marea masă socială, să-şi calce pe inimă, să-şi părăsească liniştea, căldura şi
pacea căminului pentru a se încumeta spre zări necunoscute, unde furtuni şi
vânturi reci îi vor pune la grea încercare corabia fiinţei sale. Atunci destinul
îi solicită o mare putere de concentrare – o mică greşeală de navigaţie şi totul
se poate sfârşi într-o clipă, în modul cel mai dramatic. (Să ne gândim la
- 37 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

bomba atomică!) Naufragiile pândesc la fiecare vâslă a gândului coborâtă în


valurile cunoaşterii. Iar naufragiul unui explorator, înseamnă suferinţă pentru
o întreagă lume, care şi-a pus visele, speranţele şi, poate, o parte importantă
din sufletul ei, în misiunea acestuia. De aceea, el trebuie să învingă: pentru
ei, pentru toţi cei rămaşi acasă cu ochii în zare şi pumnii strânşi. Încercările
nu contează, ci doar reuşitele, rezultatele.
Dar fără dorinţa de a se dărui pe sine celorlalţi nu se poate reuşi. Ba
chiar mai mult. Pe cât sunt de nefolositoare încercările, pe atât de inutile
jertfele. Chiar dacă lumea şi-a dorit dintotdeauna eroi la care să se-nchine şi
în care să creadă, acum însă e momentul faptelor. (Oricum, în mii de ani de
progress istoric, societatea a cumulat deja un număr mai mult decât
impresionant de „icoane cioplite“). Fiindcă, dacă „în lumea Naturii totul este
prin natură, în lumea omului, în schimb, nimeni şi nimic nu este ceva prin
sine însuşi“, ci numai prin şi în măsura în care, clipă de clipă, se face pe sine,
se edifică, dovedind reala sa valoare. Căci, ne reamintim în continuare o dată
cu Giovani Gentile „omul este om pentru că se face pe sine om“. Dar chiar şi
în lumea naturii, privighetoarea, ori ciocârlia – ce-ar fi dacă nu ar cânta
mereu? De aceea, aşa cum spunea Abraham Maslow: „fiecare om e o fiinţă
înzestrată cu un proiect. Ca să-şi realizeze împlinirea misiunii sale în viaţă,
pictorul trebuie să picteze, muzicianul să cânte, poetul să scrie versuri.
Pentru că există o tendinţă generală şi universală care îl conduce pe om să
devină ceea ce Sinele său este realmente. Iată de ce, ceea ce un om poate, el
trebuie să fie!“
Astfel că, cercetătorului transdisciplinar nu-i rămâne decât o singură
opţiune: aceea de a învinge. Atât jertfa de sine cât şi abandonul reprezintă, în
fapt, şi deopotrivă acte de trădare.

- 38 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Iar pentru a putea împlini această misiune dificilă, pentru a avea tăria
şi forţa necesare înălţării la aceste standarde precum şi învingerii
dificultăţilor, dorinţa / voinţa / chemarea interioară spre slujirea progresului
omului şi societăţii, sunt fără doar şi poate cele mai importante dintre
trăsăturile de caracter ale cercetătorului transdisciplinar, pe care deşi le are
din naştere, trebuie totuşi recunoscute, modelate, sporite şi menţinute la cele
mai înalte nivele posibile, pe toată durata vieţii.

2. Iniţiativa personală; spiritul întreprinzător


Cercetătorul este prin definiţie un corăbier, pentru care uscatul, cu
toate frumuseţile sale statice, e doar e excepţie de la marea eternă a
devenirii/ transformării. Şi întocmai precum păsările mării, deşi îşi stabilesc
pe stâncile ţărmului cuibul, îşi petrec viaţa în zbor, adică pe propriile aripi, la
fel cercetătorul, deşi trăieşte în lumea oamenilor, în cadrul şi normele
generale ale societăţii, viaţa şi fiinţa lui aparţin cu adevărat Orizonturilor şi
depărtărilor, acolo unde, o stea a lui şi numai a lui, îl cheamă să ajungă
pentru înmânarea darului învingătorului. Iar pentru aceasta, va trebui să-şi
câştige orizontul prin efort propriu. Şi pe cât e de adevărat că nici o pasăre
nu poate zbura cu aripile alteia, tot atât e şi faptul că „nici o pasăre nu zboară
prea sus, dacă se înalţă pe propriile-i aripi“ (Iorga).

3. Curajul, tenacitatea, conştiinţa efortului său


Cercetătorul transdisciplinar este în primul rând un om care nu se
teme: nu se teme de necunoscut, nu se teme de obstacole, nu se teme să
piardă, nu se teme de nimic altceva decât de un singur lucru: acela de a nu
progresa, de a nu ajuta societatea şi omul să poată edifica o zi de Mâine mai
avansată şi mai valoroasă decât cea de astă zi.
- 39 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Curajul însă, nu apare decât din momentul conştientizării


responsabilităţilor (a limitelor şi obstacolelor ce trebuie depăşite) şi al asumării
lor. Din acest punct de vedere optimismul este absolut necesar. Aşa cum afirma
Churchill, „pesimistul vede în orice oportunitate o dificultate, pe când
optimistul vede în fiecare dificultate o oportunitate.“
Dar, atât optimismul cât şi puterea asumării responsabilităţilor de
avangardă nu se pot manifesta cu toată amploarea, decât susţinute de
înţelegerea, de conştientizarea în toată plenitudinea ei, a misiunii deosebite
pe care o are de îndeplinit pentru întreaga comunitate umană. Fiindcă el
trebuie să trăiască în acea stare de spirit specifică unui veritabil tată de
familie: răspunde atât de starea de bine a fiecărui membru individual, cât şi
de buna dezvoltare a întregii familii. Tocmai întrucât cercetătorul
transdisciplinar e „cel care merge înainte“, dar nu de unul singur – aşa i-ar fi
probabil foarte uşor să răzbească – ci numai şi numai împreună cu toţi
ceilalţi. Pentru că, să ne amintim de spusele Scripturii cu privire la Călătorul
Însingurat care se grăbeşte să ajungă primul la Mecca cerească: la Poartă îl
întâmpnă Petru cu dureroasa întrebare: „Dar unde sunt fraţii tăi, trădătorule!“
Pe de altă parte, optimismul nu este o speranţă în aşteptare, o dorinţă
pentru ce va să vină, ori să fie, ci o voinţă de a face, o decizie de a participa,
de a lupta, de a învinge. O participare activă, constructivă. O contopire, o
identificare a fiinţei proprii cu rostul său existenţial; o autentică uniune a
făptuitorului cu fapta, a creatorului cu opera sa. Optimismul său nu este lupta
pentru a câştiga Ziua de Mâine, ci hotărârea de a edifica această Zi, prin
efort propriu, prin sacrificiul de sine, pentru ca ea să poată fi astfel o casă
plină de viaţă dăruită „Celor ce vin“. De aceea înţelegem atitudinea de
apropiere a lui Nietzsche pentru astfel de caractere. „Iubesc – spune el – pe
cel ce inventează şi munceşte ca să ridice casa Supraomului şi ca să
- 40 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

pregătească pentru el pământ, fiară şi plantă. Iubesc pe cel ce-şi risipeşte


sufletul, care nu vrea recunoştinţă şi nu dă îndărăt deloc: fiindcă el tot timpul
dăruieşte şi nu vrea să păstreze pentru sine.“

4. Modestia, perseverenţa, recunoaşterea limitelor şi depăşirea lor


“Un adevarat cercetător – arăta Al. Balaban – îşi dă seama cât de
mult mai are de învăţat, de intensitatea necunoscutului care i se deschide in
faţă. Numai semidoctii sunt autosatisfăcuşi şi-şi etalează ostentativ săracele
cunoştinţe, refuzând să se plece in faţa evidenţei atunci când evoluţia ştiinţei
face desuete paradigmele acceptate anterior”.
Recunoaşterea exietenţei limitelor nu se opune deloc viziunii/opticii
progresiste. Este o atitudine care ne ajută să înţelegem legătura şi necesitatea
existenţei celuilalt alături de noi, a efortului său care se adaugă efortului
nostru. După cum arăta Sfântul Augustin: cu toţii suntem cărămizi în
Templul pe care Dumnezeu /Viaţa/Universul îl edifică prin, şi din chiar
fiinţa noastră. Luată individual, fiecare piesă este finită, limitată, nu
reprezintă în sine înseşi decât o potenţă, nu o valoare. Doar împreună şi în
mâna Arhitectului îşi desăvârşesc propria măsură/rost/valoare pentru că
devin deopotrivă toate împreună şi fiecare în parte – în baza, să ne amintim,
Principiului holographic – un Templu al Vieţii.
De aici conştiinţa că el, cercetătorul, aparţine unui lung şir de
efoturi, unei întregi epopei în deplină desfăşurare, dator fiind celor ce au
clădit până Azi, precum de asemenea dator este, la rându-i, să edifice el
însuşi pentru Mâine.
Marii pionieri ai ştiinţei, deşi îşi apărau ideile cu fervoare şi adeseori
luptau pentru ele, erau, în cele mai multe cazuri, oameni modeşti, fiindcă îşi
dădeau seama prea bine ce mici erau realizările lor, comparate cu vastitatea a
- 41 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ceea ce rămânea încă să fie cunoscut. Către sfârşitul vieţii, Pasteur spunea:
„mi-am irosit viaţa“, gândindu-se la lucrările pe care le-ar fi putut face cu
mai mult folos. Se spune că, puţin timp înainte de a muri, Newton afirma:
„Nu ştiu ce par lumii, dar mie însumi îmi par ca un băiat care se joacă la
malul mării, amuzându-se cu una sau cu alta şi găsind, din când în când, câte
o pietricică mai arătoasă decât cele obişnuite, în timp ce marele ocean al
adevărului zace nedezvăluit în faţa mea”.
De aceea modestia este a doua sa natură. Tot ceea ce el decoperă, ori
pune în lucru, sunt pasaje, acte dintr-un scenariu cosmic ce s-a derulat
dintotdeauna şi va continua după aceleaşi reguli. Ca actor îi revine sarcina de
a-şi interpreta rolul; aşa cum ne amintea Epictet, cu secole în urmă: „Adu-ţi
aminte că eşti interpretul rolului dorit de maestru. Dacă este scurt, ca pe unul
scurt, dacă este lung ca pe unul lung. Dacă doreşte să joci rolul unui cerşetor,
joacă-l şi pe acesta aşa încât să pară cât mai natural.Dacă vrea să joci rolul
unui şchiop, al unui magistrat sau al unui simplu particular fă la fel.Căci
datoria ta este să interpretezi rolul ce ţi s-a dat intr-o prezentare cât mai
potrivită, dar aleagă acest rol stă în puterea altuia.”
Recunoaşterea limitelor este succedată îndeaproape de dorinţa
absolut necesară de a le depăşi. Prin definiţie cercetătorul este cel ce doboară
limitele, cel ce transcende orizontuirile; şi ca orice explorator autentic,
pentru a putea păşi dincolo de vreo graniţă exterioară, trebuie, în primul
rând, să doboare limitele sale interne.Trebuie să parcurgă procesul
dezvoltării personale echivalent metamorfozei fluturelui din omidă. Căci aşa
cum ne amintea Nietzsche: „am parcurs drumul de la vierme la supraom, dar
a rămas încă atâta vierme în noi“. Cercetătorul transdisciplinar este primul
chemat să-şi deschidă aripile spiritului nu pentru el, ci pentru misiunea sa,

- 42 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

care îi cere să descopere, să modeleze, să aducă celorlalţi o nouă lume, atât


pentru trupurile cât şi pentru sufletele acestora.
Şi cum nimic nu de dobândeşte decât prin muncă şi trudă, o altă
virtute necesară cercetătorului transdisciplinar este perseverenţa.
Perseverenţa este cheia oricărui progres, prin care dovedim că merităm cu
adevărat rezultatele obţinute, că ele sunt, nu o pomană a divinităţii, ci un
câştig al omului. În plus, ea reprezintă ultima fortăreaţă a sufletului. Când
norii grei întunecă orizontul devenirii şi ceţuri groase învăluie lumina
speranţei, nici raţiunea, nici optimismul, nici dorinţa, nimic nu ne poate fi de
folos precum ne este atunci virtutea perseverenţei. Când toate vânturile au
adormit pe marea devenirii, când orizonturile se strâng nocturne în jurul
nostru, perseverenţa rămâne singura briză ce suflă în velele Corabiei noastre
ajutându-ne să depăşim acest Moment de Repaos ucigător şi să ne continuăm
drumul dincolo de Ceţuri, spre zări senine şi ţărmuri îmbietoare.
Dar să ne reamintim: „ţărmurile îmbietoare“ sunt pentru cei ce vin şi
vor edifica acolo Casa Zilei de Mâine; a lor! Pentru cercetător, singura
locuinţă este Infinitul, Orizontul. Pentru el Ziua de Mâine este Eternă. Nu se
va transforma niciodată într-un Azi, care mâine să devină Trecut – adică o
urnă funerară. Fiindcă „memoria care nu se înnoieşte pe sine, care nu
creează «ex nouvo», nu are nimic, absolut nimic a-şi aminti. Şi nimic nu
rămâne în interiorul nostru când se stinge flacăra vie în care constă actul
spiritual, până când nu se reaprinde acea flacără. Încât, când ne închipuim ca
simpli spectatori pasivi ai sufletului nostru; chiar după o viaţă spirituală
intens trăită şi după opere mari ori creaţii puternice, noi, spectatori inerţi, ne
vom găsi în gol, în nimicul cel mai absolut“ (Giovani Gentile).
Căci dacă păsării i-au fost date aripi, este pentru a zbura. Iar zborul
presupune folosirea acestora clipă de clipă.
- 43 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Pentru cercetătorul transdisciplinar, perseverenţa este însăşi dovada


conştientizării naturii sale ca fiinţă aparţinătoare orizonturilor şi
voinţa/decizia de a-şi asuma/trăi această stare existenţială în mod continuu.
Nietzsche exprimă cel mai bine acest aspect ţinând de condiţia
existenţială a cercetătorului: “toate aceste păsări care au zburat departe, cât se
poate de departe, se vor opri desigur undeva, se vor lăsa pe un catarg sau pe o
stâncă aridă, şi vor fi încă mulţumite cu acest adăpost precar. Dar cine ar avea
dreptuul să conchidă de aici că nu mai există un imens spaţiu liber înaintea lor,
că ele au zburat atât cât se poate (sublin. lui Nietzsche)zbura? Toţi iniţiatorii,
toţi marii noştri precursori au sfârşit prin a se opri şi oboseala opreşte fără
atitudini nobile şi graţioase. Ni se va întâmpla la fel şi ţie şi mie. Dar ce
imortanţă am Eu sau Tu? Alte păsări vor zbura mai departe. Ceea ce noi am
văzut – credinţa noastră, se întrece cu a lor; în sus şi înainte, ea se înalţă
deasupra capetelor noastre, deasupra neputinţei proprii, şi vede acolo stolurile
unor păsări mult mai puternice decât noi, care se străduiesc căte punctul pe
care îl urmăream şi noi şi unde nu este mare, mare şi iarăşi mare. Unde voim
noi să ajungem? Vrem noi să trecem marea? Und ne duce această pasiune
puternică, şi care ne este mai scumpă decât orice pasiune? De ce tocmai în
direcţia aceasta în care până acum au apus toţi sorii omenirii? Ni se va spune
şi nouă odată că, tot mai mult cârmind spre Vest, credeam că vom descoperi o
Indie necunoscută – dar că soarta noastră a fost să fim învinşi de Infinit? sau,
fraţii mei, sau?…”

5. Valenţe hermeneutice, capacitatea de intuiţie, capacitatea de


percepere a sacralităţii vieţii
Aşa cum s-a arătat şi cu altă ocazie, sacrul este trăirea profundă a
fenomenului vieţii, derivând dintr-o atitudine de conştiinţă specifică şi din
- 44 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

înţelegerea/conştienţa (a nu se confunda cu conştiinţa) sensului şi rosturilor


fiecărui lucru în cadrul marelui Sistem organizat numit dintotdeauna Cosmos.
Sacrul reprezintă deci participarea în cunoştinţă de cauză la Procesele
Naturii, la derularea Fluxului Devenirii Universale; înseamnă decizia
personală de încadrare armonică în Templul Creaţiei şi actul implicării
sinergice prin contribuţia, puterea şi fiinţa proprie la Progresul Vieţii ca
fenomen cosmic.
De aceea capacitatea hermeneutică este absolut necesară pentru
posibilitatea perceperii Sensului şi mesajului pe care fiecare lucru îl poartă
cu sine, pentru toate celelalte.
În baza principiului holografic, partea este deopotrivă imaginea
întregului, iar întregul se regăseşte concomitent şi în egală măsură în toate
componentele sale care, dealtfel, reprezintă, clipă de clipă, rezultanta acţiunii
sinergice a tuturor părţilor întregului. Înţelegând mesajul lucrurilor, accesând
Limbajul Lumii, putem participa activ la devenirea noastră ca indivizi şi ca
societate, pentru că în acest fel, ceea ce era ascuns, se revelează, iar
dezvoltarea/progresul nostru nu mai ţine de conjuncturi, ci devine opera
propriei noastre decizii şi a efortului/voinţei personale.
În măsura în care Conştiinţa se defineşte ca locul sau organul fiinţei
noastre prin care se face auzită vocea Universului, ce ne îndrumă după
normele şi principiile etern valabile ale respectării Armoniei Csomice (a se
vedea şi supra, pct.II „Fondul moral şi de conştiinţă“), intuiţia ni se
înfăţişează drept o veritabilă funcţie a Conştiinţei, absolut necesară
accesării/recunoaşterii/implementării acestor norme la nivelul societăţii şi
persoanei umane.
Dat fiind specificul misiunii de avangardă a cercetătorului
transdisciplinar, Principiile Universale sunt singurele coordonate valabile şi
- 45 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

premise de întrebuinţat de către acesta în tot ceea ce ţine de îndeplinirea


activităţii sale. Iată de ce, pe lângă un bogat fond moral, o Conştiinţă avansată,
cercetătorul are nevoie deopotrivă de dezvoltarea Simţului Intuiţiei (care îl
călăuzeşte pe „Drumul Adevărului“), de capacitatea hermeneutică prin care să
poată înţelege şi aplica în comunitate mesajul fiecărui lucru precum şi de
trăirea la nivel de raţiune, simţire şi conştiinţă a sacralităţii vieţii, ca fiinţă şi
manifestare, în spatele nenumăratelor Forme putând astfel descoperi esenţa
din „Eterna Fiinţă a fiinţelor“ (Basarab Nicolescu).

D. TEMPERAMENT ŞI RESURSE ENERGETICE

Nu toate creierele lucrează la fel. S-au făcut încercări de a împărţi –


grosso-modo – oamenii de ştiinţă în două categorii, dar clasificarea este
arbitrară: probabil că majoritatea se află undeva între extreme şi întruneşte
multe caracteristici aparţinând ambelor tipuri.
Chimistul american W. D. Bancroft denumeşte un anumit tip de
oameni de ştiinţă „ghicitori“, (utilizând cuvântul „a ghici“ în sensul de a face
un raţionament ingenios sau o ipoteză înaintea faptelor); aceştia se conduc,
de preferinţă, după metodele aristotelice sau deductive. Mai întâi, sau în
orice caz într-un stadiu iniţial al cercetării, ei construiesc ipoteza, apoi o
verifică prin experiment. Cealaltă categorie el îi denumeşte „strângători“,
fiind strâng, acumulează date, până ce generalizarea sau ipoteza devine
evidentă; ei folosesc metoda inductivă sau baconiană. Totuşi, termenii de
„inducţie“ şi „deducţie“, „baconian“ şi „aristotelic“ pot produce confuzii şi
au fost uneori greşit folosite (a se vedea şi vol. ”Managementul cercetării
transdisciplinare”). Henri Poincaré şi Jacques Hadamard clasifică pe
matematicieni în „intuitivi“ şi „logicieni“, după felul în care lucrează,
- 46 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

folosind de predilecţie intuiţia sau înaintarea sistematică, treptată. Baza


acestei clasificări pare să fie apropiată de cea a lui Bancroft. Victor Săhleanu
utiliza terminologia „speculativ“ şi „sistematic“, considerată ca fiind “cel
mai simplu mod de a indica deosebirea principală între cele două categorii.”
Charles Nicolle făcea distincţie între a) geniul inventiv care nu poate
să devină un deposit de cunoştinţe şi care nu este neapărat de o inteligenţă
deosebită în sensul obişnuit al cuvântului şi b) omul de ştiinţă cu o
inteligenţă remarcabilă, care clasifică, raţionează şi deduce, dar este, după
Nicolle, incapabil de creaţie sau de descoperiri originale. Primul tip
utilizează intuiţia şi face apel la raţiune şi logică numai pentru a obţine
confirmarea descoperirii. Celălalt tip face cunoaşterea să înainteze treaptă cu
treaptă, ca un zidar care aşază cărămidă cu cărămidă, până ce, în cele din
urmă, se conturează o structură. Nicolle scrie că intuiţiile erau atât de
importante pentru Pasteur şi Mecinikov, încât uneori ei făceau comunicările
înainte de a fi obţinut rezultatele experimentale. Experienţele le slujeau mai
ales drept răspuns criticilor (a se vedea şi Anexa I).
Bancroft ilustrează în felul următor diferitele categorii ale viziunii
ştiinţifice. Drept exemple ale tipului systematic el îi dă pe Kelvin şi Sir W.
Hamilton, care spuneau: „măsurătoarea exactă şi amănunţită pare pentru
imaginaţia ştiinţifică o muncă mai puţin destinsă şi detaşată decât căutarea a
ceva inedit, dar aproape toate marile descoperiri ştiinţifice s-au făcut în acest
mod“.
„În fizică descoperirea de fapte noi este accesibilă oricărui cap pătrat
dotat cu răbdare, cu dexteritate manuală şi cu simţuri ascuţite“.
Să comparăm această declaraţie cu următoarea, făcută de Davy:

- 47 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

„Mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut un manipulator


îndemânatic; cele mai importante dintre descoperiri mi le-au sugerat
greşelile mele“.
Cei mai mulţi matematicieni aparţin tipului speculativ. Următoarele
remarci sunt atribute respective lui Newton, Whewell şi Gauss:
„Fără intuiţie îndrăzneaţă nu există mari descoperiri“.
“Progresele cunoaşterii nu se realizează de obicei fără curaj şi fără
libertatea de a ghici“.
“Posed rezultatul, dar nu ştiu însă cum să ajung la el“.
În ştiinţele biologice, cei mai mulţi dintre descoperitorii proeminenţi
au aparţinut tipului speculativ. Huxley scria:
„Este o iluzie destul de răspândită că cercetătorul ştiinţific are
obligaţia de a nu trece dincolo de generalizarea faptelor observate… dar
oricine are practica muncii ştiinţifice ştie că cei care refuză să meargă
dincolo de fapte, rareori ajung la ele“.
Următoarele două comentarii, făcute în ocazii diferite, dezvălie
punctual de vedere al lui Pasteur în această privinţă:
„Dacă cineva mi-ar reproşa că, trăgând aceste concluzii am mers
dincolo de fapte, eu aş răspunde: «Este adevărat că m-am hazardat
intenţionat în nişte idei care nu pot fi demonstrate în chip riguros. Acesta
este modul meu de a privi lucrurile»“.
„Numai teoria poate să ducă înainte şi să dezvolte spiritul inventiv“.
W. Ostwald clasifică pe oamenii de ştiinţă într-un chip uşor diferit:
el distinge între tipul classicist, care este sistematic şi a cărui caracteristică
principală constă în a duce la perfecţiune orice descoperire şi tipul romantic,
care are o multitudine de idei, dar în aclaşi timp manifestă şi o anumită
superficialitate în modul de a le folosi, numai arareori prelucrându-le până la
- 48 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

capăt. Ostwald spune că tipul clasicist este prost dascăl şi nu poate să facă
nimic înaintea altora, în timp ce romanticul îşi xpune cu uşurinţă ideile şi are
o enormă influenţă asupra studenţilor săi. El poate creşte câţiva studenţi
remarcabili, dar uneori dăunează originalităţii lor. Pe de altă parte, aşa cum
semnalează Hadamard, minţile foarte intuitive pot fi foarte obscure. Kenneth
Mees consideră că descoperirea ştiinţifico- practică şi tehnologia comportă
trei metode diferite de lucru: a) sinteza teoretică, b) observaţia şi
experimental, c) invenţia. Rareori se întâmplă, spunea el, ca vreun om să
exceleze în mai mult decât una dintre aceste activităţi, fiindcă fiecare dintre
ele necesită un tip de intelect diferit.
Tipul sistematic de om de ştiinţă este probabil mai potrivit pentru
cercetătorii care dezvoltă şi continuă ceea ce au făcut alţii, iar tipul
speculativ pentru cercetătorii exploratori; primul este mai potrivit pentru
munca în colectiv, în echipă, iar ultimul, fie pentru munca individuală, fie
pentru cea de conducător de echipă. Dr. E. L. Taylor descrie organizarea
unei mari întreprinderi comerciale de cercetare care foloseşte oameni de tip
speculativ, care jonglează cu ideilor lor, dar îndată ce dau peste ceva care
promite să fie de valoare, acest ceva este luat cu totul din mâinile lor şi
transferat cercetătorului de tip sistematic pentru a fi verificat şi dezvoltat
până la capăt.
Tipurile speculativ şi sistematic reprezintă, totuşi, extreme şi
probabil că cei mai mulţi oameni de ştiinţă îmbină anumite însuşiri ale
ambelor categorii. Studentul poate să îşi descopere înclinări naturale către un
tip sau altul: Bancroft consideră că adeseori un tip nu poate fi convertit în
celălalt. Probabil că cel mai bine este pentru fiecare să-şi urmeze înclinările
naturale şi ne-am putea întreba dacă nu cumva mulţi oameni de ştiinţă au
fost influenţaţi negativ de către profesorul în a cărui rază de acţiune s-a
- 49 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

întâmplat să intre. Lucrul important pentru noi este de a nu ne aştepta ca


fiecare să gândească în acelaşi fel ca noi înşine. E păcat ca un tânăr om de
ştiinţă care aparţine prin natura sa tipului speculativ să intre sub influenţa
unui tip sistematic şi să fie greşit îndrumat, într-o asemenea măsură încât să-
şi închipuie că imaginaţia sa trebuie să fie înăbuşită până la completa ei
eliminare. Omul care are propriile sale idei şi vrea să le pună la încercare
este mai apt de a fi atras în cercetare, de a da o contribuţie mai mare la
progresul ei şi de a obţine mai mult de la ea decât omul lipsit de imaginaţie
şi de curiozitate. Ultimul poate să facă o treabă folositoare în cercetare, dar
probabil că nu va avea el însuşi multă plăcere din aceasta. Ambele tipuri sunt
necesare pentru progresul ştiinţei, fiindcă ele tind să fie complementare.
Aşa cum am mai arătat şi în altă parte, o eroare frecventă printre
filozofi şi printre cei care scriu despre metoda ştiinţifică este de a crede că
descoperirile sunt făcute cu ajutorul unei acumulări sistematice de date până
la un punct când generalizarea devine o chestiune de logică elementară, în
timp ce, în realitate, lucrul acesta nu este adevărat, probabil, decât într-un
număr restrâns de cazuri.
Dar, indiferent de tipul temperamental în care se încadrează, ori de
stilul propriu de lucru, cercetătorul transdisciplinar trebuie să beneficieze de
o putere de muncă susţinută, de vigoare, energie şi dinamism echilibrat.
Satisfacţia rezultatelor precum şi conştiinţa semnificaţiei/utilităţii activităţii
sale, pentru comunitatea umană sau pentru individ în parte, la fel ca şi
spiritul optimist, ori perseverenţa sunt factori corelativi, adjutanţi. Dar toate
acestea trebuie să se sprijine pe resurse energetice interne semnificative.
Dacă oamenii în general îşi consumă energia prin acte de participare socială
(discuţii, întâlniri, jocuri, distracţii, reproducerea speciei, ori fapte ce
urmăresc obţinerea satisfacţiei – prin diverse mijloace: materiale, fiziologice,
- 50 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

afective ori spirituale), cercetătorul transdisciplinar va trebui să canalizeze


aproape întreg spectrul energetic spre împlinirea misiunii sale. Toate
celelalte lucruri / valori ale societăţii, pentru el sunt de mâna a doua. Fiindcă
lui nu-i aparţine lumea aceasta, ci abia Cea de Mâine pe care e necesar să o
edifice; astfel că, deşi are mai multe îndatoriri umane decât oricine altcineva,
nu beneficiază de drepturile ce li se oferă celorlalţi membri ai comunităţii.
Tocmai întrucât valorile sociale sunt de domeniul trecutului; o dată scăptat
de gravitaţia lor, prins în jocul de grup al oamenilor, va uita de misiunea sa
ce constă în zborul spre zări şi înălţimi încă neatinse. Pe de altă parte, toate
lucrurile pe care societatea i le pune la dispoziţie pe parcursul vieţii sale sunt
cu titlu de împrumut, pentru generaţiile de mâine. Sub nici un chip nu-i este
permis să risipească aceste daruri, ci trebuie să le investească în actul creator
al cercetării şi sporindu-le valoarea prin chiar îmbogăţirea cu efortul şi fiinţa
proprie; să le poată apoi transmite mai departe, la încheierea misiunii sale
prezente.
“Aceasta-i adevărata bucurie a vieţii – recunoştea George Bernard
Show – a fi folosit într-un scop a cărui măreţie o şi recunoşti. A fi o forţă a
naturii, şi nu o mână de pământ frământată de necazuri şi de revendicări,
plângându-se că lumea nu se dedică fericirii ei. Sunt de prere că viaţa mea
aparţine întregii comunităţi umane; consider că e un privilegiu să fac pentru
ea tot ce-mi stă în putere, atât cât voi trăi.Vreau să fiu de folos până în ceasul
morţii. Cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât trăiesc mai intens. Mă bucur
de viţă de dragul ei. Pentru mine nu e o lumânare, e o splendidă torţă care
mi-a fost încredinţată pentru o vreme şi pe cae vreau să o fac să strălucească
atât cât pot mai mult , înainte de a o înmâna generaţiilor viitoare.”

- 51 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

E. CAPCITĂŢI INTELECTUALE. MATURITATE AFECTIVĂ,


COGNITIVĂ ŞI INTUIŢIONALĂ

Aşa cum am văzut anterior, intuiţia este necesară cercetătorului


transdisciplinar pentru perceperea Sensului, a mesajului unităţii lucrurilor,
dincolo de aparenta fragmentare a cunoaşterii la nivel conceptual. Intuiţia – ca
voce a Conştiinţei – devine astfel instrumentul cel mai sigur de a ne ghida în
funcţie de legile universale ale organizării vieţii. Totuşi, pentru a putea da în
folosinţă, pentru a putea utiliza în folosul comunităţii descoperirile şi
cunoaşterea dobândită de el, la graniţa orizonturilor, cercetătorul trebuie să fie
în egală măsură pregătit, antrenat în a crea forme conceptuale, în măsură să
facă inteligibil şi utilizabil/ perceptibil de către toţi semenii săi, rezultatul
efortului propriu de investigare. De aceea, în primul rând i se cer capacităţi
intelectuale specifice spiritului ştiinţific, o minte disciplinată, un mental
deopotrivă cu valenţe/capacităţi analitice, dar şi sintetice, obişnuinţa de a
analiza problemele în perspectivă, de a recunoaşte şi extrage principiile
generale, capacitatea de abstractizare, dar şi de teoretizare.
“Geniul – spunea Pavlov – constă în a vedea ceea ce văd toţi şi a
înţelege ceea ce încă nu a înţeles nimeni.”
Coeficientul de inteligenţă nu este deosebit de semnificativ spre a
necesita neaparat a fi luat calcul, pentru că, în ziua de astăzi, o inteligenţă
chiar sub medie este în măsură să recunoască valorile transdisciplinare ale
vieţii şi care, aşa cum am arătat, nu se adresează doar raţiunii, ci fiinţei în
esenţă şi în ansamblul său, ca un tot unitar. Rămâne însă important aspectul
ce vizează educarea minţii, disciplinarea ei în a trata problemele sub aspect
ştiinţific şi mai ales în a găsi modalităţi practice de implementare – la nivel
de societate şi om – a Ideilor (abstracte) pe care cercetătorul le descoperă pe
- 52 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

parcursul investigaţiei sale. Aşa cum ne îndemna Eminescu: „citeşte! Citeşte


mereu. Creierul tău va deveni astfel un laborator de idei şi imagini din care
vei întocmi înţelesul şi filosofia vieţii“.
Fiindcă „firea omului produce fie plante bune fie buruieni; de aceea
trebuie ca, la timpul potrivit, pe unele să le cultivăm, iar pe celelalte să le
stârpim“ (Francis Bacon)
Alături de maturitatea cognitivă câştigată în urma acestei
disciplinări, cercetătorul trebuie să plaseze maturitatea afectivă ca o condiţie
sine qua non a echilibrului de personalitate. Fără o personalitate echilibrată,
care să constituie o bază sigură, solidă pentru propulsarea transformărilor, a
prefacerilor la nivel de ştiinţă şi societate umană, există riscul potenţial ca
întreaga energie a Ideii (mai ales a celor mari, profund reformatoare) să fie
direcţionată greşit, făcând din cercetător un veritabil revoltat, producător de
haos, în loc de a-i permite să-şi manifeste rolul edificator al progresului, al
valorilor şi ordinii sociale la un nivel superior.

F. INDEPENDENŢA ŞI DETAŞAREA. ORGANIZAREA VIEŢII

Cercetătorul transdisciplinar este o pasăre a cerului, liberă a se


îndrepta spre orice orizont deschis de viziunea transdisciplinară, aşa cum a
fost ea prezentată anterior (a se vedea supra pct.A) şi datoare să aducă şi să
pună descoperirile sale la dispoziţia comunităţii şi omului, pentru progresul
acestora şi buna lor dezvoltare în acord cu standardele ordinii cosmice,
respectând armonia tuturor sistemelor la nivel de Univers.
Îndeplinindu-şi această misiune el trebuie să evite a se lăsa intimidat,
ori abătut de la drumul său de vreo autoritate externă, indiferent din ce sector
al vieţii sociale ar fi aceasta – politic, economic, religios, naţional, familial
- 53 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

etc. Singurul ghid şi autoritate de urmat este propria sa Conştiinţă şi


principiile universale puse în slujba societăţii şi fiecărei persoane.
De asemenea independenţa vizează şi domeniul concepţiilor /
doctrinelor/ ideilor. Căci unul dintre pericolele majore pentru cercetare este
acela de a avea idei preconcepute, ori fixe.
De aceea cercetătorul, spre a-şi păstra libertatea de acţiune (în faptă
şi gândire), e necesar să păstreze o detaşare rezonabilă (uneori chiar totală)
faţă de multiplele aspecte ale vieţii şi mentalităţii obişnuite. El trebuie „să
acţioneze ca un om de gândire şi să gândească, deopotrivă, precum un om de
acţiune“ (Bergson) pentru că, aşa cum ne arăta Platon, spre deosebire de
oamenii obişnuiţi, el este cu adevărat un „creator mai bucuros în suflet, decât
în trupuri; căci aceştia sunt oameni – ne spune el, prin vocea Diotimei, în
“Banchetul” – care procreează mai bucuros în suflete decât în trupuri,
creând, se-nţelege, astfel încât cele care cad în sarcina spiritului să fie
concepute şi zămislite.Vrei să şti care anume? Cele referitoare la gândire şi
nu mai puţin, la orice altă virtute. Dintre aceştia, deci, fac parte tot atât poeţii
care lucrează lucrările originale, cât şi printre meşteşugari , toţi cei numiţi
inventatori.
Îar cea mai mare dintre lucrările cugetului lor, şi ceamai frumoasă
dintre toate , priveşte întocmirile ctăţilor şi aşezămintelor omeneşti , ceea ce
se numeşte în acest caz chibzuinţă şi dreptate socială.
Şi iată, dacă unul dintre aceştia poartă de tânăr în suflet ca o fiinţă
divină, sămânţa creaţiei, când ajunge în floara vârstei, deodată e cuprins de
datoria zămislirii şi cunoaşterii. El caută atunci în jurul lui frumuseţea în care
ar putea procrea, căci în urât nu va putea zămisli niciodată. Şi stăpânit de
creaţie, îmbrăţişează mai curând corpurile frumoase, decât pe cele urâte;
dacă întâlneşte în drum un suflet frumos, nobil şi de o natură aleasă, îndată îl
- 54 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

cuprinde dragostea pentru această îndoită întrupare frumoasă. În faţa unei


astfel de făpturi el devine într-o clipă plin de idei cu privire la virtute şi la
felul în care trebuie să fie omul superior, ce procupări trebuie să aibă şi
încearcă chiar s-o modeleze. Apropiindu-se astfel de frumos şi împărtăindu-
se din el, se înfiripă şi ia naştere ceea ce stă încă de mult încolţit în suflete .
Pezent sau absent, el îşi aduce aminte de alesul său şi face să crească
împreună cu dânsul rodul propriei sale creaţii.”
Sau, cum recunoştea Shakespeare: „omul şi muntele se aseamănă,
dar cu deosebirea că, prin munţii săi pământul încearcă să se înalţe spre cer,
pe când prin oameni cerul coboară pe pământ“.
Pe de altă parte, să ne amintim de spusele lui Goethe: „ceea ce ne
face liberi nu e refuzul de a recunoaşte ceva deasupra noastră, ci chiar faptul
de a venera ceva superior.“ De aceea, aşa cum arăta M. M. Davy cercetătorul
trasdisciplinar este întocmai filosofului lui Platon, o fiinţă care venerează
Ideea, devenită altarul jertfirii/dăruirii vieţii sale şi o veritabilă Axis mundi o
organizării întregii sale existenţe. „Pentru Platon – ne spune M. M. Davy –
ideea, obiect principal al cunoaşterii, nu poate fi definită în termeni
conceptuali; intuiţia ideii nu este un act de extaz, în sensul obişnuit.
Accesul la Idei este fructul unei discipline de obişnuinţă şi de
asemănare a părţii luminoase şi divine a psihicului, a logosului sufletului, cu
regiunile de ordin divin ce sunt deasupra lui.
Ideile sunt absoluturi ale Binelui suveran: frumuseţe absolută, dreptate
absolută, bunătate absolută. De aceea numai filosoful şi prietenii ideilor care
au putut cunoaşte această cetate, această realitate supremă vor şti să
organizeze lumea şi să o guverneze urmând modelele.
Platon transpune cunoştinţele, religiile, acţiunile în planul unificat al
contemplaţiei. De aceea înţeleptul retras din lume devine savant,
- 55 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

matematician, om politic. Guvernatorul lui Platon este un contemplativ, un


mistic ce a atins esenţa şi a simţit prezenţa lui Dumnezeu. I se cere atunci să
renunţe la bucuria sa şi să coboare alături de fraţii săi, ca să exercite printre
ei viaţa eminentă a virtuţilor, a eroismului, a sfinţeniei.
După ce a aruncat, de pe culmi, această privire sinoptică ce cuprinde
sinteza, filosoful devine întemeietorul Cetăţii conform cu dreptatea. Prin
dreptate, ideile se nasc una din alta şi formează organismul cetăţii. Realitatea
cuprinsă în această vocabulă nu are nimic comun cu regulile exterioare ce
supraveghează buna ordine, ci este echivalentul unei stări de sfinţenie
interioară, a unei dispoziţii a sufletului independentă de acte etice sau de alt
fel. În primul rând este starea de perfecţiune a lumii inteligibile, concepută şi
realizată prin convertirea contemplativă.
Finalitatea umană este de a realiza în sine şi apoi în afara sa acest ideal.
Reînnoirea se obţine nu prin mijloace empirice, ci prin imitarea modelelor
supra-terestre…Dreptatea- aşa cum este definită în „Republica“ înseamnă să
acţionezi şi să îndeplineşti ceea ce este necesar conform nivelului tău de
evoluţie şi al destinului corelativ acestui nivel. Ce ţi-a fost acordat de Zeul
Suprem în acest sens.“

G. APTITUDINILE CREATOR-INOVATOARE ŞI FONDUL ARTISTIC

“Naşterea ideilor noi şi – arăta Ion Moraru – originale se realizează


printr-un efort prometeic şi printr-un chin sisific. Efortul uneori dramatic ţine
de esenţa creativităţii şi a persoanei creative. Cine nu e capabil sau dispus să-
l facă, n-are ce bate la poarta Templului Creaţiei, căci ea va rămâne veşnic
închisă.”

- 56 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Creaţia este deopotrivă chin şi fericire. <<Lucrez la volumul II –


scria Bertrand Russel în Autobiografia sa – Când am spor e o mare
încântare, când stau pe loc, însă, este pentru mine un chin tot atât de mare>>
Omul înzestrat cu harul muncii şi cu potenţe creative, devine fiinţă
prin excelnţă creatoare. Sutele de schiţe pictorului, pregătitoare şi
premergătoare creaţiei, lunile de muncă filigramică la şlefuirea trăsăturilor
unui chip sculptat, ce vrea să tindă spre perfecţiune, zecile de variante ale
creatorului liric, care “potriveşte” cuvintele şi efectele poetice spre a produce
emoţia artistică, anii, uneori zecile de ani ai savantului, convertiţi în ipoteze,
teorii, invenţii şi descoperiri şi ele îndelung meditate, făcute şi refăcute, sau
încercarea temerară a filosofului de a le cuprinde pe toate într-o mare
sinteză, printr-un intens travaliu de gândire şi voinţă, sunt de natură să
evidenţieze sublimul efort creativ.
Pentru că, în fapt, aşa cum arăta Jacques Maritain, „crearea unei
lumi noi, nu va fi opera războiului, ci a forţei de viziune şi de voinţă, a
energiilor de reformă intelectuală şi morală care se vor fi dezvoltat în
conştiinţa colectivă şi la oamenii de direcţie şi orientare responsabili, […]
rezerve de vitalitate în potenţialul istoriei […] care tind impetuos să se
actualizeze.“
Cercetătorii transdisciplinari constituie avangarda detaşamentului
acestor creatori de Lume Nouă, aflate „la intersecţia dintre universul creaţiei
umane şi cel al creaţiei naturale - acolo unde se defineşte statutul omului de
fiinţă cosmică, supraordonat calităţii sale de fiinţă bio-psiho-sociale“ (T.
Stănciulescu).
Fiindcă ea, creaţia este “cea mai eficace şcoală a răbdării şi a
lucidităţii. Este de asemenea mărturia zguduitoare a singurei demnităţi a
omului: revolta tenace împotriva condimpotriva condiţiei sale , perseverenţa
- 57 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

într-un efort pe care-l consideră steril. Ea cere un efort cotidian, stăpânire de


sine, apreciere exactă a limitelor adevărului, măsură şi forţă. Ea înseamnă
asceză. Şi toate acestea pentru nimic, pentru a repeta mereu acelaşi lucru şi a
nu înainta nici măcar cu un pas. Dar poate că marea operă de artă are mai
puţină importanţă decât încercarea la car-l supune pe om şi prin ocazia pe
care i-o dă de a-şi depăşi propriile năluciri, şi de a se mai apropia cu încă
puţin de realitatea sa nudă”.(Albert Camus)
Căci aşa cum s-a arătat, „experienţa creatoare exală dintotdeauna un iz de
transcendenţă, întrucât, prin ea omul se simte asemeni lui Dumnezeu,
făuritor şi părtaş la Armonia Universală. Iată de ce, asumându-şi un destin
creator, fiinţa umană nu doar că evadează din stihia contingenţei, a
perisabilităţii, dar dobândeşte, totodată, convingerea că Facerea Lumii abia a
început în cele şapte zile şi că urmează Cea de-a Opta Zi, de care este
responsabilă pe deplin şi în care poate şi trebuie să trudească după puterile
sale pentru a spori şi a redeschide mereu Ciclul Primordial“ (Doina Balahur)
. “Astfel omul execută un act pozitiv de creaţie ori de câte ori aşează o
înfăptuire pe pământ, sub soare. Dacă în definitiv are dreptul de a se naşte,
acest drept rezultă, desigur, din faptul că el nu constituie nici mai mult nici
mai puţin decât o trăsătură a peisajului, asemenea stâncilor, copacilor, urşilor
sau alibinelor, din natura căruia îşi derivă existenţa sa”.(Frank Loyd Wright)

H. ALTE TRĂSĂTURI DE PERSONALITATE IMPORTANTE

• Inteligenţa superioară;
• Persistenţă, perseverenţă, tenacitate. Am văzut că uneori
tenacitatea e mai valoroasă ca perspicacitatea;
• Înclinaţia de a munci din greu; capacitatea de travaliu, de efort;
- 58 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• Aptitudinea de a înţelege esenţialul;


• Memorie bună (mai ales memoria de lungă durată);
• Puterea caracterului. Capacitatea de a domina împrejurările, de a
se domina şi pe sine;
• Sănătate deplină (sănătate de fier spre a face faţă imensului travaliu
fizic şi psihic implicat în creaţie. “Să creezi e cea mai grea muncă” arăta
I.Moraru);
• Capacitatea de concentrare îndelungată asupra unui lucru
(atenţie stabilă, nu fluctuantă);
• Îndemânare tehnică (pentru creaţia tehnică);
• Calităţi etice: respectul pentru adevăr (adevărul e fundament
pentru construcţie, falsul fundament pentru demolare. Pe fals nu se poate
construi, nu se poate crea);
• Independenţa gândirii (nonconformismul);
• Flexibilitatea gândirii;
• Curiozitatea epistemică;
• Năzuinţa de afirmare, spiritul de competiţie;
• Imaginaţia bogată (mai ales cea creatoare);
• Echilibrul armonios al aptitudinilor şi acţiunilor (Paul Popescu-
Neveanu);
• Originalitatea (Byron, paradoxul originalităţii: „Pentru a fi
perfect original, trebuie să gândeşti mult şi să citeşti puţin. Dar acest
lucru este imposibil, deoarece trebuie să fi citit înainte de a învăţa să
gândeşti“);
• Voinţa puternică. Să vrea neapărat să fie creator;

- 59 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• Simţul umorului. Favorizează atitudinea ludică, detaşarea de


sine şi de alţii. A.Einstein spunea despre simţul umorului că el constă în
“capacitatea de a nu te lua în serios nici pe tine, nici pe alţii”;
• Trăiri emoţional-afective puternice. Stabilitate şi maturitate
emoţională. Încordarea emoţională puternică generează starea de durere
psihică, de chin, fământare. Creaţia e, într-un anume fel, chin şi fericire.
Ea se naşte, frecvent, din marile dureri şi din starea de fericire;
• Spirit introvertit (concentrat permanent pe problemele
interioare);
• Spirit interogativ-investigativ; de a întreba, de a se autochestiona
etc. Este o capacitate pe care japonezii o posedă prin excelenţă. Aceasta
se asociază curiozităţii lor ieşite din comun. În orice context, japonezul
are de pus zeci de întrebări.
• Mirarea – dezmirarea (L. Blaga). Creaţia e, într-un anume fel, mirare,
căutare, aflare şi dexmirare; şi apoi din nou, ciclul se reia, într-un context
epistemic;
• Migala, simţul ordinii; ordine în relativă dezordine;
• Simţul estetic. Prin diferite metode, procedee, ritualuri etc.
orientalii cultivă insistent acest simţ;
• Curaj în abordarea problemelor dificile;
• Varietate a intereselor şi divergenţă a preocupărilor;
• Nivel de aspiraţie ridicat şi idealuri înalte;
• Toleranţa la ambiguitate (gândire paradoxală, în genul lui
Maxwell, a logicilor paraconsistente);
• Tendinţa de informare cât mai largă;
• Iniţiativă;

- 60 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• Preferinţă pentru gândire abstractă;


• Tendinţă spre autoafirmare;
• Spirit fantezist; aventurier în plan intelectual;
• Încredere în forţele proprii;
• Dorinţa de a schimba;
• Preferinţă pentru complexitate şi asimetrie (un fel de Ikebana
intelectuală);
• Spontaneitate;
• Asumarea riscului;
• Plăcerea de a publica;
• Plăcerea de a contribui la dezvoltarea ştiinţei;
• Dorinţa de a înţelege şi a explica fenomenele;
• Dragoste statornică faţă de ştiinţă;
• Ambiţia pozitivă, de a se situa la loc de cinste în rândul
oamenilor de ştiinţă (Ch. Darwin); de a câştiga stima colegilor;
• răbdare nemărginită de a reflecta îndelung asupra oricărui
subiect (Ch. Darwin);
• deosebită sârguinţă în a observa şi a aduna fapte (asta pentru ştiinţele
factuale);
• Capacitate asociativ– combinatorie mare;
• Spirit critic (analiza, compararea şi ierarhizarea valorilor);
• Motivaţie puternică;
• Capacitatea de a transpune ideile în codul imagistic;
• Capacitatea de a obiectualiza ideile;
• Capacitatea de a vedea în spaţiu şi în timp;
• Echilibru între imaginaţie şi gândirea critică;
- 61 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• Înclinaţie spre enigmatic (dezlegarea enigmelor);


• Gândire pantareică (mereu curgătoare, în raport cu gândirea fixă,
stereotipă);
• Receptivitate la critică; analiza cu obiectivitate a oricărei
observaţii;
• Pasiuni colaterale (hobbies);
• Practicarea meşteşugurilor (dezvoltarea inteligenţei practice);
• Capacitatea de a învinge frica de greşeală (vezi exemplele cu R.
Brown, C. F. Gauss);
• Conlucrarea bună a conştientului şi inconştientului;
• Capacitate intuitivă (de iluminare şi de predicţie).

I. DESPRE DEMNITATEA CERCETĂTORULUI CA OM DE ŞTIINŢĂ

Demnitate şi ştiinţă: iată două atribute omeneşti în cel mai înalt


grad, definind (cu alte cuvinte) un tip uman de certă superioritate. Ştiinţa
poate conferi demnitate, dar ea obligă, totodată, la demnitate. Am spune că
ştiinţa – prin bucuriile pe care le oferă cunoaşterii, prin puterea asupra
realităţii la care poate conduce – este o nepreţuită valoare pe care ne-o pune
la dispoziţie societatea şi trebuie să ne arătăm demni de ea.
Demnitatea exprimă atitudinea omului faţă de sine însuşi; este o
formă a cunoştinţei de sine, a autocontrolului, a autoexigenţei. Fiecare avem
răspundere faţă de oameni şi faţă de noi înşine, fiecare ne datorăm respect şi
suntem datori să merităm acest respect. Măreţia potenţială din fiecare om se
cere actualizată; prin muncă, prin intensificarea lucidităţii, prin lărgirea
sferei cunoaşterii, prin aspiraţie etică şi prin conduită consecventă. Omul de
- 62 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ştiinţă „ideal“ – sau aşa cum a fost idealizat de către ceilalţi oameni – ajunge
la demnitate închinându-şi viaţa căutării şi slujirii adevărului, urmând
neabătut drumul progresului, fiind oricând dispus la jertfe în numele ţintei pe
care o urmăreşte, consumându-se în lupta cu ignoranţa şi cu necunoscutul. În
acest destin caracteristic, omul de ştiinţă, cercetătorul, este pătruns de
conştiinţa necesităţii obiective a eforturilor şi a renunţărilor sale. Ceea ce
face excelenţa activităţii ştiinţifice este, mai ales, faptul că ştiinţa nu
tolerează minciuna, mistificarea, falsificarea, improvizaţie, superficialitatea.
Activitatea ştiinţifică uneşte consecvenţa logică cu cea morală. Strâns legat
de nevoie materiale şi spirituale ale societăţii, fiecare pas înainte al ştiinţei
are implicaţii etice.
Tocmai pentru că activitatea ştiinţifică se fundamentează pe
respectul adevărului şi cere un climat de libertate şi contribuie ea însăşi la
libertatea materială şi spirituală a omenirii, pretindem omului de ştiinţă să fie
cât mai aproape de idealul moral, (aşa cum s-a arătat mai sus) cât mai egal
cu sine însuşi, cât mai curajos, mai sincer şi mai cinstit: cu un cuvânt – cât
mai demn.
Desigur, nu orice om care lucrează în câmpul ştiinţei este un om de
ştiinţă în adevăratul înţeles al acestui termen. Aşa cum arăta V.Săhleanu,
“astăzi activitatea ştiinţifică s-a profesionalizat, este o ocupaţie mai deseori
decât o preocupare, poate fi o carieră tehnică şi nu numai un sacerdoţiu. Dar,
odată cuprins în orbita cercetării ştiinţifice, orice om este obligat să respecte
valorile morale intrinseci, constitutive, ale căutării adevărului – şi se
contaminează de măreţia cinstei. Mai mult, abaterile sale de la linia
demnităţii riscă să fie atent depistate şi sever reprobate, mult mai aspru
judecate decât faptele altor profesionişti”.

- 63 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Demnitatea exprimă şi recunoaşterea sau nerecunoaşterea de către


societate a valorii personalităţii. Respectul pentru personalitatea omului de
ştiinţă, întrucât este “lucrător în domeniul spiritului”, depinde de gradul de
cultură al mediului social ca şi de prestigiul ştiinţei. Trăim la începutul erei
unei noi ştiinţe şi credem că atitudinea omului faţă de omul de ştiinţă nu este
încă bine conturată, sau este fluctuantă şi contradictorie. Ştiinţa a impregnat
cu diverse comodităţi viaţa cotidiană, a realizat performanţa zborurilor
interplanetare, dar a creat totodată terifiante arme de distrugere şi uneori e
greu să ştim dacă ne-a făcut mai fericiţi. Faptul că cercetarea ştiinţifică,
cultivarea şi promovarea ştiinţei au devenit ocupaţii relativ răspândite, a
contribuit la banalizarea noţiunii de om de ştiinţă, de cercetător, la coborârea
de pe soclu a unui simbol. “Probabil că depăşirea acestei situaţii critice de
psihologie socială – precizează autorul amintit – stă, totuşi, în puterea
cercetătorilor, a oamenilor de ştiinţă, animaţi cu adevărat de suflu etic.
Pentru aceasta se cere ca fiecare dintre ei să fie un exemplu de atitudine
demnă”.

- 64 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL IV
DEONTOLOGIA CERCETĂRII TRANSDISCIPLINARE

A.Conduita generală a Cercetătorului Transdisciplinar

Ca orice domeniu al vieţii sociale şi întocmai precum în cadrul


tuturor categoriilor profesionale, conduita generală a cercetătorului
transdisciplinar trebuie să fie în perfectă concordanţă cu specificul activităţii
acestuia, trebuie să fie armonizată cu principiile ce guvernează viziunea
transdisciplinară, dar mai ales, atitudinea sa este necesar a îmbrăca valenţe
deopotrivă paideice şi euristice, puse în slujba comunităţii, a individului
uman şi a progresului universal.
Astfel încât, cercetătorul transdisciplinar, dator va fi, clipă de
clipă, a se strădui să înţeleagă, să respecte, să se conformeze unui
comportament pe care îl putem cel mai bine înţelege urmând sfaturile,
îndemnurile, experienţa şi înţelepciunea viziunii unora dintre cei care, la
rândul lor – şi în timpul lor – au străbătut (chiar fără a rămâne în memoria
umanităţii drept „celebrităţi“, ori „chipuri de statui“) distanţa ce desparte
omul prezentului de omenirea viitorului şi întinzându-şi aripile spiritului
peste orizonturile devenirii, au creat o punte între Pământ şi Cer, între Om şi
Fiinţă, între noi şi întreg Universul ale cărui părţi constitutive suntem.
De aceea, înainte de a porni la drum, cercetătorul transdisciplinar
trebuie să ia cu sine îndemnul lui Constantin Noica: „nu uita că Dumnezeu
te-a trimis pe lume să-l înlocuieşti, să dai sensuri, să creezi, să duci începutul
său mai departe“, fiindcă „nimic nu se face fără noi; şi nu va fi progres social
dacă nu-l asigurăm cu propriul nostru progres, cu puterea noastră de caracter
şi de pricepere. Se cade – arată în continuare Albert Fouille – ca noi să
- 65 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

prevedem şi să pregătim viitorul; el va consta numai din ceea ce noi am


făcut“. Viitorul de mâine este imaginea visului nostru de azi. Iar „pe cât e de
adevărat că omul creează visul, tot pe atât şi faptul că visul ne creează la
rându-i pe noi“ (Maxwell). Lumea e reprezentarea noastră, ne amintea
Schopenhauer, dar mai mult decât atât este măsura puterii şi priceperii
noastre de creaţie, a voinţei şi a organizării întregului act de fiinţare.
Pentru cercetătorul transdisciplinar lumea este un scop al existenţei
sale, căci aşa cum arăta Thomas Harris „scopul e un vis cu termen de
împlinire. Dacă nu ştii ce vrei şi încotro te îndrepţi, nu vei ajunge niciodată
nicăieri.“ Însă tocmai de aceea revine cercetătorului misiunea orientării
corecte a lumii şi omului, fiindcă el este farul călăuză spre împlinirea
destinului cosmic al umanităţii.
Iată de ce, în primul rând va ţine seama de cuvintele lui Edwin
Markham: “Ce orbi suntem până ce nu vedem/ Că-n orice zămislire
omenească/ Nu merită nimic să realizăm/ Dacă nu ne gândim pe om s-l
crească/ De ce să ridicăm oraşe şi palate / Când omul tot în tină îl lăsăm/
Zadarnic e să construim o lume/ Când pe constructor nu îl înălţăm “
Şi orientându-ne după calea cea dreaptă înţelege, o dată cu Hegel
că „adevărul are natura de a străbate atunci când timpul a sosit; şi de aceea el
nu apare niciodată mai devreme, nici nu găseşte un public nepregătit; şi
trebuie să fim convinşi că şi individul are nevoie de acest rezultat spre a-şi
confirma astfel ceea ce este lucrul său singuratic şi spre a experimenta
convingerea care aparţine mai întâi numai particularităţii, ca fiind ceva
universal.”

“Iar pentru a se putea ridica la înălţimile universalului trebuie el


însuşi să fi fost sceptic, dogmatic, istoric şi, în afara de acestea poet,
- 66 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

colecţionar, călător, ghicitor de enigme, moralist vizionar sau <<spirit


liber>>, în fine, să fi fost aproape toate, pentru a fi parcurs cursul valorilor
umane şi al sentimentului valorilor, pentru a putea privi cu ochi şi cu o
conştiinţă multiplă din înălţime către toate depărtările, din adâncime către
toate înălţimile, dintr-un colţ către ceea ce este pretutindeni. Dar toate
acestea nu reprezintă decât condiţii prime ale misiunii sale; această misiune
însă cere altceva: cere ca el să creeze valori…” (Nietzche)
Adevărata creaţie este însă în spirit, aşa cum arăta Mircea Maliţa:
„orice acţiune trebuie produsă la început în gând… tot ce clădeşte mâna
omului trebuie mai întâi creat la scară mică, precedat de o machetă… În
proiect stă însăşi esenţa umanităţii.“ Dar „acţiunea practică în zona spiritului
– ne arată în aceeaşi ordine de idei, Vasile Pavelcu – cere ochi care să vadă
departe şi o inima deprinsă să aştepte. Spre a învinge greutăţile imediate şi
concrete omul de ştiinţă trebuie să se înarmeze cu concepte abstarcte, de
proporţii vaste şi făurite pentru adâncimi şi depărtări mari. Fiindcă menirea
sa este de a ne deschide perspective largi asupra existenţei umane“. Pentru că
în rest, puterea de a face o dobândeşte în virtutea destinului său de cretator,
de la Natură - să ne amintim de ceea ce recunoscuse Abraham Maslow:
„există o tendinţă universală ca fiecare om să devină ceea ce sinele său
trebuie să fie“ – aşa cum era convins şi Tolstoi. Acesta afirma: „sunt sigur că
există în om o infinită putere atât morală cât şi fizică, dar această putere este
prevăzută cu o frână cumplită: dragostea de sine sau mai curând grija de
sine, care generează neputinţa. De cum se eliberează de această frână, omul
dobândeşte Atotputernicia.“
Fiindcă “omul este o fiinţă înzestrată cu un proiect“ (Maslow), iar
misiunea primă a cercetătorului transdisciplinar este aceea de a „fi oglinda în
care lumea îşi comtemplă chipul, cu toate neregularităţile, spre a le putea
- 67 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

îndrepta“ (B. Nicolescu, L. Wittgenstein). Căci, „dacă de la o piatră se poate


învăţa ce e duritatea, de la o pasăre ce e cântecul“, de la el, în schimb,
omenirea poate învăţa „ce e omul şi destinul“. (Herman Hesse).
De aceea, în calitate de oglindă a omului şi lumii, cercetătorul
transdisciplinar trebuie, el însuşi să urmeze sfatul lui William Blacke: „cel al
cărui chip nu străluceşte, nu va fi stea niciodată“. Dar prin „proiectul său de
viaţă“ (amintit de Maslow) el trebuie să devină stea, astfel că va descoperi
„disciplina ca fiind cea mai înaltă dintre virtuţi, numai cu ajutorul ei puterea
şi dorinţa putând fi ţinute în echilibru, iar strădania proprie să devină
rodnică“ (Kazantzakis). Pentru aceasta va trebui mai întâi să-şi câştige
propria libertate prin „supunerea unui ritm superior sieşi“ (idem).
Pentru că, ne arată Noica, „libertatea e capacitatea de a valorifica
înfrângerile şi de a-şi depăşi reuşitele. <<Să-ţi cucereşti libertatea în fiecare
zi>>, cum spune Faust, cum spun atâţia? Dar să-ţi cucereşti gândul cel nou,
în fiecare zi, aici stă omenescul.“
Astfel că “libertatea nu înseamnă nici înălţare nici cădere, ci
înseamnă că omul intră într-o sferă unde e posibilă atât înălţarea, cât şi
căderea. Înălţarea merge pe linia închegării şi desăvârşirii unei comunităţi pe
care am numit-o morală; căderea însă, este urmarea împotrivirii omului de a
accepta ordinea morală şi a trufiei sale ce-l îndamnă să se proclame suveran
şi liber de orice obligaţie faţă de semenii săi şi faţă de Creatorul lui. De
aceea un om care crede în existenţa unei ordini universale şi dacă observă
tulburarea unei ordini parţiale [la nivelul societăţii sau a vieţii sale
individuale], va căuta să restabilească ordinea parţială în conformitate cu
principiile ordinii universale, nu va fi filosof – căci filosofia se naşte din
îndoiala în existenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a o construi – ci reformator,
pentru care principiile ordinii universale sunt bine stabilite, deci programul
- 68 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

său de acţiune e fixat de la început în temeiul acestor principii.”(Traian


Stănciluescu)
Această ibertate presupune, deci, îndatorirea de a se crea pe sine
însuşi ca valoare născută din educaţie şi dezvoltare interioară. Fiindcă
„studiile îşi pun pecetea asupra caracterului, iar cultura perfecţionează natura
– arăta Francis Bacon – căci însuşirile naturale sunt asemenea plantelor
sălbatice; dar firea omului poate produce şi plante bune, şi buruieni. De
aceea, trebuie ca, la timpul potrivit, pe unele să le cultivăm iar pe celelalte să
le stârpim. Fiindcă cel ce se înfăţişează numai aşa cum este el, trebuie să
aibă merite peste măsură de mari, după cum o piatră preţioasă trebuie să fie
cu adevărat splendidă pentru a fi montată fără altă podoabă.“
Aşa cum arăta Givani Gentile: “omul nu este de la natură om.
Nimeni nu este – în felul acesta – cineva. A fi om nu înseamnă, deci, a
profita de un privilegiu natural, nici a păstra pură şi intactă demnitatea
umanei naturi. A fi om înseamnă o activitate pozitivă: a se crea pe sine
însuşi. Omul devine om în mod progresiv, prin forţe proprii, simţind ori de
câte ori face sau spune ceva, că este el însuşi autorul acestui ceva. El nu va
putea – oricât ar vrea să fie de indulgent faţă de sine – să nu-şi asume
răspunderea propriilor greşeli sau – oricât ar vrea să fie de modest – să nu
aibă conştiinţa propriilor sale merite. Această intimă convingere de a fi noi
autorii lumii noastre, creatorii vieţii noastre, formează însuşi sentimentul
libertăţii, al forţei noastre creatoare, cu un cuvânt, al naturii noastre
spirituale.”
Iar educaţia pe care o aplică cercetătorul trandisciplinar atât asupra
sa, cât şi pentru lume, nu poate fi decât paideică, adică, aşa cum o definea L.
Mumford, o „transformare a personalităţii umane pe tot parcursul vieţii, nu
doar o simplă educaţie, ci deopotrivă creaţie şi invenţie, iar omul însuşi este
- 69 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

opera de artă pe care caută să o formeze“. Este deopotrivă o „cale de


cunoaştere obiectivă, o cale de autocunoaştere şi o cale de viaţă, care ne dă
cu adevărat posibilitatea înţelegerii raţiunii de a fi“. (Petre Papacostea) În
baza acesteia, cercetătorul poate înţelege cu claritate misiunea şi obiectivele
existenţei sale, pentru că, „în lumina adevăratei cunoaşteri – spunea Fischte
– lucrurile sunt cu totul altfel decât bâjbâite cu mâna prin întunericul
neştiinţei“, astfel încât “şi dacă ar avea înaintea lui o viaţă de secole, ar şti să
o rânduiască de pe acum conform înclinaţiei sale, încât să nu-i rămână nici o
oră de prisos” (idem). Fiindcă înţelege că „fiinţa umană este o parte a
întregului numit de noi Univers, o parte limitată în timp şi spaţiu. Ea-şi
resimte propria identitate, sentimentele, gândurile ca pe ceva separat de
restul, un fel de iluzie optică a conştiinţei sale. Această iluzie este pentru noi
un fel de închisoare ce ne limitează la dorinţele personale şi la afecţiunea
pentru câteva persoane apropiate nouă.Misiunea noastră este să ne eliberăm
din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii, îmbrăţişând toate
fiinţele şi întreaga natură, în frumuseţea sa. Nimeni nu este capabil să atingă
integral această performanţă, dar lupta şi efortul pentru ea este o parte a
eliberării şi un fundament pentru pacea interioară“.(Albert Einstein)
În baza acestei înţelegeri, conduita sa este pătrunsă de ceea ce
Einstein denumea „sentimentul religios cosmic, care este cea mai mare şi
nobilă cauză aflată la baza cercetării ştiinţifice; aceasta constituie menirea
primordială a artei şi ştiinţei şi anume de a trezi şi menţine acest sentiment în
sufletul celor receptivi faţă de el.
Ştiinţa fără religie este şchioapă. Religia fără ştiinţă este oarbă.
Adevărata religie a fost înnobilată şi aprofundată graţie cunoaşterii
ştiinţifice. Ştiinţa nu numai că purifică imboldul religios de reziduurile sale

- 70 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

antropomorfice, dar contribuie şi la crearea unei spiritualităţi religioase


pentru înţelegerea vieţii“.
Astfel prin educaţie, cunoaştere, creaţie şi transformare interioară,
cercetătorul transdisciplinar, înainte de a fi călăuză pentru omenire devine el
însuşi un veritabil „far strălucitor“, un “Hyperion” iluminat „a cărui
conştiinţă îmbrăţişează întreg Universul; acesta devine propriul său corp în
timp ce trupul său fizic devine manifestarea Spiritului Universal, viziunea sa
devine expresie a unei realităţi superioare, iar discursul său expresia
adevărului etern“.(Lama Angarika Govinda)
Pentru că el, asemeni lui Fritjof Capra, vede “mistica şi ştiinţa ca pe
două manifestări complementare ale mentalului, ale facultăţilor sale intuitive
şi raţionale. Fizicianul modern cercetează lumea printr-o extremă rafinare a
raţiunii; misticul printr-o extremă rafinare a intuiţiei. Sunt două modalităţi de
abordare complet diferite care implică mult mai mult decât o anumită
concepţie despre lumea fizică. Nici una din ele nu poate fi înţeleasă în
contextul celeilalte, nici una nu poate fi redusă la cealaltă; amândouă sunt
necesare înţelegerii lumii, completându-se reciproc.
Ştiinţa nu are nevoie de mistică, mistica nu are nevoie de ştiinţă. Dar
oamenii au nevoie de amândouă. De filosofia mistică pentru a înţelege
natura ultimă a lucrurilor, de ştiinţă pentru a trăi în societatea modernă.
Nu de sinteza acestor două avem nevoie, ci de interacţiunea dinamică
dintre intuiţia mistică şi analiza ştiinţifică“.
Fiindcă – arăta Ilia Prigone – „adevărul e străin de timpul devenirii.
Pentru a ajunge la contemplarea adevărului, sufletul, prizonier al trupului, al
simţurilor, al aparenţelor, trebuie să se elibereze de legăturile care-l încătuşează.
Pentru a accede la cunoaşterea autentic intelectuală, omul de ştiinţă trebuie să se
lepede de interesul pentru o lume înşelătoare şi schimbătoare.“
- 71 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

„Cineva care este asemănător cu Einstein în ceea ce priveşte


creativitatea, nu e acela care imită ideile lui Einstein, nici măcar cel care
aplică aceste idei într-un mod nou, ci, mai degrabă, este acela care învaţă de
la Einstein şi apoi merge mai departe, pentru pentru a face ceva original, care
este capabil să asimileze ceea ce este valid în munca lui Einstein şi apoi trece
dincolo de această muncă în feluri diferite. Aşa că ceea ce putem face în privinţa
marii înţelepciuni, deopotrivă orientale şi occidentale, a trecutului, este să o
asimilăm şi să ne îndreptăm spre noi şi originale percepţii, relevante în condiţiile
noastre prezente în viaţă.“( David Bohm)
„Ceea ce poate omul să facă – arată în continuare David Bohm – este
să-şi dăruiască întreaga atenţie şi energie creativă pentru a limpezi şi ordona
totalitatea câmpului măsurii. Aceasta implică, desigur, nu numai
manifestarea măsurii ca standard extern, ci şi a măsurii interne, sub formă de
sănătate a corpului, de moderaţie în acţiune şi de meditaţie, care împreună
pot conferi o înţelegere a măsurii gândirii.
Aceasta din urmă are o importanţă particulară deoarece iluzia că
sinele şi lumea sunt sfărâmate în fragmente îşi are originea în tipul de
gândire care trece dincolo de măsura cuvenită şi confundă propriile sale
produse cu aceeaşi realitate independentă.
Pentru a ne sustrage acestei iluzii este nevoie de o înţelegere nu doar a
lumii ca un întreg ci, de asemenea, a modului în care instrumentul gândirii
funcţionează.
O astfel de înţelegere implică un act de percepţie original şi creativ,
privind toate aspectele vieţii, atât cel mental cât şi cel intuiţional, deopotrivă
prin simţuri, minte şi trăire la nivel de conştiinţă; şi acesta este, adevăratul
sens al meditaţiei.“

- 72 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Fiindcă „în domeniul inteligibilului, mai presus de toate este Ideea


Binelui – afirma Platon – care este anevoie de văzut, dar odată văzută, ea trebuie
concepută ca fiind pricina pentru tot ce-i drept şi frumos; ea zămisleşte în
domeniul vizibil lumina şi pe domnul acesteia, iar în domeniul inteligibil, chiar
ea domneşte, producând adevăr şi intelect. Iată de ce cred că cel ce voieşte să
facă ceva cugetat în viaţa privată sau în cea publică, trebuie s-o contemple.“

B. Îndatoririle fundamentale ale cercetătorului transdisciplinar

Aşa cum s-a arătat până în acest punct, condiţia cercetătorului


transdisciplinar se caracterizează în primul rând prin originalitate, constând
într-o bază comună, specifică oricărui creator de valori spirituale (fie că i s-a
spus, de-a lungul timpului artist, om de ştiinţă, savant, filosof, înţelept etc.)
la care aportează sinergic elemente de specificitate unică, derivate din noile
cerinţe ale dezvoltării ştiinţei, în accord cu progresul ciclurilor de viaţă la
nivelul întregului univers. (recomandăm a se vedea şi volumul
“Fundamentele cerctării transdisciplinare“).
Alături de atitudinea interioară conturată în secţiunea precedentă,
îndatoririle fundamentale vin să accentueze şi jaloneze cadrele generale în
care conduita cercetătorului se plasează ca manifestare exteriorizată. Totuşi,
dat fiind specificul de profesiune liberală, al cercetării transdisciplinare, pe
de o parte, iar pe de alta caracterul de activitate existenţială, adică deopotrivă
ţinând de fiinţa şi de conştiinţa cercetătorului, aceste îndatori reprezintă, nu o
impunere instituţională, ori sub vreo altă formă, din partea unei autorităţi
exterioare, ci ele se constituie în „clauze“ ale unui „contract moral”, pe care
cercetătorul îl semnează cu propria sa Conştiinţă şi prin care se angajează, în

- 73 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

faţa Universului, a Lumii şi a Vieţii, de a se pune în slujba acestora,


împlinindu-şi astfel misiunea sa de rang planetar şi cosmic.
În cele ce urmează vom prezenta succint o parte dintre cele mai
importante momente ce marchează şi definesc astfel comportamentul
cercetătorului transdisciplinar în raport cu priorităţile misiunii sale.

1. Îndatorirea de prospectare, identificare şi urmare a Adevărului

„Mi-e prieten Platon, dar mai bun prieten adevărul, afirma Aristotel,
arătând în acest fel că lumea principiilor transcende valoarea raporturilor
interumane.”
„S-a spus că adevărul sălăşluieşte înăuntrul omului. Ceea ce este
adevărat nu doar în sensul celor afirmate, anume că omul numai în sine
însuşi poate găsi advărul la care aspiră sufletul său, ci şi într-un alt sens, care
e doar consecinţă a celui dintâi: că adică, adevărul omului este lăuntric şi că
numai privind în acest înăuntru se poate cunoaşte adevărataa natură
omenească. Iar celui ce n-ar voi să accepte conceptul filosofic implicit în
acea zicere – deoarece atâţia sunt care, dimpotrivă, convinşi fiind că
adevărul ar fi în afara omului, şi că acesta, când îl caută, trebuie să se
îndrepte mai degrabă spre studiul naturii pe care o vede în jurul său şi o
simte deosebită de sine – e lesne să-i demonstrăm o altă propoziţie, care are
de fapt o intrinsecă înrudire cu cea amintită la început: că adică, în interiorul
omului este nu numai adevărul omului, ci adevărul tuturor
lucrurilor.“(Giovani Gentile)
„Dacă ne-am obişnuit cu ideea că gândirea nu se pronunţă asupra
realităţii când e vorba de problemele esenţiale – arată în completare Rudolf
Steiner – dacă ne-am dat osteneala de a nu vedea în ea decât o educatoare în
- 74 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

scopul înţelepciunii, un mijloc deci, de a ne educa pentru a deveni mai


înţelepţi, faptul de a putea dovedi o dată un lucru şi o dată altul, nu ne mai
stinghereşte cu nimic.
Constatăm atunci foarte repede că dacă putem să lucrăm şi să ne
educăm pe noi înşine cu ajutorul concepţiilor şi ideilor, este tocmai pentru
că, în elaborarea conceptelor, realitatea nu intră în joc.
E greu de înţeles bine diferenţa dintre faptul de a judeca şi cel de a te
lăsa instruit de către realitate; dar când am înţeles-o, când nu aplicăm
judecata decât pentru a răspunde necesităţilor vieţii practice şi ne lăsăm
instruiţi de fapte pentru a ajunge la realitate, ne ridicăm încetul cu încetul la
starea sufletească pe care am numit-o <<aderare la real>>.
Această aderare este atitudinea sufletului care nu caută să scoată din el
însuşi adevărul, ci aşteaptă ca lucrurile să i-l reveleze şi ştie să rabde până ce
va fi îndeajuns de copt pentru a primi această revelaţie; el lucrează asupra-şi
şi aşteaptă răbdător clipa când, ajuns la un anumit grad de maturitate, se va fi
pătruns pe de-a-ntregul de adevărul pe care îl revelează lucrurile.“
Pentru că – ne reaminteşte Symmachus – „la o taină atât de mare nu
se poate ajunge pe un singur drum“. De aceea, câţi călători, atâtea drumuri;
numai adevărul este mereu acelaşi.

2. Slujirea comunităţii umane şi a tuturor fiinţelor

„Omul se naşte şi trăieşte în societate. Acesta este un adevăr ce nu se


poate tăgădui – arăta Anibal Teodorescu. Omul născându-se, moşteneşte
patrimoniul nu numai material, dar şi moral, intelectual, artistic al
înaintaşilor lui, şi îl transmite la rândul său, urmaşilor, adăugând o parte mai
mare sau mai mică, după însemnătatea valorii sale personale. În cea mai
- 75 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

mică mişcare a noastră este ajutorul a neânsemnate generaţii, dispărute, după


cum în cel mai neânsemnat obiect de care ne servim sunt sforţările atâtor
minţi şi atâtor braţe pe care nu le mai cunoaştem.“
„Iată de ce, ne explică Leon Bugeois în completare, există, pentru
fiecare om care trăieşte, o datorie faţă de toţi oamenii care trăiesc, din cauza
şi în măsura serviciilor ce i-au fost aduse prin sforţarea tuturor.
Dar mai există şi o datorie faţă de generaţiile viitoare, datorită
serviciilor ce i-au fost aduse de generaţiile trecute. La obligaţia de a participa
la sarcinile asociaţiei actuale, pentru a o întreţine şi a o păstra, se adaugă
obligaţia de a o creşte şi a fi părtaşi în aceleaşi condiţii de repartizare
echitabilă la sarcinile acestei creşteri.Capitalul comun al asociaţiei omeneşti
este o organizaţie vie, pe cale de necontenită prefacere şi a cărei evoluţie nu
poate avea loc fără continuitatea sforţării constante a tuturor.“
“Noi învăţăm în fiecare zi cine este aproapele nostru printr-o
experienţă care lărgeşte tot mai mult hotarele individualităţii noastre.
Oamenii au crezut că au ajuns la suprema realizare a altruismului iubindu-se
între ei – observă Giovani Gentile; dar iată că vine Sfîntul Francisc şi ne
reaminteşte că întreaga realitate a lumii trebuie iubită, îmbrăţişată, făcută să
retrăiască prin conştiinţa noastră. Altruist cu adevărat va fi acela care va fi
ştiut să depăşească personalitatea lui empirică prin care se opune fiinţelor şi
lucrurilor ce-l înconjoară, cuprinzând în sine toată lumea făcând din ea
realitatea însăşi a activităţilor sale spirituale. Dar la un astfel de altruism,
care ar însemna realizarea cea mai completă a spiritului nu se ajunge decât
prin etape, depăşind formele mai apropiate de alteritate acelea în care ne este
încă uşor să ne recunoaştem pe noi înşine, până când vom ajunge să cucerim
şi pe cele mai îndepărtate, acelea care la prima vedere ar părea veşnic
străine.”
- 76 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

3. Perfecţionarea continuă, ca om şi ca model

În afara cărţii – arăta Petre Ţuţea – nu trăiesc decât dobitoacele şi


sfinţii. Primele pentru că nu au raţiune, ceilalţi fiindcă o au într-o măsură
prea mare ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă.” De
aceea Eminescu îndeamnă: “Citeşte! Citeşte mereu. Creierul tău va deveni
astfel un laborator de idei şi iamagini din care vei întocmi înţelesul şi
filosofia vieţii”.
Şi în plus, „mulţumeşte-te să te perfecţionezi pe tine însuţi; acesta este
singurul lucru pe care poţi să-l faci pentru a face lumea mai bună…şi detestă
toate convenţiile nejustificate.“ (Wittgenstein)
Pentru că, să ne amintim o dată cu Giovani Gentile:“omul nu este de la
natură om, şi nimeni nu este în felul acesta cineva. A fi om nu înseamnă,
deci, a profita de un privilegiu natural, nici a păstra pură şi intactă
demnitatea naturii umane. A fi om înseamnă o activitate pozitivă: a se crea
pe sine însuşi. Omul devine om în mod progresiv, prin forţe proprii, simţind,
ori de câte ori spune sau face ceva, că este el însuşi, autorul acestui ceva. El
nu va putea – oricât ar vrea să fie de indulgent faţă de sine – să nu-şi asume
răspunderea propriilor greşeli sau – oricât ar vrea să fie de modest – să nu
aibă conştiinţa propriilor sale merite. Această intimă convingere de a fi noi
autorii lumii noastre, creatorii vieţii noastre, formează însuşi sentimentuul
libertăţii, al forţei noastre creatoare, cu un cuvânt, al naturii noastre
spirituale“.
Putem, acum să fim de acord cu Cioran care prefera „de o mie de ori
existenţa dramatică, torturată pentru destinul ei în lume şi chinuită de cele
mai consumatoare flăcări interioare, decât un om abstract, frământat de
probleme abstracte şi impersonale, care nu angajează fondul subiectivităţii
- 77 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

noastre…Pentru a face din destinul tău o problemă subiectivă şi universală în


acelaşi timp, trebuie să scobori toate treptele unui iad lăuntric.“ Pentru că
numai în înfrângere se vădeşte adevărata măreţie a omului, şi numai din
cădere se naşte orice autentică virtute. Fiindcă – arăta André Compte-
Sponville – “se poate vorbi despre două tipuri de virtute: virtutea exclusiv
morală (virtute în sensul pe care i l-a dat Kant : acţiune din datorie) şi
virtutea etică (cea descrisă de Aristotel si Spinoza: fă binele de bunăvoie şi
cu bucurie). Avem bevoie desigur de amândouă, de prima cu atât mai mult
cu cât nu suntem, din păcate capabili de a doua.”

4. Descoperirea principiilor universale şi urmarea lor

Fazele <<metafizice>> şi <<pozitiviste>> se succed atât în


evoluţia fiecărui individ, cât şi în istoria omenirii, confirmând că şi pe plan
sufletesc ontogeneza reproduce filogeneza – arăta Mihai Şerban. Viaţa
individului biped începe cu mirarea, se continuă în magie şi atinge maximul
de efervescenţă în planul metafizic, la vârsta adolescenţei.” Iată de ce,
continuă Kant, “ne putem tot atât de puţin aştepta la faptul că spiritul uman
va renunţa cândva, în întregime la investigaţiile metafizice, ca şi la faptul că
noi, pentru a nu mai respira de fiecare dată aer impur, am prefera la un
moment dat să ne oprim în întregime respiraţia”
Omul este liber să îmbrăţişeze orice drum, să aleagă orice cale –
atât în ştiinţă, cât şi în dezvoltarea personală. Să ne amintim însă, că numai
“tecerea de la privire la înţelegere, de la lumină la iluminare, este adevăratul
drum de spiritualizare, cel mai adesea greu de realizat.” (Traian
Stănciulescu)

- 78 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Astfel încât “din păcate prea puţini dintre oameni cunosc stadiul de
OM, în care ar trebui să se împletească în mod fericit urzeala metafizică în
bătătura pozitivistă. În foarte puţine situaţii se petece această mirabilă
evoluţie, în majoritatea cazurilor fondul general al existenţei umane fiind cel
de mohorală acră.” (Mihai Şerban)
Pentru că “libertatea nu înseamnă nici înălţare nici cădere – explică
în continuare Traian Stănciulescu – ci înseamnă că omul intră într-o sferă
unde e posibilă atât înălţarea, cât şi căderea. Înălţarea merge pe linia
închegării şi desăvârşirii unei comunităţi pe care am numit-o morală; căderea
însă, este urmarea împotrivirii omului de a accepta ordinea morală şi a trufiei
sale ce-l îndamnă să se proclame suveran şi liber de orice obligaţie faţă de
semenii săi şi faţă de Creatorul lui.
Şi tocmai de aceea „un om care crede în existenţa unei ordini
universale dacă observă tulburarea unei ordini parţiale [la nivelul societăţii
sau a vieţii sale individuale], va căuta să restabilească ordinea parţială în
conformitate cu principiile ordinii universale. El nu va fi filosof – căci
filosofia se naşte din îndoiala în existenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a o
construi – ci reformator, pentru care principiile ordinii universale sunt bine
stabilite, deci programul său de acţiune e fixat de la început în temeiul
acestor principii.”(Idem)
Iată de ce, o dată cu recunoşterea acestei ordini universale, nu mai
rîmâne decât un singur lucru de înfăptuit: „să schimbăm lucrurile cum se
cere şi să uităm cum le-am fixat mai înainte.“ (Ulm Spineanu)

- 79 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

5. Raportarea la conştiinţă şi la valorile acesteia

Să ne reamintim o dată cu Hegel că abia „conştiinţa este nivelul la care


existenţa devine ştiinţă; ea este re-flexie (aplecare adânc meditativă către altul
şi către sine), discriminare şi ierarhizare valorică, trăire aprobatoare a faptei
morale înălţătoare şi instanţa dezaprobatoare a gândului şi actului degradat. La
nivelul conştiinţei se realizează trăirea tonică a datoriei împlinite, cât şi starea
astenică de insatisfacţie, a impulsului spre autodepăşire“.
De aceea pentru cercetătorul transdisciplinar, ca şi pentru înţeleptul lui
Confucius, “nimic nu e mai evident decât lucrurile descoperite în tainiţele
ascunse ale conştiinţei sale; nimic nu este mai vădit pentru el decât cauzele cele
mai subtile ale acţiunilor. De aceea omul superior – spune Confucis în
continuare – veghează cu atenţie asupra sugestiilor secrete ale conştiinţei sale.”

6. De progres continuu (de a merge mereu mai departe)

Nietzsche exprimă cel mai bine această îndatorire ţinând de condiţia


existenţială a cercetătorului: “toate aceste păsări – spune el – care au zburat
departe, cât se poate de departe, se vor opri desigur undeva, se vor lăsa pe un
catarg sau pe o stâncă aridă, şi vor fi încă mulţumite cu acest adăpost precar.
Dar cine ar avea dreptuul să conchidă de aici că nu mai există un imens
spaţiu liber înaintea lor, că ele au zburat atât cât se poate (sublin. lui
Nietzsche) zbura? Toţi iniţiatorii, toţi marii noştri precursori au sfârşit prin a
se opri şi oboseala opreşte fără atitudini nobile şi graţioase. Ni se va
întâmpla la fel şi ţie şi mie. Dar ce imortanţă am Eu sau Tu? Alte păsări vor
zbura mai departe. Ceea ce noi am văzut – credinţa noastră, se întrece cu a
lor; în sus şi înainte, ea se înalţă deasupra capetelor noastre, deasupra
- 80 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

neputinţei proprii, şi vede acolo stolurile unor păsări mult mai puternice
decât noi, care se străduiesc căte punctul pe care îl urmăream şi noi şi unde
nu este mare, mare şi iarăşi mare. Unde voim noi să ajungem? Vrem noi să
trecem marea? Und ne duce această pasiune puternică, şi care ne este mai
scumpă decât orice pasiune? De ce tocmai în direcţia aceasta în care până
acum au apus toţi sorii omenirii? Ni se va spune şi nouă odată că, tot mai
mult cârmind spre Vest, credeam că vom descoperi o Indie necunoscută –
dar că soarta noastră a fost să fim învinşi de Infinit? sau, fraţii mei, sau?…”
Căci „omul începe de la înţelesul înfrângerii – arăta Noica. Nu şi-a
dorit-o, a făcut totul ca s-o evite, dar îi vede binefacerea, bogăţia, rodnicia în
ceasul când cade.“
Fiindcă aşa e sufletul omului: „ se bucură şi se înviorează mai mult
prin înaintarea în lucruri mărunte, decât prin baterea pe loc în lucruri mari. În
ce constă până la urmă fericirea? Nicidecum în a beneficia din plin de ce
este: (bani, valori, cultură), ci în a face posibil ce nu este, ce nu e încă. Până
şi biologic e aşa: copilul. Dar spiritual este numai aşa: scrii pentru cititorul
care nu s-a născut încă, te cultivi pentru a obţine alt înţeles şi un gând nou,
trăieşti sub fascinaţia lui ceea ce stă să vină.“ (Noica)
Iată de ce trebuie păstrat mereu în minte îndemnul aceluiaşi Educator
de oameni, citat mai sus: “nu uita – spunea el – că Dumnezeu te-a trimis pe lume
să-l înlocuieşti, să dai sensuri, să creezi, să duci începutul său înainte.”
Fiindcă ceea ce contează cu adevărat astăzi, “nu este diferenţa
dintre cei care cred şi cei care nu cred, ci deosebirea dintre cei preocupaţi şi
cei indiferenţi. (Abatele Pire)

- 81 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

7. De valorificare a potenţialităţilor întregii sale fiinţe

“Nimic nu rămâne în interiorul nostru – arăta Giovani Gentile –când


se stinge flacăra vie în care consistă actul spiritual, până nu se reaprinde acea
flacără; astfel încât, de fiecare dată când ne închipuim ca simpli spectatori
pasivi ai sufletului nostru, chiar după o viaţă spirituală intens trăită şi după
opere mari şi creaţii puternice, noi, spectori inerţi, ne vom găsi în gol, în
nimicul cel mai absolut. Atâta spirit, deci, atâta bogăţie spirituală, câtă viaţă
spirituală în act.”

8. De îndrumare şi sprijinire a celorlalţi cercetători

“Transmiterea cunoştinţelor este pentru cel care le posedă o


adevărată datorie. Nu e suficient ca descoperitorul să facă ceva; el trebuie să
dea posibilitatea şi a ltora să realizeze ceva. Chiar când descoperim nu avem
aproape nimic ce să nu fi fost în prealabil primit. Dispunem de un singur
mijloc de a ne achita această datorie – să luminăm, la rândul nostru, pe alţii.
Trebuie să “transmitem” nu numai rezultatele, ci şi metodele. Ceea ce
trebuie este ca cercetătorul să continuie a fi cel ce găseşte şi-i învaţă pe alţii
să găsească.” (Gaston Berger)
Edwin Markham exprima această îndatorire versificat, în felul
următor: “Ce orbi suntem până ce nu vedem/ Că-n orice zămislire
omenească/ Nu merită nimic să realizăm/ Dacă nu ne gândim pe om s-l
crească/ De ce să ridicăm oraşe şi palate / Când omul tot în tină îl lăsăm/
Zadarnic e să construim o lume/ Când pe constructor nu îl înălţăm.”
Iar în plus e necesar să observaţia pedagogică a lui Blaga: “de câte
ori explic ceva mai multor persoane – recunoştea el – învăţ de la cei ce
- 82 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ascultă fără să scoată un cuvânt lucruri pe care niciodată, singur nu mi le-aş


fi spus.” – şi să ne reamintim de “Tainiţele Conştiinţei”(Confucius), de
faptul că adevărata ştiinţă este “stare de conştiinţă” (Hegel) şi de faptul că
“suntem deopotrivă, unii pentru alţii, atât învăţătorii cât şi
învăţăceii”(Richard Bach)

9. De a privi în mod holografic, unitar ştiinţa, arta, filosofia, religia etc.

„Din punct de vedere organic şi funcţional – arăta Bogdan


Delavrancea – deşi distanţa de la o galaxie sau o stea la alta este fantastică,
în fapt nu suntem în prezenţa nici unei diviziuni în adevăratul sens al
cuvântului, ci al unei evoluţii a Universului sistemic; întocmai ca a unui
embrion care se naşte, a cărui realitate organică şi funcţională i se distribuie
în aparate, organe, ţesuturi şi celule de tot felul – acum el expandat fiind,
evoluat, derulându-şi existenţa în continuare ca sistem supus aceloraşi legi
sistemice de bază, care-i fac în fapt evoluţia, devenirea.
Astfel încât vorbim de Sistemul Univers aplicându-i acestuia
legitatea sistemică întocmai ca unui tot sistemic, descoperind aceeaşi legitate
în toate părţile sale componente: galaxii, sori, planete… oricare sistem închis
şi deschis. Fie că-i vorba de o planetă, un satelit, elefant, om sau microb,
legile sistemice sunt aceleaşi pentru toate, din moment ce nu-i vorba aici, în
raportul Univers-om sau microb decât de un întreg.“
Fiindcă “toate legile naturii decurg ca o infinitate de raze, dintr-o
singură lege centrală. Dacă ele trezesc mereu admiraţia noastră, prin
exactitatea şi regularitatea lor permanentă , aceasta se datoreste faptului că
universul e un sistem unitar. O aceeaşi esenţă e răspandită cu dărnicie
pretutindeni, diferenţiată doar prin game armonioase. Buchetul de flori si
- 83 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

persoana iubită căreia i-l oferim sunt realităţile aceleiaşi armonii


atotcuprinzătoare. Aceleaşi legi prezidă şi la căderea unui măr ca la gravitaţia
lunii spre pămant. (V.V. Moisescu)
De aceea “nici una dintre părţile aparţinând unei entităţi nu
reprezintă în sine, o valoare mai mare, ci numai în măsura în care ea
reprezintă componentă a unui întreg armonios. Astfel omul execută un act
pozitiv de creaţie ori de câte ori aşează o înfăptuire pe pământ, sub soare.
Dacă în definitiv are dreptul de a se naşte, acest drept rezultă, desigur, din
faptul că el nu constituie nici mai mult nici mai puţin decât o trăsătură a
peisajului, asemenea stâncilor, copacilor, urşilor sau alibinelor, din natura
căruia îşi derivă existenţa sa”.(Frank Loyd Wright)
Astfel încât „pentru cei mai bine informaţi cu privire la dimensiunile
şi exigenţele structurale ale lumii, forţele care, adunându-se din afară, sau
ţâşnind dinăuntru, ne apropie tot mai mult unii de alţii, îşi pierd orice
aparenţă de arbitrar şi orice pericol de instabilitate.
Umanitatea dobândeşte astfel consistenţă şi devine în acelaşi timp
verosimilă imediat ce raportată într-un Spaţiu-Timp biologic, ea ne apare ca
prelungind în configuraţia ei chiar liniile Universului prin alte realităţi, exact
la fel de avansate ca şi ele.
Omul este acum realizat ca reprezentând doar una din nenumăratele
nervuri formând evantaiul anatomic şi spiritual al Vieţii în timp ce Materia şi
Spiritul nu mai semnifică <<lucruri>> sau <<naturi>>, ci variabile conjugate
în emergenţa transcederii curbelor Spaţio-Temporale.“
Tocmai de aceea , cercetătorul transdisciplianr, percepe acum, o dată
cu David Bohm, „mistica şi ştiinţa ca pe două manifestări complementare ale
mentalului, ale facultăţilor sale intuitive şi raţionale. Fizicianul modern - ne
arată el în continuare – cercetează lumea printr-o extremă rafinare a raţiunii;
- 84 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

misticul printr-o extremă rafinare a intuiţiei. Sunt două modalităţi de


abordare complet diferite care implică mult mai mult decât o anumită
concepţie despre lumea fizică. Nici una din ele nu poate fi înţeleasă în
contextul celeilalte, nici una nu poate fi redusă la cealaltă; amândouă sunt
necesare înţelegerii lumii, completându-se reciproc.
Ştiinţa nu are nevoie de mistică, mistica nu are nevoie de ştiinţă. Dar
oamenii au nevoie de amândouă. De filosofia mistică pentru a înţelege
natura ultimă a lucrurilor, de ştiinţă pentru a trăi în societatea modernă.
Nu de sinteza acestor două avem nevoie, ci de interacţiunea dinamică
dintre intuiţia mistică şi analiza ştiinţifică“.

10. De sacralizare a lumii şi a vieţii

“Solidaritatea oamenilor şi fidelitatea lor faţă de viaţă şi de


umanitate – arăta Erich Fromm – este un alt principiu comun care trebuie să
prevaleze întotdeauna asupra particualrismelor. Orice dragoste adevărată
pentru o altă persoană are o calitate intrinsecă: fiindcă eu iubesc în altul nu
numai individul, ci umanitatea însăşi, sau pe Dumnezeu însuşi, cum ar
spune-o un creştin sau un evreu. A vorbi în numele omului, al păcii şi al lui
Dumnezeu – toate aceste cuvinte sunt ambigue cât timp ele nu sunt însoţite
de expresia care trebuie să fie alfa şi omega: <<În numele Vieţii>>.”
„Singur între toate fiinţele – observa Alexis de Tocquville – omul îşi
etalează în acelaşi timp dezastrul natural faţă de existenţă şi o imensă dorinţă de
a exista; el dispreţuieşte viaţa şi se teme de neant. Aceste instincte diferite îi
împing necontenit sufletul spre contemplarea unei alte lumi şi religia îl duce
acolo. Religia nu este, deci, decât o formă particulară a speranţei şi ea este la fel
de firească pentru inima omului ca speranţa însăşi. Doar printr-o aberaţie a
- 85 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

inteligenţei şi printr-o violenţă morală îndreptată împotriva propriei naturi,


oamenii se îndepărtează de credinţele lor religioase; o înclinaţie de neînfrânt îi
aduce înapoi. Lipsa de credinţă este un accident; doar credinţa în sacralitatea
vieţii este starea permanentă a umanităţii.“
Pentru că doar „sacrul permite întâlnirea mişcării ascendente a
informaţiei şi a conştiinţei cu cea descendentă, prin nivelurile de Realitate şi
nivelurile de percepţie. Această întâlnire este condiţia esenţială a libertăţii şi
responsabilităţii noastre. Astfel sacrul apare ca sursa ultimă a valorilor
noastre; el este spaţiul de unitate dintre timp şi ne-timp, cauzal şi a-cauzal.
Prezenţa sacrului este, de fapt, transparenţa omului în lume; el este ceea ce
uneşte, este experienţa unei realităţi şi izvorul conştienţei fiinţării noastre în
această lume“. (Basarab Nicolescu)
Astfel că, în această “viziune spirituală, Dumnezeu nu este personajul
mentalităţii noastre de şcoală duminicală. Dumnezeu este cunoscut ca o
curgere, ca un întreg…ca temeiul fiinţei…Dumnezeu este conştiinţa care se
mainfestă ca Lila, jocul universului.Dumnezeu este matricea organizatoare pe
care o putem experimenta dar nu putem vorbi despre ea, cea care insufleţeşte
totul.“ (Marilyn Ferguson)

11. De respectare a Ideilor şi a lumii acestora

Pentru cercetătorul transdisciplinar, la fel ca pentru Platon „ideea,


obiect principal al cunoaşterii, nu poate fi definită în termeni conceptuali;
intuiţia ideii nu este un act de extaz, în sensul obişnuit.
Accesul la Idei este fructul unei discipline de obişnuinţă şi de
asemănare a părţii luminoase şi divine a psihicului, a logosului sufletului, cu
regiunile de ordin divin ce sunt deasupra lui.
- 86 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Ideile sunt absoluturi ale Binelui suveran: frumuseţe absolută,


dreptate absolută, bunătate absolută. De aceea numai filosoful şi prietenii
ideilor care au putut cunoaşte această cetate, această realitate supremă vor
şti să organizeze lumea şi să o guverneze urmând modelele.
Platon transpune cunoştinţele, religiile, acţiunile în planul unificat al
contemplaţiei. De aceea înţeleptul retras din lume devine savant,
matematician, om politic. Guvernatorul lui Platon este un contemplativ, un
mistic ce a atins esenţa şi a simţit prezenţa lui Dumnezeu. I se cere atunci să
renunţe la bucuria sa şi să coboare alături de fraţii săi, ca să exercite printre
ei viaţa eminentă a virtuţilor, a eroismului, a sfinţeniei.
După ce a aruncat, de pe culmi, această privire sinoptică ce cuprinde
sinteza, filosoful devine întemeietorul Cetăţii conform cu dreptatea. Prin
dreptate, ideile se nasc una din alta şi formează organismul cetăţii. Realitatea
cuprinsă în această vocabulă nu are nimic comun cu regulile exterioare ce
supraveghează buna ordine, ci este echivalentul unei stări de sfinţenie
interioară, a unei dispoziţii a sufletului independentă de acte etice sau de alt
fel. În primul rând este starea de perfecţiune a lumii inteligibile, concepută şi
realizată prin convertirea contemplativă.
Finalitatea umană este de a realiza în sine şi apoi în afara sa acest
ideal. Reînnoirea se obţine nu prin mijloace empirice, ci prin imitarea
modelelor supra-terestre…Dreptatea- aşa cum este definită în „Republica“
înseamnă să acţionezi şi să îndeplineşti ceea ce este necesar conform
nivelului tău de evoluţie şi al destinului corelativ acestui nivel ce ţi-a fost
acordat de Zeul Suprem în acest sens.“ (M.M.Davy)

- 87 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

12. De a urma principiul utilităţii, al finalităţii; de a obţine rezultate

“Adevăratul savant – arăta Gaston Berger – nu este nici cel care


ştie, nici cel care caută, ci acela care găseşte.
De aceea trebuie reşinut îndemnul adresat de Robert Oppenheimer:
“încearcă să înţelegi cu adevărat pentru propria ta satisfacţie, complet şi bine,
cele câteva aspecte care te interesează cel mai mult; pentru că numai atunci când
ai învăţat să faci acest lucru, atunci când ţi-ai dat seama cât de greu şi de plin de
satisfacţie este, vei putea aprecia la adevărata lor valoare toate lucrurile.
Este [de asemenea ] important să munceşti cu drag. Oamenii de
ştiinţă care se bucură de reuşită nu sunt cei mai talentaţi, ci aceia mânaţi de
curiozitate – cei care trebuie să ştie care este răspunsul.”

13. Îndatorirea de a visa, a urma şi realiza visul

“Orice acţiune trebuie reprodusă la început în gând…, tot ce se


clădeşte de mâna omului trebuie creat întâi la scară mică, precedat de o
machetă…în proiect stă înseşi esenţa umanităţii.”(Mircea Maliţa)
De aceea, Marin Sorescu exprima versificat această îndatorire, în
felul următor: “Visul e începutul oricărui drum/ Trebuie să visezi /Şi asta nu
e tot / Trebuie să crezi / Dar asta n-i destul / Trebuie să poţi / Şi asta nu e
totul / Trebuie multă, multă multă muncă / Trebuie!”

14. Îndatorirea de a munci neîntrerupt, atât în bucurie cât şi în suferinţă

“Munca sperie – arăta Michelangelo. Dacă oamenii ar şti cât de greu mi-
am dobândit măiestria, ar avea un sentiment de respingere faţă de operele mele.
- 88 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

“Naşterea ideilor noi şi originale se realizează printr-un efort


prometeic şi printr-un chin sisific. Efortul uneori dramatic ţine de esenţa
creativităţii şi a persoanei creative. Cine nu e capabil sau dispus să-l facă, n-
are ce bate la poarta Templului Creaţiei, căci ea va rămâne veşnic
închisă.”(Victor Săhleanu)
Creaţia este deopotrivă chin şi fericire. “Lucrez la volumul II –
scria Bertrand Russel în Autobiografia sa. Când am spor e o mare încântare,
când stau pe loc, însă, este pentru mine un chin tot atât de mare”.
Omul înzestrat cu harul muncii şi cu potenţe creative, devine fiinţă
prin exceelnţă creatoare. Sutele de schiţe pictorului, pregătitoare şi
premergătoare creaţiei, lunile de muncă filigramică la şlefuirea trăsăturilor
unui chip sculptat, ce vrea să tindă spre perfecţiune, zecile de variante ale
creatorului liric, care “potriveşte” cuvintele şi efectele poetice spre a produce
emoţia artistică, anii, uneori zecile de ani ai savantului, convertiţi în ipoteze,
teorii, invenţii şi descoperiri şi ele îndelung meditate, făcute şi refăcute, sau
încercarea temerară a filosofului de a le cuprinde pe toate într-o mare
sinteză, printr-un intens travaliu de gândir eşi voinţă, sunt de natură să
evidenţieze sublimul efort creativ.” ( Ion Moraru)

15. De a contribui cu fiecare clipă a vieţii lui la manifestarea Noului

„În ce constă până la urmă fericirea? – se întreabă Noica.Nicidecum


în a beneficia din plin de ce este: (bani, valori, cultură), ci în a face posibil
ce nu este, ce nu e încă. Până şi biologic e aşa: copilul. Dar spiritual este
numai aşa: scrii pentru cititorul care nu s-a născut încă, te cultivi pentru a
obţine alt înţeles şi un gând nou, trăieşti sub fascinaţia lui ceea ce stă să
vină. Iar pentru aceasta, trebuie reţinut că „numai voinţa de creaţie şi
- 89 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

de înţelepciune duce la creaţie şi la înţelepciune. Har nu încape decât


de-a lungul drumului.“(Idem)

16. Alte îndatoriri:

Cercetătorului îi revin şi următoarele Îndatoriri Fundamentale, ca un


corolar al statutului său de slujitor de fiinţă şi de conştiinţă, al creaţiei:
a) Să prevadă şi să organizeze Viitorul. Prezentul este deja Trecutul!
b) Să exploreze mereu Tăramul Ideilor şi să caute a se însoţi de cât
mai mult dintre ele!
c) Să fundamenteze complexe cât mai statornice de Idei şi să le
promoveze, luptând pentru acestea!
d) Să privească Ideile ca pe fiinţe ce merită tratate cu respect şi
consideraţie!
e) Să perceapă Lumea Gândurilor ca pe o scară pe care urcăm spre
noi înşine. Societatea Ideilor de azi este lumea oamenilor de mâine!
f) Să respecte şi să întâmpine cum se cuvine prima Idee care-i iese în
cale. Foarte adesea ea este esenţa a tot ce va urma!
g) Să gândească azi la cea îndrăzneaţă Idee. Mâine poate fi deja prea
târziu!
h) După ce cunoaşte lucrurile aşa cum sunt, să le imagineze aşa cum
ar putea fi ele!
i) Să privească pauzele ca fiind necesare şi creative. Procesele Naturii
şi procesele Gândirii se desfăşoară pe cicluri alternative
j) Să nu aştepte ca altcineva să gândească pentru el, ci să se considere
dator a gândi correct şi util, cât mai mult, pentru cât mai mulţi!

- 90 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

k) Să nu ucidă timpul prin inactivitate, ci să caute a se perfecţiona ca


om universal spre a se face cât mai demn de societatea Gândurilor
înălţătoare!
l) Să aibă mereu în vedere că Ideile nu aparţin oamenilor; ele sunt
păsări libere: vin când vor, stau cât consideră şi pleacă brusc. În urmă
rămâne doar ce-a realizat el, cât acestea i-au poposit pe umăr!
m) Să se dedice cu toată puterea slujirii progresului, dezvoltării,
emancipării şi armonizării Vieţii la nivel individual şi colectiv!
n) Să-şi amintească mereu că orice Sfârşit e un nou Început şi în
spatele oricărui Orizont se află un alt Orizont mai Întins şi mai sublim,
care-l aşteaptă a Doua Zi !

- 91 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL V
PREGĂTIREA PROFESIONALĂ
A CERCETĂTORULUI TRANSDISCIPLINAR

I. Despre necesitatea pregătirii profesionale

Michel Faustie, în “Les sept chemin de la decouverte” considera că


“avem posibilitatea să formăm după voinţă, ceasornicari, sau mecanici. De
ce n-am putea forma, în acelaşi mod, cercetători, sau, mai exact, pentru ce nu
am putea, prin metode cuprinzătoare, să-i aducem pe cercetători într-o
dispoziţie de spirit favorabilă şi să-i înzestrăm cu strategii care să-i facă mai
expeditivi, mai eficienţi, mai pătrunzători în descoperiri”.
„Şcolile, arăta P.D. Ouspensky, sunt imperative necesare, în primul
rând din cauza complexităţii comportamentului uman. Un om este incapabil
să păstreze atenţia către sine însuşi în întregime, adică asupra tuturor părţilor
sale diferite. Numai şcolile o pot face, metodele şcolii, disciplina şcolii.“
Pentru că, explica Einstein, „personalitatea care se încheagă este formată în
bună parte de mediul în care se întâmplă să se afle un om în cursul
dezvoltării sale, de structura societăţii în care creşte, de tradiţia acestei
societăţi şi de aprecierea pe care o dă ea diferitelor tipuri de comportament.
Conceptul abstract de „societate“ înseamnă pentru individul uman
ansamblul relaţiilor lui directe şi indirecte cu contemporanii săi şi cu toţi
oamenii din generaţiile anterioare. Individul deşi este capabil să gândească,
să simtă, să năzuiască şi să lucreze singur el depinde, totuşi, atât de mult de
societate în existenţa sa fizică, intelectuală şi emoţională, încât este imposibil
să-l gândim sau să-l înţelegem în afara societăţii. „Societatea“ este cea care îi
oferă hrană, îmbrăcăminte, un cămin, unelte de muncă, limbajul, formele de
- 92 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

gândire şi cea mai mare parte a aconţinutului gândirii; viaţa lui este posibilă
prin munca şi realizările multor milioane de oameni din trecut şi din prezent
care sunt cuprinşi cu toţii sub cuvântul „societate“.“
Pentru a putea ieşi din şabloanele sociale şi a dobândi libertatea
spiritului, cercetătorul are cu prisosinţă nevoie de şcoală, de un sistem care să
îi descopere orizonturile dezvoltării personale, şi să fie în măsură a-i pune la
îndemână instrumentele necesare procesului de transformare prin educaţie.
Fiindcă „cel care se înfăţişează numai aşa cum este el, trebuie să aibă merite
peste măsură de mari, după cum o piatră preţioasă trebuie să fie cu adevărat
splendidă pentru a fi montată fără altă podoabă. Firea omului – ne aminteşte în
continuare Francis Bacon, produce fie plante bune, fie buruieni; de aceea,
trebuie ca, la timpul potrivit, pe unele să le cultivăm iar pe celelalte să le
stârpim. Cultura, în schimb, perfecţionează natura iar studiile îşi pun pecetea
asupra caracterului“. Însă aceasta „numai şcoala o poate face, metodele şcolii,
disciplina şcolii; un om singur este mult prea leneş. El va face foarte mult fără
intensitatea necesară , sau nu va face nimic, imaginându-şi în acelaşi timp că
face ceva; va lucra cu intensitate la ceva care nu necesită intensitate şi va lăsa
să treacă monentele când intensitatea este imperativ necesară. Apoi se cruţă pe
sine. Se teme sa nu faca ceva neplăcut. El nu va atinge niciodată intensitatea
necesară prin sine însuşi. Încearcaă să-şi realizeze sarcina în cel mai uşor mod
posibil. Acesta nu este lucru cu sine. În lucrul cu sine contează numai
supraeforturile(subl. aut), dincolo de ce este normal, dincolo de ce este
necesar;eforturile obişnuite nu contează.” (P.D. Ouspensky)
Dar şcoala de pregătire a cercetătorului transdisciplinar nu este una
comună, ci aşa cum arăta Iorga, ea „trebuie să îl înveţe să fie propriul sau
dascăl: cel mai bun şi cel mai aspru“. Iar un adevărat dascăl, ne spune tot
Iorga, „este acela care e gata oricând să înveţe şi are oricând despre ce să
- 93 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

înveţe“. Pentru că, „nimeni nu-l poate convinge pa altul să se schimbe;


fiecare dintre noi stă de pază la o uşă a transformării care nu poate fi dechisă
decât pe dinăuntru“ (M. Ferguson). „Iar pentru educaţie, trei lucruri sunt
importante: talentul, exerciţiul şi o metodă de studiu.“ (Aristotel)
Întocmai precum anticii, la rându-i, cercetătorul va aplica acel model
educaţional cunoscut drept „paideia“, definit drept „educaţie continuă văzută
ca o transformare a personalităţii umane pe tot parcursul vieţii şi care joacă un
rol major în fiecare proces existenţial“ (L. Mumford), „creatoare şi inovatoare,
deopotrivă ştiinţifică şi artistică, având ca finalitate înţelegerea profundă a
însăşi raţiunii de a fi, a structurilor şi evenimentelor lumii noastre, într-o
viziune universală, ca o componentă a Întregului Cosmic, constituindu-se
deopotrivă într-o cale de cunoaştere obiectivă, o cale de cunoaştere subiectivă
şi o veritabilă cale de viaţă“ (P. Papacostea).
“Căci, arăta Ouspensky, oamenii au despre lume mii de idei diferite,
dar le lipseşte o idee generală care le-ar permite să se înţeleagă reciproc şi sa
realizeze din ce punct de vedere trebuie să priveasca lumea. Este imposibil să
studiezi un sistem al universului fără studiezi omul.În acelaşi timp este
imposibil să studiezi omul fără a studia universul;omul este o imagine a
lumii.El a fost creat de aceleaşi legi care au creat întreaga lume.Dacă un om se
cunoaşte şi se înţelege pe el însuşi,el va cunoaşte şi va înţelege întreaga
lume,toate legile care crează şi guvernează lumea. Şi invers:prin studiul lumii
şi a legilor care o guvernează, el va învţa şi va înţelege legile care îl
guvernează pe el însuşi.În acest sens unele legi sunt întelese şi asimilate mai
uşor prin studiul realităţii obiective, iar altele nu pot fi înţelese decât prin
studiul de sine.Studiul lumii şi studiul omului trebuie deci să meargă în paralel,
ajutându-se reciproc”

- 94 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

„Adevărul, în schimb, e străin de timpul devenirii. Pentru a ajunge la


contemplarea adevărului, sufletul, prizonier al trupului, al simţurilor, al
aparenţelor, trebuie să se elibereze de legăturile care-l încătuşează. Pentru a
accede la cunoaşterea autentic intelectuală, omul de ştiinţă trebuie să se
lepede de interesul pentru o lume înşelătoare şi schimbătoare.“ (Ilia
Prigogine)
“Nici o clipă, însă, nu trebuie să ne îndoim că în ceea ce priveşte
realitatea suprasensibilă existăposibilitatea de a‚ deschide ochii fiecăruia
care aduce bunăvoinţa necesară.Ţinând seamă de acest fapt au vorbit şi au
scris toţi aceia care simţeau că s-a dezvoltat în ei‚ organul interior de
percepţie cu ajutorul căruia au putut să cunoască adevărata fiinţă omenească,
ascunsă simţurilor exterioare.Din această din cele mai vechi timpuri se
vorbeşte despre o <<înţelepciune ascunsă>>. Cine a prin ceva din ea, este tot
atât de sigur de ceea ce stăpâneşte, precum cei care au ochii bine formaţi
sunt siguri de stăpânirea percepţiilor vizuale ale culorilor.Pentru el această
„înţelepciune ascunsă” nu are nevoie de nici o „dovadă”.Şi el mai ştie că el
nu are nevoie de nici o dovadă pentru acel căruia , ca şi lui, i s-a deschis
„simţul superior”. Cu un asemenea om el poate vorbi, aşa cum un călător
poate povesti despreAmerica celor care n-au văzut-o ei înşişi,dar care îşi pot
face o idee despre ea, pentru ă şi ei ar vedea acelaşi lucru dacă li s-ar oferi
prilejul.(Rudolf Steiner)
“De aceea, observatorul suprasensibilului-transcendent nu trebuie să
vorbească numai cercetătorilor lumii spirituale. Cuvintele lui trebuie să se
adreseze tuturor oamenilor, fiindcă are de comunicat lucruri care îi privesc pe
toţi şi el mai ştie că nu poate fi <<om>> în adevăratul înţeles al cuvântului fără
să cunoască aceste lucruri. El se adresează tuturor oamenilor deoarece ştie că
există diferite grade de înţelegere pentru ceea ce are de spus; ştie că îl pot
- 95 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

înţelege şi cei ce sunt încă foarte departe de clipa în care li se va deschide


propria cercetare spirituală. Căci Simţirea şi Priceperea pentru adevăr – sau
cum i-am spune astăzi <<Vocea Conştiinţei>> – există în fiecare om. Astfel
că se adresează în primul rând acesteia, singura în măsură a lumina fiecare
suflet existent. El ştie , de asemenea că în această pricepere există o Putere
care treptat trebuie să ducă la gradele superioare ale cunoaşterii. Această
Simţire, care la început poate că nu vede absolut nimic din ceea ce i se spune,
ea însăşi este magicianul care deschide <<ochiul spiritului>>. Ea mocneşte în
întuneric; sufletul nu vede, însă este cuprins de puterea Adevărului tocmai prin
această trăire interioară. Şi atunci, încetul cu încetul, Adevărul se va apropia de
suflet şi îi va deschide <<simţul superior>>. Căci dacă nu fiecare orb din
naştere poate fi operat, în schimb fiecare ochi spiritual poate fi deschis.”(idem)
Noica spunea la un moment dat: “gândul Şcolii, al celei unde să nu
se predea nimic, mă obsedează. Stări de spirit, asta trebuie predat altora; nu
conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. De aceea nici nu trebuie lecţii. Chiar
unui om care te întreabă nu ai voie să-i dai <<lecţii>>. O carte pe care o
scoţi din bibliotecă, un Preludiu de Bach pe care-l pui seara, în linişte, sau un
exemplu de seninătate intelectuală, sunt mult mai educative decât o lecţie.“
Iar Gaston Berger ne dezvăluie semnificaţia acestei atitudini aparent
paradoxale şi neobişnuite pentru felul multora de a înţelege rostul şi metodele
educaţiei. „A educa, spune el, înseamnă în acelaşi timp a comunica o învăţătură,
a forma sensibilitatea şi jidecata, a trezi imaginaţia creatoare. Pentru că
adevăratul savant nu este nici cel care ştie, nici cel care caută, ci acela care
găseşte. Şi de aceea cei mai buni discipoli ai unui profesor nu sunt cei care
repetă lecţiile după el, ci aceia cărora le-a trezit entuziasmul, le-a fortificat
neliniştea, le-a dezvoltat forţele pentru a-i face să meargă singuri pe drumurile

- 96 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

lor proprii. Libertatea adevărată – pentru care un profesor îşi formează elevii –
n-a fost atinsă decât atunci când ei au devenit capabili să creeze.
Astfel încât datoria fiecăriu savant, mâine mai mult decât azi, nu e
de a fi un vulgarizator care se face că explică ignoranţilor noţiunile pe care ei
nu le înţeleg, ci de a se înţelege pe sine, de a fi pe deplin conştient de sensul
acţiunii sale şi de a se situa pe făgaşul civilizaţiei şi al culturii.”
„Iar oamenii – continuă Ulm Spineanu – fiecare în parte, trebuie să
vegheze singuri, în mod continuu. Să-şi descopere frica şi credinţa. Oamenii
sunt învăţătorii unii altora, şi de aceea devenirea impersonală este o virtute
ce se trage din aceea că fiecare om are să înveţe pe celălalt.
Cât de repede vom învăţa asemenea lecţii, tot atât de repede vom fi
liberi. Suferinţa nu este necesară dezvoltării; ea rezultă din valoarea legii
etice şi morale aplicate. Dar fără suferinţă oamenii nu s-ar trezi din
<<Somnul colectiv al sufletelor lor>>“.
Pe de altă parte trebuie avut în vedere ceea ce arăta Einstein, încă de
acum aproape un secol “şcoala trebuie să urmarească tot timpul ca tânărul să
părăsească băncile ei, nu ca specialist, ci ca personalitate armonioasă. Pe
primul plan trebuie pusă dezvoltarea capacităţii generale de gândire şi
judecată independentă şi nu dobândirea de cunoştinţe de specialitate. Dacă
cineva stăpaneşte bazele domeniului studiat şi dacă a invăţat să gândească
independent, el îşi va găsi cu siguranţă drumul şi, în plus, va fi mai bine
pregătit pentru a se adapta progresului şi schimbărilor decât cel a cărui
educaţie a constat în principal în dobândirea de cunoştinţe detaliate”.
De aceea, în primul rând, cercetătorul transdisciplinar trebuie să-şi
asigure acest fundament al transformării sale interioare pornind de la ceea ce
arăta Francis Bacon: „oamenii formaţi prin experienţă sunt în stare să
execute şi poate să judece lucrurile de amănunt, luate unul câte unul; dar
- 97 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

pentru îndrumările generale, pentru conducerea treburilor şi pentru proiectele


mari, cei mai buni sunt oamenii instruiţi“. Astfel că, mai întâi de toate el va
fi necesar să realizeze familiarizarea cu timpurile, domeniile cunoaşterii şi
rosturile lumii în care trăieşte la momentul său, păstrând însă viziunea
holografică, specifică opticii transdisciplinare.
Apoi, el tebuie să fie, aşa cum arăta Traian Stănciulescu, „un om
care crede în existenţa unei ordini universale; şi dacă observă tulburarea unei
ordini parţiale [la nivelul societăţii sau a vieţii sale individuale], va căuta să
restabilească ordinea parţială în conformitate cu principiile ordinii
universale. El nu va fi filosof – căci filosofia se naşte din îndoiala în
existenţa unei ordini şi năzuinţa ei de a o construi – ci
reformator(sublinierea noastră), pentru care principiile ordinii universale
sunt bine stabilite, deci programul său de acţiune e fixat de la început în
temeiul acestor principii.”
Iar pentru aceasta, de-a lungul timpului, numeroşi cercetători,
educatori, formatori sau deschizători de drumuri s-au străduit să lase în urma
lor adevărate manuale, ghiduri de utilizare a căii astfel descoperite, care
condensează întregul conţinut de cunoaştere dobândit de aceştia, dar scuteşte
pe succesori de repetarea suferinţelor şi de întârzierea pasului călătorului la
trecătorile înguste sau peste cataractele învolburate ale necunoscutului.

II. Cadrul general al pregătirii profesionale

A. Aspecte externe
Încă de la bun început se impune să reamintim, şi subliniem totodată,
unele aspecte definitorii pentru specificul cercetării transdisciplinare. În primul
rând, aşa cum s-a văzut până aici, transdisciplinaritatea este un fenomen nu doar
- 98 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

hipercomplex ci şi holografic, integrator şi sinergic fundamentat din aportul


componentelor întregii realităţi sistemic organizate atât la nivelul conceptual
(deci al conţinutului de cunoaştere) cât şi metodico-aplicativ (de orientare
utilitară, în folosul întregii omeniri şi al progresului / dezvoltării vieţii în
general). Mai mult decât atât, transdisciplinaritatea presupune însă şi o stare de
spirit, o atitudine a fiinţei umane orientate către valorile conştiinţei, o adaptare şi
transformare a conduitei proprii în concordanţă şi după modelele acesteia
precum şi modelarea creatoare a realităţii înconjurătoare în funcţie de
standardele armoniei universale trăite – prin chiar actul creaţiei – cu întreaga
potenţialitate a fiinţei.
În al doilea rând, cercetarea transdisciplinară se încadrează în
categoria profesiunilor liberale (Recomandăm a se vedea volumul
„Fundamentele cercetării transdisciplinare“), orice profesiune valorificând
deopotrivă capacităţile/ potenţialităţile (născute sau dobândite) ale omului,
cât şi cunoştinţele, formaţia şi experienţa acumulată pe parcurs.
Mai mult decât oricare alt domeni, cercetarea transdisciplinară pune
în primul rând accentual pe starea nativă a fiinţei umane, pentru că, aşa cum
ne amintea Maslow „omul este o fiinţă înzestrată cu un proiect“. Fiecare
dintre noi venim pe lume pentru a interpreta un rol, într-un cadru scenic
determinat de un timp şi un spaţiu anume, precum şi de nivelul / gradul sau
etapa în care se găseşte Scenariul Lumii atunci şi acolo. Fiecare dintre noi
avem un mesaj de rostit către lume şi anumite acte de înfăptuit. Educaţia pe
care o primim în societate (sub diverse forme la diverse momente) are
menirea principală de a ne reaminti această condiţie comună, dar şi situaţia
particulară (şi unică!) a fiecăruia (rolul, rostul, mesajul, scenariul – într-o
proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de gradul de elevare a actorului)
precum şi de a ne sprijini în misiunea noastră existenţială, constând
- 99 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

deopotrivă în interpretarea cât mai potrivită a rolului şi trăirea vieţii noastre


individuale, în afara acestui rol, ca fiinţă cu demnitate de ordin cosmic şi
responsabilităţi pe măsură.
Aşa cum s-a spus, „a învăţa, înseamnă a afla ceea ce deja cunoşti (a-
ţi reaminti). A face, înseamnă a demonstra că ai această cunoaştere; a arăta
altora cum să facă, înseamnă a le reaminti că şi ei ştiu la fel de bine ca şi
tine. Pentru că suntem cu toţii împreună (şi fiecare în parte) în acelaşi timp
învăţătorii, învăţăceii şî învăţătura.“ (Richard Bach)
De aceea manualele şi educaţia profesională a cercetătorilor
transdisciplinari sunt menite a îndeplini următoarele aspecte / funcţii (aşa cum vor
fi detaliate mai jos), aici doar enumerate:
1. – reamintirea „momentului scenic“: al locului, timpului şi
derulării istorice a progresului omenirii, la toate nivelele (deci pe toate
domeniile) până în punctul „intrării lor în acţiune“
2. – reamintirea mesajului pe care îl au de transmis, lumii,
ştiinţei, societăţii
3. – transpunerea în stări de spirit favorabile comunicării cu
lumea (transmiterii mesajului, deci)
4. – sprijinirea acestora în a găsi modalităţi concrete de
îndeplinire a misiunii pentru care au venit pe lume, găsirea acelei Forme (şi
în aceasta constă efortul întregii lor vieţi) care să exprime cel mai bine
mesajul şi să-l poată face receptat cât mai clar, mai complet şi eficient, de
către cât mai mulţi. Forma trebuie totodată să fie destul de puternică pentru a
ţine piept valurilor tradiţiei şi a brăzda mai departe marea progresului ducând
în acelaşi timp cu sine întreaga omenire.
5. – tot educaţia îl ajută pe cercetător să îşi formeze un limbaj
specific de comunicare, în primul rând ştiinţific, în al doilea rând parabolic,
- 100 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

metaforic şi cu încărcătură afectivă (să ne amintim că transdisciplinaritatea


presupune stări de spirit, de trăire plenară a sensului şi nu doar conţinuturi
abstracte de cunoaştere sau doar afecte lirice etc.)
6. – îl pregăteşte pentru greutăţile şi vicisitudinile ce le are de
înfruntat în calitate de slujitor al progresului, întărindu-i caracterul, făcându-l
să-şi înţeleagă şi asume condiţia (a se vedea vol. „Fundamentele…”) şi
susţinându-l în momentele de grea cumpănă, când e pe punctul de a renunţa
ori de a se întoarce. De câte ori schimbările majore în soarta lumii nu au
depins doar de un singur om, iar acesta , la rându-i– în momentul de restrişte,
care putea să dea totul peste cap – doar de un zâmbet, o floare în primăvară,
o partitură muzicală, un peisaj, o strângere de mână, ori privirea tristă – dar
caldă a unui câine fără stăpân, ori a unui copil uitat de semenii săi „umani“,
7. – educaţia asigură de asemenea transpunerea în stări de
spirit favorabile creaţiei, investigaţiei, descoperirii, precum şi atragerii
gândurilor înalte şi înălţătoare, sau dimpotrivă, ridicarea cercetătorului din
lumea fizică a pământului, în universul meta-fizic al acestora prin
transcenderea problemelor mărunte, limitate – dar numeroase – ale societăţii
contemporane lui, şi iniţierea dialogului (în sferele acestora trans-umane,
trans-sociale şi trans-istorice) cu alte „mari spirite“ ale omenirii
dintotdeauna.
Pentru că dacă în lumea pământului oamenii şi-au construit temple
de lut unde se strâng spre a vorbi despre căutarea / existenţa lui Dumnezeu,
în lumea gândurilor spiritele se adună pentru a dovedi prin altarul fiinţei lor
că Demiurgul este dintotdeauna şi pretutindeni regăsit / prezent.
În aceeaşi ordine de idei şi având în vedere caracterul specific al
transdisciplinarităţii – care, ca viziune şi atitudine de conştiinţă şi
comportament în faţa lumii, a vieţii şi-a Universului are la bază principiul
- 101 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

realităţii holografice, precum şi al organizării sistemice a întregii Ordini


Cosmice, ierarhizate pe nivele diferite de dezvoltare, guvernate de logici şi
legi specifice – pregătirea cercetătorului transdisciplinar (sau contactul său
cu instrumentele educaţiei) trebuie să întrunească următoarele trăsături:
• multilateralitatea: - pregătirea se adresează fiinţei
cercetătorului în toate structurile acesteia: volitive, afective, raţionale
(intelective), intuitive, morale (de conştiinţă) dar şi la nivel fiziologic–
atitudinal (: igienă, comportament social, imagine publică, relaţii şi raporturi
comunitare, organizarea muncii şi a vieţii, demnitate publică etc.) Deci vom
întâlni aici deopotrivă ştiinţa şi arta, teologia şi ocultismul, ştiinţa spirituală,
tehnologia de ultimă oră, comportamentul interuman, relaţii publice etc.
• istoricitatea: - presupune ca cercetătorul să realizeze o
trecere în revistă a progresului omenirii pe toate nivelele (arătate anterior), în
acest fel prevenindu-se pe de o parte riscul irosirii timpului pentru
reinventarea roţii, iar pe de alta permiţându-i să ajungă repede la graniţa
dezvoltării, de unde drumul său deabia începe, dar având cu sine imaginea
porţiunii deja parcurse precum şi experienţa mijloacelor, metodelor,
greşelilor, reuşitelor, încercărilor etc. antecesorilor săi. “Când te specializezi
în orice ştiinţă – arăta Lucian Blaga – învaţă şi istoria ei. Aceasta te lecuieşte
de orice dogmatism.”
• specificul holografic: - viziunea integratoare asupra lumii,
vieţii, universului; acel tip de orientare ce caută să descopere sensul
lucrurilor (atât prin raportare unele la altele, cât şi la valori superioare şi
transcendente realităţii acestora), să înţeleagă rostul existenţei şi
manifestările lor şi, mai mult, să deschidă o poartă de comunicare autentică
între conştiinţa umană şi restul universului. Astfel că, deşi, potrivit
naturii/înclinaţiei proprii un cercetător optează pentru o direcţie sau alta de
- 102 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

investigare (de ex.: unii se simt mai atraşi de studiul şi decoperirea lumii
animalelor sau mineralelor; alţii investighează orizonturile psihicului uman,
ori caută formule pentru educaţia şi formarea comunitară a individului; sau
cercetează pe direcţia tehnologică, ori în domeniile metafizicii, străduindu-se
a reformula şi adapta Legile Universale, la necesităţile societăţii umane
contemporane etc.) el va păstra mereu în minte şi în suflet imaginea vieţii ca
un flux continuu de fiinţă, fie că va privi un cristal, sau o galaxie, un atom,
un strop de apă, un copac înflorit ori un copil jucându-se în razele blânde ale
soarelui de mai. Fiindcă aşa cum s-a spus, el înţelege că „aceleaşi legi
guvernează căderea unui măr, atracţia dintre corpurile cereşti, ori apropierea
a două suflete; iar persoana iubită şi buchetul de flori pe care i-l dăruim sunt
deopotrivă realităţile aceleiaşi Armonii atotcuprinzătoare.“ (V. V. Moisescu)

B. Aspecte ţinând de personalitatea cercetătorului

Cercetătorul transdiscilplinar are activate, spre deosebire de celelalte


fiinţe umane, nivele superiore ale dezvoltării, cum ar fi cel afectiv, raţional şi
creativ-spiritual , de aceea se impune o tratare a acestui subiect, aceste domenii
(nivele) fiind esenţiale constituţiei interioare a celui despre care vorbim.
În această ordine de idei, ceea ce se punctează este definirea şi
dezvoltarea acestui concept de “pregătire a cercetătorului
transdisciplinar”, plecând de la nivelele constituente ale fiinţei umane:
fiziologic, afectiv, raţional şi creativ- spiritual.

- 103 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

A ) Nivelul fiziologic:

Nivel comun tuturor, este prezent şi la subiectul în discuţie, acesta


rezumându-se la asigurarea existenţei cotidiene şi a raporturilor sociale,
implicit stima de sine, componenta personalităţii etc. Pentru a dezvolta
aceste idei, se pleacă de la considerente de ordin intelectual, de aceea,
premizele formării cercetătorului transdisciplinar se regăsesc printre
studiile de bază ale oricărui om obişnuit: liceu şi facultate. Multitudinea de
materii studiate permite direcţionarea persoanei spre domeniului său
preferenţial de lucru, acesta reuşind să selecteze ceea ce-l interesează, ceea
ce-i place şi-i stârneşte curiozitatea de a explora şi descoperi. Înaintea
lucrului efectiv pe o anumită ramură de specialitate, individului în cauză îi
revine datoria de a cunoaşte cu ceritudine dacă are aptitudinile necesare:
putere de lucru, voinţă, capacitate de sacrificiu (pentru a atinge
performanţe înalte este necesară anularea pasiunilor, planuri, eventual viaţa
de familie etc.) Focalizarea întregii atenţii şi conjugarea tuturor eforturilor
în vederea obţinerii de rezultate concrete şi satisfăcătoare, denotă faptul că o
asemenea persoană este în măsură să-şi dedice viaţa unui ţel foarte înalt:
descoperirea de mecanisme (valabil pentru cercetătorii în domeniilor
ştiinţelor “exacte”-matematică, fizică, chimie, nformatică), sau deschiderea
unor viziuni artistice diferite, crearea de alte curente care să arate cât mai
fidel nivelul de percepţie al modificărilor din mediul social şi nu numai.
”Noul” reprezintă astfel visul oricărui cercetător, în spiritul avansării
gândirii şi a modului de a trăi viaţa de către fiinţele umane care beneficiază
de existenţa celor care înţeleg utilitatea descoperirilor pe care le fac, dintr-o
imensă dorinţă de a duce totul mai departe, de a contribui la accelerarea
evolutivă a întregii omeniri. Acest model de cercetător corespunde unei
- 104 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

viziuni care astăzi se dovedeşte relativ incompletă în accepţiunea


evidentelor necesităţi mondiale. Este vorba de faptul că noua orientare
înglobează optica “trans”. Înseamnă că domeniul de lucru devine substratul
a ceea ce Basarab Nicolescu, în cartea numită “Transdisciplinaritatea-
Manifest”, evidenţiază ca fiind înlocuirea gândirii clasice prin luarea în
considerare a unei Realităţi multidimensionale structurată pe niveluri
multiple.
Un astfel de drum grupează mai multe aspecte care ţin de formaţia
cercetătorului ca individ, pentru că, aşa cum spunea Alfred Adler:
”Caracterul este o noţiune socială. Este luarea de atitudine, modul în care
omul se raportează la mediul său, o linie directoare impregnată de impulsul
de afirmare asociat cu sentimentul de comuniune socială”.
Înainte de toate este necesară o bună stimă de sine, ceea ce presupune
conştientizarea valorii intrinsec-umane (demonstrată automat la nivel
creativ). Ca om printre oameni, cercetătorul are în primul rând datoria de a
înţelege că propriile calităţi cu care e înzestrat creează terenul unor proiecte
de anvergură, planuri mari şi laborioase pentru a căror iniţiere şi eventual
finalizare este nevoie de o încredere în sine ridicată la un nivel mai înalt
decât restul semenilor, pentru că, aşa cum spune şi H. Waltz: ” În umanitate
tu eşti un om; acest om nu este al tău, ci în tine. Gândeşte-te deci
întotdeauna că îţi eşti încredinţat ţie însuţi, că tu trebuie să te supraveghezi
pe tine însuţi şi că nimeni nu ţi-ar fi putut încrdinţa ceva mai de preţ decât
fiinţa umană care este în tine”.La aceasta se adaugă capacitatea de a arunca
totul în luptă: resurse fizice, intelectuale, emoţionale etc. Spiritul de
sacrificiu îşi dovedeşte maxima utilitate în contextul în care viaţa
cercetătorului nu este decât un mijloc prin care omenirea află “mesaje din
viitor”.Înţelegerea propriei valori (Andrei Barnea amintea în acest sens:
- 105 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

“autocunoaşterea nu este un scop în sine; ea reprezintă condiţia sine-qua-


non a autoeducaţiei pe care o precede şi o însoţeşte permanent”), se face
prin raportare la principiile universal valabile enunţate în toate lucrările
despre etică şi spiritualitate existente în cultura mondială.”Adevărul şi
puterea au una şi aceeaşi cale şi una şi aceeaşi îmbunătăţire: ele constau în a
descoperi formele lucrurilor. Din cunoaşterea aceasta rezultă o teorie exactă
şi o aplicare liberă”( Francis Bacon). Aceste legi sunt recunoscute ca
aparţinând fiinţei umane, de către oricare dintre noi, dar un nivel mai înalt
de cultură măreşte sensibilitatea şi capacitatea de a le valoriza. Despre acest
lucru Barnea afirma: ”Prin autoeducaţie personalitatea îşi perfecţionează
capacitatea de a exercita o influenţă tot mai profundă şi mai complexă
asupra lumii înconjurătoare, de a transforma realitatea naturală şi socială
potrivit trebuinţelor sale.”
Societatea umană contemporană pune accentul pe interfaţă, ca
metodă de judecare a nivelului valoric; cu alte cuvinte, ceea ce se prezintă
(se arată), este confundat cu structura esenţială. Conceptul de “imagine de
sine” a fost ridicat la un grad înalt de apreciere, impunându-se clar
necesitatea apariţiei “strategiei de gestiune a Capitalului Imaginii
personale”(N. Vartan). Pentru cercetător este valabilă odată în plus
materializarea acestei tendinţe, deoarece în cazul în care ramura sa de lucru
este într-un domeniu care vizează contactul direct cu oamenii, atunci
imaginea sa publică trebuie să fie ireproşabilă. Se impune astfel cunoaşterea
la perfecţie a normelor de conduită socială, impactul vizual al vestimentaţiei
(la nivel de sugestie şi simbolistica accesoriilor) etc. Tot N.Vartan afirma:
”gesturile, alura, felul de a păşi, vocea, întrega ţinută, ritualurile…
constituie aparenţa, imaginea noastră”, iar Oscar Wilde completează: “ doar
imbecilii nu judecă după aparenţe…”
- 106 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Satisfacerea necesităţilor unei imagini de sine bune, atrage după ea o


altă problemă a cărei soluţionări se găseşte în înţelegerea conceptelor care
stau la structurii sociale. Amintim aici ideea de relaţie, văzută drept punte de
legătură între cercetător, ca individ ce trăieşte într-o colectivitate umană şi
contactul pe care acesta îl are cu realitatea înconjurătoare. De fapt se
accentuează că această relaţie are ca fundament “sistemul oglinzii”.
Modalitatea comportamentală şi de atitudine îşi găseşte reflexie în lumea
din jur: ”Dacă îl consideri pe om ca om şi relaţiile sale cu lumea, ca relaţii
umane, vei putea schimba dragostea numai pe dragoste, încrederea numai pe
încredere şi aşa mai departe. Dacă vrei să te împărtăşeşti din comorile artei,
trebuie să fii un om cu cultură artistică; dacă vrei să exerciţi influenţă asupra
altora, trebuie să fii un om cu reală capacitate de stimulare şi antrenare.
Fiecare din relaţiile tale cu omul- şi cu natura- trebuie să fie o exteriorizare
determinată, corespunzătoare obiectului voinţei tale, a vieţii tale individuale
reale. Dacă iubeşti fără să trezeşti la rândul tău iubire, adică dacă iubirea ta,
ca iubire, nu provoacă sentimentul reciproc, dacă printr-o manifestare vitală
ca om care iubeşte nu reuşeşti să devii om iubit, iubirea ta e neputinţă, este o
nefericire”(Karl Marx).
Mediul exercită o influenţă egal valabilă pentru oricine, dar
modalitatea de a modifica rezultatul impactului ţine de formaţia interioară a
fiinţei umane. Un cercetător trebuie să se prezinte ca avînd o stabilitate care
să-i confere protecţie şi putere de a interveni energic şi eficace prin propria
activitate în domeniul său relaţional. Acest gen de feed-back asigură
autocontrolul şi foloseşte relaţia ca pe un mecanism de îmbunătăţire a
metode investigative, a rezultatelor, precum şi depăşirea limitărilor. Viaţa
în comun atrage după sine nevoia de autoapreciere şi apreciere din partea
celorlalţi, ca măsură a valorii muncii fiecărei fiinţe umane în parte.
- 107 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Sentimentul de utilitate este “proba cea mare” pe care trebuie s-o treacă cu
brio cercetătorul, pentru a fi ferit de senzaţia de “geniu neînţeles”, şi de
paria al societăţii.
G. Bernard Show spunea în acest sens : “aceasta-i adevărata bucurie
a vieţii: a fi folosit într-un scop a cărui măreţie o şi recunoşti. A fi o forţă a
naturii, şi nu o mână de pământ egoistă şi agitată, frământată de necazuri şi
revendicări, plângându-se că lumea nu se dedică fericirii ei. Sunt de părere
că viaţa mea aparţine întregii comunităţi; consider că e un privilegiu să fac
pentru ea tot ce-mi stă în putere, atât cât voi trăi. Vreau să fiu de folos până
în ceasul morţii. Cu cât mă străduiesc mai mult, cu atât trăiesc mai intens.
Mă bucur de viaţă de dragul ei. Pentru mine nu e o lumânare , e o splendidă
torţă care mi-a fost încredinţată pentru o vreme şi pe care vreau s-o fac să
strălucească atât cât pot de mult, înainte de a o înmâna generaţiilor viitoare.”
De accea cercetătorul trebuie să poată face inteligibile mesajele sale pentru
oameni, să comunice în exterior o "imagine” de om “adaptat” care nu
trăieşte într-o lume proprie a fanteziei izolatoare (armonia dintre formă şi
fond ).
Necesitatea de a dărui şi a primi afecţiune apare ca o consecinţă a
vieţii sociale, cu implicaţii în autoafirmarea personală. Recunoaşterea
meritelor şi valorii proprii de către societate are conotaţii pozitive pentru că
validează proiectele şi măsurile întreprinse de cercetător şi este similară cu
formula magică a fizicienilor: ”Merge!” Sentimentul de a împărtăşi, a
dărui, se consideră a fi cel mai stimulativ pentru creativitate, succesul
proiectelor găsindu-şi ecoul în conceperea altora mai complexe, cu o
viziune mai largă, care încearcă satisfacerea pretenţiilor de dezvoltare şi
progres al umanităţii. Apare astfel o dublă mulţumire: a celui care gândeşte

- 108 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

şi implementează (nevoia de creativitate) şi celui care primeşte (starea de


mai bine).
O viaţă plină şi “utilă” se fundamentează pe acţiune şi mişcare
permanentă; pentru aceasta, situaţiile concrete oferă posibilitatea culegerii
de date, înţelegerii mecanismelor care dau funcţionabilitate sistemelor
sociale şi relaţionarea lor cu mediul, pentru că: ”fluturele nu este o negaţie a
omizii; este desăvârşirea ei .Această continuitate a vieţii care scapă
conşiinţei adormite a plantei sau animalului, omul a ştiut s-o descopere. Ea
îi apare în istorie de îndată ce nu mai caută simpla succesiune a
evenimentelor ci urmele eforturilor lui încăpăţânate şi manifestarea
intenţiilor lui profunde.”(Gaston Berger). A învăţa continuu devine vital
din partea omului care are chemarea nativă pentru cercetare – “… cea mai
conştiincioasă bună-credinţă, tot de cât sunt în stare, o cunoaştere
aprofundată a oamenilor şi a lucrurilor, toate acestea vor îndruma
“învăţăturile mele…”; - amintea Francis Bacon. “Şcoala vieţii” este pentru
cercetător substratul modelării lui interioare (cunoaşterea legilor morale,
sensibilizarea sufletească etc.) Însuşirea la nivel teoretic a normelor etice nu
este decât primul pas în calea desăvârşirii; doar aplicarea practică îl
conduce la perfecţionare, pentru că realitatea probează cel mai des şi mai
corect valabilitatea oricărui concept. De astfel ceea ce este just îşi găseşte
valoarea prin demonstraţie (adevărul este întotdeauna verificabil); pentru
aceasta viaţa aduce în calea fiinţei umane exact contextele necesare. Prin
comparaţie cu fiinţa umană obişnuită, cercetătorul este capabil să vadă şi să
înţeleagă mai în profunzime aspectele multiple ale vieţii, care-l vor pune de
fapt în situaţia de a fi “în sistem” şi totuşi “în afara sistemului”. “În sistem”
înseamnă contactul cu toate componentele mediului, care-i furnizează o
multitudine de învăţături, iar în afara “sistemului” este echivalent cu
- 109 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

vederea panoramică pe care o are cunoscătorul unei lumi cu toate


schimbările şi legile ce-i determină existenţa , mişcarea, devenirea.
Portretul care se prefigurează la cercetătorul transdisciplinar este
caracteristic tuturor fiinţelor umane, pentru că, ”omul este şi participă la o
ordine universală, dar există ca o realitate vie, concretă. Fiecare dintre noi
suntem un << caz >>, o fiinţă bine şi propriu determinată, suntem existenţe
particulare cu însuşiri şi sensuri multiple, suntem existenţe ce închidem în
noi o întreagă umanitate” (Bacon). Datoria fiecăruia este să înţeleagă că
“relaţia cu natura este o relaţie care leagă individul de lume fără să-I
distrugă individualitatea; procesul individuaţiei fiind unul al creşterii forţei
şi integrării personalităţii”(E.Fromm).
S.Smiles spunea: ”fiecare din noi este parte întregitoare dintr-un tot
solidar şi fiecare din noi, prin faptele lui, creşte sau micşorează, pentru o
clipă sau pentru totdeauna, câtimea binelui sau a răului în umanitate.”
“Ca forţă motrice a dezvoltării psihicului uman, autoeducaţia
propulsează individul spre o treaptă superioară în interacţiunea cu lumea
înconjurătoare, spre o nouă treaptă în procesul devenirii sale.
Autoeducându-se, individul îşi deschide noi posibilităţi de acţiune asupra
lumii înconjurătoare, precum şi de autoconducere. Prin transformarea lumii
sale interne (aptitudini, idealuri, motivaţii aspiraţii etc.) fiinţa umană devine
capabilă de a-şi amplifica cerinţele faţă de lumea externă, de a influenţa
chiar şi caracterul relaţiilor sale cu lumea înconjurătoare.”(Andrei Barnea)
Diferenţele care apar între omul obişnuit şi cercetătorul
transdisciplinar, constau în faptul că acesta din urmă are o educaţie, care în
viziunea lui Leesing, “… nu-i oferă omului nimic altceva decât ceea ce
omul ar putea extrage din el însuşi; îi oferă deci ceea ce ar putea extrage din
el însuşi, dar mai repede şi mai lesnicios. Aşadar nici revelaţia nu-i oferă
- 110 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

speciei umane nimic altceva decât ceea ce ar putea descoperi şi pe cont


propriu; atât doar că ea i-a dat şi continuă să-i dea mai devreme lucrurile
esenţiale”. Cum spunea Ernest Bernea, ”fără orizont spiritual şi fără energie
disciplinată, nimic nu se duce la bun sfârşit, nimic nu se poate face cu sorţi
de a dăinui. Fără puterea de a rămâne pe o poziţie fermă, de a munci şi
clădi fără întrerupere la o operă începută, omul nu poate nădăjdui la nimic
durabil”. Cercetătorul se dovedeşte a fi cel ce prin autoperfecţionare
(“desăvârşirea este scopul suprem şi inaccesibil al omului, acţiunea infinită
de a desăvârşi este menirea sa “– J.G.Fichte), stimulare a voinţei şi implicit
asumarea de responsabilităţi mai mari, reuşeşte un salt evolutiv individual,
dar care antrenează prin rezultatele muncii lui şi pe cei cărora le dedică
efortul său, pentru că: “ un învăţat are două îndatoriri: să înveţe necontenit
şi să înveţe pe alţii” (N. Iorga); şi, în plus, lucrurile nu merg ascensional de
la sine. E nevoie de un sens şi de o ierarhie, e nevoie de o inteligenţă şi un
spirit ordonator. Şi aici începe responsabilitatea omului care nu e numai
determinat de anume condiţii, ci determină şi el, la rându-i altele. Nu numai
datele exterioare trebuie luate în seamă, ci şi de datele noastre interioare,
spiritul ce ne guvernează. În acest fel spiritul este creator, ordonator şi
responsabil , aşa cum spunea un mare om de cultură (Leesing)
Oamenii cu chemare pentru cercetarea tainelor lumii, şi consimt la
a-şi transforma viaţa într-o muncă investigativă în folosul oamenilor, concep
educaţia ca fiind poarta care deschide drumul Cunoaşterii, ”revelaţia de
care are parte individul”, după spusele aceluiaşi Leesing. În continuare
Eminescu afirmă: “Nici un om nu se întăreşte citind un tratat de gimnastică,
ci făcând exerciţii; nici un om nu se învaţă a judeca citind judecăţi scrise
gata de alţii, ci judecând singur şi dându-şi seama de natura lucrurilor”.

- 111 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Formarea şi cizelarea multiplelor aspecte ale individualităţii este


cea ce face trecerea spre activarea unor nivele superioare ale constituţiei
umane: afectiv, raţional, creativ-spiritual.

B ) Nivelul afectiv:

Sensibilizarea afectivului ţine de ceea ce P.D. Ouspensky defineşte a


fi “Self Remembering”(Amintirea de sine). Felul în care este perceput
locul, rolul, rostul, adică identitatea în lume, măreşte disponibilitatea şi
receptivitatea faţă de Natură, precum şi responsabilitatea, aşa cum apare la
Richard Bach: ”cea mai bună cale de a evita responsabilitatea este de
aspune: ”eu am responsabilităţi” sau “dacă vei lua crucea de bună voie, ea
înseşi te va îndruma şi te va conduce spre limanul dorit, dar dacă o vei
lepăda, vei da de bună seamă peste alta, poate încă şi mai grea”(Toma de
Kempis). Richard Bach concepe ca pe o condiţie reamintirea valorii
individuale: ”adu-ţi aminte de unde vii, unde te duci… Totul este un
antrenament util şi îţi va plăcea mai mult dacă nu vei uita nici o clipă asta.”;
în acelaşi timp,”eşti condus pe parcursul vieţiide către fiinţa ta interioară
înţeleaptă, jucăuşa fiinţă spirituală care este sinele tău real.”
În acest sens acumularea de informaţii cu caracter investigativ,
explorator, îşi are înţelesul în dorinţa, ulterior concretizată, a omului de a-şi
autodefini individualitatea. Aşa cum spunea Marcus Aurelius: ”nu uita nici
un moment care este natura universului şi ce fel este a ta proprie, ce legătură
este între aceasta şi aceea, şi ce fel de parte alcătuitoare eşti tu, din care
întreg, şi în cele din urmă, ţine mereu minte că nimic nu te poate împiedica
să faci sau să zici ceea ce este în concordanţă cu natura din care tu însuţi eşti
o parte”. Amintirea de sine este de fapt constanta care marchează drumul
- 112 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

vieţii, pentru că: ”tot ce te interesează, lume, mă interesează şi pe mine. Nu


vine prea devreme pentru mine, nici prea târziu, ceea ce pentru tine soseşte la
timpul potrivit. Orice aduc anotimpurile tale, natură, îmi este un fruct drag.
De la tine izvorăsc toate, în tine sunt toate, în tine se reîntorc toate.” (Marcus
Aurelius)
Re-amintirea de sine se produce ca un declic în conştiinţa fiinţei
umane, ca o trezire, asemănător lui Zuang Zi, a cărui parabolă o cităm:
”Odinioară, eu Zuang Zi, visai/ că sunt un fluture zburătăcind ba ici, ba
colo/ Ghiftuit de soarta mea şi ignorând/ starea mea de om/ Brusc mă trezii şi
mă regăsii, / surprins că sunt eu însumi. /Acum nu mai ştiu dacă am fost un
om/ Care a visat că este un fluture/ Sau sunt un fluture care visează că ste un
om. / Între fluture şi mine există o diferenţă: / Anume aceea ce s-a numit
schimbarea constantă.”
Re-deşteptarea conştiinţei adormite are dimensiunea unei
transformări radicale pe care au sesizat-o diverşi oameni ai spiritului: ”un
nor nu ştie de ce se deplasează exact în direcţia în care se deplasează şi cu
viteza cu care se deplasează; el simte un impuls… acesta este locul în care
trebuie să merg acum. Dar cerul ştie motivul şi modelele din spatele tuturor
norilor, şi tu vei şti de asemenea, atunci când te vei ridica pe tine însuţi
suficient de sus pentru a vedea dincolo de toate orizonturile” (R.Bach) sau
”când ridicăm privirile spre minunile lumii înstelate, când contemplăm
mersul universului cu toate splendorile lui, avem totuşi sentimentul că toată
această frumuseţe care ne înconjoară nu are sens decât atunci cînd se reflectă
într-un om care o admiră. (Goethe); Cioran definitivează imaginea: ”sunt o
Sahară roasă de voluptăţi, un sarcofag de trandafiri.”

- 113 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

C ) Nivelul raţional:

Odată cu latura conştient-afectivă, se deschide universul relaţiei, pe


care, spre deosebire de omul comun, cercetătorul o ridică de la nivelul
socialului şi “personalului”, până la a-i acorda valenţe de coerenţă între
modul de manifestare al Voinţei Primare şi manifestarea propriu-zisă. Acest
lucru este definit în următorii termeni: ”Omul, servitor şi interpret al naturii,
săvârşeşte şi înţelege, prin observaţieşi prin raţiune, atât cât a putut cunoaşte
privitor la ordinea naturii, iar puterile şi cunoaşterea lui nu se pot întinde mai
departe” (Bacon). Raţiunea apare astfel (co)ordonatoarea înţelesurilor, cea
care filtrează şi selectează situaţiile, datele, reflectând mesajele materiei în
spirit. Gradul de rafinare al raţiunii cercetătorului trebuie să atingă acel prag
care face verosimilă afirmaţia: ” Subtilitatea Naturii întrece cu mult
subtilitatea simţurilor şi a intelectului”(Bacon), logica simplă, independentă
de legătura cosmică, fiind insuficientă transdisciplinarităţii: ”prin natura lui
particulară, intelectul omenesc presupune cu uşurinţă o ordine şi o
uniformitate mai mare decât se găseşte în realitate; şi în timp ce în natură
există multe lucruri unice şi cu totul neregulate, el continuă să-şi impună
paralelisme, corespondenţe şi relaţii care nu au nici o existenţă.” Tot Bacon
remarcă: “Intelectul omenesc este pus în mişcare mai mult de acele lucruri
care pot izbi şi pătrunde mintea în mod brusc, adică de acelea care de obicei
umplu şi umflă imaginaţia mai dinainte, apoi într-un fel oarecare, deşi fără
să-şi dea seama, consideră şi presupune toate celelalte lucruri ca fiind la fel
constituite cu acele puţine obiecte de care mintea este continuu ocupată.”
“Dar intelectul este extrem de încet şi nu este făcut pentru trecerea la fapte
îndepărtate şi heterogene de cele pe care le cunoaşte, care îi sunt însă
necesare întrucât ele sunt proba de foc a axiomelor”,[pentru că]
- 114 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

“descoperirile şi invenţiile făcute până azi în ştiinţe în mod obişnuit foarte


apropiate de conceptele comune; dar pentru a putea pătrunde în părţile cele
mai interioare şi cele mai îndepărtate ale naturii, este necesar ca aceste
concepte, la fel ca şi axiomele, să fie substrase din lucruri pe o cale mai
sigură … a intelectului.”( Bacon)
În măsura în care intelectul este modalitatea prin care cercetătorul
ajunge la concluzia aceluiaşi Francis Bacon: ”adevărul şi puterea au una şi
aceeaşi cale şi una şi aceeaşi îmbunătăţire; ele constau în a descoperi formele
lucrurilor. Din cunoaşterea aceasta rezultă o teorie exactă şi o aplicare
liberă”; astfel apare ideea că intuiţia este puterea omului de a ghici
adevărul, prin datele pe care le cunoaşte spiritul lui, pe care le scoate la
iveală prin raţionament şi pe calea analogiei. Potrivit filosofiei cioraniene,
spiritul înflăcărat şi intuitiv duce potenţialul inteligenţei la cote maxime:
”Pentru a putea acoperi cu fast drama vieţii,aruncă prin spirit un foc de
artificii; întreţine-l din zori în noapte; crează în preajma ta strălucirea
efemeră şi eternă a inteligenţei înnebunite de propriul ei joc; fă din viaţă o
scânteie pe un cimitir.”
Raţiunea şi intuiţia sunt cele două capacităţi umane care
armonizează trăirea interioară şi orientează cercetarea pe făgaşul unor nivele
superioare, aşa cum Noica îndemna: ”Lăsaţi spiritul uman să-şi urmeze
chemarea şi el va găsi modalităţi prin care să uniformizeze societatea politică
şi spaţiul divin; va încerca să armonizeze cerul cu pământul.”
Partea de intelect a fiinţei umane rămâne fundalul, controlul a ceea
ce intuiţia dezvăluie în calea înţelegerii profunde a minţii lucide şi sufletului
deschis ale cercetătorului transdisciplinar.
Aşa cum apare şi în schema lui Abraham Maslow, numită “Piramida
trebuinţelor fundamentale ale omului”, nivelele de bază ale necesităţilor
- 115 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

vieţii cercetătorului îşi găsesc corelaţia cu cele ale fiinţei interioare. Aşadar
părţile care ţin de fiziologic, siguranţa vieţii, social etc., se regăsesc şi la
cercetător, în legătură cu statutul său de individ cu aceleaşi trebuinţe ca
oricare alt om. Caracterul transdisciplinar impune, aşa cum am menţionat,
satisfacerea a încă două planuri: cel al necesităţilor creatoare şi necesităţilor
spirituale.

D ) Nivelul creativ-spiritual
Creaţia pretinde o stare specială, în concordanţă cu un spirit
intuitiv evoluat şi o analiză adecvată, care sintetizate emerg spre împlinirea
dorinţei omului de a se simţi un “mic Dumnezeu”, pentru că aşa cum spunea
Ernest Vogel: ”Singura bogăţie este capacitatea de a crea…Oamenii nu
trebuie lăsaţi neîntrebuinţaţi”.
Potenţialul creator este considerat a fi dimensiunea utilităţii unei
fiinţe umane, “urma” sa lăsată în timp, deoarece lucrul întru folos al
semenilor şi al universului implicit, valorifică spiritul de explorator al
cercetătorului, în accepţiunea că: ”Tot ce nu dă nici un rod de la sine, ci trece
şi se şterge pe loc, ca urma navei care brăzdează valurile, era închinat de cei
vechi Infernului”(Bacon) T.Stănculescu punctează: ”La intersecţia dintre
universul creaţiei umane şi cel al creaţiei naturale, se defineşte statutul
omului de fiinţă cosmică, supraordonat calităţii sale de fiinţă bio-psiho-
socială îndeobşte invocată. Unitatea ontologică a fiinţei creatoare,
manifestată între multiplele niveluri ale existenţei sale, este singura în
măsură să răspundă opţiunii epistemologice de înălţare în rang a omului de la
“cosmosul mic” la “Existentul Absolut”care cuprinde în sine totul.
Căci numai astfel filosofia poate fi înţeleasă ca forţă cognitivă a
omului, dominând lumea. Filosofia este dominaţia omului prin creaţie;
- 116 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ştiinţa – domnia lui prin ascultare.” În acest sens, Albert Camus spunea:
”Creaţia este cea mai eficace şcoală a răbdării şi a lucidităţii. Este de
asemenea mărturia zguduitoare a singurei demnităţi a omului: revolta tenace
împotriva condiţiei sale, perseverenţa într-un efort pe care-l consideră steril.
Ea cere un efort cotidian, stăpânire de sine, aprecierea exactă a limitelor
adevărului, măsură şi forţă. Ea înseamnă asceză. Şi toate acestea pentru
nimic, pentru a repeta mereu acelaşi lucru şi a nu înainta nici măcar cu un
pas. Dar poate că marea operă de artă are mai puţină împortanţă prin ea
însăşi, decât prin încercarea la care îl supune pe om şi, prin ocazia pe care I-o
dă de a-şi depăşi propriile năluciri şi de a se apropria cu încă puţin de
realitatea sa nudă”. Tot despre forţa creaţiei îl cităm lung pe Ion Moraru:
”Naşterea ideilor noi se realizează printr-un efort prometeic şi printr-un
sisific chin. Efortul uneori dramatic, ţine de esenţa creativităţii şi a persoanei
creative. Cine nu e capabil sau dispus să-l facă, n-ar ce bate la poarta
Templului Creaţiei, căci ea va rămâne pentru el veşnic închisă.
Creaţia este deopotrivă chin şi fericire. <<Lucrez la volumul doi – scria
Bertrand Russell în Autobiografia sa - .Cînd am spor e o încântare, când stau
pe loc însă este pentru mine un chin tot atît de mare >>.
Omul înzestrat cu harul muncii şi cu potenţe creative, devine fiinţă
prin excelenţă creatoare. Sutele de schiţe ale pictorului, pregătitoare şi
premergătoare creaţiei, lunile de muncă filigranică la şlefuirea trăsăturilor
unui chip sculptat ce vrea să tindă spre perfecţiune, zecile de variante ale
creatorului liric, care “potriveşte”cuvintele şi efectele poetice spre a produce
emoţia artistică, anii şi uneori zecile de ani ai savantului, convertiţi în teorii,
invenţii şi descoperiri, şi ele îndelung meditate, făcute şi refăcute, sau
încercarea temerară a filosofului de a le cuprinde pe toate într-o mare sinteză,

- 117 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

printr-un imens travaliu de gândire şi voinţă, sunt de natură să evidenţieze


sublimul efort creativ.”
Necesitatea spirituală este asimilată cu perceperea sacrului care
subzistă Existenţei a tot şi toate; sufletul cercetătorului trebuie să fie sensibil
la formele de manifestare ale Divinului, în manierea în care Rudolf Steiner
spune: ”Trebuie să apară o resimţire afectivă a sarcinilor şi o acţiune de
împlinire a datoriei care decurge din ceea ce se recunoaşte ca fiind just.
Ştiinţa spirituală îşi găseşte ecou în starea de reculegere evlavioasă şi în
asimilarea cunoştinţelor dobândite; aceste cunoştinţe spirituale vor trebui să
fie preluate de voinţa noastră. Dacă vom percepe cunoaşterea spirituală în
adevăratul său sens, atunci ea va deveni ceea ce va acţiona în sufletul nostru
ca un Soare spiritual.” În acest mod, substratul tuturor investigaţiilor şi
întreprinderilor, este legea moralei întipărită în conştiinţă, cercetătorul fiind
cel care prin sufletul său măreşte receptivitatea faţă de mesajele ce îi sunt
transmise sub formă de idei inspiratoare ( “omul şi muntele se aseamănă, dar
cu deosebirea că prin munţii săi pământul încearcă să se înalte spre cer, pe
când, prin oameni, cerul coboară pe pământ” ), de aceea “realităţile apar în
câmpul percepţiilor numai prin activitatea sufletului.”(R.Steiner))
Ştiinţele de toate felurile apar ca ferestre spre cunoaşterea
universală, omul integrându-se, prin forţa aprofundării sentimentului
evlavios faţă de toate formele de viaţă sau fenomene naturale, în armonia
cosmică, şi contribuind cu ajutorul descoperirilor şi invenţiilor la continua
evoluţie a spiritului uman. De aceea implicarea permanentă în noi proiecte,
elaborarea de diverse planuri, face sufletescul să trăiască în procesul de
cunoaştere, şi nu în cunoştinţele despre natură, într-un fel ce apropie starea
de căutare a unor răspunsuri şi efervescenţa gândurilor, să se transforme în
meditaţie, care în viziunea lui Platon “este întoarcerea ardentă a sufletului
- 118 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

către divin, nu pentru a cere un bun anume, ci pentru Binele însuşi- pentru
Binele Suprem universal, din care facem parte pe pământ şi din esenţa căruia
am ieşit cu toţii. Prin urmare, rămâi tăcut în prezenţa celor divini, până îţi iau
norii ce-ţi acoperă ochii şi te lasă să vezi ce e bine în mod intrinsec.”
Cercetătorul este de fapt combinaţia dintre omul de ştiinţă clasic-
savantul- şi misticul înţelept care trăieşte viaţa ca pe un Dar; Confucius
spunea despre aceasta: ”Nimic nu e mai evident pentru un înţelept decât
lucrurile ascunse în tainiţele conştiinţei sale; nimic nu este mai vădit pentru
el decât cauzele cele mai subtile ale acţiunilor. De aceea omul superior
veghează cu atenţie asupra sugestiilor secrete ale conştinţei sale.”
Conştiinţa plenară face să releve sensul dincolo de formă, adică
trans- formal, într-o deplină înţelegere a mesajului care se ascunde şi se
arată totodată celui ce poate “vedea”; este vorba de acea “vedere” artistică pe
care John Maxwell a exemplificat-o astfel: ”Întrebat despre capodopera sa
“David”, Michelangelo a răspuns că sculptura existase dintotdeauna în
blocul de marmură; el nu făcuse decât să îndepărteze piatra din jurul statuii.”
Cercetarea este căutare conştientă a Sensului, pentru că, ”În tradiţia
spirituală apărută acum, Dumnezeu nu este personajul mentalităţii noastre de
şcoală de duminică. Dumnezeu este cunoscut ca o curgere, ca un întreg…ca
temeiul fiinţei…Dumnezeu este conştiinţa care se manifestă ca Lila, jocul
universului. Dumnezeu este matricea organizatoare pe care o putem experimenta
dar nu putem vorbi despre ea, cea care însufleţeşte materia.” (Marilyn Ferguson)
Zorii devenirii noastre se preconizează a fi un continuu drum şi o luptă, în
care un rol important îl au cei care ne oferă deschideri, cei care se înalţă pe sine, şi
prin ei pe ceilalţi, într-un continuu efort de a transforma “ştiinţa de mâine”, dintr-o
magie al cărei rost e neinteligibil pentru majoritatea, într-o cale de acces pentru
oamenii ce… “doresc imposibilul”(Goethe).
- 119 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

III. Cerinţele prgătirii profesionale a cercetătorului transdisciplinar

Materialul didactic necesar pregătirii profesionale a cercetătorului


transdisciplinar, la standardul de generalitate, comun tuturor indiferent de
orientarea spre o direcţie sau alta a dechiderii de investigaţie la un moment
dat, se structurează, din punct de vedere organizatoric, pe 8 categorii majore.
Subliniem că această departajare are la bază doar criteriul didactic, pentru că,
în fond cercetătorul, pe lângă faptul că e necesar a parcurge toate categoriile
acestea, trebuie, mai presus de toate, să păstreze meru în conştiinţă, în minte
şi în suflet viziunea holografică şi transdisciplinară supra cunoaşterii şi a
vieţii. De aceea, fiecare titlu de manual amintit în continuare nu face decât să
contribuie la conturarea şi întărirea acestei viziuni, însă, prin sine însuşi,
singur, nici care dintre acestea nu ar fi suficiente pentru pregătirea
corespunzătoare cercetătorului, ci numai toate împreună, într-un aport
sinergic al – nu conţinutului conceptual/ informaţional ci al – transformării,
al edificiului pe care astfel reuşesc să-l înalţe în fiinţa cercetătorului
transdisciplinar.
Iar în plus, să ne amintim ceea ce s-a spus „educaţia este ceea ce
rămâne după ce-am uitat tot ce-am învăţat“, ori, într-o exprimare mai
poetică: „pentru a prindre peşte, ai nevoie de plase, dar odată peştele prins,
plasele sunt uitate. Ca să arăţi spre lună, ai nevoie de deget, dar odată luna
găsită, nu ne mai sinchisim de deget. La fel e nevoie de cuvinte ca să
exprimăm idelile, dar odată ideile înţelese, trebuie uitate cuvintele?“
(Chuang Tse)
Totodată, în structurarea celor 8 categorii de manuale, s-a avut în
vedere în primul rând principiul reamintit de Ouspensky: „omul este o imagine
a lumii; ….fiindcă – ne spune în continuare Ouspensly – el a fost creat de
- 120 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

aceleaşi legi care au creat întreaga lume. Dacă un om se cunoaşte şi se înţelege


pe el însuşi, el va cunoaşte şi va înţelege întreaga lume; toate legile care
creează şi guvernează lumea. Şi viceversa: prin studiul lumii şi al legilor care o
guvernează, el va învăţa şi va înţelege legile care îl guvernează pe el însuşi. În
acest sens unele legi sunt înţelese şi asimilate mai uşor prin studiul realităţii
obiective, iar altele nu pot fi înţelese decât prin studiul de sine.
Studiul lumii şi studiul omului trebuie să meargă în paralel,
ajutându-se reciproc.“

1. Studii sociale clasice

a)studii preuniversitare: - cuprindem aici formele de învăţământ


public până la nivel de absolvire a liceului. Acestea se dovedesc absolut utile
şi necesare pentru construcţia interioară a fiinţei umane, pentru conturarea
unei viziuni asupra lumii şi a vieţii, precum şi prin aceea că dau ocazia
alegerii, în cunoştinţă de cauză, a modelelor de urmat, atât la nivel de
caracter, cât şi în ceea ce priveşte viaţa şi valorile autentice ale comunităţii
umane.

b) studii universitare: - aşa cum a rezultat din prezentarea


materialului până în acest punct precum şi precum şi din specificul cercetării
transdisciplinare (recomandăm a se vedea şi volumul „Fundamentele
cercetării transdisciplinare“), studiile universitare sub forma în care se
realizează ele în prezent (disciplinar, specializat, fractar etc.) nu numai că nu
sunt necesare, dar nici nu-şi dovedesc utilitatea, constituind din punct de
vedere ştiinţific, o rămăşiţă a vechiului sistem depăşit e necesităţile
timpurilor actuale.
- 121 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Precizăm încă că nu ne opunem Universităţii, ci milităm pentru


apariţia ei, pentru naşterea acelei structuri care să merite cu adevărat acest
nume de Catedrală a Universalului, în care studentul să înveţe Ştiinţa
Universală şi nu o sumă de fragmente disciplinare reprezentând fiecare
depozite de concepte şi structuri formalizate lipsite atât de posibilitatea
inter–comunicării, cât mai ales de Sens şi Semnificaţie, de integrarea în
Realitate.

2. Cunoaşterea omului

Vorbim aici de Psihologie, adică, în sensul anteţiei, de „Ştiinţă a


Sufletului“, care permite cercetătorului să aibă o imagine exactă asupra
proceselor ce se petrec în structurile sale psihice, despre condiţionările care
concură la formarea personalităţii, despre forţele, energiile şi tendinţele
manifestate în cadrul Naturii şi al Universalului şi care determină conduita
sau caracterul finnţei umane, precum şi motivaţiile acesteia, despre gradele
de dezvoltare a conştiinţei şi formele sub care se manifestă acestea în
atitudinea şi responsabilităţile omului, despre Sine şi evoluţia sa cosmică,
stadiile parcurse şi cerinţele fundamentale ale acestuia etc.
Sigur, aceste aspecte nu se regăsesc în cursurile şcolare clasice, fie
ele universitare, însă tratarea / prezentarea lor a existat şi va exista mereu în
anumite manuale, destinate celor chemaţi să le înţeleagă şi explice. Aşa cum
arată Vasile Pavelcu: „profanul încă nu a ajuns la concluzia că un suflet
echilibrat preţuieşte mai mult decât toate bunurile vieţii. Perceptele antice,
conţinând adevărul asupra fericirii în noi, au rămas închise în cărţile vechi şi
din când în când sunt etalate în faţa copiilor. Ca instrument practice al
îndreptării, al redresării şi înălţarii omului, psihologia este încă un deziderat.
- 122 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Psihicul rămâne, pentru cei mai mulţi, o necunoscută şi va rămâne încă atâta
vreme cât omul nu se va elibera de sub imperiul concretului imediat.
Acţiunea practică în zona psihică cere ochi care să vadă departe şi o
inimă deprinsă să aştepte. Pentru a învinge greutăţile imediate şi concrete,
omul de ştiinţă trebuie să se înarmeze cu concepte abstracte, de proporţii
vaste şi făurite pentru adâncimi şi depărtări mari… pentru că misiunea lui
este de a deschide perspective largi asupra existenţei umane.“

3. Cunoaşterea lumii

Manualele cuprinse în această categorie vor veni în completarea şi


aprofundarea celor studiate până la absolvirea liceului, realizând în plus o
mai largă deschidere, la un nivel superior de percepere (potrivit gradului mai
mare de maturitate în înţelegerea resorturilor manifestărilor şi instituţiilor
umane în cadrul societăţii), precum şi cu accent asupra anumitor aspecte
specifice condiţiei cercetătorului:
• progresul continuu şi necesar al societăţii şi omului
• erorile umane (sociale, politice, cultural–ştiinţifice etc.),
preţul plătit (în suferinţă) pentru comiterea lor şi învăţămintele cetrebuie
trase pe viitor
• dezvoltarea ştiinţelor, artelor, conceptelor umanităţii;
interdependenţa şi metodologiile acestora atât commune, cât şi distincte
• apariţia, dezvoltarea şi transformarea civilizaţiilor pe Terra;
aportul fiecăreia la devenirea comunităţii umane
• graniţa / limitele dezvoltării actuale la care a ajuns omenirea
şi orizonturile ce se află „Dincolo“ (pentru că acestea constituie „câmpul de

- 123 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

explorare“ al cercetătorului, „mările universului“ pe care Destinul în cheamă


să navigheze spre noi „Indii“ ale Viitorului)
• viaţa şi opera creatorilor de valori prezenţi în întreaga istorie
a umanităţii; destinul, obstacolele, încercările, lupta şi sacrificiile pe care
aceştia au trebuit să le realizeze pentru a-şi împlini misiunea

Având în vedere aceste aspecte cumulative, secţiunea privind


cunoaşterea lumii, a realizărilor şi progresului istoric la nivel de comunitate
umană cuprinde 3 categorii de manuale, după cum urmează:

a) cele menite să realizeze o sinteză la nivel de cultură şi


civilizaţie, cu accent pe acţiunea sinergică a tuturor domeniilor vieţii
(materiale, ştiinţifice, artistice, spirituale etc.) în măsură a contribui la
progresul continuu al societăţii. Pentru că cercetătorul transdisciplinar
trebuie să descopere viziunea „căii de mijloc“, aceea care să-i permită
înţelegerea necesităţii, rostului şi punctului în care el e necesar să acţioneze.
Aşa cum amintea Jean Piaget: „marele om care lansează curente noi, nu este
decât un punct de intersecţie al unor idei elaborate printr-o cooperare
continuă“, iar un vechi proverb oriental sublinia condiţia necesară de
echilibru în acţiune: „pesimistul se plânge că e vânt – spune proverbul –
optimistul speră că va trece; înţeleptul orientează pânzele“.
Întocmai la fel cercetătorul transdisciplinar e necesar să înţeleagă
mersul şi succesiunea ciclurilor lumii şi vieţii (inclusiv a celei sociale) pentru
a putea astfel decide în cunoştinţă de cauză acţiunile sale şi a participa prin
efortul propriu, asumat şi responsabil la devenirea (= transformarea /
progresul neîntrerupt al) Rosturilor universale.

- 124 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

b) istoria dezvoltării până la zi (şi chir a previziunilor viitoare) în


ce priveşte conceptele umanităţii: ştiinţifice, filosofice, teologico–spirituale,
artistice, economice, politice, sociale etc. Pentru că, aşa cum s-a arătat,
„ştiinţa nu este numai disciplină (– şi e valabil pentru toate domeniile
enumerate anterior), ci şi revoluţie; nu este conformism livresc, ci e în
conformitate cu natura şi cu mersul ciclurilor de dezvoltare a vieţii şi numai
spiritele imaginative reuşesc să cunoască realitatea. O importantă
semnificaţie o au, de aceea, şi povestirile ştiinţifico–fantastice […] precum şi
istoria ştiinţelor. Este o cale de a înţelege naşterea şi destinul ideilor“.
(Victor Săhleanu)
Pe de altă parte, tot în urma acestui studiu, se va putea evita, ceea ce
s-a numit „reinventarea roţii“, economisindu-se timp important, dar şi efortul
cercetătorilor care vor fi în mod direct şi eficient „aduşi la zi“, „puşi în
brazdă“ exact acolo unde se află locul fiecăruia, pentru că, tot o plugărie este
şi munca în domeniul spiritului, la fel ca şi gradinăritul; numai că unii
însămânţează ogorul materiei, iar alţii ogorul gândului. Deopotrivă, însă, în
Anotimpul Culesului, roadele vor fi după măsura efortului, a măiestriei
fiecăruia, dar şi a rosturilor Naturii.

c) Viaţa, destinul şi condiţia (atât socială cât şi spirituală) a


creatorilor de valori şi modelatorilor progresului omenirii. Această secţiune a
cunoaşterii îl va ajuta să tragă învăţămintele necesare spre a-şi putea realiza
misiunea prin, pentru, cu şi alături de oameni. După cum bine se ştie, istoria
omenirii e plină de statuile celor ce s-au jertfit pentru progres. Cioran explică
foarte bine această stare de lucruri, arătând că „aşa pretind oamenii: pentru
ca să creadă în tine, tu trebuie să renunţi la tot ce e al tău şi apoi la tine
însuţi. Oamenii sunt răi şi criminali; ei vor să mori pentru a garanta
- 125 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

autenticitatea credinţei tale. De ce admira ei scrierile născute dintr-o


însângerare durabilă? Fiindcă aceasta îi scuteşte de suferinţe sau le dă iluzia
suferinţei. Ei vor să vadă sânge şi lacrimi dincolo de rânduri, pentru ca, din
mediocritatea şi satisfacţia lor, să la apari ca un destin particular şi demn de
admiraţie. Toată admiraţia vulgului e plină de sadism […] Căci dacă s-ar
măsura după suferinţă, câţi n-ar avea dreptul, înaintea lui Isus, să se
considere fii ai lui Dumnezeu!“
Cercetătorul transdisciplinar însă, trebuie să evite a se ajunge într-o
asemenea situaţie. Vremurile actuale cer oameni vii, valori întruchipate, în
măsură a se dovedi demne de urmat în chiar perioada vieţii lor. Astăzi omul
şi omenirea trebuie să meargă împreună, în acelaşi ritm, în acelaşi pas. Nu se
mai permit rupturi şi nici jertfe la idoli…
Aşa cum s-a arătat în Cartea Sfântă a Creştinilor, încă de acum două
mii de ani: „dacă mergi cu turma la păscut, nu uita să iei şi turma cu tine“!
De aceea, cercetătorul transdisciplinar e necesar nu doar să aducă
omenirii Progresul, ci şi să o înveţe cum să-l aplice, în toate aspectele vieţii,
pornind de la fiinţa umană, ridicându-ne până la eternitatea Universului şi
întorcându-ne apoi la noi înşine.
Pentru că, ceea ce avem mai puţin nevoie în prezent sunt icoanele şi
bibelourile sociale.

4. Cunoaşterea Universului şi a universalului

a) formarea viziunii transdisciplinare, holografice asupra vieţii şi organizării


acesteia precum şi a percepţiei integratoare a ştiinţei, artei, filosofiei, religiei
etc., drept părţi ale aceluiaşi întreg unitar, reprezentând percepţia umană
subiectivă asupra Realităţii, ea însăşi ierarhizată pe multiple nivele de
- 126 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

existenţă şi manifestare, aşa cum au arătat-o ştiinţele exacte, misticile


medievale şi fizicile cuantice moderne şi cum ne-a reamintit Fritjof Capra
„ştiinţa nu are nevoie de mistică, mistica nu are nevoie de ştiinţă. Dar
oamenii au nevoie de amândouă. De filosofia mistică pentru a înţelege
natura ultimă a lucrurilor, de ştiinţă pentru a trăi în societatea modernă. Nu
de sinteza acestor două avem nevoie, ci de interacţiunea dinamică dintre
intuiţia mistică şi analiza ştiinţifică“.

b) cea de-a doua secţiune a materialului vine să ridice


cunoaşterea conturată până aici, la nivel de principii şi legi universale,
valabile dincolo de timp şi spaţiu, dincolo de succesiunea cauzală a
evenimentelor, aparţinând unei reprezentări sistemice de rangul cel mai înalt
(conform accesibilităţii de percepţie a omenirii actuale) şi dezvoltând
imaginea cosmică a progresului vieţii, dincolo de ceea ce ştiinţele actuale
(încă tinere) pot să întrevadă, într-o manieră menită al ajuta pe cercetător să
perceapă Sensul Marii Deveniri a tuturor lucrurilor, spre a putea astfel
înţelege Rosturile celor prezente, dar mai ales necesităţile acţiunilor şi
transformărilor viitoare.
Este ceea ce din vechime s-a numit „Cosmogonia“, adică ştiinţa
despre organizarea Cosmosului, cuprinzând deopotrivă Ontologia (= ştiinţa
despre Fiinţă şi despre Existenţă, ca manifestare a Vieţii, a Marii Fiinţe) şi
Metafizica (= ştiinţa despre Marea Fiinţă – numită şi Tao, Zeus, Dumnezeu,
Fiinţa Fiinţelor etc., despre Legile Universale şi Principiile Prime ale
Creaţiei Lumii şi Vieţii, precum şi despre organizarea sistematică şi ciclică a
Proceselor Devenirii).

- 127 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

5. Cunoaşterea spirituală; sacralizarea lumii şi a vieţii

„Când zicem «Ştiinţa Sufletului», explica Haşdeu, nu înţelegem


ştiinţa despre suflet a celor învăţaţi, ci ştiinţa cuprinsă în sufletul oricărui
om, oricât de neînvăţat: religia. Şi zicând religie, nu înţelegem vreo religie
deosebită, ci întregul sâmbure al tuturor religiilor care au fiinţat vreodată sau
fiinţează pe faţa pământului: Divinitatea, Nemurirea, Desăvârşirea.“
În aceeaşi ordine de idei, Stanislas de Guaita ne aminteşte că, în fapt,
„ştiinţa nu e decât o jumătate a înţelepciunii; credinţa cealaltă jumătate, dar
gnoza (de la grececul «gnosis» = cunoaştere) este înţelepciunea însăşi, căci
ea vine de la amândouă. Însă „gnoza – arată în continuare René Guenon– nu
trebuie să fie o activitate de grup, ci o stare de spirit şi scopul unei discipline
individuale“, care, desigur, are la bază credinţa, în sensul în care este ea
recunoscută de Einstein atunci când afirmă: „Cred în dumnezeul lui Spinoza,
care se ocupă cu Armonia sferelor, nu într-un dumenzeu creştin, ce se
îndeletniceşte cu rezolvarea problemelor noastre cotidiene“, fiindcă, ne
spune în continuare el „sentimentul religios cosmic reprezintă cea mai mare
şi nobilă cauză aflată la baza cercetării ştiinţifice; aceasta constituie menirea
primordială a artei şi ştiinţei şi anume de a trezi şi menţine acest sentiment în
sufletul celor receptivi faţă de el.
Ştiinţa fără religie este şchioapă. Religia fără ştiinţă este oarbă.
Adevărata religie a fost înnobilată şi aprofundată graţie cunoaşterii
ştiinţifice. Ştiinţa nu numai că purifică imboldul religios de reziduurile sale
antropomorfice, dar contribuie şi la crearea unei spiritualităţi religioase
pentru înţelegerea vieţii“.
Iată de ce, programa de pregătire a cercetătorului transdisciplinar
cuprinde trei categorii majore de manuale, după cum urmează:
- 128 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

a) Textele sacre ale omenirii:

Avem în vedere textele majore ale spiritualităţii revelate oamenilor la


diverse perioade istorice de dezvoltare, în diverse civilizaţii succedate de-a
lungul timpului şi sub forme specifice – însă dincolo de ritual şi de
interpretările vulgarizate – păstrătoare şi purtătoare ale aceleiaşi doctrine
unice, ale aceluiaşi mesaj adresat omului şi vizând dezvoltarea,
transformarea, armonizarea lui cu întreg Ansamblul Ordinii Cosmice, adică
participarea conştientă la derularea Marilor Cicluri ale Creaţiei Universale.

b) Ştiinţa Universală

“Omul – arăta Rudolf Steiner – are nevoie, pentru certitudine în


simţire, pentru riguroasa desfăşurare a voinţei, de o cunoaştere a lumii
spirituale. Deşi poate simţi grandoarea, frumuseţea, înţelepciune lumii
naturale în modul cel mai amplu, aceasta nu-i dă nici un răspuns la
întrebarea despre propria fiinţă.”
“Produsele minţii şi ale mâinii par a fi foarte numeroase atunci când
privim toate cărţile şi tot ce a produs mâna omenească. Dar toată această
varietate constă într-o excesivă subtilitate şi într-o serie de derivări din
câteva lucruri care sunt mai cunoscute; ea nu constă într-un număr de
axiome – susţine în continuare, Francis Bacon.
Chiar rezultatele dobândite până acum se datorează mai mult
întâmplării şi practicii continue decât ştiinţelor; ştiinţele aşa cum le avem
astăzi – şi din nou trebuie să remarcăm valenţele profetice ale omului de
ştiinţă citat – nu sunt altceva decât anumite combinaţii bine ordonate ale

- 129 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

lucrurilor anterior descoperite, iar nu metode de descoperire ori indicaţii


pentru dobândirea de rezultate noi.
Subtilitatea Naturii întrece cu mult subtilitatea simţurilor şi a
intelectului; aşa încât aceste frumoase meditaţii şi speculaţii, ca şi aceste
raţionamente ale oamenilor sunt un fel de nebunie; numai că nu avem pe
nimeni la îndemână ca să observe aceasta. După cum ştiinţele care domină
acum sunt inutile pentru dscoperirea de rezultate noi, tot astfel logica, de
asemenea care domină în zilele noastre este inutilă pentru invenţia ştiinţelor.
Nu este mică deosebirea dintre idolii minţii şi ideile minţii divine;
adică între anumite concepte goale şi semnele adevărate; şi pecetea
întipărită, deci pe lucrurile create, dacă ştimsă le vedem.”
Iată în continuare care a fost viziunea marilor spirite ale umanităţii de-a
lungul întregii evoluţii istorice a acesteia, cu privire la conceptul de Ştiinţă, la
caracterul acesteia de universalitate şi la scopul/ misiunea/ importanţa ei pentru om
şi societate.
“Ştiinţa, adevărata Ştiinţă, care nu e intuiţie, ci concept, nu individualitate
ci universalitate, nu poate fi decât ştiinţă a spiritului sau a ceea ce are Realitatea
universal în ea”, arată B.Croce, ”depăşind orice ştiinţă obişnuită – fiind o
cunoaştere de gradul cel mai înalt de generalitate” (adaugă Spencer).
“Dar ceea ce trebuie cunoscut în felul cel mai înalt sunt principiile şi
cauzele; prin ele şi plecând de la ele sunt determinate apoi toate celelalte
lucruri, căci astfel sunt cunoscute în putere toate cazurile particulare, care
cad sub universal”(Aristotel)
“Această Ştiinţă – cea mai înaltă – şi care este superioară oricărui
ştiinţe subordonate, este cea care cunoaşte în vederea cărui scop trebuie să
faci ceva; şi acest scop este Binele fiecărei fiinţe şi în general este supremul
Bine în asamblul naturii. Ea este deci, pe de o parte Ştiinţa teoretică a
- 130 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

primelor principii şi a primelor cauze, căci Binele, adică scopul, este una
dintre aceste cauze”(Aristotel)
“Pe de altă parte ea vine în sprijinul speciei umane ca să ridice pe
omul decăzut şi slab şi să-l sprijine mereu, iar nu să-i schimbe firea şi nici
să-l părăsească în coruperea sa. Acest fapt îndepărtează de Şcoala Ştiinţei
acesteia atât pe stoici, care voiesc amorţirea simţurilor, cât şi pe epicureici
care fac din ele un orânduitor; ambii neagă Providenţa : aceia lăsându-se
târâţi de destin, aceştia lăsându-se în voia întâmpării. Şi admite pe platonici,
care, cu toţii, recunosc aceste trei lucruri ca principii supreme ale acestei
Ştiinţe: că există o Providenţă (Lege) Divină; că trebuie înfânate patimile
omeneşti şi transformate în virtuţi şi că sufletul este nemuritor. De aceea ea
îl priveşte pe om aşa cum trebuie să fie şi nu poate rodi decât pentru aceia
care voiesc să trăiască în Republica lui Platon iar nu să pălăvrăgească în
drojdia lui Romulus”(Gianbatista Vico)
“Iar dacă în afară de această Ştiinţă se vorbeşte de <<ştiinţe
naturale>>, trebuie să observăm că acestea sunt ştiinţe imperfecte sau, mai
bine spus, sunt, nu sistemă, ci complex de cunoştinţe” (Benedetto Croce)
adică “suma cunoştinţelor formate prin aportul fiecăreia şi care nu spune
nimic despre cunoaşterea rezultată din fuziunea acestor contribuţii într-un
tot.”(Spencer) “De aceea, când disciplinile naturale voiesc a se constitui ca
ştinţe perfecte, trebuie să iasă din cercul lor şi să transceandă în această
Ştiinţă, numită din vechime<<Filosofie>>, căci asupra faptelor naturale se
poate raţiona, dar nu se poate extrage din ele acea sistemă care e numai a
spiritului. Prin urmare, pe drept cuvânt se poate spune că ceea ce e
<<ştiinţific>> în ştiinţele naturale e filosofie, iar ceea ce e <<natural>> e un
simplu fapt. Această stare de lucruri explică nu numai cum încetul cu încetul
devine <<credinţă mitologică>> ,<<iluzie fantastică>> ceea ce odată era
- 131 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

considerat în ele adevăr, ci şi cum, printre naturalişti sunt dintre aceia care
numesc <<mituri>>,<<expediente verbale>>,<<convenţiuni>>, tot ceea ce,
încă, în prezent, în disciplinele lor, nu e raţionament formal. Şi naturaliştii,
ca şi matematicenii care nepregătiţi, se apucă să studieze energiile spiritului,
aduc uşor în acest domeniu acele habituduii mintale şi vorbesc, în Filosofie,
de <<convenţiuni>> ce sunt aşa şi pe dincolo cum i se pare omului (sic!):
conveţiuni <<adevărul>> şi <<moralitatea>>; conveţiune supremă spiritului
însuşi ! Dar chiar şi-aşa, pentru ca să poată exista aceste convenţiuni
particulare, este necesar să existe ceva ce nu e convenit, nu e adică, obiectul
însuşi al convenţiei : activitatea spirituală a omului. Iată deci că mărginirea
ştiinţelor naturale postulează nemărginirea acestei ştiinţe universale, numită,
în vechime, aşa cum spuneam, Filosofie” (B. Croce)
“Pentru a recunoaşte aceasta este suficient să reflectăm asupra
modului cum ia naştere ştiinţa şi asupra însemnătăţii ei în viaţa omului. Căci
naşterea unei ştiinţe, în ceea ce priveşte esenţa ei, nu o cunoaştem după
obiectul de cercetare pe care îl îmbrăţişează, ci după modul cum se comportă
sufletul omenesc în decursul activităţii ştiinţifice, în timpul elaborării datelor
ştinţiifice. Dacă ne-am obişnuit să aplicăm acest comportament numai când e
vorba de studierea realităţilor sensibile, atunci uşor ajungem la părerea că
acestea ar constitui esenţialul şi nu obeservăm că respectivul comportament
l-am aplicat doar realităţilor senzoriale. Pentru a depăşi însă această
autoîngrădire arbitrară, Ştiinţa Universală vrea să se separe de întrebuinţarea
aceasta particulară, de mentalitatea şi metodele de cercetare ale ştiinţelor
naturale, metode pe care, în domeniul lor acestea le aplică înlănţuirii şi
desfăşurării fenomenelor sensibile. Din aceste metode păstrează însuşirea
lor de a fi bazate pe gândire precum şi celelalte particularităţi care le
caracterizează, vorbind despre realităţiile suprasensibile în acelaşifel în care
- 132 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ştiinţele naturale vorbesc despre cele sensibile. Ea consideră munca


sufletească ce se depune în legătură cu cercetarea naturii drept o educaţie a
sufletului şi tratează despre conţinutul suprasensibil al lumii aşa cum
naturalistul vorbeşte despre realităţile sensibile”.(Rudolf Steiner)
“Cine reflectează asupra însemnătăţii ştiinţelor naturale în viaţa
omului, va afla că această însemnătate nu se poate reduce la asimilarea
cunoştiinţelor naturale, căci aceste cunoştinţe niciodată nu vor putea duce la
altceva decât la o vieţuire a ceea ce nu este sufletul omenesc el însuşi.
Sufletul nu trăieşte în cunoştinţa pe care şi-o însuşeşte omul despre natură, ci
în procesul de cunoaştere, în activitatea sa de cunoaştere aplicată naturii. Şi
ceea ce îşi însuşeşte plin de viaţă în timpul acestei activităţi este şi altceva
decât o simplă cunoştinţă despre natură: este o autodezvoltare realizată în
contact cu înţelegerea naturii.
Departe de a nesocoti valoarea ştiinţei obişnuite, cel ce trudeşte pe
tărâmul Ştiinţei Universale o apreciază mai mult chiar decât orice savant,
fiindcă ştie că numai prin rigoarea gândului şi a înţelegerii ştinţifiice
superioare ea se poate menţine în sufletul său pentru a se aplica apoi tuturor
domeniilor vieţii.” (Rudolf Steiner)
“Fiindcă două sunt formele pure sau fundamentale ale cunoaşterii:
Intuiţia şi Conceptul, Arta şi Ştiinţa, sau într-un cuvânt Filosofia, ori Ştiinţa
Universală. Intuiţia ne dă lumea, fenomenul, conceptul ne dă numenul,
Spiritul. Toate celelalte: istorie, ştiinţe naturale, matematici etc. sunt forme
secundare şi mixte” (Benedetto Croce)
“În consecinţă Ştiinţa Universală se prezintă ca o cunoaştere de un
fel diametral opus celei care ne o dă experianţa adunând fapte. Ea este
produsul final al operaţiei care începe printr-o simplă strângere de observaţii
seci, care se continuă prin elaborarea unor propozţii mai largi şi degajate de
- 133 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

cazuri particulare şi care ajunge în final la propozitii universale. Pentru a da


definiţiei ei forma cea mai simplă şi mai clară vom spune: Cunoaşterea cea
mai umilă este cunoştinţa ne-unificată, ştiinţa [obişnuită] este cunoştinţa
unificată parţial; Ştiinţa Universală este cunoştinţa complet unificată.”
(Spencer)
“Calea spre Ştiinţa Universală o poate afla fiecare om care, la
momentul potrivit, recunoaşte, presimte sau presupune măcar, în cele
vizibile existenţa celor ascunse şi care, conştient de faptul că forţele de
cunoaştere pot fi dezvoltate, dobândeşte sentimentul că cele ascunse se pot
revela. Astfel acestui om nu doar că i se deschide posibilitatea de a primi
răspuns la întrebările ce iau naştere din strădania lui după cunoaştere, ci
totodată i se oferă şi perspectiva de învinge greutăţile pe care le întâmpină şi
care istovesc viaţa. Ba mai mult, ea îl conduce spre un punct de vedere
superior şi îi descoperă că de fericirea şi nenorocirea sa individuală atârnă
fericirea sau nefericirea întregii lumi, că din pricina nedezvoltării juste a
forţelor sale, din pricina slăbiciunii proprii şi a ignoranţei, devine păgubitor
întregii lumi şi tuturor fiinţelor, ajungând o piedică pentru întreg universul în
care fiinţează.” (R. Steiner)
“Căci omul poate înşela orice aşteptare, fiind liber în dezvoltarea sa;
el nu este om de la natură şi nimeni nu este – în felul acesta – cineva. Ci
devine şi se reînoieşte în mod continuu şi progresiv, prin forţele proprii. În
acest regim, Fiinţa – om nu are valoare atât prin ceea ce a făcut, cât prin ceea
ce ar putea face”(Giovanni Gentile) “Căci am parcurs drumul de la vierme
la umanitate dar a rămas mult vierme în noi…”(Nietzsche)
“Am crezut că am ajuns la suprema realizare a altruismului iubindu-
ne între noi; dar iată că vine Sfîntul Francisc şi ne reaminteşte că întreaga
realitate a lumii trebuie iubită, îmbrăţişată, făcută să retrăiască prin conştiinţa
- 134 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

noastră. Altruist cu adevărat va fi acela care va fi ştiut să depăşească


personalitatea lui empirică prin care se opune fiinţelor şi lucrurilor ce-l
înconjoară, cuprinzând în sine toată lumea făcând din ea realitatea însăşi a
activităţilor sale spirituale. Dar la un astfel de altruism, care ar însemna
realizarea cea mai completă a spiritului nu se ajunge decât prin etape,
depăşind formele mai apropiate de alteritate acelea în care ne este încă uşor
să ne recunoaştem pe noi înşine, până când vom ajunge să cucerim şi pe cele
mai îndepărtate, acelea care la prima vedere ar părea veşnic străine.”
(Giovani Gentile)
Iar pentru aceasta “trebuie, poate, să fim noi înşine critici, sceptici,
dogmatici, istorici şi în afara de acestea poeţi, colecţionari, călători, ghicitori
de enigme, moralişti vizionari sau <<spirite libere>>, în fine, să fim aproape
toate, pentru a fi parcurs cursul valorilor umane şi al sentimentului valorilor,
pentru a putea privi cu ochi şi cu o conştiinţă multiplă din înălţime către
toate depărtările, din adâncime către toate înălţimile, dintr-un colţ către ceea
ce este pretutindeni. Dar toate acestea nu reprezintă decât condiţii prime ale
misiunii noastre; această misiune însă cere altceva: cere ca noi să creăm
valori…” (Nietzche)
Creaţia înseamnă în primul rând obiectivarea/ punerea în formă şi
manifestare a noului; însă “orice idee nouă se situează dincolo de experienţa
nemijlocită. Experienţa nemijlocită nu ne oferă ceva nou, niciodată, ci numai
idei sintetizatoare care leagă faptele. Fie că o numim speculativă sau
transcendentală, nu există ştiinţă care să nu fie obligată să conflueze în
metafizică”. (Alfred Adler) Pentru că “dinafară nu se poate ajunge niciodată
la esenţa lucrurilor; oricât am căuta, nu dobândim decât imagini şi nume”
(Schopenhouer) şi deabia “conştiinţa este nivelul la care existenţa devine
ştiinţă” (Hegel), fiindcă “adevărata ştiinţă nu e conformism livresc, ci este
- 135 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

conformitate cu Natura, deopotrivă disciplină şi revoluţie, şi de aceea numai


spiritele imaginative reuşesc să cunoască realitatea. (Victor Săhleanu)
“Astăzi, însă, ne aflăm la începuturile cunoaşterii. Ne aflăm la începuturile
conştiinţei.” (Edgar Morin)
Ştiinţa Universală este deci, pentru prima dată acea ştiinţă unică –
deopotrivă teologie, filosofie, metodologie, mod de viaţă etc. – ce descrie
folosind, un singur limbaj şi un singur set de norme, întreg Universul, cu
toate nivelele lui de Realităţi şi de situaţii, pentru că ea se raportează în
mod direct la Marea Ordine Cosmică, fiind depozitarul acelor Legi, acelor
Principii Prime de maximă generalitate, aplicabile însă tuturor, subliniem,
tuturor cazurilor particulare ce pot fi regăsite oriunde în Univers (A se
vedea infra “Dimensiunile cercetării transdiscilinare”). De aceea ridicarea în
sfera Ştiinţei Universale solicită cercetătorului deopotrivă raportarea la
normele şi valorile universale precum şi folosirea Limbajului unic la nivel de
existenţă (pe care alchimiştii l-au numit „Limbajul lumii”), limbajul prin
care Fiinţele şi Realităţile pot comunica între ele transmitându-şi
conţinuturi veritabile (obiective) de cunoaştere, independent de logicile
particulare sau de regulile (aparent) specifice de organizare şi existenţă.
Sigur că toate acestea nu se pot realiza decât la nivelul Conştiinţei cu aportul
principal al Intuiţiei şi subsidiar al tuturor celorlalte organe de Simţ şi
percepere a Realităţii.

c)Pregătirea morală
„O fereastră bine făcută nu atrage atenţia, ea doar lasă lumina să
treacă“, spunea Dale Carnegie iar în Cartea Stântă a poporului evreu de mii
de ani stă scris îndemnul „gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu de pe pământ“
(Coloseni 3:2), căci „aşa cum gândeşte un om în inima lui, aşa este el”
- 136 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

(Proverbe). De aceea ni se spune în continuare: „să vă prefaceţi în înnoirea


minţii“ (Romani 12:2), „să vă înnoiţi în duhul sufletului vostru şi să vă
prefaceţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Yahve, de o neprihănire şi o
sfinţenie pe care o dă Adevărul“.
Dacă aceste aspecte sunt valabile ca cerinţe de viaţă pentu fiecare fiinţă
umană în parte, cu atât mai mult ele trebuie să constituie îndatoriri fundamentale
ale cercetătorului transdisciplinar care, aşa cum s-a arătat, „reprezintă oglinda în
care omenirea îşi contemplă chipul, cu toate neregularităţile, spre a le îndrepta“
(Basarab Nicolescu). În plus, cercetarea transdisciplinară, prin chiar specificul
ei, reprezintă un contract moral, de conştiinţă, pe care cercetătorul îl încheie cu
sine însuşi şi cu întreg Universul, prin care se angajează de a se pune în slujba
valorilor înalte ale Creaţiei şi a constitui, pentru comunitatea umană, o
veritabilă stea călăuză, un Hyperion, menit să aduca fiinţei lumina interioară şi
orientarea exterioară în descoperirea Sensului, asumarea Rostului existenţial
precum şi parcurgerea drumului devenirii / trans–formării personale /
individuale şi universale.
De aceea pregătirea morală se impune ca un examen al conştiinţei, o
metodă de îndreptare / elevare / dezvoltare a acesteia, precum şi o sursă de
îndrumare în recunoaşterea principiilor universale ca şi în dobândirea virtuţii
de a le urma şi aplica.

6. Hermeneutica

Întreaga realitate e simbolică – s-a spus dintotdeauna, de la cei mai


vestiţi preoţi şi mistici ai antichităţii, până la fizicienii din zilele noastre.
Însuşi limbajul a avut, la origine, o încărcătură profound simbolică şi de
aceea era necesară o ştiinţă specială pentru a putea citi Semnele Lumii.
- 137 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Fiindcă în Univers totul este organizat după reguli bine stabilite, astfel încât
orice eveniment, acţiune, gest ori act de cugetare are, prin sine însuşi, o
anume Semnificaţie, contribuind prin existenţa şi manifestarea sa la Procesul
continuu al Creaţiei la nivel Cosmic.
Aşa cum arăta René Grenon, „simbolul este corespondenţa care leagă
între ele toate nivelele Existenţei universale, astfel încât, prin ea, starea noastră
umană să poată fi pusă în comunicare cu stările superioare ale Fiinţei“.
Iată de ce, pentru cercetătorul transdisciplinar, care are viziunea
holografică asupra Vieţii, înţelegând că Existenţa şi Rostul fiecărui lucru
sunt clipă de clipă conturate / create prin acţiunea sinergică a tuturor
celorlalte părţi componente ale Marelui Univers, hermeneutica (în sensul
autentic, de ştiinţă a „Limbajului Lumii“) reprezintă o cerinţă de bază a
pregătirii profesionale, echivalentă unei elementare alfabetizări, fiindcă, să
ne reamintim o dată cu Raymond Ruyer că „Timpul Cosmic nu e o simplă
funcţionare, ci o mare Acţiune, înzestrată cu Sens, o embriogeneză care dă
formă, mai întâi, materialelor necesare desfăşurărilor viitoare, la care chiar
hazardurile vor fi canalizate şi utilizate şi în care fiinţele desprinse din Marea
Fiinţă vor părea să înveţe, bâguind, Limbajul, ce, în realitate, le vorbeşte pe
ele de la începutul începuturilor.“

7. Poetica

„Când ridicăm privirile spre minunile lumii înstelate, când


contemplăm mersul universului cu toate splendorile lui – arăta Goethe –
avem totuşi sentimental că toată această frumuseţe ce ne înconjoară nu are
sens decât atunci când se reflectă într-un suflet de om care o contemplă.”

- 138 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Fiindcă, ne spune în continuare Emerson, „toată poezia cu putinţă a


fost scrisă înainte de a se fi născut Timpul; şi ori de câte ori ne organizăm
atât de armonios încât să pătrundem în regiunea unde văzduhul este muzică,
auzim aceste prime melodii şi le transcriem. Căci fiecare om este poet, în
măsura în care este sensibil la farmecele naturii şi toţi oamenii sunt în stare
de gândurile a căror încununare este întreg universul“.
„Ştiinţa – de aceea – merge veşnic în pas cu justa dezvoltare a
omului, cu religia şi metafizica, iar condiţia în care se află ştiinţa reprezintă
un indiciu al cunoaşterii noastre de sine. De vreme ce toate în natură
corespund unei puteri morale, dacă vreun fenomen rămâne brut şi întunecat,
este pentru că nu e activă încă facultatea corespunzătoare în observator.”
(Emerson)
Aşa cum observa Schelling: „pentru unii, natura nu este decât
agregatul mort al unui indefinit număr de obiecte, sau spaţiul în care ei
gândesc lucrurile aşezate ca într-un receptacol. Pentru alţii ea este numai
pământul din care îşi trag hrana şi întreţinerea lor. Şi doar pentru cercetătorul
iluminat este ea forţa originară, sfântă şi veşnic creatoare a lumii, care
produce toate lucrurile din ea înseşi şi care, prin lucrarea ei, le aduce la
lumină.“
Cu atât mai mult însă, pentru cercetătorul transdisciplinar, care
valorificând în primul rând capacităţile intrinseci ale fiinţei sale, precum şi
stările de spirit superioare, inspiraţia născută din actul contemplării Creaţiei
(fie ea naturală ori umană) se dovedeşte a fi calea ce mai sigură de orientare
după principiile universale şi de transpunere a spiritului său în condiţiile cele
mai favorabile investigaţiei realităţilor, din lumile transcendente. De aceea
Noica arăta că „o carte pe care o scoţi din bibliotecă, un Preludiu de Bach pe

- 139 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

care-l pui seara, în linişte, sau un exemplu de seninătate intelectuală, sunt


mult mai bogate şi educative decât orice lecţie“.
Fiindcă ceea ce se cere în primul rând şi cu prisosinţă de la
cercetător este această transpunere în starea de vibraţie, de trăire armonizată
a fiinţei sale cu Fiinţa tuturor lucrurilor, iar acest aspect singură Arta îl poate
realiza, oferindu-i căldura şi pasiunea necesară vieţuirii din interior a unei
anumite realităţi, pe care conceptual şi raţiunea reuşesc doar să o privească şi
descrie din exterior.
“Omul-poet este un idealist – arăta Ernest Bernea – un creator de
valori noi pe care în realitate nu le-a aflat încă. Pentru ca noi să putem
progresa, să putem merge către un mai bine, trebuie să anticipăm acest viitor
într-o viziunea superioară de viaţă. Numai trăind intens această viziune o
putem traduce în faptă; o realitate, dacă nu este, poate să fie.
În acest fel, poetul este adevăratul creator şi dechizător de drumuri.
Cugetul său străbate distanţe în necunoscut, luminează căile şi face posibilă
fapta. Cei ce dispreţuiesc evadarea din ceea ce este de fapt nu cunosc
frumuseţea şi nici putinţa unui viitor mai un, pentru că nu cunosc creaţia.
Neamul omenec datorează totul acestor oameni care i-au îmbogăţit
viaţa şi i-au făcut-o mai luminată. În arte, în ştiinţe, în teologie, în politcă, ei
s-au exprimat şi au dus omenirea de mână în zări tot mai limpezi.
„Realiştii“ spun în faţa unei murdării: aşa e viaţa. Poeţii răspund: nu
este aşa, pntru că poate fi altfel.
Poeţii sunt oameni orientaţi mereu spre viitor. Setea lor de mai bine
şi mai frumos îi face să trăiască viu toate anticipaţiile şi chipurile lor pe care
le doresc aievea. Ei sunt oamenii minunilor pentru că au credinţa în minune.
Realul omului lipsit de daruri înnoitoare este un real sec, măcinat şi murdar.
Realul poeţilor este un viitor mai bun în prezent, arzător de frumos şi plin.
- 140 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Poeţii scormonesc adâncul şi scot numai piatra preţioasă; sfredelesc


viitorul şi-l fac prezent, îl fac un prezent bogat, pur, înviorat de frumuseţile
ultime, înviorat de chipul şi lumina lui Dumnezeu pe care şi-L ştiu apropia.
Ei sunt aceia care, alături de profeţi, deschid drumuri noi şi fac din viaţa
noastra o mândrie de eroism al suferinţei şi un fermecător câmp al rodului
muncit cu geniu şi sudoare.”

8. Comunicare şi relaţii publice

Ne referim aici la acel necesar de cunoaştere menit, pe de o parte să


asigure un standard de elevare specific atitudinii academice pe care trebuie
să o aibă cercetătorul transdisciplinar (ţinută, gesturi, comportament social,
limbaj, atitudine faţă de ceilalţi membri ai comunităţii sociale etc.), iar pe de
altă parte să pună la dipoziţia cercetătorului un instrument cât mai eficient de
comunicare cu lumea, în măsură a facilita acestuia atât transmiterea
mesajului, cât şi implementarea lui în structurile-cadru ale societăţii timpului
său. Pentru că, aşa cum am văzut, unul dintre principiile fundamentale ale
cercetării transdisciplinare îl constituie finalitatea: încercările contează prea
puţin; ceea ce e cu adevărat valoros sunt rezultatele. Însă obţinerea
rezultatelor a fost, de cele mai multe ori în istoria omenirii, întârziată de
multitudinea de blocaje (politice, economice, sociale, de orgolii umane sau
incompetenţă în recunoaşterea valorilor etc.) ridicate în calea fructificării (în
folosul întregii omeniri) a creaţiilor spiritelor cele mai progresiste.
Însă, pe cât e de adevărat că „pe omul de azi ştiinţa de mâine l-a
speriat întotdeauna, părându-i o magie, datorită insuficientei sale pregătiri”
(V.Săhleanu) tot pe-atât de adevărat este şi faptul că cercetătorul
transdisciplinar trebuie să fie tocmai educatorul acestei omeniri, tocmai cel
- 141 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

care o pregăteşte azi, pentru viitorul ei de mâine şi fără a se folosi de


senzaţionalul magiei ori de şocul revoluţiilor conceptuale. Pentru că, în
lumea spiritului, ca şi în lumea Naturii şi în întreg Universul, evoluţia,
dezvoltarea, reprezintă un proces continuu şi uniform; nu există salturi, ci
totul se petrece gradual, un flux regulat de viaţă şi fiinţă, „ca o curgere de
apă“.
Admiţând, alături de Nietzche, pentru cercetătorul transdisciplinar
necesitatea misiunii sale de „pedagog de marcă, îndeajuns de puternic pentru
a trage în sus, de la singuratica lui înălţime, lungi şiruri de generaţii, se
cuvine să-i recunoaştem neliniştitoarele privilegii ale oricărui mare educator.
Un educator nu vorbeşte niciodată despre ceea ce el însuşi gândeşte: ci
numai despre ceea ce gândeşte în folosul celui pe care-l educă. În această
formă simulată,; educatorul nu trebuie să se lase ghicit; a inspira încredere în
sinceritatea lui, ţine de propria sa măiestrie. El trebuie să fie capabil a folosi
toate procedeele disciplinei şi ale disciplinării: unele firi pot fi făcute să
progreseze numai prin loviturile de bici ale batjocurii; altele – leneşii,
nehotărâţii, laşii, încezuţii, poate prin laude exagerate.”
De aceea, el trebuie – alături de vasta ştiinţă şi înţelegere a rosturilor
lumii, de la infinitul subatomic la marile galaxii şi de la firul de iarbă la
creaţia universurilor, aşa cum s-a arătat până aici – să stăpânească totodată şi
arta (sau măcar tehnica) diplomaţiei, a comunicării interumane şi relaţiilor
publice, arta vorbirii şi a manipulării, a motivării şi determinării, a producerii
rezultatului transformator la nivel de societate şi individ, în, cu, şi prin
intermediul fiinţei umane.
„Iar un astfel de educator – ne spune Nietzche – e necesar să stea
dincolo de Bine şi de Rău; însă nimeni nu trebuie să ştie aceasta.“

- 142 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL VI
FACTORI INHIBATORI ŞI STIMULATORI ÎN CERCETAREA
TRANSDISCIPLINARĂ

Interesul enorm pe care societatea în ansamblu îl manifestă pentru


creativitate, „modalitatea cea mai profundă şi mai nobilă de fructificare a
combustiei umane, singura formă de energie a planetei care nu cunoaşte
penurie” (după cum afirma Anca Munteanu ) este pe deplin justificat, în
condiţiile în care toţi oamenii sunt creativi (în forme, grade diferite). Dar
simpla constatare a acestui fapt nu este suficientă. Înainte de toate, omul nu
trebuie doar să se cunoască pe sine şi implicit, să ştie care sunt resursele de
care depinde, ci şi cum să valorifice potenţialul propriu.
Într-o lume în permanentă schimbare, creativitatea îi ofera
individului libertate : libertatea de a studia, libertatea de a cerceta, libertatea
de exprimare şi libertatea de a fi el însuşi (M. Stein). Şi totuşi, foarte mulţi
oameni se pare că refuză libertatea, ignorând energia creativă pe care o au.
Care sunt factorii care favorizează această stare de fapt? Care sunt cei care îi
determină pe unii oameni să îşi asume „ acest act al excelenţei şi demnităţii
(I. S. Bruner)? Sunt întrebări la care încercăm să răspundem, succint, în
continuare. Se impun însă, de la început, câteva precizări.
Astfel, creativitatea fiind un proces foarte complex, este influenţată
de foarte mulţi factori, pe care, în lucrarea de faţă, am încercat să-i
prezentăm. Scopul acesteia nu este însă acela de a realiza un inventar al
acestora, ci de atrage atenţia mai ales asupra faptului că a privi creativitatea
ca pe un proces static este cel puţin o abordare greşită. Cunoscându-i şi,
îndeosebi ştiind influenţa pe care aceştia o pot avea în evoluţia creativităţii,
- 143 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

se pot concepe modalităţi de intervenţie astfel încât individul să utilizeze cât


mai mult din resursele sale creative, ceea ce va duce la apariţia unor efecte
pozitive atât în plan individual, cât şi în planul societăţii ( aşa cum susţinea
A. Hanen: „oamenii ar fi mult mai creatori dacă li s-ar explica în ce constă
de fapt creativitatea”). Dar acest subiect va fi abordat într-un material
ulterior. Nu în ultimul rând, un factor pe care un individ îl consideră ca fiind
stimulativ, pentru o altă persoană poate fi unul inhibitor (de exemplu
stresul). Aşadar diferenţele interpersonale care apar nu trebuie neglijate.

A. FACTORI INHABITORI

I. FACTORI INTERNI
Factori inhibitori ai creativităţii care ţin de individ:

A. La nivel cognitiv:
a) imaginaţie – deficitară, insuficienta sa activare în rezolvarea
problemelor profesionale;
b) memorie – suprasolicitarea ei în dauna activităţii imaginative;
c) perceptiv – incapacitatea de a se interoga asupra evidentului, de a se
distinge între cauză şi efect, de a utiliza toate simţurile care ne pun în
contact cu mediul, de a defini lucrurile; dificultatea de a defini o
problemă sau declinarea capacităţii, refuzul de a sesiza, de a releva,
dificultatea de a destructura o problemă în elemente care pot fi
manipulate, dirijate, dificultatea de a sesiza diferenţele între fapte şi
probleme, dificultatea de a percepe relaţii neobişnuite între idei şi
obiecte; îngustarea excesivă a punctului de vedere, prezentarea
prematură a pseudo-soluţiilor la problemă care nu au fost încă definite,
- 144 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

greutatea de a identifica problema de rezolvat, tendinţa de a nu


departaja productivitatea ideilor de evaluarea lor, practicarea falsei
diferenţe dintre muncă şi joc, supraestimarea aparenţelor, stiluri
cognitive extreme (cauzate de rigiditatea seturilor perceptive), problema
constituie o soluţie la altă problemă, mai vastă, incapacitatea definirii
termenilor problemei, când nu a fost înţeleasă suficient, percepţia de sine
devalorizantă, surprinsă în afirmaţii de genul „nu sunt o persoană
creativă”, „nu am făcut niciodată nimic deosebit”, stima de sine scăzută,
supraevaluarea competenţei altora, tendinţa de a interpreta orice
structură ca fiind închisă (materialul este perceput ca static şi suficient).;
d) informaţional – setul specialistului (suprainformarea în specialitate,
dar incorect structurată), ultraspecializarea (atitudinea de expert) versus
insuficienta informaţie (prea puţine date şi legi de compoziţie stocate)
necunoaşterea tehnologiei creaţiei (metode, proces creativ, produs
creativ, tehnici de descriere a invenţiilor şi inovaţiilor, blocajele
creativităţii);
e) gândire – rigiditate funcţională, persistenţa „setului” habitual, lipsa
de supleţe a categoriilor datorită excesului de informaţii şi aprecierea
anticipată, conformism intelectual, autoimpunerea, ideaţie-evaluare,
autoimpunerea unor restricţii iluzorii (cauzate de metodologii instructive
unilaterale) folosirea defectuoasă a strategiilor logice, cunoaşterea
superficială şi parţială a metodelor, de gândire divergentă, reprimarea
ideilor chiar înainte de a prinde contur, oboseala intelectuală, inerţia în
menţionarea unei idei, lipsa atenţiei la timpul timpul oportun faţă de
idee, intoleranţa faţă de opiniile colegilor, intoleranţa faţă de nou, unic şi
bizar, lipsa de obiectivitate şi realism (dramatizare, simplificare,
banalizare interpretare personală, indiferenţă, generalizare – tendinţa de
- 145 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

a exagera sau de a minimaliza importanţa evenimentelor, minimalizarea


excesivă a problemelor, a dificultăţilor, banalizarea unui lucru meritoriu,
deosebit sau chiar excepţional, considerându-l ca ceva obişnuit, norma;
interpretare personală prin intermediul propriilor mentalităţi, păreri,
trăiri subiective); indiferenţa – lipsa sensibilităţii, chiar desconsiderarea,
prin neacordarea atenţiei cuvenite unor persoane, lucruri, activităţi;
generalizarea unui fapt izolat, singular în mod eronat sau subiectiv,
şabloane în gândire.

B. La nivel afectiv (emoţional):


a) teama de a greşi, autodescurajarea, timiditatea, lipsa încrederii în
forţele proprii, teama de a nu fi pe măsura expectanţelor, anxietate, încredere
disproporţionat de mare în factorul raţional, autocenzura, grijile,
frământările personale şi familiale, teama de critică (dacă ideea este oferită),
b) sentimentul inutilităţii în eventualitatea în care ideea va fi ignorată,
teama de ridicol (are efect paralizant), teama de a pune întrebări, teama de a
fi altfel decât cei din grupul căruia îi aparţine individul, teama de a aborda
problemele considerate ca fiind specifice celuilalt sex, teama de a nu putea
anticipa sau prevedea reacţiile persoanelor cu care vine în contact, tendinţa
de a-l socoti pe celălalt ca fiind un judecător (un om cu atitudine critică),
agresivitate, principiul competiţiei (teama de a nu fi minimalizaţi, ”striviţi”),
c) rezistenţa la schimbări, sentimente de incompetenţă sau insuficienţă
(pot duce la stări depresive), pasivitate excesivă (duce la inerţie, indolenţă şi
dezinteres, neimplicare în diverse situaţii), teama de a răspunde pentru
greşeli, teama de a părea extravagant, teama de a risca să fii un „pionier”, de
a fi în minoritate;

- 146 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

d) oprirea prematură la prima idee sau teama ori neîncrederea faţă de


superiori, colegi, colaboratori;
e) capacitatea slabă de a se destinde, de a lăsa timp incubaţiei să se
desfăşoare, să acţioneze, dorinţa aproape patologică pentru aparenta
securitate a „cunoscutului” şi a „evidentului”,
f) dependenţa excesivă de opiniile altora, nevoia sau obişnuinţa de a
avea de la început în minte ideile cât mai ordonate, lipsa sensibilităţii faţă de
persoane.

C. La nivelul personalităţii:
a) motivaţie - supramotivare, nevoia de certitudine, lipsa motivaţiei
pentru profesiune, slabă automotivare profesională.
b) interese - registru restrâns de interese şi preocupări, lipsa interesului
faţă de sarcina propusă sau impusă sau neînţelegerea acesteia.
c) atitudini - slaba activare a atitudinilor creative care privesc
spontaneitatea, receptivitatea la experienţă, asumarea riscului.
d) temperamental-caracterial: perfecţionism, complacere în situaţii
mediocre, adoptarea pripită a primei soluţii, comoditate (aşteptarea
instrucţiunilor, obiectivelor de la alţii), intoleranţa faţă de opiniile colegilor,
comportament egocentric (de la indiferenţă faţă de ceilalţi până la un egoism
voluntar şi calculat), agresivitate.

D. Alţi factori:
a) discordanţă între proiectul elaborat cu ceilalţi şi cel personal, obligaţia
de a efectua activităţi care nu-ţi plac, pe care nu le aprob, dar pe care le faci
sub presiune, din constrângere,

- 147 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

b) oboseala fizică şi intelectuală, sănătate precară, lipsa experienţei sau


o experienţă "prea bogată", lipsa timpului, iniţiativă redusă (sau chiar lipsa
ei),
c) neaderarea la valorile societăţii (nu se regăseşte pe sine) - conflictul
de valori şi lipsa cadrului de referinţă, necunoaşterea propriei persoane
(ambiguitate îin orientări şi decizii, individul nu-şi dă seama de consecinţele
acestei situaţii; autocontrolul devine imposibil - autocontrolul reacţiilor şi
comportamentelor în mediul profesional, social şi cultural),
d) întreruperile, munca prea constantă asupra unei probleme (pot
apărea blocaje mentale), iritaţii, frământări personale şi familiale, lipsa
securităţii personale, faptul că ideea nu e menţionată din lipsă de timp, de
iniţiativă sau de interes, obiceiuri (comoditate), lipsa metodei, lipsa efortului.

II. FACTORI EXTERNI


1. Factori inhibitori ai creativităţii care ţin de colectiv

A.Climat
a) La nivelul structurii şi funcţionării organizaţiei:
- inexistenţa laboratoarelor pentru prototipuri, organizarea defectuoasă
a instituţiei în vederea asimilării noului, insuficita stimulare materială şi
morală, întreruperile, munca prea constantă asupra unei probleme, birocraţia,
rigiditatea proiectelor şi programelor de cercetare şi a structurilor
organizaţionale, definirea şi prezentarea problemelor de specialitate se face
în termeni preponderent tradiţionali, folosindu-se puţine mijloace de
prezentare a problemei ( se diminuează posibilitatea de a înţelege problema),
convocarea la adunările de lucru se face de la o zi la alta, uneori de la o oră
la alta, majoritatea participanţilor cunosc într-o mică măsură problema sau
- 148 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

chiar deloc ( de aceea, în discutarea problemelor profesionale se intervine cu


aprecieri care blochează creativitatea), între structura logică a problemei şi
reţelele de comunicare în grup nu există o compatibilitate, apreciere globală
şi superficială, uneori subiectivă, utilizarea unor criterii standardizate de
apreciere a muncii (stabilite după performanţa medie) - poate să apară
sentimentul de nedreptăţire, promovare pe baza criteriilor formal-
administrative, în aprecierea performanţelor profesionale predomină
cantitatea şi nu calitatea.

b) La nivelul relaţiilor interumane din cadrul grupului :


- slabă atracţie interpersonală, dificultăţi în comunicare, stres, opoziţie
de scopuri, interese şi obişnuinţe (colaborarea devine dificilă), pe măsură ce
creşte numărul membrilor grupului se înmulţesc dificultăţile de comunicare
(se pot urmări mai greu), cei mai timizi pierd teren în faţa celor mai "
bătăioşi", cresc dificultăţile de coordonare şi volum de timp alocat unei
sarcini, apar distragerea şi suprastimularea în planul angajării şi concentrării,
se induce, progresiv, o dependenţă excesivă a celor slabi pregătiţi
profesional, descurajarea practicată de alţii, relaţii tensionale, conflictuale,
frecvenţa mult mai mare a interacţiunilor nonprofesionale, relaţiile
preferenţiale între membrii sunt motivate subiectiv şi au un caracter
fluctuant, gradul de integrare socio- afectivă a unei persoane în grup
depinde de poziţia ierarhică pe care o deţine în colectiv şi de abilităţile ei
socioumane, gradul de compatibilitate interumană între membrii este redus,
permiţând formarea subgrupurilor şi ducând la scăderea coeziunii şi unităţii
grupului pe ansamblu, adversităţi între membrii grupului, spirit exagerat de
concurenţă, obsesia activităţii contracronometru, lipsa comunicării
(comunicare imposibilă datorată limbajului de strictă specialitate, total diferit
- 149 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

sau altor condiţii obiective şi subiective, comunicare incompletă, comunicare


deformată, falsificată sau denaturată în mod voit), marginalizarea, lipsa de
autenticitate (puţini oameni trăiesc în conformitate cu ceea ce simt şi ceea ce
doresc în mod real), izolarea (datorită faptului că unele persoane sunt
considerate ca fiind incompetente sau neînsemnate, sunt respinse de grup
pentru că s-au distanţat de el, afişază un comportament individualist, teama
faţă de alţii care le determină să treacă neobservate în relaţiile cu el),
dependenţă (factori prin care oamenii pot fi controlaţi şi dominaţi: bani,
informaţii, puterea de a comanda, recompense, pedepse, forţa de seducţie
fizică şi psihică, statutul persoanei în grup), atmosferă care încurajează
criticismul nejustificat sau neverosimil, coeziunea poate deveni o sursă de
presiune asupra indivizilor în sensul uniformizării aprecierilor, orientărilor şi
atitudinilor faţă de diferite situaţii, idei, persoane sau evenimente.

B. La nivelul conducerii (liderul):


- stil de conducere preponderent autocratic, conduce ferm grupul, dar
nu se bucură de cel mai înalt prestigiu, lipsit de entuziasm, foarte critic, rigid
până la dogmatism, descurajează autoexpresia, nu sunt disponibili în afara
orelor de program, rigiditate metodologică, stil autoritar, persoană care nu
îngăduie angajaţilor să-şi manifeste curiozitatea, nedumerirea, interesul
special, stimulat de informaţia, recepţionată, de discuţiile din organizaţie sau
de experienţa lor de viaţă, descurajarea ideilor angajatului de către lider,
sarcasmul, preţuirea memoriei brute, interesele înguste ale şefului şi
competenţa redusă în specialitate, sancţionarea îndrăznelii de apune
întrebări incomode, accent exagerat pe competiţie, obsesia activităţii
contracronometru, utilizarea de către lider a unor fraze "ucigaşe" ("asta nu e
logic", "poţi s-o dovedeşti?"), accent pus pe reproducere, neaprecierea
- 150 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

suficientă a originalităţii, lideri ce induc angajaţilor necesitatea lucrului


sigur, indubitabil ( prin obiceiul de a insista până se obţine răspunsul
anticipat de ei, în forma dorită ).

2. Factori inhibitori ai creativităţii care ţin de societate.


A. Condiţii create:
- bază materială insuficientă, condiţii socio-economice improprii
dezvoltării creativităţii, legislaţie care nu asigură condiţii favorabile desfăşurării
activităţii creatoare, regim politic autoritar.
B. Valori promovate:
- conflictul de valori.
C. Spiritul vremii (necesitatea socială).

D. "Miturile dinamice" - ideile creative sunt în exclusivitate


produsele inspiraţiei iluminatorii; creativitatea solicită un nivel
ridicat,deosebit de ridicat al inteligenţei, randamentul şcolar este
principalul indicator al creativităţii la elevi, creativitatea este o capacitate
psihică omogenă şi unitară , este o trăsătură nemodificabilă în timp,
consistentă de la o situaţie la alta.

E. Nivelul cultural:
- condiţionarea şi manipularea prin mass-media (dezinformarea
opiniei publice), diferenţe culturale (izolarea în cultura originală), tendinţa
de a se complace strict în limitele stipulate de sexul căruia îi aparţine
individul (cu refuzul caracteristicilor şi rolurilor specifice celuilalt sex),
cultul muncii, accentul exagerat pe competiţie sau pe cooperare, cultul
autorităţii de orice fel ( politic, profesional, familial, şscolar) fetişizarea
- 151 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

raţiunii în dauna afectivităţii, cultul exagerat al succesului, instabilitatea


societăţilor, îmbătrânirea populaţiilor şi a societăţilor (conservatorism
accentuat, creşterea rezistenţelor la schimbare), saturaţia informaţiilor oferite
de mass-media (îngreunează efectuarea unei alegeri obiective), dorinţa de a
se conforma modelelor sociale, dorinţa de apartenenţă, conformism la ideile
vechi, ca şi la cele noi; tendinţa de a reacţiona conform principiului "totul
sau nimic", prea mare încredere în statistici şi în experienţa trecută, punerea
pe primul plan a factorilor practici sau economici în luarea deciziilor, ceea
ce reduce timpul pentru a avea un număr suficient de idei, slaba capacitate
de a transforma sau modifica ideile, sentimentul că tendinţa de a te îndoi
sistematic este un inconvenient social; prea mare încredere în logica a ceea
ce se numeşte Raţiune, exaltarea excesivă faţă de spiritul grupului,
autoritarismul de orice fel, prejudecăţi (indivizii superior dotaţi sunt rari,
între muncă şi joc nu există compatibilitate - în realitate buna-dispoziţie
"porneşte" activitatea şi implicit creaţia; teama de a aborda probleme
considerate ca fiind specifice celuilalt sex, promovarea falsei modestii, chiar
şi în cazul unor contribuţii meritorii, supraevaluarea efortului în dauna
rezultatelor prin santificarea butatdei ("geniul e 99% transpiraţie şi 1%
inspiraţie"), deşi dintre două persoane care au obţinut aceleaşi rezultate,
trebuie s-o preferăm pe cea care a depus un efort mai redus), starea generală
a culturii.

F. Educaţia
- Mediul familial: atitudine indiferentă, de ostilitate faţă de cercetător
şi faţă de cercetare, faptul că modul ideal de copil este considerat a fi cel
normal de către majoritatea părinţilor (naşterea unui copil excenpţional
generează de multe ori spaime şi complexe), un numar prea mare de copii
- 152 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

(influenţa educativă a părinţilor se diluează considerabil), spaţiu


intergenezic mic (copilul împarte hrana spirituală cu fraţii săi), plasarea
târzie într-o formă de învăţământ preşcolar, amosferă de sufocare prin
afecţiune, părinţii ignoră, evită întrebările şi pe cele mai indiscrete,
ironizează copilul, emiterea unor pretenţii exagerate de către familie pe
parcursul şcolarităţii.
- Sistemul de învăţământ: supraîncărcare şcolară, manuale dense şi
organizate deductiv, accent exagerat pe competiţie sau pe cooperare (pot să
apară: convingerea că nu se vor încadra în timp sau că nu vor fi la înălţimea
concurenţelor, concentrarea pe competiţie în sine şi pierderea din vedere a
scopului esenţial), rigiditatea metodologică, atitudine descurajatoare
practicată de corpul didactic la adresa spiritului interogativ natural al
elevilor, nu li se îngăduie elevilor să-şi manifeste curiozitatea, nedumerirea,
interesul special stimulat de informaţia recepţionată, de discuţiile din clasă
sau de experienţa lui de viaţă, profesori lipsiţi de entuziasm, foarte critici,
care nu sunt disponibili în afara orelor de program, stil autoritar, accent pus
pe reproducere, neaprecierea suficientă a originalităţii, profesori ce induc
elevilor necesitatea lucrului sigur (prin obiceiul de a insista până se obţine
răspunsul anticipat de ei, în forma dorită), utilizarea de către profesor a unor
"fraze ucigaşe"("asta nu e logic", "poţi s-o dovedeşti?"), subestimarea
lecturilor personale şi a bibliografiei complementare.

3. Factori inhibitori ai creativităţii care ţin de procesul creativ

a) Pregătirea, prepararea
- dorinţa de a fi exhaustiv în strângerea materialului informaţional,
superficialitate în documentare, capacitate redusă de selectare a
- 153 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

materialului, limitare la o informaţie săracă, tendinţa de a folosi modele


familiare, tradiţionale pentru căutarea soluţiei la problema dată, fixitatea
metodei, autoimpunerea unor restricţii iluzorii;
b) Incubaţia
- activarea facultăţilor critice, implicarea permanentă în problemă;
c) Iluminare
- ambianţa în care persoana nu se simte în siguranţă;
e) Verificarea
- lipsa efortului presupus de finalizarea şi aplicarea ideilor .

B. FACTORI STIMULATORI

I. Factori stimulativi ai creativităţii la nivel de individ

A. La nivel cognitiv
1. Gândirea:
- gândirea unor noi conexiuni între date, perfecţionarea ideilor altora,
orientarea acestora în direcţii noi, asumarea unor riscuri intelectuale, sondarea
relaţiilor structurale şi a spaţiilor dintre lucruri, acceptarea criticii (indiferent de
sursă), analizează cu atenţie şi maximum de obiectivitate a observaţiilor făcute,
înlăturarea automatismelor gândirii, studiu bibliografic selectiv, abilitatea de a
găsi informaţia cea mai adecvată în raport cu problema studiată, perfecţionarea
continuă a tehnicilor şi metodelor de investigare şi prelucrare a datelor
experimentale, preocupare faţă de formularea accesibilă a rezultatelor cercetării,
căutarea şi formularea problemelor, revizuirea ipotezelor şi a tezelor cunoscute,
îndoiala ştiinţifică, spiritul critic obiectiv, preferinţa de a rezolva unele probleme
- 154 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

foarte complexe şi foarte dificile, sensibilitatea (faţă de probleme "profesionale"


şi faţă de problemele, trebuinţele, atitudinile şi sentimentele altora), fluenţa
(fluiditatea sau asociativitatea gândirii), flexibilitatea (capacitatea de a se adapta
rapid la situaţii noi, de a reacţiona adecvat la schimbări, varietatea
răspunsurilor), originalitatea, capacitatea de a redefini, de a restructura, de a
transforma, învăţarea faptului că într-o anumită situaţie se poate acţiona în
diferita moduri (se dezvoltă gândirea creativă), capacitatea analitică, capacitatea
abstractă, capacitatea de a sintetiza, organizare coerentă, urmărirea problemelor
de istoria ştiinţei (de exemplu: bibliografiile oamenilor importanţi, pentru a
înţelege naşterea şi destinul ideilor), capacitatea de a problematiza, însuşirea
creativă a culturii, asimilarea nedogmatică a cunoştinţelor, dezvoltarea,
concretizarea, difuzarea ideii în timp util.
2. Tehnicile operaţionale:
- formarea unui spirit ştiinţific şi a unei viziuni realiste asupra a ceea
ce este efectiv ştiinţa, însuşirea unei tehnici adecvate în domeniul creaţiei,
uilizarea unor tehnici adecvate de explorare a propriului inconştient.
3. Imaginaţia:
- activarea la un nivel optim a activităţii imaginative
4. Memoria:
- capacitate mnezică bună, perfecţionarea continuă a tehnicilor şi
metodelor de memorare, eliminarea din start a "memorării brute" a datelor.

B. La nivelul aptitudinilor speciale


- prezenţa unor aptitudini speciale şcolare (şcolare sau academice,
creatoare, ştiinţifice, artistice, tehnice, de conducere, sociale, pedagogice,
sportive, culinare, ect.)

- 155 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

C. La nivelul personalităţii
1. motivaţie:
- puternică motivaţie intrinsecă, motivaţia de a efectua lucruri bune,
dorinţa de a verifica ipoteze noi.
2. temperamental-caracteriali
- spirit de concurenţă, spirit de observaţie ascuţit, intuiţie remarcabilă,
spirit critic obiectiv, tendinţa de dominare, iniţiativă, independenţă,
nonconformism, relativă independenţă faţă de părerile altora, introversiune,
impulsivitate sensibil emoţional (empatie pentru oameni şi idei divergente),
toleranţa ambiguităţii.
3. interese, preocupări.
- interes pentru respectarea eticii profesionale şi interumane, interese
intense, care angajează individul în plan intelectual şi afectiv, interese şi
preocupări variate (de tip hobby).
4. atitudini
- finalizarea şi obiectivarea intereselor profesionale, asumarea riscurilor,
receptivitatea faţă de nou, preferinţa pentru complexitate, încredere în forţele
proprii, rezistenţă şi perseverenţă în muncă, sensibilitate în trăiri, umor,
atitudine deschisă faţă de experienţă (faţă de fapte, de idei, de probleme),
capacitatea de a fi uluit şi de a te mira în faţa lucrurilor banale, capacitatea
de a te concentra, experienţa proprie (exprimarea individualităţii, afirmarea
autenticităţii gândurilor personale), toleranţa la ambiguitatea şi contradicţii,
curaj în abordarea situaţiilor noi şi în asumarea riscurilor (acceptarea
conştientă, deliberată a eşecurilor posibile pe care le implică elaborarea
oricărui lucru nou), spirit fantezist-utopic, nonconformism intelectual şi
profesional (evitarea căilor şi metodelor tradiţionale), nonconvenţionalismul
epistemic (de cunoaştere) - renunţare temporară la reguli, principii, concepte,
- 156 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

simboluri bine acreditate într-un domeniu de specialitate în vederea


ameliorării lor şi găsirii altora noi, orientarea către un viitor cât mai
îndepărtat (capacitate de previziune), anticiparea unor probleme care pot să
apară într-o perioadă mult mai îndepărtată, sensibilitatea la implicaţii şi
consecinţe (anticiparea unor dificultăţi pentru situaţii care în prezent sunt
bine soluţionate, dar care într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat pot
duce la apariţia unor probleme de mare însemnătate), problematizarea
(formularea de noi probleme pornind de la date, situaţii cunoscute), îndoială
şi incertitudine epistemică (considerarea ideilor, teoriilor, lucrurilor cel mai
bine puse la punct doar ca ipoteze şi revizuirea lor), sensibilitate faţă de
experienţă, cunoscut (manifestarea curiozitaţii faţă de ceea ce este bine de
ştiut) printr-o continuă atitudine de interogare ("de ce aşa şi nu altfel"),
căutarea creativă (prelungirea etapei de găsire a soluţiei la problemă,
inventarierea soluţiilor deja existente), abilitatea de organizare optimă şi
eficientă a timpului, acceptarea propriilor gânduri şi sentimente (nu poţi fi
creativ dacă nu ai o experienţă dobândită prin autoexprimare), acceptarea şi
exprimarea propriilor trăiri afective, dispoziţia spre complexitate şi
multiplicitate în percepţie şi gândire, abilitatea de a folosi cât mai multe
metafore şi analogii, atitudine ludică ("să te joci" cu datele problemei,
suspendând orientarea critică şi conservatoare a conştiinţei), diversitatea
intereselor de cunoaştere (existenţa unor preocupări şi interese pentru
probleme din alte domenii decât cel strict profesional), capacitatea de
transpoziţie şi de identificare (atât în plan afectiv cât şi intelectual cu
problemele şi lucrurile abordate în domeniul profesional), responsabilitate
profesională (asumarea întregii răspunderi pentru problemele rezolvate sau
nerezolvate), devotament şi dăruire profesională, duse până la sacrificiu;
vocaţia, "chemarea" profesională, presupune pe lângă pasiune şi competenţă
- 157 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

profesională deosebită; respectarea eticii profesionale şi interumane -


corectitudine şi respect faţă de adevăr, finalizarea proiectelor de activitate,
deosebită perseverenţă în valorificarea activităţii profesionale, solicitudine
profesională - angajarea promptă şi responsabilă în rezolvarea oricărei
probleme profesionale, elaborarea unor proiecte de activitate în afara celor
incluse în planul instituţiei; atracţie faţă de lucrările de specialitate cu şanse
reduse de a fi soluţionate de prima dată; satisfacţii profesionale intrinseci
(satisfacţia de a realiza ceva nou şi util), forţa intelectuală şi morală pentru
argumentarea propriilor idei, recunoaşterea superiorităţii şi valorii
profesionale a colegilor, a specialiştilor din acelaşi domeniu de activitate,
autonomie şi independenţă în realizarea lucrărilor de specialitate, realizarea
proiectelor, a strategiilor de lucru prin efort individual, evitarea problemelor
rutiniere, a muncii repetitive (alegerea unor teme, obiective de cercetare noi,
fiind conştienţi de dificultăţile pe care le vor întâmpina), relativa
independenţă de opiniile altora, corelată de abilitatea de autoevaluare a
rezultatelor muncii prin raportarea la cele mai bune soluţii obţinute până la
momentul respectiv; independenţă în gândire şi acţiune (oamenii creativi nu
se simt bine când sunt prea mult îndrumaţi - de fapt nici nu au nevoie);
aprecierea şi autoaprecierea după originalitatea rezultatelor: spirit de
investigaţie ştiinţifică (capacitatea de elaborare şi verificare a ipotezelor),
evitarea simetriei (lucrurile deja elaborate, prin structura lor unitară închisă,
nu sugerează transformări, ameliorări), simţ estetic (aprecierea şi cultivarea
armoniei), sensibilitatea şi maturitatea afectivă (autocontrol şi echilibru
afectiv în abordarea problemelor foarte dificile, în depăşirea momentelor
critice); dominanţă şi autoafirmare; libertate de autoexprimare;
spontaneitate, preferinţa pentru lucrări ce solicită capacitatea de generalizare
şi abstractizare, nivel de aspiraţie ridicat - în plan profesional; iniţiativă;
- 158 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

încredere în forţele proprii, atitudine rezervată şi selectivă în relaţiile


interpersonale (din motive de timp şi pentru că sunt absorbiţi de ideile lor ,
oamenii creativi nu sunt foarte sociabili), afiliere profesională (dezbaterea
problemelor profesionale cu colegii de la locul de muncă şi cu specialiştii
din afara instituţiei în timpul lor liber), abilitatea de a fi mirat şi surprins de
cele mai banale lucruri, de a le vedea într-un mod nou, considerarea ideilor
ca forţă nemijlocită a progresului, abilitatea de a opera în acelaşi timp cu cât
mai multe idei, simţul şi cultul valorii (abilitatea de a cunoaşte valorile
autentice şi preţuirea lor), autodepăşirea, relativa nemulţumire faţă de
lucrurile deja realizate, terminate şi reluarea lor din alte unghiuri, tendinţa
spre autoperfecţionare continuă (înclinaţia spre descoperiri - creată de
curiozitatea spirituală), imagerie mintală (jocul cu ideile).

D. Alţi factori
- puternică priză de conştiinţă asupra vieţii interne, linişte fizică şi
psihică, prestigiu în colectiv, o foarte serioasă pregătire de specialitate,
jocurile distractive şi rezolvarea enigmelor, cititul creativ, scrisul creator,
chiar în situaţia în care apar tulburări psihice (îndeosebi psihopatice sau
nevrotice), creatorul are mecanisme puternice de a face faţă acestor tulburări,
de a le converti în folosul propriei sale creaţii.

II. Factorii stimulativi ai creativităţii care ţin de colectiv

Climatul creativ
1. structura şi funcţionarea organizaţiei:
- concordanţa dintre status şi rol, încurajarea schimbului de
informaţii, atitudinea pozitivă a factorilor organizaţionali faţă de cercetarea
- 159 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ştiinţifică (exprimată în politica ştiinţei), finanţarea cercetării ştiinţifice,


organizarea activităţii de cercetare ştiinţifică, aprecierea şi recompensarea justă a
prestaţiilor personale, preţuirea ştiinţei şi a cercetătorului, crearea sentimentului
individual şi colectiv de utilitate socială a ştiinţei şi a cercetătorului (mai ales
prin implicarea rezultatelor cercetării în activitatea de decizie), satisfacţii morale
şi materiale ale muncii.

2. relaţiile interumane:
- încredere reciprocă, relaţii de colaborare, reciprocitate a atracţiilor
foarte mare pentru lucrul în comun, intensitatea simpatiei membrilor faţă de
colectiv este moderată şi selectivă, intercunoaşterea este foarte ridicată, respectul
de personalitatea fiecăruia, plăcerea de a munci cu şeful, nu apar lideri informali,
existenţa unor relaţii sociale de tip democratic, lipsa adversităţilor, încurajarea
schimbului de informaţii, o anumită încordare a relaţiilor intergrupale,
cooperare, respectarea întrebărilor neuzuale, respectarea imaginaţiei şi a ideilor
inedite, sublinierea valorii ideilor pe care le emit persoanele, relaţiile umane de
tip democratic, coeziunea grupului (fiecare individ lucrează şi se integrează mai
armonios, face faţă mai uşor dificultăţilor, se creează condiţii favorabile
dezvoltării fiecărei personalităţi), se dezvoltă toleranţa pentru nou, unic şi idei
bizare, relaţiile informale sunt preponderente, au loc discuţii ştiinţifice, există o
atmosferă care să încurajeze exprimarea liberă, fără criticism nejustificat sau
nerezonabil, acceptarea necondiţionată a valorii individului, stabilirea unui
climat de lucru fără intervenţia aprecierilor din afară, înţelegerea empatică,
similitudini motivaţionale, neomogenitatea personalităţilor care alcătuiesc
grupul, capacitatea grupului de a genera unele tensiuni între conducător şi
ceilalţi membrii, caracterul "deschis" al grupului, multitudinea şi varietatea
răspunsurilor, atmosferă care să faciliteze creativitatea, un grad cât mai înlt de
- 160 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

aspiraţie şi de cultură a grupului, spirit de concurenţă, atmosferă de conlucrare


creativă cu colegi sau cu persoane ignorate în ştiinţă şi tehnică, creşte stimularea
datorită prezenţei altora, se măresc şi se activează resursele cumulate la nivel de
grup (memorie, informaţie, puncte de vedere), sporeşte probabilitatea de
manifestare a unor competenţe lărgite şi diversificate, apare o mai mare
capacitate de recunoaştere, corectare şi compensare a greşelilor întâmplătoare,
stimularea ideilor noi, creşte probabilitatea reală de a învăţa din experienţa
altora, îndeosebi în cazul învăţării sociale.

3. personalitatea şi comportamentul individual:


- etică profesională (respectarea adevărului), pasiune profesională,
rezultatele obţinute reprezintă o însemnătate pentru colectiv, pentru direcţia
lui de evoluţie, capacitate de intuire şi prevedere a dificultăţilor, cultură
generală, exigenţă şi autoexigenţă, sârguinţă şi putere de muncă, capacitate
de îndrumare şi coordonare profesională, tendinţa de autodepăşire, onestitate
profesională, gradul de independenţă şi responsabilitate în desfăşurarea
activităţii profesionale (felul şi numărul iniţiativelor) interesul pentru
eficienţa activităţii profesionale a colectivului, integritate caracterială, cinste
şi principialitate în expunerea opiniilor, consecvenţa punctelor de vedere,
înaltă responsabilitate socială, umanism, tendinţă de apreciere şi
autoapreciere cât mai obiectivă, simţul valorii altora, demnitate personală,
curajul opiniei, stăpânire de sine, bun simţ, absenţa tendinţei de servilism în
raport cu superiorii, respingerea manifestărilor de oportunism, satisfacţii
reale datorate succesului unor colegi, intransigenţă faţă de tendinţele de
afirmare în absenţa meritelor reale, respectarea adevărului în relaţiile
interumane, simţul măsurii, al relativităţii, seriozitate şi disciplină în muncă,
apreciere cât mai obiectivă a propriilor rezultate, volumul activităţii
- 161 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

profesionale suplimentare, corectitudine, loialitate, în raport cu colegii şi cu


superiorii.

4. La nivelul conducerii (lider):


- încurajează libera exprimare a opiniilor, conduce activitatea într-o
manieră informală, stimulează munca independentă, sunt disponibili pentru
angajaţi şi în afara orelor de program, conştient de importanţa efortului, este
capabil să-l susţină pe cercetător intens şi îndelung, liderul poate servi ca model,
liderul indică faptul că aşteaptă de la angajaţi performanţe de merit şi că ei le
pot obţine, liderul este entuziasmat, acceptă creatorul ca egal, are un stil
democratic (luarea deciziilor se face în comun, la determinarea sarcinilor şi
tehnicilor de lucru participă toţi membrii, repartiţia sarcinilor nu are un caracter
rigid şi prestabilit, făcându-se în conformitate cu interesele şi pregătirea
membrilor, şeful grupului este preocupat de căutarea şi de utilizarea unor
modalităţi de apreciere cât mai obiective, el participă efectiv la îndeplinirea
sarcinilor grupului), şi încurajează libera exprimare a opiniilor (chiar dacă
acestea sunt contrare opiniilor sale), încurajarea schimbului de informaţii,
oferirea de oportunităţi de exprimare sau de lucru în absenţa unor evaluări
imediate, recompensarea exprimării unor idei noi sau a unor acţiuni creative, nu
se impun şi nu se forţează propriile soluţii ale angajaţilor, persoanele cu idei
incongruente şi paradoxuri aparente sunt provocate, se oferă evaluări deschise,
sunt apreciate ideile controversate care par să provoace punerea unor probleme,
încurajarea angajaţilor să-şi noteze ideile proprii, ţinând anumite jurnale, caiete
de notiţe, refuză să răspundă imediat unor întrebări, reflectându-le în replici de
forma "dar tu ce crezi?", întrebări divergente "ce te face să crezi asta?", nu oferă
feedback evaluativ imediat, ci acceptă şi manifestă interes pentru răspunsurile
paradoxale. Anexa 1.
- 162 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

III. Factori stimulativi ai creativităţii care ţin de societate

a) valori promovate
- aderenţă la valori teoretice (de exemplu "adevărul") şi estetice (de
exemplu frumosul, eleganţa discursului).
b) condiţii create
- asigurarea bazei materiale necesare desfăşurării în condiţii optime a
activităţii creative, regim politic, formă de guvernământ care să
asigure şi să respecte libertatea individului, legislaţie care să
favorizeze procesul creator.
c) spiritul vremii (necesitatea socială)
d) "miturile dinamice" ca expresie a dorinţelor umane colective
e) securitatea şi libertatea psihologică (Rogers)
f) securitatea personală
g) nivelul cultural
- oferirea unui număr mare de informaţii calitative, starea generală a
culturii - favorabilă creaţiei
h) educaţia:

1. mediul familial
- mediu familial permisiv, afecţiune moderată între părinţi şi copii,
lipsa presiunilor premature pentru alegerea profesiunii, încurajarea
expresivităţii, mediul familial înţelege munca cercetătorlui, îi încurajează
independenţa intelectuală, creeză ocazii care să favorizeze dezvoltarea
intereselor şi aptituinilor pentru diferite domenii de activitate, limitarea
constrângerii şi a factorilor care produc frustrare, încurajarea comunicării, a
acceptării unui risc rezonabil, încurajarea persoanei de a fi independentă,
- 163 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

familia oferă stabilitate (suport soci-emoţional pentru copil), nivel cultural


cel puţin mediu, numărul membrilor din familie este important: competiţia
fraternă e stimulativă, contează ordinea în care se nasc copii (primii născuţi
sunt favorizaţi - entuziasmul educativ al părinţilor), spaţiul intergenezic mare
până la următorul copil este favorabil creativităţii (copilul nu trebuie să
împartă cu nimeni pentru o vreme hrana spirituală pe care i-o oferă părinţii),
plasarea cât mai timpurie a copilului într-o formă de învăţământ preşcolar
(completează educaţia din familie), tip democratic de familie (atmosferă
tolerantă, caldă, dar nu sufocantă prin afecţiune şi care se abţine să-i
regizeze fiecare pas copilului, lăsându-i o marjă de iniţiativă, educaţie
precoce şi intensivă, stimularea de la cea mai fragedă vârstă a iniţiativei şi a
independenţei intelectuale şi de acţiune a copilului; stimularea libertăţii de
comunicare a copilului, dorinţa de a pune întrebări (părinţii nu ignoră, nu
evită întrebările, chiar şi pe cele mai indiscrete, nu ironizează copilul),
imaginaţie cât mai "largă", inocularea convingerii că fenomenul cultural este
o perpetuă şi imensă renaştere, obiceiul de a citi în mod curent ziarele şi
revistele, interes rezonabil pe parcursul şcolarităţii copilului faţă de
randamentul său şcolar ( nu se emit pretenţii exagerate, dar exista
solicitudine când i se cere ajutorul), critică binevoitoare ( se dezvolta
încrederea în sine), sistemul de recompensare este corect nuanţat şi flexibil,
exersarea capacităţii copilului de a-şi asuma un risc rezonabil, dezvoltarea
toleranţei pentru nou, unic şi idei bizare, cultul muncii, condiţii socio-
economice medii, între opulenţă şi sărăcie, părinţii pot servi ca model,
ridicarea de către părinte a faptului că aşteaptă de la copil performanţe de
merit şi că ele pot fi obţinute.

- 164 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

2. mediul şcolar
- este încurajată exprimarea liberă a opiniilor, este stimulată munca
independentă, profesorii sunt disponibili pentru elevi în afara orelor de curs,
îi susţin pe elevi în activitatea lor creativă, profesorul poate servi ca model,
este entuziast, îi acceptă pe elevi ca egali, este interesat să folosească
modalităţi de apreciere cât mai obiective, recompensează exprimarea unor
idei noi sau a unor activităţi creative, nu se impun şi nu se forţează propriile
soluţii elevilor, se oferă evaluări deschise, elevii sunt încurajaţi să-şi noteze
ideile proprii, ţinând jurnale, caiete de notiţe, nu oferă feedback evaluativ
imediat, acceptă şi manifestă interes pentru răspunsurile paradoxale.

IV. Factori stimulativi ai creativităţii care ţin de proces

1. pregătirea (prepararea):
- observaţia (sensibilitatea la implicaţii şi faţă de abaterile, deviaţiile de
la normal);
- analiza şi definirea problemei (capacitatea de separare a esenţialului de
neesenţial - invenţia înseamnă alegere şi discernământ, selecţia
informaţiei relevante pentru problema studiată, gradul de cunoaştere a
domeniului facilitează selectarea informaţiei relevante în raport cu
problema);
- strângerea materialului de lucru (informaţii cât mai variate, relevante
în raport cu problema - pregătirea profesională, documentarea
sistematică, schimburile de experienţă cu specialiştii);
- subetapa operaţională (rezistenţa la tendinţa de adoptare prematură a
unei soluţii şi toleranţa la ambiguitate);

- 165 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

2. incubaţia
- suspendarea facultăţilor critice şi detaşarea temporară de problemă;
3. iluminarea
- ambianţă plăcută, intimă persoanei, capacitate de transpoziţie,
linişte, singurătate;
4. verificarea
- rezistenţa la eforturile mari pe care le presupune finalizarea şi
materializarea ideilor.

- 166 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CAPITOLUL VII
PROCEDURA SELECŢIONĂRII PERSONALULUI
DE CERCETARE

Două etape majore trasează cadrul generic al procedurii prin care, o


anumită persoană, la un moment dat decide ca, prin efortul de voinţă şi
participare proprie, să se alăture celor ce slujesc progresului lumii, ştiinţei şi
dezvoltării fiinţei umane:

1. Prima etapă cuprinde două faze procedurale:

a) manifestarea de voinţă concretizată în formula administrativă a


Cererii adresate Institutului
b) depunerea Dosarului Personal . Dosarul Personal conţine
următoarele:
• un C.V. – formular special (recomandăm a se vedea Anexa III)
• un C.V. – în formula clasică din care să rezulte studiile, cursurile şi
calificările dobândite precum şi locurile, respectiv formele de activitate
prestate anterior
• o Scrisoare de Intenţie, în formula clasică
• acte doveditoare ale celor de mai sus
• o Scrisoare de Autoprezentare în trei părţi, după cum urmează:
1) imaginea de sine
ƒ cum se priveşte pe sine şi cum îl privesc ceilalţi
ƒ care au fost (de-a lungul timpului) şi sunt în prezent, raporturile
personale cu valorile sociale unanim acceptate, cu grupurile sociale şi

- 167 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

organizarea de ansamblu a comunităţii umane (familie, şcoală, loc de


muncă, viaţă politică, guvernanţi, mediile de afaceri, etc.)
2) optica de viaţă
ƒ felul în care percepe organizarea, evoluţia, devenirea şi sensul
vieţii
ƒ raportul cu divinitatea, căile şi doctrinele religioase ori filozofice;
credinţa; reprezentarea lucrurilor, etc.
ƒ felul în care este perceput rostul de ansamblu al evenimentelor
lumii, al tuturor lucrurilor în univers; sensul lor şi importanţa pentru
dezvoltarea ştiinţei şi omului (de la naşterea galaxiilor şi Ordinea
Cosmică, la viaţa particulelor subatomice şi de la marile creaţii ale
spiritelor umane, la "relele" inevitabile ale speciei noastre: războiul,
suferinţa, boala, exploatarea umană, etc.)
3) rostul propriu
ƒ se va preciza sensul condiţiei existenţiale, logica ce stă la baza
existenţei personale ca fiinţă umană, prin raportare la societate şi la
univers. Altfel spus, candidatul arată la acest punct, rostul pe care îl
atribuie venirii sale pe lume, "de ce?", şi "pentru ce?" există ca individ
aparte purtător al unui nume şi al unui statut social etc.

2. A doua etapă vizează operaţiunile de evaluare a candidatului atât ca


fiinţă, cât şi în calitate de persoană umană. Astfel încât se vor avea în
vedere următoarele aspecte:
a) existenţa unui potenţial nativ, conţinând capacităţile/ valenţele/
orientările/ aspiraţiile/ predispoziţiile etc. aşa cum sunt ele cerute pentru
cercetarea trandisciplinară ( a se vedea supra, cap. III-IV)

- 168 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

b) capacităţile şi valenţele dobândite pe parcursul vieţii, ca urmare a


voinţei, efortului şi orientării/ dorinţelor proprii, prin exercitarea
diverselor activităţi
c) pregătirea de specialitate:
• studiile şcolare clasice
• studiile extraşcolare, orientate spre niveluri de profunzime ale
creaţiei umane (deopotrivă ştiinţifice, artistice, filozofice, etc.) şi care se
axează, ori sunt conexe cadrului conceptual şi bibliografic propriu
cercetării transdisciplinare (şi facem aici din nou trimitere la volumul
amintit)
d) activitatea personală anterioară - vizează preocupările specifice de
obiectualizare a impulsului creativ, de materializare a conceputului
ideatic, de investigare, descoperire, inovare şi progres etc., aşa cum sânt
de schiţate în formularul de C. V.- special anexat.
e) dorinţa şi motivaţia necesare precum şi cunoaşterea şi asumarea
condiţiei umane specifice cercetătorului trandisciplinar, aşa cum a fost
aceasta conturată în volumul de faţă precum şi în : "Fundamentele cercetării
transdisciplinare"
f) fondul moral şi de conştiinţă, aspect absolut necesar, pe de o parte,
atât pentru capacitatea de viziune trandisciplinară şi înţelegere
holografică a proceselor ce se derulează la nivel cosmic, cât şi, pe de altă
parte pentru verificarea disponibilităţii de a sluji în mod real, practic,
progresului umanităţii, ştiinţei, valorilor, fiinţei şi comunităţii în
ansamblu, precum şi a pregătirii/ calificării psihice (puterii interioare) de
a trece peste piedicile specifice condiţiei de cercetător, fără a fi tentat să
abandoneze misiunea, ori să se întoarcă din drum. Această putere
interioară ţine de nivelul de evoluţie individuală a fiecărei fiinţe umane
- 169 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

în parte şi numai cei aflaţi la un nivel înalt de dezvoltare se vor număra


printre cei "născuţi", restul fiind doar "chemaţi".
Paşii procedurali parcurşi în această etapă secundă sunt următorii:
1. evaluarea pe baza dosarului, conform criteriilor mai sus-enunţate.
2. aplicarea testelor de investigare a capacităţilor creator-inovatoare.
3. interviul oral susţinut de candidat în faţa Comisiei de Evaluare. Pe
baza raportului favorabil al acesteia, candidatul este propus pentru
numirea pe unul dintre posturi în funcţie de rezultatele obţinute.

- 170 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ANEXA I

1. LISTA FRAZELOR STIMULATIVE PENTRU CREATIVITATE

"Gândiţi-vă azi la cea mai îndrăzneaţă idee, mâine ea nu va mai fi cea mai nouă";
"Prevedeţi viitorul, în loc să fiţi surprins de el";
"Nu confundaţi ambiţia cu creativitatea";
"Fiţi mai îngăduitori cu ideile altora, s-ar putea să aibă dreptate";
"Jucaţi-vă cu ideile";
"Dacă nu găsiţi soluţia la o problemă, căutaţi o altă problemă";
"Fiţi modeşti atunci când criticaţi pe alţii";
"Fiecare om poate fi creativ, dar pentru aceasta trebuie să-şi dea seama";
"Nimeni nu se află întotdeauna în cea mai bună formă şi pauzele sunt creative";
"Reluaţi totul de la început, dar nu la fel ca şi până atunci";
"Organizaţi-vă viitorul, prezentul este deja trecutul";
"După ce aţi cunoscut lucrurile aşa cum sunt, imaginaţi-vă cum ar mai putea fi ele";
"Incertitudinea este o condiţie a creativităţii";
"Duceţi până la capăt orice idee";
"Creativitatea este independentă de vârstă, ea păstrează tinereţea";
"Prima idee care vă vine în minte este adesea şi cea mai bună";
"Nu aşteptaţi să se gândească alţii înaintea sau în locul dvs."
"Nu vă limitaţi la o singură cale de rezolvare a unei probleme, există multe altele";
"Exersaţi-vă pentru o critică constructivă";
"Nu vă opriţi la o idee bună, cu siguranţă există altele şi mai bune";
"Utilizaţi experienţa dvs., dar evitaţi tiparele";
"O idee absurdă este întotdeauna ceva mai bun decât nici o idee";
"Creativitate înseamnă a emite idei care nu pot fi apărate de prima dată";
"Gândiţi-vă la cât mai multe ideidecât acelea care vă sunt strict necesare";
"Învăţaţi să vă apăraţi ideile, cu cât ele sunt mai originale, cu atât mai multă lume
este mai reticentă faţă de ele";
- 171 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

"Puneţi-vă cât mai multe întrebări la care nu puteţi răspunde şi astfel veţi descoperi
că nu există imposibil".

2. LISTA INTEROGATIVĂ
Alte utilizăr
Ce alte utilizări ar putea avea în forma actuală?
În ce alte produse ar putea fi utilizat materialul meu?
Dacă ar fi modificat?
Ce putem face cu deşeurile?
Adaptare
Cu ce seamănă?
Ce alte idei sugerează?
Există vreun precedent?
Ce s-ar putea copia (sau imita)?
Modificare
Altă destinaţie?
O nouă semnificaţie?
Altă culoare?
Mişcare?
Sunet?
Miros?
Formă?
Alt mod de prezentare?
Ce alte schimbări pot fi făcute?
Mărire
Ce i se poate adăuga?
Trebuie să dureze mai mult?
Să i se mărească frecvenţa?
Să fie făcut mai rezistent?
Mai încăpător?
- 172 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Mai înalt?
Mai lung?
Dublu?
Multiplicat?
Exagerat?
Combinare
Un amestec?
Un ansamblu?
Să facem o schimbare funcţională?
Să combinăm gusturile?
Ce alte combinări putem face?
Mai mic?
Mai compact?
Miniaturizat?
Mai scund?
Micşorare
Mai scurt?
Mai uşor?
Mai repede?
Ce i se poate suprima?
Cum să-l divizăm?
Să-l minimalizăm?
Înlocuire
Ce să punem în loc?
Alte materiale?
Alte procedee?
Altă sursă de energie?
Alte locuri de amplasare?
Altă formă de abordare a problemei?
Putem înlocui unele părţi componente?
- 173 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Reorganizare
Să schimbăm între ele unele părţi componente?
Adoptarea altor metode complet deosebite?
Dispunerea elementelor în altă ordine?
Inversarea cauzei cu efectul?
Schimbarea efectului?
Inversare
Luăm în considerare opusul?
Îl întoarcem?
Îl punem cu capul în jos?
Inversăm rolurile?
Schimbăm poziţiile personalului?
Schimbăm ordinea derulării?

3. Lista frazelor inhibitorii pentru creativitate

„Nu avem timpul”;


„Avem prea multe lucruri de făcut în prezent”;
„S-a mai încercat şi nu se poate”;
„Deşi este o idee bună, sunt sigur că nu se poate realiza”;
„Să mai aştepăm şi vom vedea”
„Nu cunoaştem părerea şefilor în această problemă”;
„Scrie pe hârtie ce ai de spus şi vom discuta altădată”;
„Nu s-a mai pomenit aşa ceva la noi în instituţie”;
„Să formăm o comisie care să analizeze ideea”;
„E clar că nu o să ne sprijine nimeni”;
„Este absurd”;
„Conducerea nu va accepta”;
„Nu vom fi luaţi în serios”;
„Să reflectăm bine şi vom vedea”;
- 174 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

„Nu are nici o legătură cu ceea ce avem de făcut”;


„Este contrar obiceiurilor de aici”;
„Nu de idei ducem noi lipsă”;
„Şansele de reuşită sunt foarte mici”;
„Nu am mai făcut aşa ceva niciodată”;
„Nu este cel mai important lucru pentru momentul actual”;
„Nu putem realiza asta fără să ne conformăm regulamentelor”;
„Vom avea multă bătaie de cap şi de pomană”;
„Este un lux şi să ne gândim la aşa ceva tocmai acum”;
„Este deja târziu să ne mai gândim la asta”;
„Să facă mai întâi alţii şi dacă o să le iasă bine ne apucăm şi noi”;
„Te gândeşti practic la lucruri nerealizabile”;
„Nu suntem pregătiţi pentru aşa ceva”;
„Înainte de a propune o soluţie gândeşte-te foarte temeinic la şansele ei de
aplicare ”;
„Este cu totul utopic ceea ce propune”;
„Te asigur că nu va ieşi nimic”;
„Scrie pe undeva de această idee”;
„Te-ai gândit la ce te aşteaptă atunci când faci o propunere”;
„De ce să schimbăm lucrurile tocmai acum când treaba merge bine”;
„Sunt oameni cu o experienţă mult mai mare decât a dvs. care nu
îndrăznesc să schimbe lucrurile prin ideile lor”.

4. Lista expresiilor ucigaşe

N-am mai făcut...


Nu merge...
Nu avem timp...
Nu avem mână de lucru...
- 175 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Nu este prevăzut în buget...


Am mai încercat asta...
Nu suntem pregătiţi pentru...
În teorie văd că se poate, dar ia să văd în practică...
Prea academic...
Prea demodat...
O să discutăm despre asta altă dată...
Nu aţi înţeles despre ce este vorba...
Întreprinderea noastră este prea mică pentru aceasta ...
Întreprinderea noastră este prea importantă pentru asta...
Avem pream multe proiecte în momentul de faţă...
Mai întâi să prospectăm piaţa...
Dacă de 20 de ani merge aşa înseamnă că e bună...
Ce spirit himeric s-a gândit la asta?
Tot ce pot să spun este că nu se poate ... Să formăm un comitet...
Să ne gândim bine şi să lăsăm timpul să hotărască...
Vor crede că suntem extravaganţi...
Nu ţine la mine...
Beneficiarii nu vor accepta...
Niciodată n-ai să convingi direcţiunea să accepte asta...
N-o luaţi prea repede...
De ce este nevoie de ceva nou în momentul de faţă?
Vânzările noastre sunt încă în creştere...
Vom trăi şi vom vedea...
Iată-ne ajunşi de unde am plecat...
Să o vedem pe hârtie...
Nu văd cum arată raportul...
Nu o putem realiza conform regulamentelor...
Baliverne...
Nu face parte din plan...
- 176 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Niciodată noi n-am mai pus problema în felul acesta...


Asta e în lucrările de specialitate...
Cere multă bătaie de cap...
Nu ne priveşte pe noi...
Da, dar...
Asta va încărca cheltuielile generale...
E prea târziu...
Va şoca...
Personalul de la noi nu va putea ...
N-o să mă înveţe pe mine un...

- 177 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ANEXA II
TESTE DE EVALUARE

1.Cunoaşterea potenţialului creativ

Omenirea a avut mult de câştigat de pe urma strigătului de bucurie


“Evrika” al geniilor atunci când descopereau ceva nou: o idee, o teorie, un principiu,
o unealtă etc. Astăzi creativitatea, acest fantastic capitol al psihologiei, a devenit o
activitate de masă, demonstrându-se tot mai mult idea că, spre deosebire de
inteligenţă, creativitatea poate fi educată şi dezvoltată în cele mai variate domenii :
literar, artistic, tehnic etc. Fiecare dintre noi dispunem de un anumit potenţial
creativ, cercetările moderne infirmând teza că acesta ar fi un privilegiu al savanţilor,
al gânditorilor, al artiştilor sau al promotorilor de idei. Cheia succesului în creaţie
constă, alături de o serie importantă de aptitudini native, în uriaşa muncă de punere
în valoare a potenţialului creativ. “Aurul” psihologic al personalităţii noastre,
creativitatea, presupune în primul rând imaginaţie, care, operând cu reprezentări,
concepte, imagini, asociaţii şi cunoştinţe, permite elaborarea facilă de idei şi ipoteze
noi.
Există, desigur, o vastă tipologie a “creativităţii potenţiale”. Aceasta tinde
să devină o imensă variabilitate de “creativi” în domenii în care activitatea şi
solicitarile stimulează continuu producţia crescătoare, ducând la realizarea de
produse materiale şi spirituale originale.
În contextul acestor aspecte privind tipologia creativităţii trebuie considerat
şi testul pe care-l prezentăm mai jos.
Prin cei 57 itemi ai testului se vizează surprinderea diferenţelor dintre
creativii potenţiali “novatori”, “imaginativi” şi “cercetători”.

Instrucţiuni : citiţi fiecare întrebare cu mare atenţie şi răspundeţi marcând


fie răspunsul “DA”, fie răspunsul “NU”, după cum vi se potriveşte mai bine. În

- 178 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

unele cazuri, întrebările se prezintă sub două forme “A” şi “B”. Alegeţi-o pe aceea
care vi se potriveşte mai mult.
În cazul în care nu puteţi alege răspunsul, treceţi la întrebarea următoare.
Evitaţi totuşi să lăsaţi fără răspuns prea multe întrebări. Atenţia trebuie îndreptată
mai ales către prime parte a propoziţiei. Răspundeţi, fără a reflecta prea mult.
1. Aţi avut vreodată imboldul de a scrie sau de a crea o operă de artă,
chiar dacă ar fi fost destinată doar plăcerii personale ?
Da
Nu
2. Vi se întâmplă adesea ca, insistând îndelung asupra unei probleme fără
să-i întrevedeţi soluţia, să constataţi că aceasta se iveşte dintr-o dată,
într-un moment în care nu vă aşteptaţi, fără să puteţi să vă daţi seama
pe ce căi anume vi s-a impus?
Da
Nu
3. A) Vă deranjează în general obiceiurile, uzanţele şi convenienţele a
căror necesitate nu vi se pare evidentă (de ex. Să adresaţi felicitări, să
asistaţi la ceremonii etc.). V-ar plăcea mai mult să fiţi dispensat de
acestea?
B) Chiar daca obiceiurile, uzanţele, convenienţele nu va deranjează,
credeţi că este bine să vă sustrageţi de la diferitele obligaţii ce vă revin
pe acest plan?
A
B
4. Simţiţi o vie admiraţie pentru un om a arui activitate este de mare
autoritate şi din care v-aţi facut un fel de “model de a gândi” – un fel
de ghid?
Da
Nu

- 179 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

5. Daţi dovadă de sânge rece în situaţii neaşteptate, critice, în care este


necesară alegerea imediată a unei soluţii, care după aceea vă uimeşte?
Da
Nu
6. Când citiţi un articol care expune o teorie nouă, vă “ambalaţi” uşor în
problematica lui şi încercaţi imediat să aflaţi încă multe aspecte, mai
complexe, în problema respectivă ?
Da
Nu
7. Observând evoluţia moravurilor, suntem obligaţisă constatăm că
moralaeste relativ schimbătoare. Anumite subiecte şi conduite
considerate un tabu odinioară au devenit, în zilele noastre, demodate
(conduita galantă excesivă faţă de sexul opus, de exemplu), în timp ce
în alte domenii ( cum e cel al respectului vieţii) contemporanii nostri
îşi fac probleme de conştiinţă, care nici nu ar fi trecut prin mintea
strămoşilor noştri.
Da
Nu
8. Sunteţi întotdeauna în mijlocul evenimentelor, va place să fiţi la curent
cu progresul, cu cât mai multe din cele ce se întâmplă în zilele noastre?
Da
Nu
9. Când trebuie să realizaţi ceva, credeţi că trebuie să vă bizuiţi doar pe
dumneavoastră înşivă, considerând că nimeni nu este în stare să
rezolve în locul dv. problemele ce vă privesc personal ?
Da
Nu

- 180 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

10. Sunteţi capabil de a întreţine o conversaţie, în orice problemă, chiar


dacă nu sunteţi foarte bine informat, găsind în genere câte ceva de spus
?
Da
Nu
11. Prietenii v-au mărturisit adeseori că le vine greu să vă înţeleagă, să
sesizeze fondul personalităţii dv., cu toate că nu sunteţi nici
fantezist(ă), nici aiurit(ă). Explicaţia constă, probabil, în faptul că nu
aveţi aceleaşi interese cu ei şi că nu acordaţi aceeaşi importanţă
lucrurilor cărora ei le acordă?
Da
Nu
12. Uneori parcă sunteţi “căzut din nori” din cauză ca aţi ignorat o noutate
care, fiind raspândită de câteva zile, este foarte comentată?
Da
Nu
13. Vi se întâmplă să vă puneţi întrebări cu privire la evoluţia societăţii, de
pildă să vă întrebaţi cum vom trăi peste 20 de ani?
Da
Nu
14. Când întâmplarea vă pune în faţa unui auditoriu politicos, disponibil,
profitaţi şi dezvoltaţi în faţa lui idei care vă sunt dragi, chiar dacă
simţiţi că atenţia ce vi se acordă se datoreşte mai degrabă curtoaziei
decât interesului veritabil pentru ceea ce spuneţi ?
Da
Nu
15. Aţi rămas întotdeauna fidel(ă) principiilor, idealurilor pe care vi le-aţi
însuşit şi pe care le-aţi adoptat în anii copilariei şi ai primei tinereţi?
Da

- 181 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Nu
16. Aveţi tendinţa de a interveni ca mediator într-un conflict (în care nu aţi
fost amestecat la început) mai degrabă decât de a vă alia uneia dintre
părţile aflate în conflict?
Da
Nu
17. Vi s-a întâmplat să fiţi izbit(ă) de coincidenţe surprinzătoare şi să faceţi
apropieri între fapte care la prima vedere nu au nici o legătură între
ele?
Da
Nu
18. Aveţi reputaţia de a fi practic(ă) şi de a şti să “faceţi faţă” uşor micilor
probleme de fiecare zi?
Da
Nu
19. Din câte vă amintiţi – nu v-aţi îndoit niciodată de capacităţile dv., aţi
ştiut întotdeauna că mai devreme sau mai târziu veţi realiza ceva
neobişnuit? (Se consideră accentul de alegere pe prima propoziţie a
alternativei)
Da
Nu
20. Vă conduceţi după principiul că nu trebuie să acordaţi decăt o mică
atenţie lucrurilor mărunte, detaliilor secundare. Credeţi că problemele
vitale sunt singurele demne de a trezi un interes durabil?
Da
Nu
21. Când ascultaţi o conferinţă sau citiţi un articol, sunteţi pe poziţia unui
public dificil – adică simţiti că spontan acţionează spiritul dv. critic şi
vă împinge să depistaţi inconsecvenţele, chiar subtile, de raţionament?

- 182 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Da
Nu
22. Sunteţi, în genere, insensibil la bani; dacă aţi avea mulţi, i-aţi cheltui
cu uşurinţă, dacă aţi avea puţini v-aţi descurca?
Da
Nu
23. Cinstit vorbind, care dintre informaţiile care urmează vă afectează mai
mult:
A) O mare catastrofă ce s-a petrecut undeva pe glob?
B) Creşterea simţitoare a preţurilor la unele articole de care v-aţi
putea dispensa, dar la care ţineţi ?
A
B
24. Admiteţi greu că o persoană dintre cele ce se află în anturajul dv. să se
opună sau să exprime o slabă înţelegere în locul dv. la o problemă ce
vă priveşte?
Da
Nu
25. Aveţi sentimentul că oamenii, în cea mai mare parte a lor , nu ştiu să
profite de viaţă, că acordă prea mult timp, energie şi resurse interioare
unor activităţi inutile sau facile?
Da
Nu
26. Vi s-a întâmplat deseori în copilărie să fiţi în dezacord total cu opiniile
dominante în familia dv. (fără ca aceasta să vă împiedice să menţineţi
cu ea legături afective satisfăcătoare)?
Da
Nu

- 183 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

27. Adoraţi copiii şi acordaţi o mare importanţa legăturilor familiale în


genere; nu uitaţi datele de aniversare ale copiilor, ale părinţilor,
prietenilor; ştiţi că le va face plăcere oferindu-le un cadou, de pildă?
Da
Nu
28. Nu suportaţi să fiţi deranjat când lucraţi, aveţi oroare de zgomot, de
agitaţie şi consideraţi că semenii dv. nu ştiu să vă respecte liniştea?
Da
Nu
29. Consideraţi că ar fi bine să se pune capăt obiceiurilor al caror sens s-a
demodat, formalităţilor ce nu au nici un rost?
Da
Nu
30. Sunteţi mai degrabă sceptic, nu aveţi încredere decât în ceea ce aţi
verificat dv. înşivă?
Da
Nu
31. Consideraţi că sunteţi cel puţin tot atăt de ordonat(ă), prevăzător(oare)
şi punctual(ă) ca majoritatea oamenilor pe care îi cunoaşteţi?
Da
Nu
32. Vi s-a spus uneori că nu faceţi nimic aşa cum fac alţii, că modul dv. de
a proceda chiar în viaţa de fiecare zi se distinge net de comportamentul
obişnuit al omenilor care vă înconjoară ?
Da
Nu
33. Credeţi că ar trebui să se acorde mai multă atenţie respectării anumitor
reguli, când acestea sunt bune, astfel că ele să fie cu totul aplicate (de
ex., legile care vizează suprimarea anumitor abuzuri sau delicte) ?

- 184 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Da
Nu
34. Când desfăşuraţi o activitate ceva mai complexă sunteţi puţin
nelămurit(ă) la început, pentru ca apoi ideile să înceapă să se
organizeze treptat?
Da
Nu
35. Preferaţi să lucraţi în echipă, într-o grupă de prieteni sau de colegi care
se cunosc şi se apreciază decât să depuneţi singur efort, bizuindu-vă
doar pe propriile dv. resurse?
Da
Nu
36. Vi se întâmplă în mod obişnuit să fiţi distrat(ă) sau să fiţi puţin
absent(ă), pierdut(ă) în gânduri, în timp ce vă aflaţi la o reuniune
prietenească?
Da
Nu
37. Deşi nu încercaţi deloc să şocaţi sau să provocaţi pe alţii, vi se
întămplă să vă faceţi remarcat(ă), să atrageţi atenţia, să surprindeţi pe
alţii prin modul dv. de a acţiona sau de a vorbi ?
Da
Nu
38. Progresaţi mai mult prin experienţe şi observaţii personale decât prin
studiul teoriilor altora?
Da
Nu
39. Când simţiţi că cineva încearcă să vă influenţeze, să vă atragă într-un
mod insidios, “reacţia” dv. spontană este de a acţiona în sens invers?
Da
- 185 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Nu
40. Dacă aţi avea de ales între două rubrici de ziar, care ar avea mai multe
şanse să vă intereseze:
A) Un reportaj viu privind viaţa universitară,
B)Un articol asupra cercetării în domeniul noilor surse de energie.
Da
Nu
41. Dacă v-aţi analiza profund sentimentele, aţi admite că purtaţi un
respect autentic numai părinţilor dv.?
Da
Nu
42. La marile dezbateri de idei (politice, filozofice etc.) ce furnizează
temele a numeroase conversaţii, aveţi adesea tendinţa de a nu lua parte,
de a nu vă angaja susţinând opiniile ce se dispută, rămânând în afara
discuţiei chiar dacă vă interesează de fapt ?
Da
Nu
43. Aveţi sentimentul că proiectele şi aspiraţiile dv. v-au contrariat adesea
familia?
Da
Nu
44. Când citiţi o carte sau un articol, obişnuiţi :
A) Să “devoraţi” cu o oarecare aviditate informaţiile pe care le conţine,
încercând să extrageţi tot ce e posibil din lectură?
B) Să nu insistaţi decât asupra a ceea ce vă interesează şi să nu acordaţi
decât o atenţie secundară restului?
Da
Nu

- 186 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

45. V-aţi gândit ce aţi fi făcut dacă circumstanţele ar fi fost altele decăt
cele care sunt şi dacă un eveniment neaşteptat (un câştig neaşteptat sau
o moştenire neprevăzută) ar fi modificat cu totul existenţa pe care o
duceţi ?
Da
Nu
46. Aţi activat contiunuu în funcţii alese în organizaţii, asociaţii etc.,
participând la acţiunile programate de acestea ?
Da
Nu
47. Vă consideraţi o persoană mai degrabă emotivă (chiar dacă nu lăsaţi să
se vadă acest lucru), iar criticile care vi se adresează vă afectează mult
?
Da
Nu
48. Din punct de vedere profesional, ceea ce căutaţi mai ales este o
activitate (muncă) captivantă şi atrăgătoare, chiar dacă nu vă aduce nici
o consideraţie mai mare din partea celorlalţi, nici venituri mai mari?
Da
Nu
49. Vi s-a reproşat uneori ca nu aţi consacrat destul timp celor ce vă sunt
apropiaţi sau că v-aţi neglijat prietenii?
Da
Nu
50. Aveţi întotdeauna replici prompte în cursul conversaţiilor; cele mai
bune riposte le daţi în focul dicuţiilor ? Reuşiţi să găsiţi de obicei în
primul moment formularea cea mai bună pentru ideile pe care le aveţi ?
Da
Nu

- 187 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

51. Vi se întâmplă să profitaţi de bunăvoinţa altuia, fără să vă daţi seama,


fiind de bună credinţă ?
Da
Nu
52. Vi se întâmplă rar ca , atunci când atacaţi o problemă arzătoare, prima
soluţie ce vă vine în minte să nu fie cea mai bună, să găsiţi după aceea
uşor cheia problemei ?
Da
Nu
53. Aveţi reputaţia celui care are simţul aspectelor practice şi convenabile
ale problemelor ?
Da
Nu
54. Nu sesizaţi întotdeauna enunţul unei teorii la prima lectură; pentru a o
înţelege bine trebuie să o reconstituiţi în felul dv. ?
Da
Nu
55. Dacă trebuie să schimbaţi brusc mediul sau activitatea, vă simţiţi puţin
dezorientat(ă) la început, vă trebuie un anumit timp pentru a vă
familiariza cu noul mediu sau noua activitate ?
Da
Nu
56. Aţi constatat deseori că ideile eronate sunt propagate şi înrădăcinate în
opinia oamenilor datorită argumentelor de autoritate (datorită reputaţiei
celor ce le-au emis pentru prima oară ) ?
Da
Nu
57. Există probleme în care sunteţi cu totul ignorant, anumite domenii de
cunoştinţe care vă sunt relativ închise, dar această ignoranţă nu vă

- 188 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

tulbură mult, deoarece nu consideraţi esenţial să aveţi clarificate toate


lucrurile ?
Da
Nu

Răspuns

Rezultatele obţinute la probă se raportează la tabelul de mai jos; dacă


răspunsul dat(da, nu sau A, B ) corespunde cu rubrica şi valoarea din tabel,
încercuiţi-l. Dacă nu corespunde, nu scrieţi nimic. Faceţi apoi totalurile
răspunsurilor încercuite pentru fiecare dintre cele 3 coloane.

Întrebare Novator Imaginativ


Cercetător

1 da
2 d
a
3 A

4 nu
nu

5 nu

6
nu

- 189 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

7 da

8
nu

9 da
-
10
nu
11 da da
12 da
da

13 da da

14 da

15 nu

16 da
17 da
da
18 nu
19 da
da

20 da

21 da

22 da

23
B

24 nu

25 da

- 190 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

26 da

27 nu

28
nu

29 da da

30
da

31 nu

32 da
da

33 da

34
da

35 da

36
da

37 da

38 da

39 da

40 B

41
da

42 da

43
nu

- 191 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

44
B

45 da

46
nu

47 da
da

48 da

49
da

50
da

51 da

52
da
53 nu
54
da
55
da

56
da

57
da

Total :

- 192 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Interpretare

Raportaţi rezultatele obţinute (N=novator, I=imaginativ, C=cercetător) la următoarea


scară de evaluare :

f. slab slab mediu puternic f.


puternic
N 7 11 14 17
21
I 7 10 12 15
19
C 7 10 13 18
26

Se poate să nu fi obţinut un rezultat important la nici una din scările de


evaluare. În orice caz, nota cea mai mare reprezintă tipul creativ ce vă caracterizează
cel mai mult. Vă prezentăm mai jos o caracterizare psihologică a fiecărui tip creativ
în parte.

1. Novatorul potenţial, ca tip creativ, este activ şi poate provoca modificări,


schimbări uneori foarte importante acolo unde se află (bineînţeles dacă nu i se
împotrivesc puternic circumstanţele). El este în genere un partener original, ce se
lasă puţin influenţat şi îşi exprimă dezaprobarea când au loc modificări pe care le
consideră inoportune . Când nu reuşeşte să-şi impună ideile la care ţine nu depune
eforturi să convingă pe nimeni, îi ajunge doar senzaţia că are dreptate. Deşi este
prietenos şi cooperant, nu se lasă dominat de ideile la modă, de conformismul
obişnuit şi nici de tendinţa altora de a-l influenţa şi de a-l supune modelului lor. Nu

- 193 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

doreşte, în genere, schimbarea pentru schimbare. Dar rutina, monotonia şi repetarea


aceluiaşi lucru îi sunt deosebit de neplăcute şi greu de suportat. Poate reuşi şi poate
avea succese creatoare în domenii diverse : geologie, profesii artistice, organizare
etc. Este capabil să lanseze o idee nouă, o mişcare, un curent de opinii şi in domeniul
social, economic, juridic, administrativ. Are mai întotdeauna propuneri de formulat
cu privire la viaţa în colectiv, la locul de muncă etc. Se lasă rareori antrenat în
activităţi în care este obligat să rămână un simplu executant. Când simte că este pe
punctul de a deveni acaparat de o poziţie sau activitate, o abandonează cu orice risc
şi caută noi activităţi, preocupări, orientări.

2. Imaginativul potenţial este un tip creativ mai mult în planul artistic, fiind
mai puţin ancorat direct în evenimentele curente ale vieţii. El nu este preocupat de
schimbări şi inovări privind cele ce nu merg bine în jurul său : la locul de muncă,
acasă etc., ci este mai degrabă un poet, un fel de Don Quijote, având o oarecare
detaşare faţă de tot ceea ce preocupă pe cei mai mulţi dintre oameni. Este mai mult
un tip de idei decât de acţiune. Are o bogată imaginaţie, dar puţine dintre idei
reuşeşte să şi le finalizeze. Refugiat într-o viaţă interioară, el are satisfacţii dacă se
poate exprima într-o activitate meditativ-intelectuală sau artistică. Poate reuşi în
aceste domenii de activitate dacă posedă aptitudini şi o tehnică de expresie pe care
să le stăpânească şi care să fie personale. Dar nu dispune de aceste dimensiuni ale
personalităţii, riscă să se refugieze imaginativ pentru propria sa satisfacţie, fără
realizări valabile pentru alţii. I se poate reproşa faptul că este prea visător. Faptul ca
atare are la bază o detaşare pregnantă de relaţiile neobişnuite şi, în egală măsură, de
cele normale. Imaginativul poate avea mult mai multe idei decât alte persoane
creative, deoarece el nu recunoaşte alte limite decât dorinţa sa de a scăpa de
banalitate şi de prozaismul vieţii curente. Ca să poată valorifica în mod creator înalt
ideile sale, este nevoie să evite vagabondajul intelectual – ce are tendinţa să-l
acapareze – şi să-şi impună o disciplină personală, o metodă de învăţare (însuşire) a
unei tehnici – sau să se asocieze unei persoane mai realiste, care-l va îndruma să
ducă la bun sfârşit ceea ce a întreprins.
- 194 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

3. Cercetătorul potenţial este de cele mai multe ori antrenat în profesii de


cercetare. El poate fi un erudit sau un inventator. Dă dovadă de o pasiune aproape
exclusivă cu privire la un anumit domeniu de cunoaştere pe care l-a ales pentru a-l
exploata. Este la fel de tenace ca şi inventatorul, la fel de detaşat de tot ceea ce nu
are tangenţe cu preocupările sale ca şi imaginativul. Spre deosebire de novator, nu
are însă de propus idei pentru toate problemele; el are doar unele, elaborate cu
răbdare, îndelung alimentate de gândire şi de probe. Deosebirea faţă de imaginativ
constă în faptul că nu se lasă antrenat de himere, întrucât el supune toate ideile şi
ipotezele sale îndoielii metodice şi experimentării. El nu critică principiile ca
principii, ci îşi cere să le înţeleagă. Vrea să pună în evidenţă ceea ce nu se vede, să
găsească un mijloc simplu de a explica un cât mai mare număr de fapte. Cercetătorul
este neobosit în investigaţiile sale, dar îi trebuie timp – nu este grăbit. Strânge
informaţii aproape ca un detectiv – dar nu purtat de întâmplare cum face detectivul
de obicei, ci prin tatonări inteligente – deoarece el are, în prealabil, un fel de intuiţie
a soluţiilor. El ştie piesele componente ale mozaicului, punând pe fiecare la locul pe
care trebuie să-l ocupe în ansamblu. Cu toate acestea, nu are nici o certitudine atâta
vreme cât nu sunt la locul lor toate piesele. Dacă ar avea o idee preconcepută privind
rezultatele cercetărilor sale nu ar avea răbdarea de a aştepta momentul în care se
produce certitudinea, iar intuiţia găseşte ceea ce ştie că mai trebuie.
4. Alte tipuri de creativitate. În afară de tipurile combinate din cele trei
descrise mai sus, care sunt deosebit de numeroase, există însă şi alte numeroase
tipuri de “creativi-potenţiali”, neabordate prin testul prezentat.

- 195 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

2.Determinarea vârstei creativităţii

În fiecare din noi trăieşte un creator, aflat mereu în căutarea noului,


preocupat mereu de a sesiza, în lumea ce-l înconjoară, ce nu este cum trebuie, ce nu
merge, ce poate fi transformat, modificat, îmbunătăţit, inovat sau ce se mai poate
inventa pentru a îmbobăţi viaţa lui şi a celorlalţi, pentru a o face mai uşoară, mai
frumoasă.
Creatologii şi inventatorii au dorit să răspundă la întrebarea : Care este
legătura dintre vârsta cronologică a omului şi manifestarea creativităţii lui ? Unii au
afirmat că este un raport invers proporţional : la vârstele tinere se creează mai mult
şi cu căt se înaintează în vârstă scade manifestarea creatoare, argumentându-se cu
exemple din domeniul muzicii, poeziei, picturii etc. Alţii au încercat să consolideze
ideea că posibilităţile creatoare ale omului sunt direct proporţionale cu vârsta : cresc
şi se manifestă cu trecerea anilor şi acumularea experienţei, susţinând aceasta cu
exemple din domeniul ştiinţei. Dar şi într-un caz şi în celălalt sunt prea multe
excepţii, ceea ce-l face pe acad.Al.Roşca (1981) să afirme :”Creativitatea se extinde
pe parcursul unui număr foarte mare de ani, mai mult de şapte decenii, de la vârsta
de aproximativ 15 ani până la 90 ani şi peste, limitele nefiind foarte “fixe”. Se pare
că vârsta şi posibilităţile creatoare ale omului se află într-o relativă interdependenţă,
legăturile dintre ele fiind mult mai complicate.
Doi creatologi ruşi, E.S. Jurikov şi A.B. Zolotov (1990), punându-şi
întrebarea dacă nu există deosebiri sau chiar contradicţii între ceea ce noi numim
vârstă şi ceea ce constituie conţinutul vârstei, au concluzionat, pe baza analizei unor
cazuri, că între vârsta calendaristică Si vârsta creativităţii există deosebiri.Vârsta
creativităţii este considerată o stare psihică ce face posibile descoperirea şi crearea
noului în orice perioadă a vieţii omului. Vârsta creativităţii poate coincide cu vârsta
calendaristică sau poate să difere esenţial de ea. Autorii citaţi descriu patru vârste pe
care le poate avea creatorul din noi : copilaria, tinereţea creaţiei, perioada critică şi
toamna creaţiei. Răspunzând la următorul chestionar puteţi determina vârsta
creativităţii dv.
- 196 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Citiţi cu atenţie întrebările şi încercuiţi una din cele cinci variante de


răspuns.

1. Sunteţi la o oarecare distanţă de staţia de autobuz. Sunteţi foarte grăbit. Soseşte


autobuzul. Ce veţi întreprinde ?
a) Veţi fugi pentru a reuşi să luaţi autobuzul;
b) Veţi merge cât puteţi de repede;
c) Veţi merge la fel de repede ca deobicei;
d) Veţi merge cu aceişi paşi ca şi până atunci;
e) Priviţi dacă nu vine următorul autobuz şi apoi hotărâţi ce este de făcut.

2. Vi se propun pentru instruire cinci grupe de oameni necunoscuţi de vârste diferite.


Pe care dintre acestea o veţi prefera ?
a) Grupa celor foarte tineri;
b) Grupa formată din oameni tineri;
c) Grupa oamenilor în vârstă;
d) Grupa celor bătrâni;
e) Orice grupă.

3. Care este legătura dv. cu moda ?


a) Recunoaşteţi moda şi încercaţi să vă conformaţi ei;
b) Preluaţi numai ceea ce vă vine bine;
c) Nu sunteţi de acord cu modelele extravagante ale modei contemporane;
d) Nu sunteţi de acord cu moda contemporană în general;
e) Uneori sunteţi de acord, alteori nu, în funcţie de dispoziţie.

4. Cu ce aţi dori să vă ocupaţi timpul liber ?


a) V-aţi petrece tot timpul cu prietenii;
b) Aţi dezlega şarade, cuvinte încrucişate;
c) Aţi citi beletristică;
- 197 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

d) V-aţi uita la televizor;


e) V-aţi ocupa de orice.

5. Aţi ajuns într-o situaţie delicată din cauza unei greşeli. Cei din jur vă privesc
ironic. Cum veţi proceda ?
a) Vă veţi privi la fel cum vă privesc cei din jur;
b) Vă veţi face că “nu vedeţi” privirile ironice (vă veţi sugestiona că nu s-a
întâmplat nimic grav);
c) Veţi încerca să explicaţi cum s-a întâmplat;
d) Aţi riposta celor ironici sau aţi încerca să dispăreţi din câmpul vizual al
martorilor greşelii dv;
e) Totul depinde de situaţie.

6.Dacă aţi putea alege, ce aţi prefera ?


a) O plimbare pe stradă în compania cuiva;
b) Să mergeţi la teatru, cinema, circ;
c) “Marş în mijlocul naturii”;
d) Odihnă în parc pe o bancă;
e) Totul depinde de situaţie şi de dispoziţie.

7. În faţa dv. are loc o nedreptate evidentă. Care este reacţia dv.?
a) Aţi încerca să îndreptaţi imediat această nedreptate cu toate mijloacele posibile;
b) Aţi fi de partea victimei şi aţi încerca să o ajutaţi;
c) Aţi încerca să restabiliţi dreptatea în limita permisă de lege şi prescripţii;
d) V-aţi gândi că aţi face la rândul dv. o nedreptate şi v-aţi vedea de treburile dv.;
e) V-aţi amesteca în dezbatere, fără să vă spuneţi părerea.

8. Vi se propune să treceţi la o activitate mai interesantă, dar plătită mai puţin. Ce


veţi întreprinde ?
a) Aţi accepta fără ezitare;
- 198 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

b) V-aţi sfătui cu oamenii pentru a obţine un sprijin în hotărârea de trecere;


c) Nu veţi fi de acord dacă elucidarea perspectivelor şi avantajelor noii activităţi nu
vă aranjează;
d) Nu veţi fi de acord;
e) Veţi proceda după împrejurări.

9. Cum veţi proceda când demnitatea vă este umilită ?


a) Veţi răspunde cu aceeaşi monedă, fără a sta pe gânduri, celui ce v-a jignit;
b) Veţi încerca să “nu vă pierdeţi cumpătul’, răspunzând cu demnitate jignirii
(celui ce v-a jignit);
c) Comportarea dv. depinde de cel ce a făcut asta (ce fel de om ets, ce vârstă are,
ce poziţie are);
d) “Rămâneţi în umbră” pentru a nu fi traumatizat şi mai tare;
e) Procedaţi după împrejurări.

10. Cum vă comportaţi când vi se propune o nouă metodă (procedeu) de lucru ?


a) O acceptaţi fără a sta pe gânduri deoarece orice e nou e mai bun decât ceva
vechi;
b) O acceptaţi când vi se explică ce avantaje prezintă;
c) Nu recunoaşteţi metodele noi dacă nu vi se prezintă toate dovezile utilităţii lor;
d) Sunteţi adeptul metodelor de lucrucare au trecut proba timpului şi sunt de
nădejde;
e) Veţi acţiona în conformitate cu regula “Vom trăi şi vom vedea”.

11. Ce atitudine aveţi faţă de muzica contemporană ?


a) Sunteţi entuziasmat ;
b) E o încercare mulţumitoare;
c) Credeţi că tineretul este bolnav;
d) Nu recunoaşteţi aceste zgomote şi bubuituri drept muzică;
e) Consideraţi că aceşti domni nu au gust şi simţul culorilor.
- 199 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

12. Cum apreciaţi creaţia lui Mircea Eliade


a) Sunteţi entuziasmat;
b) O primiţi cu plăcere;
c) Numai foarte puţine din operele sale produc în dv. sentimente pozitive;
d) Cred că moda Eliade nu va dura mult;
e) Nu vă entuziasmaţi, dar nici nu o respingeţi.

13. Ce este important pentru dv. când sunteţi în compania altor oameni ?
a) Să vă manifestaţi (să vă demonstraţi propriile capacităţi şi posibilităţi);
b) Să faceţi în aşa fel încăt oamenii să nu uite cu cine au de-a face;
c) Să fiţi decent;
d) Să nu ieşiţi în evidenţă;
e) Depinde de împrejurări.

14. Ce activitate vă place ?


a) Care conţine elemente surprinzătoare, riscante, nedeterminate;
b) Variată (să nu fie monotonă);
c) Care să permită folosirea la maximum a propriilor cunoştinţe şi a experienţei
acumulate;
d) După puterile proprii (să nu fie grea);
e) Depinde de dispoziţie.

15. Cât sunteţi de prevăzător ?


a) Sunteţi tentat să începeţi o activitate fără a-i evalua consecinţele;
b) De la început preferaţi să acţionaţi, dar apoi meditaţi la ce aveţi de făcut;
c) Preferaţi să nu participaţi la acţiune atât timp cât nu vă sunt clare consecinţele,
chiar şi numai cele fundamentale;
d) Preferaţi să participaţi numai în condiţiile în care este eliminat riscul
insuccesului;
- 200 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

e) Reacţia dv. în raport cu o activitate este diferită şi depinde de dispoziţia pe care


o aveţi.

16. Care este poziţia dv. faţă de prevederile regulamentelor ?


a) Nu vedeţi un păcat prea mare în a încălca acele reguli care mai mult încurcă;
b) Credeţi că nu toate regulile ce acţionează în societate sunt raţionale (utile);
c) Vă străduiţi să nu încălcaţi regulile de bază (serioase);
d) Anumite reguli sunt pentru dv. lege, de aceea vă străduiţi să le respectaţi întru
totul;
e) Depinde de reguli.

17. Care este culoarea dv. preferată ?


a) Roşu;
b) Galben;
c) Albastru;
d) Cafeniu;
e) Verde.

18. Care este dispoziţia dv. ?


a) Preponderent optimistă;
b) Parţial optimistă:
c) Parţial pesimistă;
d) Si pesimistă si optimistă;
e) Depinde de împrejurări.

19. Credeţi în oameni ?


a) Am încredere în oameni;
b) Am încredere în multă lume;
c) Nu am încredere în prea mulţi;
d) Nu cred în nici un om;
- 201 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

e) Doar “pe jumătate”.

20. Cum vă afectează disconfortul acasă şi la seviciu ?


a) Nu îi acord atenţie;
b) Nu îi acord prea mare atenţie atât timp cât nu mă împiedică să lucrez;
c) Nu suport disconfortul, dar fac prea puţin pentru a-l înlătura;
d) Apreciez confortul şi fac tot ce e posibil pentru a-l creşte;
e) Apreciez confortul, dar dacă el lipseşte nu sufăr prea mult şi nu m-aş zbate în
mod deosebit pentru a-l asigura.

Metodica determinării vârstei creativităţiii

După ce v-aţi autoaplicat chestionarul, totalizaţi câte răspunsuri a,b,c,d,e,


aţi încercuit. Înmulţiţi totalurile obţinute astfel : a x 0; b x 1; c x 3 ; d x 4 ; e x 2.
Faceţi apoi totalul general al punctelor realizate la chestionar. Între 1-20 puncte in
perioada copilăriei creativităţii; între 21-40 puncte sunteţi în tinereţea creativităţii;
între 41-60 puncte sunteţi în perioada critică, iar între 61-80 sunteţi în toamna
creativităţii.
Numărul de puncte rezultat nu trebuie identificat cu anii de viaţă. După ce
v-aţi stabilit vârsta creativităţii şi aţi citit caracterizarea ei, dacă sunteţi interesat să
cunoaşteţi ce trebuie făcut pentru antrenarea şi manifestarea creativităţii dv., apelaţi
la un psiholog.

Copilăria creativităţii

Un rezultat al autoaprecierii situat între 1 şi 20 puncte fixează vârsta


creatorului din noi în perioada copilariei creativităţii, caracterizată prin tendinţa
dominantă de a păstra tinereţea prin mijloace ca educaţia fizică, igiena alimentaţiei,
preocupări pentru cosmetică, imitarea comportamentului celor foarte tineri. Dorinţa
- 202 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

de a părea tânăr se reflectă în toate acţiunile, conducând la un comportament forţat,


artificial. ăceşti oameni sunt gata să accepte orice punct de vedere exprimat de tineri,
chiar cele mai neverosimile, orice manifestare a nesăbuinţei tinereţii. Pot să-i imite
pe tineri chiar şi în fapte cu care ei înşişi nu sunt întotdeauna de acord. Această
vârstă a creativităţii poate constitui un punct de plecare pentru o activitate creatoare,
constructivă dacă procesul de orientare spre un comportament demonstrativ nu e
prea avansat. Dacă omul are voinţă suficientă pentru a se controla pe sine, trecerea
spre o grupă optimă pentru creaţie este posibilă.

Tinereţea creativităţii

Un rezultat al autoevaluării cuprins între 21 şi 40 puncte reprezintă un


certificat pentru tinereţea şi energia creaţiei. Persoanele aflate la aceeaşi vârstă sunt
încântate de tot ce e nou, sunt în ton cu moda (deşi nu sunt robii ei). Se implică în
toate transformările ce au loc, participă la ele ca nişte creatori activi şi cu iniţiativă.
Sunt atrase de activităţi caracterizate prin varietate şi noutate, creaţia fiind pentru
astfel de persoane o necesitate, precum şi de misterele lumii şi, dacă li se oferă
prilejul, pleacă în căutarea lor. Reprezentanţii acestei vârste a creaţiei părăsesc fără
regret un loc de muncă obişnuit de dragul unei activităţi mai interesante. Sunt
entuziasmaţi de munca şi arta contemporană sau le cultivă cu plăcere. Sunt înclinaţi
spre autoapreciere pozitivă. Au o poziţie critică faţă de reguli şi regulamentele care
limitează tendinţa lor spre independenţă. Uneori sunt naivi şi lipsiţi de simţul
măsurii. Chiar dacă după anii de viaţă nu mai sunt la o vârsta tânără,
comportamentul lor, modul de abordare a problemelor îi atrag spre cei tinei. Sub
raport intelectual, reprezentanţii acestei vârste a creativităţii sunt aproape
întotdeauna foarte productivi, deoarece îmbină în ei înţelepciunea oamenilor maturi
cu entuziasmul şi energia caracteristice tinerei generaţii.

- 203 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Perioada critică

Un rezultat al autoaprecierii situat între 41 şi 60 puncte arată că pentru


creatorul din dv. a sosit un moment critic. S-a micşorat elasticitatea în procesul de
rezolvare a problemelor. Stereotipurile ocupă în psihicul şi în conştiinţa omului aflat
la această vârstă a creativităţii un loc cu atât mai important cu cât valoarea
autoaprecierii este mai aproape de 60 de puncte. Face faţă uşor în situaţiile standard
şi monotone, bazându-se pe cunoştinţele acumulate, însă deseori greşeşte în
rezolvarea problemelor noi, originale, netradiţionale. Nu mai are iniţiativă, nu este
întreprinzător. Inerţia în gândire îşi spune tot mai mult cuvântul în activitatea
profesională, dar şi în viaţa de toate zilele, în relaţiile personale. Creşte teama faţă de
poziţia sa şi, legat de aceasta, scade capacitatea de a evalua obiectiv activitatea
colegilor , în mod deosebit a celor tineri. Anumite aspecte secundare legate de
poziţia socială, mai înainte considerate fără prea mare însemnătate (premii,
recunoaştere publică, evidenţierea meritelor ş.a.), capătă o tot mai mare importanţă.
Omul este înclinat să nu-şi spună părerea în situaţii care pot da naştere la
interpretări. La toate acestea se adaugă şi o adâncire a dificultăţilor în ce priveşte
stabilirea relaţiilor cu tinerii. La această vârsta a creativităţii încă se mai păstrează
posibilitatea de a imprima anumitor procese o dezvoltare în direcţiile dorite,
orientarea lor în planul realizării potenţialului creativ. Dar pericolul “înţepenirii”
gândirii este atât de mare încât , dacă nu se iau la timp măsuri practice pentru
spijinirea, antrenarea şi manifestarea potenţialului creativ în activitate, se ajunge la
situaţia când deja este prea târziu.

Toamna creativităţii

Cei ce au adunat între 61 şi 80 de puncte sunt foarte departe de tinereţea


creaţiei. Ei sunt la vârsta toamnei creativităţii. Aceşti oameni preferă, în special, tot
ceea ce este verificat de timp şi acceptă cu greu şi fără tragere de inimă ceea ce e
nou. Etichetează pe tineri ca avănd un “comportament incredibil”. Reacţionează
- 204 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

bolnăvicios la ideile care le contrazic pe cele proprii şi le pun imediat la îndoială


veridicitatea, fără să le studieze şi să le evalueze obiectiv. Apreciază în mod deosebit
confortul şi încearcă să-şi crească gradul de confort. Preferă să muncească după cât
îi ţin puterile acolo unde, fără greutate, pot să-şi pună în valoare cunoştinţele şi
experienţa. Gândurile li se îndreaptă adesea către viitor, dar li se pare că acesta nu
are perspective bune. Tinerii percep toate acestea ca o atitudine conservatoare, ceea
ce complică adesea comunicarea între generaţii. La cei aflaţi la această vârstă a
creativităţii se observă o creştere a activităţilor de autoconservare şi căutare a
compensaţiilor, o înclinare spre totalitarism. În cazurile extreme toate acestea se
exprimă printr-o cedare în faţa inevitabilului, în faţa degradării proceselor fizice şi
psihice.

- 205 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

3. Autoevaluarea “poziţiei de viaţă”

Omul nu este ceea ce crede despre sine şi nici ceea ce-şi închipuie că ar
putea realiza. El este suma actelor sale. Valoarea sa rezultă din atitudinile,
coportamentele, din orientările şi înfăptuirile sale. Părerea pe care ne-o facem despre
noi (Eul subiectiv) trebuie s-o confruntăm deci cu părerea celorlalţi : să ne privim
într-o oglindă (Eul reflectat ) în ochii celor cu care muncim şi trăim pentru a ne
putea ameliora apoi stilul de comportament. E necesar, cu alte cuvinte, să ne
întrebăm : cum ne privesc ceilalţi ? Ne considerăm o persoană matură şi
responsabilă? Sunt eu capabil să stăpânesc activ mediul, să percep corect şi realist
lumea înconjurătoare şi locul meu între ceilalţi ? Manifest constanţă şi unitate în
comportamentele mele, dovedesc independenţă în orientarea coduitei ? Am un
sentiment de statisfacţie şi împlinire, mă pot considera o persoană integrată social ?
Am capacitatea de a mă transpune în situaţiile altora, manifest putere empatică ?
Între criteriile cu care operăm în descrierea personalităţii mature (concept descris
de pshihologul G. Allport, 1937) mai includem: încrederea în sine şi în ceilalţi,
simţul autonomiei şi cel de iniţiativă, sârguinţă şi competenţă, acceptare de sine.
Referitor la relaţiile cu ceilalţi, matur este individul care se acomodează fără
dificultăţi cu alţii, manifestă spirit de cooperare în activitate, se concentrează pe
problemele de rezolvat şi nu pe tranşarea unor diferende cu alţii. În aceeaşi categorie
intră şi oamenii calmi şi detaşaţi, care fac o apreciere corectă a contibuţiei altora,
manifestă un sentiment fundamental de simpatie şi afecţiune, caracter participativ şi
democratic, simţ moral, dezvoltat şi responsabilitate socială. Să nu uităm nici simţul
umorului.
Cum se manifestă această orientare fundamentală a personalităţii ? Când
întâlnim pe altul, schimbăm semne, cuvinte, idei, sentimente. Fiecare “oferă” deci şi
– la rândul sau – “primeşte “ şi “răspunde”, realizându-se astfel un “schimb de
senmnificaţii “, de natură să delimiteze, să precizeze şi nuanţeze poziţia fiecăruia în
raporturile interpersonale. La locul de muncă, în mijloacele de transport, în
instituţiile publice, în viaţa cotidiană , noi intrăm în relaţii, comunicăm, trebuie să
- 206 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

facem faţă unor situaţii neaşteptate. Cum ne interpretăm “rolurile “ ce ni se


distribuie în diferitele “scenarii” pe care viaţa ni le oferă? Cum putem ameliora
capacitatea noastră de a descifra semnificaţia diferitelor mesaje (cuvinte, gesturi) şi
de a răspunde adecvat? Cum ne putem îmbogăţi viaţa (inter) personală, cum ne
putem dezvolta iniţiativa şi autonomia?
Pentru a cunoaşte “ce se întâmplă” şi a acţiona corespunzător, orice om
poate învăţa să utilizeze o grilă de lectură a realităţii . Iată un ghid orientativ în
acest demers:
1) Lectura individului . Individul uman se exprimă, concomitent, prin trei
dimensiuni convergente: Eul său interior, un set de atitudini şi comportamente
observabile, “oferite” de însuşi individul (jocul său de rol), şi o orientare valorică
specifică (opinii, idei, sentimente, impulsuri). Aceste subsisteme exprimă
comportamentul interpersonal.
2) Lectura relaţiilor interpersonale : modul în care fiecare individ
înţelege realitatea interpersonală, stilul său propriu de a face schimb de informaţii,
idei, opţiuni, gesturi.
3) Lectura vieţii în comun : modul său de a se integra în colectivitate, de
a-şi organiza munca, de a-şi asuma responsabilităţi, de a stabili contacte formale şi
informale, “rezistenţa” la opiniile celorlalţi, modul de exprimare a personalităţii
(comportamentul expresiv, notele vizibile, uşor de “citit”).
4) Lectura relaţiilor individului cu mediul său (poziţia de viaţă),
competenţa în a stabili şi întreţine relaţii cu mediul său psihosocial (colegi,
cunoscuţi, necunoscuţi). O conversaţie banală presupune o “artă de a comunica”,
talent de a evalua rapid şi corect oamenii şi situaţiile, abordarea unor “strategii
comportamentale” în funcţie de interlocutor. Poziţia de viaţă influenţează stilul
nostru de comportament, modul de a angaja relaţii (supus, dominator, de cooperare
sau autoritar etc.), şansa de a obţine acordul sau dezacordul unui interlocutor.
Descifrarea poziţiei de viaţă a celor cu care intrăm în contact ne ajută deci să
dezvoltăm comportamente satisfăcătoare, să fim noi înşine, să ne angajăm deplin în
realizarea sarcinilor şi în relaţiile interpersonale, să cooperăm eficient.
- 207 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

5) Lectura viitorului individului, a scenariului său de viaţă pe care-l


construieşte o dată cu principalele caracteristici ale personalităţii sale; scenariul de
viaţă se înfăţişează ca o serie de opţiuni şi de decizii ce programează traiectoria
individului şi în funcţie de care se orientează în cursul evenimentelor decisive sau
cotidiene; se adaptează la situaţiile create de mediul său. Imaginile şi reprezentările
pe care ni le facem despre alţii, despre locul şi rolul nostru într-un grup social sau
într-o colectivitate mai largă determină poziţia noastră de viaţă. Lectura poziţiei de
viaţă a celor cu care intrăm în contact presupune, totodată, un efort de autoanaliză,
chiar o “citire cu ochii altora” a propriei poziţii de viaţă. Numai cunoscându-mă,
numai evaluându-mă prin intermediul criteriilor pe care le utilizez când îi evaluez pe
alţii îmi pot organiza apoi scenariul de viaţă! Omul nu încetează niciodată să
compare şi să se compare, să se situeze între ceilalţi.
Încercăm să uşurăm acest proces oferindu-vă un ghid, un set de criterii şi o
modalitate de autoanaliză. Proba de autodiagnosticare a “poziţiei de viaţă” (adaptată
după Dominique Chalvin, 1980) oferă unele elemente pentru autocunoaştere şi şansa
regândirii modului nostru de inserţie socială, ca şi posibilitatea refacerii stilului de
comportament.
Pentru fiecare din cele opt aspecte de viaţă profesională aveţi la dispoziţie
10 puncte, pe care vă rugăm să le distribuiţi între variantele de răspuns a, b, c, d în
funcţie de frecvenţa cu care dv. acţionaţi:

1. Stilul de comportament
a) Mă justific, mă apăr, uneori critic, alteori mă pun la
adăpost
b) Folosesc controlul şi puterea de convingere; nu ezit să fac
presiuni
c) Îmi ajut colegii; simpatia lor mă ajută să mă fac acceptat
d) Informez, propun soluţii de dezvoltare, analizăm
împreună problemele

- 208 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

2. Abordarea problemelor
a) Încerc să le evit, aranjez să nu fiu angajat
b) Ţin la obiective, ca şi la calitatea muncii
c) Mă străduiesc mai ales să îndeplinesc obiectivele
d) Fac astfel ca fiecare să fie mulţumit

3. Atitudinea faţă de reguli


a) Pentru mine, regula este regulă şi atât
b) Regulile sunt un lucru bun, insist să fie urmate
c) Regulile de conduită sunt utile, dar să nu fim prizonierii
lor
d) Cred că trebuie să facem efortul să le urmăm

4. Viziunea asupra conflictelor


a) Conflictele pot fi utile; ele ne oferă adesea soluţii de
progres
b) Nu-mi plac de loc conflictele, ele dăunează relaţiilor
c) Cred că în primul rând trebuie să ne gândim la muncă şi
nu să organizăm lumea
d) Nu este treaba mea

5. Reacţia la mânie
a) Nu-mi place să mă înfrunt la mânie; este penibil
b) Aceasta mă face foarte dezagreabil şi suspicios
c) În acest caz provoc o confruntare cinstită
d) Nu-i suport pe cei care şi-o permit, meditez profund
asupra „urii” mele

6. Atitudinea faţă de superiori


a) Văd bine punctele slabe, critic sau manipulez
- 209 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

b) Fac tot ce pot; sper să fiu apreciat


c) Fiecare cu munca lui
d) Discutăm, schimbăm păreri, „negociem”

7. Umorul
a) Fac să se râdă pe seama mea
b) Practic o ironie care dezarmează
c) Ştiu să găsesc cuvântul care eliberează şi destinde
d) Umorul meu este caustic şi muşcător

8. Atitudini de bază
a) Te voi face să te duci unde vreau eu
b) Merg de la început cu tine
c) Dacă tot trebuie să mergem, s-o facem
d) Mergem acolo sau oriunde

Calcularea punctajului şi interpretarea rezultatelor


Pot fi identificate patru „poziţii de viaţă”sau patru feluri ale individului de a se
evalua prin raportare la alţii: unul pozitiv sau constructiv (cadranul I), altul arogant
(cadranul II), modul de viaţă pasiv (cadranul III), ca şi cel depresiv (cadranul IV).
Raportaţi răspunsurile dv. la tabelul de mai jos. Adunaţi apoi punctajul obţinut pe
fiecare coloană.
Poziţii de viaţă I II III IV
1. Stilul de comportament d___ b___ c___ a___
2. Abordarea problemelor b___ c___ d___ a___
3. Atitudinea faţă de reguli c___ b___ d___ a___
4.Viziunea asupra conflictelor a___ c___ b___ d___
5. Reacţia de mânie c___ d___ a___ b___

- 210 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

6. Atitudinea faţă de superiori d___ a___ b___ c___


7. Umorul c___ d___ a___ b___
8. Atitudini de bază b___ a___ c___ d___
Număr de puncte obţinute

Acum înscrieţi punctajul obţinut în diagrama „poziţiei de viaţă” (A.N.)4.

- 211 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

4. Dezirabilitatea socială

Vă propunem un text de autocunoaştere. Întrucât răspunsurile pe care le


daţi prin completarea lui sunt influenţate de cunoaşterea scopului acestui test – ce
măsoară el şi ce aflăm prin cunoaşterea scorului obţinut -, prezentăm mai întâi testul
şi apoi modul de stabilire şi interpretare a scorului, precum şi câteva date despre
valoarea testului.
Mai jos se prezintă un număr de 33 de enunţuri reprezentând atitudini şi
Trăsături de personalitate. Citiţi cu atenţie fiecare enunţ şi decideţi dacă este
adevărat (A) sau fals (F) în cazul dumneavoastră. Încercaţi să nu pierdeţi mult timp
cu răspunsul şi evaluaţi pe rând toate enunţurile. În coloana alăturată marcaţi cu
semnul X răspunsul ales.

1. Înainte de a vota pe cineva încerc să aflu date despre candidat.


2. Nu ezit să-mi las treburile deoparte ca să ajut pe cineva aflat la nevoie.
3. Mi-este căteodată greu să-mi continui munca dacă nu sunt încurajat.
4. Niciodată nu mi-a displăcut cineva foarte mult.
5. În diferite ocazii nu mă îndoiesc de abilitatea mea de a reuşi în viaţă.
6. Câteodată mă simt insuportabil când nu-mi iese bine ceea ce fac.
7. Totdeauna sunt atent la felul în care mă îmbrac.
8. Acasă mănânc la fel de frumos ca atunci când sunt la restaurant.
9. Dacă aş putea merge la un film fără să plătesc şi aş fi sigur că nu mă vede
nimeni, probabil că aş face-o.
10. Rareori renunţ la ceva pentru că nu am încredere în abilitatea mea de a face
acel lucru.
11. Îmi place uneori să bârfesc.
12. Mi s-a întâmplat să simt răzvrătire faţă de persoane cu autoritate chiar dacă
am ştiut că au dreptate.
13. Indifirent cu cine vorbesc sunt întotdeauna un bun ascultător.
14. Îmi pot reaminti când am făcut-o „pe bolnavul” ca să ies dintr-o situaţie.
- 212 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

15. Au fost ocazii în care am profitat de altcineva.


16. Sunt întotdeauna gata să recunosc dacă am făcut o greşeală.
17. Totdeauna încerc să fac ceea ce propovăduiesc.
18. Nu găsesc că este deosebit de greu să ai de-a face cu oameni care vorbesc
tare sau cu oameni nesuferiţi.
19. Câteodată încerc să fiu mai degrabă chit cu cineva decât să iert şi să uit.
20. Când nu ştiu ceva nu-mi pasă dacă recunosc sau nu.
21. Mă port totdeauna frumos chiar cu oameni dezagreabili.
22. Uneori am insistat să fac ceva cu propriile mele puteri.
23. Mi s-a întâmplat să simt că am dus de râpă ceva.
24. Niciodată nu m-am gândit să las pe cineva să fie pedepsit în locul meu
pentru ceea ce am făcut eu rău.
25. Niciodată nu am detestat situaşia în care i s-a cerut să întorc o favoare
făcută mie.
26. N-am fost niciodată enervat când oamenii şi-au exprimat idei foarte diferite
de ale mele.
27. Niciodată n-am făcut o lungă călătorie fără să controlez bine siguranţa
acesteia.
28. Mi s-a întâmplat să fiu foarte invidios pentru norocul altuia.
29. Aproape niciodată nu am simţit îndemnul/ nevoia de a ocărî pe cineva.
30. Câteodată mă irită oamenii care-mi cer favoruri.
31. Niciodată n-am simţit că am fost pedepsit fără motiv.
32. Câteodată am gândit că oamenilor care au necazuri li se întâmplă astfel
numai pentru că primesc ceea ce merită.
33. Niciodată n-am spus ceva deliberat pentru arăni simţămintele oamenilor.

Numărul total de acorduri:


Cum calculăm scorul
Comparaţi răspunsurile dv. cu cele date la următoarele enunţuri: A –
1,2,4,7,8,13,16,17,18,20,21,24,25,26,27,29,31,33; F –
- 213 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

3,5,6,9,10,11,12,14,15,19,22,23, 28,30,32. Calculaţi numărul de răspunsuri date de


dv. care concordă cu acestea şi obţineţi numărul total de acorduri, care reprezintă
scorul dumneavoastră.

Cum interpretăm scorul obţinut


• Scoruri scăzute (0 – 8). Dacă scorul dv. se include în această categorie
înseamnă că aţi dat răspunsuri într-o direcţie dorită de alţii, deci acceptate social; aţi
răspuns într-un mod mai onest şi potrivit vieţii reale decât răspund majoritatea
oamenilor. Motivele pentru care aţi răspuns astfel pot fi următoarele:
a) vă simţiţi confortabil cu părerea pe care o aveţi despre dv.; nu vă
deranjează când alţi oameni consideră că vă comportaţi într-o manieră indezirabilă
social sau
b) doriţi să fiţi privi de alţii ca o persoană răzvrătită social, diferită de
majoritate. De asemenea, aceasta este probabil, modul de a ţine o parte din
personalitatea dv. departe de alţii. Dacă primul motiv real – sunteţi mulţumit de
propria persoană (cum sunteţi şi cine sunteţi) -, atunci la nivel scăzut de
dezirabilitate socială nu va putea aduce nici un fel de probleme. Dacă însă
răspunsurile dv. exprimă o răzvrătire şi reflectă dificultăţi în relaţiile cu alţii, unele
sugestii făcute pentru cei cu scoruri mari pot fi utile şi pentru dv.
• Scoruri medii (9 – 19). Aţi răspuns ca două treimi din oamenii care
completează testul. Scorurile incluse în această categorie reprezintă o combinaţie de
răspunsuri dezirabile şi nedezirabile social. Combinaţia exprimă un echilibru relativ
în modul de comportament cotidian. Este util să reveniţi asupra răspunsurilor date
pentru a vedea ce comportament aveţi în situaţiile menţionate.
• Scoruri mari (20 - 33). Acest scor sugerează că a fi privit ca acceptabil
de către alţii este un lucru foarte important pentru dv. Mărimea lui reflectă probabil
nevoia pe care o aveţi de a fi aprobat de alţii. Acest lucru poate afecta negativ
interacţiunile cu alţii cărora le prezentaţi o imagine a persoanei dv. care nu este de
fapt reală. Indivizii cu o mare nevoie de aprobare încearcă frecvent o stare de

- 214 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

insecuritate socială sau anxietate în raport cu aşteptările celor din jur. O reevaluare a
propriei persoane şi o analiză a imaginii de sine şi a trăsăturilor de personalitate sunt
deci necesare.
Ce este dezirabilitatea socială?
Psihologii au contestat încă de mult că dorinţa de a fi acceptabil social este
un factor important care influenţează modul în care oamenii răspund la testele
psihologice. Indiferent de întrebare, oamenii tind să răspundă astfel încât să apară
într-o lumină favorabilă. Această tendinţă se numeşte dezirabilitate socială. D.
Crowne şi D.Marlowe (1960) au investigat această trăsătură de personalitate,
demonstrând diferenţele între indivizi şi felul în care dezirabilitatea socială corelează
cu alte trăsături de personalitate. Conştientizarea acestei trăsături produce modificări
în autocunoaşterea şi în modul nostru de comportament. (A.P.L.)

- 215 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ANEXA III
= CURRICULUM VITAE =

- Formular special pentru recunoaşterea potenţialului creativ -

Partea I

BUNICII
(I) BUNICA:
NUME.............................PRENUME.............................................................
ANUL şi DATA NAŞTERII:
Anul............................Luna........................Ziua....................
Localitatea................................Naţionalitatea...........................Profesia.......................
Ocupaţia.......................................Hobby-uri,pasiuni..................................................
........................................................................................................................................
.
BUNICUL:
NUME.............................PRENUME................................................................
ANUL şi DATA NAŞTERII:
Anul............................Luna........................Ziua....................
Localitatea................................Naţionalitatea...........................Profesia.......................
Ocupaţia.......................................Hobby-i,pasiuni.....................................................
........................................................................................................................................

(II) BUNICA:
NUME.............................PRENUME............................................................
ANUL şi DATA NAŞTERII:
Anul............................Luna........................Ziua....................
Localitatea................................Naţionalitatea...........................Profesia.......................

- 216 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Ocupaţia.......................................Hobby-uri, pasiuni...................................................
........................................................................................................................................
BUNICUL:
NUME.............................PRENUME................................................................
ANUL şi DATA NAŞTERII:
Anul............................Luna........................Ziua....................
Localitatea................................Naţionalitatea...........................Profesia.......................
Ocupaţia.......................................Hobby-uri,pasiuni..................................................
........................................................................................................................................

PERIOADA PREŞCOLARĂ
1) Cine s-a ocupat mai mult de educaţia dumneavoastră? (dintre părinţi,
bunice, alţii)
................................................................................................................................
................................................................................................................................
2) De care dintre cei doi părinţi v-aţi simţit mai apropiat? De
ce?..................................................................................................................
3) Care erau poveştile şi basmele preferate?
Exemplificaţi..........................................
................................................................................................................................
Cine vi le povestea?................................................................................................
................................................................................................................................
4) Ce eroi preferaţi aveaţi (din basme, povestiri,
etc.)?...............................................................................................................
.............................................................................................................................
5) Care erau jocurile preferate?..........................................................................
................................................................................................................................
6) Cu cine v-ati dorit să semănaţi la această vârstă?
Exemplificaţi..................................................................................................
................................................................................................................................
- 217 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

7) În această perioadă obişnuiaţi: (răspundeţi prin încercuirea variantelor care


vi se potrivesc)
• să cânt la un instrument;
• să pictez, să desenez;
• să cânt (într-un cor de copii, etc);
• să desfac diferite obiecte, să văd din ce sunt făcute;
• să-mi construiesc singur jucării;
• să fac sport (care?)
• să construiesc variante personale la poveştile şi basmele auzite
(exemplificaţi):..................................................................................
...........................................................................................................
• altele......................................................................................................
................................................................................................................................
8) Aţi participat la vreun concurs, competişie în această perioadă?
Exemplificaţi...................................................................................................
(menţionaţi dacă aţi luat vreun premiu, distincţie, etc.)
................................................................................................................................
................................................................................................................................
9) Relataţi pe scurt un eveniment, din această perioadă, care v-a impresionat
atât de mult încât nu l-aţi uitat niciodată:
................................................................................................................................
(dacă există mai multe astfel de evenimente, vă rugăm să le relataţi: conotaţia
lor afectivă poate fi atât negativă cât şi pozitivă: important este că nu le-aţi uitat)

CICLUL PRIMAR
Perioada: 19___/ 19___
Localitatea:
......................................................................................................................

- 218 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Şcoala:
.............................................................................................................................

Situaţia şcolară: (premii, anul) ............................................................................


1) Ce discipline (materii de studiu) preferaţi în această
perioadă?...................................................................................................
.........................................................................................................................
2) La ce discipline obţineaţi rezultatele cele mai bune? ....................................
Dar cele mai slabe?........................................................................................
.......................................................................................................................
3) Aţi participat în această perioadă, la concursuri pe discipline sau la alte
întreceri (artistice, sportive, etc.) Exemplificaţi .....................................
.........................................................................................................................
Aţi obţinut vreun premiu, diplomă, altă distincţie ?..............................................
................................................................................................................................
4) Când aveaţi nelămuriri, vă preocupa o problemă sau doreaţi să împărtăşiţi o
idee, o impresie, etc., cu cine preferaţi de regulă să vă consultaţi:
• unul din părinţi (care?);
• unul dintre bunici;
• învăţătorul;
• un coleg mai mare;
• alţii (precizaţi cine).

5) Ce cărţi, (autori) v-au impresionat la această vârstă?


...............................................................................................................................
................................................................................................................................
6) Ce personaje (din literatură sau alte domenii) v-au impresionat la această
vârstă?
................................................................................................................................

- 219 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

7) Care erau ocupaţiile preferate în timpul liber?..........................................


...............................................................................................................................
8) Ca cine v-ar fi plăcut să fiţi la această vârstă? (personaje din literatură sau
alte domenii:persoane reale)..........................................................................
..............................................................................................................................
9) Ce pasiuni extraşcolare aveaţi în această perioadă?
• să colecţionez (precizaţi ce anume) .........................................
• să cânt la un instrument (care?) ...................................................
• să fac desene, planşe, etc.;
• să citesc (de preferinţă, domeniul; câteva titluri) ..........................
• să fac sport (care?) .....................................................................
• să meşteresc „câteva” diferite obiecte;
• să îngrijesc plante, animale;
• să fac lungi plimbări cu colegii;
• să merg în excursii;
• să-mi confecţionez jucării, jocuri;
• altele ...........................................................................................

10) Menţionaţi în această perioadă, o persoană adultă care v-a stimulat,


susţinut şi interesul pentru un anumit domeniu, problematică”? (precizati:
persoana ş cât timp a durat această relaţie)..................................................
................................................................................................................................
11) Menţionaţi un eveniment, o întâmplare (indiferent de conotaţia afectivă) pe
care nu l-ati fi vrut să se întâmple niciodată: .................................................
.......................................................................................................................

- 220 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

CICLUL GIMNAZIAL
Perioada: 19___/ 19___
Localitatea:
......................................................................................................................
Şcoala:
.............................................................................................................................

Situaţia şcolară: (premii, anul)


........................................................................................
1) Ce discipline (materii de studiu) v-au atras mai mult, v-au stârnit interesul
şi curiozitatea în această perioadă: ...............................................................
...............................................................................................................................
2) Care dintre profesorii dumneavoastră, din această perioadă, v-au
impresionat mai mult prin pasiunea şi interesul pe care l-au trezit şi susţinut
pentru un anumit domeniu, prin tactul pedagocic şi uşurinţa cu care se
făceau înţeleşi de elevi? (enumeraţi toate situaţiile pe care vi le amintiţi şi
domeniul, disciplina sau problematica) .........................................................
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
................................................................................................................................
3) La ce concursuri, competiţii (din indiferent ce domeniu) aţi participat în
această perioadă (precizaţi domeniile, precum şi premiile sau alte distincţii
primite).
................................................................................................................................
...........................................................................................................................
..............................................................................................................................
4) Cu cine preferaţi să discutaţi problemele care vă frământau, lucrurile
neînţelese, din domeniile care vă preocupau:
- 221 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• cu un coleg mai mare;


• cu un profesor (care domeniu);
• cu părinţii;
• preferaţi să încercaţi să le rezolvaţi singur, independent de orice
ajutor.
5) Care era literatura favorită la această vârstă? (exemplificaţi domeniile,
titlurile de lucrări şi autorii preferaţi): ..................................................
...........................................................................................................................
............................................................................................................................
...........................................................................................................................
6) Enumeraţi trei realizări din această perioadă, pe care dumneavoastră le
apreciaţi cele mai creative: ............................................................................
............................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
7) Ce personaje (eroi din literatură sau din viaţa reală) preferaţi la această
vârstă? (enumeraţi,exemplificaţi) ................................................................
...............................................................................................................................
...............................................................................................................................
................................................................................................................................
8) Care era ocupaţia (sau ocupaţiile) preferată în timpul liber? ...................
.............................................................................................................................
................................................................................................................................
9) Ca cine v-aţi dorit să fiţi la această vârstă? ..............................................
...............................................................................................................................
................................................................................................................................
10) În această perioadă obişnuiaţi deseori: (încercuiţi în ordinea preferinţei, ce
credeţi că vi se potrivesc cel mai bine):
• să închipui diverse proiecte (dacă vă amintiţi, puteţi exemplifica):

- 222 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

..................................................................................................................
• să cânt laun instrument (care?) .......................................................
• să practic un sport (care?) .........................................................
• să pictez, să desenez;
• să colecţionez (precizaţi ce anume): ..............................................
• să fotografiez;
• să citesc;
• să fac schiţe, planşe;
• să îngrijesc plante, animale;
• să „meşteresc” diferite obiecte;
• să-mi confecţionez jocuri;
• să scriu (versuri, proză): ...............................................................
• altele (exemplificaţi): ...............................................................
.................................................................................................................
11) Ce v-aţi dorit la această vârstă, să deveniţi? (profesia) ..................................
...............................................................................................................................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
12) Aţi prezentat în public, sau aţi publicat, în această perioadă, o problemă, o
poezie, schiţă, tablou, etc.,realizate de dumneavoastră (precizaţi ce anume):
................................................................................................................................
13) Evenimente, întâmplări (indiferent de conotaţia afectivă) din această
perioadă, care consideraţi că au afectat cursul vieţii dumneavoastră: ...........
...............................................................................................................................

PEROADA LICEULUI
Perioada: 19___/ 19___
Localitatea:
....................................................................................................................

- 223 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Liceul (specialitatea) ......................................................................................

1) Care dintre profesorii pe care i-aţi avut în această perioadă, consideraţi că


au contribuit la orientarea dumneavoastră către un anumit domeniu şi profesie:
(exemplificaţi, precizând numele, specialitatea)...................................................
................................................................................................................................
2) La ce discipline studiaţi cu mai multă uşurinţă şi plăcere în această
perioadă?
................................................................................................................................
................................................................................................................................
3) Care dintre profesorii pe care i-aţi avut în această perioadă, v-au încurajat
cel mai mult ideile, planurile, proiectele, oricât de fanteziste şi aparent
irealizabile păreau? ................................................................................
..............................................................................................................................
.............................................................................................................................
4) La ce concursuri, competiţii (în orice domeniu) aţi participat în această
perioadă? (menţionaţi dacă aţi luat vreun premiu, menţiune, etc.) ...........
.............................................................................................................................
..........................................................................................................................
........................................................................................................................
5) Care erau ocupaţiile preferate în timpul libr? ......................................
............................................................................................................................
............................................................................................................................
6) Precizaţi trei dintre realizările personale, din această perioadă pe care le
consideraţi importante pentru cariera dumneavoastră în domeniul creaţiei
(tehnice, ştiinţifice, artistice, etc): ..............................................................
.............................................................................................................................
.............................................................................................................................
..............................................................................................................................

- 224 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

7) Ce personalităţi v-au impresionat la această vârstă prin reuşite în domeniul


creaţiei:
• din ştiinţă: .....................................................................................
• din muzică: .....................................................................................
• din literatură: ..................................................................................
• din sport: .........................................................................................
• din arta plastică: ..............................................................................
• din tehnică: …..................................................................................
• din filozofie: .................................................................................
• din medicină:.................................................................................
• din politică: .....................................................................................
• alte domenii: ..................................................................................
Cu care dintre ele v-ar fi plăcut să semănaţi?
..........................................................………………………………………….
.............................................................................................................................
8) În ce domenii şi pe ce teme preferaţi să citiţi în această perioadă?
............................................................................................................................
.............................................................................................................................
9) A existat în această perioadă o persoană adultă care v-a îndrumat, cu care
vă consultaţi, căreia îi împărtăşeaţi gândurile, speranţele, proiectele
dumneavoastră, cu care doreaţi să vă sfătuiţi ori de câte ori aveaţi de luat o
decizie importantă? (cine? profesia? cât a durat această relaţie?)
.............................................................................................................................
.............................................................................................................................
............................................................................................................................
10) În această perioadă obişnuiaţi deseori: (numerotaţi în ordinea preferinţei)
• să ascultaţi muzică;
• să faceţi lungi plimbări pe jos;
• să practicaţi un sport (care?)
- 225 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• să colecţionaţi (precizaţi ce anume);


• să pictaţi, să desenaţi;
• să citiţi;
• să scrieţi (ce anume);
• să cântaţi la un instrument (care?);
• să faceţi schiţe, proiecte;
• să visaţi „cu ochii deschişi”;
• să îngrijiţi flori şi animale;
• alte activităţi.
11) Aţi publicat (sau aţi prezentat în public) în această perioadă o lucrare:
(machetă, problemă, poem, proză, un cântec)? (precizaţi ce anume şi anul)
............................................................................................................
12) Ori de câte ori, într-o problemă pe care o studiaţi, aveşi o neînţelegere, o
dilemă, etc., cu cine preferaţi să vă consultaţi?
• făceam încercări de unul singur;
• o discutam cu un profesor; (cine? disciplina?);
................................
• mă consultam cu unul dintre părinţi (care?);
...................................
• alte situaţii (care?)
.............................................................................
13) Ce profesie v-aţi decis să urmaţi?
.............................................................................
Presupunând că acum aţi avea posibilitatea să optaţi din nou pentru cariera pe
care o veţi urma, ce aţi alege?
........................................................................................................................
14) Evenimente, întâmplări care apreciaţi că au influenţatcursul vieţii şi al
carierei dumneavoastră profesionale (indiferent de conotaţia afectivă,
pozitivă sau negativă)
- 226 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

....................................................................................................................
.............................................................................................................................

PERIOADA FACULTĂŢII
Perioada: 19___/ 19___
INSTITUTUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR:
.........................................................
FACULTATEA:
.............................................................................................................
SECŢIA:
.........................................................................................................................
FORME POSTUNIVERSITARE DE SPECIALIZARE
CURSURI: Perioada: 19___/ 19___: disciplina: ...............................................
DOCTORAT: Perioada: 19___/ 19___: disciplina: .............................................
Titlul lucrării:
................................................................................................................
Conducător:
...................................................................................................................

1) Care dintre profesorii dumneavoastră din facultate (sau din Institut)


consideraţi că au contribuit la formarea dumneavoastră ca inventatori ( că „v-au
deschis ochii” în această direcţie )? (precizaţi numele şi specialitatea)
.......................................................................................................................................
2) Ce v-a impresionat mai mult la acest profesor (profesori dacă este cazul)?
Numerotaţi în ordinea preferinţei:

• încuraja, aprecia ideile studenţilor oricât de „fanteziste” şi irealizabile


păreau;
• aborda temele tradiţionaleîntr-o manieră nouă;

- 227 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

• crea şi susţinea o atmosferă de colaborare şi cooperare între studenţi;


• libertateade a ne alege temel, proiectele, etc. pe care dorim să le realizăm;
• ne-a învăţat şi antrenat afectiv în metodologia producerii noului în
domeniu; (care, precizaţi) ..........................................................................
• uşurinţa cu care comunica şi se făcea înţeles;
• era el însuşi un inventator (precizaţi în ce domeniu): ................................
• profesionalismul şi competenţa;
• ataşamentul şi pasiunea pentru profesie;
• perseverenţa;
• altele:
........................................................................................................................................
3) Care erau domeniile (temele, problemele, etc.) cărora le acordaţi prioritate
în studiul şi lecturile dumeavoastră? (enumeraţi 5-7 teme, în ordinea preferinţei)
................................................................................................................................
.
4) Care a fost prima dumneavoastră invenţie ? (nu ne interesează dacă aţi
brevetat-o sau nu, ci doar anul şi domeniu)
........................................................................................................................................
Cine dintre profesorii dumneavoastră (dacă este cazul) v-a îndrumat?
...............................................................................................................................
5) Vă rugăm să ne precizaţi dacă în timpul facultăţii aţi avut prilejul să
prezentaşi comunicări, lucrări ştiinţifice etc., având ca temă invenţia (invenţiile)
dumneavoastră? (anul, tema comunicată)
................................................................................................................................
.......................................................................................................................................
6) La ce concursuri, competiţii (în orice domeniu) aţi participat în această
perioadă? (precizaţi dacă aţi luat vreun premiu, distincţie, etc. şi anul)
........................................................................................................................................

- 228 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

7) A existat în această perioadă, o persoană (persoane) a cărei activitate


creatoare aţi admirat-o în mod deosebit? Cine? De ce?
................................................................................................................................
........................................................................................................................................
8) Consideraţi că în activitatea dumneavoastră de creaţie aţi fost influenţat de
această (aceste) persoane?
................................................................................................................................
9) Ce activităţi preferaţi să desfăşuraţi în timpul liber?
................................................................................................................................
10) În această perioadă obişnuiaţi, de regulă:
• să fac sport (care?)
................................................................................
• să cânt la un instrument (care?)
.............................................................
• să pictez, să desenez;
• să scriu (poeme, proză, scurte schiţe, amintiri, etc.); precizaţi ce anume:
....................................................................................................
• să fac lungi plimbări pe jos;
• să colecţionez (precizaţi ce anume)
.......................................................
• să ascult muzică (ce gen şi ce autori preferaţi)
.......................................................................................................................
• să citesc (ce gen şi ce autori preferaţi)
..............................................................................................................................
• să fac planuri şi proiecte de viitor;
• să am întâlniri şi discuţii cu colegii;
• să schiţez pe hârtie diferite mecanisme;
• să îngrijesc plante şi animale.

- 229 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

11) Ce evenimente, întâmplări au afectat cariera dumneavoastră profesională şi


productivitatea creatoare?
...............................................................................................................................

Partea a II-a

Vă rugăm să descrieţi cea mai frumoasă zi din viaţa dumneavoastră:


........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
Vă rugăm să descrieţi cea mai importantă zi din viaţa dumneavoastră:
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
Enumeraţi pe scurt principiile, regulile şi normele, etc., acre v-au orientat în
raporturile cu ceilalţi: (dacă doriţi, puteţi exprima şi sub forma unor maxime, cuvinte
celebre, etc.) ...
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
Enumeraţi pe scurt principiile, regulile şi normele care au orientat propria
dumneavoastră viaţă şi activitate profesională:
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................
........................................................................................................................................

- 230 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

Partea a III-a

1. Cât de importantă este activitatea de creaţie pentru viaţa dumneavoastră?


...............................................................................................................................
..............................................................................................................................
...............................................................................................................................
2. Aţi crezut uneori că sunteţi altfel decât ceilalţi? (explicaţi) .........................
................................................................................................................................
................................................................................................................................
3. Ce sentimente trăiţi atunci când lucraţi (la o invenţie, operă, produs)? .....
..............................................................................................................................
..............................................................................................................................
Dar atunci când nu lucraţi? ........................................................................
.............................................................................................................................
............................................................................................................................
4. Vă place să vorbiţi despre activitatea dumneavoastră de creaţie? ..............
.............................................................................................................................
................................................................................................................................
5. Poate fi învăţat comportamentul creativ? .............................................
..............................................................................................................................
...........................................................................................................................
6. Ce vă stimulează cel mai mult în activitatea de creaţie? ...........................
...............................................................................................................................
Ce vă inhibă cel mai mult? ...........................................................................
................................................................................................................................
7. V-aţi gândit (încercat) să creaţi şi în alte domenii decăt în tehnică? (precizaţi
domeniile în care aţi mai creat) ..................................................................
..............................................................................................................................
8. Uneori am sentimentul că posibilitatea de a crea este un „dar” pentru care ar
trebui să mulţumim: ................................................................................
- 231 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

9. V-a fost uneori teamă că s-ar putea să nu mai puteţi realiza nimic nou în
domeniul dumneavoastră? .......................................................................
...........................................................................................................................
Aţi trăit, efectiv, vreodată o astfel de situaţie? ..............................................
..............................................................................................................................
10. Ce schimbări se vor produce în viitor în domeniul creaţiei tehnice
(ştiinţifice, artistice,etc.)? ........................................................................
.............................................................................................................................
............................................................................................................................
11. Există un proiect la care aţi visat toată viaţa şi pe care l-aţi dori împlinit
indiferent ce eforturi ar trebui să depuneţi şi obstacole să depăşiţi? ...........
............................................................................................................................

Partea a IV-a

1. A existat în viaţa dumneavoastră o persoană mai vârstă, specialist în


domeniul dumneavoastră, sau cu bogată experienţă educaţională care „v-a
luat sub aripa sa ocrotitoare” (Kaufmann)?
...............................................................................……………………………
………………………………………………..........................………..
2. Dacă au existat mai multe astfel de persoane, care credeţi că v-a influenţat cel
mai mult? ............................................................................................
...............................................................................................................................
..............................................................................................................................
3. Prin ce anume consideraţi că v-a influenţat? ...........................................
..........................................................................................................................
.............................................................................................................................
4. Cât timp a durat această relaţie? .................................................................
5. Ce aţi admirat mai mult la această persoană? ....................................................

- 232 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

6. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-aţi învăţat de la această
persoană
............................................................................................................................
................................................................................................................................
7. Când (ce vârstă aveaţi) şi de ce s-a întrerupt această relaţie? ...................
.............................................................................................................................
8. Ca profesor (cercetător, etc.) aţi procedat la fel, aţi „luat sub aripa
dumneavoastră ocrotitoare ” elevi, studenţi colegi mai tineri? DA/NU ...........
(exemplificaţi, precizănd şi domeniul în care au devenit performanţi) ..
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
9. Prin ce anume consideraţi că aţi influenţat evoluţia lor? ........................
.............................................................................................................................
10. Care sunt cele mai bune performanţe obţinute de cei pe care i-aţi
îndrumat?
.......................................................................................................................

- 233 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

ANEXA IV
BIBLIOGRAFIE ORIENTATIVĂ PENTRU PREGĂTIREA
CERCETĂTORILOR

I. Psihologia: cunoaşterea omului

1. “Psihologia Sinelui” – Ion Mânzat şi colab.


2. “Descifrarea comportamentului uman” – Hans Eysenck
3. “Sensul vieţii” – Alfred Adler
4. “Caracteriologie: cele 10 sisteme de bază” – J. P.Jones
5. “Tratat practic de cunoaşter a omului” – Gaston Berger
6. “Sinele ascuns” – Maya Pilkington
7. “Psihologia evoluţiei posibile a omului” – P.D. Ouspensky
8. “Tipuri psihologice” – Carl G. Jung
9. “Personalitate şi temperament: ghidul tipurilor psihologice” –L. Hedges
10. “Prenumele şi caracterul” – Sofia
11. “Descoperirea propriei personalităţi” – Paul Tieger
12. “Câte ceva despre psihologie” – M. Benson
13. “Terapie cognitivă” – P.Brinster
14. “Filosofia esoterică a Indiei” – J. C. Chatterji

II. Cunoaşterea lumii

1. “Transdisciplinaritatea – Manifest” – Basarab Nicolescu


2. “Antologia filosofică” – Nicolae Bagdasar
3. “Omul modern şi educaţia sa” – Gaston Berger
4. “Sfârşitul civilizaţiei turnului babel” – Doina Balahur
5. “Tratat de creatologie” – Traian Stănciulescu, Ion Moraru, V.Caluschi
6. “Panorama doctrinelor filosofice” – Louis Lavelle
7. “Fenomenul uman” – Theillard de Chardin
- 234 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

8. “Marile doctrine: filosofice, religioase, politice, economice” – F. Braunstein


9. “Enciclopedia ştiinţelor oculte” - * * *
10. “Pe scara din dos a filosofiei” – W.Weischedelle
11. “Lunaticii: evoluţia concepţiei despre univers de la Pitagora la Newton” –
Arthur Koestler
12. “Viaţa şi moartea în raţiunea universului” – Bogdan Delavrancea
13. “De la lumea închisă la universul infinit” – Alexandre Koyre
14. “Între eternitate şi timp” – Ilia Prigogine
15. “Orient şi occident: o istorie comparată a ideilor” – Hajime Nakamura
16. “Filosofiile Indiei” – Heinrich Zimmer
17. “Istoria ideilor şi credinţelor religioase” – Mircea Eliade
18. “Istoria filosofiei oculte” – Alexandrian
19. “Cărţile sfinte” – Fernand Comte
20. “Maeştrii ocultismului” – * * *
21. “Istoria culturii şi civilizaţiei” – Ovidiu Drâmba
22. “Enciclopedia doctrinelor mistice” – “Marie M. Davy
23. “Ştiinţă şi magie” – Serena Roney- Dougal
24. “Scurtă istorie a timpului” – Hawking
25. “Sfârşitul timpului” – David Bohm / Krishnamurti
26. “Dicţionar de filosofi” (vol. 1-2) – Dianne Collins
27. “Dacia secretă” – A. Bucurescu
28. “Ştinţele secrete” – Paul Andreas

III. Cunoaşterea Universului

1. “Gnoza de la Princeton; savanţii în căutarea unei religii” – Raymond Ruyer


2. “Plenitudinea lumii şi ordinea ei” – David Bohm
3. “Taofizica” – Fritjof Capra
4. “În căutarea miraculosului. Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută” –
P.D.Ouspensky
- 235 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

5. “Ştiinţa secretă” – Papus


6. “Cosmogonia rosicruciană” – Max Heindell
7. “Evoluţia ocultă a umanităţii” – C. Jinarajadasa
8. “Din tainele vieţii şi ale universului” – Scarlat Demetrescu
9. “Sfere cereşti” – Adam Ramon

IV. Cunoaşterea spirituală

1. Rudolf Steiner – seria publicată în lb. română


2. “Tao – Te – King”
3. “Bhagavad- Gita”
4. “Evanghelia” ( Textul clasic, al Bibliei)
5. “Cheia teosofiei” – H.P.Blavatsky
6. “Corpus Hermeticum” – * * *
7. “Cartea spiritelor” – Allan Kardec

V. Hermeneutica

1. “Dicţionar de simboluri” – J. Chevalier


2. “Incursiune în astronumerologie” – M. Perras
3. “Cartea completă a prezicerilor” – ***( Diagram Group)
4. “Tratat de grafologie” – A. Atanasiu
5. “Carte de vise: tălmăcirea a peste 1300 de vise” -***
6. “Vindecarea prin culoare” – T. Andrews
7. “Mistica numerelor” – E. Bindell
8. “O hermeneutică matematică a mitului şi simbolului” – D.D. Ionescu
9. “Psihologie şi alchimie” – C.G. Jung
10. “Psihologie şi astrologie” – C.G. Jung
11. “Terapie florală” – Ioan Lascăr
12. “Manual de Feng Shui” – Lin Jami
- 236 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

13. “Numerele vii” – Firicel Ciarnău


14. “Zodiac universal” – Dorian Grey
15. “Yi King – cartea transformărilor”
16. “Zodiacul chinezesc” – Virgil Ionescu
17. “Ce ţi-e scris în palmă ţi-e pus” – D. Warren- Davis
18. “Astrologia în noua eră [ediţia a III-a]” – Dan Ciupercă
19. “Numerologia magică” – Gladis Loboş
20. “Simboluri ale Ştinţi Sacre” – Rene Guenon
21. “Filosofia şi mistica numărului” – Matilla Ghika
22. “Terapia prin sunete” – O. Deworst- Maddock
23. “Cristaloterapia” – Dan Seracu
24. “Numerele naturii” – I. Stewart

VI. Poetica

a) Secţiunea I - parabolice
1. “Iluzii. Pescăruşul Johnatan Livingston” – Richard Bach
2. “Alchimistul” – Paulo Coelho
3. “Al cincilea munte” – Paulo Coelho
4. “Lumea Sofiei” – Jostein Gaarder
5. “Ascetica” – Nikolos Kazantzakis
6. “Aşa grăit-a Zarathustra” – Friedrich Nietzsche

b) Secţiunea II – Susţinere morală


7. “Arta de a iubi” – Erich Fromm
8. “Cum văd eu lumea” – Albert Einstein
9. “Scrisori către Lucillius” – Seneca
10. “Carte de înţelepciune” – Constantin Noica
11. “Eseuri” – Ralph Waldo Emerson
12. “Visările unui hoinar singuratic” – J.J.Rouseau
- 237 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

13. “Împotriva profanării eului” – Lusseyran


14. “Siddhartha” – Hermann Hesse
15. “Cugetări” – Nicolae Iorga

c) Secţiunea III – Autori recomandaţi:


• Eminescu • Rousseau
• Noica • Carlos Castaneda
• Cioran • Marcus Aurelius
• Nietzsche • Lucian Blaga
• Kazanzakis • Nichita Stănescu
• Herman Hesse • Erich Fromm
• Giovani Gentile • Alfred Adler
• Gianbatista Vico • Ernest Bernea
• Karl Marx
• Francis Bacon
d) Colecţii de reflecţii şi cugetări despre: înţelepciune, educaţie, muncă, virtute,
datorie umană, etc.

VII. Comunicare şi Relaţii Publice

1. “Imaginea de sine” – Nicolae Vartan


2. “Cum să vorbim în public” – Dale Carnegie
3. “Limbajul vorbirii: arta conversaţiei” – Allan Pease
4. “Antrenamentul comunicării sau arta de a ne integra” – V. Birkenbihl
5. “Limbajul trupului” – Allan Pease
6. “Arta de a comunica” – Dan Popescu
7. “Dezvoltă leaderul din tine” – J.C. Maxwell
8. “Codul bunelor maniere” – Aurelia Marinescu

- 238 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. W. I. Beveridge – “Arta cercetării ştiinţifice” Bucureşti ; Ed. Ştiinţifică 1968


2. V. Săhleanu – “Nobila artă a ştiinţei”Bucureşti ; Ed. Albatros 1971
3. V. Săhleanu – “Etica cercetării ştiinţifice” Bucureşti ; Ed. Ştiinţifică 1967
4. I. Stengers – “Învăţarea ştiinţelor moderne” Iaşi ; Ed. Polirom 2001
5. G. Raţiu – “Inventica” Sibiu ; Ed. Academiei Trupelor de Uscat 2000
6. S. Bobancu – “Tehnici de inovare şi inventică pentru utilităţi practice” Braşov ;
Ed. Universitatea Transilvanis 1997
7. B. Nicolescu – “Ştiinţa, sensul şi evoluţia” Bucureşti ; Ed. Vitruviu 2000
8. B. Nicolescu – “Transdisciplinaritatea – Manifest” Iaşi ; Polirom 1997
9. T. Goma – “Orientare în cercetarea ştiinţifică” Tg. Mureş ; 1987
10. V. Ţapoc – “Disertaţia ştiinţifică” Chişinău ; 2000
11. N. Grosu – “Rigorile cercetării” Bucureşti ; Ed. Expert 2000
12. N. Bagdasar – “Antologie filosofică” Bucureşti ; Ed. Universal Dalsi 1995
13. R. Ruyer – “Gnoza de la Princeton. Savanţii în căutare unei religii” Bucureşti ;
Ed. Nemira 1998
14. A. Einstein – “Cum văd eu lumea” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1996
15. C. Noica – “Carte de înţelepciune” Bucureşti ; Ed. Humanitas 2001
16. F. Bacon – “Eseuri sau sfaturi morale şi politice”Bucureşti ; Ed. Ştiinţifică 1969
17. Epictet – “Manualul” Bucureşti ; Ed. Incitatus 2002
18. Seneca L. A. – “Scrisori către Luccilius”Ed. Didactică Şi Pedagogică, Bucureşti,
1976
19. A. Adler – “Sensul vieţii” Bucureşti ; IRI 1995
20. E. Zamfir – “Psihologia umanistă” Bucureşti ; Ed. Didactică şi pedagogică
1993
21. G.Berger – “Tratat practic de cunoaştere a omului” Bucureşti ; IRI 1997
22. G. Berger – “Omul modern şi educaţia sa” Bucureşti ; Ed. Didactică şi
Pedagogică 1973
- 239 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

23. E. Fromm – “Texte alese” Bucureşti ; Ed. Politică 1983


24. N.Iorga – “Cugetări” Bucureşti ; Ed. Albatros 1972
25. J.C. Maxwell – “Dezvoltă liderul din tine” Bucureşti ; Ed. Amaltea 1999
26. D. Carnegie – “Arta de a reuşi în viaţă” Bucureşti ; Ed. Prometeu 1994
27. I. Moraru – “Ştiinţa şi filosofia creaţiei” Bucureşti ; Ed. Didactică şi Pedagogică
1995
28. T. Stănciulescu – “Tratat de creatologie” Iaşi ; Ed. Performantica 1998
29. D. Balahur – “Sfârşitul Civilizaţiei Turnului Babel Iaşi ; Ed. Performantica 1997
30. V. Caluschi – “Inventica şi şcoala” Iaşi ; Bet 1994
31. H. Graff – “The modern researcherer” New York ; Harcourt Brace Jovanovich
1977
32. F. Bacon – “Despre înţelepciunea anticilor” Bucureşti ; Ed. Politică 1976
33. R. W. Emerson – “Eseuri”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
34. D. Bohm – “Plenitudinea lumii şi ordinea ei” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1995
35. F. Capra – “Taofizica: paralelă între fizica modernă şi mistica orientală”,
Bucureşti ; Ed. Tehnică 1995
36. F. Capra / Krishnamurti – “Sfârşitul timpului” Bucureşti ; Ed. Herald
37. S. Roney- Dougal – “Ştiinţă şi magie” Ploieşti ; Ed. Elit Comentator 1996
38. S. Hawking – “Visul lui Einstein şi alte eseuri” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1997
39. Th. Kuhn – “Structura revoluţiilor ştiinţifice” Bucureşti; Ed. Ştiinţifică şi
Pedagogică 1976
40. Th. de Chardin – “Fenomenul uman” Oradea ; Ed. Aion 1997
41. F. Nietzsche – “Opere complete” Timişoara ; Ed. Hestia 1998
42. P.D.Ouspensky – “În căutarea miraculosului. Fragmente dintr-o învăţătură
necunoscută” Bucureşti ; Ed. Prior Pages 1996
43. P.D. Ouspensky – “Psihologia posibilei evoluţii a omului” Bucureşti; Ed. Prior
Pages 1994
44. Papus – “Ştiinţa secretă” Bucureşti ; Ed. Herald
45. M.M. Davy – “Encicplpedia doctrinelor mistice” Timişoara; Ed. Amarcard
1997-2000
- 240 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

46. Platon – “Opere complete” Bucureşti ; Ed. Humanitas 2001


47. Pitagora – “Legile morale şi politice” Bucureşti ; Ed. Antet 1996
48. Louis Lavelle – “Panorama doctrinelor filosofice” Iaşi ; Ed. Timpul 1997
49. F. Braunstein şi colab. – “Marile doctrine: filosofice, religioase, politice,
economice” Bucureşti; Ed. Antet 1997
50. Marx şi Engels – “Despre educaţie şi învăţământ” Bucureşti ; Ed. de Stat
Didactică şi Pedagogică, 1960
51. J.J. Rouseau – “Emil sau despre educaţie” Bucureşti ; Ed. Didactică şi
Pedagogică 1973
52. J.J. Rouseau – “Contractul social” Bucureşti ; Ed. Antet 2001
53. R. Guenon – “Simboluri ale ştiinţei sacre” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1997
54. * * * - “Enciclopedia ştinţelor oculte” Bucureşti ; Ed. Teora 1995
55. W. Weischedel – “Pe scara din dos a filosofiei: 34 de mari filosofi în viaţa de zi
cu zi” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1999
56. G. Teodorescu – “Einstein a avut dreptate: mişcare, spaţiu, timp, relativitate”
Bucureşti ; Ed. Informaţia Tehnică ASIIT 1995
57. F. Chevalier – “Dicţionar de simboluri” (vol 1-3) Bucureşti ; Ed. Artemis 1995
58. A. Koestler – “Lunaticii: evoluţia concepţiei despre univers de la Pitagora la
Newton” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1995
59. B.Delavrancea–“Viaţa şi moartea în raţiunea Universului”Braşov;
Ed.Transcendent 1993
60. A. Koyre – “De la lumea închisă, la Universul infinit” Bucureşti ; Ed.
Humanitas 1997
61. J.J.Rouseau – “Visările unui hoinar singuratic” Bucureşti ; Ed. Paralela 45, 2002
62. D. Popelard – “Marile curente în filosofia ştiinţelor” Iaşi ; Ed. Institutul
European 1999
63. K.Popper – “În căutare unei lumi mai bune” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1998
64. I.Prigogine – “Între eternitate şi timp” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1997
65. A.Burcu, D. Ion – “Fundamentele cercetării transdisciplinare”, Ed. Argonaut,
2003
- 241 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

66. A.Burcu, D. Ion – “Managementul cercetării transdisciplinare”, Ed. Argonaut,


2003
67. A. Burcu, N. Chiş – “Psihologia managerială”, Ed. Argonaut, 2002
68. E. Morin – “Paradigma pierdută a naturii umane” Iaşi ; Ed. Universităţii Al.
I.Cuza 1999
69. T. Stănciulescu – “Introducere în filosofia creaţiei umane” Iaşi ; Ed. Junimea
1999
70. I. Mânzat şi colab.– “Psihologia sinelui: un pelerinaj spre centrul
fiinţei”Bucureşti ; Ed. Eminescu 2000
71. S. Marcuse – “Competenţa didactică”, Bucureşti ; Ed. All 1999
72. C. Cozma – “Studiu de filosofia umanităţii educaţiei” Iaşi ; Ed. Junimea 1997
73. P. Andrei – “Sociologia revoluţiei” Iaşi ; Ed.Polirom 1998
74. T. Brăileanu – “Teoria comunităţii umane”Bucureşti; Cluj- Napoca; Ed.
Albatros, 2000
75. R. Sellnow – “Atelierele viitorului” Bucureşti ; Ed. Fiat Lux: Asoc. Naţională a
Univ. Populare 1997
76. L. Antonesi – Paideia: Fundamentele culturale ale educaţiei” Iaşi ; Ed. Polirom
1996
77. S. Teodorescu – “Spre un nou umanism” Satu- Mare ; Solstiţiu 1999
78. H.Nakamura–“Orient şi Occident:o istorie comparată a ideilor”, Ed.
Humanitas, 1997
79. H. Zimmer – “Filosofiile Indiei” Bucureşti ; Ed. Humanitas 1997
80. M. Eliade –“Istoria credinţelor şi ideilor religioase” Bucureşti ; Ed. Ştiinţifică
1999
81. Hegel – “Fenomenologia spiritului” Bucureşti ; Ed. Iri 1995
82. *** - “Managementul proiectului”, Consiliul Naţional de Pregătire a Profesorilor,
Ministerul Educaţiei şi Cerctării, 2001.
83. Nicolae Ţăranu – “Managementul inovaţiei”, Ed. Amarcord, Timişoara, 1995
84. N. Ţăranu,A.Stanciu–“Managementul cercetării-dezvoltării”,Ed.
Politică,Timişoara, 2001
- 242 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

85. Gh.Coman,Al. Murgu–“Managementul cercetării”, Ed.Dimitrie


Cantemir,Tg.Mureş, 2000
86. Andrei Barna – “Autoeducaţia, probleme teoretice şi metodologice”, Ed.
Didactică şi Ped agogică, Bucureşti, 1995
87. Miron Ionescu – “Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995
88. Carmen Cozma – “Studii de filosofie a umanităţii”, Junimea, Iaşi,1997
89. Venera Cojocaru –“Filosofia educaţiei pentru schimbare”,Corgal-Press, Bacău,
2000
90. Caren Horney – “Autoanaliza”, Oscar-Print, Bucureşti,1995
91. I.L. Adams - "Conceptul blockbusting", Standford, California, 1974.
92. A. Băban - "Consiliere educaţională", Cluj-Napoca, 2001.
93. V. Belous - "Manualul inventatorului", Bucureşti ,Ed. Tehnică, 1990.
94. Angela Vasiu, Adrian Vasiu – “Fundamentele integrării naturale în viaţă”,
Cluj-Napoca, Dokia Publishing House Ltd.,1998
95. Angela Vasiu, Adrian Vasiu – “Geometria interioară”,Cluj-Napoca,
Ed.Albastră, 2001
96. M. Bower - "Nurturing inovation in organisation" în "The creative organisation"
(G.A. Steiner, ed.), Univ. of Chicago, Press Chicago, London , 1965.
97. M.I. Carcea - "Strategia creşterii potenţialului cretiv în formarea personalului de
concepţie", teză de doctorat, 1997.
98. C.Cojocaru - "Creativitate şi inovaţie", Ed. Stiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975.
99. T.J.Dillon - "Problem finding and solving "în "Questioning Exchange", 2/1987.
100. L.Ghivirigă – “Relatia profesor-elevi în presoectiva lectiei moderne",
Ed.Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
101. G.R. Grace – “Crise et creativité: la motivation intrinseque à crée" în "Rev.
Canadienne de psycho", 2/1981.
102. E. Landan – “Psihologia creativităţii", Bucureşti,Ed. Didactică şi Pedagogică,
1979.
103. I. Moraru – “ Psihologia creativităţii", Bucureşti, Ed. Victor, 1997.
- 243 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

104. A. Munteanu – “Incursiuni în creatologie", Ed. Augusta,Timişoara, 1994.


105. I. Neacşu– “Metode şi tehnici de învăţare eficientă",Ed. Militară,Bucureşti, 1990.
106. A.F. Osborn – “Applied imagination", NY, Scribner's Sons, 1957.
107. A.F.Osborn -"L'imagination constructive.Principes et processes de la pensée
creative et du brainstorming",Paris, Dunod, 1971.
108. I. Radu, M. Miclea şi colab. – "Introducere în psihologia contemporană", Ed.
Sincron, 1991.
109. M.Roco - "Creativitatea individuală şi de grup – studii experimentale", Ed.
Academiei, R.S.R., 1979.
110. M. Roco - "Creativitate şi inteligenţă emoţională", Ed. Polirom, 2001.
111. M. Roco - "Stimularea creativităţii tehnico-ştiinţifice", Bucureşti, Ed. Didactică
şi Pedagogică, 1985.
112. C.R. Rogers -"Toward a theory of creativity", în H.H.Anderson (Ed.) -
"Creativity and its cultivation", New York, Marper, 1959.
113. Al. Roşca - "Creativitate generală şi specifică", Ed. R.S.R., 1981.
114. A.O.Ross - "The Exceptional child in the family. Helping Parents of
Exceptional Children (Gifted child in the family)", Grune and Stratton, Inc., New
York, Londra, 1964,
115. A. Sinberg - "Obstacles to craetive thinking", în "Training creative thinking",
New York Holt, Renehart and Wilson, 1971.
116. A. Simon -"Research goals for cognitine psychology" în "XX-rd international
Congress of Psychology" Berlin,1980.
117. M. Stein - "Stimulating creativity, Group procedures” vol II,New York,
Academic Press, 1975.
118. A. Stoica-Constantin A. - "Blocaje interne ale creativităţii. O încercare
taxonomică", "Revista de psihologie", 4/1992.
119. A. Stoica - "Creativitatea elevilor", Ed. Didactică şi Pedagocică, Bucureşti,
1983.

- 244 -
Institutul Hyperion Psihoepdagogia Cercetării Transdisciplinare

120. A. Stoica-Constantin, Neamţu G.,Boncu St. - "Inventarul şi blocajele interne


ale creativităţii" ("Cercetare experimentală asupra creativităţii tehnice"), "Revista de
psihologie, 2/1993.
121. O.R. Suler - "Primary Process thinking and creativity" în "Psychol. Bull",
1/1980.
122. E.P. Torrance - "Nature of creative talent" în vol. "Training creative thinking"
(Dairs S., Scott I. eds), New York Holt, Rinehart and Winston,1971.
123. H.C. Triandis ,Hall E.R., Ewen R.B.-"Team creativity of the numbers",în
"I.Appl. Psychology",1963/47
124. S.E.W. Zagona Zoe, W.I. Mackinnon-"Group effectiveness in creative problem
solving", în"I. Psychol.", 1966/62.

- 245 -

S-ar putea să vă placă și