Sunteți pe pagina 1din 434

Dicţionar de expresii şi locuţiuni româneşti

a abate de la calea cea dreaptă

abate de la calea cea dreaptă (sau de la drumul drept) (pe cineva), a atrage, a împinge pe căi greşite (pe cineva), a perverti (pe cineva).

a

a se abate de la chestiune

se abate de la chestiune sau a ieşi din chestiune, a divaga: d. prezident din cestiune.CAR.

a

nu permite oratorului să iasă

a abdica de la datorie

a

abdica de la datorie, a-şi încălca, a nu-şi îndeplini îndatoririle.

 

a aborda o temă

aborda o temă (sau o chestiune, o problemă, un subiect), a lua în discuţie o temă (sau o chestiune, o problemă, un subiect): oratorul a abordat o temă prea grea pentru puterile sale.CAR.

a

a accepta cu ochii închişi

accepta cu ochii închişi (sau orbeşte) (ceva), a accepta fără chibzuială (ceva): credea, oare, accept totul orbeşte? CEZAR.P.

a

că am să

accident de teren

accident de teren, neregularitate a solului.

 

acesta mi-i plugul

acesta mi-i plugul, aşa mi-e sortit, aşa mi-e scris: trebuie să mă duc mort, copt, că acesta mi-i plugul.CR.

a acoperi cheltuielile

a

acoperi cheltuielile, a face faţă cheltuielilor: cu ce să acopăr cheltuielile drumului? REBR.

 

a acoperi cu ţărînă

acoperi cu ţărînă (pe cineva), a îngropa (pe cineva): cînd pe dînsa cu ţărnă-a coperit-o, părea că lumea- i neagră.EM.

a

 

a

acoperi

retragerea,

a

proteja

trupele

silite

se

retragă:

dumneata,

căpitane,

acoperă-ne

a acoperi retragerea

retragerea.CEZAR.P.

 

a acoperi terenul

a acoperi terenul, (sport ) a fi activ pe toată suprafaţa terenului de joc.

 
 

a i

se acri

(cuiva), a se sătura, a

i

se urî (cuiva): şi, pe

urmă,

drept să-ţi spui, mi s-a cam acrit de

a i se acri

dumnealor.CAR.

 

a acţiona în judecată

a

acţiona în judecată (sau în justiţie) (pe cineva), a da în judecată (pe cineva).

 

acu-i acu

acu-i acu, (pop. ) acum este momentul decisiv: ei, Cătălin, acu-i acu ca să-ţi încerci norocul.EM.

 

acum ori niciodată

acum ori niciodată, aceasta e ultima şansă: acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă.MUREŞANU .

acum o săptămînă

acum (vre)o săptămînă (sau lună, două zile, trei ani etc.), în urmă cu (vre)o săptămînă (sau lună, două zile, trei ani etc.): trecuse pe la ei acum vreo două luni.CĂL.

a

se adapta la mediu

a

se adapta la mediu, a se acomoda cu ambianţa, cu împrejurările.

 

adevărul adevărat

adevărul adevărat sau adevărul gol-goluţ, adevărul pur şi simplu, purul adevăr: să mă trăsnească, boierule, dacă nu-ţi spui adevărul gol-goluţ! SAD.

adio şi n-am cuvinte!

adio şi n-am cuvinte!, (fam. ) nu-mi pasă că pleci supărat!

 

adio şi-un praz verde!

adio şi-un praz verde!, (glumeţ ) puţin îmi pasă!

 

a se adînci în gînduri

se adînci (sau a se cufunda) în gînduri, a gîndi adînc, profund (făcînd abstracţie de realitate): se cufundase în gînduri şi nu mai auzea, nici nu mai vedea, nimic împrejur.VLAH.

a

a administra o probă

a administra o probă, (jur. ) a folosi o probă într-un proces.

 

a adormi cu vorbe dulci

a adormi cu vorbe dulci (sau mieroase) (pe cineva), a înşela, a duce cu preşul (pe cineva).

 

a adormi de veci

a adormi (somnul cel) de veci, a deceda, a muri, a răposa.

 

a adormi întru Domnul

a adormi întru Domnul, a muri creştineşte.

 

a adormi vigilenţa

a adormi vigilenţa (cuiva), a distrage atenţia (cuiva), a îmbrobodi (pe cineva).

 

aducător aminte

aducător aminte, care reaminteşte; comemorativ.

 

a aduce aminte

a(-şi) aduce aminte, a(-şi) aminti, a(-i) reveni în memorie: de ochii tăi cei plini de-amor aminte mi-am adus.EM.

a aduce cu

a

aduce cu

,

a semăna cu

:

s-aduc cu tine mi-este toată fala.EM.

a aduce cu cangea

aduce cu cangea (sau cu anasîna, cu de-a sila, pe sus) (pe cineva), a aduce cu forţa (pe cineva): l-au prins în munţi şi l-au adus pe sus.SAD.

a

a aduce folos

a

aduce folos, a folosi; a fi folositor, a aduce cîştig: ce folos ţi-ar aduce plecarea mea? CEZAR.P.

a aduce ghinion

aduce (sau a purta) ghinion (sau nenoroc), a fi de rău augur, a fi nefast: pisică neagră! pftiu drace! asta- ţi aduce ghinion! ARGHEZI.

a

 

a

aduce la acelaşi numitor , 1) (mat. ) a transforma două sau mai multe fracţii cu numitor diferit în fracţii

a aduce la acelaşi numitor

echivalente cu numitor identic; 2) (fig. ) a egaliza în mod forţat, a judeca nediferenţiat, a plafona; 3) (fig. ) a pune de acord puncte de vedere deosebite: cum să aduci la acelaşi numitor atîtea păreri ce se bat cap în cap? VLAH .

 

a

aduce la cale (sau la calea cea bună) (pe cineva), a îndrepta purtarea cuiva, a cuminţi (pe cineva):

degeaba l-au luat cu binişorul, degeaba l-au bătut ca pe hoţii de cai, degeaba au dat slujbe la biserică; la

a aduce la cale

calea cea bună tot nu l-au putut aduce.SAD.

 
 

a

aduce la cunoştinţa (sau la cunoştinţă) cuiva, a informa pe cineva despre ceva, a încunoştiinţa: m-a

a aduce la cunoştinţa cuiva

trimis

să aduc la cunoştinţa Măriei Voastre că el, cică, poate să vă facă podul.CR.

a aduce la cunoştinţa publică

a

aduce la cunoştinţa publică, a face public; a da publicităţii.

 

a aduce la cunoştinţă

aduce la (buna sau dreapta) cunoştinţă (pe cineva), a ajuta (pe cineva) să înţeleagă, să priceapă, să cunoască: pe nebunul nu-l aduci la cunoştinţă.PANN.

a

a aduce la disperare

aduce la disperare (pe cineva), a exaspera (pe cineva): ai să mă aduci la disperare cu pretenţiile tale.GALA .

a

a aduce la îndeplinire

aduce la (sau întru) îndeplinire (sau împlinire), a împlini, a pune în aplicare, a executa: am adus întru îndeplinire tot ceea ce ne-aţi poruncit.CR.

a

a aduce la masă

a aduce (sau a duce) la masă (ceva), a servi mesenilor o mîncare sau o băutură.

a aduce la potecă

a aduce la potecă (pe cineva), (reg. ) a îndrepta purtarea (cuiva): eu tot am să-l aduc la potecă.POP.

 

a aduce la prochimen (pe cineva), (înv. ) a aduce pe calea cea bună (pe cineva): dac-ai vrea tu să-l aduci

a aduce la prochimen

la prochimen

sara

cînd îţi despleteşti părul

ştii?

tertip femeiesc.AL.

a aduce la realitate

aduce (sau a chema, a readuce) la realitate (pe cineva), a ajuta, a face pe cineva să vadă adevărata faţă a lucrurilor: lumina gălbuie, neputincioasă, îi readuse la realitate.REBR.

a

a aduce la săvîrşire

a aduce la (sau în, întru) săvîrşire (sau săvîrşit), (înv. ) a săvîrşi, a pune în aplicare: încheind un tractat nu-l putu aduce în săvîrşire.NEGR.

a aduce lumină

a aduce lumină (într-o chestiune), a clarifica, a lămuri, a limpezi, a lumina (o chestiune).

a aduce mulţumire

aduce mulţumire(a) (sau mulţumiri (le)) (cuiva), a mulţumi (cuiva): aduc mulţumirile mele d-lui Pătîrlăgeanu pentru solicitudinea generoasă ce arată.CAR.

a

a aduce noră pe cuptor

aduce noră pe cuptor, a se însura: într-o bună dimineaţă, feciorul mamei îi şi aduce o noră pe cuptior.CR.

a

a aduce noroc

a aduce (sau a purta) noroc, a fi de bun augur.

 

a aduce o atingere

a aduce o atingere (cuiva), a cauza prejudicii morale (cuiva), a jigni, a insulta (pe cineva).

a aduce parola

a aduce (sau a bate) parola, (reg. ) a cădea la învoială.

 

a aduce pîrgă

a aduce pîrgă (pe cineva sau ceva), a aduce prinos, ofrandă (pe cineva sau ceva).

aducere aminte

aducere aminte, 1) (înv. ) rememorare, comemorare: timpuri de aducere-aminte glorioasă. BĂLC. ; 2) amintire: aducerile-aminte pe suflet cad în picuri.EM.

aducere la împlinire

aducere la împlinire (sau la îndeplinire), îndeplinire, executare: de aducerea la îndeplinire a acestei misiuni, răspunzi dumneata.SAD.

 

a

(o) aduce (bine) (din condei) sau a învîrti condeiul, 1) a vorbi (sau a scrie) meşteşugit, cu eleganţă, cu

a aduce

fineţe, cu talent: ei, bravos! aici a adus-o bine! CAR. ; 2) a răsuci fraza cu isteţime; a se descurca; a fi abil, diplomat: dumneavoastră învîrtiţi condeiul, şi, cînd vreţi, faceţi din alb negru şi din negru alb.CR.

a aduce un prejudiciu

a aduce un prejudiciu (cuiva), a prejudicia (pe cineva).

a aduce veste

a aduce (o) veste, a veni cu o noutate; a vesti: o coţofană fără ocupaţie a adus o veste-n goană.TOP.

 

a aduce vorba despre

, cîteva pahare, Iorgu a adus vorba şi despre pămînturile din luncă.GALA.

a

aduce (sau a deschide) vorba despre

a orienta discuţia spre

,

a pomeni despre

:

după ce-au golit

a adulmeca o primejdie

a adulmeca o primejdie, a presimţi, a intui, a mirosi apropierea unui pericol.

 

a adulmeca vînatul

a adulmeca vînatul, (despre cîini), a simţi, a recunoaşte urmele vînatului.

a se aduna ca la mort

a se aduna (sau a veni) ca la mort, a se aduna (sau a veni) în număr mare.

a se aduna ca muştele la miere

se aduna (sau a se strînge, a veni) ca muştele la miere, a se aduna în număr foarte mare acolo unde sînt şanse de profit.

a

 

a

aduna

dovezi,

a

strînge

probe:

cinci

ani

a

căutat

şi

adunat

dovezi

pădurea

fusese

a

a aduna dovezi

bunicilor.CEZAR.P.

a-şi aduna gîndurile

a-şi aduna gîndurile, a-şi limpezi gîndurile.

a-şi aduna minţile

a-şi aduna minţile, a se concentra.

a

aduna pe făraş

a

aduna (sau a strînge) pe făraş (sau cu făraşul) (pe cineva), (fam. ) a bate măr, a lăsa lat (pe cineva).

 

adus de spate

adus de spate, gîrbovit: vîrsta i se ghicea numai din alura trupului, uşor adus de spate.CEZAR.P.

 

adus din meşteşug

adus din meşteşug, meşteşugit.

a

aduce dobîndă

aduce dobîndă, a produce beneficiu, cîştig, profit: pusă la bancă, moştenirea îi aducea destulă dobîndă ca să aibă din ce trăi.GALA.

a

afară de

(în) afară de

,

fără a mai socoti şi

afară de cazul

, afară de cazul vreunei înţelegeri prealabile cu sublima Poartă.URIC.

afară de cazul

cu excepţia situaţiei în care

:

peste cifra de 30.000 [de] oameni

nu se va face

,

 

afară de rînd (sau de orînduială) sau afară din rînduială (sau din cale) sau din cale afară, 1)

extraordinar, neobişnuit: Despot, înzestrat cu însuşirile unui personaj afară de rînd.AL. ; 2) exagerat, greu

afară de rînd

, singur fecior, dar acesta era rău din cale-afară.POP.

de crezut, de acceptat; peste măsură de

neobişnuit de

;

prea (de tot); foarte: o babă bătrînă a avut un

afară numai dacă

afară numai dacă vremea.POP.

,

doar dacă

:

spre ziuă om pleca şi noi, afară numai dacă nu s-o strica iarăşi

a afla casa pustie

a

afla casa pustie, a nu găsi pe nimeni în casă: băiatul,

cînd se întoarce îndărăt, află casa pustie.POP .

 

a afla chip

afla chip (şi cale), a găsi o soluţie, a găsi mijlocul de a lanţ.NEGR.

a

:

aflase chip a se deslega pe nesimţite dintr-un

a afla groş pe groş

a afla groş pe groş, a descoperi comori, averi nemăsurate.

a se afla în impas

a se afla (sau a se găsi) în impas, a fi în dificultate, a fi la ananghie.

a se afla în plasa cuiva

a se afla în plasa cuiva, (la întrecerile sportive) a fi imediat în spatele adversarului.

 

a se afla în treabă

se afla în treabă sau a-şi face (de) treabă (cu ceva), 1) a-şi găsi de lucru (cu ceva), a-şi trece timpul (cu ceva): cu pipa treabă-şi face şi pe mini-mă lasă-n pace.POP. ; 2) (fam. ) a se amesteca de formă într-o discuţie: că bine zici! deschise şi el gura, numai ca să se afle în treabă.POP.

a

a nu-şi afla locul

nu-şi (mai) afla locul sau a nu-l (mai) ţine locul (pe cineva), a nu (mai) avea astîmpăr, odihnă; a fi nerăbdător: de-amar năvalnic n-o mai ţine locul.COŞBUC.

a

a-şi afla moartea

a-şi afla moartea, a muri: tătîne-său a plecat cu oastea şi şi-a aflat moartea pe meleaguri străine.POP.

 

a

afla o codiţă cuiva, a-i găsi cusururi cuiva: ba unul nu-i place, ba altul e prea urît, ba că altuia altă ceva

a

afla o codiţă cuiva

îi lipseşte

; mai în scurt, fiecăruia îi afla cîte-o codiţă.POP.

 

a-şi afla omul

a-şi afla omul, a-şi găsi naşul.

 
 

a

nu-şi afla rost sau a nu (mai) avea (nici un) rost, 1) a nu-şi găsi locul, a nu avea astîmpăr: măi fîrtaţi,

nu-mi aflu rost. COŞBUC ; 2) a fi lipsit de sens; a fi inutil:

n-are rost să te frămînţi atîta, că tot nu rezolvi

a nu-şi afla rost

nimic!

 

a

se afla (sau a fi) sub tipar, a se afla (sau a fi) în curs de tipărire; a se afla (sau a fi) în curs de apariţie:

a se afla sub tipar

trei mari scrieri ale lui Bolliac

sînt sub tipar.BĂLC.

 

a afla tîrgul şi ţara

a

afla tîrgul şi ţara, a afla, a şti toată lumea: am iubit-o numai seara, ş-au aflat tîrgul şi ţara.POP.

a-şi agonisi pîinea

a-şi agonisi pîinea (sau hrana), a-şi cîştiga existenţa: muncea din răsputeri să-şi agonisească pîinea cea de toate zilele.POP .

ai carte, ai parte

ai

carte, ai parte, 1) ai acte, ţi se recunosc drepturile; 2) ai trecut prin şcoli, te bucuri de respect.

 

ai

casei, membrii familiei: a făcut Noe o corabie mare-mare de tot, de a încăput el, ai casii şi tot felu de

ai casei

 

lighioane.POP.

 

aici

,

aici

aici

,

aici

,

cînd şi cînd, acum

,

acum

:

aici rîde, aici plînge .

aici e aici

 

aici e aici, aici e (toată) dificultatea, greutatea.

 

ai noştri

 

ai

noştri, partizanii (noştri) politici: trăiască ai noştri, d-le Iancule! CAR.

ai să mi-o plăteşti !

ai

să mi-o plăteşti (scump)!, vei da socoteală, vei pătimi pentru ce mi-ai făcut!

ai să vezi tu!

ai

să vezi tu!, ai să mi-o plăteşti!

 

a-l ajunge băutura

a-l ajunge băutura (sau vinul, ţuica) (pe cineva), a fi beat criţă.

 

a ajunge ca o scoică

a

ajunge ca o scoică, (reg. ) (despre oameni) a deveni foarte slab, numai piele şi oase.

a ajunge cruce namiaz

ajunge cruce namiaz, (pop .; despre soare) a ajunge în punctul cel mai înalt al bolţii cereşti: cît a ajuns cruce namiaz, cică [soarele] trei zile încheiate a rămas pe cer de-a privit-o.POP.

a

a nu-i ajunge cu prăjina la nas

nu-i ajunge (nici) cu prăjina (sau cu strămurarea) la nas (cuiva), a fi foarte îngîmfat: înfumuraţi de nu le mai ajunge cineva cu strămurarea la nas.ISP.

a

a se ajunge cu tîrgul

se ajunge (sau a ajunge pe cineva) cu tîrgul, a se învoi din preţ, a cădea la învoială: ţi-oi da treizeci; - încă mai mult pînă mi-i ajunge cu tîrgul.NEGR.

a

a ajunge cuţitul la os

a(-i) ajunge cuţitul la os (cuiva), a ajunge la limita răbdării, a nu mai putea îndura: dacă ajunge cuţitul la os şi petreci ca cînele în car, tră [i]eşte ca v [i]ermele în rădăcina hreanului.NEGR.

a ajunge de clacă

ajunge de clacă, a ajunge de batjocură: sărmanu! prefăcăturile aceste nouă! AL.

a

[bărbatu-meu] o ajuns de clacă, de cînd cu

a ajunge departe

a

ajunge departe, a reuşi în viaţă: cine se scoală devreme, departe ajunge .

a ajunge de pomină

ajunge (sau a fi, a se face, a rămîne etc.) de pomină (sau de pomina lumii), (fam. ), a se face de rîs, a ajunge de poveste, a deveni proverbial: dacă mai repetă una la fel, ajunge de pomină.CEZAR.P.

a

 

a

ajunge (sau a fi, a se face, a rămîne) de poveste (înv. ) sau a fi întru poveste, (pop. şi fam. ) a ajunge

(sau a fi, a se face, a deveni) cunoscut, renumit, vestit (mai ales prin fapte reprobabile); a-i merge vestea; a

a ajunge de poveste

se face de rîs: nu era să se facă de poveste amîndoi ca să-i rîză.PANN.

a ajunge din cal măgar

ajunge (sau a face pe cineva) din cal măgar, a se compromite, a decădea: apoi nu mă faceţi din cal măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine.CR.

a

a ajunge din urmă

a ajunge (sau a prinde) din urmă (pe cineva), a recupera distanţa care îl separă de cineva.

a ajunge în cap

a ajunge în cap, a se sfîrşi, a se termina.

a ajunge în mîini bune

a ajunge în (sau pe) mîini bune, 1) a ajunge în mîini sigure; 2) a avea parte de o o îngrijire atentă.

a ajunge în oţelele puştii

ajunge (sau a se duce, a se trezi) în oţelele puştii, a ajunge, a ieşi în bătaia puştii: te dau în oţelele puştii vrunui vînător.ISP.

a

a ajunge în vîrful piramidei

ajunge (sau a fi, a se afla) în vîrful piramidei, a ajunge (sau a fi, a se afla) în fruntea ierarhiei; a parveni pînă la cea mai înaltă treaptă.

a

 

a

nu ajunge (nici) la călcîie pe cineva sau a nu ajunge (nici) la degetul mic al cuiva, a fi inferior cuiva:

a nu ajunge la călcîie pe cineva

în cît se atinge de dreapta judecată

nu mă ajungi nici la călcăie.AL.

a ajunge la cociorvă

a ajunge la cociorvă, (reg. ) a ajunge la bătaie (cu cociorva).

a ajunge la covrigi

a ajunge la covrigi, (fam. ) a sărăci de tot.

a ajunge la liman

ajunge (sau a ieşi) la (un) liman (sau mal) sau a ajunge (sau a atinge) limanul (sau malul), 1) a ieşi cu bine dintr-o încurcătură, dintr-o primejdie; 2) a atinge ţinta dorită.

a

a ajunge la maidan

a ajunge la maidan, a izbuti, a reuşi.

a ajunge la majorat

a ajunge la majorat, a atinge vîrsta majoratului.

a ajunge la mucuri de ţigări

a ajunge la mucuri de ţigări, (fam. ) a nu (mai) avea nici bani de ţigări, a sărăci.

a ajunge la nazarul cuiva

a ajunge la nazarul cuiva, a cîştiga bunăvoinţa cuiva.

a ajunge la o înţelegere

a ajunge la o înţelegere (cu cineva), a cădea (după îndelungi tratative) la învoială (cu cineva).

a ajunge la preţ

a ajunge la (mare) preţ, a fi căutat, apreciat.

a ajunge la putere

ajunge (sau a veni) la putere (sau la guvern), a prelua puterea (politică): fiecare [partid] cînd vine la putere dă în judecată pe celălalt.CAR.

a

a ajunge la sapă de lemn

ajunge (sau a se vedea, a aduce pe cineva, a lăsa pe cineva) la (sau în) sapă de lemn, a (se) ruina: a pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute pricină şi să mă aducă în sapă de lemn.CR.

a

a ajunge la saturaţie

ajunge la saturaţie, 1) a satura; 2) (fig .) a nu mai putea suporta, a fi sătul pînă peste cap, a i se acri, a se sătura: gata!, taci din gură! am ajuns la saturaţie!

a

a ajunge la tibişir

ajunge la tibişir, a rămîne fără bani (la jocul de cărţi); a ajunge să joace pe datorie: ajunsese la tibişir, datora vreo două sute.VLAH.

a

a ajunge la tinichea

ajunge la tinichea, 1) a se îmbăta: aşa e omul: un ciocan, încă unul, ş-al treilea, pînă ajungi la tinichea.DELAVR. ; 2) a fi tinichea.

a

a ajunge la un compromis

a

ajunge la un compromis (cu cineva), a ajunge, prin concesii reciproce, la o înţelegere (cu cineva).

a ajunge la un punct mort

ajunge (sau a se găsi, a se afla) la un (sau într-un) punct mort, a ajunge (sau a se găsi, a se afla) în impas: discuţia se afla într-un punct mort.GALA.

a

a ajunge la urechi

a(-i) ajunge la urechi (ceva cuiva), a auzi (întîmplător) (despre ceva): mi-ajunsese şi mie la urechi zvonul despre divorţul Elvirei.CĂL.

a ajunge la vreme

a

ajunge la vreme, a nu întîrzia: ce-a făcut, ce-a dres, destul că a ajuns la vreme în sat.REBR.

a-l ajunge oboseala

a-l ajunge oboseala (pe cineva), a fi peste măsură de obosit, a fi epuizat: ce vrei? după trei zile de nesomn, l-a ajuns şi pe el oboseala.VLAH.

a ajunge obraz

ajunge obraz, a ajunge persoană însemnată: multă sudoare îi scăldase mădularile pîn-ajunsese obraz cu ale lui.DELAVR.

a

a ajunge o căzătură

a

ajunge o căzătură, a ajunge o haimana; a fi în ultimul hal de mizerie, de degradare morală.

 

ajunge o măciucă (sau un ciomag, o bîtă) la un car de (ori cu) oale, nu-i nevoie de prea mare efort pentru

ajunge o măciucă la un car de oale

a distruge ceva.

a ajunge pînă la adînci bătrîneţi

a ajunge (sau a trăi) pînă la adînci bătrîneţi, a trăi foarte mulţi ani.

 

a ajunge rău

a ajunge rău, a decădea: de cu mine te luai, aşa rău nu ajungeai. POP.

 

a ajunge slugă la dîrloagă

a ajunge slugă la dîrloagă, a cădea din lac în puţ.

 

a-l ajunge somnul

a-l ajunge somnul (pe cineva), a adormi.

 

ajuns la minte

ajuns la minte, matur, copt.

 

a ajuns oul mai cu minte decît găina

a

ajuns oul mai cu minte decît găina, copiii se cred mai înţelepţi decît părinţii.

 

a ajuns timpul

ajuns timpul, a venit vremea: dacă a ajuns timpul să ia frate pe soră, Dumnezeu nu o să mai plouă.POP.

a

alaltăieri-seara

alaltăieri-seara sau alaltăieri-seară, în timpul serii de alaltăieri; alaltăseară: domnul Ghiţă Samson, primarele tîrguşorului nostru, alaltăieri-sara se simţea foarte singur.SAD.

alandala coconare

alandala coconare, (fam. ) vrute şi nevrute.

 

alături cu

alături cu

,

lîngă

,

alături de

albă, neagră, asta este

albă, neagră, asta este, ce-i făcut, e bun făcut.

 

alb ca helgea

alb ca (sau cum e) helgea, (reg. ) alb ca zăpada: cămeşuice cusute cu bibiluri şi albe cum îi helgea.CR.

alb ca zăpada

alb ca zăpada, alb imaculat.

 

alb-coliliu

alb-coliliu sau albă-colilie, (despre păr) complet alb: bătrîn albe colilie.GHICA.

rumen la faţă

,

mustaţa şi sprîncenele

a-i albi ochii

a-i albi ochii (cuiva), a aştepta mult şi bine.

 

albul ochiului

albul ochiului, sclerotică.

 

albul zilei

albul zilei, zori de zi: nu începuse a se arăta albul zilei.ISP.

 
 

al

dracului (sau al naibii) (de

),

1) grozav, teribil (de

):

şampania era rece şi bună, al naibii de bună!

al dracului

SL. ; 2) foarte rău; îndrăcit: de atunci lupul e al dracului.POP.

 

a se alege brînza din zer

a

se alege brînza (sau urda) din zer, a se alege binele de rău.

 

a se alege cu

se alege cu ales? CAR.

a

,

a cîştiga (ceva), a avea un beneficiu, un profit: nu m-am jurat? n-am plîns? cu ce m-am

a se alege cu o papară

a se alege cu o papară (de la cineva), a fi certat cu asprime (de cineva).

 

a nu se alege făina din tărîţe

a nu se alege făina din tărîţe, (reg. ) a nu putea deosebi cîştigul de pagubă.

 

a se alege la un fel

se alege la un (sau într-un) fel, a ajunge într-o situaţie clară; a se clarifica, a se lămuri (lucrurile): abia aştept să se aleagă într-un fel şi să se mîntuie.POP.

a

a alege neghina din grîu

a alege neghina din grîu, (fig .) a despărţi binele de rău.

 
 

a nu se (mai) alege (sau a nu mai rămîne) nici (sau decît) praf (sau praful, praful şi pulberea), a nu mai

a nu se alege nici praf

rămîne nimic, a fi complet distrus, irosit, risipit, înlăturat: nu se mai alese nici praful de dînsa.ISP.

 

a nu se (mai) alege nimic (din cineva sau ceva), 1) a nu mai rămîne nimic (din cineva sau ceva); a se risipi,

a se distruge; a se face una cu pămîntul: pe loc te-ar şi face turtă, că nimic nu s-ar alege din tine.POP. ; 2)

a nu se alege nimic

a nu realiza nimic (în viaţă): nu s-a ales nimic de capul lui.

 

a alege pe sprînceană

a alege pe sprînceană, a selecta ce pare a fi maibun.

 
 

a

(nu) se alege (sau a (nu) rămîne) (decît) praf(ul) (sau praf(ul) şi pulbere(a), sau praf(ul) şi cenuşă,

a se alege praf

praf(ul) şi ţărînă) (de cineva sau de ceva), a fi zdrobit, nimicit, ucis; a nu mai rămîne nimic (din cineva sau ceva): praf şi ţărînă rămase şi din fata cea mai mare a zmeului.ISP.

 

a

se alege (numai) scrumul (şi fumul) (sau scrumul şi cenuşa, fum şi scrum, scrum şi cenuşă) (din ceva

a se alege scrumul

sau din cineva), a se distruge (prin foc), a nu mai rămîne nimic (din ceva sau din cineva): mai bine le dăm foc, să se aleagă scrum şi cenuşă din tot neamul lor!REBR.

a-şi alerga calul

a-şi alerga (sau a-şi juca) calul, (fig .) a-şi face mendrele: ştiu eu năzdrăvănii de-ale spînului; şi, să fi vrut, de demult i-aş fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-şi mai joace calul.CR.

a alerga ca un purice potcovit

a

alerga ca un purice potcovit, a merge foarte încet.

 

a alerga cu limba scoasă

alerga (sau a umbla) cu limba scoasă (după ceva sau după cineva), a căuta cu orice preţ (să obţină ceva sau să găsească pe cineva): după ce umblase vreo trei luni cu limba scoasă să încapă pe la vreo gazetă, intrase conţopist la primărie.CAR.

a

a alerga cu sufletul la gură

a alerga cu sufletul la gură (sau într-un suflet), a fugi foarte repede, abia mai respirînd.

a alerga după fuste

a alerga (sau a umbla) după fuste, a fi afemeiat.

 

a alerga pămîntul

a alerga pămîntul, a străbate lumea în lung şi în lat.

 

a ales pîn-a cules

a ales pîn-a cules, a ezitat pînă n-a mai avut ce alege.

 

a alina amarul

a(-şi) alina amarul, a face orice pentru a(-şi) potoli, a(-şi) uşura durerea, necazul, suferinţa: şi amaru-şi alina, şi din fluier el doinea.POP.

al nouăsprezecelea cer

al nouăsprezecelea cer, culme a fericirii, a măririi, a preţuirii: l-am rîdicat în fantasia mea pînă la al nouăsprezecelea cer! AL.

alta e pozna!

alta e (sau era) pozna! sau pozna e (sau era) alta!, altul e (sau era) baiul, necazul!: acu, pozna era alta! Sfîntu Petru nu-l putea primi pe păun în sfînta biserică.POP.

altă făină se macină acum la moară!

altă făină se macină acum la moară!, s-a schimbat (în bine) rostul vechilor lucruri: bădiţa Vasile mă pune să ascult pe alţii şi - altă făină se macină acum la moară! CR.

altă gîscă-n ceea traistă

(asta-i) altă gîscă-n ceea (sau în altă) traistă, (asta-i) cu totul altceva, (asta-i) altă mîncare de peşte.

alte cele

alte cele(a), (pop. ) altceva, alte treburi: Domnul nostru ne-a chemat ieri la lucru, iar eu, avînd alte cele pe acasă, mi-am trimes nevasta.POP.

alt nimic

alt(a) nimic(ă) sau nimic(ă) alt(a), (înv. ) nimic altceva: nu le dă platoşe

,

nice altă nemică.VARLAAM.

a se aluneca cu mintea

a

se aluneca cu mintea, (reg. ) a-şi pierde judecata: o face pe femeie să se alunece cu mintea.CR.

a amăgi foamea

a(-şi) amăgi (sau a(-şi) înşela) foamea, a mînca te miri ce şi mai nimic.

 

am cinstea să

am cinstea să

(sau a

,

de a

),

am onoarea să

:

cu domnul Ghiftuiu am cinstea să vorbesc? AL.

a ameninţa din şold

a ameninţa din şold, (reg. ) a şchiopăta.

 

a se amesteca în borşul cuiva

a se amesteca (sau a se băga) în borşul (sau în terciul) cuiva, a se amesteca în treburile cuiva.

a se amesteca în toate ca sarea-n bucate

a se amesteca în toate ca sarea-n bucate, a se băga în treburi care nu îl privesc.

a amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga

a amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga, a îndruga verzi şi uscate; a vorbi fără şir, a spune nerozii.

am onoarea !

am onoarea (să vă salut)!, sînt onorat să vă întîlnesc (şi să vă salut)!

 

an cu an

an cu an, cu fiecare an ce trece: iară flamura cea verde se înalţă an cu an.EM.

 

anul vechi

anul vechi, anul care s-a încheiat.

 

apă chioară

apă chioară, 1) apă curată; 2) băutură sau mîncare excesiv diluată: ăsta nu-i borş, ci apă chioară ; 3) (fig. ) vorbe goale: pe peron, domul deputat a ţinut un lung discurs: apă chioară!

apă de ploaie

apă de ploaie, (fig. ) vorbe goale, palavre, baliverne.

 

a apăra cu pieptul

a apăra cu pieptul (ceva), a apăra cu mîinile goale (ceva); a apăra cu riscul vieţii (ceva).

a aplana un conflict

a aplana un conflict, a atenua, a potoli, a soluţiona un conflict.

a apleca balanţa în partea cuiva

apleca (sau a înclina) balanţa (sau cîntarul) în partea (sau în favoarea) cuiva, a ţine partea cuiva, a părtini pe cineva.

a

a aplica o pedeapsă corporală

a

aplica o pedeapsă corporală (cuiva), a bate (pe cineva).

a aplica rigorile legii

aplica (sau a suferi) rigorile legii, a pedepsi (sau a fi pedepsit) potrivit legii: prins asupra faptului, a fost judecat în regim de urgenţă, suferind neîntîrziat rigorile legii.GALA.

a

apoi cum?

apoi (sau păi) cum?, desigur, se înţelege de la sine: şi ăl plug îşi are-a lui; păi cum? fireşte! POP.

a aprinde butoiul cu pulbere

a

aprinde butoiul cu pulbere, a declanşa un conflict.

a i se aprinde călcîiele

i se aprinde (sau a-i sfîrîi) (cuiva) călcîiele (sau inima) (după cineva), a se îndrăgosti (de cineva): fetei şi lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul.CR.

a

a-şi aprinde paie în cap

a-şi aprinde paie (sau (reg. ) scaii) în cap, a-şi atrage nemulţumirea cuiva; a-şi găsi beleaua: văzînd că mi- am aprins paie-n cap cu asta, am şterpelit-o de acasă.CR.

a-şi aprinde poalele

a-şi aprinde poalele, (înv. ) a se face foc şi pară: Duca-Vodă

să tulbură tare şi-ş aprinsă poaleli.NEC.

 

a

se apropia (sau a se strînge, a ajunge) funia de (sau la) par (sau stejar, ţăruş), 1) a îmbătrîni; a-şi

a

se apropia funia de par

aştepta moartea: mă simţesc mai slab termenul limită al unei obligaţii.

s-apropie funia de par.SAD. ; 2) a se apropia scadenţa unei datorii,

a-l apuca ameţeala

a-l apuca (sau a-l cuprinde, a-l prinde) ameţeala (pe cineva) sau a-i veni ameţeala (sau cu ameţeală) (cuiva), 1) a ameţi; 2) (fig. ) a nu mai putea accepta, suporta, tolera ceva; a fi foarte afectat de ceva: copleşit de avalanşa insultelor, simţea că-l apucă ameţeala.CEZAR.P.

a apuca cu gura înainte

(o) apuca (sau a o lua) cu gura înainte, a se grăbi să răspundă, a nu lăsa pe altcineva să vorbească: aşa eşti tu, mereu o iei cu gura înainte!

a

a apuca de coadă ceva

apuca de coadă ceva sau a încăleca pe coada calului, 1) a începe o treabă de la sfîrşit, anapoda; 2) a pune coadă la secure.

a

a apuca de mijloc

apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine) de mijloc (pe cineva), a trece braţul în jurul taliei cuiva: haide, prinde-mă mai bine de mijloc.COŞBUC.

a

 

a

apuca (sau a prinde) de obraz (pe cineva), (înv. şi reg. ) a face pe cineva să treacă drept mincinos:

a apuca de obraz

îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa.CR.

a-l apuca furiile

a-l apuca (toate) furiile (sau toţi dracii) (pe cineva), a turba de furie, a vedea roşu (înaintea ochilor).

 

a(-l) apuca (sau a(-l) lua) groaza (sau groază, cu groază) (pe cineva), a fi cuprins de groază, a se îngrozi:

a

apuca groaza

m-a luat groază, cînd am trecut pe lîngă lan şi l-am văzut cîtu-i de mare.CR.

a-l apuca hachiţele

a-l apuca (sau a-l lua, a-l prinde, a-i veni) hachiţele (sau bîzdîcul, năbădăile, năvîrliile, pandaliile) (pe cineva), a-l apuca (sau a-l lua, a-l prinde) poftele, toanele, istericalele (pe cineva); a face o criză (de isterie, de epilepsie).

a apuca hăisa

a

(o) apuca hăisa, a se abate de la linia (de conduită) cuvenită.

a o apuca înainte ca curva prăjina

o apuca (sau a o lua) înainte ca curva (cu) prăjina, a se arăta indignat, revoltat tocmai cînd se ştie cu musca pe căciulă, pentru a nu da răgaz altora să-i facă imputări, reproşuri.

a

 

a

apuca (sau a prinde, a strînge) (ca) în(tr-un) cleşte (pe cineva), 1) a strînge foarte tare, foarte bine (pe

cineva): de-odată se auzi: clamp! capcana se închise şi prinse laba lupului ca într-un cleşte.POP. ; 2) a pune sula în coaste (cuiva), a prinde la strîmtoare, a încolţi (pe cineva): fiul craiului, văzîndu-se prins în

a apuca în cleşte

cleşte,

îi jură credinţă şi supunere.CR.

a

o apuca la talpă

o apuca la talpă sau a o lua la tălpi sau a-şi lua tălpile la spinare, a pleca repede, a fugi (de undeva), a o lua la picior: ar fi putut nenea Sandu să-şi ia tălpile la spinare.STANCU.

a

a-l apuca neputinţa

a-l apuca (sau a-l găsi, a-l trece) neputinţa (pe cineva), a se scăpa pe el: vărsase pe ea şi o trecuse neputinţa.M.CAR.

a-l apuca nervii

a-l apuca nervii, a avea un acces, o criză de nervi.

a se apuca pe cap

a

se apuca pe cap, (înv. ) a se jura pe viaţă: se apucase pe cap înaintea divanului că-i este năpaste.LET.

a apuca pe căi greşite

(o) apuca (sau a (o) lua) pe căi (sau pe cărări, pe drumuri) greşite sau a (o) apuca (sau a (o) lua) pe de lături, a-şi face de cap, a se destrăbăla, a se ticăloşi.

a

a apuca pe drum bun

(o) apuca pe drum(ul) (cel) bun (sau pe calea cea bună), a se cuminţi, a se îndrepta : vreau să mă- mpac cu măria ta, că văd că n-apucasem pe drumul cel bun.POP.

a

a-l apuca pîrţagul

a-l apuca pîrţagul (pe cineva), (pop. ) a-i sări muştarul (cuiva); a-şi ieşi din pepeni.

a-l apuca ploaia

a-l apuca ploaia (sau furtuna, ninsoarea, viscolul) (pe cineva), a fi surprins de ploaie (sau de furtună, de ninsoare, de viscol).

a apuca trenul

a

apuca trenul, a prinde trenul: am sosit tocmai la vreme ca să apuc trenul.CAR.

a aranja ploile

a(-şi) aranja ploile, (fam. ) a(-şi) rezolva problemele pe căi lăturalnice: caută şi aranjează-ţi singur ploile, băiete! STANCU.

a arăta bine

a arăta bine (sau rău, ca dracul), a avea o înfăţişare (ne)plăcută, (ne)sănătoasă.

a arăta ca scos din cutie

a arăta ca scos din cutie, (fam. ) a fi îmbrăcat foarte elegant, impecabil.

a arăta ca scos din raclă

arăta ca scos din raclă (sau din sicriu), 1) a avea o înfăţişare de muribund; 2) a avea o figură tristă, de înmormîntare.

a

a-şi arăta călcîiele

a-şi arăta călcîiele, a o lua la sănătoasa.

a-i arăta cîte parale face sfanţul

a-i arăta (cuiva) cîte parale face sfanţul, (reg. ) a-i dovedi (cuiva), în mod demonstrativ, valoarea unui lucru.

a-şi arăta coarnele

a-şi arăta coarnele, 1) a lua poziţie de apărare; 2) a se obrăznici.

a

arăta coltucul

arăta coltucul (cuiva), a refuza, a nu da nimic: zînele băiatul le arătă coltucul.ISP.

a

se rugară ca barim nucile cu hainele să le dea;

a-şi arăta colţii

a-şi arăta colţii (sau dinţii, fildeşii, ghearele, măselele), 1) a deveni ameninţător: dar ia arată-le colţii, şi- i vedea! NEGR. ; 2) a rîde cu gura pînă la urechi; a rînji; 3) v. a-şi scoate ghearele.

a-i arăta cotul

a-i arăta cotul (cuiva), a refuza sfidător, batjocoritor (pe cineva); a-i întoarce spatele (cuiva).

a arăta cu degetul

arăta cu degetul (pe cineva sau ceva), 1) a indica, a identifica (îndreptînd degetul în direcţia respectivă) (pe cineva sau ceva); 2) a acuza, a supune oprobriului public (pe cineva).

a

a se arăta cu ponos

a

se arăta cu ponos, (reg. ) a fi supărat: şede badea mînios şi s-arată cu ponos.POP.

a arăta cu scriptură

arăta cu (sau a pune în) scriptură, (înv. ) a scrie: minunile ce s-au fapt de dînsul fiind multe, nefiind putinţă a le pune în scriptură.DOS.

a

a arăta drumul

arăta drumul (cuiva), 1) a îndruma (pe cineva): a dăruit fata cu o gresie şi i-a arătat drumul pe unde ar putea să se ducă.POP. ; 2) a alunga, a izgoni (pe cineva): şi l-a urecheat bine, arătîndu-i apoi drumul.POP.

a

a-şi arăta fasolele

a-şi arăta fasolele, (pop. ) a rîde cu gura pînă la urechi; a rînji.

a-şi arăta nasul

a-şi arăta (sau a(-şi) scoate) nasul (la iveală), (fam. ; despre oameni) a apărea, a se arăta (în treacăt) undeva: de vreme ce le găseşti bune a-şi arăta nasul în coloanele „Convorbirilor“, publică-le sub numele meu.AL.

a arăta pumnul

arăta pumnul (cuiva), a ameninţa (pe cineva): trebuie să ai un straşnic partid stăpînirii.VLAH.

a

 

ca s-arăţi pumnul

a arăta răceală

a arăta răceală (cuiva), a trata cu răceală (pe cineva), a se purta distant, rece (cu cineva).

 

a arăta rea-voinţă

a arăta rea-voinţă (cuiva sau faţă de cineva), a se purta cu ostilitate, răuvoitor (cu cineva).

 

a arăta uşa

a arăta uşa (cuiva), a da afară (pe cineva).

 

a arde cu fierul roşu

arde cu fierul roşu, 1) a cauteriza; 2) (fig. ) a fi neînduplecat, necruţător; a pedepsi exemplar; 3) (fig. ) a stigmatiza.

a

a arde de nerăbdare

a

arde de nerăbdare, a nu mai avea răbdare, a fi foarte nerăbdător.

 

arde focu-n paie ude

arde focu-n paie ude, (despre sentimente) mocneşte, fără să se manifeste.

 

a arde gazul degeaba

a

arde gazul degeaba (sau de pomană), a pierde vremea, a tăia frunză la cîini.

 

a arde la inimă

arde (sau a încinge, a frige) la inimă, a simţi o durere, o suferinţă puternică: foc la inimă mă- ncinge.POP.

a

 

a

arde (sau a croi, a da, a lipi, a rade, a şterge, a trage) (cîteva) palme (sau o palmă, o scatoalcă)

(cuiva) sau a încasa (sau a lua, a primi) o palmă (sau o scatoalcă), a pălmui (pe cineva) sau a fi pălmuit:

a arde palme

că-ţi trag palme, mă-nţelegi? CAR. ; Codrean palma zbici făcea şi trei palme îi rădea.POP.

 

are balta peşte

are balta peşte, se găseşte din abundenţă.

 

are să treacă apă pe gîrlă

are să (sau trebuie să) (mai) treacă (sau curgă) (multă) apă pe gîrlă (sau pe Dunăre, pe vale), se va scurge sau va trebui să se scurgă mult timp: trebuie să mai treacă multă apă pe Moldova, pînă ce-i învăţa tu atîtea şi-atîtea.SAD.

a arunca ancora

a arunca ancora, a ancora.

a arunca banii pe fereastră

a arunca (cu) banii pe fereastră (sau în stînga şi-n dreapta), a fi risipitor, a cheltui fără rost.

 

a arunca în faţă

arunca (sau a trînti) în faţă (sau în obraz) (ceva cuiva) sau a spune (sau a trînti, a zice) de la obraz (ceva cuiva), a spune deschis, fără menajamente, în faţă, verde (ceva cuiva).

a

a se arunca în foc

se arunca (şi) în foc (pentru cineva), a face orice sacrificiu (pentru cineva), a-şi expune viaţa (pentru cineva).

a

a se arunca în gura lupului

a se arunca în gura lupului, a se expune primejdiilor.

 

a se arunca în partea cuiva

a se arunca (sau a se da) în partea cuiva, a semăna cu cineva: s-a aruncat în partea mîne-sa.CR.

 

a arunca în pustie

arunca în pustie (pe cineva), (reg. ) a distruge, a nimici (pe cineva): să ardă curvele-n pară, să le- arunce în pustie.POP.

a

a arunca în stradă

a arunca în stradă (sau pe drumuri) (pe cineva), a scoate în stradă, a izgoni (pe cineva).

 

a arunca în temniţă

a arunca în temniţă (pe cineva), a întemniţa (pe cineva).

 

a arunca în traista dinapoi

a arunca în traista dinapoi, a trece cu vederea, a nu lua în seamă, a neglija.

 

a arunca moartea în ţigani

a arunca (sau a băga) moartea în ţigani, a învinui pe nedrept pe cineva.

 

a arunca ocheade

arunca ocheade (cuiva), 1) a se uita pe furiş, cu coada ochiului (la cineva); 2) a arunca o privire semnificativă (cuiva), a se uita cu înţeles (la cineva).

a

 

a(-şi) arunca ochii (sau privirea) asupra

(sau spre

),

a se uita (întîmplător) la

,

a privi spre

:

cînd

a arunca ochii asupra

aruncai ochii asupră-i, mi se păru că văd icoana din Santa Maria.AL.

 

a arunca ochii roată

a(-şi) arunca ochii roată, a se uita de jur-împrejur.

 
 

a

arunca o lumină (asupra

),

a lumina; a clarifica: [sistema filozofică] aruncă o puternică lumină

a arunca o lumină

asupra teoriei evoluţiunii, atavismului, personalităţii etc.CAR.

 

a arunca o ochire

a arunca o ochire (sau o ocheadă), 1) a arunca o privire; 2) a trage cu ochiul.

 

a arunca o vorbă

a arunca o vorbă, a spune, într-o doară, ceva; a se amesteca într-o discuţie.

 

a arunca praf în ochi

arunca (sau a da, a zvîrli) (cu) praf (sau nisip, pulbere, şperlă, ţărînă) în ochi(i) (cuiva) sau (reg. ) a da cu şperlă în ochii lumii, 1) a orbi pe cineva; 2) (fig. ) a încerca să inducă în eroare, să înşele (pe cineva); a prezenta denaturat realitatea, adevărul.

a

 

a

arunca un văl (sau vălul uitării) peste

(sau asupra

),

a ascunde, a tăinui; a da uitării (în mod

a arunca un văl peste

intenţionat): aruncă un văl asupra greşelelor, asupra crimelor lor.BĂLC.

 

a-şi arunca viaţa în şanţ

a-şi arunca viaţa în şanţ, (înv. ) a-şi risca viaţa: trebuie să ne mirăm şi astăzi de orbul curagiu tineresc cu care acei tineri, prin ţinuta lor, îşi aruncau viaţa în şanţ. BARIŢIU.

a

arunca vorbe în vînt

a

arunca vorbe în vînt, a vorbi aiurea; a face afirmaţii necontrolate.

 

arză-te-ar focul!

arză-te-ar focul!, (în blesteme) să dea Dumnezeu să te mistuie flăcările (iadului)!: frunză verde, mărăcine, arză-te focul, pădure! POP .

a asculta cu toate urechile

a asculta cu toate urechile (sau cu zece urechi), a asculta cu mare atenţie: fata asculta cu toate urechile.ISP.

a asculta orbeşte

a

asculta orbeşte (de cineva), a asculta supus, fără a crîcni (de cineva).

 

a asculta teacă de pămînt

asculta teacă de pămînt, (reg. ) a asculta într-o tăcere desăvîrşită: ascultară teacă de pămînt acea migală minunată de şuierături. DELAVR.

a

a asculta ţîncul pămîntului

a asculta ţîncul pămîntului, (reg. ) a dormi profund.

 

a ascunde ac în miere

a ascunde ac în miere, a strecura o intenţie rea într-un sfat bun; a băga intrigi.

 

a ascunde cuvîntul

a ascunde cuvîntul, (înv. ) a ţine secret, a se preface: craiul cuvîntul.COSTIN.

îmbla cu înşelăciune, ascunzînd

a-şi ascunde gîndurile

a-şi ascunde gîndurile, a-şi disimula intenţiile.

a

se ascunde în gaură de şarpe

se ascunde (sau a se piti) în gaură de şarpe, a se ascunde în locuri greu accesibile: să-l aducă chiar din gaură de şarpe.ISP.

a

a-şi asigura spatele

a-şi asigura spatele, (mil. ) a proteja spatele armatei.

 

asta e altă căciulă!

asta (sau aia) e altă căciulă!, asta (sau aia) e altceva!, asta (sau aia) e altă mîncare de peşte!: las-o p-aia! aia-i altă căciulă! CAR.

asta e culmea !

asta e culmea (sau culmea culmilor)!, asta depăşeşte orice limită, orice închipuire!

 

asta-i altă mîncare de peşte

asta-i altă mîncare de peşte, asta e cu totul altceva.

 

asta-i altă mînecă

asta-i altă mînecă, asta-i altceva, asta-i altă mîncare de peşte.

 

asta-i buba!

asta-i buba!, asta-i problema!, asta-i dificultatea!

asta-i încă una!

asta-i încă una!, asta-i bună!

asta-i prea mult!

asta-i prea mult! sau asta-i prea de tot!, (fam. ) asta nu se poate!, asta întrece orice măsură!

 

asta-i tot

asta-i tot sau atîta(-i) tot, atît şi nimic mai mult: o azvîrliţi cu despreţ, zicînd: mă doare puţin capul, atîta tot.CĂL.

asta le întrece pe toate!

asta le întrece (sau le bate) pe toate!, asta-i prea de tot!

 

asta mai lipseşte!

asta (sau atîta) mai lipseşte!, de parcă n-ar fi destul!

 

asta mai rămîne

asta mai rămîne, asta mai e de făcut.

asta pune capac !

asta pune capac(ul) (sau vîrf) (la toate)!, asta întrece orice!, asta-i prea de tot!

 

astă-primăvară

astă-primăvară, în cursul primăverii trecute: cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat nişte cărţi.NEGR.

astă-seară

astă-seară, în timpul serii de astăzi; diseară: vai, ce lună şi ce bine! şi bădiţa nu mai vine o fi dat astă-seară de cinat.POP.

ori maică-sa i-

astă-toamnă

astă-toamnă, în toamna trecută: astă-toamnă era bine că-mi zicea mîndra: jupîne.POP.

 

astă-vară

astă-vară (sau (pop. ) an-vară), în timpul verii trecute.

 

a astîmpăra foamea

a(-şi) astîmpăra (sau a(-şi) potoli) foamea (sau setea), a mînca (sau a bea); a se sătura (de mîncare sau de băutură): iar oamenii, crezînd că plouă cu apă, vor alerga acolo ca să-şi potolească setea.POP.

a astupa gura cuiva

astupa (sau a închide) gura cuiva, a împiedica pe cineva să vorbească, a tăia vorba cuiva: zicerea „pardon“, care închide gura ghiontiţilor şi călcaţilor.NEGR.

a

aşa ceva

aşa ceva, un lucru ca acesta: nici nu mai auzise pînă atunci de aşa ceva.ISP.

 

aşa colac!

aşa colac!, ce noroc, ce baftă, ce chilipir (pe mine)!: domnul Ghiftuiu mă AL.

roagă să-l ieu

aşa colac!

aşa e povestea

aşa e (sau ţi-e, ţi-a fost) povestea (?), (pop. şi fam. ) aşa stau lucrurile (?), aşa pui problema (?), asta e situaţia (?): aşa mi ţi-a fost povestea? zise el încetişor.ISP.

aşa-i cîntecul

aşa-i cîntecul, asta este situaţia.

 

aşa îţi trebuie!

aşa îţi (îmi etc.) trebuie!, aşa meriţi (merit etc.), asta ţi (mi etc.) se cuvine: aşa i-a trebuit, dacă a lunecat pe nesimţite, tot mai adînc, în robie.VINEA.

aşa mai vii de-acasă

aşa (sau acum) mai vii de-acasă, (fam. ) aşa mai înţeleg, acum ai devenit rezonabil, acum ne putem înţelege: ia, acum mai vii de-acasă, fătul meu.CR.

aşa merge cîntecul

aşa merge cîntecul, aşa se spune, aşa se zvoneşte.

 

aşa o fi

aşa o fi, tot ce se poate, de ce nu?

 

aşa să ştii !

aşa să ştii (sau să ştiţi)!, să-ţi (sau să vă) fie clar, limpede!: aşa să ştiţi; nu mai dau pe datorie.STANCU.

aşa să trăiesc !

aşa să trăiesc (să trăieşti etc.)!, 1) pe sănătatea mea (a ta etc.)!, aşa să-mi ajute (să-ţi ajute etc.) Dumnezeu!: ia spune-mi, aşa să trăieşti, ce însemna libertinagiul ce văzui la masa cuvioşilor monahi? FIL.

aşa stă treaba

aşa stă treaba, aşa se prezintă lucrurile, iată despre ce este vorba.

 

aşa ţi-e treaba?

aşa ţi-e treaba? sau ţi-e treaba de aşa?, (reg. ) aşa stau lucrurile?: aşa ţi-e treaba? încă mă iei la trei paralele? CR.

 

aşa ţi-i a

(sau

),

îţi vine uşor, îţi convine a

(sau să

):

ţie, omule, aşa ţi-i a zice, că nu şezi în casă

aşa ţi-i a

toată ziulica.CR.

aşa vine vorba

aşa vine vorba, e un fel de a spune.

 

aşa vrea muşchiul meu

aşa vrea muşchiul meu (al tău, al lui etc.), (arg. ) aşa vreau eu (tu, el etc.), aşa am eu (tu, el etc.) chef.

a

se aşeza de mas

se aşeza de (sau pe) mas sau a cădea la mas sau a rămîne cu masul, (înv. ) a petrece noaptea, a rămîne peste noapte: s-au aşezat acolo de mas.URECHE.

a

aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde!

aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde!, mai rabdă, pînă-ţi vine apa la moară, pînă dă norocul peste tine!

a aştepta, ca mortul colacul

a aştepta, ca mortul colacul, a aştepta cu nerăbdare, cu mare poftă.

 

a aştepta ca pe Hristos

a aştepta ca pe Hristos (pe cineva), a aştepta ca pe ultima salvare (pe cineva).

 

a aştepta cu colaci calzi

aştepta cu colaci calzi (sau cu plăcinte calde) (pe cineva), a-i face o primire deosebit de călduroasă (cuiva): nu-i el tocmai aşa de prost, ca să-şi închipuiască că îl aşteptăm cu colaci calzi! AL.

a

a aştepta pînă se coace pietroiul

aştepta (sau a lăsa) pînă se coace pietroiul, a-şi lua orice nădejde: aşteaptă dumneata pîn’ s-a coace petroiul! POP.

a

a aşterne la pămînt

aşterne (sau a trînti, a culca, a da) la pămînt (sau pămîntului), a dărîma, a doborî; (p.ext. ) a omorî: o trînteşte la pămînt şi-o ţine bine.CR.

a

a se aşterne ţărînii

a

se aşterne ţărînii, a se culca la pămînt; a cădea lat: cît e de lung,

s-aşterne ţărînii.COŞBUC.

a atinge la coarda simţitoare

atinge la coarda simţitoare (sau sensibilă) (pe cineva), a atinge în punctul sensibil (pe cineva); a măguli orgoliul cuiva; a sensibiliza (pe cineva).

a

a atinge la manşetă

a

atinge la manşetă (pe cineva), (arg. ) a da un bacşis (cuiva).

 

a-şi atinge scopul

a-şi atinge (sau a-şi ajunge) scopul, a realiza ceea ce şi-a propus: dacă te vei putea sui pe vîrful acelui deal, apoi poţi să zici că ţi-ai ajuns scopul.POP.

a-i atîrna de coadă

a-i atîrna de coadă (ceva cuiva), a-i scoate vorbe (cuiva): nu era aşa căscăund flăcăul acesta, şi pe nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalţi argaţi din sat.ISP.

a atîrna de un fir de păr

a atîrna de un fir de păr, a avea o poziţie, o situaţie precară.

 

a se atîrna ghimpii de cineva

a se atîrna ghimpii de cineva, (pop. ) a fi beat.

 

a atîrna în furci

atîrna (sau a ridica, a pune) în furci (pe cineva), a spînzura (pe cineva): tatăl miresei rădice degrabă din capul cinstei şi să-l puie în furci.POP.

a

a poroncit să-l

atîta că

atîta (numai sau doar)

 

,

numai că

atîta pagubă!

atîta (sau mare) pagubă! sau (atîta) pagubă (sau jaf) în ciuperci!, nu-i nici o pagubă!, ce-am avut şi ce- am pierdut!: de m-o răpune şi pe mine, atîta jaf în ciuperci! ISP.

atîta rău!

atîta rău!, atîta pagubă!

 

atîta-ţi trebuie!

atîta-ţi (îi, etc.) trebuie!, să te (îi, vă etc.) ferească Dumnezeu să faci (să facă, să faceţi etc.) asta!

atît i-a trebuit

atît(a) i-a trebuit, asta a aşteptat: lui Harap Alb atîta i-a trebuit; îndată face cîţiva paşi spre dînsa.CR.

atît mai trebuie!

atît mai trebuie!, asta mai lipseşte!

 

atît unii, cît şi alţii

atît unii, cît şi alţii, şi unii, şi alţii.

 

a atrage atenţia

a atrage atenţia, a se distinge, a se remarca.

 

a atrage atenţia

a atrage atenţia (cuiva), a atenţiona, a avertiza (pe cineva).

 

a atrage după sine

a atrage după sine, a avea drept consecinţă: scăderea cursului leului atrage după sine creşterea preţurilor .

a atrage mînia

a(-şi) atrage mînia (sau antipatia, aversiunea, ostilitatea, ura) (cuiva), a provoca mînia (sau antipatia, aversiunea, ostilitatea, ura) (cuiva).

 

atunce cu

,

(înv.

şi pop. ) cînd cu

:

trăgea nădejde altul de domnie, atunce cu mersul boierilor la

atunce cu

Poartă.LET.

a-şi aţinti ochii asupra

a-şi aţinti ochii asupra

,

a-şi fixa privirea pe

,

a se uita ţintă la

a aţîta spiritele

a

aţîta spiritele, a instiga.

 

a aţîţa ambiţia

aţîţa ambiţia (sau curiozitatea, poftele) (cuiva), a stîrni, a trezi, a alimenta ambiţia (sau curiozitatea, poftele) (cuiva).

a

a se auzi ca din pivniţă

se auzi (sau a ieşi) ca din pivniţă, (despre voce) a se auzi de departe: strigă ca dintr-o pivniţă.DELAVR.

a

cu ovoce groasă ce ieşea

a auzi cîinii în Giurgiu

auzi cîinii în Giurgiu, a fi năucit (de o lovitură): dracul tot drac, îi mai lipeşte o palmă de-a auzit cîinii în Giurgiu.POP.

a

auzi colo!

auzi colo!, ei!, ia poftim!

 

a auzi cu coada urechii

auzi cu coada urechii (ceva), (înv. ) a auzi în treacăt, a prinde din zbor (ceva): macar cu coada urechii lucru ca acesta să auză nu priimea.CANT.

a

a auzi de numele cuiva

auzi de numele cuiva, a cunoaşte pe cineva din auzite, din reputaţie: de nume ţi-am auzit, dar de văzut nu te-am văzut.CR.

a

a auzi-n gură, ca cucul

a

auzi-n gură, ca cucul, a fi tare de urechi, a fi surd.

 

a

nu auzi nici ţipătul

a

nu (se) auzi nici ţipătul, a nu se auzi nimic, a fi linişte deplină.

auzi vorbă!

auzi vorbă!, ce idee!

 

a avansa o propunere

a

avansa (sau a emite) o propunere (sau o idee, o ipoteză), a formula o propunere (sau o idee, o ipoteză).

a avea acces

avea acces (sau intrare, uşă deschisă) (undeva sau la cineva), a putea intra, a fi primit (oricînd) (undeva sau de cineva).

a

 

a

avea (sau a găsi, a afla) ac de (sau pentru) cojocul cuiva, 1) a descoperi mijlocul de îndreptare a

a avea ac de cojocul cuiva

purtării cuiva: într-un rînd, crede cînele că i-a găsit ac de cojoc: să nu-i mai dea mîncare.POP. ; 2) a se răzbuna pe cineva, a i-o face cuiva.

a avea acoperire

a

avea acoperire, (fig. ) a avea justificare, a se adăposti îndărătul legilor.

a nu avea adversar

nu avea adversar (sau potrivnic, rival), a fi fără egal, a fi unic: la drept vorbind, păunul n-avea potrivnic de mîndru.POP.

a

a avea aerul că

a avea aerul că

,

a da, a lăsa impresia că

 
 

a avea

a face

cu

,

1) (despre persoane) a avea de lucru, de furcă (cu cineva); a trebui să suporte

a avea a face cu

consecinţele: ai înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat.CAR. ; 2) (despre lucruri) a avea legătură cu ceva: acele învăţături înalte n-au a face cu o bună şi frumoasă educaţiune.CAR.

a avea apă în vine

a avea apă în vine, 1) a fi bicisnic; 2) a fi fricos.

 

a avea aplecare spre

a avea aplecare spre

,

a avea înclinaţie spre

:

avea aplecare spre ştiinţele exacte .

a avea argint viu în vine

a avea argint viu în vine, a fi iute ca prîsnelul.

 

a nu avea astîmpăr

nu avea astîmpăr, a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul; a nu se astîmpăra: vă trudiţi alergînd mereu după oile acestea care nu mai au astîmpăr.POP.

a

a avea asupra sa

a

avea asupra sa (ceva), a duce, a purta cu sine (ceva).

 

a avea atuul

avea atuul (sau avantajul), a se distinge printr-o însuşire, printr-o calitate decisivă (de cineva sau de altceva).

a

a avea avere cît praful de pe tobă

a avea avere cît praful de pe tobă, (reg. ) a nu avea nimic.

a avea baftă