STILURILE FUNCTIONALE

Nota: consider stilul colocvial ca parte integranta a stilului beletristic.

A.    Stilul stiintific 
Se utilizeaza in lucrarile care contin informatii asupra unor obiecte, fenomene, fapte,
investigatii, cercetari, caractere tehnice etc, cu alte cuvinte, in lucrarile stiintifice;
comunicarea este lipsita de incarcatura afectiva; accentul cade pe comunicare de notiuni,
cunostinte, idei etc., astfel ca functia limbajului este cognitiva; 

Stilul stiintific  
CUPRINDE: articole stiintifice, lucrari de specialitate scrise de cercetatori, savanti,
persoane creditabile in domeniul stiintific. Textele stiintifice urmaresc sa exploreze, sa
explice, sa argumenteze cunostinte factuale.

CARACTERISTICI:
1.    trasmite informatii stiintifice, tehnice, utilizate pe baza unor rationamente logice,
deductive, argumentate;
2.    se folosesc multe neologisme;
3.    conform relatiei E-R (emitator-receptor). Emitatorul poate fi specializat (chimis,
sociolog, psiholog, medic etc.). Receptorul este specializat sau nespecializat. 
4.    conform functiei mesajului (scop): informare, educare, publicitar (functie colaterala
intalnita la textele de escorta de tip prefete, cuvant inainte).
5.    conform incarcaturii emotionale a mesajului: critic, polemic, neutru.
6.    folosirea cuvintelor monosemantice;
7.    claritatea exprimarii (pusa in evidenta printr-o structura adecvata a propozitiei/frazei),
precizie, corectitudine;
8.    utilizarea sensului propriu al cuvantului;
9.    fiecare domeniu stiintific isi are propriul vocabular; termenii utilizati sunt
monosemantici. Lexicul stiintific include numeroase neologisme si cuvinte derivate cu
prefixe si pseudoprefixe (antebrat , contraofensiva) sau compuse cu sufixoide si prefixoide
(biolog, geografie etc.) Acestora li se adauga utilizarea unor abrevieri, simboluri, semne
conventionale, formule stereotipe. Dintre compozitiile pe baza textelor stiintifice, amintim:
analiza stiintifica (filozofica, economica, politica, botanica, etc); studiul; comunicarea;
referatul; eseul;

*Codul: lingvistic, scheme, tabele, grafice, simboluri etc

*Lexical: terminologie de specialitate, monosemantism, neologisme, prefixoide, prezenta
structurilor argumentative, demonstrative
 *Morfologic:Substantive abstracte, pluralul autorului;
 *Sintactic: Coordonarea si subordonarea;
 *Stilistic: fara figuri de stil si digresiuni.

B. Stilul oficial (juridic-administrativ)

CUPRINDE: domeniul legislativ (articole de lege, Constituţia, Codul penal, Codul muncii
etc) 

CARACTERISTICI ALE STILULUI:

-enunţuri cu formă impersonală
-enunţuri clare, lipsite de ambiguitate;
-folosirea unui inventar lexical cu termeni clar definiţi;
-folosirea clişeelor formale;
-utilizarea unor clişee care indică atitudinea necesară (se completează 
cu majuscule, se scrie numai în chenarul albastru, se va completa, se
scrie cu litere de tipar etc);
-foloseşte terminologia de specialitate;
-foloseşte neologisme;
-în raport cu realitatea, mesajul este preponderent denotativ;
-conform relaţiei E-R (emitator-receptor)beneficiar. Emiţător - specializat, adică organul 
legislativ; în acest tip de text, emiţătorul dă receptorului instrucţiuni 
în legătură cu modul în care trebuie înţeles textul. Instrucţiunile sunt 
realizate prin mijloace lexicale (trebuie, e obligatoriu, e interzis) sau 
prin mijloace formale (art. 1,2). Receptorul este de obicei specializat - 
cel care trebuie să aplice legea, dar şi nespecializat - cel care vrea să 
cunoască legea.
-conform funcţiei mesajului: informare, educare.
-conform încărcăturii emoţionale a mesajului: neutru, prohibitiv.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE 
Cod: lingvistic
Lexical:terminologie specifica 
Morfologic:substantive provenite din infinitive lungi; -Substantive abstracte; -Verbul "a
trebui", verbul "a putea"; -Folosirea infinitivului cu valoare de imperativ; -Verbe la diateza
reflexiv-pasiva, preferinta pentru anumite verbe, locutiuni si expresii; -Forme impersonale;
-Expresii verbale impersonale.
Sintactic:Coordonare sisubordonare; - constructii infinitivale; -fraze coordonate;
Stilistic:clisee; -elipsa, verbele copulative; -fara figuri de stil si digresiuni.

C.Stilul publicistic
Stilul publicistic este propriu ziarelor si revistelor destinate marelui public; este stilul prin
care publicul este informat, influentat si mobilizat intr-o anumita directie in legatura cu
evenimentele sociale si politice, economice, artistice etc. Modalitatile de comunicare sunt:
monologul scris (in presa si publicatii), monologul oral (la radio si televiziune), dialogul oral
(dezbaterile publice), dialogul scris (interviuri consemnate scris); 
Cuprinde: ARTICOLUL, CRONICA, REPORTAJUL, FOILETONUL, INTERVIUL, MASA ROTUNDA,
STIREA, ANUNTUL PUBLICITAR

CARACTERISTICI ALE STILULUI

1.    are funcţie de mediatizare a evenimentelor;
2.    conţine informaţii economice, politice, sociale;
3.    influenţează opinia publică (discurs persuasiv);
4.    în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii sau
afectivităţii;
5.    strategia persuasivă se bazează pe argumente: A.persuasiunea adresată raţiunii aduce
argumente de specialitate, de tip cauză-efect; (cauze-situaţie de analizat şi/ sau problemă-
soluţii-rezultate/ modalităţi de aplicare a soluţiilor); B.persuasiunea adresată afectivităţii
aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse în raport cu altele similare,
mărturia unor beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de destinatar. 
6.    dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;
7.    orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.
8.    utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
9.    receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru
inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni
curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii
retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor;
tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative . 
10.    utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (excla¬matii, grafice, interogatii,
imagini etc
Notă!
1.    Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau ştiinţific, prin faptul că îmbină
informaţia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune şi o anumită
implicare subiectivă a autorului. 
2.    Conţinutul reflectă realitatea imediată şi este completat cu mijloace extra¬lingvistice de
tipul: fotografie, caricatură, hartă, schemă, statistică, tabel.

PARTICULARIĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se foloseşte în publicaţiile de specialitate).
Termenii noi sunt explicaţi prin analogie: raporturi de asemănare/ diferenţiere stabilite între
două sau mai multe obiecte, fenomene, fiinţe etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage
atentia, pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la continut
Sintactice: Construit cu propoziţii enunţiative cât mai accesibile şi mai simple. Formulări
eliptice care să impresioneze şi să atragă atenţia.
Stilistice: Detaliile sunt precise şi elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaţie. Se utilizeaza
uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic).

D. Stilul artistic (beletristic) 

Stilul beletristic are drept caracteristica fundamentala functia poetica a limbajului
(expresiva, sugestiva); (artistic) se foloseste in operele literare.
CUPRINDE: operele literare în proză, versuri şi operele dramatice; tot aici pot fi incluse
eseurile, jurnalele, memoriile, amintirile.

CARACTERISTICI:
1.    libertatea pe care autorul şi-o poate lua în raport cu normele limbii literare;
2.    contrastul dintre sensul denotativ şi sensul conotativ al cuvintelor (în special în poezie,
prin modul neobişnuit în care se folosesc cuvintele);
3.    caracterul individualizat al stilului;
4.    bogăţie lexicală - din punct de vedere statistic;
5.    sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt;
6.    înglobează elemente din toate stilurile funcţionale, dar şi din afara limbii literare
(arhaisme, regionalisme, elemente de argou, elemente de jargon);
7.    folosirea termenilor cu sens figurat ca si a celora care, prin anumite calitati, trezesc in
constiinta cititorilor imagini plastice, emotii, sentimente;
8.    o mare complexitate, data fiind diversitatea operelor literare cat si faptul ca fiecare
autor isi are propriul stil;
9.    bogatia elementelor lexicale (cuvinte din fondul principal lexical, termeni regionali,
arhaici, neologisme, termeni de jargon sau argou etc);
10.    extinderea semantica prin utilizarea sinonimiei si a polisemiei unor termeni;
11.    cuvintele sunt utilizate cu functia lor conotativa;
12.    relieful enuntului poate fi intarit chiar si prin abaterea de la uzul curent al limbii.

PARTICULARITĂŢI LINGVISTICE
Lexicale: Polisemantism; Sensul conotativ; Varietate lexicală
Morfologice: Valori expresive ale părţilor de vorbire; Mărcile subiectivităţii
Sintactice: Diversitatea raporturilor de subordonare; Inversiuni, dislocări topice
Stilistice: Prezenţa procedeelor artistice

CALITĂŢILE GENERALE ALE STILULUI:

1.    Claritate: exprimarea clară a gândurilor şi a sentimentelor.
2.    Proprietăţi: utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprima¬rea gândurilor şi
sentimentelor.
3.    Corectitudine: respectarea normelor limbii în organizarea comunicării.
4.    Precizia: utilizarea riguroasă a termenilor în organizarea enunţurilor
5.    Puritatea: utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară
6.    Expresivitate: utilizarea figurilor de stil si preocuparea pentru functia poetica a
limbajului.