P. 1
Insulina Si Receptorul Pentru Insulina - Iuliana Bujor

Insulina Si Receptorul Pentru Insulina - Iuliana Bujor

|Views: 1,411|Likes:
Published by iulianabujor

More info:

Published by: iulianabujor on Aug 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/21/2013

pdf

text

original

Insulina si receptorul pentru insulina.

Iuliana Bujor Grupa 23 Seria D

fiind organizate in jurul unor mici capilare in care celulele elibereaza direct secretia hormonala. continutul granular al celulelor beta se solubilizeaza cu usurinta in solutiile hidroalcoolice. etc. sunt situate in centrul fiecarei insule si secreta insulina si amilina. pancreasul secreta doi hormoni extrem de importanti: insulina si glucagonul.5] Antomia functionala a pancreasului: Pancreasul este alcatuit din doua tipuri principale de tesuturi : acinii. care secreta sucurile digestive. [1%]. [4] Celulele beta sunt mai mici. Aceste insule au in structura lor Figura 1 . voluminoase. Introducere : Pancreasul este una din glandele mixte ale organismului uman. constituie aproximativ 25% din totalul de celule si au rol esential in secretarea de glucagon. numarul lor constituie aproximativ 10% din total si ele secreta somatostatina [care inhiba eliberarea de insulina si glucagon]. lipidic. formeaza aproximativ 60% din numarul total de celule. care au un efect crucial in reglarea metabolismelor glucidic. ce stimuleaza producerea de acid clorhidric. precum amilina. Afectiuni. lipaza. Primele sunt distruse de cobalt. somatostatina si polipeptidul pancreatic. care secreta insulina si glucagon direct in sange. proteic. ce predomina in capul pancreasului si elibereaza polipeptidul pancreatic. avand atat o secretie endocrina cat si exocrina. In afara functiei sale digestive care este majoritara. Numarul de insule secretoare de insulina si glucagon sunt in organismul uman in numar de 1 -2 milione si au un diametru de 0. care stimuleaza secretia de enzime la nivelul mucoasei gastrice si inhiba secretia exocrina a pancreasului. In timp ce granulele alfa sunt insolubile in alcool. [1. [4] Alaturi de aceste 3 tipuri s-au mai descris existenta a cel putin 2: celulele G[1%] care elibereaza gastrina. iar cele apartinand tipului beta sunt degradate ireversibil de aloxan si streptozotocin. Alaturi de acesti doi hormoni. [2] Celulele alfa. dar functiile acestora nu au fost complet elucidate.Insulina si receptorul pentru insulina. Diabetul aloxanic este de altfel frecvent utilizat ca model experimental in cercatarile de diabetologie. amilaza.2. si celulele P. [4] Celulele delta sunt negranulate.Acinii si Insulele Langerhans trei tipuri esentiale de celule: celule alfa.3 milimetri. celule beta si celule delta.P. care se diferentiata intre ele prin morfologie si prin coloratiile diferite. [4] . Secretia exocrina a pancreasului este reprezentata de fermenti pancreatici indispensabili digestiei intestinale printre care tripsina. glanda mai secreta o serie de alti hormoni. si insulele Langerhans. ce ajung in duoden.

care determina acidoza sau ateroscleroza. de catre Best si Banting.Insulin Hexamer sunt principalele cauze de deces la pacientii cu diabet. [2] . insulina produce depozitarea acestora sub forma de glicogen.2. Acest lucru pune in evidenta faptul ca insulina influenteaza metabolismul lipidic si cel proteic in aproape aceeasi masura ca si metabolismul glucidic. intr-adevar. la unul aproape similar cu cel al persoanelor sanatoase. anomaliile metabolismului lipidic. ceea ce a dus la o modificare radicala a prognosticului si evolutia pacientilor cu diabet sever. [2] Insulina Numele insulinei este dat de originea sa anaomica. cat si cea de glucagon. si depozitata in tesutul adipos. insulina este secretata in cantitati foarte mari.5] 1. Pe langa toate acestea. De asemenea insulina joaca un rol important in depozitarea acestui exces de energie. de la un tablou care presupunea un declin rapid al functiilor vital si esecul. la pacientii cu evolutie pe termen lung a diabetului. insulara. In cazul proteinelor. tot sub actiunea insulinei. diminuarea capcitatii de sinteza a proteinelor induce o degradare tisulara. iar somatostatina inhiba atat secretia de insulina. Un exemplu il constituie faptul ca insulina inhiba secretia de glucagon. Intreaga cantitate de glucide ce nu poate fi transformata in glicogen este convertita. Initial insulina a fost asociata termenului de Äzaharul din sange´ si. in grasimi.Intre aceste tipuri ce celule din cadrul insulelor Langerhans exista legaturi stranse ce permit o comunicare intercelulara si controlul direct al secretiei unora dintre hormoni de catre ceilalti hormoni. amilina inhiba secretia de insulina. In cazul unui aport masiv de glucide. Cu toate acestea. dar si diverse tulburari functionale celulare. [1. Ea a fost izolata din pancreas pentru prima data in anul 1922. Figura 2 . in special exces de glucide. in ficat si in muschi. Totodata. insulina are un efect direct de promovare a captarii aminoacizilor in celule si de transformarea acestora in proteine. ea are un efect destul de important asupra metabolismului glucidic. insulina inhiba catabolismul proteinelor prezente deja in interiorul celulelor. Insulina ² hormon asociat excesului de energie Aceasta asociere pune in evidenta faptul ca atunci cand regimul alimentar furnizeaza un aport crescut de alimente bogate in energie.

cea mai mare parte a proinsulinei este transferata la nivelul aparatului Golgi. [2] Figura 4 . activitatea functionala a moleculei de insulina este anulata. inainte de a fi inglobata in granulele secretorii. In momentul in care cele doua lanturi de aminoacizi din structura insulinei sunt separate. Cu toate acestea. printr-un mecanism celular tipic pentru sinteza proteinelor si care debuteaza cu translatia ARN-ului insulinei de catre ribozomii atasati reticulului endoplasmatic.Eliberarea insulinei . aproximativ 1/6 din cantitatea finala de produs secretat ramane sub forma de proinsulina. care nu are practic efecte insulinice. fiind alcatuita din doua lanturi peptidice. situate la nivelul Figura 3 .2. unite intre ele prin legaturi disulfidice. cu formarea proinsulinei. insulina este sintetizata la nivelul celulelor beta insulare.Formula chimica a insulinei pancreasului. Structura chimica si sinteza Insulina este o proteina de dimensiuni foarte mici. Asa cum am precizat. unde este clivata in insulina si cateva fragmente peptidice.

descrisa anterior. restul este degradat de o enzima. Hormonul contine un fragment insulinic care se leaga de receptorii din celulele tinta. In prima faza are loc cresterea rapida a secretiei la un minut dupa administrarea glucozei. Efectele ce apar ulterior vor fi induse de acest receptor activat si nu direct de insulina. intr-o masura mai mica in rinichi si muschi si intr-o cantitate redusa in multe alte tesuturi. Prima faza e cauzata de eliminarea insulinei depozitate. continutului de AMPc. [3] 4. localizate in intregime in afara membranei celulare continand situsul de legare al insulinei si doua subunitati beta care traverseaza membrana fiind proeminente in citoplasma celulara.Receptorul pentru insulina .[2] 3. Activarea de catre insulina a receptorilor din celulele tinta si caile de semnalizare postreceptor Odata ajunsa la nivelul celulelor tinta. rezulta sporirea nivelului de NADH si NADPH. in final. este importanta deoarece capacitatea de reducere prompta a activitatii functionale insulinice este la fel de importanat ca si stimularea rapida a acesteia. O alta conceptie se bazeaza pe interactiunea glucozei cu receptorul specific care se modifica.avand un timp mediu de injumatatire plasmatic de numai 6 minute. domeniul intracelular al subunitatii beta fiind fosforilat la nivelul resturilor de tirozina . Exista o teorie metabolica care confirma ca: Glucidele metabolizate sunt stimulatori mai efectivi decat cei nemetabolizati.la fel ca si efectele insulinei.Factorul primordial raspunzator de secretia insulinei este glucoza.modificand atat nivelul intracelular al AMPc cat si toleranta la glucoza. Factorii care micsoreaza intensitatea acestei faze sunt inhibitorii sintezei proteice. pe care o activeaza. [1] Insulina secretata odata ajunsa in sange circula aproape in intregime sub forma neleglata. Succesiunea fenomenelor poate fi reflectata astfel: transportul glucozei in celule activeaza glicoliza. incepand cu 5-10 minute dupa infuzie. insulinaza in cea mai mare parte la nivel hepatic . [2] Inlaturarea rapida a insulinei din plasma. [1] Aceste modificari stau la baza cresterii concentratiei de Ca++. insulina leaga initial de o proteina ce are rol de receptor membranar. Reactia de secretie a insulinei datorita glucozei este fazica. ca Figura 5 . iar stimularea nucleelor hipotalamice inhiba secretia hormonului. Reglarea secretiei de insulina Secretia de insulina dependenta de glucoza[prima faza] este inhibata de adrenalina. Cea de-a doua faza se caracterizeaza printr-o crestere lenta. devenind maxima in urmatoarele 2 minute si revenind la normal la 5 minute.inhibarea ce mai este realizata si de serotonina. In concliuzie glucoza stimuleaza sinteza insulinei la nivelul posttranscriptional. Stimularea sistemului parasimpatic creste nivelul insulinei. favorizand secretia insulinei. la continuarea acesteia timp de o ora. Substantele inhibatoare ale metabolismului glucozei previn secretia insulinei.pentru a-si exercita efectele. Receptorul pentru insulina este alcatuit din patru subunitati unite intre ele prin legaturi disulfidice: doua subunitati alfa. astfel este eliberata in circulatie dupa 10-15 minute. a doua-insulina e sintetizata cu cantitati mici de proinsulina. care accelereaza eliminarea insulinei. Glucoza mareste concentratia intermediatilor glucozei in beta celule. [3] Acest receptor este in acelasi timp o proteina cu activitate tirozinkinnazica.

PI-3 kinaza [PI-3k] se asociaza cu IRS-1 prin domeniul SH2 [figura7]. MAPK este uneori denumit ERK [kinaza reglata extracelular]. codifica urmatoarele proteine: a. Glucokinaza care transforma glucoza in glucozo-6-fosfat. MEK este mitogen-activa.PDK1. Piruvat kinaza si fosfofructo-kinaza 1 . imediat dupa legarea insulinei si prezenta ATP ca donator de energie si de fosfat . complexul multienzimatic al piruvat dehidrogenazei. Lipoproteidlipaza.PI-3k transforma fosfatidilinozitol lipidic membranar 4. Aceasta autofosforilare conduce la activarea receptorului. [1] Grb2 nu este singura proteina activata prin asocierea cu IRS-1 fosforilat. ce fosforileaza atat Thr ca si Tyr in MAPK . care induc exprimarea genelor ce codifica transportatorii sau enzimele cheie in reglarea metabolismului. a caror exprimare este indusa de catre insulina. la randul sau. in fosfatidil-inozitol 3. celelalte kinaze fosforileaza resturile Ser sau Thr.5bifosfatul. El exercita o activitate kinazica la IRS-1. care hidrolizeaza formele inactive. primul substrat al receptorului pentru insulina. Apoi.urmare a legatii insulinei. implica o cascada de proteinkinaze.5] . Figura 6 . acetil-CoA carboxilaza.5-trifosfat[PIP3]. care indirect activeaza o alta kinaza. Transportatorii pentru glucoza.PKB este fosforilat si activat de o alta proteinkinaza.GluT4 b. care reprezinta transductia semnalului pana la nivelul efectorilor celulari specifici. care declanseaza o cascada de fosforilari si la alte proteinkinaze citoplasmatice.5] Aceasta succesiune de fosforilari are ca scop amplificarea semalului hormonal.SRF este factorul seric de raspuns. [2] Receptorul fosforilat initiaza o serie de reactii ce au loc in interiorul celulei.numit si PIP2. Efectele insulinei in interirorul nucleului constau in activarea unor factori de transcriptie.4.enzima-cheie in reglarea metabolismului lipidic [1] Calea de semnalizare prin insulina regleaza expresia genei specifice. proteinkinaza B[PKB]. fiecare activand-o pe cealalata. Toate enzimele activate intervin ca enzime cheie in reglarea unor cai metabolice majore. forma activa c. activandu-le. Semnalizarea prin receptorul insulinic este reprezentata in figura 6.ERK-kinaza activatoare. MEK este o kinaza bispecifica. fosforilate ale unor enzime. eliberand formele active.Reglarea expresiei genei prin insulina Activata . [1. Ultima fosforilare activeaza proteinfosfokinazele specifice. Genele. La legarea cu PIP3. enzime alosterice esentiale in reglarea glicolizei d. defosforilate: glicogen sintetaza. piruvat kinaza. HMG-CoA reductaza. care este activat prin fosforilarea si transformat in IRS-1-P. deoarece fiecare molecula activata actioneaza asupra mai multor molecule. [1. Receptorul insulinic este kinaza Tyr-specifica. IRS1-P fosforileaza o proteinkinaza.

Astfel PP120 este o glicoproteica hepatospecifica care actioneaza prin regleaza reciclarea receptorilor pentru insulina Receptorul pentru STH care leaga proteine si insuina (GRB-IR) produce. In afara modului de actiune via recceptorii specifici si substratul receptorului pentru insulina[IRS]. insulina poate avea efecte si asupra altor proteine membranare sau citosolice. Aceasta proteina este n lant polipetida cu 12 domenii transmembranare.PKB fosforileaza apoi resturile Ser sau THr la proteinele tinta. stimuland aportul glucozei in sange. In forma sa activa fosforileaza glicogen sintaza. [1. Astfel.[1] 5.5] Se crede ca PKB determina miscarea transportatorilor de glucoza[GluT4] din veziculele interne la membrana plasmatica. Stimulul insulinic produce translocarea din aceste locuri de depozitare spre membrana celulara. amplificand semnalul insulinic si permite integrarea mai multor semnale la mai multi receptori. y GLUT 4 este majoritar in celulele insulino sensibilie. cascada protein-fosforilarii initiata de insulina stimuleaza sinteza glicogenului. inactivand-o si incetinind sinteaza de glicogen. In consecinta receptorul insulinic este un prototip pentru un numar de enzime receptoare ce au structura similara si activitate proteintirozin kinazica. o atenuare a rasunsului la stimularea e calea clasica.   aile alternative semnalizare . y GLUT 3 intalnit preponderent la nivelul sistemuli nervos central si avand o afinitate mare pentru glucoza asigura eficienta maxima pentru captarea glucoozei la acest nivel. celule musculare netede si miocite.adipocite. Transportorii de glucoza Una din cele mai importante functii ale insulinei este aceea de a facilita transportul transmembranar si intraceular al glucozei iar aceasta functie este realizata prin intermediul unor proteine complexe atasate membranelor celulare si membranelor organitelor celulare numite transportori de glucoza(GLUT). y GLUT 2 este exprimat de celulele beta pancreatice si hepatocite. [1] Figura 7 Activarea glicogen sintazei de insulina Acest sistem complicat de reglare permite unui singur receptor activat sa activeze mai multe molecule IRS-1. [5] y GLUT 1 este implicat in transportul glucozei in conditii bazale. Acesta familie de proteine GLUT este alcatuita din 8 membri .fiecare capabil sa fosforileze IRS-1. El este depozitat in orgnite specifice numite veziculue GLUT 4 . intracelular. Dupa ce este fosforilata de PKB. Are rolul de a asigura un flux transmembranar constant de glucoza.in cele mai multe celule. una dntre care este glicogen sintakinaza 3 [GSK3]. GSK3 este inactivata. independent de insulina. Prototipul folosit pentru descierea acetor proteine este GLUT 4. prevenindu-se inactivarea glicogen sintazei. Existenat acestor cai diferite de semnalizaree argumenteaza de asemene diveristatea actiunilor insulinei in diferite tesuturi. Prima ansa extracelulara contine locurile de legare iar capatul COOH-terminal. [5] 6. contine situl de fosforilare si o secventa aminoacidica carere faciliteaza endocitoza rapida a transportorului.aceste cale este singura prin care se produce influxul de glucoza.sub actiune insulinei.

y GLUT 5 este transportorul pentru fructoza si se intalneste in celule membranei epiteliale ale intestinului subtire si in rinichi . in aceasta perioada de timp celula musculara va utiliza preferential glucoza si nu acizi grasi. Cea mai mare parte din aceasta cantitate nu v-a fi utilizata in scopul obtinerii de energie ci va fi stocata sub forma de glicogen muscular . Permeabilitatea pentru glucoza creste datorita stimularii de catre insulina a fibrei musculare. veziculele se separa de membrana celulara intr-un interval de aproximativ 3-5 minute si revin in spatiul intracelular pentru o eventuala reutilizare in functie de necesitati. In momentul in care cantitatea de insulina scade . ce au loc intr-un ritm mai lent . intre mese cantitatea de insulina secretata este prea mica pentru a determina patrunderea in celulele musculare a unor cantitati importante de glucoza. In aceasta ultima situatie. De altfel exista posibilitate ca muschii sa nu fie implicati intr-un efor fizic imediat postprandial si totusi glucoza este transportata intr-o mare cantitate in celulele musculare . Excesul de insulina induce transportul prompt al glucozei in celule musculare. Acestea apar in urma modificarilor in viteza de transcriptie a ARN-ului mesager la nivelul ribozomilor pentru formarea de noi proteine. capacitatea membranelor de captare a glucozei creste la aproximaiv 80% dintre celule organismului. y GLUT 6 are o funcite nedescoperita y GLUT 7 reprezinta transportorul de glucoza la nivelul microzomilor y GLUT 8 este modulat de insulina insa cu functie neelucidata. motiv pentru care in ce mai mare parte a zilei . In acest mod.necesarul energeti al tesutului muscular nu este acoperi de glucoza ci de acizii grasi. glucoza care ajunge in sange determina o eliberare rapida de insulina. care se leaga de membrana celulara facilitand captarea intracelulara a glucozei. insulina directioneaza mecanismul metabolic intracelular catre efectele dorite in cadrul metabolismului glucidic. Acest lucru valabil in special la nivelul celulelor musculare si a adipocitelor. iar rezultatele si mai lente apar ca efect al alterarii ratelor de transcriptie a ADN-ului in nucleul celular. tesut adipos si ficat. depozitarea si utilizarea glucozei in aproape toate tesuturile organismului.glicemiea este crescuta iar pancreasul secreta cantitati mari de insulina. Cresterea permeabilitatii membranei pentru o parte dintre aminoacizi. In urmatoarele 10-15 minute se instaleaza o serie de efecte. La randul sau. fapt care accelereaza transportul acestor substante in celula. O cantitate ridicata de glucoza transportata in celule este rapid fosforilata si devine substrat pentru toate functiile uzuale ale metabolismului glucidic. Prin urmare. dar mai ales in muschi.efecte de modificare a nivelului functional al multor alte enzime metabolice intracelulare. Efecte cu instalare mult mai lenta devin evidente dupa cateva ore sau chiar zile. Efectele celulare ale insulinei Efectul propriu-zis al insulinei este de a activa o serie de enzime si in acelasi timp de a inactiva o alta serie. . Se presupune ca amplificare transportului glucozei este determinata de o translocare a mai multor vezicule din interiorul celulei catre membrana ceulara. [2] 7. aceste vezicule contin in interiorul propriilor membrane multiple molecule de proteine de transport al glucozei .ce va fi utilizat ulterior de muschi pentru obtinerea de energie. Aceste efecte apar ca urmare a modificarii stariii de fosforilare a acestor enzime. pentru ionii de potasiu si fosfat. Consecintele stimularii insulinice sunt urmatoarele: In cateva secunde de la formarea complexului receptor-hormon. insulina determina captarea rapida. Exista doua situatii in care muschiul utilizeaza cantitati crescute de glucoza: in timpul efortului fizic si in primele ore care urmeaza dupa mese . 7. insulina remodeleaza o mare parte a aparatului enzimatic celular pentru atingerea obiectivelor sale metabolice. Stimularea captarii glucozei de la nivel muscular : in mod normal membrana celulara a unui muschi aflat in repaus prezinta o permeabilitate scazula pentru glucoza. lipidic si proteic.1 Efectele insulinei asupra metabolismului glucidic Dupa ingerarea unei mese bogate in glucide. dar nu si in cazul majoritatii celulelor nervoase cerebrale. In acest mod.

Toate aceste actiuni ale insulinei au drep scop cresterea cantitatii de glicogen din ficat. Mecanismul prin care insulina determina captarea si depozitarea glucozei la ficat presupune mai multe procese ce au loc simultan : . 7.La nivelul celulelor hepatice insulina determina o crestere a captarii glucozei in sange.In concluzie la nive muscular insulina are capacitate de am amplifica rata de transport a glucozei in celula musculara aflata in repaus de cel putin 15 ori . acesta fiind substratul sintezei lipidelor.Efectul insulinei asupra glucozei moleculelor de glicogen . in special a glicogen sintazei . . [5] . depozitare si utilizarea glucozai : insulina determina depozitare intrahepatica sub forma de glicogen a unei mari parti din glucoza absorbita dupa masa.Inactivarea fosforilazei heptice de catre insulina . . canditatea de glucoza din sange scade iar astfel si secretia de insulina se reduce rapid iar glicogenul hepatic este scindat din nou la glucoza pentru a preveni o ulterioara scadere excesiva a glicemiei.acest fapt find evident in momentul in care ingestia de glucide depaseste cantitatea de utilizare imediata pentru eliberarea energiei .3 Efectele insulinei asupra metabolismului proteic Unul din efectele insulinei asupa metabolismului proteic este acela de a stimula sinteza si depozitarea proteinelor si de asemenea de a impiedica degradarea lor. care este responsabila de polimerizarea monozaharidelor cu formarea Figura 8 . Mecanismul prin care insulina induce formarea rezervelor de proteine este unul mul mai complex decat cel al depozitarii glucidelor sau lipidelor. In acelasi timp insulina stimuleaza si sintetizeaza acizi grasi.acesta enzima fiind principala enzima care determina scindarea glicogenului in glucoza. [2] 7. Deficitul de insulina amplifica utilizarea lipidelor pentru producerea de energie . In primul rand insulina stimuleaza utilizarea glucozei in majoritatea tesuturilor.Un alt rol a insulinei este de a stimula actiunea unor enzime ce induc sinteza de glicogen. cand secretia de insulina este minima. realizand astfel una din cele mai importante functii ale sale.2 Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic Efectele insulinei asupra metabolismului lipidic nu sunt la fel de evidente ca cele asupra metabolismului glucidic dar sunt la fel de importante si sunt pe termen lung. Lipsa insulinei are un efect dramatic daca are loc pe o perioada lunga de timp. Hormonul insulinic exercita o serie de efecte ce determina depozitarea lipidelor sub forma de tesut adipos. [2] Insulina stimuleaza captarea intrahepatica.dar este amplificata la maxim in diabetul zaharat cand secretia de insulina este aproximativ nula. conducand la ateroscleroza severa. Toate etapele degradarii lipidelor si a utilizarii lor ca sursa de energie sunt mult mai accelerate in absenta insulinei. Intre mese. acest proces avand loc in mod normal intre mese. avand ca rezultate scaderea consumului de lipide.

In anumite cazuri poate exsita o predispozitie ereditara pentru degenerarea celulelor beta chiar si in absenta infectiilor virale sau a bolilor autoimune. In cele mai multe cazuri debutul bolii are loc dupa varsta de 30 ani . de cele mai multe ori.adesea intre 50 si 60 de ani. Diabetul zaharat de ordin 2 sau diabet non-insulinodependent : este o afectiune multifactoriala. determinand cresterea glicemiei si stimuland o crestere compensatorie a secretiei de insulina. in special la nivelul muschilor scheletici . in detrimentul insulinei active. Aceasta apare ca un raspuns compensator al celulelor beta pancreatice la diminuarea sensibilitatii celulelor tinta la efectele metabolice ale insulinei. Afectarea cailor de semnalizare a insulinei pare a fi strans corelata cu efectele toxice induse de acumularea de lipide in tesuturi precum muschi scheletici sau ficat. Cu toate acestea. Diabetul zaharat : este un sindrom caracterizat prin afectarea metabolismului glucidic. Exista doau tipuri principale de diabet: [1] 1. casexie. cu toate ca si ereditatea joaca un rol major in inducerea susceptibilitatii celulelor beta la leziunile care apar in urma acestor agresiuni.8. rezistenta la insulina este determinata de anomalii ale cailor de semnalizare care leaga activarea receptorului de numeroasele efecte la nivel celular. hipotrofie staturala] sau diverse tulburari endocrine. Infectiile virale sau bolile autoimune pot fi implicate in distrugerea celulelor beta in cazul multor pacienti cu diabet zaharat de tip 1. Acest tip de diabet este cel mai des intalnit . Patologii medicale Insulinorezistenta periferica constituie un sindrom biochimic caracterizat prin cresterea marcata a sintezei de insulina in pofida unui nivel normal al glicemiei. anumite forme de obezitate. Sindromul Donahue[carecaterizat prin dismorfism facial. insulinorezistenta periferica si perturbarea metabolismului lipidic. [2] Asa cum am precizat dezvoltarea rezistentei la insulina si afectarea metabolismului glucidic este in general un proces gradat. Exista studii care sustin faptul ca la pacientii obezi ar exista mai multi receptori pentru insulina decat la cei normoponderali.8] . determinat fie de un deficit de secretie a insulinei. rezistenta la insulina si Äsindromul metabolic´ preced in cele mai multe cazuri aparitia diabetului zaharat de ordin 2. In general.asociat in cele mai multe cazuri cu obezitatea. fie de o reducere a sensibilitatii tesuturilor la actiunea insulinei. Din acesta categorire de afectiuni fac parte o serie de boli ereditare cum ar fi : diabetul lipoatrofic infantil. Diabet zaharat de tip 1 sau diabet zaharat insulino-dependent[DZID] care este cauzat de lipsa secretiei de insulina.iar boala se instaleaza treptat. Diabetul zaharat de tip 1 se poate instala foarte rapid . diabetuld e ordin 1. [7.relativ frecventa. se asociaza cu o crestere a concentratiilor plasmatice ale insulinei[hiperinsulinemie]. in aceasta categorie incadranduse 90% dintre pacientii cu diabet. obezitatea fiind cel mai important factor de risc pentru diabetul de tip 2 atat la copii cat si la adulti. care incepe cu cresterea in greutate si aparitia obezitatii. lipidic. proteic. Leziunile celulelor beta pancreatice sau bolile care afecteaza productia de insulina pot duce la aparitia acestui tip de diabet. Cu toate acestea. Diabetul de tip 2. conditie ce poarta numele de rezistenta la insulina .unii dintre ei avand varsat mai mica de 20 ani. fiind numit diabet zaharat juvenil. mecanismul care leaga obezitatea de rezistenta la insulina nu este inca foarte clar. Cu toate acestea . Boala este cauzata de deficitul de insulina. retartd mental. in ultimii ani s-a constatat ca numarul de pacienti tineri care sufera de diabet este in continua crestere . [1] Mutatiile care apra la nivelul genei pentru insulina se manifesta prin insulinodependenta in masura in care este afectata recunosterea insulinei de catre receptorul sau specific. O mutatie la nivelul situsului de scindare a precursorului insulinei genereaza cresterea marcata a proinsulinei in circulatie. [2]  Obezitatea. Acesta tendinta se pare ca are loc datorita obezitatii tot mai des intalnita in randul adolescentilor si persoanelor tinere.intr-un interval de saptamani sau luni. avand trei consecinte majore: Cresterea glicemiei Amplificarea utilizarii lipidelor pentru producerea de energie si pentru formarea colesterolului la nivel hepatic [2] Depletia de proteine a organismului. 2. Acest sindrom apare datorita unor mutatii ale genei care codifica receptorul de insulina. debuteaza in jurul varstei de 14 ani. ficatului si tesutului adipos. secundar cresterii excesive in greutate. fapt ce duce la imposibilitatea transmiterii intracelulare a mesajului hormonal. Reducerea sensibilitatii la insulina afecteaza utilizarea si depozitarea glucidelor.

cortizol[sindromul Cushing] sau somatotropina [gigantism. inclusiv a bolilor cardiovasculare.Obezitatea. dar si a altor componente ale sindromului metabolic.provocata de deficitul glucokinazei. ca urmare se observa diminuarea glicolizei si a gliconeogenezei in ficat.2] Mic rezumat al posibilelor defecte cauzatoare de insulino-rezistenta : La nivel de prereceptor ‡ Insulina anormal ‡ Degradarea crescuta a insulinei ‡ Prezenta in sange a antagonistilor hormonali La nivel de receptor ‡ Scaderea numarului de receptori ‡ Receptori anormali ‡ Alterarea unor functii ale receptorului (activitatii tirozinkinazei. Principala complicatie a sindromului metabolic este boala cardiovasculara.Rezistenta la insulina . Desi este cert ca rezistenta la insulina este principala cauza a cresterii valorii glicemiei. [1. contributia rezistentei la insulina la aparitia unora dintre componentele sindromului metabolic nu este foarte clara.Hiperglicemie a jeun . ce include arteroscleroza si afectarea consecutiva a diferitelor organe din corp. reducerea tolerantei la glucoza sau sper restabilirea homeostaziei. in special daca aceasta se asociaza cu depunderea de tesut adipos in cavitatea abdominala. Diabetul de tip Mody-2 este o afectiune ereditara monogenetica . aceste sindroame fiind insotite de insulinorezistenta periferica. Diabetul secundar cu exces de hormoni hiperglicemianti se intalneste in bolile endocrine caracterizate prin hipersecretia de catecolamine[feocromocitom].Rezistenta la insulina este o componenta a unei cascade de afectiuni care este numita Ä sindromul metabolic´ . . autofosforilarea receptorului) La nivel postreceptor ‡ Alterari ale sistemului efectorilor (transportorii de glucoz ) ‡ Defecte ale enzimelor. Acest sindrom prezinta urmatoarele caracteristici: . ceea ce determina activarea reactionala a gluconeogenezei. Diabetul zaharat secundar apare in pancreatitele cronice sau in alte afectiuni care lezeaza integritatea functionala a pancreasului 5. aparitia diabetului de tip 2. daca sunt suficient de severe.Hipersecretia de glucocorticoizi[Sindromul Cushing] sau de hormon de crestere[acromegalia] care determina reducerea sensibilitatii diferitelor tesuturi la afectele metabolice ale insulinei si poate induce dezvoltarea diabetului zaharat. [1] .Afectiuni genetice sau dobandite. [2] Printre alti factori care pot detemrina rezistenta la insulina se numara : . in special depunerea de tesut adipos la nivel abdominal . iar rezistena la insulina predispune la dezvoltarea diabetului zaharat de tip 2. 6.9] 3.Dislipidemii cum ar fi cresterea nivelului sangvin al trigliceridelor si reducerea HDL-colesterolului . 4.Hipertensiune arteriala Toate aceste componente ale sindromului sunt strans corelate cu cresterea excesiva in greutate . Cauzele genetice ale obezitatii si rezistentei la insulina pot determina la randul lor. care este la randul sau o cauza majora de afectiuni cardiovasculare. implicate in metabolisme Intermediare [6. acromegalie]. Diabetul gestational debuteaza pe parcursul sarcinii si poate evolua spre instalarea diabetului zaharat. care afecteaza semnalizarea insulinica in tesuturile periferice .Sindromul ovarelor polichistice care se asociaza cu o crestere marcata a sintezei ovariene de androgeni si cu rezistena la insulina. O parte dintre tulburarile metabolice asociate acestui sindrom constituie factori de risc pentru boala cardiovasculara . in jurul organelor.

De i la ace ti pacien i nu apare cetoacidoza. Acestea r spund la insulinorezisten prin hiperinsulinemie.este caracterizat prin statur redus . Ac iunea insulinei la nivelul celulelor int este mediat de legarea sa de receptorul specific (receptorul pentru insulin ). sindromul Berardinelli-Seip) se caracterizeaz prin reducerea gr simii subcutanate. Insulino-rezisten a tip A se caracterizeaz prin: insulinorezisten sever la persoane neobeze.este caracterizat prin: întârzierea cre terii intrauterine. insulinorezisten i hiperplazia celulelor B pancreatice. 2. prognosticul este nefavorabil. determinat de defecte postreceptor ale c ii de semnalizare. cel mai des se intalneste mutatia cromozomala 12 care poarta numele de factor hepatic nuclear . hipertrigliceridemie i steatoz hepatic . [9. Muta iile în gena receptorului pentru insulin determin un fenotip variabil.sindrom pediatric. secundar transmiterii deficitare a semnaliz rii insulinei. transmis autozomal recesiv. i una mai blând .sindrom pediatric. transmis autozomal dominant. Perturbarea metabolismului glucidic se agraveaz cu timpul i poate ajunge la cetoacidoz . muta ii care la nivel celular determin reducerea exprim rii genei receptorului pentru insulin i diminuarea r spunsului organismului la insulina endogen sau exogen .10] . absen a gr simii subcutanate. mergând de la hiperinsulinemie i hiperglicemie pân la forme severe de diabet (ex. În func ie de severitatea manifest rilor au fost descrise dou forme ale sindromului: una sever . hiperandrogenism i Acantosis nigricans. In acesta forma de diabet intalnim hiperglicemie la varsta precoce. cu debut la vârste variabile. hirsutism. Lepreshaunismul i sindromul Rabson-Mendenhall).Defecte genetice 1. Rezisten a la insulin este probabil consecin a muta iilor în receptorul pentru insulin . transmis autozomal recesiv . Aceste sindroame sunt asociate cu diminuarea cre terii intrauterine i postnatale. aspectul caracteristic al fe ei. Lepresaunismul este consecin a muta iilor în subunit ile receptorului pentru insulin . boale fiind dobandita printr-o dominta paterna autozomala. Diabetul lipoatrofic (lipodistrofia congenital total . afectarea din ilor i a unghiilor. aceste mutatii purtand numele de anomalii genetice. Pacien ii cu diabet lipoatrofic au o rezisten crescut la insulin . transmis autozomal recesiv .Sindromul debuteaz la vârste variabile.persinaele la acre este intalnit acest tip de mutatii pot suferi de achanthosis nigricans. piele îngro at . Sindromul Rabson-Mendenhall . Leprechaunism-ul . Nu sau identificat alter ri structurale sau func ionale la nivelul celulelor B pancreatice. Hiperglicemia apare la pubertate i nu predispune la cetoz . pubertate precoce i hiperplazia glandei pineale. Defecte genetice in actiunea insulinei In cele mai multe cazuri hiperinsulinemiea si hiperglicemiea conduc la o mutatie a receptorului pentru insulina . Defecte genetice ale celulor pancreatice Defectele monogenetice ale functiilor celuleor pancreatice B sunt asociate diabetului zaharat. Sau in cazul femeilor de un ovar poplichistic.

Ed. editia a XI-a Insulina si tratamenul cu insulina Ioan A. 11. 1999.Iasi . Ed. . Editura a III Editura Medicala 2009 Victor Papilian . 3. Bostaca Ioan Cheile diagnosticului in clinica medicala .Anatomia omului volumul II.2001 http://www. Brumar. in Actualitati in diabetul zaharat. 5. Lisii Biochimie medicala 2007 Tratat de Fiziologie al omului editia a 11-a Guyton and Hall Editura Medicala Callistro I .Actualitati in Cardiologie Ed. Lichiardopol R .Editura Polirom .org/ http://commons. 6.wikipedia. Universitatea de stat de Medicina si Farmacie N. 7. Gabriela Roman Ionescu-Targoviste C .Metode de estimare a secretiei de insulina si a sensibilitatii la insulina. Medicina interna vol II. Apetrei E .Secretia de insulina si insulinorezistenta in etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2. 13. 4.1999 Gherasim I. 8. 9.com Site-urile sus mentionate le-am utilizat doar pentru copierea pozelor. Testemitanu L.Sindromul X metabolic.Editura Medicala Bucuresti . 10. 12.sigmaaldrich.Bibliografie : 1. Amaltea. Veresiu.org www.wikimedia. Nicolae Harcu. informatiile din text fiind in totalitate preluate din cartile precizate. In: Gherasim L. 2002. 2. Haulica Fiziologie umana . Scaiul. 1998. Lichiardopol R .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->