Sunteți pe pagina 1din 27

Andrei ATHANASIU Radu CONSTANTIN

Prof. dr. docent Membru al Societăţii Expert criminalist Membru al Societăţii


Internaţionale de Psihologie a Scrisului Române de Grafologie

( ARACTEROLOGIE şi
RAFOLOGIE

Eseuri

EDITURA TEHNICĂ
Bucureşti, 2000
Aşadar, s-a căutat a se stabili o nală, direcţia acestor reacţii, ritm
corelaţie intimă între structura corporală organic, tonalitatea vitală. Una şi aceeaşi
şi trăsăturile sufleteşti. Astfel, s-a ajuns acţiune poate fi desfăşurată mai încet sau
a considera individualitatea umană ca o mai
unitate ale cărei componente se repede, cu mai multă sau mai puţină inerţie
presupun reciproce, relevându-se sau încordare, cu mai multă sau mai puţină
corespondenţe strânse între conformaţia emotivitate şi o anumită irita-bilitate etc.
somatică şi „caracter" şi să se poată Temperamentul se referă la toate aceste
deduce cu aproximaţie orientarea trăsături formale, putându-le defini mai
sufletească a unui tip mai general de pregnant ca un mod reacţionai specific al
umanitate. organismului la împrejurări exterioare şi un
Dar, astfel de categorisiri propuse ritm particular al vieţii sale vegetative şi
(adesea extrem de sugestive) nu ne vor neuropsihice. Precizăm că temperamentul nu
servi decât ca date preliminare de se referă la conţinutul personalităţii, ci trebuie
încadrare, trebuind să ajungem la parti- considerat ca formă a individualităţii.
cularităţile unice ale fiecărui individ. >

1.5.1. Temperamente hipocratice


1.5. Criteriul fiziologic sau In năzuinţa de a ajunge la cuprinderea
neurofiziologic caracteristicilor comune unor grupe de
oameni, vechea medicină a lui Hipocrat şi
O altă modalitate de încadrare tipo- Galenus constată existenţa a patru tempe-
logică s-a făcut prin cercetarea laturii ramente (coleric, sangvinic, flegmatic şi
dinamico-energetice a individualităţii, melancolic) (fig.4) pe care ei au încercat să le
recte a particularităţilor temperamentale. explice prin modul în care, după opinia lor,
In acest sens, observaţiile făcute din sunt amestecate humorile organice.
cele mai vechi timpuri au arătat mari Deşi teoria compoziţiei humorale nu mai
deosebiri între oameni în ceea ce poate fi luată astăzi în considerare, dăinuirea
priveşte cantitatea de energie de care însă a acestei clasificări cât şi intensa
dispune subiectul uman, vioiciunea şi circulaţie a noţiunii de temperament arată
dinamismul sau modul cum îşi faptul incontestabil al diferenţierii oamenilor
organizează conduita. după particularităţile lor dinamico-energetice.
Aşadar, vom înţelege prin temperament, Prin studii experimentale, fiziologul rus
lăsând la o parte nesiguranţa cu care este I.P. Pavlov a dovedit de altminteri că se poate
mânuit termenul ca şi divergenţele lui de admite la câini o diferenţiere a comportării,
accepţie, modul de manifestare a analoagă celor patru temperamente
trăsăturilor, mai ales înnăscute ale fundamentale descrise la om, care capătă
conţinutului biologic al individualităţii; şi astfel o fundamentare neuro-fiziologică bine
anume toate diferenţele organice constitu- statornicită.
ţionale care disting unele individualităţi Astfel, s-au pus în evidenţă trei însuşiri
de altele: excitabilitatea la împrejurări fundamentale ale activităţii nervoase
exterioare, intensitate şi durata reacţio-
superioare: forţa sau energia, mobilitatea şi
echilibrul care constă în
A minutateci tipologiei. Tipurile umane 4

1 TEMPERAMENT BILIÖS (puternică structură a individului)SOARE (voinţă


educată,maturitate fără exces, echilibrat) MARTE (mai combativ, mai agresiv, mai concret)
!£r Joi* jjisd!^^^^^^^^^FEMPERAMENT NERVo|ï(sénsibilitate li a reacţiilor]r||||MERCUR (vioi, agil, mobil) SATURN (concret,
Jl
meditativ, sec)^gpMPERAWIENT SANGUIN (expansiv, vivacitate a reacţiilor, natură afectivă)VENUS (supleţe, nuanţe,
fineţe)JUPITER (antren, exuberanţă)
BRR^^^- TEMPERAMENT LIMFATIC (stabilitate, pasivitate) j^V'"18 1LUNĂ
t%sf È
(sensibilitate, moliciune, pasivitate)

èi
PĂMÂNT 1 (frustrat, primitiv, solid, concret) j
I

li

Ml- iflnji 1

Fig. 4- Temperamente liipocratice. (Reproducere după A. Widemann)


5 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE

-d

Fig. 5. Manifestări temperamentale deosebite la aceeaşi situaţie - stimul: 1 -


temperament sangvinic; 2 - temperament bilios (coleric); 3 - temperament
flegmatic; 4 - temperament melancolic, (după B.Radnai)

repartiţia egală sau inegală a forţei între temperamente, în forma lor pură le
cele două procese nervoase de bază: găsim destul de rar (maximum 20% din
excitaţia şi inhibiţia. Concret, la fiecare cercetările noastre) în majoritatea fiind
individ, însuşirile de bază prezintă gradaţii variante sau aspecte mixte.
în sensul puternic-slab, mobil-inert, Să definim aceste temperamente (care
ecMlibrat-neechilibrat. sunt ilustrate şi grafic în figura 5.):
Tipul puternic neechilibrat excitabil
corespunde cu temperamentul coleric, cel Temperamentul coleric (bilios) -
puternic echilibrat mobil cu temperamentul puternic dezechilibrat. „Tipul coleric este
sanguin, tipul puternic echilibrat inert cu un tip combativ prin excelenţă, lesne şi
temperamentul flegmatic, tipul slab (luat repede excitabil" (Pavlov), corespunde
global) cu temperamentul melancolic. indivizilor tachipragici, hiperemotivi şi
Trebuie să subliniem că temperamen- iritabili: cu o voinţă puternică, cu tendinţă
tul este o formaţiune mult mai complexă de epuizare psihică, de multe ori cu pre-
decât este tipul nervos corespunzător. De
dominarea fanteziei şi a intuitiei asupra
asemenea, nu se poate vorbi de tem-
logicii şi activităţii analitice.
peramente bune* sau rele şi nici despre
superioritatea unui tip de temperament Să facem o descriere mai cuprinză-
asupra altuia. Ceea ce trebuie să mai toare.
subliniem, este faptul că, cele patru
A minutateci tipologiei. Tipurile umane 6
Colericul este înainte de toate un om impunându-şi lui însuşi disciplină când
inegal în desfăşurarea manifestărilor sale - este expres răspunzător de disciplina
el nu cunoaşte linia de mijloc. Deoarece altora, având f mare vocaţie pentru
inhibiţia nu reuşeşte să dirijeze continuu acţiune, pentru stăpânirea şi conducerea
impulsul excitativ, colericul face investiţii colectivităţilor umane. Acest temperament
de energie debordantă. Se înţelege astfel de se întâlneşte mai ales la conducători
ce, periodic, oricât de mare ar fi energia, la militari, directori, cuceritori, exploratori,
coleric intervine epuizarea. Temperamentul oameni de acţiune.
lui îi dictează activitatea în asalt, cu efecte In ansamblu, colericul se defineşte
surprinzătoare în interval minim de timp, prin caracteristicile arătate şi, în funcţie de
după cum inevitabil urmează remisiunea, tendinţe, împrejurări de viaţă, educaţie,
epuizarea. are posibilitatea de a deveni un factor
Unii se manifestă cu energie neobosită neobişnuit în sens pozitiv, fie un factor
şi continuă, alţii sunt autoritari, alţii perturbator, negativ.
violenţi, alţii luptători sau opozanţi. Din galeria marilor oameni s-ar înca-
Ardoarea lor permanentă îi face curajoşi şi dra în acest tip Casanova, Beaumarchais,
mândri. Dezvoltarea sinusoidală cu Danton, C16manceau, iar la noi, LL.
ascensiuni şi căderi ale capacităţii de lucru Caragiale, L. Rebreanu, Dr. N. Lupu etc
se manifestă şi în sfera afectivă - ei Expresia în scris a temperamentului
oscilează între entuziasm nelimitat, bilios: scriere largă sau concentrată,
încredere necritică în forţele proprii, rapidă, în relief, fermă, precisă, tranşantă,
exagerată siguranţă de sine, temeritate apăsată sau desfăşurată, cu finale lungi
ieşită din comun şi deznădejde, depresiune. sau ascendente, uneori aspect angular,
Sunt mereu agitaţi, vehemenţi, conduita lor bastoane ale literelor „g", ,j" etc. plonjând
pare adeseori imprevizibilă, reacţiile lor în linia subiacentă, bara lui „T"
sunt exagerate: sunt nerăbdători şi, decât să ascendentă, ritm marcat, tulburat (fig. 6).
aştepte, preferă să se lanseze în acţiuni ce
presupun mari cheltuieli de energie.
In genere, colericii acţionează bine
numai sub imperiul unor anumite scopuri, <$ISCASA>9IJL AVU* *
I
uneori fiind înclinaţi să exagereze semni-
ficaţia acţiunilor pe care le întreprind.
In orice caz, sunt mai puţin capabili de fâr <L (iul;Oi ! Ttrfy; *k<Ï li
acţiuni ce presupun pacientă, uniformitate,
rezolvări de detalii. Dacă un coleric este rău
educat şi are tendinţe rele, el este
susceptibil, intratabil, sectar, despot, tiran şi
limitat şi capabil de toate crimele (Paul
Carton). Dacă, din contră, posedă mari
calităţi intelectuale şi morale, el apare ca un
organizator neobosit, creator de ordine,
7 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE
Temperamentul sangvin - puternic,
F»g. 6. Scris al unui coleric. (Dr. N. Lupu) echilibrat, mobil, „Sangvinicul este un
Scrierea energetică şi apăsată a bilio- creator înfierbântat, un element foarte
şilor prezintă varietăţi curioase (Carton). activ, dar numai când are mult de lucru şi
Apăsările pot fi de formă măciucată la este foarte interesat de aceasta, adică
finele sau bara lui „T", ceea ce ar semnifica atunci când există o excitaţie permanentă;
rezoluţie implacabilă, chiar brutalitate, sau când această condiţie lipseşte, el devine
de formă triunghiulară, ceea ce ar denota un plictisit, indolent." (Pavlov)
spirit violent, critic sau combativ, chiar Sunt, în genere, indivizi extravertiţi,
răutăcios dacă este într-o scriere negativă hiperinstinctivi, euforici, volubili, hiper-
activi, cu mentalitate concret-analitică şi,
(fig. 7). Mai sunt şi alte semne pe care le-
în unele variante, cu dezvoltare optimă a
am analizat într-o altă lucrare a noastră (4).
activităţii fantastice şi creatoare.
Sangvinicul se caracterizează prin
vioiciune, volubilitate, printr-o mare efer-
vescenţă emoţională, dar în acelaşi timp
printr-un ritm egal; la el nu se mai
întâlnesc evoluţiile contradictorii care se
remarcă la coleric. Este viguros, ambalat,
imaginativ, circulant, optimist, entuziast,
jovial. Ii place să umble, să amplifice, să
se dezvolte, să povestească.
Sangvinicul, pe cât de rapid se entu-
ziasmează, pe atât de repede revine la
nivelul obişnuit, echilibrat. Este- bine-
voitor, complezent, satisfăcut de el însuşi,
reprezentativ.
Este, în genere, temperamentul bunei
dispoziţii, al adaptabilităţii prompte; în
fond, dincolo de vioiciune şi exuberanţă
se descoperă calmul. Sangvinicul nu este
înclinat să se avânte în întreprinderi
riscante, dar nici să ajungă la teamă şi

?
deznădejde; echilibrându-se continuu, el
menţine în tot timpul vieţii o aproximativ
egală linie de plutire. Se angajează în
acţiuni energice dacă este solicitat. Ştie să
renunţe fară să sufere prea mult, după cum
poate să şi aştepte fară o încordare
exagerată. Este elocvent şi adaptabil la
situaţii noi. Tot aşa, beneficiind şi de o
educaţie corespunzătoare, poate să şi
p
ig. 7. Scrisul unuicolerio
eric
- (G.B. Clemenceau)
A minutateci tipologiei. Tipurile umane 8
menţină un ritm continuu de lucru, să
alterneze perioade de activitate satisfa-
cătoare cu altele de odihnă eficientă. ment, fiecare având avantajele şi deza-
Sangvinicul adoarme repede şi se trezeşte vantajele lui Nici la sangvinici nu lipsesc
repede, el trece cu uşurinţă de la o unele tendinţe defavorabile. Ne referim
activitate la alta, tot aşa după cum, fiind îndeosebi la această adaptabilitate rapidă,
reactiv, dar echilibrat, leagă noi prietenii cu care poate fi bună într-o anumită activitate,
uşurinţă, dar se poate şi uşor despărţi, dar poate să nu mai fie atât de valabilă în
lipsindu-i de multe ori profunzimea. De relaţiile cu oamenii, şi, îndeosebi, în ordine
regulă, sangvinicul nu se afirmă ca un morală.
ambiţios, dar îi plac situaţiile unde să poată Tot aşa, atenţia şi interesele sangvi-
să etaleze, să strălucească. Unii psihologi nicului tind să se disperseze. El poate
au socotit ca, date fiind vitalitatea, păcătui şi prin intemperantă, superficia-
vioiciunea, structura stenică şi echilibrată litate, versatilitate, vanitate. Dar, prin fo-
proprie sangvinicului, acesta ar fi calizarea pe anumite obiective şi printr-o
temperamentul ideal. Este greu însă de bună educaţie, el poate ajunge să dea
afirmat superioritatea vreunui tempera- întreaga măsură a posibilităţilor sale.

m
m

\ C «at ||i / e ţfs Lot

p
• »
* • ....

^4 ^Mjf l i -^U^ O ^tA


Fig. 8 • Scrisul unui sangvinic. (Ionel
Teodoreanu)
Actualitatea tipologiei. Tipurile umane

dent, înclinată, bucle ale literelor dezvol-


Dintre sangvinici îi amintim pe tate, majuscule hipertrofice, ritm acce-
Rabelais, Bacon, Voltaire, Talleyrand, lerat, viu (fig. 8, 9).
Goethe (în tinereţe), Marx, iar la noi, pe
V. Alecsandri şi G.Coşbuc etc. Temperamentul flegmatic - puternic,
Aspectul grafic al acestui tempera- echilibrat, lent. „Flegmaticul este în viaţă
ment constă în scriere vie, amplificată, un muncitor liniştit, totdeauna egal,
ordonată, presiune netă, rapidă, ascen- insistent şi perseverent." (Pavlov)

Fig. 9. Scrisul unui sangvinic. (Richard Wagner)


11 CARACTEROLOGIE ŞI GRAFOLOGIE
Flegmaticul este calm, nonşalant, pla- Şi în legătură cu oamenii se vădeşte o
cid. Lentoarea este elementul dominant al caracteristică similară: flegmaticul leagă
acestui temperament. Gesturile sunt rare, mai greu prietenii, dar, o dată închegate,
măsurate, egale şi lente, vorbirea trenantă acestea sunt foarte stabile.
şi monotonă, sensibilitatea atenuată, ima- Deşi se înfurie rareori, atunci însă nu
ginaţia rece, decizia întârziată. Pare indi-
mai reuşeşte să se potolească şi tinde să-şi
ferent, nu-şi iese decât arareori din fire.
prelungească furia şi nemulţumirea. în
Dispune de un fel de răbdare „naturală" şi
genere însă, flegmaticii sunt oameni cum-
când se angajează în activitate persistă
mult timp. pătaţi, paşnici, cu simţul măsurii. Nu au
Dacă subiectul posedă o configuraţie încredere exagerată în forţele lor, după cum
psihică deosebită (la care putem regăsi nu exagerează nici în felul cum îi apreciază
influenţa unor elemente importante pre- pe alţii. Sub imperiul influenţelor
cum: voinţă fermă, educaţie îngrijită, forţă educative, el îşi poate disciplina riguros
a exemplului etc), aceste temperament conduita. Dar, nu trebuie contat pe
conferă individului calităţi de sânge rece, iniţiativa lui, el este parcă făcut pentru a fi
temperanţă, stăpânire de sine însuşi, comandat şi stimulat, căci îi lipseşte adesea
regularitate, metodă, răbdare. Face să direcţionarea şi operativitatea.
acţioneze frâna la momentul voit. E In viaţa curentă, el evită multe traca-
meticulos, nu ocoleşte detaliile, nu aban-
sări şi neajunsuri, pentru că pasivitatea lui
donează lucrul până ce nu ajunge la un
îi ţine loc de prudenţă.
rezultat satisfăcător. El lucrează cu nă-
dejde, temeinic, nu se întrerupe pentru a se Din această categorie fac parte:
apuca de alte activităţi şi trebuie spus, că în Erasmus, Benjamin Franklin, Kant, Taine,
ciuda ritmului lent, unii oameni cu Bergson, iar de la noi, de exemplu: M.
temperament flegmatic pot ajunge la Sadoveanu.
performanţe excepţionale. Aspectul grafic relevă o scriere egală,
Dacă din contră are un fond „slab" şi îi monotonă, constantă în înălţime şi direcţie,
lipseşte o integrare superioară a unor lentă, dreaptă; ritm lent, regulat. Scrierea
factori determinanţi ai personalităţii, el se monotonă, egală în înălţime şi direcţia
manifestă prin inacţiune, pasivitate, lăco- traduc calm, lentoare, sânge rece, apatie
mie, lene, apatie. sau lene. Scrierea dreaptă într-un grafism
Din punct de vedere al adaptabilităţii,
pozitiv (energică, reţinută, armonioasă) ar
flegmaticul, contrar sangvinicului, se
arăta reflexiune, frânare. Cu un grafism
adaptează foarte greu la situaţii noi, nu
poate trece cu uşurinţă de la un gen de negativ (egală, automată, moale, prea
activitate la altul, nu renunţă uşor la de- anguloasă sau prea rotunjită, desbi-nată) ar
prinderile şi obişnuinţele sale, care sunt arăta mai curând lentoare sau torpoare
foarte puternice. psihomotorie (fig. 10).
Actualitatea tipologiei. Tipurile umane
12
Fig. 10. Scrisul unui flegmatic. (Benjamin Franklin)

Melancolicul, este denumirea ce se dă peste tot vede şi aşteaptă numai răul şi


temperamentului bazat pe un tip* nervos pericolul. % .
slab. După Pavlov, el reprezintă tipul de Ei sunt hipoinstinctivi, dar dotaţi cu
sistem nervos, evident inhibabil. „Se vede o mare sensibilitate, înclinaţi spre senti-
că pentru melancolic fiecare fenomen din mentalism şi interiorizare. Sunt
viaţă este un agent inhibitor, din moment romantici, agili, schimbători, cu
ce el nu crede în nimic, nu spera nimic, frecvente crize de depresiune. Pentru şj,
influenţele, mediul social au un ecou
Actualitatea tipologiei. Tipurile umane
13
foarte puternic şi persistent în afara vieţii o oarecare îndreptăţire, că oamenii
lor afective şi spirituale. S-a spus, nu fară cu acest tempera-
ment pot fi fricoşi, incapabili să înfrunte Aici găsim mai ales scrierea zisă inhibată.
primejdiile şi incapabili de un efort susţinut. în Se caracterizează prin diminuarea înălţimii şi
acest sens, ei se vădesc adesea inconstanţi, lărgimii literelor, reducerea spaţiilor de la
temători, paradoxali, increduli începutul şi sfârşitul scrierii, scăderea vitezei şi
Inteligenţa lor poate fi bine şi mult presiunii, de asemenea repetiţii de cuvinte,
dezvoltată şi unii dintre aceştia sunt cer- uitări, ştersături, adăugiri, reveniri etc.
cetători profunzi, subtili, scrupuloşi. La ei pot S-a descris la acest temperament şi aşa-
apărea crize de epuizare sau obsesii de tip numita scriere automatică (lipsă de siguranţă
prelevant mistic, fie hiperraţional. a traseului şi trăsăturii), scriere înceată,
Aceste temperamente sunt mai curând retuşată, imprecisă, neterminată (traseu
sumbre, difícil de adaptat, impregnate cu o incomplet al cuvintelor sau al unei părţi f sau
tendinţă negativă şi pesimistă pe care cu mare ale unei părţi din litere), instabilă, suspendată
greutate o înving. (trăsătura anumitor litere rămâne în aer
Ca tipuri melancolice am putea cita pe: nedescinzând până la bază), retuşată.
Chopin, Vigny, Amiel, Rousseau, iar la noi pe Portretele temperamentale descrise au
M. Eminescu, Lucian Blaga (după Neveanu) desigur o valoare orientativă. Cum am mai
etc.
subliniat, temperamente „pure" nu se
Scrierea melancolicilor: grafismul lor întâlnesc decât într-un procent de 15-20% din
arată forme foarte variate: scriere foarte cazuri, restul fiind predominant forme
inegală în înălţime, lărgime şi direcţie; scriere intermediare, combinaţii.
desfăcută, filiformă şi retugată, sau scriere Apoi, supraetajarea caracterială poate
mică, strânsă, cu presiune redusă (la fiinţele estompa unele date temperamentale.
timide, debile) (fig. 11).

fu*. *•*
4fc £4
€*9*+Cr

¿4 * '

Fig. 11. Scrisul unui melancolic. (Frédéric Chopin)


Actualitatea tipologiei Tipurile umane 15
1.6. Tipurile de atitudine Aceeaşi polaritate tipologică o găsim
şi în artă, ştiinţă şi filozofie. Astfel, tipul
(extraversia şi introversia) dionisiac al lui Nietzsche corespunde cu
cel extravertit, iar apolinicul cu cel intro-
Se ştie că Jung împarte umanitatea în
vertit şi s-ar putea continua cu exempli-
două grupuri fundamentale: grupul ace- ficările.
lora a căror atitudine generală, interes şi Cele două tipuri - spune Jung - nu
energie sunt dirijate în principal spre sunt entităţi metafizice care se exclud, ci
exterior (extravertiţii) şi grupul acelora a două contrarietăţi, care se întregesc
căror atitudine generală este în principal reciproc.
îndreptată spre interior (introvertiţii). In această întregire, balanţa este în
Aceste două tipuri de atitudine sunt tot la cele mai multe cazuri egală. Intr-o treime
fel de vechi ca şi civilizaţia însăşi. Firea din cazuri, însă, ea se apleacă spre un pol
deschisă şi firea închisă se regăsesc în sau altul. Descrierea celor două tipuri şi
toate epocile istoriei şi la toate gradele de precizările făcute în timp au avut un
evoluţie ale fiinţei umane. foarte mare răsunet, devenind noţiuni
întâia conturare a celor două firi, cu excepţional de răspândite şi populare.
descrierea trăsăturilor şi consecinţelor ce Pentru o definire adecvată, este nevoie să
derivă din ele o face Cervantes în Don se tină seama de câţiva numitori comuni,
Quijote, cu care romanul începe. Polari- care, după Allport, ar fi următorii
tatea celor două tipuri este reluată de (tabelul 3). Jţ
Shakespeare. Hamlet este un introvertit, ca Tabelul 3
şi Don Quijote, iar Falstaff un extravertit
ca şi Sancho Pânza.

Extraversiunea implică: Introversiunea implică:


-preferinţă pentru participarea la lumea socială - preferinţa pentru lumea imaginilor, care este
obiectivă (socială) a realităţii şi pentru bogată şi creatoare
preocupările practice
- realismul, drept cheie de boltă pentru lucru şi - produceri şi expresii colorate de sentimente I
comunicare subiective j
- polarizarea în funcţie de Ego şi nu de Alter
- viaţa afectivă mai puţin fină - viaţa afectivă în genere delicată
-expresie spontană şi naturală în sfera - tendinţa de a nu exprima emoţiile imediat şi
emoţională i de a întârzia exprimarea ori de a o varia în
diferite feluri
- desconsiderarea eşecurilor şi rezoluţie des- - lipsă de rezoluţie deschisă asupra conflicte- 1
chisă asupra conflictelor în timpul acţiunii lor, tendinţă de interiorizare a lor şi reacţiune
1 imaginativă
- absenţă de analiză de sine şi de autocritică - foarte multă analiză de sine şi autocritică '
- independenţă relativă faţă de opiniile altora - sensibilitate la critică
- experienţele cu caracter personal ţinute în 1
minte vreme îndelungată, în special acelea de
I laudă sau blam
-lipsit de susceptibilitate şi nesupărăcios, nu-i - susceptibilitate şi tendinţă de a lua toate I
sare ţandăra din orice lucrurile personal
- predispoziţie pentru o concepţie pragmatică -predispoziţie pentru o concepţie idealistă j
asupra lumii
Actualitatea tipologiei Tipurile umane 16
asupra lumii !
17 CARACTEROLOGIE ŞI GRAFOLOGIE
Bazat pe o profundă şi detaliată analiză facă ceea ce trebuie la apariţia unei situaţii
a lucrărilor lui Jung, pe de o parte, şi pe o neobişnuite.
îndelungată experienţă clinică, pe de altă - In luptă, extravertitul ia ofensiva, în
parte, Murray ajunge să distingă şase vreme ce introvertitul preferă defensiva.
ramificaţii generale, mai mult sau mai puţin - Extravertitul exprimă emoţiile sale,
dependente sau independente, ale toate şi pe deplin, introvertitul totdeauna
introversiei şi extraversiei. Ele sunt (în nesigur de urmări, reţine expresia liberă a
prezentarea lui Mărgineanu, 41): emoţiilor, fară a le putea stăpâni însă
totdeauna până la capăt, aşa că în cele din
1. Gradul şi felul de expresie şi par- urmă ele explodează, chiar dacă momentul
ticipare socială nu e deloc potrivit.
- Extravertitul este sociabil din inimă,
el leagă prietenii uşor, se simte acasă între 2. îndreptarea, canalizarea şi fixarea
străini şi rareori pierde contactul cu spiritul energiei psihice
comunitar. - Extravertitul atribuie o valoare pre-
- Introvertitul, dimpotrivă, preferă dominantă lumii din afară (relaţii sociale,
singurătatea sau compania unui singur posesiuni, putere, prestigiu, opinie pu-
prieten, în care are toată încrederea; într-un blică); introvertitul - lumii dinăuntru
grup oarecare el se simte ca şi când toată (emoţii, sentimente, judecată personală,
lumea ar privi pe furiş la el; preferă să reflexii, teorii).
rămână neobservat decât să ajungă centrul - Extravertitul e stimulat şi se adap-
de interes al tuturor şi să fie obligat să se tează la evenimentele contemporane în care
exprime într-un fel sau altul. el doreşte să joace un rol activ, în vreme ce
- Extravertitul este lipsit de inhibiţii în introvertitul, absorbit în sine, rămâne la
acţiunile sale sociale, el ia iniţiative şi această lume indiferent, fiind, de obicei,
poate, în acord cu natura sa, să se manifeste sub stăpânirea trăirii lui interioare, a
cordial, dominant, exhibiţionist sau agresiv. dilemelor personale, a ideilor proprii sau a
- Introvertitul, fiind mult mai sensibil unui proiect utopic, destinat să fie înfăptuit
şi mai conştient de sine, se ţine la o parte în viitor.
sau ratează încercările de exteriorizare fie - Extravertitul se ocupă prea puţin de
din motive de frică, fie de ruşine ori din sine, de interioritatea sa, ce scapă de sine
cauza unui sentiment de inferioritate. însuşi prin necontenită activitate şi astfel
- Extravertitul este demonstrativ, des- ajunge să fie superficial în ceea ce priveşte
chis, accesibil, introvertitul este reticent, viaţa sa sufletească; în contrast cu el,
taciturn, închis în sine şi impenetrabil. introvertitul tinde spre visuri, meditaţie,
- Extravertitul este mai încrezător în preocupare şi analiză de sine, de motivele
buna credinţă şi bunele intenţii ale omului acţiunii sale şi de scopurile pe care el le
şi mai sigur de abilitatea sa de a tăia de la urmăreşte.
început ostilitatea, pe care, eventual, ar - Extravertitul vorbeşte aproape
îhtâlni-o; introvertitul, dimpotrivă, e ca- oricui despre ceea ce el a văzut şi a făcut,
pabil să suspicioneze pe toţi şi nu are dar are puţine de spus despre viaţa sa
încredere nici în el însuşi că va fi capabil să subiectivă, pentru că, şi atunci când este
18 CARACTEROLOGIE ŞI GRAFOLOGIE
conştient de ea, fapt ce se întâmplă destul - Extravertitul se conformează, în ge-
de rar, această viată nu-1 interesează în nere, normelor admise de toată lumea;
mod deosebit; introvertitul, dimpotrivă, introvertitul, tinde să nu accepte dogmele
deşi defensiv şi taciturn faţă de străini, admise de toţi, ci să ajungă la concluziile
poate ajunge totuşi la dezvăluirea gându- sale proprii; el poate să nu fie neîncrezător,
rilor sale cele mai intime şi ascunse, atunci dar este adeseori radical» în sentimentele
când e vorba de un prieten la care ţine şi sale şi stăruitor în punctul său de vedere.
- Extravertitul este gata pentru orice
care-1 înţelege şi simpatizează.
- Extravertitul vorbeşte pentru că vrea oportunitate, e accesibil la invitaţii şi se
să placă, ca să informeze ori să influenţeze acomodează imediat şi cu uşurinţă, aşa cum
lumea, în vreme ce introvertitul este ocazia o cere; introvertitul, e refractar la
sugestii şi poate ajunge un negativist.
preocupat de cuvintele cele mai alese
pentru a exprima gândurile sale.
- Extravetitul e stimulat să gândească 4. Gradul de activitate şi liberă
energie
şi să spună gândurile sale în prezenţa
- Extravertitul este activ şi kinetic,
altora; introvertitul preferă să le dezbată cu
sine însuşi, să le consemneze în jurnalul introvertitul pasiv şi potenţial.
- Extravertitul este reactiv, impulsiv şi
său.
impacient, lucrează cu încredere în sine şi
fară multă reflectare, în vreme ce
3. Gradul de conformitate socială
introvertitul este deliberat şi prevăzător,
- Acţiunea extravertitului este deter- gândind totul dinainte.
minată de dorinţa sa de aprobare socială; el
e mulţumit de orice fel de preţuire sau 5. Gradul de perseverenţă contrac-
aclamare publică; introvertitul, e dispus să tiva
facă ceea ce îi place lui; el evită aplauzele - Extravertitul se caracterizează prin
ieftine şi este satisfăcut numai când ajunge mişcări largi, expansive, el caută, ia,
să-şi îndeplinească idealul său de distruge şi cheltuieşte; introvertitul dim-
performanţă. potrivă asimilează numai ceea ce are un
-Extravertitul lucrează pentru re- înţeles pentru el, restul îl elimină.
compense imediate, introvertitul pentru un - Extravertitul riscă şi se uită după

scop îndepărtat, din viitor (uneori pentru câştiguri mari; introvertitul caută să păs-
posteritate sau un ideal). treze ceea ce are.
- Extravertitul este superficial, intro-
- Extravertitul caută schimbarea,
aventura; introvertitul se mulţumeşte să
vertitul este mândru. rămână în acelaşi loc, înconjurat de obiecte
- Extravertitul îşi ţine ochii aţintiţi la
familiare şi văzându-şi de ocupaţiile sale
ceea ce fac alţii, se controlează, se con- preferate.
formează şi e modelat de grupurile din care - Extravertitul este gata să primească
el face parte; introvertitul ajunge rar să se imediat ultimele idei şi să le pună în
simtă un participant bona fide; el poate să practică; introvertitul înclină să adere
accepte şi să se acomodeze întrucâtva, dar numai la credinţele sale fundamentale.
în intimitatea sa rămâne separat, izolat.
19 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE

- Extravertitul preferă să facă lu- Judecata poate fi logică (gândirea) sau


crurile dintr-o dată şi repede, pentru a afectivă (sentimentul). Jung întrebuinţează
începe ceva nou şi gata să părăsească o expresia de tipuri raţionale, voind a spune
încercare care-1 plictiseşte; introvertitul, normative, care judecă: tipul gândire
perseverează, nu-i place să fie grăbit, judecă după criteriul adevărat -fals, tipul
distras sau silit să-şi schimbe felul de a sentiment după criteriul simpatic -
gândi şi a lucra, el rezistă la monotonie şi antipatic.
adeseori este dominat de idei obsesive. La acestea se adaugă funcţiile ira-
- Extravertitul este fără griji şi poate ţionale, senzaţia sau intuiţia.
chiar superficial şi dezordonat, în timp ce Definiţia cea mai clară a celor patru
introvertitul e scrupulos, îngrijit, pedant, funcţii este probabil următoarea (LN.
meticulos, precis, perfecţionist. Marchall): „Senzaţia constată ceea ce există
- Extravertitul este difuz, implicat real. Gândirea ne permite să cunoaştem
într-o mulţime de relaţii foarte variate; semnificaţia a ceea ce există; sentimentul,
introvertitul este concentrat, focalizat care este valoarea şi intuiţia, în fine ne
asupra unui cerc restrâns de idei şi indică posibilităţile de origine şi scopul care
prieteni. se află în ceea ce există permanent".
Consideram deci că la un individ dat
6. Aptitudinea perceptivă şi cognitivă predomină una dintre cele două atitudini
- Extravertitul percepe, înţelege şi (extra- sau introversia) şi una din cele
valorifică lumea aşa cum ea îi impresio- patru funcţii (gândire, sentiment, senzaţie,
nează simţurile, important fiind pentru el intuiţie). Jung clasează oamenii în opt
faptul ultim; introvertitul, dimpotrivă, e categorii sau tipuri:
influenţat în primul rând de procesele tip de gândire extravertită tip gândire
psihice şi mentale. introvertită tip sentiment extravertit tip
- Extravertitul pune accent pe faptele sentiment introvertit tip senzaţie
observabile şi pe inducţie; introvertitul extravertită tip senzaţie introvertită tip
asimilează faptele conform sistemului său intuiţie extravertită tip intuiţie
propriu de gândire prin deducţie spe- introvertită
culativă. Primele patru sunt tipuri de judecată,
Precizările făcute în ultimul timp par ultimele patru tipuri de percepţie sau
să arate că introversia şi extraversia nu se iraţionale.
referă la o singură variabilă sau trăsătură Tipologia lui Jung ar fi simplistă dacă
a persoanei, ci de fapt se referă la o ea s-ar limita să clasifice oamenii în opt
structură, la o configuraţie de variabile categorii. în realitate, cele două atitudini şi
mai mult sau mai puţin corelate, tipul cele patru funcţii există la fiecare dintre
apărând ca o similaritate de ansamblu noi. Un individ diferă de alţii nu numai
(pattern similarity). prin atitudinea şi funcţiile dominante, ci
Dar în afară de tipurile generale de prin caracteristicile tuturor atitudinilor şi
atitudine - pe care le-am descris (extra- funcţiilor sale şi prin relaţiile dintre ele.
versia şi introversia) - mai trebuie să Subliniem mai întâi că funcţiile sau
luăm în consideraţie şi funcţiile de atitudinile sunt instrumente care îl ajută pe
judecată sau de percepţie dominante.
20 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE
individ să se adapteze circumstanţelor puţin utilizate, se dezvoltă mai puţin: ele
vieţii. rămân mai puţin diferenţiate.
Gândirea, de exemplu, înainte de a fi Dintre cele trei funcţii neprincipale,
instrumentul cunoaşterii intelectuale, este cea mai puţin dezvoltată este, în general,
o funcţie de adaptare care procedează aceea care este opusă funcţiei principale:
prin raţionament pentru a rezolva sentimentul la un tip gândire, intuiţia la un
problemele existenţei. tip senzaţie etc. Neglijată în profitul
Orice om posedă cele două atitudini funcţiei principale, ea rămâne nediferen-
şi cele patru funcţii. Că un subiect este, ţiată, arhaică. Dacă circumstanţele obligă
pentru a fixa ideile, un tip gândire subiectul să se servească de ea, conduita sa
introvertită - nu implică la el absenţa de va fi inadecvată, inadaptată, neabilă. Este
extraversie, a sentimentului şi a celor ceea ce se numeşte funcţia inferioară:
două funcţii de percepţie: aceasta sem- sentiment la un tip gândire, gândire la un
nifică doar că, în cea mai mare parte a tip sentiment, intuiţie la un tip senzaţie,
circumstanţelor, acest om se va orienta senzaţie la un tip intuiţie.
după răsunetul evenimentelor în Din cele două funcţii restante (funcţii
interiorul lui (introversie) şi raţionând „laterale"), una este, în genere, mai dez-
(gândire). Un astfel de om posedă, de voltată decât cealaltă şi joacă rolul unei
asemenea, atitudinea extravertită, dar de auxiliare a funcţiei principale. Această
mai puţină bună calitate; el este mai constatare duce la 16 numărul tipurilor,
puţin dotat pentru a observa şi prinde pentru că fiecare se subdivizează în două
situaţiile concrete decât pentru a reflecta. subtipuri după funcţia auxiliară.
El posedă, de asemenea, funcţia
sentiment, dar mai puţin diferenţiată
decât gândirea sa; este mai puţin la
îndemână în domeniul inimii decât în 1.7. Schema „crucii
acela al abstracţiilor şi în relaţiile cu
oamenii decât cu lumea ideilor. funcţiiloi
Această predominare a unei
atitudini, a unei funcţii rezultă din Schema „crucii funcţiilor", propusă de
predispoziţii înnăscute şi din influenţele Ania Teillard în 1946, permite repre-
educaţiei. In mod obişnuit, subiectul are zentarea comodă a celor 16 structuri de
obiceiul de a se conduce prin atitudinea şi bază: funcţia principală figurează sus,
funcţia pentru care este mai dotat: prin inferioară jos, auxiliară prima la stânga şi a
exerciţiu aceste atitudini şi funcţia doua la dreapta. Această schemă, fondată
principală se diferenţiază, devin eficace; pe principiul polarităţii, reflectă fidel
frecvent, meseria le corespunde: un tip gândirea lui Jung.
gândire va avea o meserie intelectuală, un
FUNCŢIA
tip sentiment o meserie de contact cu PRINCIPAL
oamenii, un tip senzaţie cu lucrurile. Ă
EXTRAVER
Cealaltă atitudine şi celelalte funcţii, TITĂ
21 CARACTEROLOGIE $1 GRAFOLOGIE

4

INTROVERTI

FUNCŢIA TĂ

AUXILIARĂ A DOUA
FUNCŢIE ™
Mr EXTRAVERTITĂ
LATERALĂ A DOUA FUNCŢIE ^ LATERALA
(EXTRAVERTITĂ SAU INTROVERTITĂ) "(INTROVERTITĂ SAU EXTRAVERTITĂ)

FUNCŢIA FUNCŢIA
INFERIO INFERIOARA
ARA EXTRAVERTI
INTROVE TĂ
RTITĂ
„Crucea funcţiilor" a tipurilor
FUNCŢIA
PRINCIPA
extravertit şi introvertit. (După Ania
Teillard)

FUNCŢIA
AUXILIAR
Ă
INTROVER
Tendinţa criminală în 95
scris

- imposibilitate de a „înţelege", de a proprie, datorită unei


compătimi, de a participa la ceea ce este inconsistenţe a vieţii afective.
emoţionant sau înduioşător. Astfel de stări dispoziţionale se întâl-
Această „deficienţă" poate fi, după nesc în manie, isterie, unele psihopatii,
Kretschmer o formă frustă de demenţă etc.
manifestare a unei structuri psihologice De asemenea, labilitatea este o trăsă-
normale (schizotimie), dar poate lua tură esenţială a personalităţii deformate
forme pre-morbide sau morbide
a delincventului adult sau minor.
(schizoidie sau schizofrenie).
Aspectul grafic al labilităţii prezintă
Această „răceală", neparticipare
două forme fundamentale.
afectivă, o putem găsi şi în alte situaţii,
Mai întâi o scriere cu forme
cum ar fi în anumite insuficienţe
nesigure, tensiune insuficientă, „lipsă de
glandulare.
ţinută", având caracteristicile scrierii
Din punct de vedere grafologic:
„laxe" a lui Crepieux-Jamin şi
scriere verticală, uscată, direcţie
corespunzând gradului I al tensiunii
orizontală, lentă, legături unghiulare sau
grafice (inhibiţie insuficientă) a lui
filiforme, forme îngustate, simplificate,
Pophal.
bare ale lui „t" şi finale scurte sau
ascuţite (v. scrierea lui Himmler). Cursul traseului vădeşte o mişcare
neelastică, nesigură, neglijentă.
Scrierea este neregulată, lipsită de
2.1.6. Labilitate (instabilitate emotiv- ritm (preritmică), aspect spaţial dezor-
acţională, versatilitate timică) donat, forme imprecise şi neglijente
(lipsă de stilizare). Destul de mare,
Termenul se referă la modificările şi umflată, etalată, legată, centrifugă,
dinamica afectivităţii (mai ales a emo- creştere a progresivităţii şi regresivităţii.
ţiilor), constând într-o variaţie excepţio- Nu foarte rapidă, înclinare inegală,
nal de rapidă şi frecventă a dispoziţiilor sinuozitate, presiune uşoară, inegală,
mentale şi afective, cel mai adesea ne- păstoasă, legătură nedecisă, fir moale,
motivate. predominanţă a arcadei, atacuri şi finale
Această labilitate se traduce prin lungi, accentuare înaltă (fig. 38).
reacţii dezordonate, oscilaţii bruşte în Moliciunea împiedică elasticitatea.
sfera sentimentelor, hiperexcitabilitate în ceea ce priveşte personalitatea, ea
emotivă, impulsivitate, intoleranţă extre- poate fi descrisă mai ales prin „lipsuri":
mă la frustrări, absenţa de control în lipsă de maturitate şi de caracter, lipsă
ceea ce priveşte efectele. de control şi de disciplină; de
Toţi autorii subliniază lipsa de sta- inconsistenţă, instabilitate,
bilitate, schimbări continue de orientare „invertebrare", versatilitate, moliciune,
vădind un caracter haotic, permeabilitate nonşalanţă, capriciu, nepreve-dere,
crescută a eului. influenţabilitate, infantilism, fatiga-
Subiecţii având această versatilitate bilitate.
par să nu aibă nici o personalitate
în ciuda acestor laturi, în genere negative, improvizare (adesea lipsită de bun
unii dintre aceşti scriptori pot avea o serie de simţ).*
însuşiri poetice şi un anumit talent de
24

'o^JUL „ttuSu h^ri^

î i2L? iertau &

Fig. 38. Scriere corespunzând gradului I al tensiunii grafice (inhibiţie insuficientă) a lui
Pophal (cu aspect spaţial dezordonat, forme imprecise, mare, umflată, înclinare inegală).

• Celălalt pol al labilităţii îl găsim în necontrolat, cu viteză redusă datorită


mişcare grafică cu redoare excesivă şi crispării.
crispată şi care corespunde unei destin- Scrierea este neconcordantă, disrit-
deri inadecvate (gradul V al tensiunii mică, cu aspect spaţial perturbat, slabă,
grafice, după Pophal). forme deteriorate şi disoluţii, inegalitate
Desfăşurarea traseului se face în extremă a tuturor indicilor grafici, ten-
mod fragmentar, abrupt, agitat,
dinţă la juxtapunere, tocată, viteză
spasmodic, adesea tremurat,
inegală şi mai ales o mare inegalitate a
25
gradului de legătură, fir indurat,
unghiuri, sacade, linii fluctuante (fig. 39).
Ţf«Mnta criminală în scris

Fig. 39. Scriere corespunzând gradului V al tensiunii grafice (după Pophal), cu


traseu fragmentar, abrupt, agitat, spasmodic, necontrolat, aspect spaţial
perturbat, inegalitate extremă a tuturor indicilor grafici, viteză inegală,
unghiuri, sacade.

Toate acestea traduc modificări nete cordant. Crepieux-Jamin, Pulver,


ale personalităţii: pierderea controlului, Saudek ne-au dat o bază de
reactivitate excesivă, violenţă, anarhie reflexiune esenţială, dar
interioară, fire explozivă şi o extremă actualmente considerăm că trebuie
labilitate - punct comun cu scrierea laxă de să abordăm această problemă într-
gradul I, dar a cărei origine e diferită. un chip mai larg.
Astfel, pe de o parte, semnele de
nesinceritate la care avem obiceiul să ne
2.1.7. Nesinceritatea, minciuna, înşelătoria referim nu sunt totdeauna prezente în
anumite scrieri ale înşelătorilor recunos-
în viaţa cotidiană se cere adesea
cuţi; pe de altă parte, deşi unii indici
grafologului de a se pronunţa asupra
grafici ne pot da o orientare în acest sens,
delicatei probleme a autenticităţii unor
doar un fascicul de elemente, o asociere de
persoane. Dacă anumite scrieri ne atrag
atenţia imediat întrucât ele conţin nume- frăsături ne poate duce la o recunoaştere şi
roase semne de nesinceritate (Pulver), o înţelegere a modalităţii de comportament
altele ne descumpănesc prin aspectul lor a mincinoşilor şi înşelătorilor.
„enigmatic", neprecis, ambiguu sau dis-
De la început trebuie să arătăm că nu putem
pune pe acelaşi plan minciuna,.