Sunteți pe pagina 1din 434

Dicţionar de expresii şi locuţiuni româneşti

a abate de la calea cea dreaptă (sau de la drumul drept) (pe cineva), a atrage, a împinge pe căi greşite
a abate de la calea cea dreaptă (pe cineva), a perverti (pe cineva).
a se abate de la chestiune sau a ieşi din chestiune, a divaga: d. prezident ... nu permite oratorului să iasă
a se abate de la chestiune din cestiune.CAR.
a abdica de la datorie a abdica de la datorie, a-şi încălca, a nu-şi îndeplini îndatoririle.
a aborda o temă (sau o chestiune, o problemă, un subiect), a lua în discuţie o temă (sau o chestiune, o
a aborda o temă problemă, un subiect): oratorul a abordat o temă prea grea pentru puterile sale.CAR.
a accepta cu ochii închişi (sau orbeşte) (ceva), a accepta fără chibzuială (ceva): credea, oare, ... că am să
a accepta cu ochii închişi accept totul orbeşte? CEZAR.P.
accident de teren accident de teren, neregularitate a solului.

acesta mi-i plugul acesta mi-i plugul, aşa mi-e sortit, aşa mi-e scris: trebuie să mă duc mort, copt, că acesta mi-i plugul.CR.
a acoperi cheltuielile a acoperi cheltuielile, a face faţă cheltuielilor: cu ce să acopăr cheltuielile drumului? REBR.
a acoperi cu ţărînă (pe cineva), a îngropa (pe cineva): cînd pe dînsa cu ţărnă-a coperit-o, părea că lumea-
a acoperi cu ţărînă i neagră.EM.
a acoperi retragerea, a proteja trupele silite să se retragă: dumneata, căpitane, acoperă-ne
a acoperi retragerea retragerea.CEZAR.P.
a acoperi terenul a acoperi terenul, (sport ) a fi activ pe toată suprafaţa terenului de joc.
a i se acri (cuiva), a se sătura, a i se urî (cuiva): şi, pe urmă, drept să-ţi spui, mi s-a cam acrit de
a i se acri dumnealor.CAR.
a acţiona în judecată a acţiona în judecată (sau în justiţie) (pe cineva), a da în judecată (pe cineva).
acu-i acu acu-i acu, (pop. ) acum este momentul decisiv: ei, Cătălin, acu-i acu ca să-ţi încerci norocul.EM.

acum ori niciodată acum ori niciodată, aceasta e ultima şansă: acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă.MUREŞANU .
acum (vre)o săptămînă (sau lună, două zile, trei ani etc.), în urmă cu (vre)o săptămînă (sau lună, două
acum o săptămînă zile, trei ani etc.): trecuse pe la ei acum vreo două luni.CĂL.
a se adapta la mediu a se adapta la mediu, a se acomoda cu ambianţa, cu împrejurările.
adevărul adevărat sau adevărul gol-goluţ, adevărul pur şi simplu, purul adevăr: să mă trăsnească,
adevărul adevărat boierule, dacă nu-ţi spui adevărul gol-goluţ! SAD.
adio şi n-am cuvinte! adio şi n-am cuvinte!, (fam. ) nu-mi pasă că pleci supărat!
adio şi-un praz verde! adio şi-un praz verde!, (glumeţ ) puţin îmi pasă!
a se adînci (sau a se cufunda) în gînduri, a gîndi adînc, profund (făcînd abstracţie de realitate): se
a se adînci în gînduri cufundase în gînduri şi nu mai auzea, nici nu mai vedea, nimic împrejur.VLAH.
a administra o probă a administra o probă, (jur. ) a folosi o probă într-un proces.
a adormi cu vorbe dulci a adormi cu vorbe dulci (sau mieroase) (pe cineva), a înşela, a duce cu preşul (pe cineva).
a adormi de veci a adormi (somnul cel) de veci, a deceda, a muri, a răposa.
a adormi întru Domnul a adormi întru Domnul, a muri creştineşte.
a adormi vigilenţa a adormi vigilenţa (cuiva), a distrage atenţia (cuiva), a îmbrobodi (pe cineva).
aducător aminte aducător aminte, care reaminteşte; comemorativ.
a(-şi) aduce aminte, a(-şi) aminti, a(-i) reveni în memorie: de ochii tăi cei plini de-amor aminte mi-am
a aduce aminte adus.EM.
a aduce cu ... a aduce cu ..., a semăna cu ...: s-aduc cu tine mi-este toată fala.EM.
a aduce cu cangea (sau cu anasîna, cu de-a sila, pe sus) (pe cineva), a aduce cu forţa (pe cineva): l-au
a aduce cu cangea prins în munţi şi l-au adus pe sus.SAD.
a aduce folos a aduce folos, a folosi; a fi folositor, a aduce cîştig: ce folos ţi-ar aduce plecarea mea? CEZAR.P.
a aduce (sau a purta) ghinion (sau nenoroc), a fi de rău augur, a fi nefast: pisică neagră! pftiu drace! asta-
a aduce ghinion ţi aduce ghinion! ARGHEZI.
a aduce la acelaşi numitor , 1) (mat. ) a transforma două sau mai multe fracţii cu numitor diferit în fracţii
echivalente cu numitor identic; 2) (fig. ) a egaliza în mod forţat, a judeca nediferenţiat, a plafona; 3) (fig. ) a
pune de acord puncte de vedere deosebite: cum să aduci la acelaşi numitor atîtea păreri ce se bat cap în
a aduce la acelaşi numitor cap? VLAH .
a aduce la cale (sau la calea cea bună) (pe cineva), a îndrepta purtarea cuiva, a cuminţi (pe cineva):
degeaba l-au luat cu binişorul, degeaba l-au bătut ca pe hoţii de cai, degeaba au dat slujbe la biserică; la
a aduce la cale calea cea bună tot nu l-au putut aduce.SAD.
a aduce la cunoştinţa (sau la cunoştinţă) cuiva, a informa pe cineva despre ceva, a încunoştiinţa: m-a
a aduce la cunoştinţa cuiva trimis ... să aduc la cunoştinţa Măriei Voastre că el, cică, poate să vă facă podul.CR.
a aduce la cunoştinţa publică a aduce la cunoştinţa publică, a face public; a da publicităţii.
a aduce la (buna sau dreapta) cunoştinţă (pe cineva), a ajuta (pe cineva) să înţeleagă, să priceapă, să
a aduce la cunoştinţă cunoască: pe nebunul nu-l aduci la cunoştinţă.PANN.
a aduce la disperare (pe cineva), a exaspera (pe cineva): ai să mă aduci la disperare cu pretenţiile
a aduce la disperare tale.GALA .
a aduce la (sau întru) îndeplinire (sau împlinire), a împlini, a pune în aplicare, a executa: am adus întru
a aduce la îndeplinire îndeplinire tot ceea ce ne-aţi poruncit.CR.
a aduce la masă a aduce (sau a duce) la masă (ceva), a servi mesenilor o mîncare sau o băutură.
a aduce la potecă a aduce la potecă (pe cineva), (reg. ) a îndrepta purtarea (cuiva): eu tot am să-l aduc la potecă.POP.
a aduce la prochimen (pe cineva), (înv. ) a aduce pe calea cea bună (pe cineva): dac-ai vrea tu să-l aduci
a aduce la prochimen la prochimen ... sara ... cînd îţi despleteşti părul ... ştii? ... tertip femeiesc.AL.
a aduce (sau a chema, a readuce) la realitate (pe cineva), a ajuta, a face pe cineva să vadă adevărata faţă
a aduce la realitate a lucrurilor: lumina gălbuie, neputincioasă, îi readuse la realitate.REBR.
a aduce la (sau în, întru) săvîrşire (sau săvîrşit), (înv. ) a săvîrşi, a pune în aplicare: încheind un tractat
a aduce la săvîrşire ... nu-l putu aduce în săvîrşire.NEGR.
a aduce lumină a aduce lumină (într-o chestiune), a clarifica, a lămuri, a limpezi, a lumina (o chestiune).
a aduce mulţumire(a) (sau mulţumiri (le)) (cuiva), a mulţumi (cuiva): aduc mulţumirile mele d-lui
a aduce mulţumire Pătîrlăgeanu pentru solicitudinea generoasă ce arată.CAR.
a aduce noră pe cuptor, a se însura: într-o bună dimineaţă, feciorul mamei îi şi aduce o noră pe
a aduce noră pe cuptor cuptior.CR.
a aduce noroc a aduce (sau a purta) noroc, a fi de bun augur.
a aduce o atingere a aduce o atingere (cuiva), a cauza prejudicii morale (cuiva), a jigni, a insulta (pe cineva).
a aduce parola a aduce (sau a bate) parola, (reg. ) a cădea la învoială.
a aduce pîrgă a aduce pîrgă (pe cineva sau ceva), a aduce prinos, ofrandă (pe cineva sau ceva).
aducere aminte, 1) (înv. ) rememorare, comemorare: timpuri de aducere-aminte glorioasă. BĂLC. ; 2)
aducere aminte amintire: aducerile-aminte pe suflet cad în picuri.EM.
aducere la împlinire (sau la îndeplinire), îndeplinire, executare: de aducerea la îndeplinire a acestei
aducere la împlinire misiuni, răspunzi dumneata.SAD.

a (o) aduce (bine) (din condei) sau a învîrti condeiul, 1) a vorbi (sau a scrie) meşteşugit, cu eleganţă, cu
fineţe, cu talent: ei, bravos! aici a adus-o bine! CAR. ; 2) a răsuci fraza cu isteţime; a se descurca; a fi abil,
a aduce diplomat: dumneavoastră învîrtiţi condeiul, şi, cînd vreţi, faceţi din alb negru şi din negru alb.CR.
a aduce un prejudiciu a aduce un prejudiciu (cuiva), a prejudicia (pe cineva).

a aduce veste a aduce (o) veste, a veni cu o noutate; a vesti: o coţofană fără ocupaţie a adus o veste-n goană.TOP.
a aduce (sau a deschide) vorba despre ..., a orienta discuţia spre ..., a pomeni despre ...: după ce-au golit
a aduce vorba despre ... cîteva pahare, Iorgu a adus vorba şi despre pămînturile din luncă.GALA.
a adulmeca o primejdie a adulmeca o primejdie, a presimţi, a intui, a mirosi apropierea unui pericol.
a adulmeca vînatul a adulmeca vînatul, (despre cîini), a simţi, a recunoaşte urmele vînatului.
a se aduna ca la mort a se aduna (sau a veni) ca la mort, a se aduna (sau a veni) în număr mare.
a se aduna (sau a se strînge, a veni) ca muştele la miere, a se aduna în număr foarte mare acolo unde sînt
a se aduna ca muştele la miere şanse de profit.
a aduna dovezi, a strînge probe: cinci ani a căutat şi adunat dovezi că pădurea fusese a
a aduna dovezi bunicilor.CEZAR.P.
a-şi aduna gîndurile a-şi aduna gîndurile, a-şi limpezi gîndurile.
a-şi aduna minţile a-şi aduna minţile, a se concentra.

a aduna pe făraş a aduna (sau a strînge) pe făraş (sau cu făraşul) (pe cineva), (fam. ) a bate măr, a lăsa lat (pe cineva).
adus de spate adus de spate, gîrbovit: vîrsta i se ghicea numai din alura trupului, uşor adus de spate.CEZAR.P.
adus din meşteşug adus din meşteşug, meşteşugit.
a aduce dobîndă, a produce beneficiu, cîştig, profit: pusă la bancă, moştenirea îi aducea destulă dobîndă
a aduce dobîndă ca să aibă din ce trăi.GALA.
afară de ... (în) afară de ..., fără a mai socoti şi ...
afară de cazul ..., cu excepţia situaţiei în care ...: peste cifra de 30.000 [de] oameni ... nu se va face ...,
afară de cazul ... afară de cazul vreunei înţelegeri prealabile cu sublima Poartă.URIC.
afară de rînd (sau de orînduială) sau afară din rînduială (sau din cale) sau din cale afară, 1)
extraordinar, neobişnuit: Despot, înzestrat cu însuşirile unui personaj afară de rînd.AL. ; 2) exagerat, greu
de crezut, de acceptat; peste măsură de ..., neobişnuit de ...; prea (de tot); foarte: o babă bătrînă a avut un
afară de rînd singur fecior, dar acesta era rău din cale-afară.POP.
afară numai dacă ..., doar dacă ...: spre ziuă om pleca şi noi, afară numai dacă nu s-o strica iarăşi
afară numai dacă ... vremea.POP.

a afla casa pustie a afla casa pustie, a nu găsi pe nimeni în casă: băiatul, ... cînd se întoarce îndărăt, află casa pustie.POP .
a afla chip (şi cale), a găsi o soluţie, a găsi mijlocul de a ...: aflase chip a se deslega pe nesimţite dintr-un
a afla chip lanţ.NEGR.
a afla groş pe groş a afla groş pe groş, a descoperi comori, averi nemăsurate.
a se afla în impas a se afla (sau a se găsi) în impas, a fi în dificultate, a fi la ananghie.
a se afla în plasa cuiva a se afla în plasa cuiva, (la întrecerile sportive) a fi imediat în spatele adversarului.
a se afla în treabă sau a-şi face (de) treabă (cu ceva), 1) a-şi găsi de lucru (cu ceva), a-şi trece timpul (cu
ceva): cu pipa treabă-şi face şi pe mini-mă lasă-n pace.POP. ; 2) (fam. ) a se amesteca de formă într-o
a se afla în treabă discuţie: că bine zici! deschise şi el gura, numai ca să se afle în treabă.POP.
a nu-şi (mai) afla locul sau a nu-l (mai) ţine locul (pe cineva), a nu (mai) avea astîmpăr, odihnă; a fi
a nu-şi afla locul nerăbdător: de-amar năvalnic n-o mai ţine locul.COŞBUC.

a-şi afla moartea a-şi afla moartea, a muri: tătîne-său a plecat cu oastea şi şi-a aflat moartea pe meleaguri străine.POP.
a afla o codiţă cuiva, a-i găsi cusururi cuiva: ba unul nu-i place, ba altul e prea urît, ba că altuia altă ceva
a afla o codiţă cuiva îi lipseşte ... ; mai în scurt, fiecăruia îi afla cîte-o codiţă.POP.
a-şi afla omul a-şi afla omul, a-şi găsi naşul.
a nu-şi afla rost sau a nu (mai) avea (nici un) rost, 1) a nu-şi găsi locul, a nu avea astîmpăr: măi fîrtaţi,
nu-mi aflu rost. COŞBUC ; 2) a fi lipsit de sens; a fi inutil: n-are rost să te frămînţi atîta, că tot nu rezolvi
a nu-şi afla rost nimic!
a se afla (sau a fi) sub tipar, a se afla (sau a fi) în curs de tipărire; a se afla (sau a fi) în curs de apariţie:
a se afla sub tipar trei mari scrieri ale lui Bolliac ... sînt sub tipar.BĂLC.
a afla tîrgul şi ţara a afla tîrgul şi ţara, a afla, a şti toată lumea: am iubit-o numai seara, ş-au aflat tîrgul şi ţara.POP.
a-şi agonisi pîinea (sau hrana), a-şi cîştiga existenţa: muncea din răsputeri să-şi agonisească pîinea cea
a-şi agonisi pîinea de toate zilele.POP .
ai carte, ai parte ai carte, ai parte, 1) ai acte, ţi se recunosc drepturile; 2) ai trecut prin şcoli, te bucuri de respect.
ai casei, membrii familiei: a făcut Noe o corabie mare-mare de tot, de a încăput el, ai casii şi tot felu de
ai casei lighioane.POP.
aici ..., aici ... aici ..., aici ..., cînd şi cînd, acum ..., acum ...: aici rîde, aici plînge .
aici e aici aici e aici, aici e (toată) dificultatea, greutatea.
ai noştri ai noştri, partizanii (noştri) politici: trăiască ai noştri, d-le Iancule! CAR.
ai să mi-o plăteşti ! ai să mi-o plăteşti (scump)!, vei da socoteală, vei pătimi pentru ce mi-ai făcut!
ai să vezi tu! ai să vezi tu!, ai să mi-o plăteşti!
a-l ajunge băutura a-l ajunge băutura (sau vinul, ţuica) (pe cineva), a fi beat criţă.
a ajunge ca o scoică a ajunge ca o scoică, (reg. ) (despre oameni) a deveni foarte slab, numai piele şi oase.
a ajunge cruce namiaz, (pop .; despre soare) a ajunge în punctul cel mai înalt al bolţii cereşti: cît a ajuns
a ajunge cruce namiaz cruce namiaz, cică [soarele] trei zile încheiate a rămas pe cer de-a privit-o.POP.
a nu-i ajunge (nici) cu prăjina (sau cu strămurarea) la nas (cuiva), a fi foarte îngîmfat: înfumuraţi de nu
a nu-i ajunge cu prăjina la nas le mai ajunge cineva cu strămurarea la nas.ISP.
a se ajunge (sau a ajunge pe cineva) cu tîrgul, a se învoi din preţ, a cădea la învoială: ţi-oi da treizeci; -
a se ajunge cu tîrgul încă mai mult pînă mi-i ajunge cu tîrgul.NEGR.
a(-i) ajunge cuţitul la os (cuiva), a ajunge la limita răbdării, a nu mai putea îndura: dacă ajunge cuţitul la
a ajunge cuţitul la os os şi petreci ca cînele în car, tră [i]eşte ca v [i]ermele în rădăcina hreanului.NEGR.
a ajunge de clacă, a ajunge de batjocură: sărmanu! [bărbatu-meu] o ajuns de clacă, de cînd cu
a ajunge de clacă prefăcăturile aceste nouă! AL.
a ajunge departe a ajunge departe, a reuşi în viaţă: cine se scoală devreme, departe ajunge .
a ajunge (sau a fi, a se face, a rămîne etc.) de pomină (sau de pomina lumii), (fam. ), a se face de rîs, a
a ajunge de pomină ajunge de poveste, a deveni proverbial: dacă mai repetă una la fel, ajunge de pomină.CEZAR.P.
a ajunge (sau a fi, a se face, a rămîne) de poveste (înv. ) sau a fi întru poveste, (pop. şi fam. ) a ajunge
(sau a fi, a se face, a deveni) cunoscut, renumit, vestit (mai ales prin fapte reprobabile); a-i merge vestea; a
a ajunge de poveste se face de rîs: nu era să se facă de poveste amîndoi ca să-i rîză.PANN.
a ajunge (sau a face pe cineva) din cal măgar, a se compromite, a decădea: apoi nu mă faceţi din cal
a ajunge din cal măgar măgar, că vă veţi găsi mantaua cu mine.CR.
a ajunge din urmă a ajunge (sau a prinde) din urmă (pe cineva), a recupera distanţa care îl separă de cineva.
a ajunge în cap a ajunge în cap, a se sfîrşi, a se termina.
a ajunge în mîini bune a ajunge în (sau pe) mîini bune, 1) a ajunge în mîini sigure; 2) a avea parte de o o îngrijire atentă.
a ajunge (sau a se duce, a se trezi) în oţelele puştii, a ajunge, a ieşi în bătaia puştii: te dau în oţelele puştii
a ajunge în oţelele puştii vrunui vînător.ISP.
a ajunge (sau a fi, a se afla) în vîrful piramidei, a ajunge (sau a fi, a se afla) în fruntea ierarhiei; a parveni
a ajunge în vîrful piramidei pînă la cea mai înaltă treaptă.
a nu ajunge (nici) la călcîie pe cineva sau a nu ajunge (nici) la degetul mic al cuiva, a fi inferior cuiva:
a nu ajunge la călcîie pe cineva în cît se atinge de dreapta judecată ... nu mă ajungi nici la călcăie.AL.
a ajunge la cociorvă a ajunge la cociorvă, (reg. ) a ajunge la bătaie (cu cociorva).
a ajunge la covrigi a ajunge la covrigi, (fam. ) a sărăci de tot.
a ajunge (sau a ieşi) la (un) liman (sau mal) sau a ajunge (sau a atinge) limanul (sau malul), 1) a ieşi cu
a ajunge la liman bine dintr-o încurcătură, dintr-o primejdie; 2) a atinge ţinta dorită.
a ajunge la maidan a ajunge la maidan, a izbuti, a reuşi.
a ajunge la majorat a ajunge la majorat, a atinge vîrsta majoratului.
a ajunge la mucuri de ţigări a ajunge la mucuri de ţigări, (fam. ) a nu (mai) avea nici bani de ţigări, a sărăci.
a ajunge la nazarul cuiva a ajunge la nazarul cuiva, a cîştiga bunăvoinţa cuiva.
a ajunge la o înţelegere a ajunge la o înţelegere (cu cineva), a cădea (după îndelungi tratative) la învoială (cu cineva).
a ajunge la preţ a ajunge la (mare) preţ, a fi căutat, apreciat.
a ajunge (sau a veni) la putere (sau la guvern), a prelua puterea (politică): fiecare [partid] cînd vine la
a ajunge la putere putere dă în judecată pe celălalt.CAR.
a ajunge (sau a se vedea, a aduce pe cineva, a lăsa pe cineva) la (sau în) sapă de lemn, a (se) ruina: a pus
a ajunge la sapă de lemn înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute pricină şi să mă aducă în sapă de lemn.CR.
a ajunge la saturaţie, 1) a satura; 2) (fig .) a nu mai putea suporta, a fi sătul pînă peste cap, a i se acri, a se
a ajunge la saturaţie sătura: gata!, taci din gură! am ajuns la saturaţie!
a ajunge la tibişir, a rămîne fără bani (la jocul de cărţi); a ajunge să joace pe datorie: ajunsese la tibişir,
a ajunge la tibişir datora vreo două sute.VLAH.
a ajunge la tinichea, 1) a se îmbăta: aşa e omul: un ciocan, încă unul, ş-al treilea, pînă ajungi la
a ajunge la tinichea tinichea.DELAVR. ; 2) a fi tinichea.
a ajunge la un compromis a ajunge la un compromis (cu cineva), a ajunge, prin concesii reciproce, la o înţelegere (cu cineva).
a ajunge (sau a se găsi, a se afla) la un (sau într-un) punct mort, a ajunge (sau a se găsi, a se afla) în
a ajunge la un punct mort impas: discuţia se afla într-un punct mort.GALA.
a(-i) ajunge la urechi (ceva cuiva), a auzi (întîmplător) (despre ceva): mi-ajunsese şi mie la urechi zvonul
a ajunge la urechi despre divorţul Elvirei.CĂL.
a ajunge la vreme a ajunge la vreme, a nu întîrzia: ce-a făcut, ce-a dres, destul că a ajuns la vreme în sat.REBR.
a-l ajunge oboseala (pe cineva), a fi peste măsură de obosit, a fi epuizat: ce vrei? după trei zile de nesomn,
a-l ajunge oboseala l-a ajuns şi pe el oboseala.VLAH.
a ajunge obraz, a ajunge persoană însemnată: multă sudoare îi scăldase mădularile pîn-ajunsese obraz cu
a ajunge obraz ale lui.DELAVR.
a ajunge o căzătură a ajunge o căzătură, a ajunge o haimana; a fi în ultimul hal de mizerie, de degradare morală.
ajunge o măciucă (sau un ciomag, o bîtă) la un car de (ori cu) oale, nu-i nevoie de prea mare efort pentru
ajunge o măciucă la un car de oale a distruge ceva.
a ajunge pînă la adînci bătrîneţi a ajunge (sau a trăi) pînă la adînci bătrîneţi, a trăi foarte mulţi ani.
a ajunge rău a ajunge rău, a decădea: de cu mine te luai, aşa rău nu ajungeai. POP.
a ajunge slugă la dîrloagă a ajunge slugă la dîrloagă, a cădea din lac în puţ.
a-l ajunge somnul a-l ajunge somnul (pe cineva), a adormi.
ajuns la minte ajuns la minte, matur, copt.
a ajuns oul mai cu minte decît găina a ajuns oul mai cu minte decît găina, copiii se cred mai înţelepţi decît părinţii.
a ajuns timpul, a venit vremea: dacă a ajuns timpul să ia frate pe soră, Dumnezeu nu o să mai
a ajuns timpul plouă.POP.
alaltăieri-seara sau alaltăieri-seară, în timpul serii de alaltăieri; alaltăseară: domnul Ghiţă Samson,
alaltăieri-seara primarele tîrguşorului nostru, alaltăieri-sara se simţea foarte singur.SAD.
alandala coconare alandala coconare, (fam. ) vrute şi nevrute.
alături cu ... alături cu ..., lîngă ..., alături de ...
albă, neagră, asta este albă, neagră, asta este, ce-i făcut, e bun făcut.

alb ca helgea alb ca (sau cum e) helgea, (reg. ) alb ca zăpada: cămeşuice cusute cu bibiluri şi albe cum îi helgea.CR.
alb ca zăpada alb ca zăpada, alb imaculat.
alb-coliliu sau albă-colilie, (despre păr) complet alb: bătrîn ... rumen la faţă ..., mustaţa şi sprîncenele
alb-coliliu albe colilie.GHICA.
a-i albi ochii a-i albi ochii (cuiva), a aştepta mult şi bine.
albul ochiului albul ochiului, sclerotică.
albul zilei albul zilei, zori de zi: nu începuse a se arăta albul zilei.ISP.
al dracului (sau al naibii) (de ...), 1) grozav, teribil (de ...): şampania era rece şi bună, al naibii de bună!
al dracului SL. ; 2) foarte rău; îndrăcit: de atunci lupul e al dracului.POP.
a se alege brînza din zer a se alege brînza (sau urda) din zer, a se alege binele de rău.
a se alege cu ..., a cîştiga (ceva), a avea un beneficiu, un profit: nu m-am jurat? n-am plîns? cu ce m-am
a se alege cu ... ales? CAR.
a se alege cu o papară a se alege cu o papară (de la cineva), a fi certat cu asprime (de cineva).
a nu se alege făina din tărîţe a nu se alege făina din tărîţe, (reg. ) a nu putea deosebi cîştigul de pagubă.
a se alege la un (sau într-un) fel, a ajunge într-o situaţie clară; a se clarifica, a se lămuri (lucrurile): abia
a se alege la un fel aştept să se aleagă într-un fel şi să se mîntuie.POP.
a alege neghina din grîu a alege neghina din grîu, (fig .) a despărţi binele de rău.

a nu se (mai) alege (sau a nu mai rămîne) nici (sau decît) praf (sau praful, praful şi pulberea), a nu mai
a nu se alege nici praf rămîne nimic, a fi complet distrus, irosit, risipit, înlăturat: nu se mai alese nici praful de dînsa.ISP.
a nu se (mai) alege nimic (din cineva sau ceva), 1) a nu mai rămîne nimic (din cineva sau ceva); a se risipi,
a se distruge; a se face una cu pămîntul: pe loc te-ar şi face turtă, că nimic nu s-ar alege din tine.POP. ; 2)
a nu se alege nimic a nu realiza nimic (în viaţă): nu s-a ales nimic de capul lui.
a alege pe sprînceană a alege pe sprînceană, a selecta ce pare a fi maibun.
a (nu) se alege (sau a (nu) rămîne) (decît) praf(ul) (sau praf(ul) şi pulbere(a), sau praf(ul) şi cenuşă,
praf(ul) şi ţărînă) (de cineva sau de ceva), a fi zdrobit, nimicit, ucis; a nu mai rămîne nimic (din cineva sau
a se alege praf ceva): praf şi ţărînă rămase şi din fata cea mai mare a zmeului.ISP.
a se alege (numai) scrumul (şi fumul) (sau scrumul şi cenuşa, fum şi scrum, scrum şi cenuşă) (din ceva
sau din cineva), a se distruge (prin foc), a nu mai rămîne nimic (din ceva sau din cineva): mai bine le dăm
a se alege scrumul foc, să se aleagă scrum şi cenuşă din tot neamul lor!REBR.
a-şi alerga (sau a-şi juca) calul, (fig .) a-şi face mendrele: ştiu eu năzdrăvănii de-ale spînului; şi, să fi vrut,
a-şi alerga calul de demult i-aş fi făcut pe obraz, dar lasă-l să-şi mai joace calul.CR.
a alerga ca un purice potcovit a alerga ca un purice potcovit, a merge foarte încet.
a alerga (sau a umbla) cu limba scoasă (după ceva sau după cineva), a căuta cu orice preţ (să obţină ceva
sau să găsească pe cineva): după ce umblase vreo trei luni cu limba scoasă să încapă pe la vreo gazetă,
a alerga cu limba scoasă intrase conţopist la primărie.CAR.
a alerga cu sufletul la gură a alerga cu sufletul la gură (sau într-un suflet), a fugi foarte repede, abia mai respirînd.
a alerga după fuste a alerga (sau a umbla) după fuste, a fi afemeiat.
a alerga pămîntul a alerga pămîntul, a străbate lumea în lung şi în lat.
a ales pîn-a cules a ales pîn-a cules, a ezitat pînă n-a mai avut ce alege.
a(-şi) alina amarul, a face orice pentru a(-şi) potoli, a(-şi) uşura durerea, necazul, suferinţa: şi amaru-şi
a alina amarul alina, şi din fluier el doinea.POP.
al nouăsprezecelea cer, culme a fericirii, a măririi, a preţuirii: l-am rîdicat în fantasia mea pînă la al
al nouăsprezecelea cer nouăsprezecelea cer! AL.
alta e (sau era) pozna! sau pozna e (sau era) alta!, altul e (sau era) baiul, necazul!: acu, pozna era alta!
alta e pozna! Sfîntu Petru nu-l putea primi pe păun în sfînta biserică.POP.
altă făină se macină acum la moară!, s-a schimbat (în bine) rostul vechilor lucruri: bădiţa Vasile mă pune
altă făină se macină acum la moară! să ascult pe alţii şi - altă făină se macină acum la moară! CR.
altă gîscă-n ceea traistă (asta-i) altă gîscă-n ceea (sau în altă) traistă, (asta-i) cu totul altceva, (asta-i) altă mîncare de peşte.
alte cele(a), (pop. ) altceva, alte treburi: Domnul nostru ne-a chemat ieri la lucru, iar eu, avînd alte cele pe
alte cele acasă, mi-am trimes nevasta.POP.

alt nimic alt(a) nimic(ă) sau nimic(ă) alt(a), (înv. ) nimic altceva: nu le dă platoşe ..., nice altă nemică.VARLAAM.
a se aluneca cu mintea a se aluneca cu mintea, (reg. ) a-şi pierde judecata: o face pe femeie să se alunece cu mintea.CR.
a amăgi foamea a(-şi) amăgi (sau a(-şi) înşela) foamea, a mînca te miri ce şi mai nimic.

am cinstea să ... am cinstea să ... (sau a ..., de a ...), am onoarea să ...: cu domnul Ghiftuiu am cinstea să vorbesc? AL.
a ameninţa din şold a ameninţa din şold, (reg. ) a şchiopăta.
a se amesteca în borşul cuiva a se amesteca (sau a se băga) în borşul (sau în terciul) cuiva, a se amesteca în treburile cuiva.
a se amesteca în toate ca sarea-n bucate a se amesteca în toate ca sarea-n bucate, a se băga în treburi care nu îl privesc.
a amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga a amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga, a îndruga verzi şi uscate; a vorbi fără şir, a spune nerozii.
am onoarea ! am onoarea (să vă salut)!, sînt onorat să vă întîlnesc (şi să vă salut)!
an cu an an cu an, cu fiecare an ce trece: iară flamura cea verde se înalţă an cu an.EM.
anul vechi anul vechi, anul care s-a încheiat.
apă chioară, 1) apă curată; 2) băutură sau mîncare excesiv diluată: ăsta nu-i borş, ci apă chioară ; 3) (fig. )
apă chioară vorbe goale: pe peron, domul deputat a ţinut un lung discurs: apă chioară!
apă de ploaie apă de ploaie, (fig. ) vorbe goale, palavre, baliverne.
a apăra cu pieptul a apăra cu pieptul (ceva), a apăra cu mîinile goale (ceva); a apăra cu riscul vieţii (ceva).
a aplana un conflict a aplana un conflict, a atenua, a potoli, a soluţiona un conflict.
a apleca (sau a înclina) balanţa (sau cîntarul) în partea (sau în favoarea) cuiva, a ţine partea cuiva, a
a apleca balanţa în partea cuiva părtini pe cineva.
a aplica o pedeapsă corporală a aplica o pedeapsă corporală (cuiva), a bate (pe cineva).
a aplica (sau a suferi) rigorile legii, a pedepsi (sau a fi pedepsit) potrivit legii: prins asupra faptului, a fost
a aplica rigorile legii judecat în regim de urgenţă, suferind neîntîrziat rigorile legii.GALA.
apoi cum? apoi (sau păi) cum?, desigur, se înţelege de la sine: şi ăl plug îşi are-a lui; păi cum? fireşte! POP.
a aprinde butoiul cu pulbere a aprinde butoiul cu pulbere, a declanşa un conflict.
a i se aprinde (sau a-i sfîrîi) (cuiva) călcîiele (sau inima) (după cineva), a se îndrăgosti (de cineva): fetei şi
a i se aprinde călcîiele lui Ipate au început a le sfîrîi inima unul după altul.CR.
a-şi aprinde paie (sau (reg. ) scaii) în cap, a-şi atrage nemulţumirea cuiva; a-şi găsi beleaua: văzînd că mi-
a-şi aprinde paie în cap am aprins paie-n cap cu asta, am şterpelit-o de acasă.CR.

a-şi aprinde poalele a-şi aprinde poalele, (înv. ) a se face foc şi pară: Duca-Vodă ... să tulbură tare şi-ş aprinsă poaleli.NEC.
a se apropia (sau a se strînge, a ajunge) funia de (sau la) par (sau stejar, ţăruş), 1) a îmbătrîni; a-şi
aştepta moartea: mă simţesc mai slab ... s-apropie funia de par.SAD. ; 2) a se apropia scadenţa unei datorii,
a se apropia funia de par termenul limită al unei obligaţii.
a-l apuca (sau a-l cuprinde, a-l prinde) ameţeala (pe cineva) sau a-i veni ameţeala (sau cu ameţeală)
(cuiva), 1) a ameţi; 2) (fig. ) a nu mai putea accepta, suporta, tolera ceva; a fi foarte afectat de ceva: copleşit
a-l apuca ameţeala de avalanşa insultelor, simţea că-l apucă ameţeala.CEZAR.P.
a (o) apuca (sau a o lua) cu gura înainte, a se grăbi să răspundă, a nu lăsa pe altcineva să vorbească: aşa
a apuca cu gura înainte eşti tu, mereu o iei cu gura înainte!
a apuca de coadă ceva sau a încăleca pe coada calului, 1) a începe o treabă de la sfîrşit, anapoda; 2) a
a apuca de coadă ceva pune coadă la secure.
a apuca (sau a prinde, a cuprinde, a ţine) de mijloc (pe cineva), a trece braţul în jurul taliei cuiva: haide,
a apuca de mijloc prinde-mă mai bine de mijloc.COŞBUC.
a apuca (sau a prinde) de obraz (pe cineva), (înv. şi reg. ) a face pe cineva să treacă drept mincinos:
a apuca de obraz îndată o apucau de obraz baba şi cu fiică-sa.CR.
a-l apuca furiile a-l apuca (toate) furiile (sau toţi dracii) (pe cineva), a turba de furie, a vedea roşu (înaintea ochilor).
a(-l) apuca (sau a(-l) lua) groaza (sau groază, cu groază) (pe cineva), a fi cuprins de groază, a se îngrozi:
a apuca groaza m-a luat groază, cînd am trecut pe lîngă lan şi l-am văzut cîtu-i de mare.CR.
a-l apuca (sau a-l lua, a-l prinde, a-i veni) hachiţele (sau bîzdîcul, năbădăile, năvîrliile, pandaliile) (pe
cineva), a-l apuca (sau a-l lua, a-l prinde) poftele, toanele, istericalele (pe cineva); a face o criză (de isterie,
a-l apuca hachiţele de epilepsie).
a apuca hăisa a (o) apuca hăisa, a se abate de la linia (de conduită) cuvenită.
a o apuca (sau a o lua) înainte ca curva (cu) prăjina, a se arăta indignat, revoltat tocmai cînd se ştie cu
a o apuca înainte ca curva prăjina musca pe căciulă, pentru a nu da răgaz altora să-i facă imputări, reproşuri.
a apuca (sau a prinde, a strînge) (ca) în(tr-un) cleşte (pe cineva), 1) a strînge foarte tare, foarte bine (pe
cineva): de-odată se auzi: clamp! capcana se închise şi prinse laba lupului ca într-un cleşte.POP. ; 2) a
pune sula în coaste (cuiva), a prinde la strîmtoare, a încolţi (pe cineva): fiul craiului, văzîndu-se prins în
a apuca în cleşte cleşte, ... îi jură credinţă şi supunere.CR.
a o apuca la talpă sau a o lua la tălpi sau a-şi lua tălpile la spinare, a pleca repede, a fugi (de undeva), a
a o apuca la talpă o lua la picior: ar fi putut nenea Sandu să-şi ia tălpile la spinare.STANCU.
a-l apuca (sau a-l găsi, a-l trece) neputinţa (pe cineva), a se scăpa pe el: vărsase pe ea şi o trecuse
a-l apuca neputinţa neputinţa.M.CAR.
a-l apuca nervii a-l apuca nervii, a avea un acces, o criză de nervi.

a se apuca pe cap a se apuca pe cap, (înv. ) a se jura pe viaţă: se apucase pe cap înaintea divanului că-i este năpaste.LET.
a (o) apuca (sau a (o) lua) pe căi (sau pe cărări, pe drumuri) greşite sau a (o) apuca (sau a (o) lua) pe
a apuca pe căi greşite de lături, a-şi face de cap, a se destrăbăla, a se ticăloşi.
a (o) apuca pe drum(ul) (cel) bun (sau pe calea cea bună), a se cuminţi, a se îndrepta : vreau să mă-
a apuca pe drum bun mpac cu măria ta, că văd că n-apucasem pe drumul cel bun.POP.
a-l apuca pîrţagul a-l apuca pîrţagul (pe cineva), (pop. ) a-i sări muştarul (cuiva); a-şi ieşi din pepeni.
a-l apuca ploaia (sau furtuna, ninsoarea, viscolul) (pe cineva), a fi surprins de ploaie (sau de furtună, de
a-l apuca ploaia ninsoare, de viscol).
a apuca trenul a apuca trenul, a prinde trenul: am sosit tocmai la vreme ca să apuc trenul.CAR.
a(-şi) aranja ploile, (fam. ) a(-şi) rezolva problemele pe căi lăturalnice: caută şi aranjează-ţi singur ploile,
a aranja ploile băiete! STANCU.
a arăta bine a arăta bine (sau rău, ca dracul), a avea o înfăţişare (ne)plăcută, (ne)sănătoasă.
a arăta ca scos din cutie a arăta ca scos din cutie, (fam. ) a fi îmbrăcat foarte elegant, impecabil.
a arăta ca scos din raclă (sau din sicriu), 1) a avea o înfăţişare de muribund; 2) a avea o figură tristă, de
a arăta ca scos din raclă înmormîntare.
a-şi arăta călcîiele a-şi arăta călcîiele, a o lua la sănătoasa.
a-i arăta (cuiva) cîte parale face sfanţul, (reg. ) a-i dovedi (cuiva), în mod demonstrativ, valoarea unui
a-i arăta cîte parale face sfanţul lucru.
a-şi arăta coarnele a-şi arăta coarnele, 1) a lua poziţie de apărare; 2) a se obrăznici.
a arăta coltucul (cuiva), a refuza, a nu da nimic: zînele ... se rugară ca barim nucile cu hainele să le dea;
a arăta coltucul băiatul le arătă coltucul.ISP.
a-şi arăta colţii (sau dinţii, fildeşii, ghearele, măselele), 1) a deveni ameninţător: dar ia arată-le colţii, şi-
a-şi arăta colţii i vedea! NEGR. ; 2) a rîde cu gura pînă la urechi; a rînji; 3) v. a-şi scoate ghearele.
a-i arăta cotul a-i arăta cotul (cuiva), a refuza sfidător, batjocoritor (pe cineva); a-i întoarce spatele (cuiva).
a arăta cu degetul (pe cineva sau ceva), 1) a indica, a identifica (îndreptînd degetul în direcţia respectivă)
a arăta cu degetul (pe cineva sau ceva); 2) a acuza, a supune oprobriului public (pe cineva).
a se arăta cu ponos a se arăta cu ponos, (reg. ) a fi supărat: şede badea mînios şi s-arată cu ponos.POP.
a arăta cu (sau a pune în) scriptură, (înv. ) a scrie: minunile ce s-au fapt de dînsul fiind multe, nefiind
a arăta cu scriptură putinţă a le pune în scriptură.DOS.
a arăta drumul (cuiva), 1) a îndruma (pe cineva): a dăruit fata cu o gresie şi i-a arătat drumul pe unde ar
putea să se ducă.POP. ; 2) a alunga, a izgoni (pe cineva): şi l-a urecheat bine, arătîndu-i apoi
a arăta drumul drumul.POP.
a-şi arăta fasolele a-şi arăta fasolele, (pop. ) a rîde cu gura pînă la urechi; a rînji.
a-şi arăta (sau a(-şi) scoate) nasul (la iveală), (fam. ; despre oameni) a apărea, a se arăta (în treacăt)
undeva: de vreme ce le găseşti bune a-şi arăta nasul în coloanele „Convorbirilor“, publică-le sub numele
a-şi arăta nasul meu.AL.
a arăta pumnul (cuiva), a ameninţa (pe cineva): trebuie să ai un straşnic partid ... ca s-arăţi pumnul
a arăta pumnul stăpînirii.VLAH.
a arăta răceală a arăta răceală (cuiva), a trata cu răceală (pe cineva), a se purta distant, rece (cu cineva).
a arăta rea-voinţă a arăta rea-voinţă (cuiva sau faţă de cineva), a se purta cu ostilitate, răuvoitor (cu cineva).
a arăta uşa a arăta uşa (cuiva), a da afară (pe cineva).
a arde cu fierul roşu, 1) a cauteriza; 2) (fig. ) a fi neînduplecat, necruţător; a pedepsi exemplar; 3) (fig. ) a
a arde cu fierul roşu stigmatiza.
a arde de nerăbdare a arde de nerăbdare, a nu mai avea răbdare, a fi foarte nerăbdător.
arde focu-n paie ude arde focu-n paie ude, (despre sentimente) mocneşte, fără să se manifeste.
a arde gazul degeaba a arde gazul degeaba (sau de pomană), a pierde vremea, a tăia frunză la cîini.
a arde (sau a încinge, a frige) la inimă, a simţi o durere, o suferinţă puternică: foc la inimă mă-
a arde la inimă ncinge.POP.

a arde (sau a croi, a da, a lipi, a rade, a şterge, a trage) (cîteva) palme (sau o palmă, o scatoalcă)
(cuiva) sau a încasa (sau a lua, a primi) o palmă (sau o scatoalcă), a pălmui (pe cineva) sau a fi pălmuit:
a arde palme că-ţi trag palme, mă-nţelegi? CAR. ; Codrean palma zbici făcea şi trei palme îi rădea.POP.
are balta peşte are balta peşte, se găseşte din abundenţă.
are să (sau trebuie să) (mai) treacă (sau curgă) (multă) apă pe gîrlă (sau pe Dunăre, pe vale), se va
scurge sau va trebui să se scurgă mult timp: trebuie să mai treacă multă apă pe Moldova, pînă ce-i învăţa
are să treacă apă pe gîrlă tu atîtea şi-atîtea.SAD.
a arunca ancora a arunca ancora, a ancora.
a arunca banii pe fereastră a arunca (cu) banii pe fereastră (sau în stînga şi-n dreapta), a fi risipitor, a cheltui fără rost.
a arunca (sau a trînti) în faţă (sau în obraz) (ceva cuiva) sau a spune (sau a trînti, a zice) de la obraz
a arunca în faţă (ceva cuiva), a spune deschis, fără menajamente, în faţă, verde (ceva cuiva).
a se arunca (şi) în foc (pentru cineva), a face orice sacrificiu (pentru cineva), a-şi expune viaţa (pentru
a se arunca în foc cineva).
a se arunca în gura lupului a se arunca în gura lupului, a se expune primejdiilor.
a se arunca în partea cuiva a se arunca (sau a se da) în partea cuiva, a semăna cu cineva: s-a aruncat în partea mîne-sa.CR.
a arunca în pustie (pe cineva), (reg. ) a distruge, a nimici (pe cineva): să ardă curvele-n pară, să le-
a arunca în pustie arunce în pustie.POP.
a arunca în stradă a arunca în stradă (sau pe drumuri) (pe cineva), a scoate în stradă, a izgoni (pe cineva).
a arunca în temniţă a arunca în temniţă (pe cineva), a întemniţa (pe cineva).
a arunca în traista dinapoi a arunca în traista dinapoi, a trece cu vederea, a nu lua în seamă, a neglija.
a arunca moartea în ţigani a arunca (sau a băga) moartea în ţigani, a învinui pe nedrept pe cineva.
a arunca ocheade (cuiva), 1) a se uita pe furiş, cu coada ochiului (la cineva); 2) a arunca o privire
a arunca ocheade semnificativă (cuiva), a se uita cu înţeles (la cineva).
a(-şi) arunca ochii (sau privirea) asupra ... (sau spre ...), a se uita (întîmplător) la ..., a privi spre ...: cînd
a arunca ochii asupra ... aruncai ochii asupră-i, mi se păru că văd icoana din Santa Maria.AL.
a arunca ochii roată a(-şi) arunca ochii roată, a se uita de jur-împrejur.
a arunca o lumină (asupra ...), a lumina; a clarifica: [sistema filozofică] aruncă o puternică lumină
a arunca o lumină asupra teoriei evoluţiunii, atavismului, personalităţii etc.CAR.
a arunca o ochire a arunca o ochire (sau o ocheadă), 1) a arunca o privire; 2) a trage cu ochiul.
a arunca o vorbă a arunca o vorbă, a spune, într-o doară, ceva; a se amesteca într-o discuţie.
a arunca (sau a da, a zvîrli) (cu) praf (sau nisip, pulbere, şperlă, ţărînă) în ochi(i) (cuiva) sau (reg. ) a
da cu şperlă în ochii lumii, 1) a orbi pe cineva; 2) (fig. ) a încerca să inducă în eroare, să înşele (pe
a arunca praf în ochi cineva); a prezenta denaturat realitatea, adevărul.
a arunca un văl (sau vălul uitării) peste ... (sau asupra ...), a ascunde, a tăinui; a da uitării (în mod
a arunca un văl peste ... intenţionat): aruncă un văl asupra greşelelor, asupra crimelor lor.BĂLC.
a-şi arunca viaţa în şanţ, (înv. ) a-şi risca viaţa: trebuie să ne mirăm şi astăzi de orbul curagiu tineresc cu
a-şi arunca viaţa în şanţ care acei tineri, prin ţinuta lor, îşi aruncau viaţa în şanţ. BARIŢIU.
a arunca vorbe în vînt a arunca vorbe în vînt, a vorbi aiurea; a face afirmaţii necontrolate.
arză-te-ar focul!, (în blesteme) să dea Dumnezeu să te mistuie flăcările (iadului)!: frunză verde, mărăcine,
arză-te-ar focul! arză-te focul, pădure! POP .
a asculta cu toate urechile (sau cu zece urechi), a asculta cu mare atenţie: fata asculta cu toate
a asculta cu toate urechile urechile.ISP.
a asculta orbeşte a asculta orbeşte (de cineva), a asculta supus, fără a crîcni (de cineva).
a asculta teacă de pămînt, (reg. ) a asculta într-o tăcere desăvîrşită: ascultară teacă de pămînt acea
a asculta teacă de pămînt migală minunată de şuierături. DELAVR.
a asculta ţîncul pămîntului a asculta ţîncul pămîntului, (reg. ) a dormi profund.
a ascunde ac în miere a ascunde ac în miere, a strecura o intenţie rea într-un sfat bun; a băga intrigi.
a ascunde cuvîntul, (înv. ) a ţine secret, a se preface: craiul ... îmbla cu înşelăciune, ascunzînd
a ascunde cuvîntul cuvîntul.COSTIN.
a-şi ascunde gîndurile a-şi ascunde gîndurile, a-şi disimula intenţiile.
a se ascunde (sau a se piti) în gaură de şarpe, a se ascunde în locuri greu accesibile: să-l aducă chiar din
a se ascunde în gaură de şarpe gaură de şarpe.ISP.
a-şi asigura spatele a-şi asigura spatele, (mil. ) a proteja spatele armatei.
asta (sau aia) e altă căciulă!, asta (sau aia) e altceva!, asta (sau aia) e altă mîncare de peşte!: las-o p-aia!
asta e altă căciulă! aia-i altă căciulă! CAR.
asta e culmea ! asta e culmea (sau culmea culmilor)!, asta depăşeşte orice limită, orice închipuire!
asta-i altă mîncare de peşte asta-i altă mîncare de peşte, asta e cu totul altceva.
asta-i altă mînecă asta-i altă mînecă, asta-i altceva, asta-i altă mîncare de peşte.
asta-i buba! asta-i buba!, asta-i problema!, asta-i dificultatea!
asta-i încă una! asta-i încă una!, asta-i bună!
asta-i prea mult! asta-i prea mult! sau asta-i prea de tot!, (fam. ) asta nu se poate!, asta întrece orice măsură!
asta-i tot sau atîta(-i) tot, atît şi nimic mai mult: o azvîrliţi cu despreţ, zicînd: mă doare puţin capul, atîta
asta-i tot tot.CĂL.
asta le întrece pe toate! asta le întrece (sau le bate) pe toate!, asta-i prea de tot!
asta mai lipseşte! asta (sau atîta) mai lipseşte!, de parcă n-ar fi destul!
asta mai rămîne asta mai rămîne, asta mai e de făcut.
asta pune capac ! asta pune capac(ul) (sau vîrf) (la toate)!, asta întrece orice!, asta-i prea de tot!
astă-primăvară, în cursul primăverii trecute: cînd a fost astă-primăvară la mine, mi-a lăsat nişte
astă-primăvară cărţi.NEGR.
astă-seară, în timpul serii de astăzi; diseară: vai, ce lună şi ce bine! şi bădiţa nu mai vine ... ori maică-sa i-
astă-seară o fi dat astă-seară de cinat.POP.
astă-toamnă astă-toamnă, în toamna trecută: astă-toamnă era bine că-mi zicea mîndra: jupîne.POP.
astă-vară astă-vară (sau (pop. ) an-vară), în timpul verii trecute.
a(-şi) astîmpăra (sau a(-şi) potoli) foamea (sau setea), a mînca (sau a bea); a se sătura (de mîncare sau de
a astîmpăra foamea băutură): iar oamenii, crezînd că plouă cu apă, vor alerga acolo ca să-şi potolească setea.POP.
a astupa (sau a închide) gura cuiva, a împiedica pe cineva să vorbească, a tăia vorba cuiva: zicerea
a astupa gura cuiva „pardon“, care închide gura ghiontiţilor şi călcaţilor.NEGR.
aşa ceva aşa ceva, un lucru ca acesta: nici nu mai auzise pînă atunci de aşa ceva.ISP.
aşa colac!, ce noroc, ce baftă, ce chilipir (pe mine)!: domnul Ghiftuiu mă ... roagă să-l ieu ... aşa colac!
aşa colac! AL.
aşa e (sau ţi-e, ţi-a fost) povestea (?), (pop. şi fam. ) aşa stau lucrurile (?), aşa pui problema (?), asta e
aşa e povestea situaţia (?): aşa mi ţi-a fost povestea? zise el încetişor.ISP.
aşa-i cîntecul aşa-i cîntecul, asta este situaţia.
aşa îţi (îmi etc.) trebuie!, aşa meriţi (merit etc.), asta ţi (mi etc.) se cuvine: aşa i-a trebuit, dacă a lunecat
aşa îţi trebuie! pe nesimţite, tot mai adînc, în robie.VINEA.
aşa (sau acum) mai vii de-acasă, (fam. ) aşa mai înţeleg, acum ai devenit rezonabil, acum ne putem
aşa mai vii de-acasă înţelege: ia, acum mai vii de-acasă, fătul meu.CR.
aşa merge cîntecul aşa merge cîntecul, aşa se spune, aşa se zvoneşte.
aşa o fi aşa o fi, tot ce se poate, de ce nu?

aşa să ştii ! aşa să ştii (sau să ştiţi)!, să-ţi (sau să vă) fie clar, limpede!: aşa să ştiţi; nu mai dau pe datorie.STANCU.
aşa să trăiesc (să trăieşti etc.)!, 1) pe sănătatea mea (a ta etc.)!, aşa să-mi ajute (să-ţi ajute etc.)
Dumnezeu!: ia spune-mi, aşa să trăieşti, ce însemna libertinagiul ce văzui la masa cuvioşilor monahi?
aşa să trăiesc ! FIL.
aşa stă treaba aşa stă treaba, aşa se prezintă lucrurile, iată despre ce este vorba.
aşa ţi-e treaba? sau ţi-e treaba de aşa?, (reg. ) aşa stau lucrurile?: aşa ţi-e treaba? încă mă iei la trei
aşa ţi-e treaba? paralele? CR.
aşa ţi-i a ... (sau să ...), îţi vine uşor, îţi convine a ... (sau să ...): ţie, omule, aşa ţi-i a zice, că nu şezi în casă
aşa ţi-i a ... toată ziulica.CR.
aşa vine vorba aşa vine vorba, e un fel de a spune.

aşa vrea muşchiul meu aşa vrea muşchiul meu (al tău, al lui etc.), (arg. ) aşa vreau eu (tu, el etc.), aşa am eu (tu, el etc.) chef.
a se aşeza de (sau pe) mas sau a cădea la mas sau a rămîne cu masul, (înv. ) a petrece noaptea, a rămîne
a se aşeza de mas peste noapte: s-au aşezat acolo de mas.URECHE.

aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde! aşteaptă, murgule, să paşti iarbă verde!, mai rabdă, pînă-ţi vine apa la moară, pînă dă norocul peste tine!
a aştepta, ca mortul colacul a aştepta, ca mortul colacul, a aştepta cu nerăbdare, cu mare poftă.
a aştepta ca pe Hristos a aştepta ca pe Hristos (pe cineva), a aştepta ca pe ultima salvare (pe cineva).

a aştepta cu colaci calzi (sau cu plăcinte calde) (pe cineva), a-i face o primire deosebit de călduroasă
a aştepta cu colaci calzi (cuiva): nu-i el tocmai aşa de prost, ca să-şi închipuiască că îl aşteptăm cu colaci calzi! AL.
a aştepta (sau a lăsa) pînă se coace pietroiul, a-şi lua orice nădejde: aşteaptă dumneata pîn’ s-a coace
a aştepta pînă se coace pietroiul petroiul! POP.
a aşterne (sau a trînti, a culca, a da) la pămînt (sau pămîntului), a dărîma, a doborî; (p.ext. ) a omorî: o
a aşterne la pămînt trînteşte la pămînt şi-o ţine bine.CR.
a se aşterne ţărînii a se aşterne ţărînii, a se culca la pămînt; a cădea lat: cît e de lung, ... s-aşterne ţărînii.COŞBUC.
a atinge la coarda simţitoare (sau sensibilă) (pe cineva), a atinge în punctul sensibil (pe cineva); a măguli
a atinge la coarda simţitoare orgoliul cuiva; a sensibiliza (pe cineva).
a atinge la manşetă a atinge la manşetă (pe cineva), (arg. ) a da un bacşis (cuiva).
a-şi atinge (sau a-şi ajunge) scopul, a realiza ceea ce şi-a propus: dacă te vei putea sui pe vîrful acelui
a-şi atinge scopul deal, apoi poţi să zici că ţi-ai ajuns scopul.POP.
a-i atîrna de coadă (ceva cuiva), a-i scoate vorbe (cuiva): nu era aşa căscăund flăcăul acesta, şi pe
a-i atîrna de coadă nedrept îi atîrnau de coadă acest ponos ceilalţi argaţi din sat.ISP.
a atîrna de un fir de păr a atîrna de un fir de păr, a avea o poziţie, o situaţie precară.
a se atîrna ghimpii de cineva a se atîrna ghimpii de cineva, (pop. ) a fi beat.
a atîrna (sau a ridica, a pune) în furci (pe cineva), a spînzura (pe cineva): tatăl miresei ... a poroncit să-l
a atîrna în furci rădice degrabă din capul cinstei şi să-l puie în furci.POP.
atîta că ... atîta (numai sau doar) că ..., numai că ...
atîta (sau mare) pagubă! sau (atîta) pagubă (sau jaf) în ciuperci!, nu-i nici o pagubă!, ce-am avut şi ce-
atîta pagubă! am pierdut!: de m-o răpune şi pe mine, atîta jaf în ciuperci! ISP.
atîta rău! atîta rău!, atîta pagubă!
atîta-ţi trebuie! atîta-ţi (îi, vă etc.) trebuie!, să te (îi, vă etc.) ferească Dumnezeu să faci (să facă, să faceţi etc.) asta!

atît i-a trebuit atît(a) i-a trebuit, asta a aşteptat: lui Harap Alb atîta i-a trebuit; îndată face cîţiva paşi spre dînsa.CR.
atît mai trebuie! atît mai trebuie!, asta mai lipseşte!
atît unii, cît şi alţii atît unii, cît şi alţii, şi unii, şi alţii.
a atrage atenţia a atrage atenţia, a se distinge, a se remarca.
a atrage atenţia a atrage atenţia (cuiva), a atenţiona, a avertiza (pe cineva).
a atrage după sine, a avea drept consecinţă: scăderea cursului leului atrage după sine creşterea
a atrage după sine preţurilor .
a(-şi) atrage mînia (sau antipatia, aversiunea, ostilitatea, ura) (cuiva), a provoca mînia (sau antipatia,
a atrage mînia aversiunea, ostilitatea, ura) (cuiva).
atunce cu ..., (înv. şi pop. ) cînd cu ...: trăgea nădejde altul de domnie, atunce cu mersul boierilor la
atunce cu ... Poartă.LET.
a-şi aţinti ochii asupra ... a-şi aţinti ochii asupra ..., a-şi fixa privirea pe ..., a se uita ţintă la ...
a aţîta spiritele a aţîta spiritele, a instiga.
a aţîţa ambiţia (sau curiozitatea, poftele) (cuiva), a stîrni, a trezi, a alimenta ambiţia (sau curiozitatea,
a aţîţa ambiţia poftele) (cuiva).
a se auzi (sau a ieşi) ca din pivniţă, (despre voce) a se auzi de departe: strigă ... cu ovoce groasă ce ieşea
a se auzi ca din pivniţă ca dintr-o pivniţă.DELAVR.
a auzi cîinii în Giurgiu, a fi năucit (de o lovitură): dracul tot drac, îi mai lipeşte o palmă de-a auzit cîinii
a auzi cîinii în Giurgiu în Giurgiu.POP.
auzi colo! auzi colo!, ei!, ia poftim!
a auzi cu coada urechii (ceva), (înv. ) a auzi în treacăt, a prinde din zbor (ceva): macar cu coada urechii
a auzi cu coada urechii lucru ca acesta să auză nu priimea.CANT.
a auzi de numele cuiva, a cunoaşte pe cineva din auzite, din reputaţie: de nume ţi-am auzit, dar de văzut
a auzi de numele cuiva nu te-am văzut.CR.
a auzi-n gură, ca cucul a auzi-n gură, ca cucul, a fi tare de urechi, a fi surd.
a nu auzi nici ţipătul a nu (se) auzi nici ţipătul, a nu se auzi nimic, a fi linişte deplină.
auzi vorbă! auzi vorbă!, ce idee!

a avansa o propunere a avansa (sau a emite) o propunere (sau o idee, o ipoteză), a formula o propunere (sau o idee, o ipoteză).
a avea acces (sau intrare, uşă deschisă) (undeva sau la cineva), a putea intra, a fi primit (oricînd) (undeva
a avea acces sau de cineva).
a avea (sau a găsi, a afla) ac de (sau pentru) cojocul cuiva, 1) a descoperi mijlocul de îndreptare a
purtării cuiva: într-un rînd, crede cînele că i-a găsit ac de cojoc: să nu-i mai dea mîncare.POP. ; 2) a se
a avea ac de cojocul cuiva răzbuna pe cineva, a i-o face cuiva.
a avea acoperire a avea acoperire, (fig. ) a avea justificare, a se adăposti îndărătul legilor.
a nu avea adversar (sau potrivnic, rival), a fi fără egal, a fi unic: la drept vorbind, păunul n-avea
a nu avea adversar potrivnic de mîndru.POP.
a avea aerul că ... a avea aerul că ..., a da, a lăsa impresia că ...
a avea a face cu ..., 1) (despre persoane) a avea de lucru, de furcă (cu cineva); a trebui să suporte
consecinţele: ai înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat.CAR. ; 2) (despre lucruri) a avea
a avea a face cu ... legătură cu ceva: acele învăţături înalte n-au a face cu o bună şi frumoasă educaţiune.CAR.
a avea apă în vine a avea apă în vine, 1) a fi bicisnic; 2) a fi fricos.
a avea aplecare spre ... a avea aplecare spre ..., a avea înclinaţie spre ...: avea aplecare spre ştiinţele exacte .
a avea argint viu în vine a avea argint viu în vine, a fi iute ca prîsnelul.
a nu avea astîmpăr, a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul; a nu se astîmpăra: vă trudiţi alergînd mereu după
a nu avea astîmpăr oile acestea care nu mai au astîmpăr.POP.
a avea asupra sa a avea asupra sa (ceva), a duce, a purta cu sine (ceva).
a avea atuul (sau avantajul), a se distinge printr-o însuşire, printr-o calitate decisivă (de cineva sau de
a avea atuul altceva).
a avea avere cît praful de pe tobă a avea avere cît praful de pe tobă, (reg. ) a nu avea nimic.
a avea baftă a avea baftă (chioară), (fam. ) a avea noroc.
a avea bani cu carul a avea bani cu carul, a fi putred de bogat.
a avea bani groşi a avea bani groşi (sau gîrlă), a fi foarte bogat.
a avea bani la ciorap a avea (sau a ţine) bani la ciorap, a avea (sau a face) economii.
a avea bani număraţi a avea bani număraţi, a avea o sumă limitată de bani.
a avea bătaie de cap a avea bătaie de cap, a avea greutăţi, necazuri, probleme.
a avea beregata curcanului a avea beregata curcanului, a înghiţi repede şi nemestecat.
a se avea bine (sau rău) (cu cineva), a fi în relaţii bune (sau rele) (cu cineva); a (nu) se înţelege (cu
cineva); a fi prieten (sau a se duşmăni) (cu cineva): fraţi, fraţi erau ei, dar unul cu altul nu se aveau
a se avea bine bine.POP.
a avea biştari a avea (sau a fi în) biştari (sau (pop. ) gologani, (arg. ) lovele, mălai), a avea bani.
a avea boală pe cineva a avea boală pe cineva, a avea ciudă, pică pe cineva; a fi pornit împotriva cuiva.
a avea boală să ... a avea boală să ..., (fam. ) a avea poftă nebună să ...
a avea bosă a avea bosă, a fi dotat, înzestrat.
a avea bujori în obraji a avea bujori în obraji, a fi roşu în obraji.
a avea bumbac în urechi a avea bumbac (sau cîlţi, vată) în urechi, (fig. ) a nu auzi (bine).
a avea bursă a avea bursă, a fi bursier.
a avea burta lipită de spate a avea burta lipită de spate, a fi lihnit de foame.
a avea burtă de iapă a avea burtă de iapă, a nu se mai sătura mîncînd.
a avea burtă de popă a avea burtă de popă, 1) a fi (foarte) gras; 2) a mînca foarte mult.
a avea ca ajutor a avea ca (sau drept) ajutor (pe ...), a fi ajutat (de ...): el are drept agiutor zece ţărani secui.AL.

a avea cale a avea cale (pe undeva), a avea drum (pe undeva): la cine mi-e mie drag, n-am cale, şi tot îmi fac.POP.

a avea cale cuvintelor, (înv. ) a-i fi îngăduit să vorbească: atunce avînd cale Grigorie-vodăcuvintelor sale,
a avea cale cuvintelor au spus vezirului cum au sfătuit pre Husain-paşa să iasă din şanţuri cu oastea.NEC.
a avea canon a avea canon, a fi pedepsit.
a avea cap a avea cap, 1) (fam. ) a fi deştept, inteligent; 2) a avea capăt.
a avea capăt a avea capăt (sau cap), a se sfîrşi, a se termina: toată boala are leac, da urîtu’ n-are cap.POP.
a avea cap greu sau a fi greu de (sau la) cap, a înţelege cu dificultate, cu greutate; a fi prost: cum văd, eşti
a avea cap greu cam greu de cap.CR.
a (nu) avea cap (şi Dumnezeu sau şi chip) să ... (sau de a ...), a (nu) fi în stare să ..., a (nu) putea să ...: rea
a avea cap să ... bucată-i dragostea; cine prinde-a o gusta, n-are cap de-a o lăsa.POP.
a avea capul ca dovleacul a avea capul ca dovleacul, a fi prost ca noaptea.
a avea casa cucului a avea casa cucului, a nu avea nici un adăpost.
a avea casa sub căciulă a avea casa sub căciulă (sau sub pălărie), (reg. ) a fi foarte sărac.
a avea casă şi masă a avea casă şi masă, a avea cele necesare traiului.
a avea caş la gură a avea (sau a fi cu) caş la gură, a fi imatur; a fi lipsit de experienţă.
a avea cazier a avea cazier, a avea antecedente penale.
a avea căderea să ... a avea căderea să ..., a avea calitatea de a ...: aici, numai el are căderea de a decide.
a avea căldură la cap a avea căldură la cap, a aiura, a delira.
a avea căpătîi, a fi aşezat la casa lui: geaba mă mai duc acasă, că-s flăcău şi n-am nevastă, nici nevastă,
a avea căpătîi nici copii, nici un fel de căpătîi.POP.
a nu avea căţel, purcel a nu avea (nici) căţel, (nici) purcel, 1) a nu avea griji materiale; 2) a fi foarte sărac.
a avea căutare a avea căutare, (despre mărfuri) a se vinde uşor.
a nu avea ce căuta undeva a nu avea ce căuta undeva, a nu avea voie să vină, să stea undeva.

a nu avea ce face a nu avea ce face (sau ce să facă), 1) a nu avea ocupaţie; 2) a nu putea schimba nimic dintr-o situaţie.
a avea cei şapte ani de acasă a (nu) avea cei şapte ani de acasă, a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie.
a nu avea ce împărţi (sau de împărţit) cu ..., a nu avea nici o legătură cu ..., a nu avea nimic în comun cu
a nu avea ce împărţi cu ... ...: nu-ţi vreau nici rău nici bine, n-am ce împărţi cu tine.AL.
a avea ce mînca a avea ce mînca, a avea din ce trăi: slava domnului, am ce mînca la casa d-tale.CR.
a (nu) avea ce pune pe masă, 1) a (nu) avea existenţa asigurată; 2) (în construcţii negative) a fi foarte
a avea ce pune pe masă sărac.

a nu avea ce pune pe o măsea a nu avea ce pune (nici) pe o măsea, a avea foarte puţin de mîncare: nici pe o măsea n-are ce pune.CR.
a avea cerbice ţeapănă a avea cerbice ţeapănă, (înv. ) a fi dîrz: cela ce avea cerbice ţapănă ... se muie. MOXA.
a avea ceva cu cineva, 1) a dori, a pretinde, a vrea ceva de la cineva: ce ai, domnule, cu mine? ; 2) a avea
motive (nemărturisite) pentru a căuta nod în papură, a persecuta, a paşte (pe cineva): să ştii că are ceva cu
a avea ceva cu cineva tine!
a avea ceva după perdea, a tăinui ceva: după acest schimb de vorbe, tăcură, fiecare mai avînd ceva după
a avea ceva după perdea perdea.SAD.

a avea ceva în sînge a avea ceva în sînge, a avea ceva înnăscut: lui îi mergea toate la inimă, avîndu-le în sînge.CEZAR.P.
a avea ceva la bază a avea ceva la bază, a se întemeia pe ceva sigur.
a avea ceva pe conştiinţă a avea ceva pe conştiinţă, a avea ceva să-şi reproşeze.
a avea cheag (la pungă), a avea bani puşi la o parte, a fi bogat: ce te milogeşti, că ai cheag
a avea cheag destul.DELAVR.
a avea chef de ceva a avea chef de ceva, a dori, a pofti (să facă) ceva: n-am chef să joc.AL.
a nu avea cherestea a nu avea cherestea, (fam. ) a nu avea caracter, obraz, ruşine.
a avea cheresteaua groasă a avea cheresteaua groasă, a fi gros de obraz.
a nu avea chip să ..., a nu avea posibilitatea să ..., a nu putea să ...: azi n-ai chip, în toată voia, în privirea-i
a nu avea chip să ... să te pierzi.EM.
a avea cinstea să ... (sau de a ...), a avea onoarea să ... (sau de a ...): am avut cinstea să fiu primit de
a avea cinstea să ... ambasadorul Italiei .
a avea ciudă pe cineva a avea ciudă pe cineva, a purta pică cuiva.

a avea cînd a (nu) avea cînd (să ...), a (nu) avea timp (să ...): mă dusei vinerea-n tîrg, par’că joi n-am avut cînd.POP.
a avea cîrlig a avea cîrlig (la cineva), (pop. ) a-i fi simpatic, drag (cuiva).
a avea cîştig de cauză a avea cîştig de cauză, a obţine o victorie (asupra cuiva), a cîştiga.
a nu avea cîtuşi de puţin a nu avea cîtuşi de puţin, a nu avea deloc.
a avea clavir la cap a avea clavir la cap, a fi într-o ureche.
a avea (sau a purta) coarne, a fi înşelat de nevastă: dar cînd mai porţi şi coarne, ce zici, Prutescule?
a avea coarne CONTEMP.
a avea coastele lipite a avea coastele lipite, a fi foarte flămînd, a fi mort de foame.
a nu avea coloană vertebrală a nu avea coloană vertebrală, a fi servil, supus.
a avea colţi a avea colţi, a fi periculos, primejdios.
a avea condei a avea condei (sau pană), a scrie bine, cu talent.
a avea consideraţie a avea consideraţie (pentru cineva), a stima, a respecta, a cinsti (pe cineva).
a avea conştiinţa pătată a avea conştiinţa pătată, a fi comis fapte imorale.
a avea credit a avea credit, a se bucura de încredere; a avea trecere.
a avea crezămînt a avea crezămînt, a se bucura de încredere.
a nu avea cu ce-şi stropi măseaua a nu avea cu ce-şi stropi măseaua, a nu avea ce bea.
a avea cu cine să semene a avea cu cine (sau cui) să semene, a moşteni calităţile (sau defectele) părinţilor.
a avea (sau a-şi face treabă) cu cineva, 1) a avea de rezolvat ceva cu cineva; a se ocupa de cineva: du-te
pînă acolo că are treabă cu tine! PREDA ; 2) (reg. ) a avea relaţii de dragoste cu cineva: ruşine mi-e şi de
a avea cu cineva iarbă, cu cine mi-am făcut treabă.POP.
a avea culoare a avea culoare (în obraji), a avea obrajii rumeni.
a nu avea (sau a nu şti) cum (să ...), a nu avea posibilitatea, mijloacele (să ...), a-i fi imposibil (să ...):
a nu avea cum pentru atîta încredere, nu am cum să-ţi mulţumesc.OD.
a (nu) avea (mare sau desăvîrşită) cunoştinţă (de ceva), a (nu) şti, a (nu) fi (bine) informat (de sau despre
a avea cunoştinţă cineva sau ceva), a (nu) cunoaşte (bine): aveau smeii cunoştinţă de vitejia lui.ISP.
a avea cunoştinţă de cauză a avea (sau a fi în) cunoştinţă de cauză, a fi bine informat, a cunoaşte în amănunt, detaliat.
a nu avea cuvinte a nu avea cuvinte, a nu reuşi să se exprime (din cauza emoţiei); a avea un lapsus.
a avea darul să ... (sau de a ...), a fi de natură să ... (sau a ...): importurile de bunuri de larg consum au
a avea darul să ... avut darul de a-i obişnui pe oameni cu lucrurile de calitate.
a avea darul suptului a avea darul suptului, (fam. ) a trage la măsea.
a avea darul vorbirii a avea darul vorbirii, a se exprima fluent, a fi un bun vorbitor.
a avea datină, (înv. şi pop. ) a avea obiceiul: ospătăria aceea era a unui om foarte mare de statură, ...
a avea datină care avea datină să cumpere pre oamenii ce i se aducea de vîndut.POP.
a nu avea de ce-l trage cîinii, (reg. ) a fi foarte sărac: ceva-ceva de nu ti-i cumpăni, n-are de ce te trage
a nu avea de ce-l trage cîinii cîinii.CONV.LIT.

a nu avea decît sula şi căciula, a fi sărac lipit (pămîntului), a avea doar zestrea nativă: bine, să mă însor,
a nu avea decît sula şi căciula răspunse flăcăiaşul, dară eu n-am de nici unele; sînt golan, precum mă vezi: sula şi căciula.ISP.
a avea de furcă (cu cineva sau cu ceva), a avea de rezolvat o afacere neplăcută (cu cineva), a avea de luptat
a avea de furcă (cu cineva sau cu ceva): se luă la luptă cu el; dar n-avu mult de furcă.POP.
a nu avea de furcă a nu avea de furcă, (reg. ) a fi foarte sărac.
a avea degete lungi a avea degete lungi, a fura, a fi lung de mînă.
a avea de gînd, a intenţiona: guvernul are de gînd să facă în străinătate un împrumut de 155
a avea de gînd milioane.CAR.
a avea de lucru (sau de treabă), 1) a avea un loc de muncă; 2) a fi ocupat: tu, de socoţi că ai de treabă
a avea de lucru acolo, stai şi drege şi lucrează cum te pricepi.GHICA.
a nu avea de moară a nu avea de moară, a nu avea din ce trăi.
a avea de mulţumire ..., (înv. ) a fi mulţumit să ..., a-i face plăcere să ...: n-ai fi avut de mulţămire şi
a avea de mulţumire ... bucurie să priveşti aşa feliu de crude morţi.DRĂGHICI.
a avea de ros a (nu) avea (ceva) de ros, a (nu) avea o slujbă, o sinecură.
a(-i) avea (cuiva) de ştire, a avea grijă (de cineva), a păzi, a supraveghea (pe cineva): i-a avut Dumnezeu
a avea de ştire de ştire.PANN.
a avea de treabă a avea de treabă, v. a avea de lucru.
a avea dinţi de lapte a avea dinţi de lapte, a avea caş la gură.
a avea dinţii cunună a avea (sau a fi cu) dinţii cunună, a avea dantura întreagă.
a avea două chei pentru o încuietoare a avea două chei pentru o încuietoare, a fi şiret.
a avea draci a avea draci, (fam. ) 1) a fi deosebit de nervos; 2) a avea hachiţe, toane.
a avea draci pe ţurloaie a avea draci pe ţurloaie, (reg. ) a fi neastîmpărat.
a avea dreptate a (nu) avea dreptate, a (nu) gîndi bine, drept: în privinţa amicului, avusese dreptate.CAR.
a avea dreptul (sau (înv. ) drit), a i se permite, a-i fi îngăduit: de la cea întîi prezentare el are drit să
trateze pe toţi ceilalţi ca şi cînd i-ar cunoaşte demult.AL. ; d-sa avea dreptul să ia o minimă sumă din
a avea dreptul fondurile acelea.CAR.
a nu avea după ce bea apă, a fi foarte sărac: un beţiv de frunte era şi iepurele şi sărac de n-avea după ce
a nu avea după ce bea apă bea apă.POP.
a avea faţă a avea faţă, (fam. ) a aduce a ..., a fi bun de ...: are faţă de şef .
a avea faţă la cineva, (înv. ) a avea trecere, credit la cineva: boierii, ... nădăjduind că dintru acea faptă
a avea faţă la cineva vor avea faţă la Petru-vodă.COSTIN.
a avea fericirea să ... (sau de a ...), a avea onoarea, plăcerea să ... (sau de a ...): pe d. Brănişteanu nu avem
a avea fericirea să ... fericirea să-l cunoaştem.CAR.
a avea fierul cuiva a avea fierul cuiva, (pop. ) a semăna cu cineva.
a avea fiinţă (pe lume), a se naşte; a exista, a fiinţa: atunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinţă.EM. ;
a avea fiinţă de unde să-l iei, dacă n-are fiinţă pe lume? CR.
a avea fler a avea fler, a avea intuiţie; a fi perspicace.
a avea foc la inimă a avea foc la inimă, a dori foarte mult.
a avea folos a avea (sau a trage) folos (din ceva sau de pe urma cuiva): n-am să am folos de el niciodată.CR.
a avea fum în creieri a avea fum (sau ceaţă) în creieri, (pop. ) a fi beat.
a avea fumuri (în cap) sau a fi plin de fumuri, a fi înfumurat, a-şi da aere: este cel mai plin de fumuri, cel
a avea fumuri mai nerod. NEGR.
a avea (sau a fi cu, a umbla cu, a-i intra, a-i scoate cuiva) gărgăuni(i) (sau greieri, stigleţi) în (sau din,
la) cap, a avea fumuri, toane, ifose; a avea idei extravagante, năstruşnice; a nu fi în toate minţile, a fi ţicnit:
ţi-au intrat în cap gărgăuni ... vrei s-ajungi senator! AL. ; ia staţi oleacă, că vă scot eu gărgăunii din cap!
a avea gărgăuni în cap CR.
a avea ghinion a avea ghinion, a fi lipsit de noroc, de şansă.
a avea girul cuiva a avea girul cuiva, a avea acordul, dezlegarea cuiva
a avea gîdilici la limbă, a avea mîncărime la limbă; a nu-şi putea ţine gura: Moş Roată avea gîdilici la
a avea gîdilici la limbă limbă.CR.
a avea (sau a pune în) gînd, (înv. ) a presupune: n-au avut gînd că-l va ucide, ce s-au gîndit că numai ce-l
a avea gînd va sudui.PRAV.
a avea (de) gînd să ..., a intenţiona să ..., a voi să ...: de ai gînd să ne iubim, vină-n crîşmă să bem
a avea gînd să ... vin.POP. ; am căptuşit nişte iepuri şi am de gînd să-i jumulesc.CR.
a avea gînduri mari a avea gînduri mari, a avea planuri, proiecte de amploare, îndrăzneţe.
a avea gînduri negre a avea gînduri negre, a fi preocupat de gîndul sinuciderii.
a avea glagore în cap a avea glagore în cap, a avea cap bun, a avea minte.
a avea glas bun a avea glas bun, a cînta frumos.
a avea grabă mare sau a-i fi grabă mare, a fi grăbit, a fi zorit: ş-apoi veţi duce, dacă spuneţi c-aveţi aşa
a avea grabă mare mare grabă.CR.
a avea grăunţe în cap a avea grăunţe în cap, a da în gropi de prost.
a nu avea grăunţe (sau toate grăunţele) în cap, a nu avea minte, a fi prost: tu în cap nu ai grăunţe, numai
a nu avea grăunţe în cap pleavă şi puzderii.EM.
a nu avea greş, a nu strica, a fi potrivit, a prinde bine: însuratul de tînăr şi mîncarea de dimineaţă n-au
a nu avea greş greş.POP.
a avea (de) grijă, a băga de seamă, a lua seama, a se (în)griji (de ceva): acum să ai grije, că maică-ta
a avea grijă mearge la o nuntă! BARAC.
a avea gura amară a avea (sau a-i fi cuiva) gura amară, a simţi un gust amar în gură (după un chef).
a avea gura ca o sabie a avea gura ca o sabie, a avea limbă ascuţită, a fi sarcastic.
a avea gura mare a avea (sau a fi cu) gura mare, a fi certăreţ: soacra nu trebuie să fie cu gura mare.CR.
a avea (sau a-i fi cuiva) gura seacă, a avea gură pocită: afurisit drac, parcă-i fu gura seacă; cum a cobit
a avea gura seacă el, aşa s-a întîmplat.POP.
a avea gura spartă a avea gura spartă (sau de cîrpă), a fi indiscret, a nu putea păstra o taină.

a (nu) (mai) avea gură (sau obraz, tupeu) să ..., a (nu) (mai) avea curajul, îndrăzneala să ..., a (nu) (mai)
a avea gură să ... cuteza să ...: ai băut cît şăpte şi mai ai obraz să te jăluieşti! AL. ; încă mai ai gură să întrebi? CR.
a avea gură bogată a avea gură bogată (sau mare), a vorbi mult şi repede; a fi guraliv.
a avea gură de aur a avea gură de aur, a fi un bun orator.
a avea gură de cîrpă a avea gură de cîrpă, a nu putea ţine un secret; a flecări, a pălăvrăgi.
a avea gură pocită a avea gură pocită sau a fi pocit la gură, a prevesti lucruri neplăcute; a cobi.
a avea gură scîrnavă a avea gură scîrnavă (sau spurcată), a se exprima vulgar, trivial; a spune obscenităţi.
a avea gust a avea (bun) gust, a avea simţ artistic: amicul meu va giudeca de am gust bun.AL.
a avea gustul (să ...), a avea obiceiul să ..., a fi deprins să ...: poporul nostru în mare parte nu prea are
a avea gustul gustul citirei.CAR.
a nu avea habar (de cineva sau de ceva), 1) a nu-i păsa (de cineva sau de ceva), a nu-l durea capul (de
ceva sau de cineva): ad-o vadră de Cotnar, şi de plată n-ai habar! AL. ; 2) a nu şti nimic (despre cineva sau
a nu avea habar despre ceva): mor după tine şi tu habar n-ai de mine.PANN.
a nu avea hal să ... a nu avea hal să ..., a nu putea să ..., a nu fi în stare să ...: n-ai hal să-mi fii bărbat! POP.
a avea (sau a-i fi cuiva) hasnă (de cineva sau de ceva), (reg. ) 1) a avea, a trage folos de pe urma cuiva; 2)
a avea hasnă a-i păsa de cineva (sau de ceva): cu ibovnică-n vecini, nu ţi-i hasnă de cei cîni.POP.

a avea haz, 1) a simţi plăcere, bucurie: ce haz am să merg acasă, cînd n-am nevastă frumoasă?POP. ; 2) a
a avea haz avea farmec, a fi nostim, simpatic, a avea (pe) vino-ncoace: e frumoasă; ... ca copiii are haz.EM.
a avea ifose a avea ifose, a-şi da aere, a fi înfumurat.
a avea igrasie la cap a avea igrasie la cap, (fam. ) a fi prost, a fi într-o doagă.
a avea iluzii optice a avea iluzii optice, a avea vedenii.
a (nu) avea importanţă, a (nu) avea însemnătate, valoare; a (nu) conta: pentru el, nimic n-avea
a avea importanţă importanţă.
a avea impresia că ... a avea impresia că ..., a i se părea că ..., a crede că ...: am impresia că nu eşti tocmai în apele tale.
a avea influenţă (sau înrîurire) asupra ... (cuiva sau a ceva), a influenţa (pe cineva sau ceva): ceea ce
[gazetarul] debitează zilnic trebuie să aibă o înrîurire cît de mică asupra cugetării şi părerilor lor
a avea influenţă asupra ... [cititorilor].CAR.
a avea inima grea a avea inima grea, a fi plin de griji, trist: n-aş vrea să plec de-aice cu inim-aşa grea.NEGR.
a avea inima îndoită, a şovăi, a fi nehotărît, a avea temeri: au priceput Ştefan-Vodă îndată îndoita inimă a
a avea inima îndoită lui Constantin-Vodă.COSTIN.
a avea inima neagră a avea (sau a-i fi) inima neagră, a fi foarte trist.
a avea inimă de aur a avea inimă de aur, a fi foarte bun, cumsecade.
a avea inimă largă a avea inimă largă, a fi darnic, mărinimos.
a avea inimă tare (sau de piatră, împietrită) sau a i se împietri inima (cuiva), a nu simţi milă,
a avea inimă tare compasiune; a fi nepăsător, nesimţitor, rău.
a avea intenţia să ... a avea intenţia să ..., a intenţiona, a avea de gînd să ...
a avea intenţii (serioase) cu ..., a voi să ia în căsătorie pe ...: are intenţii cu copila aceea cu ochii
a avea intenţii cu ... vineţi.AGÂRB.
a avea în buzunar a avea în buzunar (pe cineva), a avea sub control (pe cineva).
a avea (sau a-i fi) în cîrcă cu cineva, a avea de furcă cu cineva: să-ţi iei tălpăşiţa, că cu mine ai în
a avea în cîrcă cu cineva cîrcă.POP.
a avea înclinaţie spre ... a avea înclinaţie spre ..., a avea aptitudini pentru ...: avusese de mic înclinaţii spre desen.
a avea în coaste (pe cineva), a fi incomodat, stingherit (de cineva), a nu mai putea scăpa (de cineva): mai
a avea în coaste mare blestem nu-ţi trebue decît să ai pe soacră în coaste! POP.
a nu (mai) avea încotro (face sau merge, cotigi), a nu (mai) şti ce să facă, a nu (mai) avea altă posibilitate,
a fi nevoit să accepte, a se resemna: n-am încotro, mort copt, trebuie să te iau cu mine.CR. ; trebuie să stea
a nu avea încotro faţă, n-are-ncotro cotigi.NEGR.
a avea încredere (în cineva), a se baza, a se bizui, a conta (pe cineva), a se încrede (în cineva): el n-are
a avea încredere încredere în sine.CAR.

a avea în (sau la) degetul (cel) mic (pe cineva sau ceva) sau a fi în (sau la) degetul mic al cuiva, 1) a
cunoaşte temeinic (ceva): universul fără margini e în degetul lui mic.EM. ; 2) a dispune după bunul plac (de
cineva sau de ceva) sau a fi la discreţia cuiva: mă are la degetul mic şi mă joacă aşa cum pofteşte ; 3) a fi
a avea în degetul mic superior (cuiva): nu se temea de ceilalţi concurenţi; abia dacă erau la degetul lui mic .
a avea în minte (pe cineva sau ceva), 1) (înv. ) a intenţiona: nici n-au avut în minte ca să ne înşale pre
a avea în minte noi.ŢICHINDEAL ; 2) a fi preocupat (de cineva sau de ceva).
a avea în (sau ca în) palmă (pe cineva sau ceva), a avea în puterea sa, la discreţia sa (pe cineva sau ceva):
a avea în palmă întregul oraş ... îl avui ca-n palmă.STANCU.
a avea în primire a avea în primire (ceva), a răspunde (de ceva).
a avea (sau a lua) în privire, (înv. ) a avea în vedere, a lua în considerare, a ţine seamă: luînd în privire
a avea în privire sperarea viitoarelor lor venituri, li se puse condiţii.BĂLC.

a avea în pungă a avea (sau a băga) în (sau la) pungă (pe cineva), (reg. ) a dispune (de cineva), a avea la mînă (pe cineva).
a avea însemnat la catastif (sau la răboj) (pe cineva), a avea în vedere, a ţine minte pe cineva (spre a-i
a avea însemnat la catastif face un bine sau un rău).

a avea în sîn a avea (sau a ţine) în (sau la) sîn (pe cineva), (înv. şi reg. ) a alinta (pe cineva); a menaja (pe cineva).
a avea înştiinţare a avea înştiinţare, (înv. ) a fi informat: avea înştiinţare prin taină de la frate-său.LET.
a avea în tăşcuţă a avea în tăşcuţă (pe cineva), (reg. ) a avea la dispoziţie, la discreţie (pe cineva).
a avea întîietate a avea întîietate, a avea prioritate.
a avea înţelegere cu cineva a avea înţelegere cu cineva, a avea legături, aranjamente secrete cu cineva.
a (nu) avea (un sau nici un) înţeles (sau sens), a (nu) avea noimă; a (nu) avea logică: cuvîntu-mi pentru
a avea înţeles tine nu avea înţeles.EM.

a avea în vedere (ceva), a intenţiona, a urmări (ceva): nu vom avea în vedere decît poeziile ... pe care le-a
scris Eminescu în epoca deplinei sale dezvoltări.MAIOR. ; a ţinut să meargă la Kissingen incognito,
a avea în vedere pentru ca să se risipească bănuielile că ar fi avut în vedere să intre în daraveri cu cancelarul. CAR.
a avea în vedere (pe cineva), a se interesa în mod special de cineva (pentru a-i face un bine sau un rău); a
a avea în vedere avea grijă de cineva: amîndoi i-au făgăduit că ... îl vor avea în vedere.VLAH.

a avea la activ a avea la activ (ceva), a avea experienţă, a avea antecedente (în ceva): avea multe construcţii la activ.
a avea (sau a-şi pune) lacăt (sau gard) la gură, a nu spune nimic, a tăcea, a-şi impune tăcerea: Florico,
a avea lacăt la gură pune-ţi gard la gură! AL.

a avea la cherem (pe cineva), a avea la mînă (pe cineva), a dispune după pofta inimii (de cineva): Hiotoglu
a avea la cherem te avea la cheremul lui, după cum zic turcii, căci avea la îndemînă un arsenal întreg.GHICA.
a avea la inimă a avea la inimă (pe cineva), a simpatiza (pe cineva), a avea la suflet (pe cineva).
a avea la nazar (pe cineva), (înv. ) a proteja (pe cineva), a fi binevoitor (cu cineva): ministrul mă are la
a avea la nazar nazar.AL.
a avea la plăcere a avea la plăcere (pe cineva), (înv. ) a agrea pe cineva: îl are la plăcere toţi, şi împăratul.PANN.
a-l avea la taşcă a-l avea la taşcă (pe cineva), a avea la mînă (pe cineva).
a avea limbă ascuţită a avea limbă ascuţită (sau rea, de şarpe), 1) a fi răutăcios; 2) a fi rău de gură.
a avea limbă lungă sau a fi lung de limbă (sau slobod la limbă), 1) a fi flecar, palavragiu; 2) a fi
a avea limbă lungă indiscret.
a avea lipici a avea lipici, a atrage, a fermeca, a seduce.
a avea loc a avea loc, 1) a se întîmpla, a se produce: concursul a avut loc pe 17 septembrie ; 2) a fi loc.
a nu (mai) avea loc de cineva, 1) a fi incomodat de cineva; 2) a nu mai încăpea de cineva; a-i pricinui
a nu avea loc de cineva permanente neajunsuri cuiva.
a avea lumînări la nas a avea lumînări la nas, 1) a-i curge mucii (cuiva); 2) a se purta copilăreşte, prosteşte.
a avea mai mult de-o grămadă a avea mai mult de-o grămadă (ceva), a nu avea deloc (ceva).
a avea mai multe coarde la arc, a avea mai multe posibilităţi pentru a duce la bun sfîrşit ceva: cînd i se
a avea mai multe coarde la arc părea că punga nu se umplea destul de repede, avea şi alte coarde la arc.GHICA.
a avea mari cuvinte să ... (sau a ...), a avea motive temeinice să ... (sau a ...): ei aveau două mari cuvinte a
a avea mari cuvinte să ... fi îngrijiţi.NEGR.
a avea maşină la scară a avea maşină la scară, (fam. ) a avea o situaţie bună; a avea un post însemnat.

a avea memorie (sau memoria) scurtă, a nu putea (sau a nu vrea) să ţină minte ceva; a uita repede ceva; a
a avea memorie scurtă fi uituc: au memoria scurtă, s-au obicinuit cu relele şi uită lesne pe cei care i-au asuprit.GHICA.
a avea miere de şarpe la inimă a avea miere de şarpe la inimă, a fi rău.
a nu avea mijloc să ... a nu avea mijloc să ..., a nu avea posibilitatea să ...
a avea mila cucului a avea mila cucului, a fi orfan.
a avea milă (de ...), 1) (înv. ) a avea parte (de ...): tu l-ai măritu-l pe-mpăratul, s-aibă milă de
a avea milă izbîndă.DOS. ; 2) a fi milos, a se îndura: o, marmură, ai milă de-a mele rugăminţi! EM.
a avea mintea în vacanţă a avea mintea în vacanţă (sau plecată cu sorcova), (fam. ) a nu gîndi, a da semne de prostie.
a avea mintea mobilată a avea mintea (bine) mobilată, a fi foarte instruit.
a avea minte de cocă a avea minte de cocă (sau de prunc), a fi prost ca noaptea.
a avea minte de vrabie a avea minte de vrabie, a nu avea creier.
a avea minte fragedă a avea minte fragedă, a fi copilăros, imatur, necopt.
a avea mîinile legate a avea mîinile legate, a fi în imposibilitate de a acţiona.
a avea (sau a fi cu) mîinile pătate de sînge, a fi vinovat de crimă: o tristă faimă supravieţuise omului
a avea mîinile pătate de sînge pătat de sînge ce nu fusese văzut rîzînd niciodată.M.CAR.
a avea mîna a avea (sau a fi la cineva) mîna, (la jocul de cărţi) a-i veni rîndul să împartă cărţile.
a avea mîna curată a avea mîna curată (sau mîinile curate), a fi cinstit.
a avea mîna strînsă a avea mîna strînsă sau a fi strîns la mînă, a fi zgîrcit, meschin.
a avea mînă bună sau a fi bun de mînă, 1) a fi îndemînatic; 2) a purta noroc: ai mînă bună, însoară-mă şi
a avea mînă bună pe mine.BOL.
a avea mînă grea a avea mînă grea, 1) a lovi primedios; 2) a fi neîndemînatic (la scris, la desen).
a avea mînă largă a avea (sau a fi cu) mînă largă (sau deschisă) sau (înv. ) a fi slobod la mînă, a fi generos, darnic.
a avea (sau a da, a lăsa cuiva) mînă liberă (sau cîmp liber), a avea (sau a da) libertate (totală) de acţiune:
a avea mînă liberă spre a lăsa mînă liberă doamnei director.CAR.
a avea (sau a fi cu) mînă lungă sau a fi lung de mînă, a fi hoţ: cine e cu mînă lungă pierde şi ce are-n
a avea mînă lungă pungă.PANN.
a avea mîncărime de (sau la) limbă (sau de cuvînt), a fi vorbăreţ, limbut: începură să aibe deodată o
a avea mîncărime de limbă mare mîncărime de limbă.AGÂRB.
a avea mîncărime la degete a avea mîncărime la degete, a fura.
a avea mîncărime la tălpi a avea mîncărime la tălpi, a simţi mereu nevoia de a pleca; a nu putea sta mai mult timp într-un loc.
a nu avea moarte a nu avea moarte, a fi durabil, a fi etern.
a avea mod să ... a (nu) avea mod să ... (sau de a ...), a nu avea posibilitatea să ... (sau de a ...).
a nu mai avea mult a nu mai avea mult, a fi pe moarte.
a avea nas de cîine a avea (sau a fi cu) nas de cîine, (reg. ) a fi fără ruşine.
a (nu) avea nas să ..., 1) a (nu) îndrăzni să ..., a (nu) avea tupeul să ...: ai nas să te arăţi? ; 2) a (nu) avea
a avea nas să ... autoritate, credit, trecere: mincinosul nu are nas.
a avea natură a avea (sau a fi cu) natură, (reg. ) a fi violent, periculos; a fi arţăgos.
a avea nădejde (sau a-şi pune nădejdea) în ... (sau la ..., pe ..., (înv. ) către ..., pre ..., spre ...) sau a se
a avea nădejde în ... lăsa în nădejdea cuiva, a se bizui pe ...: eu sînt bătrîn şi sărac, să n-ai la mine nici o nădejde.FIL.
a avea năvalnic a avea năvalnic, (reg. ) 1) a se bucura de simpatie; 2) (despre prăvălii) a avea mulţi clienţi.
a avea neamuri (bune), a fi dintr-o familie bogată, aleasă sau influentă: căci sărac e tare şi nici neamuri n-
a avea neamuri are.COŞBUC.
a avea nervi, a fi irascibil, nervos; a face o criză de nervi: cîteodată are nervi şi nu vrea să vadă pe
a avea nervi nimeni.CEZAR.P.
a avea nervii slabi a avea nervii slabi, a fi uşor iritabil sau impresionabil.
a avea nervii zdruncinaţi a avea (sau a fi cu) nervii zdruncinaţi, a nu se putea controla, a fi cu nervii la pămînt.

a avea (sau a fi) nevoie (de cineva sau ceva), a(-i) fi necesar, folositor (cineva sau ceva): ţara are nevoie
a avea nevoie mai mult ca oricînd de linişte înăuntru şi de o atitudine serioasă şi limpede faţă cu străinătatea.CAR.
a avea nevoie de ... (sau de către ..., despre ...) (cineva sau ceva), (înv. ) a avea neplăceri, dificultăţi, a
avea de suferit (din partea cuiva sau a ceva): au trimis sol la dînsul den sfatul boiarilor de Ardeal, arătînd
a avea nevoie de ... nevoia ce au despre Mihai Vodă.N.COSTIN.

a nu avea (nici o) nevoie de ... (cineva sau ceva), 1) (înv. ) a nu avea nici o grijă, a nu-i păsa (de cineva
a nu avea nevoie de ... sau de ceva): de netrebnice urmări să naibi nici o nevoie. PANN ; 2) (reg. ) a nu avea habar, a nu şti nimic.
a avea (sau a fi) nevoie să ... (sau a ...), a considera (sau a fi) necesar, a trebui să ... (sau a ...): acele
a avea nevoie să ... petreceri cinegetice, în care vînătorul n-are nevoie să umble pe jos.OD.
a nu avea nici cap, nici coadă, a nu avea nici o noimă, nici un înţeles; a fi împotriva ordinii fireşti a
a nu avea nici cap, nici coadă lucrurilor.
a nu avea nici casă, nici masă a nu avea nici casă, nici masă, a fi sărac lipit pămîntului.
a nu avea nici cenuşă în vatră (sau în casă) sau a nu-i arde nici focul în vatră, a nu avea absolut nimic, a
a nu avea nici cenuşă în vatră fi sărac lipit pămîntului: nu-i casa lor, în care stau, şi-n casă nici cenuşă n-au.COŞBUC.
a nu avea nici ce pune în gură (sau în căldare), a nu avea ce mînca, a fi lipsit de orice mijloace de
a nu avea nici ce pune în gură existenţă.
a nu avea nici de unele a nu avea nici de unele, a nu avea nimic.
a nu avea (de-a face) (sau a nu-şi pune) nici în clin, nici în mînecă (cu cineva sau cu ceva), a nu avea
nimic comun, nici o legătură (cu cineva sau ceva): cum vrei ca nişte nenorociţi, ... să poată aprecia
legendele din viaţa plină de iubire a unui popor poetic, cu care ei nu au avut nici în clin, nici în mînecă?
a nu avea nici în clin, nici în mînecă GHICA.
a nu avea nici mîţă la casă a nu avea nici mîţă la casă, (reg. ) a fi foarte sărac.
a nu avea (sau a nu face) nici o para (sau leţcaie, boabă) chioară (sau frîntă), a nu avea (sau a nu valora)
a nu avea nici o para chioară absolut nimic: mai gios de opt mii, nici o para frîntă! AL.
a nu avea nici o perdea a nu avea nici o perdea, a nu avea ruşine; a întrece măsura bunei cuviinţe.
a nu avea (sau a nu face) nici o scofală, a nu avea nici o şansă de izbîndă ori a nu izbuti nimic, a nu avea
a nu avea nici o scofală nici un succes: nu m-ai crezut cînd ţi-am spus că n-ai să faci nici o scofală!
a nu avea nici o treabă (cu ceva), a nu avea nici o legătură, a nu avea nici în clin, nici în mînecă (cu ceva):
a nu avea nici o treabă la descălecatul ţarălor acestora nice o treabă nu are. N.COSTIN.
a nu avea nici pe naiba (sau nici pe dracul), a nu avea nimic, a fi perfect sănătos: jucăm, zău, toată ziua
a nu avea nici pe naiba şi n-avem nici pe naiba! POP.
a nu avea nici tăciune în vatră a nu avea nici tăciune în vatră, a fi foarte sărac.
a nu avea nici un chichirez a nu avea nici un chichirez, a nu avea nici un haz.
a nu avea nici un chip a nu avea nici un chip, a nu mai avea încotro: vezi şi tu, că n-avem nici un chip. VLAH.
a nu avea nici un Dumnezeu a nu avea (sau a fi fără) nici un Dumnezeu, a nu crede în nimic, a nu ţine seamă de nimic.
a nu avea nimic a face cu ... a nu avea nimic a face cu ..., a nu a avea nici o legătură cu ...
a nu avea (nici o) noimă, a nu avea (nici un) înţeles, a fi fără sens, absurd: condamnă muzica clasică, care
a nu avea noimă n-ar avea nici o noimă.NEGR.
a avea (sau a fi cu) noroc, a avea succes, a fi favorizat de împrejurări: noi avem mai puţin noroc decît
a avea noroc el.CAR.

a avea noroc (sau norocul) că ... sau noroc (de la Dumnezeu sau din cer pînă în pămînt) că ... sau
a avea noroc că ... norocul ... că ..., din fericire ..., bine că ...: noroc de la Dumnezeu că era o fată robace şi răbdătoare.CR.
a avea noroc de ... (sau cu ...) (cineva sau ceva), a avea avantajul de a putea fi ajutat, sprijinit (de cineva
a avea noroc de ... sau de ceva); a avea parte de ...: avură noroc de vreme bună.SAD.
a avea noroc la ... a avea noroc la ..., a avea succes la ..., a reuşi la ...: aţi avut noroc la vînătoare? DELAVR.
a avea noroc porcesc (sau orb, chior, cu carul) sau a avea norocul porcului sau a-i curge norocul gîrlă
(cuiva), a avea (cu uşurinţă) succes în tot ce întreprinde: din ziua în care s-a tocmit Chirică la Ipate,
a avea noroc porcesc norocul îi curgea gîrlă.CR.
a avea noroc (sau norocul) să ..., a i se ivi prilejul favorabil pentru a ...: înţelegea să preţuiască binele în
a avea noroc să ... care avusese norocul să intre.SAD.
a avea nouă băieri la pungă a avea (sau a-şi pune) nouă băieri la pungă, a fi foarte zgîrcit.
a avea nouă suflete a avea nouă suflete, a fi foarte rezistent sau foarte viteaz.
a avea numai sufletul în oase a avea numai sufletul în oase, a fi slab ca un ţîr.
a nu avea număr a nu (mai) avea număr, a fi peste măsură de numeros: faclele nu mai aveau număr.BĂLC.
a avea nume bun a avea nume bun (sau rău), a avea o bună (sau proastă) reputaţie.
a avea obicei (sau obiceiul, (pop. ) de obicei), a obişnui: căci nu mai am de obicei ca-n zilele acele, să mă
a avea obicei îmbăt şi de scîntei din stele.EM.

a avea obraz a avea (atîta) obraz, a avea ruşine, pudoare, bun simţ: dar cum să-i zic? nu pot! am atîta obraz! BASS.
a avea obraz ca ţolu’ a avea obraz ca ţolu’, (reg. ) a fi lipsit de ruşine.
a avea obraz să ... a (nu) (mai) avea obraz să ..., a (nu) (mai) avea gură să ..., a (nu) (mai) avea îndrăzneală (să ...).
a avea obraz subţire a avea obraz subţire sau a fi subţire de obraz, 1) a fi bine crescut; 2) a fi susceptibil.
a avea (sau a fi cu) o casă de copii, a avea mulţi copii: dacă mă vede că-s o văduvă sărmană şi c-o casă
a avea o casă de copii de copii, mai trebuie să-şi bată joc de casa mea? CR.
a avea ochelari de cai a avea ochelari de cai, a fi mărginit, a vedea lucrurile printr-o prismă prea îngustă.
a avea ochi codaţi a avea ochi codaţi, a avea ochi prelungi, migdalaţi.
a nu avea ochi decît pentru cineva, a se uita numai la cineva; a ţine numai la cineva, a iubi numai pe
a nu avea ochi decît pentru cineva cineva.
a avea ochi de pisică (sau de cotoi), 1) a avea privirea foarte ageră, a vedea foarte bine; 2) a fi perfid,
a avea ochi de pisică viclean.
a avea ochii căzuţi a avea ochii căzuţi, a avea ochii duşi în fundul capului.
a avea ochii cîrpiţi (de somn), 1) a avea ochii lipiţi (de somn): ea se sfieşte să-i iasă nainte, cu ochii
cîrpiţi de somn.VLAH. ; 2) (fig. ) a fi prost: clipea numai din ochişorii lui cîrpiţi, ca un broscoi în
a avea ochii cîrpiţi pierzare.CAR.
a avea ochi la spate a avea ochi la spate, a nu-i scăpa nimic.
a nu avea ochi să vadă pe cineva a nu avea ochi să vadă pe cineva, a fi supărat pe cineva; a nu putea suferi pe cineva.
a avea o constituţie robustă a avea o constituţie robustă, a fi lat în spate; a fi sănătos tun.
a avea o foame de lup a avea o foame de lup, a fi deosebit de flămînd.
a avea oftică a avea oftică, a fi bolnav de plămîni.
a avea oftică pe cineva, (fam. ) a-i fi necaz pe cineva, a nu putea suferi, suporta pe cineva; a purta pică
a avea oftică pe cineva cuiva.
a avea o gură cît o şură, a vorbi mult şi zgomotos; a fi guraliv: fiecare om al statului avea o gură cît o
a avea o gură cît o şură şură şi striga, striga. STANCU.
a avea o idee fixă a avea o idee fixă (sau o marotă, o păsărică), a şti, a o ţine una şi bună.
a avea o lampă arsă a avea o lampă arsă sau a-i fila o lampă, (fam. ) a fi într-o ureche.
a avea o mutră de înmormîntare a avea o mutră de înmormîntare, (fam. ) a i se citi durerea, suferinţa pe figură.
a avea onoarea să ... (sau a ..., de a ...), a avea cinstea, plăcerea să ... (sau a ..., de a ...): noi avem onoarea
a avea onoarea să ... să cunoaştem pe d. Ureche.CAR.
a avea op a avea op, a avea nevoie, a avea lipsă.
a avea o păsărică la cap a avea o păsărică (sau păsărele) la cap (fam. ) a fi trăsnit, zurliu, nebun.
a avea o presimţire a avea o presimţire, a presimţi (ceva).
a avea orbul găinilor (sau al găinii), 1) a nu vedea seara, după apusul soarelui; (p.ext. ) a fi miop; 2) (fig. )
a avea orbul găinilor a nu vedea lucrurile evidente: nu vezi pe unde calci? ai orbul găinilor?
a avea o rezistenţă de fier a avea o rezistenţă de fier, a fi deosebit de rezistent.

a avea osebire a (nu) avea osebire, (înv. şi pop. ) a (nu) se distinge (unul de altul); a semăna ca două picături de apă.
a avea osînză a avea (sau a fi cu) osînză (la pîntece), a fi înstărit, bogat.
a avea o slăbiciune a avea o slăbiciune (pentru cineva), a preţui, a simpatiza, a ţine în mod deosebit (pe cineva).
a avea (sau a simţi) o strîngere de inimă, a avea o reţinere, o rezervă (faţă de cineva sau de ceva); a avea
a avea o strîngere de inimă inima îndoită.
a avea o ţandără în cap a avea o ţandără în cap, a fi indispus.
a nu (mai) avea pace cu (sau de) cineva, (reg. ) a nu fi lăsat în pace de cineva; a fi necăjit, deranjat de
a nu avea pace cu cineva cineva: era aşa de rea, încît nimeni dintre vecinii ei n-avea pace de dînsa.ISP.
a avea papagal, (fam. ) a fi bun de gură; a vorbi convingător: frumuşică, de, era, dar ce papagal avea!
a avea papagal POP.
a nu avea para de ştreang a nu avea para de ştreang, a nu avea nici un ban.
a nu avea (nici o) para (chioară sau frîntă, lescaie) sau a nu avea lescaie, a nu avea nici un ban, a fi
a nu avea para lefter; a fi foarte sărac, a nu avea nimic: el n-avea para frîntă, nemite să le-nzestreze.CAR.
a (nu) avea parte (de cineva), a (nu) avea alături (pe cineva); a (nu)-i fi drag (în viaţă) cineva: să n-am
a avea parte parte de Joiţica dacă ştiu.CAR.
a (nu) avea parte (de ceva), a (nu) avea, a (nu) se bucura, a (nu) avea noroc (de ceva): n-am avut parte şi
a avea parte eu pe lume măcar de o compătimire! CAR.
a avea (sau a fi în) pasă (bună sauproastă), 1) a avea noroc (sau ghinion) la jocul decărţi: am avut o pasă
a avea pasă bună, cîştigam destul de mult. VLAH. ; 2) a-i reuşi (sau a nu-i reuşi) cuiva ceva.
a avea pat a avea pat (cu cineva), (reg. ) a avea relaţii sexuale (cu cineva).
a avea păcatul de a ..., a comite păcatul de a ..., a avea nefericita inspiraţie de a ...: vai şi amar de
a avea păcatul de a ... nenorocitul ce are păcatul de a sosi cel dintîi în Borsec! AL.
a avea păr pe limbă a avea păr pe limbă, a fi prost; a fi lipsit de educaţie.
a nu avea păs de ... a nu avea păs de ..., a nu se sinchisi de ...
a avea pe cine moşteni a avea pe cine moşteni, a avea cui să semene.
a avea pe dracul a avea pe dracul (în el), a fi plin de draci, a fi drăcos.

a avea pe inimă (ceva) sau a-i sta pe inimă (ceva cuiva), a fi preocupat de un gînd, de un sentiment, de o
a avea pe inimă durere, de un necaz (nemărturisite): nu numai politica ne împiedică să spunem ce avem pe inimă.CAR.
a avea perdea la ochi a avea perdea la ochi, a nu vedea, a nu pricepe un fapt evident.
a nu avea (sau a nu-şi afla) pereche, a nu avea seamăn, a fi foarte deosebit de ceilalţi: fata împăratului
a nu avea pereche era rea ca o viperă şi leneşă de n-avea pereche.POP.
a avea pe Scaraoţchi într-însul a avea pe Scaraoţchi într-însul, (reg. ) a fi şiret, viclean.
a avea pe (sau altoi de) vino-ncoace sau a fi plin de vino-ncoace, (pop. şi fam. ) a fi atrăgător, simpatic,
captivant, seducător: era chipeş flăcăul şi-l avea pe vino-ncoace.POP. ; i se tulburau minţile ... văzînd-o cît
a avea pe vino-ncoace era de tînără, de frumoasă şi plină de vină-ncoace.CR.
a avea pică pe cineva a avea pică pe cineva sau a purta pică cuiva, a fi supărat pe cineva; a-i purta sîmbetele cuiva.
a avea picioare moi a avea picioare moi, a se mişca încet.
a avea pile a avea pile, a se bucura de protecţia cuiva.
a avea piper pe limbă a avea piper pe limbă, a fi răutăcios, sarcastic.
a avea (sau a ţine, a fi cu) pîinea (sau pita) şi cuţitul (în mînă), a avea toată puterea; a fi stăpîn pe
a avea pîinea şi cuţitul situaţie: are ... în mînă şi pînea şi cuţitul, şi taie de unde vrea şi cît îi place.CR.
a avea pîntecele lipit de coaste a avea pîntecele lipit de coaste, a fi foarte slab sau foarte flămînd.
a avea pîră (cu cineva) sau a se băga în pîri (cu cineva), a se judeca (cu cineva): de va avea vreo parte
a avea pîră pîră cu altă parte.ŞINCAI .
a avea poftă a avea poftă, 1) a pofti, a dori; 2) a avea apetit.
a avea (sau a i se pune cuiva) pohoiele(le) pe (sau la) ochi, (reg. ) a fi lipsit de spirit de observaţie, de
a avea pohoiele pe ochi perspicacitate.
a avea ponturi a avea ponturi, a avea sorţi de izbîndă.
a nu avea (nicăieri) popas (sau popasuri), a nu avea (nicăieri) astîmpăr, linişte, a nu-şi găsi locul: dorul
a nu avea popas de la tine peste multe dealuri vine, n-are nicăieri popas pîn-la mine pe obraz.POP.
a avea povaţă bună a avea povaţă bună, (reg. ) a fi cumpătat, chibzuit.
a avea predilecţie pentru ... a avea predilecţie (sau preferinţă) pentru ..., a avea înclinaţie spre ..., a prefera.
a avea prepus pe cineva, (înv. şi pop. ) a bănui, a suspecta (pe cineva): feciorul zmeoaicei, de cum a văzut-
a avea prepus pe cineva o, ... avea mare prepus pe dînsa.POP.
a avea presă bună (sau proastă), a se bucura de apreciere bună (sau rea), a avea reputaţie bună (sau
a avea presă bună proastă).
a avea pretenţia a avea pretenţia, a pretinde: [ziarul] are pretenţia de a studia situaţia financiară.CAR.
a avea pretenţii a avea pretenţii, 1) a pretinde; 2) a fi exigent, pretenţios.

a avea (un) preţ, 1) (despre mărfuri, bunuri materiale) a se vinde bine, a avea căutare: toate au avut preţ şi
s-au vîndut ... şi bucatele, şi mărfurile.GALA. ; 2) a avea o valoare ridicată, a valora mult (sub aspect
a avea preţ material): nu-i foliant în lume din care să înveţi ca viaţa preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ.EM.
a avea prezenţă (sau prezenţa) de spirit, a acţiona, a reacţiona cu promptitudine; a avea inspiraţia: Dridri
a avea prezenţă de spirit avu prezenţa de spirit a le spune că contele ar fi plecat la Belgia.AL.
a avea (sau a fi în) pricină (cu cineva), a fi certat (cu cineva); (spec. ) a se judeca (cu cineva): cînd avea
a avea pricină pricină cu cineva, umbla după împăciuire.CĂL.
a avea prindere a avea prindere, a avea o ocupaţie: n-am nici o prindere pe aici.CONV.LIT.
a avea privire la ..., (înv. ) a acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de ...: s-aibă întotdeauna privire la
a avea privire la ... împrejurări, la loc şi la climă.BUDAI-DELEANU.
a avea priză a avea priză, (fig. ) a avea influenţă, trecere.
a avea proptele a avea proptele, (fig. ) a avea sprijinitori, susţinători (pentru a parveni).
a avea prune (sau o prună) în gură sau a fi cu prune (sau cu pruna) în gură, a vorbi neclar, a rosti
a avea prune în gură cuvintele nedesluşit sau bîlbîit.
a avea purici a avea (sau a fi plin de) purici, 1) a fi năpădit de purici; 2) a nu avea astîmpăr.
a avea purici pe limbă a avea purici pe limbă, (reg. ) a avea mîncărime de limbă.
a avea puterea ţînţarului a avea puterea ţînţarului, a fi slab, plăpînd, lipsit de putere.

a avea puteri depline a avea (sau a căpăta) puteri depline, a avea dreptul nelimitat şi necondiţionat de a acţiona în numele cuiva
a avea racilă la inimă a avea racilă la inimă, a avea un mare necaz.
a avea raport (cu ... sau la ...), (înv. ) 1) a avea legătură (cu ...), a se potrivi (la ...): tot vorbesc, din mîini
nu stau, două vorbe raport n-au.MUMULEANU ; 2) a se referi (la ...): din cîte vom spune aci despre
a avea raport actuala închisoare, foarte puţine vor avea raport la locuitorii ei de acum.OD.
a avea (puţină sau puţintică) răbdare, a aştepta; a nu se grăbi, a fi răbdător: s-a gîndit bătrînul să aibă
a avea răbdare răbdare pînă la toamnă.CAR.
a avea (sau a găsi) răsunet, a avea ecou, a trezi interes; a găsi audienţă: pe timpul publicării lor nu au avut
a avea răsunet poate resunetul meritat.MAIOR.
a avea rău a avea rău (pe cineva), (înv. şi pop. ) a duşmăni, a urî (pe cineva): n-am rău pre nime.DOS.
a avea rău de mare a avea rău de mare, a nu suporta tangajul navelor.
a avea (sau a face) recurs, (jur. ) a (avea dreptul de a) cere unei instanţe superioare anularea unei hotărîri
a avea recurs judecătoreşti emise de o instanţă inferioară.
a avea recurs la ..., (înv. ) a avea acces la ...: numele localităţii ne-ar rămîne necunoscut, de n-am avea
a avea recurs la ... recurs la cîteva fericite documente.HASD.
a avea relaţii (cu cineva), 1) a întreţine legături, raporturi (cu cineva); 2) (spec. ) a avea relaţii sexuale (cu
a avea relaţii cineva).
a avea remuşcări a avea remuşcări, a regreta, a-i părea rău.
a avea replică a avea replică, a găsi răspunsuri prompte.
a avea repulsie (sau oroare) (de cineva sau ceva), a nu putea suporta (pe cineva sau ceva), a-i repugna
a avea repulsie (cineva sau ceva).
a avea rezerve a avea rezerve, 1) a avea disponibile fonduri, resurse suplimentare; 2) a avea îndoieli, reţineri.
a avea rezon a avea rezon, (înv. ) a avea dreptate.
a avea (sau a-şi face, a-şi afla de) rînd, (reg. ) a avea, a-şi face timp: spune-i că n-am vreme ..., merge-oi,
a avea rînd şi să nu mă cheme, eu cînd mi-oi afla de rînd.POP.
a nu avea (sau a nu fi) rînd de ..., (reg. ) a nu avea posibilitatea să ...: faţa mi s-o schimbosit ş-amu n-am
a nu avea rînd de ... rînd de trăit.POP.
a avea rînză a avea (sau a face) rînză, (pop. ) a se îmbogăţi.
a avea rînză domnească a avea rînză domnească, (pop. ) a fi bolnav de stomac.
a avea rînză fierbinte, (pop. ) a se înfuria uşor, a fi iute din fire: Născocor încă avea rînză
a avea rînză fierbinte fierbinte.BUDAI-DELEANU.
a avea rînză tare a avea rînză tare, (reg. ) a fi rezistent la băutură.
a avea rude (sau sfinţi, sfinţii lui) la Ierusalim, (fam. ) a fi protejat de persoane sus-puse, a avea proptele;
a avea rude la Ierusalim a avea pile: are rude la Ierusalim, desigur, dar are şi duşmani.VINEA.
a avea rude printre moaşte a avea rude printre moaşte, a fi de neam mare.

a avea (sau a fi cu) sad (bun) la vorbă, 1) a vorbi cu rost, cu seriozitate: ne place de dumneata, că eşti om
a avea sad la vorbă cu sadă la vorbă şi cu tîlc la muncă.POP. ; 2) a vorbi mult, a avea chef de vorbă; a avea scuipat la furcă.
a (nu) avea (sau (înv. şi pop. ) a (nu) afla, a (nu) vedea) saţ, a (nu) se putea sătura (niciodată), a (nu)
ajunge la saţietate, a fi veşnic nesătul; (p.ext. ) a (nu) fi mulţumit cu ce are: [împăratul] nu mai avea saţ de
a avea saţ bogăţie şi nici o milă n-avea de supuşii lui.VLAH.
a avea saţ la a avea saţ la (sau de) vorbă, (reg. ) a vorbi mult şi cu miez.
a avea său rău a avea său rău (pe cineva), (reg. ) a fi supărat, a avea necaz (pe cineva).
a avea scaun la cap a avea (sau a fi cu) scaun la cap, a fi aşezat, cumpănit, echilibrat; a gîndi matur.
a avea scorbură la inimă a avea scorbură la inimă, a fi foarte necăjit, supărat.
a nu mai avea scuipat în gură a nu mai avea scuipat în gură, (reg. ) a vorbi prea mult.
a avea (sau a-i veni) scuipat (sau (pop. ) stupit) la furcă (sau la gură), a avea chef de vorbă, a fi foarte
a avea scuipat la furcă vorbăreţ, a fi bun de gură.
a avea scump a avea scump (pe cineva), (înv. ) a aprecia, a stima, a iubi (pe cineva).

a nu(-şi) (mai) avea (sau a nu-şi afla) seamă(n) (sau seama) pe (sau în) lume sau a fi fără seamă(n), a nu
a nu avea seamă pe lume (mai) avea pereche; a fi unic, incomparabil: suie dealul, cîntă tare, samăn badea nu mai are.POP.
a avea semănare cu ... a avea semănare cu ..., a semăna cu ...: [localitatea] are multă asemănare cu muştele.AL.
a avea (sau a fi cu, a prinde) seu la rărunchi, (înv. şi pop. ) a avea (sau a face) avere; a fi putred de bogat:
a avea seu la rărunchi sameni a avea său la rărunchi.CR.
a nu avea (nici sau nici un) sfanţ, (pop. ) a fi total lipsit de bani; (p.ext. ) a fi foarte sărac: dar ce e mai
a nu avea sfanţ frumos e că n-am sfanţ, monşer! CAR.
a nu avea sfînt a nu avea (nici) sfînt (nici Dumnezeu), (înv. ) a fi lipsit de sens.
a avea (un) sfîrşit, a avea capăt; a se termina, a se isprăvi: dar nici lumea aceasta nu poate să nu aibă
a avea sfîrşit nicicînd sfîrşit.POP.
a avea sînge în vine a avea sînge în vine, a fi plin de energie, de vigoare.
a avea (o) slăbiciune (pentru cineva sau ceva), a iubi foarte mult (pe cineva); a-i plăcea foarte mult (de
a avea slăbiciune cineva sau de ceva): dînsul avea mare slăbiciune pentru nevastă-sa cea nouă.POP.
a avea slăbiciune a avea (sau a simţi) (o) slăbiciune, 1) a fi istovit; 2) a fi foarte slăbit; a fi pe cale de a leşina.
a avea somnul mieilor a avea somnul mieilor, a dormi mult.
a avea spate a avea spate, a beneficia, a se bucura de protecţie.

a nu avea stare, 1) a fi sărac; a nu avea zestre; 2) a nu avea linişte, a nu-şi găsi locul; a nu (mai) avea
a nu avea stare răbdare: pizmaşii vecini însă n-au avut stare şi să luară cu bîte şi cu topoare după cioban.POP.
a avea stăpînire de sine a avea stăpînire de sine, a-şi controla sentimentele, reacţiile.
a avea stofă a avea stofă, (fig. ) a fi plin de calităţi, a fi dotat, înzestrat.
a avea suflet negru sau a fi negru la suflet (sau la inimă) sau a fi negru în cerul gurii, a fi foarte rău:
a avea suflet negru soacra, deh! ca soacrele, era neagră-n cerul gurii.POP.
a avea ştimă a avea ştimă, (despre animale) a fi stăpînit de un duh necurat; (p.ext. ) a fi năzdrăvan.
a avea tact (sau tactul de a ...), (fig. ) 1) a avea măsură (în comportare); 2) a avea abilitatea de a ..., a avea
a avea tact talentul de a ...
a avea talie a (nu) avea talie, a (nu) avea siluetă.
a avea tărîţe în cap a avea tărîţe în cap, a nu raţiona, a nu avea minte.
a (nu) avea (vreun sau nici un) temei, a fi (ne)întemeiat, a (nu) avea o bază solidă: pesimismul negativ ...
a avea temei nu are nici temei, nici roade.CAR.
a avea temperament, 1) a fi plin de energie, de elan; a pune pasiune în ceea ce face; 2) a fi înclinat spre
a avea temperament plăcerile trupeşti, a fi senzual.
a (nu) avea (sau a (nu) fi) timp (sau vreme) (pentru ceva), a fi foarte grăbit; a (nu) găsi răgazul necesar
a avea timp (pentru a face ceva): haiti! mai răpede, că n-am timp de aşteptat.CR.
a avea toane a avea toane, a fi capricios.
a avea toate la îndemînă a avea toate la îndemînă, a nu-i lipsi nimic: era foarte bogat şi avea toate la îndemînă.POP.

a nu avea toate şipturile a nu avea toate şipturile, (reg. ) a nu fi întreg la minte : a iubi cine nu poate n-are şipturile toate.POP.
a avea tot timpul să ... a avea tot timpul să ..., a dispune de o perioadă mai îndelungată (decît cea necesară) pentru a ...
a avea trac a avea trac, (despre artişti, candidaţi) a avea emoţii (înaintea unui spectacol, a unui examen).
a avea (sau a simţi) tragere de inimă, a avea (sau a simţi) atracţie, pasiune, poftă, zel: tragere de inimă
a avea tragere de inimă pentru învăţătură n-avusesem niciodată.VLAH.
a nu avea trai (cu cineva), a nu mai putea trăi în bună înţelegere (cu cineva): de nu-mi aduci ce ţi-am
a nu avea trai cerut, apoi să ştii că n-ai trai cu mine! POP.
a nu (mai) avea trai (de cineva sau ceva), a nu mai putea trăi (din cauza cuiva sau a ceva): îi era frică de
a nu avea trai boierul Miron că ... cine ştie ce rău îi mai face de să nu mai aibă trai în sat.REBR.
a avea (sau a duce) trai bun (sau rău) (cu cineva), a trăi în bună înţelegere, în armonie (sau în
a avea trai bun neînţelegere, în ceartă) (cu cineva).
a (nu) avea (nici o) treabă (cu cineva sau cu ceva), 1) a avea de rezolvat ceva cu cineva: du-te la el, că
are treabă cu tine.PREDA ; 2) a (nu) fi interesat (de cineva sau de ceva), a (nu)-i păsa (de cineva sau de
ceva), a (nu) avea (nici o) legătură (cu cineva sau cu ceva): ce-ai treabă cu slujba mea? POP. ; 3) (fam. ) a
nu se pricepe (la ceva); a nu fi bun (la ceva): din şcoală îl dăduseră afară, că n-avea nici o treabă cu
a avea treabă învăţătura ; 4) (fam. ) a fi priceput (la ceva): pus la probe, s-a descurcat de minune, n-avea treabă!

a (nu) avea (nici o) treabă, 1) a (nu) avea de lucru: n-avea nici o treabă, aşa că ieşi să se plimbe ; 2) (fig. )
a avea treabă a (nu)-l privi, a (nu)-l interesa; a (nu)-i păsa: de sînteţi tovarăşi ori fraţi, eu n-am treabă.PANN.
a nu-i avea treabă (cuiva), (reg. ) a nu purta grija cuiva: să fugim în lumea mare, nime treabă nu ne
a nu-i avea treabă are.POP.

a avea treabă să ... a avea treabă să ..., (înv. ) a trebui să ...: un sat am cumpărat şi am treabă să mă duc să-l văz.VARLAAM.
a avea trecere, 1) (înv. ; despre oameni) a se bucura de îngăduinţă, de iertare, a i se face o concesie: furii ...
nu ave nici o trecere sau milă de iertare.NEC. ; 2) (despre oameni) a fi luat în seamă, a fi tratat cu respect şi
consideraţie, a i se deschide toate uşile, a avea credit: are trecere la minister ; 3) (despre mărfuri) a avea
a avea trecere căutare, a fi în vogă.
a avea tupeu a avea tupeu, a fi îndrăzneţ, obraznic.
a nu mai avea ţară a nu mai avea ţară (cu cineva), a nu mai avea trai liniştit (cu cineva).
a avea ţepi pe limbă a avea ţepi pe limbă, a fi rău de gură.
a avea ţinere de minte a avea ţinere de minte, (fam. ) a avea memorie bună.
a avea ţinere de seamă a avea ţinere de seamă, (înv. ) a nu neglija ceva, a lua în consideraţie.
a avea ţopi a avea (sau a fi cu) ţopi, (reg. şi fam. ) a fi mai breaz ca alţii.

a avea ţop la limbă a avea ţop la limbă, (reg. ) 1) a avea chef de vorbă, de pălăvrăgeală; 2) a avea limba ascuţită, a ironiza.
a avea ţug la băutură a avea ţug la băutură, (reg. ) a-i plăcea să bea.
a avea un aer (de ...), a avea o înfăţişare (de ...), a lăsa impresia (de ...): foaia franceză ar avea un aer
a avea un aer modest, dar cel puţin convenabil.CAR.
a avea un cîrlig, (pop. ) a avea o taină, un secret: Ion are el un cîrlig pe undeva, de vine întotdeauna tîrziu
a avea un cîrlig acasă.POP.
a avea (sau a-i sta, a-i intra, a fi cu, a se şti cu) un cui la (sau în) inimă (sau în coastă), a avea o teamă,
a avea un cui la inimă un necaz mare: împăratului [îi] intrase în inimă ca un cui acest arz.LET.
a avea un cuvînt cu cineva a avea un cuvînt cu cineva, 1) a avea de discutat ceva cu cineva; 2) a avea o răfuială cu cineva.
a avea un cuvînt greu a avea un cuvînt greu (de spus), a avea prestigiu, a se bucura de autoritate.
a avea unde să-şi plece capul a avea unde să-şi plece capul, a avea cui să se roage.
a avea unde-şi pune capul a (nu) avea unde-şi pune capul, a (nu) avea adăpost.
a avea un dinte împotriva cuiva sau a-i purta un dinte cuiva, a fi pornit împotriva cuiva, a intenţiona să
a avea un dinte împotriva cuiva se răzbune pe cineva.
a avea un foc la inimă a avea un foc la inimă, a suferi.
a avea un necaz a avea un necaz, a fi necăjit; a fi la ananghie.
a avea (sau a i se pune) un nod în gît, a simţi că nu mai poate vorbi (sau respira) (în urma unei emoţii, a
a avea un nod în gît unei supărări puternice).
a avea un noroc orb a avea un noroc orb (sau chior), a fi foarte norocos.
a avea un of a avea un of, a avea o durere, o suferinţă (nemărturisită).
a avea un schimb de cuvinte a avea un schimb de cuvinte (cu cineva), a se certa (cu cineva).
a avea urechi de cîrpă a avea urechi de cîrpă, a nu auzi bine.
a avea urechi de săftian a avea urechi de săftian, (reg. şi fam. ) a fi surd: ho! ... că doar n-am urechi de săftian.AL.
a avea urechile astupate cu ceară a avea urechile astupate cu ceară, a nu auzi bine.
a avea vad a avea vad, a avea clientelă numeroasă.
a avea val a avea val (sau valuri) (cu cineva), a avea neplăceri, greutăţi (din partea cuiva).
a avea vederea scurtă sau a fi scurt de vedere, a fi miop: un marchez ... se făcea că are vederea scurtă,
a avea vederea scurtă pentru ca să nu salute pe nimeni.AL.
a avea vederi largi a avea vederi largi, a avea o perspectivă cuprinzătoare; a fi receptiv la nou, a fi deschis progresului.
a avea vreme să ..., a avea răgazul să ..., a avea timp să ...: dacă n-ai avut destulă vreme să mă cunoşti,
a avea vreme să ... păcat! CAR.
a avea zăbavă, (înv. şi pop. ) a trece mult timp, a dura: ştiind că o să-i fie drumul lung ... şi că va avea
a avea zăbavă zăbavă nu glumă pînă s-o întoarce acasă.POP.
a avea zi bună (sau zile bune) cu cineva, a trăi în linişte, în bună înţelegere cu cineva: de atunci nurorile
a avea zi bună cu cineva n-au mai avut zi bună în casă cu baba.CR.
a avea zile înşirate cu aţa a avea zile înşirate cu aţa, a trăi în mizerie, a o duce de azi pe mîine.
a nu mai avea zile multe a nu mai avea zile multe, a fi la un pas de moarte.

a nu avea zor (de ceva sau de cineva), 1) a nu fi neapărat necesar, a nu fi presant, a putea să mai aştepte; 2)
a nu avea zor a nu avea habar, a nu-i păsa: nu avea nici un zor de a-şi atrage ura unui puternic regat învecinat.HASD.
azi hîr, mîine haţ azi hîr, mîine haţ, (reg. ) azi ceartă, mîine bătaie.
azi- noapte azi- (sau astă-) noapte, în timpul nopţii trecute, noaptea trecută: fapta ta de astă noapte.FIL.
a azvîrli cu piatra în şatră a azvîrli cu piatra în şatră, (reg. ) a face aluzie la ceva.
ba azi, ba mîine ba azi, ba mîine, la Sfîntul Aşteaptă.

baba călătoare n-are sărbătoare baba călătoare n-are sărbătoare, în cursul călătoriei nu eşti obligat să respecţi posturile şi sărbătorile.

ba bine că nu! ba bine că nu!, evident că da!, se-nţelege!, desigur!: şi-au venit toate neamurile? ba bine că nu! POP.
ba că chiar ba că chiar, ba chiar.
ba că chiar? ba că chiar?, (iron. ) d-apoi cum nu?
ba ce! ba ce!, nu cumva?
ba ceea, ba ceea sau ba că-i una, ba că-i alta sau că-i (sau c-o fi) una, că-i (sau c-o fi) alta, (pop. ) ba aşa,
ba aşa; ba una, ba alta; c-o fi, c-o păţi: şi aşa, ba că-i una, ba că-i alta, moşneagul într-o zi se căsătoreşte
ba ceea, ba ceea de a doua oară.POP.
ba chiar, 1) şi în plus: ba chiar se făcuse buclucaş, hărţăgos şi de tot hapsin, cînd sta cîte două, trei zile
ba chiar pe lîngă casă. CR. ; 2) dimpotrivă: nu-l obosise lucrul în vie, ba chiar îl înviorase.
ba da ba da, ba zău, într-adevăr.
ba e albă, ba e neagră ba e albă, ba e neagră, ba aşa, ba aşa, ba e laie, ba e bălaie; c-o fi, c-o păţi.
(cum) bag (de) seamă (sau seama) (că ...), pare-mi-se, se vede că ..., pasămite: bag seamă că nu era
bag seamă acasă.
ba ici, ba colea, în toate părţile, pretutindeni: tot mai cercînd, ba ici, ba colea, în spre sară numai ce dă de-
ba ici, ba colea o pîrtie.CR.
baie de sînge baie de sînge, mare vărsare de sînge.
baie de soare baie de soare, expunere a corpului la acţiunea razelor solare.
ba încă ba încă sau şi încă, (chiar) mai mult decît atît, în plus: este fată, şi încă de cele mai prefăcute.ISP.
a balansa conturile a balansa conturile, (fin. ) a face creditul egal cu debitul.
balon de săpun balon de săpun, 1) băşică din clăbuci de săpun; 2) (fig. ) vorbărie goală; proiecte inconsistente.
bani bătuţi bani bătuţi, bani numerar cu valoare mare: avea numai bani bătuţi, în hîrtii de 50.000 lei .
bani buni bani buni, bani cu putere de circulaţie.
bani curaţi (sau murdari), bani cîştigaţi (ne)cinstit: înfiinţase o firmă specializată în spălarea banilor
bani curaţi murdari .
bani de buzunar bani de buzunar, bani pentru cheltuieli mărunte.
bani de (sau pentru) coşniţă, sumă cheltuită zilnic într-o gospodărie pentru alimente: se scobi prin toate
bani de coşniţă buzunarele, cu speranţa că va găsi rătăciţi ceva bani de coşniţă.
banii grosului, (înv. ) pedeapsă în bani, luată de la cei întemniţaţi: 30 bani, banii grosului, de la cei ce se
banii grosului vor închide.URIC.
banii verzelor banii verzelor, (reg. ) bani care se adună de la nuntaşi după jocul miresei.
bani număraţi, 1) bani numerar, bani gheaţă, bani peşin: n-avea decît 3.000 de lei bani număraţi ; 2) bani
bani număraţi puţini: a plecat de acasă cu bani număraţi.
ba nu, zău? ba nu, zău?, serios?, chiar aşa?
ba nu ba nu, nicidecum.
basmul cu cocoşul roşu basmul cu cocoşul roşu, istorie, întîmplare care nu se mai termină.
bată-te focul ! bată-te focul (să te bată)!, arde-te-ar focul! : cum, bată-te focul, te vei hrăni tu cu oameni? POP.
bată-te (norocul) să te bată!, să ai parte de noroc!: ei, bată-te să te bată, nici nu mă gîndeam la tine!
bată-te să te bată! POP.
a bate (sau a pisa) apa în piuă (să se aleagă unt), a vorbi mult şi fără rost (plictisind pe cei din jur):
a bate apa în piuă degeaba mai baţi apa-n piuă să s-alegă unt, că nu s-alege niciodată.CR.
a bate bani a bate bani, a fabrica monede.
a bate bărbunca a bate bărbunca, (reg. ) a umbla fără rost; a trîndăvi.
a se bate ca apa de maluri, a se frămînta inutil: geaba se bătea sărmana ca apa de maluri, că pe morţi nu-
a se bate ca apa de maluri i mai învie nimeni.POP.
a se bate calicii în (sau la) gura cuiva, a mînca repede şi cu lăcomie: turna în el bucate şi udătură, de
a se bate calicii în gura cuiva ziceai că se bat calicii la gura lui.POP.
a se bate ca orbii (sau ca chiorii, ca orbeţii), a se bate rău, fără a se uita unde lovesc: se bătură ca orbeţii
a se bate ca orbii vreo jumătate de ceas.REBR.
a se bate cap în cap a se bate cap în cap, a nu se potrivi deloc.

a bate capul (cuiva) sau a bate (sau (arg. ) a fute, a regula) la cap (pe cineva), a insista (pe lîngă cineva);
a sîcîi, a cicăli, a plictisi (pe cineva); a nu-i da pace (cuiva): şi-atîta l-a bătut la cap, că pînă la urmă i s-a
a bate capul făcut lehamite bietului om să se tot împotrivească şi a făcut precum zicea dracul.POP.
a-şi bate capul sau (pop. ) a se bate cu gîndurile, a gîndi intens (la ceva), a-şi frămînta mintea (cu ceva), a
a-şi bate capul fi preocupat (de ceva): feciorul împăratului se pîrjolea şi se bătea cu gîndurile.POP.

a-şi bate călcîiele a-şi bate călcîiele sau a bate în (sau din) călcîie, 1) a sări în sus de bucurie; 2) a-şi bate joc, a nu-i păsa.
a bate ceamburul a bate ceamburul, (reg. ) a nu se ţine de treabă, a-şi trece timpul cu lucruri neserioase.
a bate cîmpii, 1) a se abate de la subiect, a divaga: autorul ... bate cîmpii cu graţie.CĂL. ; 2) a vorbi aiurea,
a bate cîmpii a spune prostii: gata, că ai început să baţi cîmpii!
a bate coclaurii sau a umbla pe coclauri, a hoinări, a vagabonda; a pierde vremea: ai trecut de treizeci de
a bate coclaurii ani şi tot nu te-ai săturat să baţi coclaurii.GALA.
a bate cu... a bate cu..., a avea simpatie pentru ...: Luluţa nu bate nicidecum cu Guliţă.AL.
a bate cu fruntea-n nori a bate cu fruntea-n nori, 1) a fi foarte înalt; 2) a fi mîndru, înfumurat, orgolios.
a-şi bate (singur) cuie în talpă (sau în cap, în tălpi), a-şi face (singur) greutăţi; a-şi complica existenţa:
a-şi bate cuie în talpă aşa-ţi trebuie dacă-ţi baţi singur cuie în talpă.CEZAR.P.
a se bate (sau a se lupta) cu morile de vînt, 1) a se lupta cu duşmani imaginari; 2) a nu avea cui să-şi
a se bate cu morile de vînt strige păsul; a protesta inutil.
a (se) bate cu palma (sau cu mîna) peste gură, 1) a regreta cele spuse: mai bine tăceam, zise baba
bătîndu-se cu palma peste gură.POP. ; 2) a dori ca cele spuse să nu se împlinească: Doamne fereşte! bate-
a bate cu palma peste gură te cu palma peste gură! POP.

a se bate cu pumnii (sau cu pumnul) în piept, 1) a-şi manifesta supărarea sau pocăinţa; 2) a se mîndri, a se
a se bate cu pumnii în piept lăuda, a se fuduli, a se împăuna: se bătea cu pumnul în piept că lui i se datorează toate.POP.
a bate cu pumnul în masă, a-şi impune punctul de vedere: cum vine asta? te primim la noi în casă, te
a bate cu pumnul în masă omenim şi, drept mulţămită, mai şi baţi cu pumnul în masă? SAD.
a bate cu tirbuşonul a bate cu tirbuşonul (sau cu cartoful) (pe cineva), a da o mamă de bătaie (cuiva).
a bate din aripi, a lovi aerul cu aripile, a da din aripi: cocoşul se umflă atunci în pene şi începe să bată din
a bate din aripi aripi.POP.
a bate din palme a bate din palme, a aplauda.
a bate din picioare a bate din picioare, a tropăi.
a bate din picior, 1) a se răsti, a se răţoi: nu merg nicăieri! ţipă ea bătînd din picior.CAMIL.P. ; 2) a
a bate din picior încerca să-şi impună voinţa; a porunci, a comanda.
a bate din pinten de bucurie, a-şi manifesta bucuria în chip zgomotos: începu a bate din pinten de
a bate din pinten de bucurie bucurie că se cotorosise de sărăcie.ISP.
a bate din pinteni (sau din pinten), (despre militari) a lovi cu zgomot călcîiele încălţămintei (cu pinteni)
a bate din pinteni unul de altul, luînd poziţia de drepţi: s-a-nchinat bătînd din pinten.EM.
a bate din pupăză a bate din pupăză, (pop .) a vorbi mult, a flecări, a pălăvrăgi, a trăncăni.
a bate drumurile a bate drumurile, 1) a călători, a umbla mult; 2) a hoinări, a umbla pe coclauri.
a bate fericea pe cineva, a da noroculpeste cineva: în ziua cînd primea paralele, ne bătea fericea: nu
a bate fericea pe cineva bătea pe nimeni. DELAVR.
a bate fierul cît e cald a bate fierul cît e cald, a acţiona pînă nu e prea tîrziu.
a bate furcă a bate furcă (pe cineva), a bate mult şi bine (pe cineva).
a-l bate gîndul (pe cineva), a-i da, a-i trece prin minte (ceva cuiva): îl bătea gîndul să lase totul şi să-şi ia
a-l bate gîndul lumea în cap .
a-şi bate (sau a-şi strica, a-şi răci, a-şi rupe) gura degeaba (sau de clacă, de pomană, de-a surda, în
zadar), a pleda fără folos, a nu găsi ascultare, a vorbi în vînt, la pereţi: văzînd că-şi răceşte gura degeaba,
a-şi bate gura degeaba moşneagul îl lăsă într-ale lui.POP.
a bate în lemn a bate în lemn, a dori să nu se împlinească ceva.
a bate în pravilă a bate în (sau la) pravilă, a trage la ţintă.
a(-i) bate în (sau din) pumni (cuiva) sau a juca pumnii, a necăji, a lua în rîs (pe cineva) (lovindu-şi
pumnii unul de altul), a-i face în ciudă (cuiva): şi-atunci ea, cînd el glumeşte, joacă pumnii şi-l stropeşte pe
a bate în pumni obraz.COŞBUC.
a bate în pungă a bate în pungă (pe cineva), (reg. ) a produce o pagubă (cuiva).
a bate în retragere a bate în retragere, 1) a se retrage (din calea inamicului); 2) (fig. ) a renunţa (la ceva).
a bate în sită (şi) în covată, (reg. ) a face orice pentru realizarea unui scop: ş-a bătut în sîtă, şî-n covată, ş-
a bate în sită în covată a făcut colacu-ndată.POP.
a-şi bate joc (de cineva sau de ceva), 1) a rîde (de cineva), a lua în rîs, a batjocori (pe cineva): chiar sfinţii
au început să-şi bată joc de mine.POP. ; 2) a face (ceva) de mîntuială, a lucra prost: asta se cheamă că
a-şi bate joc munceşte? îşi bate joc!
a bate laba, (fam. ) a face un tîrg, a se învoi (la preţ) strîngîndu-şi mîinile (în semn de pecetluire a
a bate laba tranzacţiei).
a bate la cap a bate la cap (pe cineva), v. a bate capul (cuiva).
a bate la maşină a bate la maşină, a dactilografia.
a bate la ochi, 1) a sări în ochi, a atrage atenţia, a frapa; a se remarca, a face impresie: între atîtea
hodoroage, îmi bate numaidecît la ochi un scrin vechi.CAR. ; 2) a fi suspect, a da de bănuit: prea arunci cu
a bate la ochi bani în stînga şi-n dreapta! bate la ochi!
a bate la papuc a bate (sau a toca) la papuc (sau la pingea), a fi cheltuitor, a risipi.
a bate la porţi a bate (pe) la porţi (sau la uşi, la toate porţile, la toate uşile, 1) a cere sprijin, ajutor; 2) a cerşi.

a bate (sau a freca, a lăsa) la trei (sau la patru) coaste (pe cineva), (pop. ) a bate zdravăn (pe cineva): nu
a bate la trei coaste departe de Nistru îi întîlni [Ştefan pe tătari] şi începu a le da pe foi şi a-i freca la trei coaste.ISP.
a bate laturile a bate laturile, a umbla fugar.
a bate (sau a ciocăni) la uşă, a-şi anunţa prezenţa prin bătăi în tăblia uşii: bat la uşă, nimic! mai bat o
a bate la uşă dată, iar nimic! CAR.
a bate la uşă a bate (sau a fi) la uşă (fig. ) a se apropia, a fi iminent: iarna bate la uşă.
a se bate lupii la gura cuiva, a mînca lacom, hulpav: începu iarăşi a mînca, de părea că se bat lupii la
a se bate lupii la gura cuiva gura lui.ISP.
a bate maidanul a bate maidanul (sau maidanele), (despre copii), a-şi pierde vremea cu hoinăreala sau cu joaca.
a bate (sau a face, a lăsa) măr (pe cineva), a bate foarte tare, a snopi în bătaie (pe cineva): l-au lăsat măr
a bate măr şi s-au dus fiecare la treaba sa.CAR.
a bate măsura a bate măsura, v. a bate tactul.
a bate mătănii a bate mătănii, a îngenunchea şi a atinge pămîntul cu fruntea, în semn de pocăinţă, de cucernicie.
a bate mingea a bate mingea, a se juca cu mingea.
a bate (sau a da) mîna (sau palma) (cu cineva), 1) a se învoi din preţ, a încheia un tîrg (cu cineva): mă duc
şi viu îndată să batem mîna împreună.AL. ; 2) a promite, a se lega cu jurămînt: eu ţi l-oi omorî, draga mea,
a bate mîna dacă mi-i da mîna că-i merge după mine.POP.
a bate monedă, 1) a fabrica monede de metal; 2) (fig. ) a face caz de ceva: s-a bătut monedă cu ridicarea
a bate monedă nivelului de trai al populaţiei.
a bate obrazul a bate obrazul (cuiva), a imputa, a reproşa (cuiva ceva).
a bate o carte a bate o carte, a juca o (anumită) carte de joc.
a bate pasul pe loc a bate pasul pe loc, a nu progresa, a stagna.
a-şi bate (sau a-şi rupe) picioarele (degeaba), a umbla mult (şi fără folos): multu-şi bat picioarele, pe
a-şi bate picioarele toate răzoarele.POP.
a bate pînă iese untul din el a bate (pe cineva) pînă iese untul din el, a bate măr (pe cineva).
a bate poarca a bate poarca, a juca poarca.
a bate podurile a bate podurile (sau prundurile), a umbla fără treabă, haimana.
a bate pragurile a bate pragurile, (fam. ) a umbla haimana.
a bate preş a bate preş (pe cineva), (arg. ) a bate măr (pe cineva).
a bate recordul a bate recordul, a depăşi cea mai înaltă treaptă (într-un domeniu, într-o disciplină).
a bate satu-n vergi a bate satu-n vergi, (reg. ) a cerşi.
a bate (sau a flocăi) (pe cineva) (de) să-i meargă fulgii (sau colbul, peticele), a snopi în bătaie (pe
a bate să-i meargă fulgii cineva): scoteam mîţele ... şi le flocăiam ... de le mergea colbul.CR.
a bate şaua (ca) să (se) priceapă (sau să înţeleagă) iapa (sau calul), a face aluzie la ceva, a face
a bate şaua să priceapă iapa apropouri: dascălul bătea şeaoa să priceapă iapa.ISP.
a bate tactul a bate tactul (sau măsura), a lovi uşor ceva într-un ritm anume.
a bate talpa (la pămînt), a călca apăsat: căpitanului îi plăcea să meargă oamenii ţanţoşi, veseli şi să bată
a bate talpa talpa la pămînt.SAD.
a bate tarapanaua a bate tarapanaua, a divulga un secret.
a bate telegramă a bate telegramă, a expedia o telegramă.
a bate toaca a bate toaca, (fig. ) a se lăuda, a face vîlvă.
a bate toba a bate (cuiva) toba, a lăuda exagerat (pe cineva); a face reclamă, publicitate (cuiva).
a bate toba (sau tamburina) (cu degetele) (pe ceva), a bate ritmic (cu degetele) (pe ceva) (din nervozitate
a bate toba sau din nerăbdare): bătu toba în postavul biroului, cu vîrful degetelor.CEZAR.P.
a bate toba, (înv. şi reg. ) a anunţa, prin bătăi de tobă, o comunicare de interes obştesc: cîn o bătut doba-n
a bate toba sat, l-o lăsat toţ ş-o plecat.POP.

a bate (degeaba) toba (sau toaca) la urechea surdului, a-i vorbi degeaba cuiva, a nu fi ascultat: rămînea
a bate toba la urechea surdului cu surorile şi fraţii ... şi îi povăţuia să fie mai cu răbdare ... dară bate toba la urechea surdului.ISP.
a bate toba (sau darabana) (în sat sau în tîrg şi la moară, în ţară) sau bate toba în Moldova şi s-aude
la Craiova, a divulga, a face public un secret: probabil însă că se cam ştie ... căci nu se poate ca tata să nu
a bate toba fi bătut toba.REBR.
a bate ţăruş a bate ţăruş, (înv. ) a-şi întinde cortul; a se stabili undeva.
a bate ţol a bate ţol (pe cineva), (reg .) a snopi în bătaie (pe cineva).
a bate un cui la sicriu a bate un cui la sicriu, (arg. ) a aprinde o ţigară.
a bate (un) vînt de primăvară (peste ceva), a risipi, a spulbera fără urmă, a face să nu mai existe (ceva): a
a bate vînt de primăvară bătut un vînt de primăvară peste averea lui.POP.
a-i bate vîntul în traistă a-i bate vîntul în traistă (cuiva), a fi sărac lipit pămîntului.

ba (că) (e) tunsă, ba (că) (e) rasă sau c-o fi tunsă, c-o fi rasă, ba că-i una, ba că-i alta; ba că-i laie, ba că-i
ba tunsă, ba rasă bălaie: ce mai ... tura-vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.CAR.
ba (nu) zău, (pop. ) vorbesc serios, dacă-ţi spun: ba zău, încă mă mier c-am avut răbdare să ţin casă cu
ba zău baba.CR.
a băga cap teafăr sub evanghelie a băga cap teafăr sub evanghelie, a-şi provoca neplăceri, încurcături (inutile).
a-şi băga capul în păcat, a păcătui: nimeni nu-şi băgă capul în păcat, cînd ştia că el n-are pic de
a-şi băga capul în păcat dreptate.POP.
a-şi băga carnea în saramură a-şi băga carnea în saramură (pentru cineva), a-şi primejdui viaţa (pentru cineva).
a băga cărbuni a băga cărbuni, 1) a înteţi focul; 2) v. a da gaz.
a-i băga ceva în cap cuiva a-i băga ceva în cap cuiva, a face pe cineva să fie interesat, preocupat, obsedat de ceva.
a-şi băga coada peste tot a-şi băga coada peste tot, a se amesteca în treburi ce nu-l privesc; a fi peste măsură de curios.
a băga de seamă, a fi atent, a avea grijă, a observa, a lua aminte, a vedea: dacă nouă oamenilor ni se pare
a băga de seamă că rămîn mulţi nedreptăţiţi, este pentru că nu băgăm noi de seamă.POP.
a-şi băga (sau a-şi vîrî) dracul (sau diavolul, michiduţă) coada undeva, a urzi intrigi, a provoca
a-şi băga dracul coada undeva neînţelegeri, certuri, discordie: diavolul vrajbei nu cuteza să-şi vîre coada între ei.ISP.
a băga după gratii a băga după gratii (pe cineva), a închide, a întemniţa (pe cineva).

a băga formele a băga formele, a începe (la primărie) formalităţile pentru căsătorie, a depune actele în vederea căsătoriei.
a băga (sau a intra) frica (sau spaima, groaza, fiori) în cineva (sau în oase(le) cuiva) sau a băga în frică
(pe cineva), a (se) speria, a (se) înfricoşa, a (se) îngrozi, a (se) înspăimînta: ochii tăi mă bagă-n frică.POP. ;
a băga frica în cineva numai la numele lui ne intra groaza în oase.SAD.
a băga inimă în cineva a băga inimă în cineva, a îmbărbăta pe cineva.
a băga (sau a vîrî) intrigă (sau intrigi, fitile, rîcă, strîmbe, vrajbă, zîzanie) sau a face intrigă, (fam. ) a
provoca discordie, a învrăjbi: alta n-au de vorbit decît bîrfeli şi răutăţi, ca să vîre fitiluri şi zîzanie în toată
a băga intrigă mahalaua.CAR.
a băga în aceeaşi oală a băga în aceeaşi oală, a pune pe acelaşi plan.
a băga în belea (sau în bucluc, în cofă, la apă, în încurcătură) (pe cineva), a amesteca, a atrage, a
a băga în belea implica într-o afacere necurată (pe cineva); a provoca mari neplăceri (cuiva).

a băga în boală a băga în boală (sau în boale, în alte alea) (pe cineva), a înspăimînta, a îmbolnăvi de spaimă (pe cineva).
a băga în buzunar pe cineva, 1) a avea în puterea sa pe cineva, a dispune de cineva; 2) a fi net superior
a băga în buzunar pe cineva cuiva.
a băga în ceasul morţii a (se) băga în ceasul morţii, a (se) speria de moarte.
a băga în cofă a băga în cofă (pe cineva), 1) a băga în belea (pe cineva); 2) a pune în cofă (pe cineva).
a băga (sau a turna) în coş, a căpăta rînd la moară, a începe să macine; a-i veni rîndul să facă ceva: omul
a băga în coş care-i urît, nici la moară n-are rînd, dar omul care-i frumos, cînd ajunge, bagă-n coş.POP.
a băga în draci (sau în toţi dracii, în năbădăi) (pe cineva), 1) a pune pe treabă, a hărnici (pe cineva); 2) a
a băga în draci băga în sperieţi, a înspăimînta (pe cineva).
a băga în fabrica de pumni a băga în fabrica de pumni (pe cineva), a bate măr (pe cineva).
a băga în friguri a băga în friguri (pe cineva), a ameninţa, a speria (pe cineva); a băga în răcori (pe cineva).
a băga (sau a pune, a trimite, a vîrî) (de viu) în groapă (sau în mormînt, în pămînt) (pe cineva), 1) a
înmormînta (pe cineva); 2) a omorî (pe cineva): caută pe cel care a pus în mormînt pe părintele tău. SAD. ;
3) (fig. ) a intimida, a înspăimînta (pe cineva): avea o privire ironică şi ascuţită care te băga în
pămînt.GR.AL. ; 4) a provoca necazuri, supărări de moarte (cuiva): aceste erau de ajuns ... s-o vîre-n
a băga în groapă groapă pe biata babă.CR.
a băga (sau a vîrî) în groază sau a băga în groaza morţii (pe cineva), a îngrozi (pe cineva): m-ai băgat în
a băga în groază toate grozile morţii.CR.
a băga în năbădăi a băga în năbădăi (pe cineva), 1) a băga în draci (pe cineva); 2) a zăpăci, a înnebuni (pe cineva).
a băga în nebuneli (pe cineva), a scoate din minţi, a înnebuni (pe cineva): pe mulţi îi băgase în nebuneli
a băga în nebuneli cu ochiul ei ager.POP.
a se băga în ochii cuiva a se băga în ochii cuiva, a se face observat, remarcat de cineva.
a băga în răcori (sau în toate răcorile) (pe cineva) sau a-l trece (toate) răcorile (pe cineva), a (se)
înspăimînta, a (se) îngrozi; a băga în sperieţi (pe cineva): se hîrjoneau un cîrd de pici ... pînă ce i-a băgat
a băga în răcori în răcori un palicar.CEZAR.P.
a băga în seamă (pe cineva sau ceva), 1) a stima, a da atenţie, consideraţie (cuiva sau la ceva): un lup
a băga în seamă flămînd nu voia însă să bage în seamă cele ce spunea cerbul.POP. ; 2) a(-i) lua seama (cuiva).
a băga în sîn (de drag) (pe cineva), (reg. ) a iubi foarte mult (pe cineva): măi bădiţă Gherasim, eu de drag
a băga în sîn te-aş băga-n sîn.POP.

a băga (sau a vîrî) în sperieţi (sau în toţi sperieţii, în toate boalele, în toate grozile morţii) (pe cineva), a
a băga în sperieţi speria foarte tare, a înfricoşa (pe cineva): cînele se zborşeşte la mîţă, de-o vîră în toţi spărieţii. POP.

a se băga în sufletul cuiva a se băga în sufletul (sau sub pielea) cuiva, a se face cu insistenţă remarcat, a cîştiga încrederea cuiva.
a băga în viteză a băga în viteză (pe cineva), a hărnici (pe cineva).
a se băga în vorbă a se băga în vorbă, a se amesteca într-o discuţie.
a se băga în vorbă ca măraru-n ciorbă sau a se amesteca ca mărarul în bucate, a se amesteca în
a se băga în vorbă ca măraru-n ciorbă treburile cuiva.
a băga (sau a vîrî, a lua, a prinde) la (sau în) cap, a ţine minte, a memora, a reţine; a învăţa, a asimila: şi
a băga la cap Ion băgă cu vremea aşa în cap, că lumea parcă are dreptate.POP.
a băga (sau a pune) la (sau în) cheltuială (pe cineva), a determina pe cineva să cheltuiască mai mult decît
a băga la cheltuială ar fi vrut.
a băga la ghiozdan a băga la ghiozdan (sau la jgheab), (pop. şi fam. ) a mînca mult şi cu lăcomie.
a băga (sau a lua) la mijloc (pe cineva), (pop. ) 1) a înconjura cu simpatie (pe cineva); 2) a lua de fraier, de
a băga la mijloc fazan, de prost (pe cineva): cum văd eu, m-aţi cam luat la mijloc!

a băga la (sau în) şcoală (sau la liceu, la universitate) (pe cineva), a înscrie la şcoală (sau la liceu, la
a băga la şcoală universitate) (pe cineva): am întrebat-o ce are de gînd cu băiatul: ... voieşte să-l bage în liceu.CAR.
a băga la trier a băga la trier (pe cineva), (reg. ) a-i cere socoteală pentru ceva (cuiva), a certa aspru (pe cineva).
a-şi băga minţile în traistă a-şi băga minţile în traistă, a se cuminţi, a-şi băga minţile în cap.
a băga mîinile pînă-n coate a băga mîinile pînă-n (sau pînă la) coate, a fura ca în codru.
a băga mîna în straiţa cuiva, a profita de agoniseala cuiva, a fura pe cineva: or stă tătă vara la umbră şi
a băga mîna în straiţa cuiva toamna şi-or băgat mîna în straiţa noastră.POP.
a-şi băga nasul în toate a-şi băga (sau a-şi vîrî) nasul în toate, a se amesteca peste tot (şi în lucrurile care nu-l privesc).
a băga o plîngere a băga o plîngere (sau o jalbă), a face reclamaţie.
a băga o sîrmă a băga (sau a da) o sîrmă, (fam. ) a telefona.

a o băga pe mînecă a o băga pe mînecă (sau pe mîneci), a o încurca, a o sfecli: ienicerii d-auzea pe mînică o băga.POP.
băgare de seamă (ne)băgare de seamă, (ne)atenţie.
băgare în seamă băgare în seamă, stimă, consideraţie.
a băga rufele în boale a băga rufele în boale, a nu spăla bine rufele; a le zoi.
a băga seamă cu cineva, (înv. ) a ajunge la o înţelegere cu cineva (asupra unei datorii, a unei obligaţii etc.),
a se socoti cu cineva: asamănă-să împărăţiia ceriului omului craiu carele vru să bage samă cu slugile
a băga seamă cu cineva lui.N.TEST.
a băga (sau a prinde) (în) seamă sau a(-şi) lua seama sau (reg. ) a da (de) seamă, (înv. ) a calcula, a
a băga seamă socoti; a număra: tăie ... o mare mulţime de copaci ... de nu-i putea da nimeni de seamă.ISP.
a i se băga (sau a-i intra) (pe) sub piele (cuiva), a reuşi să cîştige încrederea sau simpatia cuiva: cu şoşele,
a i se băga sub piele cu momele, îi intră pe sub piele.ISP.
băgat (sau luat, (înv. ) ţinut) în seamă, luat în consideraţie: şi mai fost-au poftiţi încă: crai, crăiese şi-
băgat în seamă mpăraţi, oameni în seamă băgaţi.CR.

a se băga (sau a se amesteca) unde nu-i fierbe oala sau a-şi băga (sau a-şi vîrî) nasul (unde nu-i fierbe
a se băga unde nu-i fierbe oala oala), a se amesteca în treburi care nu-l privesc: n-are să s-amestece nime unde nu-i fierbe oala.AL.
a-i băga un şarpe în sîn a-i băga un şarpe în sîn (cuiva), a înfricoşa (pe cineva).

a-şi băga viaţa în nevoi sau a băga la (mare sau grea) nevoie (pe cineva), a intra sau a băga (pe cineva)
a-şi băga viaţa în nevoi într-o (mare) încurcătură: pesemne păcatul şi aţa îi trage amîndoi viaţa în nevoi să-şi bage.PANN.
a-i băga vină a-i băga vină (cuiva), (pop. ) a învinui (pe cineva): pe urmă să nu-mi bagi vină de nimic.POP.

băgător de seamă băgător de seamă, 1) observator, supraveghetor; 2) (fam. ) persoană fără ocupaţie sau cu atribuţii formale.
băiat de viaţă băiat de viaţă, om vesel, petrecăreţ.
bătaie de cap bătaie de cap, trudă, osteneală.
bătaie de joc bătaie de joc, batjocură.
bătător la ochi bătător la ochi, care atrage atenţia; izbitor, frapant.
bătut de Dumnezeu bătut de Dumnezeu, năpăstuit.
bătut în cap bătut în cap, prost.
bătuţi pe muchie, 1) (despre monede) cu marginea zimţată; 2) (despre sume de bani) întreagă, pînă la
bătuţi pe muchie ultima centimă: 1.000.000 de lei bătuţi pe muchie.
a bea adălmaşul a bea adălmaşul, a bea la încheierea unei tranzacţii.
a bea ca în tîrg a bea ca în tîrg, a bea mult şi de unul singur (fără a invita şi pe alţii).
a bea ca o scorpie a bea (sau a mînca) ca o scorpie, (pop. ) a bea (sau a mînca) foarte mult, cu lăcomie.

a bea cît patru a bea (sau a mînca) cît patru (sau cît şapte), a bea (sau a mînca) foarte mult: mănîncă cît patru.POP.

a bea cupa amărăciunilor pînă la fund a bea cupa (sau paharul) amărăciunilor pînă la fund, a îndura toate suferinţele omeneşti imaginabile.

a bea dintr-un pahar a bea dintr-un pahar (cu cineva), a fi prieten (la cataramă) cu cineva; a mînca din aceeaşi oală cu cineva.
a bea din ţigară a bea din ţigară, v. a trage o ţigară.
a bea în cinstea (sau în onoarea, în sănătatea) cuiva, a ridica paharul făcînd urări de bine cuiva, a închina
a bea în cinstea un pahar pentru cineva.
a-şi bea minţile a-şi bea minţile, a bea pînă la inconştienţă: acum îţi bei minţile, dintr-un ţoi de rachiu.CAR.
a bea (sau a primi) paharul morţii, 1) a muri: bărbat de omenie, au primit păharul morţii cel
a bea paharul morţii amar.ŞINCAI ; 2) a muri de frică.
a bea paharul pînă-n fund a bea paharul pînă-n (sau pînă la) fund, a bea, dintr-o înghiţitură, conţinutul unui pahar.
a-şi bea şi cămaşa a-şi bea şi cămaşa (de pe el), a cheltui toţi banii pe băutură, a da totul pe băutură.
beat-mort beat-mort sau mort de beat, foarte beat.
a bea tutun a bea (sau a trage) tutun, (pop. ) a fuma.
a bea un păhărel a bea (cîte) un păhărel, (fam. ) a obişnui să bea băuturi alcoolice; a trage la măsea.
a bea vîrtos a bea vîrtos (sau ţeapăn), a trage la măsea.
a beli belingherul a beli belingherul, (arg. ) a da de bucluc; a o încurca.
a-şi beli dinţii a-şi beli dinţii, (pop. ) a rînji.
a beli foale a beli foale (pe cineva), (înv. ) a jupui (pe cineva): beliră foale pre svînta.DOS.
a-şi beli (sau a-şi juli, a-şi jupui, a-şi rupe) nasul, 1) (pop. ) a se lovi la nas; 2) (fig. ) a fi în primejdie; 3)
a-şi beli nasul (fig. ) a se păcăli, a o păţi.
a(-şi) beli ochii, (pop. ) 1) a face ochii mari (de mirare sau de prostie), a căsca ochii; 2) a se uita cu atenţie:
a beli ochii beleşte ochii!
beţie de cuvinte beţie de cuvinte, stil umflat, bombastic.
bine ai (sau aţi) venit!, eşti (sau sînteţi) binevenit (sau bineveniţi): bine-ai venit, Făt-Frumos, zise
bine ai venit! împăratul.EM.
bine că ai (sau aţi) venit, ai venit la momentul potrivit; ai picat la ţanc: bine că ai venit, am mare nevoie de
bine că ai venit tine.
bine (sau rău) faci (sau face), e (sau nu e) bine: rău face un om ca d-ta să se lase a fi aşa de departe tîrît
bine faci pe calea scandalului public.CAR.

bine făcut bine făcut, voinic, chipeş, arătos: frumos şi bine făcut, el n-a avut multă greutate a cîştiga inima ei.NEGR.
bine (sau rău) intenţionat, cu intenţii, gînduri bune (sau rele); de bună (sau rea) credinţă: mai ageri, dar şi
bine intenţionat mai rău intenţionaţi, au falşificat şi au călcat în picioare tot.OD.
bine născut, (înv. ) de familie bună, deneam, de viţă: (glumeţ) un vin aşa de bine născut şi aşa de bine
bine născut crescut.CAR.
bine ţi-a făcut! bine ţi-a făcut!, aşa îţi trebuie!, să te înveţi minte!: te-a dat afară? bine ţi-a făcut!
a bîrîi la cap a bîrîi la cap (pe cineva), a bate la cap, a sîcîi (pe cineva) (spre a obţine ceva).
boală cîinească boală cîinească, (pop .) umflare a abdomenului la sugari.
boală de ploscă boală de ploscă, (pop .) beţie.
boală de zahăr boală de zahăr, (pop. ) diabet.
boală lumească boală lumească, (pop. ) boală venerică.
boală lungă boală lungă (sau mare), (pop. ) tifos.
boală seacă boală seacă, (pop. ) tuberculoză.
boală uscată boală uscată, (pop .) atrofie.
bob cu bob bob cu bob, pe încetul; cu grijă şi cu răbdare; amănunţit.
bob numărat bob numărat, întocmai, exact; în cele mai mici amănunte.
bocciu la cap bocciu la cap, (reg. ) tîmpit.
bolta cerului bolta cerului, firmamentul: chiotele despicau bolta ceriului.EM.
a-şi bomba pieptul a-şi bomba pieptul, a-şi scoate pieptul în afară, a-şi umfla pieptul.
a boteza laptele a boteza laptele (sau vinul, rachiul), (fam. ) a adăuga apă, falsificînd laptele (sau vinul, rachiul etc.).
braţ de fier braţ de fier, braţ puternic, vînjos.
braţe de muncă braţe de muncă, muncitori.
brînză de iepure brînză de iepure, ceea ce nu există.
brîul cerului brîul (sau cununa) cerului, (pop .) curcubeul.
a brodit-o! a brodit-o!, a făcut o gafă.
bucăţică ruptă tată-său sau tată-său în picioare sau izbit capul lui tată-său, (despre copii) seamănă leit
bucăţică ruptă tată-său cu tatăl său: bucăţică ruptă tată-său în picioare, ba încă şi mai şi.CR.
a se bucura de stimă a se bucura de stimă, a fi stimat.
bun ajuns! bun ajuns! sau bun ajunsul! sau (înv. ) bună venire!, bine ai venit!: bun ajunsul, vere! POP.

bună rînduială bună rînduială, ordine: comandantul ... însărcinat cu paza bunei rînduieli şi cu siguranţa obştiei.AL.
a bună seamă a bună seamă, (reg. ) în mod special; anume.
bună seara! sau seară bună!, (formulă de salut în cursul serii sau al nopţii) să vă fie seara bună!: bună
bună seara! sara, mîndră bună! POP.
bună treabă! bună treabă! sau na-ţi-o bună!, proastă treabă!
bună ziua, căciulă, că stăpînul n-are gură! bună ziua, căciulă, că stăpînul n-are gură!, n-ai gură să dai bună ziua?
bun băiat! bun băiat!, de treabă om!
(prea) bun (sau drept, bine) credincios, (înv. ) ortodox, pravoslavnic: noi bunii credincioşi şi direpţii şi
bun credincios creştinii.BIBLIA.
bun (sau de bine, (de) rău) cugetător, bine (sau rău) intenţionat; urător: juni colindători, buni
bun cugetător cugetători.POP.
bun de făcut cu varză bun de făcut cu varză, (reg. ) 1) (despre oameni) prost; 2) (despre obiecte) de proastă calitate.

bun de gură bun de gură, 1) gureş, limbut, vorbăreţ; 2) abil, convingător: cel bun de gură lasă legea în urmă.POP.
bun de mînă bun de mînă, îndemînatic.
bun de picioare (sau (înv. ) de paşi), sprinten: [cetatea] era departe de Dunăre, cale de cinci zile omului
bun de picioare bun de paşi.ŞINCAI.
bun de picior bun (sau iute) de picior, sprinten.
bun de pocinog bun de pocinog, (pop. ) aducător de noroc; bun de saftea.
bun de pripas bun de pripas, (înv. şi pop. ; despre vaci) care fată în fiecare an, prolifică.
bun de pus în ramă bun de pus în ramă, (iron. ) urît, rău, necorespunzător.
bun de pus (sau de legat, să-l pui, să-l legi) la (sau pe) rană (sau bubă), (despre oameni) foarte bun;
bun de pus la rană pîinea lui Dumnezeu: altfel îs om bun, să mă pui la rană.SAD.
bun de sămînţă, (despre fiinţe) prolific: Ilenuţa ... era şi bună de sămînţă: pe tot anul făcea cîte un
bun de sămînţă copil.SION.
bun de ştreang bun de ştreang, bun de spînzurătoare.
bun de tipar bun de tipar, pregătit şi avizat pentru a fi tipărit.
bun găsit! bun găsit!, (pop. ) bine te-am găsit!
bun la inimă bun la inimă (sau la suflet), milos, îndurător: un tînăr boierinaş, frumos şi bun la inimă.NEGR.

bun neam bun neam, (înv. ) nobleţe, distincţie: bunneamul sufletului l-ai păzit nevătămat întru credinţă. MINEIUL.
bun (sau rău) platnic, persoană care îşi îndeplineşte bine (sau rău) obligaţiile băneşti: nu-ţi împrumut nici
bun platnic un ban, că eşti rău platnic.
bun venit! bun venit!, bine ai venit!, eşti bine venit!
a-şi burduşi pîntecele a-şi burduşi pîntecele, a băga la jgheab.
buricul degetului buricul degetului, vîrful degetului.
bursă neagră bursă neagră, comerţ clandestin.
a-şi burzului creasta a-şi burzului creasta, a se umfla în pene.
buturuga mică răstoarnă carul mare, lucrurile mărunte pot avea efecte mari. ca acela sau ca aceea,
(reg. ) foarte mare; puternic; însemnat; extraordinar: şi unde nu dă o căldură ca aceea, de se se topeşte
buturuga mică răstoarnă carul mare omătul .POP.
ca acum ca acum, de parcă s-ar petrece acum.
ca catranul ca (sau cum e) catranul, foarte negru.
ca ce ...(?) sau ca cît ..., 1) (înv. şi pop. ) cam ce ... (sau cam cît ...): filosoafe, vei putea ghici ca ce lucru
ca ce ... este în ăst sac d-aci? PANN ; 2) de ce?, în ce scop?, la ce bun?: ca ce să mai meargă şi el?
ca ce că, (înv. ) pentru că, deoarece: mucenici ... aleşi ca viteajiii lui H [risto]s şi ca ce că băură păharul
ca ce că svinţiii sale.DOS.
ca ceea ce, (înv. ) ca unul care, deoarece: l-au sfătuit, de s-au tuns în călugărie, ca ceaea ce era destoinic
ca ceea ce să să pue în cinul cliricilor.DOS.
ca (şi) cînd, ca şi cum, de parcă: zice că i-am jurat s-o iau, ca cînd astfel de jurăminte se mai ţin
ca cînd vreodată.NEGR.
ca cum ca (şi) cum, ca şi cînd, de parcă: eşti uitat, uitat ca cum n-ai fi mai fost.NEGR.
ca de frica morţii ca de frica morţii, febril, înfrigurat.
ca de la cer la pămînt ca de la cer la pămînt, complet diferit; foarte mare.
ca de la om la om ca de la om la om, în mod sincer, deschis, prieteneşte.
ca de o praştie sau cît dai (sau cît ajungi) cu praştia, la mică distanţă, foarte aproape, la o azvîrlitură de
ca de o praştie băţ: casa lui era ca de o praştie de a noastră.POP.
ca de pe tipsie ca de pe tipsie, pe nemuncite, de-a gata.
ca de tipar sau parcă-i de tipar, (reg. ; despre scrisul de mînă) frumos, caligrafic: nu sînt fecior de notar,
ca de tipar ci sînt fecior de plugar, şi nu-ţi scriu ca de tipar.POP.
ca din cutie ca (scos) din cutie, elegant, aranjat, dichisit.
ca din (sau în) gură de şarpe, foarte tare, grozav, straşnic: nu lipseau nici femeile, care strigau ca din
ca din gură de şarpe gură de şarpe. CAMIL.P.
ca din palmă ca din palmă, iute, fără a băga de seamă: vine un hoţ şi mi-o fură ca din palmă.AL.
ca din praştie, 1) cu mare viteză, foarte iute, foarte repede, cu putere, în mod violent: auzind aceste,
iepurele se duce ca din praştie.POP. ; 2) împrăştiat, răsfirat: casele din Văleni erau aruncate ca din
ca din praştie praştie. AGÂRB.
cafea rusească cafea rusească, (glumeţ) băutură alcoolică (vin sau ţuică).
ca fuiorul popii ca fuiorul popii, (pop. ) de prisos, inutil: îşi vin acum cam ca fuiorul popii.OD.
ca fulgul ca fulgul, foarte uşor.
ca fulgul pe apă, 1) uşor, lipsit de greutate: ajunseră negustori grei ca fulgul pe apă.ISP. ; 2) nesigur,
ca fulgul pe apă incert; 3) la voia întîmplării: valurile vieţii îl purtaseră ca fulgul pe apă.
ca helgea ca (sau cum e) helgea, foarte alb: cămeşuice cusute cu bibiluri şi albe cum îi helgea.CR.
ca ieri ca ieri (alaltăieri), 1) de curînd; 2) parcă a fost ieri (alaltăieri): ca ieri mergeam la şcoală.
ca îngerii ca îngerii, blînd, cuminte, supus, ascultător.
ca în palmă ca în palmă, 1) cu suprafaţa netedă, plană; 2) foarte bine, amănunţit: satul se vedea ca-n palmă.
ca la carte sau cum scrie la carte, aşa cum trebuie, cum e bine: şi-i făcu o trebuşoară, ştii, colea, ca la
ca la carte carte.POP.
ca la (o) comedie, ca la teatru, ca la bîlci: făceam un tărăboi, de se strînsese lumea, ca la comedie,
ca la comedie împrejurul nostru.CR.
ca la cort ca la cort, ca ţiganii: în loc să cîntaţi de mort, voi trăncăniţi ca la cort.POP.
ca la moară, 1) pe rînd: ţine rîndul ca la moară.PANN ; 2) într-un permanent du-te-vino: unii intrau şi alţii
ca la moară ieşeau ca la moară. REBR.
ca la pomană ca la pomană, în număr foarte mare: degeaba vă-ndesaţi ca la pomană.TOP.
ca la sită sau ca la sita cumetrii, (înv. şi reg. ) mereu: numai tătarii îi cară [pe leşi] în toate zilele de
ca la sită grumaz, ci umblă la dînşii ca la sită.SIMION.DASC.
ca la şatră ca la şatră, (fam. ) în mare dezordine şi murdărie.
ca la uşa cortului, fără ruşine (precum ţiganii): ne cînta din fluier: doina, ... ţiitura, ca la uşa cortului, hori
ca la uşa cortului şi alte cîntece sculăţele, ca aceste.CR.
calcă a popă calcă a popă, se vede de pe acum că va deveni popă, (p.ext. ) că va ajunge „cineva“.
cal de bătaie, persoană care duce greul, care trebuie să suporte orice: nu-s eu calul de bătaie al
cal de bătaie nimănui.POP.
cald nemţesc cald nemţesc, frig.
cale bătută! cale bătută!, să ai parte de o călătorie uşoară!
cale bună! cale bună! sau bună calea!, drum bun!, mergi sănătos!
cale de o zi (sau de două zile, de trei ceasuri etc.), distanţă ce poate fi parcursă într-o zi (sau în două zile,
cale de o zi în trei ceasuri etc.).
calic (sau sărac) ca şoarecele bisericii (sau din biserică, în biserică), foarte sărac: prin minte şi şiretenie
calic ca şoarecele bisericii s-a înstărit, de unde mai înainte era calic ca şoarecele din biserică.REBR.
ca lumea ca lumea, (aşa) cum trebuie, cum se cuvine: poartă-te şi tu ca lumea, nu ca neoamenii.CEZAR.P.
ca mai ba ca mai ba, nicidecum.
ca mai bine, cît de bine, cum e mai bine, de-a binelea, (bine) de tot: ce ruşine! au pă-ţit-o amîndoi! ş-o să-i
ca mai bine rîdem ca mai bine! AL.
cam aşa cam aşa, aproximativ aşa: cam aşa era îmbrăcată şi fata cea mare a împăratului.ISP.
cam de ... cam de ..., aproximativ de felul ...: troncănea cîte una cam de acestea.CR.

ca mîine ca mîine (poimîine), peste puţină vreme; curînd: eu mă duc, mîndră, ca mîne, inima la tin-rămîne.POP.
a se cam mai duce, a se duce de-a binelea: fiul craiului ... încalecă calul ..., apoi face o săritură înapoi şi
a se cam mai duce una înainte şi se cam mai duc la împărăţie.CR.
cam pune mîna cam pune mîna, e hoţ, fură: l-aş ţine la mine în gazdă, dar cam pune mîna.SAD.
ca musca-n lapte ca musca-n lapte, nepoftit, inoportun: ce te bagi în vorbă ca musca-n lapte?
ca muşcat de şarpe, brusc, cu violenţă (fiind foarte speriat): băiatul ... sări drept în sus, ca muşcat de
ca muşcat de şarpe şearpe.POP.
ca-n brînză ca-n brînză, uşor, fără a întîmpina rezistenţă: intra cuţitul în el ca-n brînză.
ca nealtădată sau ca nealtedăţi, cum nu a mai fost, cum nu s-a mai întîmplat: şi Ianuş îndată, ca
ca nealtădată nealtădată, glasu-şi îmblînzeşte.AL.

ca nelumea ca nelumea, contrar bunului simţ, anapoda: n-ar fi fost ei oameni răi, numai că se purtau ca nelumea .
ca neoamenii ca neoamenii, anapoda, aiurea; (pop. ) pidosnic: m-am îmbrăcat ca neoamenii.SAD.
ca niciodată, cum nu s-a mai întîmplatvreodată: a fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar
ca niciodată povesti.POP.
(ca stelele cerului şi) ca (sau cît) nisipul (mării), (în număr) foarte mare, foarte mult: oamenii se
ca nisipul înmulţesc ca năsipul mărei.RUSSO.
ca oamenii ca oamenii, cum trebuie, cum se cuvine: să mîncăm ca oamenii.VLAH.
ca o (sau cu obraz de) babă turcească, zbîrcit la faţă: omul spîn, cu obraz de babă turcească, rămase
ca o babă turcească afară.CEZAR.P.
ca o găină plouată ca o găină plouată, descurajat; trist, abătut: ce stai ca o găină plouată?
ca oile ca oile, 1) cu grămada, în dezordine; 2) (fig .) fără discernămînt, orbeşte.
ca omul sau ca toţi oamenii, cum se întîmplă, cum i s-ar putea întîmpla oricui: vrun păcat, vro greşeală,
ca omul ca omul.DELAVR.
ca o sfîrlează ca o sfîrlează, foarte repede, cît ai clipi din ochi.
ca oul ca oul, fragil.
ca pămîntul, 1) cu desăvîrşire, de tot: uitai ca pămîntul.PANN ; 2) profund, adînc, buştean: doarme ca
pămîntul ; 3) (în construcţii negative) deloc, în nici un fel: nu se ştie ca pămîntul ; 4) (despre chipuri)
ca pămîntul pămîntiu, livid: faţa-i era ca pămîntul .
capătul zilei capătul zilei, spre seară.
cap de acuzare, (jur. ) motivul principal pe care se întemeiază acuzarea cuiva: în contra d-sale nu a găsit
cap de acuzare nici un cap de acuzare.MAIOR.
cap de an, început de an: dacă eşti muncitor şi te porţi bine, îţi sporesc simbria la fiecare cap de
cap de an an.SANDU-ALDEA.
cap de cuc cap de cuc, nătărău, gogoman, prost: cap de cuc, eu! ... uitasem că sînt impiegat român.AL.
cap de iarnă cap de iarnă, 1 decembrie.
cap de primăvară cap de primăvară sau capul primăverii, 1 martie.
cap de tigvă cap de tigvă, (om) prost, imbecil: taci, cap de tigvă, grăi Tămăduianu.DELAVR.
cap de ţară (sau de lume), 1) începutul sau sfîrşitul ţării (sau al lumii), margine: totdeauna la cap de ţară
să-ţi faci casă. PANN ; 2) (fig. ) lucru de mare preţ, lucru mare: nu te mai pune şi d-ta pentru te miri ce şi
cap de ţară mai nemica, că doar n-are să fie un cap de ţară! CR.
ca pe apă ca pe apă, curent: vorbea franţuzeşte ca pe apă.
ca pe ciripie ca pe ciripie, (reg. ) în linie dreaptă, întins: merse drept ca pe ciripie la stuful cu flori.ISP.
ca pe mîneca cămăşii ca pe mîneca cămăşii, foarte uşor.
ca pe noi, (reg. ) cum se cuvine, cum trebuie; (p.ext. ) foarte tare, straşnic: [mîţele] ne zgîriau şi ne stupeau,
ca pe noi ca pe noi.CR.
ca pe note ca pe note, (fam. ) perfect, aşa cum trebuie.
ca pe (sau după) răboj, cuvînt cu cuvînt, ca din carte; întocmai: ştia ca pe răboj spiţaneamului
ca pe răboj mahalagiilor.BRĂESCU.
cap în cap, vecini la extremităţi: judeţele României vin cap în cap cîte două şi trei de la munţi la Dunărea,
cap în cap de-a curmezişul. I.IONESCU.
ca potîrnichile sau ca (pe) puii de potîrniche, 1) în toate părţile, în toate direcţiile: ca mîne vin turcii şi-i
risipeşte ca pe puii de potîrniche.FIL. ; 2) (înv. ) în număr (foarte) mare: s-au strîns toată boierimea la
ca potîrnichile dînsul şi oastea, ca pui de potîrnichi.NEC.
ca prin(tr-un) farmec, ca şi cînd ar fi fost fermecat, în mod miraculos; deodată, pe neaşteptate: ca prin
ca prin farmec farmec peri izvorul şi copacii.EM.
ca prin vis ca prin vis, imprecis, nedesluşit, vag: auzea ca prin vis dangătul clopotului.
cap sec cap sec, prost, zevzec: aşa-mi trebuie dacă m-am înhăitat cu un cap sec!
capul cinstei, capul mesei, locul de frunte la o petrecere: la mese şedeţi în capul cinstei şi mîncaţi tot
capul cinstei plăcinte şi găini fripte.CR.
capul legii, (înv. şi pop. ) preot: părinte ..., să ne dai răspuns la o întrebare ... dacă nu-i şti Sfinţia-ta, care
capul legii eşti capu’legii, cine să ştie altul? POP.
capul locului capul locului, partea cu care începe un loc: decît în faţa ariii, mai bine în capul locului.PANN.
capul mesei (sau al bucatelor), locul de onoare la masă, fruntea mesei: socrul roagă-n capul mesei să
capul mesei poftească să se pună nunul-mare.EM.
capul neamului capul neamului, strămoşul unic al maimultor familii.
capul răutăţilor capul răutăţilor, iniţiatorul, coordonatorul răutăţilor, al fărădelegilor.
capul săptămînii capul săptămînii, luni.
care ... mai ..., (înv. ) orice (fel de) ..., oricît ...: n-oi veni la atîta nesimţire, de mi-ai face care cazne mai
care ... mai ... cumplite ce nu s-au auzît.DOS.
care alta? care alta?, ce altceva?: - de asta te plîngi stăpîne? - d-apoi de care alta, mă Chirică? CR.
care altul, (înv. ) altcineva, vreunul: Aron Pumnul ... a ştiut să deştepte şi să învioşeze, ca rar care altul,
care altul conştiinţa naţională a învăţăceilor săi.SBIERA.
care cum s-ar prinde ..., care va să zică, cum s-ar zice: n-avea nici cai? ... care cum s-ar prinde ... te-
care cum s-ar prinde ... ademenise cu vorbe dulci.AL.
care (sau cine) încotro (poate), fiecare pe unde poate, în toate direcţiile: fugiseră care încotro de groaza
care încotro ianicerilor.NEGR.
care numai ce care numai ce, (înv. ) încît: breslaşii ... striga ... care numai ce huia divanul împărătesc.NEC.
care pe care?, care îl va întrece sau birui pe celălalt?: acum să vedem care pe care? ori el pe draci, ori
care pe care? dracii pe dînsul.CR.
careşi pe unde, (pop. ) fiecare pe unde apucă sau pe unde poate: se împrăştiară ca puii de potîrniche,
careşi pe unde careşi pre unde.ISP.
care va să zică, 1) deci, prin urmare, aşadar: care va să zică şi frăţia, nu numai politica poate împiedica pe
un literat de a spune tot ce îi stă pe inimă.CAR. ; 2) ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, adică: orizon [t]
care va să zică politic s-o posomorît! ... care vra să zică iar bejenie! AL.
car funerar car funerar, dric.
carne albă carne albă, carne de pasăre sau de peşte.
cartea neamului cartea neamului, (înv. ) genealogie.

carte cu limbă de moarte carte cu limbă de moarte, (înv. ) testament: harta testamentului, adecă carte cu limbă de moarte.DOS.
carte de căpătîi carte de căpătîi, scriere fundamentală.
carte de judecată, (jur. ; înv. ) sentinţă judecătorească: cărţile de judecată sînt pronunţate de judecătorii
carte de judecată de pace, ... sentinţele de Tribunale, ... deciziunile de Curţi.MAIOR.

carte de lăsăciune (sau de despărţire sau despărţenie), (înv. ) sentinţă de divorţ: zis fu: cel ce după
desfacerea însoţirei întîi, va voi a veni cătră a doua, trebue să dovedească că însoţirea cea mai de înainte
carte de lăsăciune s-au desfăcut după lege, adecă ori prin moarte, sau prin carte de dispărţenie.CODICA.ŢIV.
carte de soroc, (înv. ) somaţie (de plată): s-au făcut şi o carte de soroc la toţ [i] datornicii
carte de soroc dumisale. (a.1732).IORGA.
carte de şcoală carte de şcoală, manual.
casa de jos casa de jos, (înv. şi reg. ) camera deputaţilor.
casa de sus casa de sus, (înv. şi reg. ) senatul.
casa mare casa (cea sau a) mare, (reg. ) cea mai mare cameră a casei ţărăneşti, păstrată pentru oaspeţi.
casa (cea sau a) mică, (reg. ) cameră în care locuieşte, de obicei, familia ţărănească: atunce noaptea ...
scoaseră şi pe Velicico Vornicul din beciu de supt casa cea mică, şi-l duseră la fîntînă, de-i tăiară
casa mică capul.N.COSTIN.
ca sardelele ca sardelele, înghesuit.
casa sufletului, (pop. ) capul pieptului: cînd îţi zice [scripcarul] cîte una, te arde la casa sufletului, nu
casa sufletului alta.POP.
casă de curvie casă de curvie (sau de curvăsărie), (înv. ) casă de toleranţă, bordel.
casă de judecată casă de judecată, (înv. ) judecătorie.
casă de sănătate casă de sănătate, sanatoriu.
casă de vindecare casă de vindecare, (înv. ) spital.
casă grea, familie numeroasă (şi greu de întreţinut): doamnă avea de treabă, bună şi milostivă, cuconi
casă grea cinci şi cucoane trei, şi-i era casa cam grea.NEC.
casă în care cîntă cocoşul casă în care cîntă cocoşul, familie în care dictează bărbatul.
casă în care cîntă găina casă în care cîntă găina, familie în care dictează femeia.
casă în doi pereţi casă în doi pereţi, căsătorie nefericită.
ca să nu mai lungim vorba ca să nu mai lungim vorba, pe scurt, într-un cuvînt.
casă nebunească casă nebunească, (înv. ) ospiciu.
ca să vezi! ca să vezi!, 1) ce idee!; 2) nu ţi-am spus eu?
ca să zic aşa, ca să mă exprim astfel: avea şaptezeci bătuţi pe muche, dar era încă bun de ginere, ca să zic
ca să zic aşa aşa.POP.
cascadă de rîs cascadă de rîs, hohot prelungit de rîs.
ca sita la cumătra ca sita la cumătra, foarte des.
ca şi cînd ca şi cînd, ca şi cum.
ca şi de la rînd ca şi de la rînd, (reg. ) ca şi data trecută: cînd dete în amurg, ca şi de la rînd, ea pieri.ISP.
catran de ... catran de ..., foarte, extrem de ..., (pop. ) al dracului de, afurisit de ...: borş, vin catran de acru.POP.

ca un ban în două pungi ca un ban în două pungi, (reg. ) sărac şi fudul: se răsfaţă-n haine lungi, ca un ban în două pungi.PANN.
ca un fel de ... sau (înv. ) ca în chip de ..., sau chip de ..., (înv. şi pop. ) în loc de ..., pe post de ..., ca ...:
ca un fel de ... mică chilioară, pe mal de apşoară, chip de mănăstire şi de pomenire.POP.
ca un motan plouat ca un motan plouat, abătut.
(gol) ca un nap (sau ca napul) sau gol nap, gol puşcă, (p.ext. ) sărac: e îmbrăcat ca un nap, din călcîie pîn-
ca un nap la cap.PANN.
ca un pui de bogdaproste, prăpădit, nenorocit, ca vai de el: ghemuit în dăsagi ca un pui de
ca un pui de bogdaproste bo [g]daproste.CR.
ca un roi fără de matcă ca un roi fără de matcă, dezorientat, zăpăcit, bezmetic: rămasără ca un roi făr-de matcă leşii.NEC.

ca un singur om ca un singur om, la unison, în unanimitate: cînd a fost să le ceară părerea, au spus „da“ ca un singur om.
ca un ţap logodit, 1) ţeapăn; aiurit; dus pe gînduri, visător: ce te uiţi aşa la mine ca un ţap logodit? SAD. ;
ca un ţap logodit 2) îmbufnat: şede ca un ţap logodit.POP.
ca (sau drept, (înv. ) în) urmare, în consecinţă: dezgustul creşte şi, în urmare, ... espresia figurii se face
ca urmare mai ciudată.AL.
caută ce n-a pierdut caută ce n-a pierdut, 1) umblă fără rost; 2) umblă după furat.
caută-mă pe-afară! caută-mă pe-afară!, (fam .) şterge-o!, întinde-o!
caută pe altul! caută pe altul!, găseşte-ţi alt fraier!
caută-ţi de treabă caută-ţi de treabă (sau de drum)!, vezi-ţi de treabă (sau de drum)!, nu te amesteca întreburile altora!
ca vai de el (ea etc.) sau ca vai de capul lui (al ei etc.), (într-un mod) vrednic de compătimire, vrednic de
ca vai de el plîns: năcăjită ca vai de ea.CR.
ca vai de lume ca vai de lume, (aflat) într-o situaţie foarte grea, într-o stare mizerabilă.
caz (sau proces) de conştiinţă, conflict sufletesc generat de dificultatea de a decide asupra justeţii
caz de conştiinţă propriilor fapte, idei, atitudini.
că bine zici (zice etc.), ai (are etc.) (perfectă) dreptate, într-adevăr, aşa este: că bine zici, mamă, iaca mie
că bine zici nu mi-a venit în cap de una ca asta.CR.
că chiar (ba) că chiar, nici vorbă!, da de unde?: poate era niscaiva aur? - ba că chiar, şi tu ai gîcit! POP.
a-i cădea (de) amar (cuiva), a-i lăsa un gust amar (cuiva); a i se acri (cuiva): of, dragă, măicuţa mea, să-
mi păstrezi nevestica; să-i dai, maică, lapte dulce, că d-aici nu s-o mai duce, să-i dai, maică, ş-un zahar,
a-i cădea amar dacă i-o cădea amar.POP.
a cădea belea cuiva a cădea belea (pe capul) cuiva, a fi o povară pentru cineva; a cădea plocon pe capul cuiva.
a cădea bine, a se nimeri, a se potrivi: invitaţia lor a căzut bine, căci tocmai ne pregăteam să ieşim din
a cădea bine casă.
a-i cădea (sau a-i veni) bine (sau rău) (cuiva ceva), 1) a (nu)-i conveni (cuiva ceva), a (nu)-i plăcea (cuiva
ceva); a-i merge bine (sau rău) (cuiva): bătrînului i-a căzut atît de bine la inimă, de peste cîteva zile a şi
a-i cădea bine murit de bucurie. POP. ; 2) a-i sta bine (ceva cuiva).
a cădea bolnav (sau la pat, la zăcere), a se îmbolnăvi: într-o bună dimineaţă, mama ei căzu bolnavă
a cădea bolnav greu.POP.
a-i cădea bun (cuiva), a-i fi util (cuiva): Făt-Frumos, vine de taie pe ăst duşman al mieu, că ţi-oiu cădea
a-i cădea bun şi eu vreodată bun la ceva.ISP.
a cădea ca musca-n lapte a cădea (sau a pica) ca musca-n lapte, a fi inoportun.
a cădea (la pămînt) cădere grea, (înv. ) a cădea foarte rău; (fig. ) a ajunge la mare nevoie: Onisifor căzu la
a cădea cădere grea pămînt cădeare grea.MINEIUL.
a cădea (sau a se dărîma, a pica) cerul pe cineva, (fam. ) 1) a se înfuria; 2) a primi o veste copleşitoare,
cutremurătoare, zguduitoare; a fi surprins, uluit, năucit: citi primele cuvinte ale telegramei şi simţi că se
a cădea cerul pe cineva dărîmă cerul pe ea.CEZAR.P. ; 3) a fi foarte ruşinat.
a-i cădea ceva în fire (cuiva), (înv. ) a-i trăsni ceva prin gînd (cuiva): cînd văzu o mînăstire, îi căzu lui
a-i cădea ceva în fire ceva-n fire, şi-năuntru se băgă.POP.
a cădea cloşcă a cădea cloşcă, (despre păsări) a fi bună de clocit; a începe să clocească.
a cădea (sau a pica) cu brio (sau cu succes), 1) (despre spectacole) a nu avea succes de public, a fi un
a cădea cu brio eşec; 2) (despre candidaţi) a pierde un concurs, un examen etc.
a-i cădea cu dulce (ceva cuiva), (înv. ) a-i face plăcere (ceva cuiva): deaca-l atingi [pe curvar] de curvie ...
a-i cădea cu dulce îndată să mîhneşte şi să scîrbeaşte, şi învăţătura aceaea nu-i cade cu dulce.VARLAAM.
a-i cădea (sau a-i veni) cu greu (cuiva ceva), a-i fi greu (cuiva) să facă, să accepte ceva: ca să nu cadă cu
a-i cădea cu greu greu pămîntenilor. NEC.
a cădea cu inima a cădea cu inima, (înv. ) a dispera.
a-i cădea cu jale (la inimă) (cuiva), amîhni, a întrista (pe cineva): maică, blestemele tale mult căzutu-mi-
a-i cădea cu jale au cu jale.POP.
a cădea cu nasu-n terci sau a-şi turti nasul sau a lua în nas (ruşinea), a-şi pierde buna reputaţie, cinstea,
a cădea cu nasu-n terci omenia.
a cădea cu vorba, a se amesteca, a se băga în vorbă: aşa, soro, căzu cu vorba Ceauşanca, ca din
a cădea cu vorba senin.DELAVR.
a cădea de acord a cădea (sau a fi) de acord (cu cineva), a ajunge la aceeaşi părere (cu cineva); a conveni (cu cineva).
a cădea de-a pluta a cădea de-a pluta, a cădea lat la pămînt: lunecă şi cade de-a pluta la pămînt. COŞBUC.
a cădea de fraier a cădea de fraier (sau de fazan), (fam. ) a fi înşelat, păcălit: tocmai tu să cazi de fraier? CAMIL.P.
a cădea de la lege (sau de la legea strămoşească), (înv. ) a se lepăda de legea străbună, a trece la altă
a cădea de la lege credinţă.
a cădea (sau a pica) de pe (sau din) picioare sau a nu se (mai) putea ţine pe picioare sau a nu-l mai ţine
picioarele (pe cineva), 1) a-şi pierde echilibrul; a leşina: flămînd, bătut cum era, mai cădea de pe picioare;
deci se puse jos să hodinească. POP. ; 2) a fi foarte obosit, slăbit: picioarele nu mă ţin, de nimic nu mai
a cădea de pe picioare sînt bun. POP.
a-i cădea a-i cădea (sau a-i pica) din coş, a sărăci.
a cădea din dreptatea moştenirii, (înv. ; jur. ) a fi dezmoştenit: cînd fiii ... să vor pune de împotrivire
a cădea din dreptatea moştenirii părinţilor ..., să cază din dreptatea moştenirii.PRAV.
a cădea dintr-o extremă în alta a cădea dintr-o extremă în alta, a oscila între extreme.
a-i cădea (cu) drag (sau (fam. ) cu tronc la inimă) (cineva cuiva), 1) a simţi, fulgerător, simpatie, dragoste
(pentru cineva): aşa-i că ţi-a căzut cu tronc la inimă? CR. ; 2) a îndrăgi (pe cineva), a se îndrăgosti (de
a-i cădea drag cineva): el iar, privind de săptămîni, îi cade dragă fata.EM.
a (nu)-i cădea (sau a (nu)-i pica) fisa (cuiva), (fam. ) a (nu) înţelege, a (nu) pricepe despre ce este vorba; a
a -i cădea fisa (nu) se prinde: greu îţi mai pică fisa!
a cădea grămadă a cădea grămadă, a cădea fără simţire, a cădea lat: căzu grămadă într-un unghi.ISP.

a-i cădea inima jos (sau în călcîi, în pantaloni) (cuiva), a-i fi foarte frică (cuiva), a face în pantaloni de
a-i cădea inima jos frică; a se descuraja: au căzut tuturor inimile gios, cît nime n-avea nădeajde de izbîndă.COSTIN.
a cădea în (sau pe) brînci, 1) a cădea în mîini (istovit): munceşti pînă cazi pe brînci. PANN ; 2) (fig. ) a
a cădea în brînci cădea (la pămînt); a îngenunchea: deodată Stambulul cade-n brînci.AL.
a cădea în cap a cădea (sau a fi căzut) în cap, (fam. ) a fi prost, a se prosti: ce-i cu tine, omule, ai căzut în cap?
a cădea (sau a pica, a se întoarce, a se sparge) (ceva) în (sau pe) capul cuiva, a lovi necazul sau
a cădea în capul cuiva nenorocirea pe cineva: căzînd această nouă pacoste pe capul bietului om.POP.
a cădea (sau a se arunca, a se prinde) în cursă (sau în capcană, în laţ, (înv. ) în laţe), 1) a intra într-o
încurcătură din care nu poate ieşi, a se înşela, a se păcăli: Ana însă, mai puţin subtilă, căzu în
cursă.CEZAR.P. ; 2) a se da de gol, a se trăda: mult a trebuit pîn l-am prins în laţ pe acest călugăr
a cădea în cursă evlavios.EM.
a cădea în darul beţiei a cădea (sau a da) în darul (sau în patima) beţiei, a deveni alcoolic.
a cădea în desuetudine a cădea în desuetudine, a nu mai fi de actualitate, a se perima.
a cădea în dizgraţie a cădea în dizgraţie, a pierde protecţia unei persoane influente.
a cădea în dragostea cuiva a cădea în dragostea cuiva, (înv. ) a se îndrăgosti de cineva.
a-i cădea în fire (cuiva), a-i trăsni prin gînd (cuiva): cînd văzu o mănăstire, îi căzu lui ceva-n fire şi-
a-i cădea în fire nlăuntru se băgă.POP.
a cădea (sau a da, a pica, a pune, a se lăsa, a sta) în (sau la) genunchi (înaintea cuiva), 1) a se lăsa în
genunchi de durere, de oboseală: în genunchi cădeau pedeştrii.EM. ; 2) a îngenunchea în faţa cuiva (în
semn de umilinţă, de respect etc.): niciodată nu voi pica la genunchi înaintea domnului.KOG. ; 3) (p.ext. ) a
ruga stăruitor (pe cineva): împăratul ... pică în genunchi la picioarele Luminioarei şi-o rugă ca să-i
a cădea în genunchi dăruiască viaţa.POP.
a cădea în greşeală a cădea în (sau la) greşeală, a greşi.
a cădea în hulă a cădea în hulă, a huli.
a cădea în ispită a cădea în ispită, a se lăsa ispitit.
a cădea în necredinţă a cădea în necredinţă, a deveni necredincios.
a cădea în picioare, (fig. ) a ieşi bine dintr-o situaţie dificilă, a se descurca: cum făcea, cum nu făcea,
a cădea în picioare cădea totdeauna în picioare.CĂL.
a cădea în prepus a cădea în prepus, (înv. ) a fi bănuitor, suspicios.
a cădea în răspundere a cădea în răspundere, (înv. ) a fi răspunzător.
a cădea în spinarea cuiva a cădea în spinarea cuiva, a fi (sau a deveni) o povară pentru cineva.
a cădea în uitare a cădea în uitare, a fi uitat.
a-i cădea în vatră cuiva a-i cădea în vatră cuiva, a fi oaspete nepoftit şi nedorit al cuiva.
a cădea jertfă a cădea jertfă, a fi sacrificat, a muri.
a cădea (sau a pica) la învoială, a ajunge la o înţelegere, a se învoi: cum o să cază ei la învoială?
a cădea la învoială DELAVR.
a cădea la legea ... a cădea la legea ..., a se converti la ...: Alexandru-vodă au căzut la legea turcească.N.COSTIN.
a cădea (sau a ajunge, a intra, a încăpea, a nimeri, a pica) la (sau în, pe) mîna (sau mîinile, gheara ,
ghearele, (fam. ) laba, labele, voia) cuiva sau a-i cădea (sau a-ipica) în (sau la) mînă (sau gheară, (fam. )
labă) (cuiva), a ajunge (din întîmplare) la cheremul, în posesia, în puterea, în stăpînirea cuiva: s-or întoarce
a cădea la mîna cuiva vremile şi mi-i cădea tu în mînă! POP.
a cădea (sau a veni) la pace (cu cineva), 1) a face pace, a se împăca (cu cineva): văzînd că n-are încotro,
a cădea la pace căzu la pace. ISP. ; 2) a se învoi, a cădea la înţelegere (cu cineva).
a cădea la pămînt (în faţa cuiva), a se prosterna, a se umili (dinaintea cuiva): căzu la pămînt cu lacrămi
a cădea la pămînt zîcînd: nu sînt vreadnică.DOS.
a cădea (sau a se arunca) la picioarele cuiva sau a săruta picioarele cuiva, a implora iertare, milă; a se
a cădea la picioarele cuiva umili dinaintea cuiva: Ruxanda căzu la picioarele lui.NEGR.
a cădea la sfadă a cădea la sfadă (cu cineva), a se certa (cu cineva).
a cădea lăcomie (cuiva), (înv. ) a face poftă (cuiva): staţi, feciori, şi vă uitaţi la poale din şase laţi, cum le-
a cădea lăcomie aruncă din călcîie, să ne cază lăcomie.POP.
a-i cădea (cu) lesne (cuiva), (înv. ) a nu simţi nici o greutate: nu cu lesne, încă prea cu greu le-ar fi
a-i cădea lesne căzut.CANT.
a cădea mort a cădea (sau a rămîne) mort, a muri subit: rămase mort pe loc.ISP.
a-i cădea (sau a i se muia, a-i pica) nasul (cuiva) sau a avea nasul căzut, (fig. ) a-şi pierde aroganţa,
a-i cădea nasul mîndria, tupeul; a rămîne ruşinat, umilit.
a cădea (sau a pica) năpaste (cuiva), (înv. ) 1) a provoca neplăceri, necazuri, nenorociri (cuiva): tu să-mi
zici că ţi-am picat năpaste? AL. ; 2) a nedreptăţi, a persecuta (pe cineva): cela ce au început svada ş-au
a cădea năpaste făcut asupreală, ce să dzice au cădzut năpaste ... PRAV.
a-i cădea (sau a-i pica) para în gură (cuiva), a obţine, a realiza ceva fără efort: şi durmind îi cade peara
a-i cădea para în gură în gură.BUDAI-DELEANU.
a cădea pe capul cuiva a cădea pe capul cuiva, a deranja, a incomoda pe cineva.
a cădea pe (sau spre) cerbicea cuiva, (înv. ) a lua de după gît, a îmbrăţişa (pe cineva): căzu pre cerbicea
a cădea pe cerbicea cuiva lui şi sărută el. CORESI.
a cădea pe panta ... a cădea (sau a aluneca) pe panta ..., a se lăsa antrenat de ..., a se îndrepta spre ...
a cădea scump a(-i) cădea scump (ceva cuiva), (înv. ) a fi neplăcut, dezagreabil.
a cădea sub certare a cădea sub certare, (înv. ) a fi pedepsit.
a cădea sub vinovăţie de moarte a cădea sub vinovăţie de moarte, (înv. ) a fi acuzat de omor.
a cădea (sau a da) tifla peste cineva, a da norocul peste cineva, a avea noroc orb: unde stă Dumnezeu să
a cădea tifla peste cineva cază o asemenea tiflă peste mine! mi-aş sătura sălaşul întreg.ISP.
a cădea trunchi la stomac a cădea trunchi la stomac, (despre mîncăruri) a se digera greu.
a-i cădea (de) urît (cuiva), a produce o impresie dezagreabilă (cuiva); a nu putea suferi pe cineva: tot urîtă
a-i cădea urît mi-ai căzut.POP.
a-i cădea (sau a i se lua) vălul (sau un văl) de pe ochi (cuiva), a i se dezvălui, a i se revela adevărul: în
a-i cădea vălul de pe ochi clipa aceea, parcă i s-ar fi luat un văl de pe ochi.SAD.
cădere din dreptate, (înv. ; jur. ) pierdere a unui proces: însuşi dumnealui postelnicul au fost pricina
cădere din dreptate căderei sale din dreptate de la judecata noastră. (a.1794).URIC.
că doar nu era să ..., că nu putea să ...: d-apoi calul meu de pe atunci, cine mai ştie unde i-or fi putrezind
că doar nu era să ... ciolanele! - că doar nu era să trăiască un veac de om! CR.
că e laie, că-i bălaie că e laie, că-i bălaie sau ba e laie, ba-i bălaie, ba e una, ba e alta.
că-i cîr (sau hîr), că-i mîr sau hîr încoace, hîr încolo, c-o fi tunsă, c-o fi rasă; c-o fi, c-o păţi: că hîr, că
că-i cîr , că-i mîr mîr, bietul băiat nu se lasă.DELAVR.
că-i hăis, că-i cea că-i hăis, că-i cea, (pop. ) c-o fi, c-o păţi: se învîrtiră, se suciră, că-i hăis, că-i cea.POP.
călătorie sprîncenată! călătorie sprîncenată!, (iron. ) drum bun!, călătorie plăcută!
a călca alături cu drumul a călca alături cu drumul, (fam. ) a se abate de la calea dreaptă.
a călca a popă (sau popeşte), 1) (în construcţii negative) a inspira încredere: de mic nu prea călca a
a călca a popă popă.CAR. ; 2) a-şi da aere; a face pe grozavul: carte nu ştie, dar calcă popeşte. PANN .
a călca ca pe ace a călca ca pe ace, a umbla încet şi cu grijă.
a călca cu dreptul a călca cu dreptul, a începe bine ceva.
a călca cu stîngul a călca cu stîngul (sau în sec), a nu avea noroc într-o întreprindere, a da chix.
a-şi călca cuvîntul a-şi călca cuvîntul, a nu-şi respecta promisiunile: orice-ar fi, eu tot nu-mi calc cuvîntul.POP.
a-şi călca (sau a-şi schimba) cuvîntul sau a-şi trage cuvîntul înapoi, a nu (mai) respecta o făgăduială:
a-şi călca cuvîntul orice-ar fi, eu tot nu-mi calc cuvîntul.POP.
a-l călca datoria (pe cineva), a se simţi obligat (moralmente): prietenul la aceste s-a silit a-l mîngîia, cum
a-l călca datoria îl călca datoria şi după cum trebuia.PANN.
a călca (sau a se uita) (ca) din pod (sau de sus), a fi îngîmfat, mîndru, trufaş: a doua zi, calcă de sus, se
a călca din pod simte de şapte palme mai înalt.VLAH.
a călca hotarul a călca hotarul, a pătrunde într-un teritoriu străin: turcii ne-au călcat hotarul.POP.
a-l călca hoţii a-l călca hoţii (pe cineva) sau a fi călcat de hoţi, a fi prădat.
a călca iarba verde a călca iarba verde, a trăi: pînă va călca el ... iarbă verde, noi vom fi ... în ticnă.POP.
a călca în picioare, 1) a zdrobi, a distruge: vijelia-ngrozitoare, care vine, vine, vine, calcă totul în
a călca în picioare picioare.EM. ; 2) a umili, a dispreţui: a călcat în picioare onoarea mea fără pată.SAD.
a călca în străchini, 1) a fi înfumurat; a umbla cu nasul pe sus: vreun ţafandache ... cu gulerul stînd să-l
apuce de nas, umblînd parc-ar călca numai în străchini, cu fumurile în cap.ISP. ; 2) a face gafe, a gafa: nu
a călca în străchini ştiu cum faci, dar mereu calci în străchini, îi zise cumnată-sa.SAD.
a-l călca nevoia (sau nevoile) (pe cineva), (pop. ) a se îmbolnăvi de epilepsie: năcaz mie nu mi-o face,
a-l călca nevoia măcar trei nevoi să-l calce.POP.
a călca ocina satului a călca ocina satului, a delimita teritoriul satului.
a călca pe bătătură (sau pe bătături, pe coadă) (pe cineva), a lovi în punctul nevralgic(pe cineva); a irita,
a călca pe bătătură a scoate din pepeni (pe cineva).
a călca (sau a pocni) pe (sau la) colţii (sau coada) işlicului (pe cineva), a supăra, a jigni (pe cineva): mă
a călca pe colţii işlicului pocneşte, vorba de pe vremuri, la coada işlicului.CAR.
a călca pe iarbă verde a călca pe iarbă verde, a întreprinde ceva cu reuşită sigură.
a-şi călca pe inimă, a accepta un compromis; a face o concesie, a ceda: destul că şi-a călcat pe inimă şi s-
a-şi călca pe inimă a dus la curte.POP.
a călca pe mărăcini a călca (ca) pe mărăcini, a păşi nesigur, cu sfială.
a călca pe ouă a călca pe ouă, a păşi încet, cu prudenţă; a fi precaut.
a călca (sau a urma, a merge) pe (sau în) paşii (sau urma, urmele, (înv .) pasurile) cuiva, 1) a urma
exemplul cuiva: după moartea lui Ştefan, ... Bogdan fiul său şi Petru Rareş călcă pe pasurile lui.BĂLC. ; 2)
a moşteni comportamentul cuiva; a semăna (în obiceiuri, în purtări) cu cineva: calcă în urmele lui tată-
a călca pe paşii cuiva său.POP.
a nu mai călca pe pămînt a nu mai călca pe pămînt, 1) a fi foarte fericit; 2) a fi fudul.
a călca pe picior (sau pe picioare, pe opinci) (pe cineva), 1) a face semn, a atrage atenţia, a da de înţeles
(cuiva), a avertiza (pe cineva): nu mă călca pe opinci, că ştiu eu ce vrei să zici.POP. ; 2) a lua peste picior,
a călca pe picior a ironiza (pe cineva); 3) a enerva, a supăra (pe cineva).
a călca pe talpă putredă, a se înşela: a cunoscut că pe talpă putredă a fost călcat şi, ducîndu-se îndată, cu
a călca pe talpă putredă nevasta s-a-mpăcat. PANN.
a călca porunca (sau ordinul, pravila, legea), a nu respecta, a nesocoti, a încălca porunca (sau ordinul,
a călca porunca pravila, legea): Dumnezeu ştia că salcia i-a călcat porunca şi s-a mîhnit mult.POP.
a călca rău a călca (sau a umbla) rău, a nu-i merge bine (treburile).
călcare cu omor, (înv. ; jur. ) jaf cu crimă: se întîmplase peste noapte o călcare cu omor în hanul unui
călcare cu omor jidov.CAR.
a călca strîmb (sau într-aiurea, pe de lături), (fig. ; despre soţi) a fi necredincios: iubeşti pe alta ... te-am
a călca strîmb înţeles eu de mult că-mi calci într-aiurea! AL.

a călca şarpele pe coadă a călca şarpele pe coadă, 1) a atinge un punct nevralgic; 2) a insulta, a supăra un om rău, iute la mînie.
călcător de jurămînt călcător de jurămînt, (înv. ) sperjur: giurămîntul a calca călcătorii de giurămînt se giura.CANT.
călcîiul lui Ahile călcîiul lui Ahile, punct nevralgic.
căldură tropicală căldură tropicală, căldură toridă: se întorcea de la redacţie pe o căldură tropicală. VLAH.
cămaşă de fier cămaşă de fier (sau de zale), platoşă.
a căpăta alageaua, (înv. ) a ajunge la mare nevoie: nimeni nu s-a putut atinge de împărăţia mea, fără să-şi
a căpăta alageaua capete alageaua. ISP.
a căpăta aripi a căpăta aripi, (fam. ) a prinde avînt, elan.
a căpăta (sau a dobîndi, a obţine, a primi, a da) un os (sau un ciolan) de ros, aobţine (sau a oferi cuiva)
un avantaj, un profit, o slujbă publică, o sinecură: cît rabdă acest sărman, pîn-ce-al său prieten îi dă un
a căpăta un os de ros biet ciolan! NEGR.
căptuşeală de scînduri căptuşeală de scînduri, (pop . şi fam .) coşciug.

a căra apa cu ciurul, 1) a munci fără spor, în zadar; 2) a nu fi de nici un ajutor, folos (cuiva sau la ceva); a
a căra apa cu ciurul nu face nimic: eram şi eu p-acolo şi dedeam ajutor la nuntă, unde căram apă cu ciurul.ISP.
a căra apă la puţ (sau la fîntînă, la rîu), sau a căra lemne în pădure sau a căra pietre la munte, a face
a căra apă la puţ un lucru inutil; a se afla în treabă.
a(-i) căra (sau a(-i) cărăbăni) (la) palme (sau ciomege, gîrbace, pumni, cu bîta, cu pumnii) (cuiva sau în
a căra palme ceva), a bate, a lovi îndelung (pe cineva): ciobanul începu a căra cu bîta în burduf.POP.
a căra soarele cu oborocul a căra soarele cu oborocul, a face un lucru inutil.
căruţă de poştă căruţă de poştă, (od. ) poştalion: se sui într-o căruţă de poştă.NEGR.

a căsca gura (la sau după ceva sau cineva), 1) a se uita cu naivă curiozitate, cu interes, cu mirare, cu
admiraţie (la sau după ceva sau cineva): căscase gura şi bleojdise ochii la cele ce spunea vînătorul.ISP. ; 2)
(p. ext. ) a sta sau a umbla fără nici o treabă, a pierde vremea, a hoinări: a fost trimis, după cum se
a căsca gura obişnuieşte, pe socoteala ţării, cu misiune politicoasă, să caşte gura prin Europa. CAR.
a căsca ochii, 1) a deschide ochii mari, a se holba; 2) a fi atent, cu băgare de seamă: cască ochii cînd mergi
a căsca ochii pe stradă!
a căsca o gură cît o şură a căsca o gură cît o şură sau a căsca gura cît ocniţa, a deschide gura mare.
a căsca uşa a căsca uşa, (fam. ) 1) a întredeschide uşa; 2) a deschide larg uşa.
că sucita, că învîrtita sau că-i sucită, că-i învîrtită, că e una, că e alta; că cîr, că mîr: că sucita, că
că sucita, că învîrtita învîrtita, iepuşoarele ia-le de unde nu-s! POP.
a că(u)ta în obraz (sau în barbă, în cinste, la obrazul) cuiva, a stima, a respecta (pe cineva): nu-ţi mai
a căta în obraz caută-n obraz, îţi dă cu luleaua-n nas.PANN.
a căta în ochii cuiva a căta în ochii cuiva, a iubi pe cineva şi a-i urma îndemnurile, sfaturile.
a căta la mîna altuia a căta la mîna altuia, a aştepta să primească de la cineva cele necesare (traiului).
a căta ouăle a că(u)ta ouăle, a examina ouăle în lumină, spre a şti dacă sînt proaspete.
(ba) că(-i) teacă, (ba) că(-i) pungă, (reg. ) c-o fi, c-o păţi; ba că-i laie, ba că-i bălaie: se suciră, se-nvîrtiră,
că teacă, că pungă ba că-i teacă, ba că-i pungă.POP.
a se căuta a se căuta, (înv. şi reg. ) a-şi căuta dreptatea: ai dreptate, măi Gerilă, numai nu te cauţi! CR .
a-şi căuta (în ochi), a se uita unul la altul, a se privi unul pe celălalt, a se pîndi unul pecelălalt: şi-şi
a-şi căuta căutară amîndoi, de să cunoscură.DOS.

a căuta a ... a căuta a ..., a aduce a ..., a sugera: ochii osteniţi şi părul nepieptănat ... căutau a melancolie.DELAVR.
a căuta acul în carul cu fîn a căuta acul în carul cu fîn, a căuta un lucru foarte greu (sau imposibil) de găsit.
a căuta ca (pe) iarba de leac (ceva), a căuta (ceva) cu insistenţă, cu înfrigurare, ca pe un lucru rar, preţios:
a căuta ca iarba de leac unde, Doamne iartă-mă, să fie? ... îl cat, ca iarba de leac.AL.
a căuta ca pe un ac a căuta ca pe un ac, a căuta cu deosebită atenţie, a căuta de-a fir a păr.
a căuta ceartă (sau pricină, vrajbă) (cu lumînarea) (cuiva), a inventa motive de ceartă, a fi pus pe ceartă:
a căuta ceartă şi de astă dată se legară de dînsul şi-i căuta cearta, cu lumînarea.ISP.
a căuta chichiţe a căuta chichiţe (cuiva) sau a întoarce chichiţe şi dulapuri, a căuta nod în papură (cuiva).
a căuta (cu) chip(uri) să ..., a căuta (toate) mijloacele să ...: chip cătam cu viclenie, să te fac să-
a căuta chip să ... ntrebi.COŞBUC.
a căuta cotleţe a căuta cotleţe (cuiva), (reg. ) a căuta nod în papură (cuiva).
a căuta cu gîndul a căuta cu gîndul, a încerca să-şi aducă aminte: Veta: de la Iunion? (caută cu gîndul).CAR.
a căuta cu legea a căuta cu legea (sau la judecată) (pe cineva), (înv. ) a da în judecată (pe cineva).
a căuta cu lumînarea, a căuta insistent, peste tot: minunat! să vă caute cineva cu lumînarea, nu v-ar putea
a căuta cu lumînarea găsi mai potriviţi.AL.
a o căuta cu lumînarea, 1) a dori, a voi cu orice preţ ceva (indiferent de consecinţe): precum văd, nu te-
a o căuta cu lumînarea astîmperi, o cauţi cu lumînarea, mehenghiule! POP. ; 2) a se amesteca în treburi necurate.
a căuta cu ochi buni la cineva a căuta (sau a se uita) cu ochi buni la cineva, a privi cu bunăvoinţă, cu dragoste la cineva.
a căuta cu ochii (sau din privire, cu privirea) (pe cineva sau ceva), a încerca să descopere cu privirea (pe
a căuta cu ochii cineva sau ceva).
a căuta de-a fir a păr a căuta de-a fir a păr, a căuta cu minuţie, peste tot.
a-şi căuta (sau a-şi păzi, a-şi vedea) de cale (sau calea, de drum, drumul, de ducă) sau a se duce în
calea (sau în drumul) lui, 1) a pleca în drumul lui: du-te-n cale-ţi, mergi cu bine! AL. ; 2) (fig. ) a nu se
amesteca în treburile altuia, a-şi vedea de treabă: nu e chip să-i faci cu buna să-şi păzească drumul
a-şi căuta de cale lor.COŞBUC.

a căuta de dreptate (cuiva), a se interesa de cauza cuiva, spre a-l ajuta să-şi dobîndească dreptatea: vai,
a căuta de dreptate român, de capul tău, cum te-ajunse ceasul rău şi n-avuşi măcar un frate, ca să-ţi cate de dreptate.AL.
a-şi căuta de obiele a-şi căuta de obiele, a-şi vedea numai de propriile interese.
a căuta de ou, a examina o pasăre, pentru a vedea dacă are ou: şi cum i-o dau [pupăza] în mînă, javra
a căuta de ou dracului se face a o căuta de ou, şi-i desleagă atunci frumuşel aţa de la picior.CR.
a-şi căuta de sănătate a-şi căuta de sănătate, a se îngriji de starea sănătăţii proprii: s-a dus la băi, să-şi caute de sănătate.
a-şi căuta de seamă, (reg. ) a se preocupa numai de treburile personale, a-şi vedea de treabă: dă-mi
a-şi căuta de seamă juncanii tăi drept vamă şi îţi cată-apoi de seamă.AL.
a căuta de suflet (unui mort), a face slujbe şi rugăciuni pentru mîntuirea sufletului (unui mort): ei, mititeii,
a căuta de suflet s-au dus cătră Domnul şi datoria ne face să le căutăm de suflet.CR.

a-şi căuta de suflet, a se îngriji de mîntuirea sufletului; a respecta morala creştină şi canoanele bisericeşti; a
a-şi căuta de suflet fi cucernic: moşnege, nu ţi-ai putut căuta de suflet de un veac, de cînd nu ne-am întîlnit? NEGR.
a-şi căuta (sau a-şi vedea) de treabă (sau de treb(ur)i, de treaba lui, a ei etc. sau de treb(ur)ile lui, ale
ei etc. sau de nevoi) sau (înv. ) a-şi căuta (sau a-şi păzi)treaba, 1) a se ocupa de propriile interese; a nu se
amesteca în treburile altora: ba să-ţi caţi de treabă, că mănînci trînteală.GR. AL. ; 2) a-şi continua, a nu-şi
a-şi căuta de treabă întrerupe lucrul: Kira tot rîdea, nici că-l asculta, de treabă-şi vedea.POP.
a căuta iepuri în biserică a căuta iepuri în biserică (sau lapte de bou), a pierde vremea.

a-i căuta în (la) cap (cuiva), 1) a despăduchea (pe cineva): o babă bătrînă ... sta cu capul ... în poalele
a-i căuta în cap unei roabe tinere ... care-i căuta la cap.EM. ; 2) (fig. ) a descînta cu băţul, a bate (pe cineva).
a căuta (sau a se uita) în coarne(le) (cuiva), a ţine seama de dorinţele, de capriciile cuiva, a face pe plac
(cuiva), a alinta, a răsfăţa (pe cineva): bărbatul ... silit fiind să caute şi-n coarnele femeii sale ..., se
a căuta în coarne duse.POP.
a căuta în stele a căuta în stele, a prezice viitorul după poziţia aştrilor.
a căuta moţoc a căuta moţoc (sau moţocuri) (cuiva), a căuta prilej de ceartă, a căuta cearta cu lumînarea.
a căuta nod în mămăligă a căuta nod în mămăligă (cuiva), (reg. ) a căuta nod în papură (cuiva).
a căuta (sau a găsi) nod (sau noduri) în papură (cuiva), a căuta (sau a găsi) cu orice preţ greşeli, cusururi
a căuta nod în papură (cuiva): ce tot îi cauţi băiatului nod în papură? STANCU.
a căuta o poartă de scăpare a căuta o poartă (sau o portiţă) de scăpare, a căuta un mijloc pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă.
a căuta păcate în mîndălaci (cuiva),(reg. ) a căuta nod în papură (cuiva): cată ... păcate-n
a căuta păcate în mîndălaci mîndălaci.DELAVR.
a căuta pe dracul, a se amesteca în treburi necurate; a se băga unde nu-i fierbe oala, a da de dracul: cată ei
a căuta pe dracul pe dracul? ... las’să sară, c-apoi dracu-s eu! CONTEMP.
a căuta pe dracul şi a găsi pe tată-său sau a scăpa de dracul şi a da peste tată-său, a cădea din lac în
a căuta pe dracul şi a găsi pe tată-său puţ.
a căuta peri în palmă a căuta peri în palmă, a pierde vremea.
a căuta pete în soare a căuta pete în soare, a căuta cu orice preţ defecte acolo unde ele nu există.
a(-i) căuta pricină (sau pricini) (cu lumînarea) (cuiva), a(-i) căuta cu orice preţ motiv sau pretext de
ceartă (cuiva), a căuta nod în papură (cuiva): şi mergînd ei aşa, fratele cel rău tot căuta pricină de sfadă cu
a căuta pricină celalt.POP.
a căuta rău cuiva, (înv. şi reg. ) a se uita urît, cu duşmănie la cineva: rău nu-mi căuta, vino, nu te
a căuta rău cuiva depărta.PANN.
a căuta rîcă (cuiva), (reg. ) a căuta ceartă cu orice preţ (cuiva): fuseseră aruncaţi peste el în beci ca să-i
a căuta rîcă caute rîcă.STANCU.
a căuta sămînţă de vorbă a căuta sămînţă de vorbă, a căuta pretext, subiect de conversaţie, de discuţie.
a-şi căuta vreme, (înv. ) a căuta prilejul, ocazia favorabilă: cătatu-s-au vreme Grigorie-vodă, şi au fugit de
a-şi căuta vreme la Beciu la Veneţia.LET.
a căuta vreme cu prilej, a căuta ocazia favorabilă: un duşman de lup ... de mult căuta vreme cu prilej ca
a căuta vreme cu prilej să pape iezii.CR.
a căuta ziua de ieri a căuta ziua de ieri, a umbla aiurea, a căuta ceea ce nu există.
căzut (sau picat) din cer (sau din lună), 1) apărut din senin, sosit pe neaşteptate; 2) complet străin de cele
ce se petrec în jurul său, aerian; luat pe nepregătite, prin surprindere: toţi rămaseră ca căzuţi din cer, de
căzut din cer spaimă.ISP.
căzut în pruncie, senil, ramolit, căzut în mintea copiilor: a ta trufie arată că tu astăzi eşti căzut în
căzut în pruncie pruncie.AL.
a ce a ce, (înv. ) deoarece, din cauză că ..., pentru că ...: bociră a ce rămaseră săraci.DOS.
ce, nu ştii româneşte? ce, nu ştii româneşte?, nu înţelegi ce-ţi spun?

cea (mai) de apoi, (înv. ) 1) la sfîrşit, la urma urmelor: era strînsă mulţime multă, să vază cea de apoi ce a
cea de apoi hi.DOS. ; 2) cea din urmă, ultima: va hi omului celuia cea de apoi mai amară decît cea dintîi.VARLAAM.
cea (mai) de pe (sau din, (reg. ) după) urmă, 1) (pentru) ultima (oară): iacă-ţi mai dau o dată carul, dar
asta ţi-a fi cea de pe urmă.CR. ; 2) ultima (dorinţă) (înainte de moarte): voinţa cea de pe urmă a
cea de pe urmă răposatului a fost să se împartă toată averea săracilor.
ce-ai făcut, de ... ce-ai făcut, de ..., ce ţi s-a întîmplat, de ...: ce-ai făcut, de-ai bolonzit? POP.
ce-ai păţit?, (fam. ) ce ţi s-a întîmplat?, ce te-a apucat?, ce ţi-a venit?: ce-ai păţit ... de te-ai sculat cu
ce-ai păţit? noaptea-n cap? CR.
ce-ai zice dacă ... (sau cînd ...)?, ce părere ai avea dacă ...?, cum ai reacţiona dacă ...?: ce-ai zice cînd ţi-ar
ce-ai zice dacă ... ? strica cineva somnul? CR.
ce(e)a lume, 1) lumea de apoi, lumea cealaltă: nu trebuie să se ducă pe ceea lume flămînd şi
însetat.NEGR. ; 2) (în basme) celălalt tărîm: el a dat calului jăratec şi a pornit la podul de aramă, a trecut
cea lume peste pod, pe ceea lume.POP.
(în) cea mai mare parte, în bună măsură, (în) majoritate(a): pămînturile rămase de la părinţi erau, în cea
cea mai mare parte mai mare parte, mlăştinoase.
ce-am avut şi ce-am pierdut ce-am avut şi ce-am pierdut, nu mă afectează, nu mă interesează.
ce am eu de acolo? ce am eu de acolo?, 1) ce mă priveşte?, ce mă interesează? ce-mi pasă?; 2) ce cîştig eu din asta?
ce-am zis eu? ce-am zis eu?, nu v-am spus eu?, ai văzut că am avut dreptate?
ce are a face? ce are a face?, ce contează?, ce legătură are?, ce interesează?
ce (mi)-ar fi?, 1) ce-aş avea de pierdut?: dacă i-ar fi luat Dumnezeu, ce mi-ar fi? - d-apoi aşa.CR. ; 2) ce s-
ce -ar fi? ar întîmpla?: ce mi-ar fi de m-aş însura? POP .
ceas bun ceas(ul) bun, moment fast, favorabil, prielnic: să fie într-un ceas bun!
ceas de năvală, (înv. ) ceas de cumpănă: Doamne sfinte, la ceas de năvală de sus îmi trimite a ta
ceas de năvală sprejineală.DOS.

ceas rău ceas(ul) rău (sau slab), moment nefavorabil, conjunctură nefastă: se vede c-am pornit într-un ceas rău.CR.
ceasul morţii (sau de moarte, de apoi, cel (mai) de pe urmă), ultimele clipe de viaţă: aşa mi-e datul
ceasul morţii sorţii, să n-am eu pe băiatul meu la cap în ceasul morţii. COŞBUC.
ceasul naşterii (sau de naştere), momentul naşterii: mai nainte însă de a veni ceasul naşterii, copilul se
ceasul naşterii puse pe ... plîns. ISP.
ce bruma am putut agonisi ce bruma am putut agonisi, puţinul pe care l-am putut aduna.
ce ciorile ...? ce ciorile ...?, ce dracu ...?, ce naiba?
ce cum, (înv. ) oricum, oricare: vor fi făcut răscumpărarea atunce şi curund, după ce le vor fi făcut acea
ce cum vătămare, ce cum va fi.PRAV.
a ceda ispitei a ceda ispitei, a nu rezista tentaţiei.
a ceda pasul a ceda (sau a da) pasul, a se lăsa depăşit: dau pasul cu plăcere ministrului.NEGR.
ce de(-a) ... sau ce mai de ... sau ce de mai ..., cît de mult ..., ce mult ...: ce de-a cucoane mari şi cu fete
ce de ... frumoase n-or să vrea de ginere pe Radu al ei! AL.
ce face? ce face?, ce?, cum?, cum se poate?, poftim?, n-am auzit bine?: ce face? să te iert? NEGR.
ce faci? ce (mai) faci?, cum o mai duci?, cum îţi merge?

ce fel de ... ce fel de ..., ce soi de ...: l-au întrebat vezirul ce fel de oameni sînt moscalii şi ce fel de război au.NEC.
ce folos că ... (sau dacă ..., de ... )?, la ce(-mi) foloseşte (cutare lucru), dacă ...?: ce folos de curea lată,
ce folos că ... ? dacă nu-s boi în poiată? POP.
ce-i aduce? ce-i aduce?, ce-i foloseşte? ce-i pasă?: de-oi petrece ... ori de nu, cui ce-i aduce? EM.
cei de-acasă cei de-acasă, familia, rudele.
ce-i de capul tău? ce-i de capul tău?, ce-i de tine?
ce-i drept, într-adevăr; de fapt: doi icusari plătise ... pentru ciubote; dar, ce-i drept, făceau paralele
ce-i drept acele.CR.
ce-i în guşă, şi-n căpuşă ce-i în guşă, şi-n căpuşă, spune exact ceea ce gîndeşte.
ce-i porunca? ce-i porunca?, (fam. ) ce doreşti?
cela de cela, (înv. ) care mai de care: şi ieşind boierii înaintea vezirului, se ţinea cela, de cela să-i aleagă
cela de cela de domnie.LET.

celălalt tărîm celălalt tărîm sau alt(e) tărîm(uri) sau tărîmul de jos, lumea cealaltă: s-au dus pe alte tărîmuri.VLAH.
cel ce (sau de) se cade, (despre oameni) cel în drept, cel competent: poruncă au dat şi ei la toţi cei ce se
cel ce se cade cădea.BELDIMAN.
cel de apoi cel de apoi, cel din urmă, ultimul: eu sînt cel dentîi şi cel de apoi.BIBLIA.
cel de pe comoară cel de pe comoară sau cel cu coarne, sau cel cu căciula roşie, (pop. ) diavolul, dracul.

cel de pe urmă cel de pe (sau din, (reg. ) după) urmă, ultimul: să judece la divanul cel după urmă faptele tuturor.VĂC.
Cel-de-Sus Cel-de-Sus, Dumnezeu: copiii şi nevasta să-i las în grija Celui-de-Sus.CR.
cele de cuviinţă, cele cuvenite, cele necesare: las’dacă nu i-a da odihna pe nas, zise boierul în gîndul său,
cele de cuviinţă după ce orîndui cele de cuviinţă.CR.

cele sfinte cele sfinte, sfînta cuminecătură: se împărtăşeşte şi, întărit cu cele sfinte, aşteaptă moartea nepăsător.POP.
cel fără de fund cel fără de fund, (înv. ) abis, haos: întunecarea zăcea preste cel fără de fund.BIBLIA.
cel mai ... cu putinţă cel mai ... cu putinţă, foarte ..., extrem de ...: sînt omul cel mai serviabil cu putinţă. CEZAR.P.
cel mult, 1) atît, numai; în cel mai bun (sau mai fericit) caz: lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de
cronici; din trecutul de mărire v-ar privi, cel mult, ironici.EM. ; 2) maximum: îţi dau pe el cel mult 5.000
cel mult de lei.

cel puţin cel (sau pe) puţin, în cel mai rău caz, barem, măcar, încalte: încălţările costau pe puţin o sută de lei.VLAH.
cel (mai) tîrziu, într-un timp socotit ca termen ultim: dacă ai vreme, scrie, te rog, că venim cel mai tîrziu
cel tîrziu duminică.CAR.
ce mai (atîta) ...?, 1) la ce bun (atîta) ...?, ce rost are (atîta) ...?: ce mai atîta grijă pentru astă pustie de
ce mai ...? gură? CR. ; 2) inutil să mai discutăm!: ce mai atîta vorbă lungă? CR.
ce mai ala-bala?, 1) ce se mai petrece?: să vază ce mai ala-bala pe la ... flăcăii ce stau la pîndă.ISP. ; 2)
ce mai ala-bala? ce atîta discuţie?, ce mai tura-vura?
ce mai la deal, la vale?, ce să mai lungim vorba în zadar?: mă rog, ce mai la deal, la vale? aşa e lumea
ce mai la deal, la vale? asta.CR.

ce mai nou? ce mai (e) nou?, ce s-a mai întîmplat în ultima vreme?, ce noutăţi mai sînt?: ce mai nou pe la dvs.? CAR.
ce mai stai? ce mai stai?, ce aştepţi?
ce mai tura-vura(?), ce să mai lungim vorba(?), ce mai încoace-încolo(?): ce mai tura-vura; popa se
ce mai tura-vura zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare.STANCU.
ce mai veste-poveste? ce mai veste-poveste?, ce mai e nou?, ce s-a mai întîmplat?
ce mă costă? ce mă costă?, n-am ce pierde!
ce mi-e (ţi-e etc.), ce importanţă are, ce contează, ce folos decurge din ...: ce mi-i vremea cînd de veacuri,
ce mi-e stele-mi scînteie pe lacuri.EM.
ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda! ce mi-e Tanda, ce mi-e Manda!, ori una ori alta, tot acelaşi lucru!
ce mi-e una, ce mi-e alta ce mi-e una, ce mi-e alta, (mi-)e tot una.
ce nătărău ! ce nătărău (sau neghiob, prost)!, cît poate fi de nătărău (sau neghiob, prost)!
ce noroc pe mine! ce noroc pe mine!, ce şansă am!
ce nu, (înv. ) cît, cum: ce nu-l strîngea, ce nu-l săruta, ce nu grăind şi ce nu făcînd, într-atîta cît şi cealea
ce nu ce n-au suflet vrea face voie bună.DOS.
ce-o fi, o fi! ce-o fi, o fi!, întîmple-se orice!
ce paşti ? ce paşti (aici sau acolo)?, (fam. ) de ce nu eşti atent?, ce păzeşti?
ce păcat! ce păcat!, cît îmi pare de rău!; ce pagubă!: mîndruţa s-a măritat, vai de mine, ce păcat! POP.
ce păcatul ? ce păcatul (sau păcatele)?, ce naiba?: ce păcatele, doar eşti preot bătrîn.CĂL.
ce pămînt? ce pămînt?, ce Dumnezeu?, ce naiba?: tu te duci bade sărace, dar eu ce pămînt m-oi face? POP.
ce pe apă nu curge, nimica toată, foarte puţin: luă şi dînsul nişte haine, numai să nu zică neştine că nu s-a
ce pe apă nu curge gătit, şi de cheltuială ce pe apă nu curge, şi plecă şi el.ISP.
a (în)cerca marea cu degetul, a-şi încerca norocul; a încerca imposibilul: cercaţi voi marea cu degetul,
a cerca marea cu degetul dar ia să vedem, cum iţi da de fund? CR.
a cerca măduva şi oasele a(-i) cerca măduva şi oasele (cuiva), (reg. ) a testa calităţile cuiva.

a cerca o moşie (sau hotarele), (înv. ) a delimita (la faţa locului) hotarele unei moşii: cu care hotărîri
neodihnindu-se răzăşii şi plîngîndu-se de strîmbătate ..., au fost poroncit Măria-Sa d-sale lui Toderaşcu
a cerca o moşie Cantacusino şi d-sale Sturza Clucer, să vie aice să cerce acea moşie. (a.1741).URIC.
a cerca prilej, (înv. şi pop. ) a căuta o ocazie favorabilă: ovreii toţi i-au scos ocară şi cărturarii lor
a cerca prilej cercară prilej să piardă pe Hristos.COŞBUC.
a cerca rădăcinile, (pop. ) a cerceta cauzele, motivele: împăratul şi-a închipuit că boala fetei îi pribeagă şi
a cerca rădăcinile nu i-a cercat rădăcinile.POP.
a cerca sfat, (înv. şi pop. ) a cere sfatul cuiva, a se sfătui cu cineva: unul cu altul cerca sfat, ce vor putea
a cerca sfat face ca să poată hălădui.LET.
a cere adăpost a cere adăpost, a solicita adăpost (peste noapte) (cuiva).

a cere (sau a solicita) (o mînă de) ajutor (de la cineva) sau a cere (sau a solicita) ajutorul cuiva, a
a cere ajutor solicita sprijinul (cuiva): mica pasăre se duse atunci în pădure, ca să ceară ajutor de la arbori.POP.
a cere chezăşie a cere chezăşie, a pretinde garanţie.
a cere cît dracul pe tată-său a cere cît dracul pe tată-său sau a cere pe dracul şi pe tată-său, a cere un preţ exorbitant.
a cere cu talerul a cere cu talerul, a cerşi.
a cere de pomană a cere de pomană, a cerşi: ajung la bătrîneţe să cer pomană.REBR.
a-şi cere dreptul a-şi cere dreptul, a reclama, a solicita ceea ce i se cuvine.
a cere (sau a se ruga de) iertare (sau iertări, pardon) (cuiva), a ruga să fie iertat (de cineva); a-şi cere
a cere iertare scuze (cuiva): de ţi-am greşit, îţi cer iertare.
a cere încuviinţare, a solicita aprobarea, acordul cuiva: Necuratul s-a întins şi el cît era de lung, însă fără
a cere încuviinţare să ceară încuviinţare.POP.
a cere îndurare a cere îndurare, a implora milă, a ruga să i se cruţe viaţa.
a cere îngăduinţă a cere îngăduinţă, a solicita înţelegere.
a cere la judecată, (înv. ) a da în judecată: în multe rînduri acea Soroceniţă fiind cerşută la giudecată de
a cere la judecată ... igumen ... IORGA.
a cere lapte de la o vacă stearpă a cere lapte de la o vacă stearpă, a cere imposibilul.
a-şi cere legea (cu cineva), (înv. ) a chema în judecată (pe cineva): leşii ... s-au sfătuit să trimiţă sol la
a-şi cere legea împăratul cu jalobă, să-şi ceie lege cu Petru-vodă.LET.
a cere lînă de la broască a cere lînă de la broască, a cere imposibilul.
a cere luna de pe cer a cere luna de pe cer, a cere imposibilul.
a cere milă a cere milă, a cerşi îndurare.
a cere mîna (cuiva), a cere în căsătorie (pe cineva): se încercă a se duce la banul ca să ceară mîna fiicei
a cere mîna sale.NEGR.
a cere pretenţii a cere pretenţii (înv. ), a pretinde despăgubiri (pentru un prejudiciu suferit).
a cere (sau a da) satisfacţie, a provoca (sau a accepta o provocare) la duel: m-ai insultarisit ... trebuie să-
a cere satisfacţie mi dai satisfacţie ... mă duc să aduc arme.AL.
a-şi cere seama (sau socoteala), (înv. ) a-şi pretinde leafa: gîndindu-se că e vremea să plece, îşi ceru
a-şi cere seama socoteala.POP.

a(-i) cere (sau a(-i) lua) seamă (sau seama, cont, socoteală) (cuiva), (înv. şi reg. ) a pretinde (cuiva) să-şi
a cere seamă justifice faptele; a trage la răspundere (pe cineva): care vi-i dreptul de a-mi cere mie seamă? AL.
a cere sfatul cuiva, a solicita o părere, un sfat de la cineva: să-i poată cere sfatul ca unui bun
a cere sfatul cuiva părinte.POP.
a cere trebuinţa (sau trebuinţă) (să ...), a fi necesar (să ...), a fi nevoie (să ...), a trebui (să ...): pornesc ...
a cere trebuinţa fugind pe întrecute, cînd pe sus, cînd pe jos, după cum cerea trebuinţa.CR.
a cere ţigăneşte a cere ţigăneşte, a cere insistent.
a cere voie (cuiva) să ..., a solicita (cuiva) permisiunea să ...: a plecat la grangur, ca să-i ceară voie să
a cere voie să ... trăiască şi el în împărăţia păsărilor.POP.
ce rost are? ce rost are?, la ce bun?, cui foloseşte?
a se certa ca la piaţă a se certa ca la piaţă, a se certa ca precupeţele; a se certa ca la uşa cortului.
a se certa ca la tractir a se certa ca la tractir, a se certa fără jenă, fără ruşine.
a certa (sau a blestema, a ocărî, a spurca, a vorbi) cum îi (îţi etc.) vine la gură, a certa (sau a blestema, a
ocărî, a vorbi) necontrolat, nestăpînit, cu brutalitate, cu violenţă: zvîrcolindu-se ca şarpele şi blăstămîn- du-
a certa cum îi vine la gură se cum îi venea la gură.CR.

a se certa furcă a se certa furcă (cu cineva), a se certa zdravăn şi continuu (cu cineva): iar soţii se certară furcă.TOP.
a se certa la cuţite a se certa la cuţite (cu cineva), a se certa violent (cu cineva).
cerul şi pămîntul, mult, totul; orice; (p. ext. ) imposibilul: juruieşte-i ceriul şi pămîntul, ca să-ţi
cerul şi pămîntul smomească pe nevasta d-tale.CR.
ce s-a făcut cu ...? ce s-a făcut cu ...?, ce s-a întîmplat cu ...?, ce a devenit?
ce să ştiu (să ştii etc.) (a) face? sau ce mă ştiu (te ştii etc.) face?, ce să fac (sau să faci etc.)?, cum să mă
descurc (sau să te descurci etc.)?: ce mă ştiu eu face şi de unde să-ţi aduc eu herghelia ce-mi porunceşti?
ce să ştiu face? ISP.
ce să vezi? sau ce să vadă?, să vezi întîmplare!, nici că ţi-ar trece prin minte!: şi, deodată, ce să vezi ? în
ce să vezi? răsare dinainte o dihanie cum nu se mai văzuse de cînd lumea şi pămîntul.POP.
ce ştii ... ce ştii ..., cine poate şti ...: ce ştii cum se întîmplă? poate să-ţi iasă bine.GR.AL.
ce te-a apucat? ce te-a apucat?, ce ţi-a venit?
ce te-a (l-a, v-a etc.) găsit (de ...)?, ce te-a (l-a, v-a etc.) apucat (de ...), ce ai (are, aveţi etc.) (de ...)?: nu
ce te-a găsit ? ştia baba lui ce l-a găsit de-i aşa de cu chef.CR.
ce te-a (l-a, v-a etc.) prins?, ce te-a (l-a, v-a etc.) apucat?, ce ţi-a (i-a, v-a etc.) venit?: ce le-a prins de stau
ce te-a prins? aşa pe-afară? COŞBUC.
ce te crezi? ce te crezi?, ce socoteşti, ce crezi?, ce părere ai?
ce te doare? ce te doare?, ce nu-ţi convine?, ce nu e în ordine?, ce nu merge?
ce te interesează? ce te interesează?, ce te amesteci în treburi care nu te privesc?
cetele îngereşti cetele îngereşti (sau de îngeri), (bis. ) corul îngerilor: sfînta armonie a cetelor de îngeri.AL.
ce te miră? ce te miră?, ce ţi se pare ciudat, curios?
ce te potriveşti? ce te potriveşti?, (fam. ) de ce crezi ceea ce ţi se spune?: ce te potriveşti la vorbele lor?
ce treabă am (ai, are etc.) (cu ...)?, 1) ce mă (te, îl etc.) interesează? ce mă (te, îl etc.) priveşte?: zis-a
badea că-s urîtă ... las să fiu; ce treabă are? POP. ; 2) ce legătură am (ai, are etc.) cu ...?: ce treabă am eu
ce treabă am ? cu boala lui? ce, eu sînt bolnav? CAR.
ce ţi-a venit (sau ce-ţi veni) să ... (sau de ...)?, ce te-a apucat de ...?, n-ai altceva mai bun de făcut decît să
ce ţi-a venit să ... ? ...?: ce ţi-a venit de-mi răscoleşti amintirile?
ceva-ceva, cît(uşi) de puţin: nu ştia sărmanul ce să facă şi cum să-şi îmbunătăţească soartea măcar ceva-
ceva-ceva ceva.SBIERA.
ce (mai) veste-poveste? sau ce veste?, ce poveste?, (pop. şi fam. ) ce (mai) e nou?, ce se (mai) aude?:
ce veste-poveste? aminteri, ce mai veste-poveste pe la dv.? CAR.
ce vînt te-aduce? (sau te-abate?), cu ce treburi ai venit (pe la noi)?: ce veste, naşule, ce vînt te-aduce pe
ce vînt te-aduce? la noi? POP.
ce zor ai? ce zor ai?, ce te interesează?, ce-ţi pasă?
chef, neneaco, cu banii babachii chef, neneaco, cu banii babachii, chef pe cheltuiala altuia.
cheie de boltă cheie de boltă, (fig. ) principiu fundamental.

a chema la ordine a chema la ordine (pe cineva), a soma pe cineva să respecte anumite norme; a admonesta pe cineva.
a chema la rampă, a cere, prin aplauze, ca artiştii să revină pe scenă: de trei ori actriţa fu chemată la
a chema la rampă rampă.CĂL.
chiar aşa chiar aşa, exact aşa: ba chiar aşa-i, jupîneşică dragă, cum îţi spun eu.CR.
chiar azi chiar azi, tocmai azi.
chiar ca ... sau chiar cum ..., întocmai ca ..., leit ca ..., aidoma: dormi chiar ca un paşă pe patul tău de
chiar ca ... glod.AL.

chiar dacă ... chiar dacă ... (sau de...), şi dacă ...; deşi ..., cu toate că ...: chiar de te-ai pune curmeziş, eu tot aş pleca .
chiar de la început chiar de la început, încă de la început.
chiar el chiar el, el însuşi.
chiar şi, pînă şi: iubite autorule, ... ai ştiut, chiar şi în materie de vînătorie, să urmezi părinteştile lui
chiar şi poveţe.OD.
chiar şi el chiar şi el, pînă şi el.
chioara (de-a) chioara, orbeşte: de acum s-o luăm de-a chioara.CR.
a chiorî din ochi pe cineva a chiorî din ochi pe cineva, a încerca să înşele pe faţă pe cineva.
chip cioplit chip cioplit, (înv. ) idol: să nu faci ţie chip cioplit.BIBLIA.
chip de grai, (înv. ) expresie: cu mult mai lesne era din limba latinească cea de obşte să se bage cuvinte şi
chip de grai chipuri de graiu în vorba latinească cea corectă.P.MAIOR.
chip scris chip scris, (înv. ) pictură.

chip şi seamă, întru totul, pe deplin: să înţeleagă, publicul că am avut cuvinte să refuz concursul meu unei
chip şi seamă manifestaţiuni studenţeşti, cu atît mai puternice, cu cît manifestaţia era chip şi seamă simpatică mie.CAR.
chipuri şi mijloace, tot felul de mijloace: cercară chipuri şi mijloace ca să-l scoată din reţelele
chipuri şi mijloace periculoşilor ... SBIERA.
chip vărsat (sau turnat), (înv. ) statuie (de bronz): toate chipurile cele vărsate ale lor le veţi
chip vărsat piarde.BIBLIA.
chit că ..., cu toate că ..., chiar dacă ...: a promis tot ce i se ceruse, chit că nici prin cap nu-i trecea să se
chit că ... ţină de cuvînt.
chit pe chit chit pe chit, egal; ţanc pe ţanc.
ci dar, (înv. ) deci: ci dar în mijlocul acestor vremi, la 2 noemvrie, generalul Basta ... se duse cu oştile ...
ci dar la Oradia-mare.BĂLC.
cine ..., cine ... cine (cu) ..., cine (cu) ..., unul (cu) ..., altul (cu) ...
cine are piper mult, pune şi-n iaurt cine are piper mult, pune şi-n iaurt, cine are prea mult, îşi bate joc de ce are.
cine are treabă? sau cine ce treabă are?, pe cine interesează?, cui îi pasă?: de mi-i da o sărutare, nime-n
lume n-a s-o ştie, căci va fi sub pălărie - ş-apoi cine treabă are! EM. ; asta mă-mportă pe mine, cine ce
cine are treabă? treabă are? CAR.
cine s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt cine s-a fript (sau s-a ars) cu ciorbă(sau cu borş) suflă şi-n iaurt, tot păţitu-i priceput.

cine ştie cine (mai) ştie, nu se ştie: d-apoi calul meu de pe atunci, cine mai ştie unde i-or fi putrezind ciolanele! CR.
cine ştie ce (sau cît), 1) potrivit, normal; nici prea prea, nici foarte foarte: nu ... bea cine ştie ce.CAMIL.P. ;
cine ştie ce 2) cine ştie cine.
cine ştie cine (sau ce), cineva (sau ceva) însemnat, important, deosebit: tot satul îl cinstea şi îl asculta ca
cine ştie cine pe cine ştie cine.ISP.
cine ştie pe unde îi sticlesc ochii cine ştie pe unde îi sticlesc ochii, cine ştie unde se află (în clipa de faţă).
cioplit în patru muchii cioplit în patru muchii, (fam .) dichisit;pus la patru ace.
ciorbă lungă ciorbă lungă, 1) ciorbă slabă, inconsistentă; 2) (fig. ) vorbe goale.
circulă zvonul că ... circulă zvonul că ..., se zvoneşte că ..., se vorbeşte că ...
a citi gîndurile cuiva a citi gîndurile cuiva, a intui ce gîndeşte cineva.
a citi printre rînduri a citi printre rînduri, a intui, a sesiza aluziile, sensurile ascunse ale unui text.
a se ciudi de necaz, (înv. ) a se mîhni, a se frămînta: cum îl văzură zînele scăpat, seciudeau de necaz că nu
a se ciudi de necaz putură să-l prinză.ISP.
a ciuli urechile, 1) (despre animale) a ridica urechile drept în sus (pentru a asculta); 2) (fig. ; despre
oameni) a-şi încorda auzul, a asculta cu luare aminte: i se păru că ceva se mişcă în camera de-alături; ciuli
a ciuli urechile urechile; nimic.CEZAR.P.
a ciupi la cîntar a ciupi la cîntar, (fam. ) a fura la cîntar.
ciupit de vărsat ciupit de vărsat, cu urme de vărsat de vînt pe faţă.
cînd ..., cînd ..., uneori ..., alteori ...; ba ..., ba ...: prind cocoşii a cînta ... cînd mai gros, cînd mai
cînd ..., cînd ... subţire.POP.
cînd aşa, cînd aşa cînd aşa, cînd aşa, ba într-un fel, ba în altul.
cînd-cînd sau cînd de cînd sau de cînd de cînd, (înv. şi pop. ) 1) în orice moment: noi de multe ori ... ne
lepădăm de credinţa noastră şi cînd-cînd giurăm pre sfînta evanghelie. VARLAAM ; 2) din clipă în clipă:
era bătrîn şi cînd-cînd îşi aştepta ceasul.POP. ; 3) cît pe ce să ..., aproape să ..., mai să ...: că-i duşmanul
cînd-cînd lîngă mine cu două pistoale pline; cînd de cînd să deie-n mine.AL.
cînd colo (sau colea) (ce să vezi?), 1) în loc de asta (ce este?): şi cînd colo ce să vezi? - toţi erau cu părul,
cu barba şi cu musteţele pline de promoroacă.CR. ; 2) deodată: cînd colea despre ziuă, cînd somnul e mai
cînd colo dulce, auzi un fîlfîit ca de un stol de pasări.ISP.
cînd e brînză, nu-i bărbînţă cînd e brînză, nu-i bărbînţă, cînd ai una, n-ai alta.
cînd era tetea flăcău (de) cînd era tetea flăcău, (pop. ) cu foarte mult timp în urmă, demult.
cînd mi-o creşte iarbă-n barbă cînd mi-o creşte iarbă-n barbă, niciodată.
cînd mi-o face coliva cînd mi-o face coliva, cînd voi muri.
cînd mi-oi vedea ceafa cînd mi-oi vedea ceafa, niciodată.
cînd o cînta ştiuca în baltă, (pop. ) niciodată: te-i duce la maică-ta ... cînd mi-o cînta ştiuca-n baltă, c-
cînd o cînta ştiuca în baltă atunci te-i mai face fată.POP.
cînd o face plopul nuci şi răchita mere dulci cînd o face plopul nuci şi răchita mere dulci, niciodată.
cînd se va împrieteni şoarecele cu pisica cînd se va împrieteni şoarecele cu pisica, niciodată.
cînd se va lipi cerul de pămînt cînd se va lipi cerul de pămînt, niciodată.

cînd s-o întoarce gîrla cînd s-o întoarce gîrla, (reg. ) niciodată: la maică-ta te-oi duce, cînd s-o întoarce gîrla-ncoace.POP.
cînd şi cînd sau din cînd în cînd, din timp în timp, cîteodată, uneori: eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu
cînd şi cînd nici măcar din cînd în cînd.EM.
cînd ţi-e lumea mai dragă cînd ţi-e lumea mai dragă, cînd ţi-e mai bine, cînd nici nu te gîndeşti la ceva neplăcut.
cînd mi-o (sau ţi-o etc.) creşte păr în palmă, niciodată: s-o procopsi, cînd mi-o creşte păr în
cînd mi-o creşte păr în palmă palmă.PANN.
cînepa dracului, (pop. ; glumeţ) părul femeii: tu s-o iei de cînepa dracului şi s-o trînteşti cu capul de
cînepa dracului păretele cel despre răsărit, cît îi putea.CR.
a cînta a ... (sau în ..., de ...) a prooroci, a prevesti, a meni, a cobi: pasăre galbenă-n cioc, rău mi-ai cîntat
a cînta a ... de noroc! POP.
a-i cînta cucul a-i cînta cucul (în faţă sau în dreapta) (cuiva), a avea noroc.
a-i cînta cucul în casă a-i cînta cucul în casă, a rămîne singur.
a-i cînta cucul în pungă a-i cînta cucul în pungă, a fi sărac.
a cînta cucurigu în casă a cînta cucurigu în casă, (despre soţie) a-şi impune autoritatea în căsnicie.
a cînta cu ifos a cînta cu ifos, a cînta patetic: cîntau la psaltichie, colea, cu ifos.CR.
a-i cînta (cuiva) de noroc, (despre păsări) a-i prevesti (cuiva) succesul: mai bine cîntă-mi de noroc, suind
a-i cînta de noroc voios în slavă. CERNA.
a cînta găina în casă a cînta găina în casă, a avea cuvîntul hotărîtor femeia: cînta găina la casa lui.CR.
a-i cînta greierii în sobă a-i cînta greierii în sobă (sau în cap) (cuiva), a fi sărit din minţi, a fi într-o doagă, într-o ureche.
a cînta înaintea cuiva a cînta înaintea cuiva, (fig. ) a se plînge, a se jelui cuiva.
a cînta în cor, a cînta împreună, laolaltă cu alţii: pe cîmp erau flăcăi şi fete şi ei cîntau o doină-n
a cînta în cor cor.COŞBUC.
a-i cînta în strună (cuiva), a încuviinţa, a susţine (din interes) vorbele, faptele cuiva; a face pe placul cuiva:
a-i cînta în strună nu-i mai cînta atîta-n strună, c-are să crească un rîzgîiat. SAD.
a cînta mereu acelaşi cîntec a cînta mereu acelaşi cîntec, a o ţine una şi bună.
a cînta osanale a cînta osanale (cuiva), 1) a ridica în slăvi (pe cineva); 2) a linguşi (pe cineva).
a-i cînta popa la cap a-i cînta popa la cap (cuiva), a-i face slujba de îngropăciune (cuiva).

a-i cînta pupăza a-i cînta pupăza (cuiva), a-i merge rău, a nu avea noroc: la toţi le-o cîntat mierla, numai mie pupăza.POP.
cînta-ţi-ar popa la cap! cînta-ţi-ar popa la cap!, vede-te-aş mort!
a cîntări din ochi, 1) (despre lucruri) a aprecia cu aproximaţie greutatea unui obiect; 2) (fig. ) (despre
oameni) a aprecia de la prima vedere caracterul, valoarea unei persoane: se uita lung la ea, cîntărind-o din
a cîntări din ochi ochi.GALA..
a-şi cîntări vorbele a-şi cîntări (bine) vorbele, a-şi alege (cu grijă) cuvintele.
cîntecul lebedei cîntecul lebedei, ultima operă elaborată de un artist în timpul vieţii.
cîr(a) mîr(a) sau că(-i) cîr, că(-i) mîr sau gîr(a) mîr(a) sau ba (că-i) cîrc, ba (că-i) mîrc, 1) c-o fi, c-o
păţi: chiar de-a doua zi începu să facă nazuri: că cîr, că mîr, c-aia-i chioară, c-ailaltă-i şchioapă.POP. ; 2)
ciorovăială, sfadă, ceartă: ca să scape de gîra-mîra, că nu-i mai tăcea fleoanca [ţigancei], puse de-l
cîr mîr tăie.ISP.
a cîrpi fuga a cîrpi (de-a) fuga sau a o cîrpi de fugă, a o rupe la fugă.
a cîrpi o minciună, a spune (la înghesuială) o minciună: ca să scape, cîrpi la repezeală o
a cîrpi o minciună minciună.CEZAR.P.
a-i cîrpi o palmă (sau una, două, cîteva) (cuiva), a-i trage o palmă (sau două, cîteva) (cuiva), a pălmui (pe
a-i cîrpi o palmă cineva).
a-şi cîrpi traiul (sau viaţa), a trăi cum poate: vatra în jurul căreia şi-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd
a-şi cîrpi traiul poveşti şi basme.DELAVR.
a cîştiga de partea sa a cîştiga de partea sa (pe cineva), a atrage de partea sa (pe cineva), a-şi face un aliat (din cineva).
a cîştiga partida a cîştiga (sau a pierde) partida, a (nu) reuşi într-o acţiune.
a cîştiga tărîm a cîştiga tărîm, (înv. ) a cîştiga teren; a înainta încet, a progresa.
a cîştiga teren, 1) a înainta (în luptă), împingînd pe duşman înapoi; 2) a se răspîndi, a se propaga; 3) a
progresa puţin cîte puţin într-o acţiune; a-şi consolida poziţia; a dobîndi importanţă: ea vrea acum ... să
a cîştiga teren cîştige mai mult teren.PREDA.
cît ..., cît ..., 1) (înv. ) îndată ce ..., imediat ...: căzacii ..., cît le va da ştire, cît vor veni. LET. ; 2) (reg. ) parte
... parte, mai ... mai, cînd ... cînd, uneori ... alteori, şi ... şi: se culcă Ileana, cît de frică, cît de supărare, cît
cît ..., cît ... de ruşine şi cît de bucurie.POP.

cît ai bate din (sau în) palme sau bătînd din palme, 1) foarte repede, într-o clipă: cît ai bate din palme,
cît ai bate din palme veni friptura.SAD. ; 2) cîtuşi de puţin, deloc: nu s-astîmpăra nici cît baţi din palme.COŞBUC.

cît ai clipi (sau cît clipeşti) (din ochi sau cu ochii) sau cît clipeala ochiului sau în(tr-o) clip(e)ală (de
cît ai clipi ochi), imediat, numaidecît, foarte repede, într-o clipă: şerpele, cît ai clipi, se prinse de vîrful prăjinei.POP.
cît ai da (sau cît dai) în cremene, cît ai clipi din ochi, într-o secundă: nu se deslipea de lîngă dînsul, nici
cît ai da în cremene cît ai da în cremene.ISP.
cît ai plesni din bici (sau din palme), foarte repede, pe dată, imediat: cît ai plesni din bici - casa
cît ai plesni din bici pahar.VLAH.
cît ai pune pe o muchie de cuţit cît ai pune pe o muchie de cuţit, extrem de puţin.
cît ai (sau cît s-ar) rupe un (fir de) păr (din cap), (înv. şi pop. ) foarte repede, imediat: şi aşa au lipsit de
cît ai rupe un păr n-au luat domnia cît s-ar rumpe un păr.NEC.
cît ai scăpăra (din(tr-un) amnar), cît ai clipi din ochi; într-o clipă: fiindu-i acuma calul potcovit, s-a
cît ai scăpăra repezit spre deal şi, cît ai scăpăra dintr-un amnari, s-a urcat deasupra lui.POP.
cît ai sfîrşi o ţigară cît ai sfîrşi (sau ai bea, ai fuma) o ţigară, foarte repede.
cît ai zice cîrc, Frangoleo!, foarte repede, într-o clipă: cum ieşi din sat, apuci de-a dreptul prin Pădurea
cît ai zice cîrc, Frangoleo! Lupului şi, cît ai zice „cîrc, Frangoleo!“, ajungi în cătunu Sătulei, unde-s casele boiereşti.AL.
cît ai zice mei, cît ai zice peşte; într-o clipă: cît ai zice mei, se văzu încongiurat de o mulţime de
cît ai zice mei paseri.ISP.
cît ai zice miau cît ai zice miau, într-o clipă.
cît ai zice peşte cît ai zice peşte, foarte repede: adormi cît ai zice peşte.STANCU.
cît apuci între degete, foarte puţin: pe unde mergea, slobozea cîte o ţîră cenuşe, aşa cît apuca-ntre
cît apuci între degete degete.POP.
cîtă frunză, şi (cîtă) iarbă sau ca frunza şi ca iarba sau (reg. ) cîtă pulbere şi spuză, în număr foarte
mare, imposibil de numărat: au şi început a curge furnicile cu droaia, cîtă pulbere şi spuză, cîtă frunză şi
cîtă frunză, şi iarbă iarbă.CR. ; cînd văzui a lor mulţime, cîtă frunză, cîtă iarbă.EM.
cîtăva de ... cîtăva de ..., (reg. ) cam, destul de ...: o apă mare şi cîtăva de lată cur [g]ea.IST.
cît capul sub sabia gealatului cît capul sub sabia gealatului, (înv. ) foarte puţin timp.

cît ce ... cît ce ..., (reg. ) îndată ce ..., imediat ce ...: la mine-n prag venea, mamă-sa cît ce-adurmea.COŞBUC.
cît ce pot cît ce pot (poţi, poate etc.), cît mă ţin puterile: fuge cît ce poate [de iute] cu sarcina în spate.CR.
cît (sau ca) cioara-n par, foarte puţin timp, pe fugă, pe apucate: de-acum în dulce stabilitate am s-o duc
cît cioara-n par vesel, fără habar, servindu-mi ţara pe aşezate, iar nu din fugă, ca cioara-n par.AL.
(mai) cît colea, 1) aproape, în apropiere, nu prea departe, la o azvîrlitură de băţ: purcelul ... se ia după
moşneag şi, cît colea, mergea în urma lui.CR. ; 2) la o parte: ce stai, bade, cît colea, cu-atîta inimă rea?
cît colea POP.

cît colo cît colo, la (oarecare) depărtare, (foarte) departe: fata îi pune atunci mîna în piept, îl brînceşte cît colo.CR.
cît costă? cît costă?, ce preţ are?
cît de ... (măcar) cît de ..., (înv. şi pop. ) foarte ...: la drum, e bine să porneşti cît de dimineaţă.CR.
cît de ci cît de ci, (înv. ) de departe: armasariul ... cît de cii şi apropiiarea lupului simţi.CANT.
cît de cît, cît de puţin, foarte puţin, oricît; absolut deloc: cu coaja ţi-alungi batăr odată foamea, cît de
cît de cît cît.POP.
cît de colo cît de colo, de departe, de la (mare) distanţă: se vedea cît de colo, că vorbea cu înţelepciune.ISP.

cît de mult cît de mult, 1) foarte (mult): cît de mult te iubesc! ; 2) oricît (de mult): cît de mult are, tot nu-i ajunge.

cît de puţin sau (înv. ) cît de puţinel, în cît de mică măsură, în foarte mică măsură,foarte puţin, (aproape)
cît de puţin deloc: ai avut destulă vreme să-nţelegi cît de puţin aş fi în stare să rănesc pe cineva.CAR.
cît e ceasul? cît e ceasul?, ce oră este?
cîte ceva(şi) sau cîte oarece, 1) ceva, niscaiva, unele, anumite (lucruri): într-una din zile moşneagul voeşte
a merge la tîrg, să mai cumpere cîte ceva.CR. ; 2) puţin, scurt: la toate începăturile cărţilor, cîte oarece
cîte ceva pridoslovie, înnainte trimiţind.CANT.
cît e (sau pînă-i) cucul, niciodată; cu nici un chip;cît e lumea (şi pămîntul): să le dau eu copilele? ... ba, cît
cît e cucul îi cucu! AL.
cîte doi-trei cîte doi-trei (sau trei-patru etc.), cîţiva (sau cîteva): sta cîte două-trei zile pe lîngă casă.CR.
cît e negru sub unghie sau cîtu-i negrul bobului, foarte puţin, în cantitatea cea mai mică posibilă: cîtu-i
cît e negru sub unghie negrul bobului macară cevaşi a sminti peste socoteala omenească este.CANT.
cîte puţinel cîte puţinel, (înv. ) în mod progresiv, încetul cu încetul: şi vin să be cîte puţinel. PRAV.
(puţin) cîte puţin sau (cîte) puţin, puţin, pe rînd, în mod progresiv, încetul cu încetul, încet-încet: puţin
cîte puţin cîte puţin negurile se risipeau.BĂLC.
cîte şi (mai) cîte sau cîte şi mai multe sau cîte în lună şi în stele (sau în soare), cîte vrute şi nevrute,
foarte multe, tot felul de (nimicuri, minciuni, prostii etc.): şi cîte şi mai cîte nu cîntă Mihai lăutariul din
cîte şi cîte gură şi din scripca sa răsunătoare! CR.
cîte şi mai multe cîte şi mai multe, v. cîte şi (mai) cîte.
cîte ... toate, multe (şi de toate), cîte şi mai cîte: şi-mi spune cîte toate: că-s scump, că ea nu poate, că prea
cîte ... toate sînt multe ... COŞBUC.
cîte un (sau una), ceva: cînd spunea cîte una, ori te ţineai cu mîna de inimă rîzînd, ori te făcea să-şi sară
cîte un inima din loc, de frică.CR.
(tot) cîte unul (sau una) sau (cîte) unul (sau una), cîte unul (sau una), pe rînd, unul după altul: isvorăsc
cîte unul din veacuri stele una cîte una.EM.
cîte unul careleşi, (înv. ) fiecare, unul cîte unul, pe rînd: aduseră-i la H [risto]s, şi-şi puse mînele pe cîte
cîte unul careleşi unul careleşi dînşii. VARLAAM.
cîte zile voi avea cîte zile voi (vei etc.) avea, toată viaţa: nu te voi lăsa, cîte zile voi avea.POP.
cît frunza codrului (şi cît nisipul mării), foarte mulţi: [turcii] erau atîta cît frunza codrului şi cît năsipu
cît frunza codrului mării.POP.
cît (e) hăul (şi pîrăul sau şi dudăul), (reg. ) niciodată, cu nici un preţ: cine ştie ce încurcătură vei face p-
cît hăul acolo, de să nu-i dea nimeni de căpătîi, cît hăul! ISP.
cît ici, cît colea, nu după multă vreme, peste puţin timp: Dumnezeu porneşte cu sfîntul Petre, şi, cît ici, cît
cît ici, cît colea cole, ajung pe Ivan.CR.
cît îi cere inima cuiva cît îi cere inima cuiva, cît vrea, cît pofteşte cineva: mîncară şî se veseliră cît le ceru inima.ISP.
cît îi poate calul (cuiva), cît îi poate pielea (cuiva), cît îl ţin curelele (pe cineva): numai Chirică băietul
cît îi poate calul ştia ce zace în inima lor [a fetelor] şi cît le poate calul.CR.
cît (sau ce) îi poate capul (sau pielea, osul, mîna) sau ce poate osul (cuiva), (pop. şi fam. ) cît (sau ce)
cît îi poate capul este în stare să facă cineva, ce posibilităţi are cineva: ştia ce poate osul lui Ercule.ISP.
cît îi poate cojocul cuiva cît îi poate cojocul cuiva, cît poate suporta cineva.
cît îl ţine cureaua cît îl ţine cureaua (sau îl ţin curelele) (pe cineva), cît poate, cît îi stă în puteri.
cît îl (îi etc.) ţine gura (sau gîtlejul), cît îl ţin puterile, pînă la epuizare: strigă tu ... cît ţi-a ţinea gura,
cît îl ţine gura pedantule! CR.

cît îl ţin picioarele cît îl ţin picioarele (sau puterile), cu toată energia, din răsputeri: fugea cît îl ţineau picioarele.POP.
cît (e) lumea (sau pămîntul) sau cît (e) lumea şi pămîntul, 1) în vecii vecilor, pentru totdeauna: cît lumea
lîngă tine aş vrea [ca] să trăesc.AL. ; 2) niciodată: alt stăpîn ... nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi
lumea şi pămîntul.CR.; 3) nemărginit, imens, nesfîrşit; nenumărat: trînteli, buşeli şi flocăieli cît
cît lumea lumea.POP.
cît mai (sau cît de) curînd, cît mai (sau de) repede, în scurtă vreme: aştepta să se întoarcă înapoi cît de
cît mai curînd curînd.BELDIMAN.
(cu) cît mai vîrtos, (înv. ) 1) cu atît mai mult: de vreame ce Ulfila ... iaste lăudat ..., cu cît mai vîrtos eşti
Măria-Ta vreadnic de cinste.BIBLIA ; 2) cu atît mai puţin: nime nu îndrăznea a grăi împotriva lui; cu cît
cît mai vîrtos mai vîrtos a lucra ceva.NEGR.
(nici) cît (e) negru sub unghie, foarte puţin, deloc: a înfruntat pre nuna cea mare, fără ca aceasta să fi
cît negru sub unghie fost cît e negru sub unghie vinovată.POP.
(mare) cît o zi de post, foarte mare; foarte lung; interminabil: uite-i mă, căciula, frate, mare cît o zi de
cît o zi de post post.COŞBUC.
cît papură în baltă cît papură în baltă, (reg. ) în cantitate foarte mare.
cît patru cît patru, peste limitele obişnuite; mult: mînca şi bea cît patru .

cît păr în palmă cît păr (sau cîţi peri) în palmă (sau pe broască), nimic; deloc: am avut minte cît păr pe broască.SAD.
cît pe ce (sau pe-aci) să ..., aproape să ..., mai să ..., mai că ..., puţin a lipsit să ...: cît pe ce era să i se
cît pe ce să ... rumpă o vînă a inimei.EM.
cît pe colo, foarte întins, mare: se cutremurară, cînd văzură namila de lighioană lîngă dînşii şi un lac de
cît pe colo sînge cît pe colo.ISP.
cît pentru ... (sau despre ...), în ce priveşte, privitor la ..., referitor la ...: cît pentru străinul brunet, el
cît pentru ... părea că nu bagă de samă.NEGR.
cît poate cît (ce) poate (pot, putem etc.), foarte tare; din răsputeri: fuge cît ce poate cu sarcina în spate.CR.
cît poate cuprinde ochiul (sau cu ochii) sau cît bate ochiul, pînă la orizont: nu se zărea ţipenie de om cît
cît poate cuprinde ochiul bătea ochiul.SAD.
cît pofteşti cît pofteşti, cît de mult; oricît.
cît pumnul sau cît un pumn, 1) foarte mic: o grămadă de căţeluşi cît pumnul.OD. ; 2) foarte mare:
cît pumnul plînsese cu lacrimi cît pumnul.ISP.

cît să ... cît să ..., numai ca să ...: am aruncat şi eu o vorbă, cît să pară că subiectul mă interesează şi pe mine.CĂL.
(nici) cît să chiorăşti un şoarece sau cît să orbeşti un şoarece chior, foarte puţin: ne-a dat o bucăţică de
cît să chiorăşti un şoarece pîne, cît să chiorăşti un şoarece.POP.
cît se-nvîrteşte o roată cît se-nvîrteşte o roată, cît ai clipi din ochi.
cît se poate de ... (sau mai ...) sau (cum) nu se mai poate de ... sau de nu se mai poate, (pop. ) în cel mai
înalt grad, foarte, extrem de ..., din cale-afară de ..., la maximum: un boierinaş frumos şi bun la inimă, dar
cît se poate de ... desfrînat cît se poate.NEGR.
cît stau răsăritele de apuse, (înv. ) foarte departe: cîtu stau răsăritele de apuse delungat-au de noi
cît stau răsăritele de apuse fărădelegile noastre. PSALT.
cît şapte sau cît şaptesprezece, foarte mult: Oşlobanu, care mînca cît şeptesprezece, ne cam pusese pe
cît şapte gînduri.CR.
cît te-ai învîrti într-un călcîi cît te-ai învîrti într-un călcîi, foarte repede, într-o clipă.
cît te-ai scobi în măsea cît te-ai scobi în măsea sau cît te scobeşti (sau pînă te scobeşti) în(tr-un) dinte, (foarte) repede.
cît te-ai şterge (sau să te ştergi, te-ai freca) la (un) ochi, într-o clipă, foarte repede: parcă nici n-au avut
cît te-ai şterge la ochi vreme să se şteargă la ochi şi numai ce-au văzut în răsărit ... revărsîndu-se zorile.SAD.
cît (sau ca (şi) cum) te-ar pişca un purice, foarte puţin; imperceptibil, insesizabil: trebi ca acestea, la o
cît te-ar pişca un purice împărăţie, ca cum te-ar pişca un purice, nu se mai bagă în samă.CR.
cît timp cît timp, atîta vreme cît: cît timp trăieşti, grijile nu te ocolesc.
cît toate zilele cît toate zilele (de mare), uriaş, imens: o namilă de leu cît toate zilele de mare.ISP.
cît ţi-ai lega nojiţa cît ţi-ai lega nojiţa (sau nojiţele) (la un picior), (reg. ) foarte repede, într-o clipă.
cît ţine Dumnezeu lumea cît ţine Dumnezeu lumea, (reg. ) tot timpul.
cît un cal de cei ruseşti (nemţeşti), (pop. ) foarte mare: închipuieşte el din lemn un lup mare cît un cal din
cît un cal de cei ruseşti cei ruseşti.POP.
cît un fir (sau un grăunte, un sîmbure) de mac, foarte mic: arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de
cît un fir de mac mac.EM.

cît unghia cît unghia, foarte mic; neînsemnat: privighetoarea - nici cît unghia sa şi să cînte aşa de frumos! POP.
cît un lucru mare, foarte (mult sau tare), mult de tot, din cale afară: era vesel împăratul pentru aceasta, cît
cît un lucru mare un lucru mare.ISP.

cîtuşi de cît, (înv. şi pop. ) cît de cît, (ori)cît de puţin; absolut deloc, defel, nicidecum: ascunde-te cîtuşi de
cîtuşi de cît cît, pînă va trece mînia Domnului.BIBLIA ; bătu în sus, bătu în jos, şi peşte să prinză, cîtuşi de cît.ISP.
cît va da din deget cît va da din deget, cît va trăi.
cîtva timp cîtva timp, o (bucată de) vreme: cîtva timp, liniştea se aşternu peste pădure.SAD.
cît veacul cît veacul, niciodată: n-am să-l văd cît veacul! COŞBUC.
cît vezi (sau vedeai) cu ochii, cît cuprinzi (sau cuprindeai) cu privirea, pînă foarte departe: cîmpurile, cît
cît vezi cu ochii vedeai cu ochii, erau ale lui.VLAH.

claca lui Dumnezeu claca lui Dumnezeu, (pop. ) război, luptă: am fost în foc la ’77, am văzut şi eu claca lui Dumnezeu.POP.
claie peste grămadă, unii (sau unele) peste alţii (sau altele), în dezordine; cu nemiluita: laudele curgeau
claie peste grămadă claie peste grămadă.DELAVR.
clar de lună clar de lună, lumină strălucitoare de lună.
a clădi (sau a funda, a întemeia) pe nisip, a întreprinde o acţiune fără a avea o bază solidă: prevederile ...
a clădi pe nisip se dovedesc astăzi a fi fost fundate pe nisip, pe iluziuni mari.MAIOR.
a clămpăni din gură a clămpăni din gură, a vorbi mult şi fără rost: ajungă-ţi cît ai clămpănit din gură!
a clănţăni din dinţi a clănţăni din dinţi (sau din măsele), a tremura de frig: n-a mai clănţăni atîta din măsele.CR.
a clăti(na) capul (sau din cap), a-şi mişca capul într-o parte şi într-alta (în semn de îndoială, dojană etc.), a
a clăti capul da din cap: bătrîna a ieşit, clătind din cap.NEGR.
a clăti coada a clăti coada, (despre cîini) a da din coadă, a se gudura.
a nu se clăti din loc, (înv. ) a nu se clinti, a nu se mişca, a nu se urni din loc, a rămîne nemişcat: nu s-au
a nu se clăti din loc mai clătit den loc sv [î]ntul mucenic.DOS.
a-şi clăti gura a-şi clăti gura, 1) a-şi spăla gura; 2) (fig. ) a bea puţin (dintr-o băutură alcoolică).
a se clătina pe picioare a se clătina pe picioare, a merge împleticit, nesigur.
a nu se clăti (sau clinti) un fir de păr din capul cuiva, a rămîne neatins, a nu i se întîmpla nimic cuiva:
a nu se clăti un fir de păr din capul cuiva noi chizeşluim că un fir de păr nu se va clăti din capul @nălţimei Tale.NEGR.
clipă de clipă clipă de clipă, permanent, continuu.
a cloci o boală a cloci o boală, a fi pe cale de a se îmbolnăvi.
a cloci pe vatră a cloci pe vatră, a trîndăvi.
a cloci un gînd a cloci un gînd, a pune la cale ceva.
a clocoti de mînie a clocoti (sau a spumega, a turba) de mînie, a fi foarte mînios.
a coace la inimă pe cineva a coace la inimă pe cineva, a dori răul cuiva.
a-i coace turta (cuiva) sau a i-o coace (cuiva), a-i pune gînd rău, a-i întinde o cursă, a-i purta sîmbetele
a-i coace turta (cuiva), a paşte (pe cineva): şi ţi-o coc eu ţie, stăi, mă! PANN.
a coace un plan a coace (sau a cloci) un plan, a pune la cale, a proiecta (în secret) (ceva).
coada-i grasă!, sfîrşitul să fie bun!, urma alege!: cînd iai şaua de pe cal, vezi cum îi stau coastele, şi zici:
coada-i grasă! coada-i grasă! POP.
coada oştii coada oştii (sau oştirii, obuzului, taberei), (înv. ) ariergardă: au tăiat ţie coada taberii.BIBLIA.
coada răţoiului sau coadă de răţoi, (despre şuviţe de păr, mustaţă etc.) cu vîrfurile răsucite în spirală: un
coada răţoiului băiat nalt, fudul, cu mustaţa coada răţoiului.SAD.
(get-beget) coada vacii, neaoş, de origine rurală: nu eşti ... ieşit din opincă, nepot, strănepot de plugar, get-
coada vacii beget coada vacei.GHICA.
coada veacului coada veacului, (pop. ) sfîrşitul lumii.
coadă de topor coadă de topor, instrument, unealtă în mîna duşmanului.
coadă (sau fustă) lungă, minte scurtă, femeile au puţină minte: mai este şi o vorbă românească: coadă
coadă lungă, minte scurtă lungă, minte scurtă! zicătoare nesocotită a poporului.OD.
a coase la oboroace a coase la oboroace, (pop. ) a sforăi.
a coase petec la petec a coase petec la petec, a fi strîngător, zgîrcit.
coate-goale coate-goale, sărăntoc, vagabond: ne sculăm să plecăm; coate-goale se scoală şi dumnealui.CAR.
a coborî în linie dreaptă (sau directă) din ..., a descinde din ..., a se trage din ...: cobora în linie directă
a coborî în linie dreaptă din ... din Mavrocordaţi. IORGA.

a coborî ochii a coborî ochii, a lăsa privirile în jos: ei! nu mai coborî ochii şi zi că vrei, să se sfîrşească comedia.AL.
coborît cu hîrzobul din cer, de viţă nobilă; mîndru, îngîmfat: dar noi ce sîntem? scoborîţi cu hîrzobul din
coborît cu hîrzobul din cer cer? AL.
a coborî tonul a coborî tonul, a vorbi pe un ton mai jos şi mai calm.
a coborî vocea a coborî vocea (sau glasul), a vorbi mai încet, în şoaptă.
a cocoşa în bătaie a cocoşa în bătaie (pe cineva), a stîlci în bătaie (pe cineva).
a o codălbi a o codălbi, (reg. ) a o păţi, a o încurca: aşa-i c-am codălghit-o? AL.
c-o falcă-n cer şi cu una (sau alta) în pămînt, 1) (înv. ) cu gura larg deschisă, spre a înghiţi tot ce-i iese în
c-o falcă-n cer şi cu una în pămînt cale; 2) foarte nervos, înfuriat la culme: cu o falcă-n cerul sfînt şi cu alta pe pămînt.AL.
c-o fi, c-o păţi c-o fi, c-o păţi sau că o fi, că o drege, că cîr, că mîr: că o fi, că o drege, ... nu sînt caii şi pace! POP.
a coji în bătăi a coji în bătăi (pe cineva), a stîlci în bătaie (pe cineva).
colac peste pupăză sau pupăză peste colac, (un necaz) în plus, pe deasupra: ca şi cum n-ar fi fost de-
colac peste pupăză ajuns povara ei peste mine, îmi mai trebuiai şi tu, colac peste pupăză! POP.
colea, colea, cînd şi cînd, din cînd în cînd: [copilul] începe ... a vorbi, colea, colea, cîte una, fără a le
colea, colea potrivi.PANN.
colea ..., dincolo ..., pe de-o parte ..., pe de altă parte ...: cole-ţi pare cu scumpete, dincolo că
colea ..., dincolo ... risipeşte.CONACHI.
a colinda cîrciumile a colinda (sau a bate) cîrciumile, a fi beţiv, alcoolic.
colo şi colo sau colea şi colea, ici şi colo, pe alocuri, foarte rar: izvoare ca cleştarul curgînd colea şi
colo şi colo colea.PANN.
colţ cu ..., situat în unghiul format de două străzi, la intersecţia cu ...: te aştept în Bulevardul Elisabeta, colţ
colţ cu ... cu Calea Victoriei.
a comite o eroare a comite o eroare, a greşi.
a comite o fraudă a comite o fraudă (sau un furt), a fura.
a comite o gafă a comite (sau a face) o gafă, a gafa.
a comite o imprudenţă a comite o imprudenţă, a fi imprudent.
comparativ cu ... comparativ cu ... sau în comparaţie cu ..., faţă de ...
complex de inferioritate complex de inferioritate, neîncredere în forţele proprii.
conacul cel de apoi, (înv. ; fig. ) moartea: aproape de Nistru, cu o milă de loc de Movilău, ... au descălecat
conacul cel de apoi acolo oastea leşească conacul cel de apoi.M.COSTIN.
concomitent cu ... concomitent cu ..., în acelaşi timp cu ..., simultan cu ...
concurs de împrejurări, jocul întîmplării, hazard: dintr-un concurs oarecare de circumstanţe, libertatea
concurs de împrejurări se coboară asupra unei societăţi.GHICA.
a condamna în contumacie a condamna în contumacie (pe cineva), (jur. ) a condamna în lipsă (pe cineva).
a conduce pe cineva a conduce (pînă acasă) pe cineva, a însoţi (pînă acasă) pe cineva.
a conduce pe ultimul drum pe cineva a conduce pe ultimul drum pe cineva, a înmormînta pe cineva.
conform cu ... conform cu ..., potrivit cu ...: fraze exacte şi conforme cu starea sufletului său.AL.
a considera de datoria sa să ... a considera de datoria sa să ..., a se simţi dator, obligat să ...
consideră că n-am spus nimic! consideră că n-am spus nimic!, fă-te că nu m-ai auzit!
considerînd că ... considerînd că ..., avînd în vedere că ...
a se constitui parte civilă a se constitui parte civilă, (jur. ) a formula, într-un proces, pretenţii de despăgubiri faţă de acuzat.
a contracta o boală, a se contamina, a se îmbolnăvi: a contractat o gripă, n-a tratat-o şi de aici i s-a tras
a contracta o boală moartea .
a contracta o datorie a contracta o datorie (sau un împrumut), a se împrumuta.
copăcel, copăcel, încet şi cu grijă (ca un copil care învaţă să meargă): jupînul şi încă un băiat au ridicat
greutatea şi i-au pus-o lui Cănuţă în cîrcă; copăcel, copăcel, băiatul a mers cîţiva paşi pînă la colţul
copăcel, copăcel stradei.CAR.
copil al nimănui copil al nimănui, orfan.
copil de suflet copil de suflet, copil înfiat.
copil de tufă copil de tufă, (reg. ) copil nelegitim, bastard.
copil din (sau în, de) casă, fiu de boier care era paj la curtea domnească; (p.ext. ), fecior în casă: Cătălin,
copil din casă viclean copil de casă, ce umple cupele cu vin mesenilor la masă, un paj ... EM.
copil (sau fecior) din flori (sau de izbelişte, de după gard), copil nelegitim: băiat din flori şi de pripas,
copil din flori dar indrăzneţ cu ochii.EM.
a copleşi cu laude a copleşi cu laude, a lăuda peste măsură.
a coşi (sau a coşcovi) în bătaie (pe cineva), a bate zdravăn, a snopi în bătaie (pe cineva): îţi vine cîteodată
a coşi în bătaie să-i coşeşti în bătaie, dac-ai sta să te potriveşti lor.CR.
cot la cot (legat) cot la cot, (legat) strîns, ţeapăn; alături, împreună.
cotul şi pişcotul! cotul şi pişcotul!, nu-mi pasă!, ce-am avut şi ce-am pierdut!
crai de Curtea Veche crai de Curtea Veche, haimana, derbedeu; om destrăbălat.

a-i crăpa (cuiva) buza (sau măseaua) după ceva, a avea mare nevoie de ceva, a se prăpădi după ceva, a nu
a-i crăpa buza după ceva se putea lipsi de ceva: am avut o trebuinţă, de-mi crăpa buza, de 200 de mahmudele.GHICA.
a-i crăpa capul (cuiva), 1) a lovi foarte tare (în cap) pe cineva, a omorî pe cineva; 2) (fig. ) a avea o
a-i crăpa capul migrenă persistentă; 3) (fig .) a nu-şi mai vedea capul de treburi.
a crăpa de foame a crăpa de foame, a-i fi foarte foame.
a se crăpa de ziuă, a se lumina de ziuă, a se ivi zorile: cînd se crăpa de ziuă, [nora cea mică] se apuca de
a se crăpa de ziuă direticat.POP.

a-i crăpa (sau a-i pocni) măseaua (în gură) (cuiva după ceva sau după cineva), a fi foarte nerăbdător să ...,
a-i crăpa măseaua a avea mare nevoie de ...: şi-mi crăpa măseaua-n gură cînd vedeam că nu mai vine.CR.
a crăpa (sau a pocni, a trosni) pietrele (sau lemnele) (de frig sau de ger), a fi un ger straşnic: era un puiu
a crăpa pietrele de ger în dimineaţa aceea, de crăpau lemnele! CR.
a-i crăpa pipota de nerăbdare a-i crăpa pipota de nerăbdare, a fi foarte nerăbdător.
a(-i) crăpa (sau a(-i) plesni) rînza (de ciudă, de invidie, de necaz), (pop. ) a fi foarte, supărat, mînios:
a crăpa rînza baba, cînd l-a văzut viind, crăpa rînza-n ea de ciudă.POP.
a crăpat ceasul! a crăpat ceasul!, a dat Dumnezeu!, în fine!, în sfîrşit!
a crăpa uşa a crăpa uşa, a întredeschide uşa.
a crea (sau a da, a lăsa) impresia că ... (sau de ...), a da, a lăsa să se înţeleagă că ... (sau de ...), a sugera că
a crea impresia că ... ...
a crea un rol a crea un rol, (despre actori), a interpreta cu măiestrie un rol (într-o piesă de teatru, într-un film).
a crede că tot ce zboară se mănîncă a crede că tot ce zboară se mănîncă, a-şi face iluzii, a fi naiv.
a se crede căzut din cer a se crede căzut (cu hîrzobul) din cer, a fi foarte încrezut.
a se crede grozav a se crede grozav, a avea o foarte bună părere despre sine.
a nu(-şi) crede ochilor (sau (înv. ) ochii), a nu crede ceea ce vezi cu ochii: se miră şi nu ştia ce să crează
a nu crede ochilor ochilor săi.ISP.
a crede pe cuvînt a crede pe (sau de) cuvînt (pe cineva), a crede fără a verifica, a lua de bune spusele cuiva.
a le crede toate lăptoase, a crede tot ce i se spune: mama ... crezîndu-le toate lăptoase ..., cum i le
a le crede toate lăptoase spusesem eu ..., m-a lăudat.CR.
a-şi crede ziua eternă, a se considera nemuritor: cine nu merge cu ea înainte şi stă, cu gîndul la sine -
a-şi crede ziua eternă acela îşi crede ziua lui eternă.CAR.
cred şi eu!, nu-i de mirare!, desigur!, ba bine că nu!: nu umblă ... nebun după dînsa? cred şi eu: văduvă,
cred şi eu! tinerică, avere bună! NEGR.
crescut în mătase crescut în mătase (sau în puf), crescut în belşug, răsfăţat.
crescut în vată crescut în vată, crescut cu o grijă exagerată.
a cresta pe răboj, a face pe răboj o crestătură pentru a ţine socoteala; (p.ext. ) a-şi nota ceva (spre a nu
a cresta pe răboj uita): crestaţi pe răboj, copii! ISP.
a creşte iarbă sub cineva a creşte iarbă sub cineva, a fi foarte leneş.
a creşte inima (sau sufletul) din (sau în) cineva sau a-i creşte sufletul (sau inima, pieptul) cuiva, a simţi
a creşte inima din cineva o mare bucurie, o mare satisfacţie, a fi încîntat: cînd te văd zîmbind ..., sufletul îmi creşte.EM.

a creşte (sau a trăi) în (sau pe) puf (sau pufuri, în perini de puf), a creşte, a trăi confortabil, a nu duce
a creşte în puf lipsă de nimic; a huzuri: deşi nu crescuse-n perini de puf, ... se supăra cînd trebuia să calce-n gunoi.SL.
a creşte (sau a încălzi, a ţine) şarpele în (sau la) sîn sau a vîrî pe dracu-n sîn, a ajuta, a ocroti pe un
a creşte şarpele în sîn nerecunoscător: în sînul meu cu-ngrijire p-aşti şărpi primejdioşi cresc. HEL.
a creşte văzînd cu ochii (sau ca din apă), a creşte foarte repede: purcelul începe a se înfiripa şi a creşte
a creşte văzînd cu ochii văzînd cu ochii.CR.
creşti mare! (să) creşti (sau creştere-ai) mare!, să fii sănătos, copile!
crîngul cerului crîngul (sau brîul luminos al) cerului, calea laptelui.
a-şi croi drum a-şi croi drum, a-şi deschide drum, îndepărtînd obstacolele.
a-şi croi drum cu coatele a-şi croi (sau a-şi face) drum cu coatele, 1) a-şi face loc prin mulţime; 2) a parveni.
a-şi croi drum în viaţă a-şi croi drum în viaţă, a răzbate în viaţă.
a o croi la fugă a o croi la fugă, a o tuli, a o lua la sănătoasa: iepurii o croiră la fugă.POP.
a croi la planuri a croi la planuri, a face proiecte.
a croi o minciună a croi o minciună, a ticlui o minciună.
a croi pe cineva a croi pe cineva, a bate (cu un băţ, cu biciul) pe cineva.
cruce ajută!, 1) Doamne ajută!; 2) reprezentare grafică a crucii în vechile abecedare: băţul în care era
cruce ajută! aşezată fila cu cruce-ajută.CR.
crucea ta! crucea ta!, înjurătură ameninţătoare.
crucea zilei crucea zilei (sau nopţii), miezul zilei (sau al nopţii).
cruce de aur în casă! cruce de aur în casă!, invocaţie rostită atunci cînd se pomeneşte numele diavolului.
cruce de voinic, bărbat în toată puterea: se ruşină singur de sine, cum să se arate el, cruce de voinic, aşa
cruce de voinic puţin la inimă! ISP.
(în) crucile satului, (în) mijlocul satului (unde de obicei se întîlnesc mai multe drumuri): pe la prînz eram
crucile satului în crucile satului, cu toţi flecăii din batalionul meu.GANE.
(în) cruciş şi (în) curmeziş, în lung şi în lat, în toate direcţiile; (p.ext. ) pretutindeni; peste tot: după ce
cruciş şi curmeziş umblară lumea în cruciş şi curmeziş, ajunseră la muma Crivăţului.ISP.
a-şi cruţa forţele a-şi cruţa forţele, a se menaja.
a-i cruţa viaţa cuiva a-i cruţa viaţa cuiva, a lăsa în viaţă (pe cineva).
cu ... cu tot cu ... cu tot, laolaltă, la un loc cu ..., împreună cu ...: Ipate îşi ia femeia cu zestre cu tot.CR.
cu această (sau astă) rînduială, (înv. şi pop. ) astfel, în acest mod: are să înceapă a-i mirosi a catrinţă şi
cu această rînduială cu astă rînduială n-am să am folos de el niciodată.CR.
cu aceste(a) cu toate, (înv. ) cu toate acestea: cu aceste cu toate, giudeţul va giudeca să-ş [i] piarză
cu aceste cu toate muiarea toate zestrele.PRAV.
cu adevărat cu adevărat, într-adevăr: acum, tată, cu adevărat este mort Robinson? DRĂGHICI.
cu alai cu alai, cu fast, cu solemnitate: îl petrecu cu cinste şi alai.
cu altă ocazie cu altă ocazie, cînd se va mai ivi ocazia, altădată: vom continua discuţia cu altă ocazie.
cu alte cuvinte cu alte cuvinte, adică: cu alte cuvinte, ne laşi baltă şi pleci? CEZAR.P.
cu (de-)amănuntul, în amănunţime, în detaliu: m-apuc s-o studiez cu de-amănuntul, ca orice amator
cu amănuntul pasionat.CAR.
cu amîndouă mîinile cu amîndouă mîinile sau cu mînă bună, 1) din belşug; 2) (fig. ) cu toată bunăvoinţa, din toată inima.
cu anasîna cu anasîna, cu forţa, cu de-a sila.
cu anevoie cu anevoie, cu greu, cu dificultate.
cu anii, pe măsura trecerii anilor, cu timpul: cu anii, ochii i-au slăbit, de ajunsese să nu mai vadă la doi
cu anii paşi.GALA.

cu apropiere cu apropiere, în apropiere, apropiat, aproape: fiind satul cu apropiere de tîrgul Bacăului. (a.1818).URIC.
cu atît(a) mai mult (sau mai vîrtos), într-o şi mai mare măsură: cu cît e omul mai bogat, cu atît mai mult
cu atît mai mult se cărpănoşeşte.POP.
cu atît mai puţin cu atît(a) mai puţin, într-o măsură şi mai mică.
cu băgare de seamă, cu grijă, cu atenţie; cu precauţie; cu delicateţe: prin întuneric mergea greu de tot, cu
cu băgare de seamă mare băgare de seamă.CAMIL.P.
cu bine, 1) (înv. ) cu bunătate, cu bunăvoinţă, bine: ar fi cu bine primite a rostului meu ... cuvinte.DOS. ; 2)
cu bine cu sănătate, sănătos: mergi cu bine!
cu binele cu binele sau cu binişor(ul), cu duhul blîndeţii.
cu braţele deschise cu braţele deschise, din toată inima.
cu brio cu brio, 1) (muz. ) cu multă însufleţire; 2) cu (mare) succes: a luat examenele cu brio.
cu bună ştiinţă cu bună ştiinţă, în mod conştient, în cunoştinţă de cauză.
cu bunăvoinţă cu bunăvoinţă, binevoitor: mi-a zîmbit cu multă bunăvoinţă.CAR.

cu bun chip cu bun chip, (înv. ) cinstit: într-aceaia vreame veni Iosif din Arimathei, cu bun chip sveatnic.BIBLIA.
cu cale cu cale, drept, nimerit, potrivit, rezonabil.
cu cap cu cap, deştept, inteligent: era un tip cu cap.
cu capul a mînă cu capul a mînă, (reg. ) necugetat.
cu capul gol cu capul gol, cu creştetul descoperit.
cu capul (sau cu fruntea) în piept, cu capul plecat (de supărare, de ruşine): cu fruntea-n piept, s-apropie
cu capul în piept de cal.COŞBUC.
(singur sau însuşi) cu capul său, (înv. ) 1) el însuşi, în persoană: se mărgini Traian, că iară însuşi cu
capul său să meargă cu oastea romană asupra dachilor.P.MAIOR. ; 2) singur, fără însoţitori: cînd merge
cu capul său el singur cu capul său, de-i soţie, şi sîngur cu sine să facă greşala.PRAV.

cu capu-n jos cu capu-n jos, cu fundul în sus; anapoda, pe dos: lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos! CR.
cuc armenesc cuc armenesc, (reg. ) pupăză: iar vrei să te spurce cucul armenesc? CR.
cu carul, (fig. ) 1) cu grămada, cu toptanul; 2) mult, din abundenţă, din belşug: îi aduce în casă cu carul, şi
cu carul ea tot nu-i mulţămită.POP.
cu caş la gură cu caş(ul) la gură, lipsit de experienţă, imatur.
cu căciula în mînă cu căciula în mînă, (reg. ) smerit, supus, umil.

cu căţel cu purcel cu căţel (şi) cu purcel, cu tot avutul, cu toată familia, cu toţii: au plecat cu căţel şi purcel.CAMIL.P.
cu ce obraz? cu ce obraz?, cu ce îndrăzneală?, cum?: cu ce obraz să mai ies eu în lume? ISP.
cu cevaşi, (înv. ) n-a lipsit mult să (nu) ..., cît p-aci să ...: cu cevaşi gramaticii români au agiuns la caos,
cu cevaşi călărind pe gramaticele latine.RUSSO.
cu cheltuială cu cheltuială, scump, costisitor: bunătatede copilă, crescută cu cheltuială prin pensioane.AL.
cu chezăşie ca ... (sau să ...), cu condiţia ca ...: primi cele zise de drac cu chezăşie însă ca el să-i ducă
cu chezăşie ca ... burduful cu bani.POP.
cu (chip şi) chibzuială, cu înţelepciune; cu prudenţă: a petrecut un an de zile, jucînd [cărţi] cu
cu chibzuială chibzuială.NEGR.
cu chip că ... cu chip că ..., sub pretext că ...: cu chip că eşti hazliu, îmi spui o mulţime de ... grosolănii.VLAH.
cu chip de a ... (sau ca (să) ...), în aşa fel încît ..., astfel încît ...; cu gînd să ..., cu intenţia să ...: văzînd nişte
cu chip de a ... lişiţe pe apă, zvîrrr! cu toporul într-însele, cu chip să ucidă vreuna.CR.
cu chiu, cu vai sau cu (mare) chiu şi vai sau cu vai-nevoie, cu greu, cu trudă, după multă osteneală, cu
cu chiu, cu vai mult necaz: mă trezeşte mama într-o dimineaţă din somn cu vai-nevoie.CR.
cu (sau de-a) chiuita, cu nemiluita, nenumărat, foarte mult: aţi umplut, cu chiuita, de cerneal-atîtea
cu chiuita coale.VLAH.
cu cinste, (în mod) onorabil, cinstit, cu faţă curată: ba încă îi da nădejde, şi coraj d-a cugeta, că negreşit îi
cu cinste va bate şi cu cinste va scăpa.PANN.
cu cioporul cu cioporul, (reg. ) cu toptanul, cu ridicata.
cu ciudă, cu mînie, enervat: cînd o roagă şi căţeluşa şi părul şi fîntîna şi cuptoriul ca să îngrijească de
cu ciudă dînsele, ea le răspunde cu ciudă şi în bătaie de joc.CR.
cu cîrdul cu cîrdul, (pop .) mulţi.
cu cît trece timpul cu cît trece timpul, pe măsură ce trece timpul.
cu claritate cu claritate, clar, limpede, desluşit: autorul descrie cu fineţe, cu claritate şi cu eleganţă.OD.
cu coada între picioare cu coada între picioare, ruşinat, umilit: fuge ca cîinele cu coada între picioare. PANN.
cu coaie cu coaie, 1) nejugănit; 2) (bărbat) viril; energic, îndrăzneţ: nu găseşti om cu coaie. MAG.IST.
cu coarne, (despre minciuni) de necrezut: această poveaste iaste căriia noi moldoveanii îi zicem minciună
cu coarne cu coarne.CANT.
cu condiţia să ... cu condiţia să ..., cu obligaţia de a ...
cu consecvenţă cu consecvenţă, în mod consecvent.
cu convingere cu convingere, ferm, hotărît.
cu credinţă cu credinţă, credincios: cu credinţă să-l primim.CORESI.
cu crezămînt, cu adevărat, într-adevăr: dacă vrei cu crezămînt să te-ndrăgesc pe tine, tu te coboară pe
cu crezămînt pămînt.EM.
cu cumpăna într-o mînă şi cu sabia în cealaltăcu cumpăna într-o mînă şi cu sabia în cealaltă, fals, făţarnic, ipocrit.
cu cumpăt (bun), (înv. ) chibzuit, cumpătat: omul cel muncitor şi cu cumpăt bun nu piere
cu cumpăt niciodată.MARCOVICI.
cu cununie cu cununie, căsătorit legitim: îşi luase femeie cu cununie.POP.
cu ... cu tot (sau cu totul) sau cu tot cu ..., împreună cu ..., la un loc cu ...: mînînc merele cu tot cu
cu ... cu tot coajă.SAD.
cu (sau de, după, în) cuviinţă, cum se cuvine, cumsecade, cum trebuie, potrivit, nimerit, cu cale, corect,
bine, frumos, în ordine, metodic, cuviincios, convenabil, cuminte, înţelepţeşte: am făcut şi eu un praznic, ...
cu cuviinţă şi am găsit de cuviinţă să te poftesc şi pe d-ta, cumătre.CR.
cu cuvînt de ... cu cuvînt de ..., 1) sub cuvînt de ...; 2) sub cuvînt că ...
cu deadinsul sau cu (tot) dinadinsul, anume, premeditat; morţiş, neapărat: ţinea cu tot dinadinsul să-şi
cu deadinsul facă feciorul popă .
cu de-amănuntul cu de-amănuntul, amănunţit, în detaliu.
cu de-a sila cu de-a sila, cu forţa; forţat, silnic: a duce lumea cu d-a sila la biserică.CAR.
cu de destul cu de destul, (înv. ) destul: şi niminea nu iaste cu de destul spre mulţemita lui.CORESI.
cu de la sine putere sau (înv. ) cu puterea sa, din proprie iniţiativă: o ţigancă aduse, cu de la sine putere,
cu de la sine putere un lighean încărcat cu var.CĂL.
cu depărtare cu depărtare, (înv. ) cu greu, departe: această vie îmi era cu depărtare a o căuta. (a.1811).URIC.
cu desăvîrşire cu desăvîrşire, complet, integral, în totalitate: era cu desăvîrşire chel.GALA.

cu două cugete cu două cugete, (înv. ) şovăitor: bărbatul cu doao cugete nu iaste aşedzat întru caile sale.COD.VOR.
cu două feţe cu două feţe, prefăcut, făţarnic, ipocrit: om cu două feţe.
cu două înţelesuri cu două înţelesuri, echivoc, ambiguu: vorbe cu două înţelesuri.
cu drag cu drag, din toată inima, bucuros, prietenos: soarele ... privea la ei cu drag.EM.
cu dragoste cu dragoste, plin de iubire: cu dragoste părintele priimi-va noi.CORESI.
cu drept cu drept(ul), adevărat, drept, sincer: spuneţi-mi cu drept, cu mîna la piept.POP.
cu dreptate, drept: dacă în una vi s-au părut cu dreptate, pentru ce în ceealaltă să paie cu strîmbătate?
cu dreptate CONACHI.
cu drept cuvînt, pe bună dreptate, în mod întemeiat: ... cu drept cuvînt, te aşteptai să fii răsplătit, ... prin
cu drept cuvînt laude meritate.OD.
cu droaia cu droaia, în număr mare: numai iacă au şi început a curge furnicele cu droaia.CR.
cu duhul blîndeţii cu duhul blîndeţii, blînd, cu binişorul.
cu duiumul cu duiumul, în număr mare: au venit păsările cu duiumul, care de pe unde se găsea.POP.
cu dulce cu dulce, (înv. ) plăcut: mă vei odihni cu dulce.DOS.
cu dulceaţă cu dulceaţă, cu bunătate, plăcut: vorbea cu dulceaţă.
cu durere în suflet cu durere în suflet, cu părere de rău, cu regret.
cu excepţia ... cu excepţia ..., (în) afară de ...: învăţase toată materia, cu excepţia ultimului capitol.
cu faţa curată sau cu obraz curat, nepătat, nevinovat, integru, cinstit: fuge ... la sfînta duminecă scăpînd
cu faţa curată cu obraz curat.CR.
cu fierbinţeală cu fierbinţeală, cu căldură, fierbinte; cu febră: brusc, simţi că-l ia cu fierbinţeală.
cu foc, cu înflăcărare, cu înfocare: se puse în genunchi la tronul Dumnezeirii şi începu a se ruga aşa de
cu foc duios şi aşa de cu foc.POP.
cu foc şi cu potop, (înv. ) arzător, fierbinte, disperat: căzui cu faţa la pămînt plîngînd şi jăluindu-mă cu foc
cu foc şi cu potop şi cu potop.CR.
cu folos cu folos, folositor, profitabil, util: să ne fie cu folos.POP.
cu forţa cu forţa, cu de-a sila: cum vine asta? vrei să intri în casa mea cu forţa? CEZAR.P.
cu frica lui Dumnezeu, pios, evlavios; păzitor al moralei creştine: era un creştin cu frica lui
cu frica lui Dumnezeu Dumnezeu.POP.
cu frică sau (înv. ) cu de-a frica, 1) (înv. ) sub ameninţare, prin forţă, de frică: îl feace cu de-a frica de-i
cu frică spuse cine iaste. DOS. ; 2) speriat, cu teamă: vorbea cu frică.
cu frumuşelul cu frumuşelul, cu binişorul.
cu fruntea sus cu fruntea sus, curajos, plin de îndrăzneală.
cu fuga cu fuga, repede, degrabă, imediat: hai, deschideţi cu fuga, dragii mamii; cu fuga! CR.
a se cufunda în somn a se cufunda în somn, a dormi adînc.
cu fundul (sau cu curul) în două luntri, nehotărît, indecis; făţarnic, ipocrit: Golescu-Negru umblă
cu fundul în două luntri şovăind, cu curu-n două luntri.GHICA.

cu gaidele în sus cu gaidele în sus, (reg. ) cu picioarele în sus: a doua zi, l-a găsit pe urs cu gaidele-n sus.CONV.LIT.
cu genunchii la gură cu genunchii la gură, ghemuit, strîns.
a cugeta (în) bine (sau (în) rău) (cuiva) ..., (înv. ) a voi binele (sau răul) (cuiva), a avea gînduri, intenţii
bune (sau rele) (faţă de cineva): Domnul înţeleage cine ce gîndeaşte, de cugetă bine şi cearcă de
a cugeta bine ... Domnul.DOS.
cugetare bună (sau rea), (înv. ) (bună sau rea) intenţie: tot cursul vieţii voastre vă veţi povăţui de bună
cugetare bună cugetare.DRĂGHICI.
a cugeta sfaturi a cugeta sfaturi, (înv. ) a unelti: cugetară sfeature ce nu putură sta.PSALT.
cugetător de Dumnezeu cugetător de Dumnezeu, pios, evlavios:adunarea cea cugetătoare de Dumnezeu. MINEIUL.

cuget curat cuget curat (sau drept), conştiinţă liniştită, împăcată cu sine: cu cuget drept, fără făţărnicie.ANTIM.
cu ghiotura cu ghiotura, 1) din belşug; 2) de-a valma, nemăsurat.
cu gîndul aiurea cu gîndul aiurea, distrat.
cu gîndul de a ... cu gîndul de a ..., cu intenţia de a ..., intenţionînd să ...
cu gîsca-n barbă cu gîsca-n barbă, cărunt.
cu gîsca-n traistă cu gîsca-n traistă, vinovat, cu musca pe căciulă; cu mîţa-n sac.
cu glamnică la inimă cu glamnică la inimă, topit de durere.
cu grabă cu grabă, grăbit, pe fugă, în grabă.
cu grămada, cu duiumul, la hurtă, cu nemiluita: cîrdurile de gîşte trec ... cu grămada d-a lungul
cu grămada Buzăului.OD.
cu greşeală, (înv. ) din greşeală, greşit: cu greşală spun unii că se arseră de Mihaiu-vodă [acele
cu greşeală palaturi].BĂLC.
cu (mare sau mult) greu (sau greutate), cu mare dificultate, anevoie: din sfera mea venii cu greu ca să-ţi
cu greu ascult chemarea. EM. ; cu mare greu găseşte drumul.CR.
cu (mare) grijă, 1) foarte îngrijorat: au stătut în Roman cu mare grijă de tatari.COSTIN ; 2) cu (mare)
cu grijă atenţie, cu (mare) băgare de seamă: este un lucru prea cu grijă mare a ispiti.NEC.
cu gura jumătate sau cu jumătate de gură, fără voie, de nevoie; fără convingere: Bun sosit la noi,
cu gura jumătate voinice!, zise craiul cam cu jumătate de gură.CR.
cu gura plină, 1) cu mîncarea în gură: strigă Titu cu gura plină.REBR. ; 2) (înv. ) cu toată gura, hotărît; 3)
cu gura plină cu răutate.
cu gura rece cu gura rece, pe nemîncate (şi nebăute): dă gîsca ceea ce aşteaptă musafirii cu gura rece.POP.
cu hamişa, (reg. ) cu înşelăciune, în mod fraudulos: îngerul cel rău, ce cu hamişa voia să se vîre în
cu hamişa cer.POP.
cu hapca (sau cu japca), cu de-a sila, cu forţa: ai avea poftă să le răşluieşti o parte de pămînt ... cu
cu hapca hapca.AL.
cu hatalm cu hatalm, (reg. ) cu forţa, cu sila.
cu haz cu haz, hazliu, nostim, plăcut.
cu hotărîre sau cu toată hotărîrea, fără şovăială, în mod hotărît: să ştie cu hotărîre că-i va da de soţie pe
cu hotărîre cea mai frumoasă muiere.ISP.
cu hurta cu hurta, (reg. ) cu grămada, cu toptanul: ce mi-i cere aşa cu hurta? CR.
cui cu (sau pe) cui (se) scoate (afară), o pasiune nouă face să se uite pasiunea dinainte: trăieşte ca
cui cu cui scoate viermele în rădăcina hreanului, pînă va veni vremea ca cui pe cui să scoată.NEGR.
cui de tei, lucru pe care nu poţi pune nici un temei, în care nu te poţi încrede: nădejde pe el ca pe un cui de
cui de tei tei.POP.
cu ifos cu ifos, cu foc, patetic: cîntau la psaltichie, colea, cu ifos.CR.
cui i-ar fi dat (sau i-ar fi trecut) prin cap (sau prin minte)?, cine s-ar fi gîndit?: cui i-ar fi dat prin cap
cui i-ar fi dat prin cap ? că, într-o bună zi, are să ajungă ditai ministrul? CEZAR.P.
cu imparţialitate sau cu toată imparţialitatea, cu obiectivitate, cu detaşare: să fie admisibilă o aşa
cu imparţialitate creaţiune? autorul, cu toată imparţialitatea, susţine că da.CAR.
cu inima deschisă cu inima deschisă, cu francheţe, cu sinceritate.
cu inima răcită cu inima răcită, speriat, îngrozit: cu inima răcită, observă tot ce se petrecea jos în curte.AGÂRB.
cu inimă cu inimă, 1) energic, cu viaţă: împotriva noastră lucră el aşa de cu inimă.POP. ; 2) inimos, curajos.
cu inimă bună cu inimă bună, bucuros.
cu insistenţă cu insistenţă, cu stăruinţă: îl rugă cu atîta insistenţă, că-l înduplecă.VLAH.
cu intenţia să ... cu intenţia să ... (sau de a ...), cu gîndul, cu planul de a ...
cu intenţie cu intenţie, intenţionat, dinadins: îmi cer iertare! n-a fost cu intenţie!
cu intermitenţe cu intermitenţe, cu întreruperi, intermitent.
cu iuboste cu iuboste, (înv. ) cu drag, bucuros: cu iuboste făgăduiră noi fraţii.COD.VOR.
cu iuţeala fulgerului cu iuţeala fulgerului (sau glonţului), (aproape) instantaneu.
cu izbîndă cu izbîndă, biruitor, victorios: s-a întors de la luptă cu izbîndă.
cu (bună) încredinţare, cu siguranţă, sigur: vrei să ştii cu-ncredinţare dragostea cît cuprins are?
cu încredinţare CONACHI.
cu îndelungul cu îndelungul, (înv. ) timp îndelungat.
cu îndestulare, 1) în belşug; din belşug: să poată avea lapte cu îndestulare. DRĂGHICI ; 2) în mare
cu îndestulare măsură, din abundenţă, destul.
cu îndoire, (înv. ) îndoielnic, incert, nesigur: este oare de cuviinţă a lăsa cineva un mic folos sigur, ca să
cu îndoire cîştige altul mai mare cu îndoire? DRĂGHICI.
cu înfocare cu înfocare, cu înflăcărare, cu ardoare, cu pasiune: libertatea pe care o doream cu înfocare.BĂLC.
cu înlesnire cu înlesnire, lesne, uşor, cu uşurinţă: pot cunoaşte cu lesnire ce dureri a încercat. PANN.

cu înţelepciune cu înţelepciune, (în mod) înţelept, cumpătat, prudent, chibzuit: vorbea cu înţălepciune şi supunere.ISP.
cu înverşunare cu înverşunare, înverşunat, pornit: făcea totul cu înverşunare.
cu jale cu jale, jalnic, trist: de ce plîngi cu jale? AL.
cu judecată cu judecată, cu bun-simţ, cu tact: fata cea mai mare era mai tăcută şi mai cu judecată.ISP.
a se culca cu găinile a se culca (odată) cu găinile, a se culca foarte devreme: baba ... se culcase odată cu găinile.CR.
a se culca pe lauri a se culca pe lauri, a se mulţumi cu succesele obţinute în trecut;
a se culca pe o ureche (sau pe cea ureche, pe urechea ceea, pe urechea aia), 1) a aştepta mult şi bine să
se împlinească o promisiune, o speranţă: nu crez să se fi culcat pe urechea aia şi să fi stat numai aşa, cu
a se culca pe o ureche degetul în gură.ISP. ; 2) a nu-i păsa, a nu se sinchisi (de ceva).
a culca un arbore a culca un arbore, a tăia un arbore.
a culege (sau a smulge) aplauze(le) (cuiva), a fi aplaudat (de cineva): încheie în sfîrşit, printr-un
a culege aplauze remarcabil aforism filozofic şi politic, menit a smulge aplauzele colegului d-sale.CAR.
a culege de pe drumuri a culege de pe drumuri (pe cineva), a oferi mijloace de subzistenţă (cuiva).
a culege lauri a culege lauri, a avea succese mari; a deveni celebru.
cu limbă (sau cu grai) de moarte, ca ultimă dorinţă, exprimată pe patul morţii: a lăsat cu limbă de moarte
cu limbă de moarte ca averea să-i fie împărţită săracilor.
cu lipici cu lipici, încîntător, atrăgător, seducător: vorba şi faţa-i era cu lipici.ISP.
cu lopata cu lopata, în mare cantitate; cu grămada: curaj cu chila şi minciuni cu lopata. VLAH.
cu luare-aminte cu luare-aminte, atent, cu grijă, cu atenţie: citeşte cu luare-aminte aceste pagini .
cu luna cu luna, cu plata la sfîrşitul fiecărei luni: fusese angajat cu luna .
cu lunile cu lunile, timp de luni de zile: nu dădea pe acasă cu lunile.
cum, necum cum, necum, într-un fel oarecare, cumva: cum, necum, s-a descurcat şi de data asta.
cum ... iară, (înv. ) deşi ..., totuşi ...; cu toate că ..., tot ...: cumu iaste aceasta drept ... a ne durea şi în toate
cum ... iară părţile a ne da ... iară noi usnele nu desfacem, să ne rugăm.CORESI.
cum (sau ce) a (sau o) da tîrgul şi norocul, (reg. ) cum s-o nimeri, cum o da Dumnezeu, fie ce-o fi: apoi
cum a da tîrgul şi norocul dă, tată, cum a da tîrgul şi norocul.CR.
cum adică? cum adică? sau adică cum?, ce vrei să spui?, unde vrei să ajungi?: cum adică? să plătesc tot eu?
cu maiaua în cap cu maiaua în (sau la) cap, (glumeţ) ameţit de băutură.
cum ai (sau s-ar) zice sau cum se cheamă (sau s-ar chema), (ca) de pildă, altfel spus, adică: cum s-ar zice
cum ai zice la noi în ţărăneşte, era frumoasă de mama focului.CR.
cum am cumpărat-o, aşa o vînd cum am cumpărat-o, aşa o vînd, cum am auzit-o, aşa o spun mai departe.
cu mare alai cu mare alai, cu pompă.
cu mare caznă cu mare caznă, cu chin, cu chiu şi vai, cu greu.
cu mare ce, cu mare greutate, după multă osteneală; (p.ext. ) în cele din urmă: după multă trudă, cu mare
cu mare ce ce hălăduiesc de deschid uşa.CR.
cum ar fi ... cum ar fi ..., de exemplu, de pildă, bunăoară: o pasăre, cum ar fi ciocănitoarea.
cu măiestrie cu măiestrie, priceput, îndemînatic, cu talent: cioplea lemnul cu măiestrie.
cu măruntul cu măruntul, cu amănuntul.
cu mărunţuşul cu mărunţuşul, (înv. ) în cantitate mică, în detaliu.
cu măsură cu măsură, chibzuit, cumpătat, ponderat: şi la băutură să fii cu măsură.ZANNE.
cum ca să ..., (înv. ) pentru ca să ..., cu scopul de a ..., spre a ...: creade giudeţul cum să nu-i fie dat
cum ca să ... stăpînul puteare într-acesta chip cum ca să-l ucigă.PRAV.
cum că ... cum că ..., că ...: şi simt cum că de braţu-mi un braţ uşor s-anină.EM.
cum de ..., cum se face că ..., din ce pricină, de ce: cum de nu cade trăsnetul să ardă pe nişte asemenea
cum de ... necredincioşi! NEGR.
cum dracu? cum dracu?, ce naiba?
cum e cum e, ca (şi), precum: apă limpede cum îi lacrima.CR.
cum e habarul? cum e habarul?, cum e, cum merg lucrurile?
cum e legea cum e legea, cum se cuvine, cum se cade.

cum e mai ... cum e mai ..., cît se poate mai ...: iaste preacurvariu şi iaste minciunos şi om cumu-i mai rău.PRAV.
cum e obiceiul cum e obiceiul, cum se obişnuieşte, conform obiceiului.
cum era şi de aşteptat cum era şi de aşteptat, precum se putea prevedea.
cu merit sau de merit, merituos: slujbele să fie ocupate numai de oameni cu merit.URIC. ; diplomă de
cu merit merit.
cum e sfîntul şi colacul cum e sfîntul şi colacul, omagiul sau darul se măsoară după importanţa persoanei.
cu metodă cu metodă, sistematic, metodic.
cu mic, cu mare cu mic, cu mare, toţi, fără deosebire.
cu miez cu miez, (fig. ) substanţial; semnificativ: spunea numai lucruri cu miez.
cu miile cu miile, în cantitate, în număr foarte mare: fluturii cu miile joacă pe cîmpie.IOSIF.
cu milă cu milă, (înv. şi pop. ) jalnic, dureros: puica mea plînge cu milă.POP.

cu minte cu minte, cu judecată sănătoasă; (p. ext. ) înţelept, cumpătat: erai mult mai cu minte pe cînd erai nebun.AL.
cu minune cu minune, (înv. ) uimitor.
cu mîinile goale cu mîinile goale, neînarmat.
cu mîinile în şolduri (sau încrucişate), 1) impasibil; inactiv; 2) fără nici o grijă, fără bătaie de cap; în voie,
cu mîinile în şolduri în larg: ai găsit un sat fără cîni şi umbli cu mînile în şolduri.POP.

cu mîinile (încrucişate) la (sau pe) piept, 1) inactiv: stă nemişcat pe spate, cu mîinile la piept.ARGHEZI ;
cu mîinile la piept 2) (înv. ) cu mîinile împreunate în semn de închinăciune, de respect; 3) decedat, mort.
cum îi plesneşte (sau îi trăsneşte) prin (sau în) cap, cum îi vine, cum poate (mai bine), cum se pricepe:
cum îi plesneşte prin cap am văzut scriind fiecare cum îi plesnea în cap.NEGR.
cum îi vine pe ţăcălie cum îi vine pe ţăcălie, cum doreşte, cum are chef.
cu mîna cu mîna, de mînă, manual.
cu mîna cuiva cu mîna cuiva, cu ajutorul (cuiva): scosu-i-ai ca oile oamenrii tăi cu mînra lui Moiseiu.PSALT.
cu mîna goală, fără a aduce sau a lua ceva; fără a-şi fi atins scopul: cu mîna goală nu mă mai întorc
cu mîna goală acasă.DELAVR.
cu mîna lui (a mea, a ta etc.) sau cu mîinile lor (ale noastre, ale voastre etc.), direct, personal, din
cu mîna lui proprie iniţiativă: mai bine să-şi facă moarte cu mînule sale.NEC.
cu mîna pe conştiinţă cu mîna pe conştiinţă (sau pe inimă), cu conştiinţa curată; deschis, sincer.
cu mîncare cu mîncare, (înv. ) roditor.
cum m-a făcut mama cum m-a (te-a, l-a etc.) făcut mama,foarte: era curat cum îl făcuse mă-sa.ISP.
cum mai de cum mai de, (înv. ) cît mai: să vie cum mai de sîrg la curte.COSTIN.
cum mai poţi? cum mai poţi?, (înv. ) ce mai faci?, cum o mai duci?
cum mi-o fi scris cum mi-o fi scris, cum mi-o fi dat, cum mi-e sortit.
cum (să sau de) nu!, 1) de ce nu?, desigur!, fireşte!, mai încape vorbă?, se poate altfel?, vezi bine!:
mîndruliţă, ochii tăi, bine seamănă cu-ai mei! - da cum, foc, n-ar sămăna, că-s făcuţi pe seama ta.POP. ;
2) vorbă să fie!, da de unde?: eu gîndesc că s-a da după mine şi s-a face şi ea bună; - i ... hî! da, cum nu!
cum nu! CR.

cum nu şi ... cum nu şi ..., (înv. ) ca şi cum nu ...: strica-să-vor aceale tocmeale, cum nu şi s-are fi făcut.PRAV.MOLD.
cu moartea-n suflet cu moartea-n suflet, disperat, deznădăjduit: Arald cu moartea-n suflet ... pe jeţ tăcut se lasă.EM.
cu modru cu (sau la) modru, (reg. ) nimerit, potrivit: să n-apuce codru, unde nu-i de modru.COŞBUC.
cum o mai hălăduieşti?, cum o mai duci?, cum trăieşti?; halal să-ţi fie!, bravo ţie!, să-ţi fie de bine!: de i-
cum o mai hălăduieşti? ar impinge păcatul să-mi deschidă uşa, halal să-mi fie! CR.
(mai) cu moţ, (iron. ) 1) (mai) răsărit, (mai) breaz: cum te-ai brodit tu mai cu moţ, mai firoscos decît noi
toţi.POP. ; 2) (despre exprimare) (mai) aleasă, (mai) plastică, (mai) spumoasă: spune-le niţel mai cu moţ,
cu moţ iar nu aşa, odoronc-tronc, ca din topor. POP.

cumpănă de viaţă cumpănă de viaţă (sau de moarte, de pierire), pericol de moarte: lumea stă în cumpănă de peire.BĂLC.
a cumpăni din ochi a cumpăni din ochi, a evalua, a cîntări din ochi.
a cumpăra cărbuni de la faur (sau orz de la gîşte), a cumpăra de la un intermediar, a cumpăra la un preţ
a cumpăra cărbuni de la faur exagerat de mare.
a cumpăra pe nimica toată a cumpăra pe nimica toată, a cumpăra foarte ieftin.
a cumpăra vremea a cumpăra vremea, a cîştiga timp.
cumpătul vremii, (înv. ) conjunctură: împăraţilor Ţarigradului căutînd, şi domnii Volohiii, după cumpătul
cumpătul vremii vreamii, şi rudenii, şi cuscrii cu craii lor să facă, precum au şi făcut.CANT.
(care sau cine) cum poate, după puterile, după posibilităţile fiecăruia: [iedul] cel mijlociu, ţuştiu! iute sub
cum poate un chersin; se înghemuieşte acolo, cum poate.CR.

cum rămîne ? cum rămîne (cu ...)?, ce se întîmplă (cu ...)?: omul putea să nu ne deie nimic, şi atunci cum rămînea? CR.
cum s-ar prinde cum s-ar prinde, (înv. ) cum s-ar zice: să vă fie sfîntul Vasili ogurliu, cum s-ar prinde.AL.
cum să ..., (înv. ) 1) să ...: au jurat cu Brutcum să nu mai sufere craiu asupra sa. COSTIN ; 2) ca să ...:
cum să ... aşteaptă cum toţi să se întoarcă.CORESI.
cum să fac (ca) să ...?, în ce chip să procedez (ca) să ...?: o învăţă cum să facă să iasă şi de astă dată
cum să fac să ...? biruitoare.ISP.
cum să nu! cum să nu!, desigur.
cum se cuvine, după cum se cere, cum se cade; temeinic, zdravăn: mereu citeşte spre a şti cum se
cum se cuvine cuvine.EM.
cum se face că ... (sau de ...)?, cum e posibil că?: fata nu se putea dumiri cum se face că bărbatu-său ziua
cum se face că ... ? era porc şi noaptea om.ISP.
cum nu se mai află cum nu se mai află (pe lume), cum nu mai există, fără asemănare; extraordinar.
cum se nimereşte cum se nimereşte, cum dă Dumnezeu, oricum.
cum se poate?, cum e posibil?, de necrezut!: cum se poate? douăsprezece pahare, d-ta care eşti atît de
cum se poate? delicată! AL.
cum se zice cum se zice, adică: om de gios, cum se zice ţăran.PRAV.
cum stai cu ...? cum stai cu ...?, cum o duci cu ...?: cum stai cu sănătatea?
cum şi, 1) la fel ca ..., întocmai ca ...: datori sîntem ... a mulţemi lu Dumnezeu, cum şi Iov.CORESI ; 2)
cum şi precum şi: au pornit spre biserică şi bărbaţii, şi femeile, cum şi copiii.
cum şi (în) ce (fel sau chip), 1) explicit, amănunţit, detaliat: dacă i-am spus cum şi ce, moare de dor ca să
te cerceteze.BARAC ; 2) prin ce întîmplare, cum anume: nu ştiu însă cum şi ce fel ne aduse vorba a pomeni
cum şi ce despre grauri.OD.
cum te văd şi cum mă vezi, (fam. ) mai încape vorbă?, pe onoarea mea!: sînt adevărate toate acestea? -
cum te văd şi cum mă vezi uite, cocoane, cum te văz şi cum mă vezi.FIL.
cum trebuie cum trebuie, aşa cum se cuvine, cum se cade, bine: îl aşază cum trebuie, pune roata la loc.CR.
cum ţi se pare? cum ţi se pare?, ce părere ai?
cu multă bucurie cu multă bucurie, din toată inima.
cu multă caznă cu multă caznă, după multe eforturi, cu greutate.
cu multă uşurinţă cu multă uşurinţă, fără efort, uşor.
cu multul cu multul, (înv. ) în cantitate mare: luă mai cu asupră cu multul de la-mpăratul.DOS.

cu mulţumită cu mulţumită, (înv. şi pop. ) cu vorbe de mulţumire: cu mulţămită pre tine pururea te mărim.MINEIUL.
cu mustrare cu mustrare, cu reproş.

cumuşi, (înv. ) 1) aşa cum, după cum: au înfruntat ... pre împărat ... făcîndu-l eretic ..., cumuş [i] era.DOS. ;
2) în timp ce, pe cînd: cumuş [i] înnoptam pre mare noaptea într-aceste părţi, să feace turbureală în
cumuşi mare.DOS. ; 3) de îndată ce: [bucatele] să le ia acesta ispravnic, cumuş [i] va muri stăpînul.PRAV.
cum vine asta? cum vine asta?, ce vrea să spună asta?, ce înseamnă asta?
cum vine vorba cum vine vorba, cum se zice.
cum vrei cum vrei, cum crezi (că e mai bine), cum pofteşti.
cu nart cu nart, cu măsură, cu socoteală, cu moderaţie.
cu nasul în jos cu nasul în jos, umilit; supărat.
cu nasul zbîrciog, cu aere de superioritate, dispreţuitor: vine de la Paris, izmenit, cu monoclu-n ochi, cu
cu nasul zbîrciog nasul zbîrciog, parcă tot îi pute ceva.VLAH.
cu nazar cu nazar, (despre cai) sperios, nărăvaş.
cu năbădăi cu năbădăi, plin de temperament; năbădăios.
cu năpaste, (înv. şi reg. ), 1) (pe) nedrept: mamonul învaţă să apucăm şi să luăm cum putem şi cu strîmbul
şi cu asupreală şi cu năpaste.VARLAAM ; 2) cel mult, aproximativ: să fi avut cu năpaste douăzeci şi opt de
cu năpaste ani.HOGAŞ.
cu nările în vînt, semeţ şi avîntat, (p. ext. ) mîndru, ţanţoş, sfidător: roibii cu nări- le-n vînt vor trece în
cu nările în vînt mîndru galop.COŞBUC.
cu năvală cu năvală, (înv. ) năvalnic: mergea turcii cu năvală asupra polcurilor leşeşti.NEC.
cu neadormire, (înv. şi pop. ) 1) atent, cu grijă: să privegheze cu neadormire asupra fericirii mele.HEL. ;
cu neadormire 2) neîncetat, fără răgaz: fiarele ... ziua şi noaptea păzesc cu neadormire.ISP.
cu neastîmpăr cu neastîmpăr, nerăbdător, cu nervozitate: începe a se învîrti prin casă cu neastîmpăr.CR.
cu neaşteptare cu neaşteptare, (înv. ) imediat, neîntîrziat.
cu necaz cu necaz, anevoie, dureros: că-n sufletu-i pămîntul se zbate cu necaz.EM.
cu necesitate, în mod necesar: nu întrevăzură fundamentele istorice mai adînci care au produs cu
cu necesitate necesitate acele forme [de civilizaţie].MAIOR.
cu necurmare, (înv. ) necontenit: nu s-a văzut nici o naţie care să fi petrecut cu necurmare zile senine şi
cu necurmare norocite.MARCOVICI.
cu nedumerire, 1) nedumerit: se uită cu nedumerire în spate.ISP. ; 2) (rar ) în neştire, fără rost: privind cu
cu nedumerire nedomirire, ... bălăcea cu nuiaua prin apă.ISP.
cu nefolosinţă cu nefolosinţă, (înv. ) fără folos.
cu neîncetare cu neîncetare, (înv. ) continuu, necontenit: o privesc cu nencetare.CONV.LIT.
cu neîndemînă cu neîndemînă, (înv. ) greu, dificil, cu eforturi: şi pre noi cu neîndemînă ne-au făcut.N.COSTIN.

cu neîndurare cu neîndurare, fără milă, cu cruzime: a strîns cu nendurare grădini, livezi, cirezi, hambare.ARGHEZI.
cu nejudecată, fără a fi fost judecat; abuziv, samavolnic: puteau să scurteze viaţa cui pofteau, cu
cu nejudecată nejudecată.ARGHEZI.
cu nemară cu nemară, (înv. şi reg. ) nesigur, incert;problematic.
cu nemilostivire cu nemilostivire, (înv. ) fără milă, fără cruţare, crud, nemilos: tăia în carne vie cu nemilostivire.ISP.
cu nemiluita sau (pop. ) cu nenumărata, din belşug; fără socoteală, nenumărat; cu ghiotura: nişte beţivi
cu nemiluita care, cît trăieşte lumea, beau cu nemiluita şi nu se îmbată.POP.
cu neorînduială cu neorînduială (înv. ), în dezordine, alandala: se turburară şi fugiră cu neorînduială.OD.
cu nepăsare cu nepăsare, nepăsător: [frate-meu cel mare] se dă cu nepăsare după uşă şi trage zăvorul.CR.
cu nepreget cu nepreget, fără preget.
cu neputinţă sau (înv .) cu neputere, 1) imposibil: strigaţi că e cu neputinţă a strica obiceiul.NEGR. ; 2)
cu neputinţă (p.ext. ) imaginar, ireal: lumea ... cea aievea ne părea cu neputinţă.EM.

cu nerăbdare cu (sau în) nerăbdare, nerăbdător: nepotul @mpăratului Verde ne-o fi aşteptînd cu nerăbdare.CR.
cu nervozitate cu nervozitate, nervos, cu crispare; cu nerăbdare, precipitat: trăgea din ţigară cu nervozitate.SAD.
cu nesaţ cu nesaţ, cu aviditate, cu patimă nepotolită: să te privesc cu mult nesaţ.EM.
cu nestrămutare, ferm, neabătut: este hotărît cu nestrămutare a merge în ajutorul fiinţei care a trimis
cu nestrămutare năframa pe pîrîu.GANE.
cu nevinovăţie cu nevinovăţie, cu candoare: se lipi de mă-sa cu un soi de îngerească nevinovăţie. HOGAŞ.
cu (mare sau multă) nevoie sau cu nevoi, (înv. şi pop. ) 1) (foarte) greu, anevoie, dificil: abia cu nevoie
putum de ne coborîm la şes. DOS. ; 2) primejdios, periculos: aflînd într-un loc rîpos şi cu nevoie o mică
cu nevoie peşteră, lăcui într-însa.MINEIUL ; 3) de nevoie.
cu (sau prin) nevoinţa cuiva, (înv. ) prin munca asiduă a cuiva, datorită eforturilor depuse de cineva: l-au
cu nevoinţa cuiva ales la domnie cu nevoinţa şi cheltuiala lui Şerban Vodă.NEC.
cu (multă sau mare, bună) nevoinţă sau cu toată nevoinţa, (înv. ) 1) cu rîvnă, cu elan: fieştecarele cugetă
întru inima lui cu nevoinţă spre răutăţi.BIBLIA ; 2) anevoie, cu greu: plugariul cu multă trudă ară şi
cu nevoinţă seamănă cu nevoinţă şi cu lacrăme.CORESI ; 3) stăruitor, zelos.
cu (sau în) nici un chip sau nici în- tr-un chip, în nici un caz, sub nici o formă, nicidecum: cea mai mică
cu nici un chip nu voia, cu nici un chip, să se mărite.ISP.
cu nici un preţ, în nici un caz, orice s-ar întîmpla, pentru nimic în lume: nu voiam să mai dorm cu nici
cu nici un preţ un preţ.SAD.
cu nimara cu nimara, (înv. şi reg. ) la întîmplare, pe nimerite.
cu nimereală, (înv. ), adecvat, judicios, potrivit: întru tine strigă toate şi spun că, cu nimereală, ţi-au dat
cu nimereală Dumnezeu lăcaşul pe a sferei rotunzeală.CONACHI.
cu nimic cu nimic sau (înv. ) de nemică, în nici un fel, deloc: această leage nu-i bună de nemică. PRAV.
cu noaptea-n cap, dis-de-dimineaţă, de (cu) noapte: cu noaptea-n cap, încă necîntaţi cocoşii, o scula şi o
cu noaptea-n cap trimetea după munca cea mai grea.POP.

a cunoaşte ca pe apă a cunoaşte (sau a şti) ca pe apă, 1) a cunoaşte în amănunţime, în detaliu; 2) a şti pe din afară, pe de rost.
a cunoaşte (sau a vedea) cît (de) colo, a cunoaşte (sau a vedea) de departe, de la distanţă: se vedea cît de
a cunoaşte cît colo colo că vorbea cu înţelepciune şi supunere.ISP.
a cunoaşte din talpă (pe cineva sau ceva), (pop. ) a cunoaşte foarte bine (pe cineva sau ceva): numai cine
a cunoaşte din talpă a trăit mult cu Agatocle ..., precum am trăit eu, putea să-l cunoască din talpă.GANE.
a cunoaşte (sau a şti) din vedere (pe cineva), a cunoaşte, a şti (pe cineva) după înfăţişare, fără a fi făcut
a cunoaşte din vedere cunoştinţă: o cunoştea numai din vedere.
a cunoaşte faţa a cunoaşte faţa, (înv. ) a fi părtinitor: să nu cunoaşteţi faţa la judecată! MINEIUL.
a cunoaşte (sau a şti) har cuiva, (înv. ) a fi recunoscător faţă de cineva: aşa plăteaşte Dumnezeu cui nu-i
a cunoaşte har cuiva ştie har de bine ce-i dă.MOXA.
a cunoaşte lumea a cunoaşte lumea, a avea experienţa vieţii.
a (nu)-şi cunoaşte (sau şti) lungul (sau vîrful) nasului, a (nu) avea simţul măsurii; a avea (sau a fi lipsit
a -şi cunoaşte lungul nasului de) bună-cuviinţă: voia să-i arate că nu-şi cunoaşte lungul nasului.ISP.
a nu cunoaşte moarte a nu cunoaşte moarte, a fi trainic, a dura.
a nu cunoaşte nici de nume a nu cunoaşte (ceva) nici de nume, a nu şti nimic (despre ceva).
a cunoaşte (ceva) numai din nume, a cunoaşte (ceva) numai din auzite: [o biserică] pe care o cunoşteam
a cunoaşte numai din nume numai din nume. HOGAŞ.
cu-n ochi la făină şi altul la slănină cu-n ochi la făină şi altul la slănină, (fam. ) cruciş.
cu noimă, 1) logic, cu judecată; înţelept, cuminte: auzi boierul asemenea vorbe cu noimă.ISP. ; 2)
cu noimă semnificativ, cu subînţeles: uneori îi zîmbea cu noimă, privindu-l pe sub geană.GANE.
cu (sau fără de) noroc, 1) cu (sau fără) succes, în (dez)avantajul (cuiva): românii, zice, s-au răcoşit asupra
lui Isachie împăratul, cu cari împăratul fără năroc războaie au avut.CANT. ; 2) prevestitor de (ne)fericire,
de (in)succes; purtător de (ne)noroc; de bun (sau rău) augur, (ne)norocos: ei doar au stele cu noroc şi
cu noroc prigoniri de soarte.EM.
cu norocire cu norocire, (pop. ) cu noroc; bine: să-ţistăpîneşti împărăţia cu norocire.ISP.
cunoscut ca un cal breaz cunoscut ca un cal breaz, foarte cunoscut.
cu (sau sub) nume(le) de ... (sau că ..., să ...), 1) cu titlu de ..., sub formă de ...: i-a dat un milion cu nume
de împrumut ; 2) avînd numele de ..., numit ...: un cal învăţat cu nume de Graur.POP. ; 3) sub pretext că ...,
cu nume de ... motivînd că ...: baba se urcă în pod, cu numele să le aducă slănină.POP.
cu numele (numai) cu numele, (numai) de formă; în aparenţă: sîntem creştini numai cu numele.HEL.
cu numirea cuiva, (înv. ) cu invocarea cuiva (în special a unei divinităţi): făcea mari minuni cu numirea
cu numirea cuiva lui Hristos.MINEIUL.
cu numire (sau cu numiri) de ... sau (înv. ) cu numire că ..., cu titlul de ..., (p.ext. ) sub pretextul ..., ca şi
cu numire de ... cum ...: cu numiri cum că tai cherestea pentru trebuinţa unei case. VĂC.
cunună de lauri cunună de lauri, (fig. ) faimă, glorie.
cu nuri, 1) (despre femei) atrăgătoare, apetisantă: o demoazelă cu nuri.CEZAR.P. ; 2) (fig. ) favorabil:
cu nuri soarta începe a fi cu nuri.AL.
cu oasele pisate cu oasele pisate, (pop. ) 1) foarte obosit: soseşte în Bucureşti cu oasele pisate. CAR. ; 2) bătut măr.
cu ochii cît ceapa (sau cît cepele), cu ochii umflaţi (de plîns): ochii i-au ieşit afară din cap, cît cepele de
cu ochii cît ceapa mari.CR.
cu ochii închişi, 1) fără discernămînt, orbeşte; 2) pe de rost; foarte uşor, fără greutate: spunea lecţiile cu
cu ochii închişi ochii închişi.
cu ochii pierduţi cu ochii pierduţi, privind în gol; în extaz.
cu ochii (sau cu privirea) ţintă la ... (sau pe ...), cu privirea pironită la ... (sau pe ...): toţi rămîn uimiţi în
cu ochii ţintă la ... faţa ei, cu privirea ţintă.CAR.
cu o falcă în cer şi (cu) alta (sau una) în pămînt, 1) (în basme) cu gura larg deschisă: venea zmeul cel
bătrîn c-o falcă-n cer şi alta în pămînt.POP. ; 2) (fig. ) cuprins de mînie, furios la culme: pe cînd Reşid era
cu o falcă în cer şi alta în pămînt urgisit ..., soseşte generalul Mencicof, cu o falcă în cer şi alta în pămînt.GHICA.
cu ogodul cu ogodul sau pre ogod, (înv. ) pe îndelete, fără grabă.
cu ora cu ora, angajat şi plătit după un tarif orar.
cu orbire cu orbire, fără a se mai gîndi; orbeşte: nebun cine se-ncrede în tine cu orbire! AL.
cu orice chip sau în tot chipul, cu orice preţ, cu tot dinadinsul, pe toate căile, prin toate mijloacele: spînul
cu orice chip vrea să-ţi răpuie capul, cu orice chip.DRĂGHICI.
cu orice preţ, cu oricîte eforturi, sacrificii, cu orice risc, în orice condiţii, neapărat: el se simţea obosit de
cu orice preţ atîta singurătate şi voia cu orice preţ să-şi găsească un prieten.POP.
cu orice risc cu orice risc, indiferent de riscuri, cu orice preţ.
cu orînduială cu orînduială, cu rost; organizat: toate se petrec ... prin lume şi prin viaţă cu orînduială.SAD.
cu osebire, 1) în special, mai ales: îi place mai cu osebire prepeliţă.SAD. ; 2) foarte: era dar cu osebire
cu osebire firesc ca toţi să se uite la ei cu jind.MACED.
cu ostentaţie cu ostentaţie, în mod ostentativ, demonstrativ.
cu otuzbirul cu otuzbirul, (înv. şi reg. ) cu de-a sila.
cu pacoste cu pacoste, (înv. ) pe nedrept.
cu paralîcul, (înv. şi reg. ) în cantitate (foarte) mică; cu bani puţini: a vîndut cu paralîcul şi cu
cu paralîcul bucata.CAR.
cu parul cu parul, cu de-a sila, cu forţa.
cu pasiune cu pasiune, înflăcărat; intens: începu să lucreze cu pasiune.REBR.
cu paşi repezi cu paşi repezi, repede, grabnic: (fig. ) ţara ... mergea cu paşi repezi spre o ruinare totală.BĂLC.
cu patimă cu patimă, pătimaş: cînta şi el cu patimă.CAMIL.P.
cu patos cu patos, 1) entuziast; înflăcărat; 2) afectat, emfatic: îşi rosti oraţia cu patos.SAD.
cu păcat cu păcat, greşit; nedrept, condamnabil: nu mai vorbi cu păcat şi nu te pune de-a curmezişul! POP.
cu părere că ... cu părere că ..., (înv. ) sub pretextul că ...
cu părere de rău cu părere de rău, cu regret.
cu părul colilie cu părul colilie, cu părul complet alb.
cu păstru cu păstru, (înv. şi reg. ) cu măsură, cu economie; cumpătat: ştie a trăi cu păstru. PANN.

(mai) cu perdea, 1) (exprimat) pe ocolite, indirect: d-apoi, cu iertat să-mi fie, dar prea le zici cu perdea,
cu perdea de nu mai pricepe nimene.POP. ; 2) decent: [îi] vorbesc cu perdea ... ca să n-o ruşinez.CAR.
cu picătura cu picătura, 1) cîte puţin; 2) încet, cu greu.
cu picăţele cu picăţele, (reg. ; despre ouă) încondeiat.
(nostim şi) cu picăţele, (fam. ) (despreoameni) atrăgător; plin de haz, picant: o demoazelă cu nuri şi cu
cu picăţele picăţele.CEZAR.P.
cu piciorul în scara murgului cu piciorul în scara murgului, (făcut) în grabă, din fugă.
cu piciorul cu piciorul sau pe picioare, pe jos: e rău cu carul, dar mai rău pe picioare.POP.
cu (sau în) pielea goală sau (înv. şi reg. ) în piele sau cu pielea (sau pieile), 1) complet dezbrăcat, gol: i-
cu pielea goală au desbrăcat cu pielea şi i-au legat la stîlp la ger.N.COSTIN ; 2) sărac lipit pămîntului.
cu pieptul deschis cu pieptul deschis, direct, fără teamă: se duce cu pieptul deschis drept la palatul împăratului.CR.
cu piper cu piper, (despre glume), picant, uşor indecent: anecdotă cu piper.
cu pîntecele lipit de coaste cu pîntecele lipit de coaste, lihnit de foame.
cu pîrjol sau cu (mare) foc şi cu pîrjol, foarte intens şi foarte repede: şi, cu foc şi cu pîrjol, pe amor îl dau
cu pîrjol de gol.AL.
cu plată cu plată, care costă, care se plăteşte: policlinica cu plată .

cu plăcere, 1) bucuros, din toată inima: cu plăcere, te ascult, domnişoară! BARBU ; 2) (formulă de răspuns
la mulţumirile exprimate de cineva) n-ai (sau n-aveţi) pentru ce!: mulţumesc pentru invitaţie! - cu plăcere! ;
cu plăcere 3) împăcat, liniştit: să te văd încaltea, vrednic eşti de comoara ce ţi-o las şi apoi să mor cu plăcere.CR.
cu poala cu poala, în cantitate mare: şi-i duc vinu cu vadra şi paralele cu poala.POP.
cu podobie cu (sau pre) podobie, (înv. ) cum se cuvine: şi pre podobie om fu fără păcate.CORESI.
cu poftă cu poftă, din toată inima: a rîs cu mare poftă.CAR.
cu porţile închise cu porţile închise, în secret: aţi lucrat voi între voi cu porţile închise.CAMIL.P.
cu potcoavă cu potcoavă, (despre alfabet, scriere) chirilic.
cu precauţie, cu grijă, cu băgare de seamă, cu mare atenţie, cu prudenţă, circumspect: am păşit cu
cu precauţie precauţie.GALA.
cu precădere, în primul rînd, înainte de orice; în (mod) special, îndeosebi, mai ales: căuta ... să-i ajute, cu
cu precădere precădere asupra exigenţelor nobilimii.OD.
cu precugetare cu precugetare, (înv. ) cu premeditare: toate aceste rele nu le-a făcut cu precugetare.FIL.
cu (sau de) predilecţie, mai ales, îndeosebi: filologii ... cercetară cu predilecţie proprietăţile comune între
cu predilecţie deosebitele limbi. MAIOR.

cu premeditare cu premeditare, (în mod) premeditat, intenţionat: [azi] se asasinează încet şi cu premeditare.CAMIL.P.
cu pretenţie de ... cu pretenţie de ..., care vrea să pară ..., care ar vrea să fie ...: o sculă minusculă cu pretenţie de nas.TOP.

cu pretenţii sau cu pretenţie, 1) cu infatuare: o babă cu pretenţii, ... boită pe obraz cu suliman.HOGAŞ ;
cu pretenţii 2) pretenţios; de (un fals) rafinament: mobile cu pretenţii, canapele şi fotolii de lemn aurit.CĂL.
cu (mare) preţ, (înv. şi reg. ) 1) (foarte) scump (în bani): cine vrea să vînză marfa cu preţ, să o scoată la
cu preţ mezat.POP ; 2) (foarte) preţios, (foarte) valoros.
cu preţul ..., în schimbul ..., cu sacrificiul ..., cu riscul ..., cu efortul ...: vă vom apăra cu preţul vieţii
cu preţul ... noastre.CAMIL.P.
cu pricina, (care este) în discuţie, în cauză; respectiv: viu şi teafăr, îl salută surîzînd chiar poetul cu
cu pricina pricina.VLAH.

cu (sau de) (mare) priinţă, (înv. ) 1) cu (multă) bunăvoinţă, cu amabilitate, prietenie, apropiat de ...: după
cît se zvoneşte în ţară, e om cu priinţă pentru norod.SAD. ; 2) (reg. ) devotat, credincios, fidel, supus:
cu priinţă ceilalţi sfetnici nu mi-au fost cu priinţă.SAD. ; 3) folositor, util: Despot nu-i ţării de priinţă.AL.
cu prilej, 1) (înv. ) mult, din belşug: unul cu alalt iubindu-vă cu prilej.CORESI ; 2) (în superstiţii), aducător
cu prilej de rele: vinerile-s cam cu prilej. POP.
cu primejdie, (pop. ) 1) primejdios: ziseră că ar fi cu primejdie d-a înainta.BĂLC. ; 2) de rău augur: trei
cu primejdie lucruri cu primejdie: mîţa blîndă, apă lină, cărbune potolit.CONV.LIT.
cu prioritate cu prioritate, în mod special, mai ales, îndeosebi, în primul rînd: drum cu prioritate .
cu prisos, 1) (înv. ) excesiv, exagerat: temerea cea cu prisos a viitorului, la mulţi oameni, este numai un
obicei rău.MARCOVICI ; 2) într-o măsură care depăşeşte obişnuitul, normalul, cerinţele, aşteptările; cu vîrf
cu prisos şi îndesat: veţi plăti cu prisos toate crimele seculare.CAR.
cu (sau (înv. ) de, din) prisosinţă sau (înv. ) cu prisosire, mai mult (decît trebuie), în plus, (p.ext. ) din plin,
cu prisosinţă din belşug, din abundenţă: se bea cu prisosinţă.MACED.
cu priveghere, (înv. şi pop. ) cu luare-aminte, cu grijă, cu atenţie: şi-n ţară şi-n afară să fiu cu
cu priveghere priveghere.AL.
cu privire la ..., referitor la ..., raportat la ..., privitor la ..., în (ceea) ce priveşte ..., în privinţa ..., avînd în
cu privire la ... vedere ...: se sfătuiră puţin cu privire la robi şi la prăzile de război.SAD.
cu probabilitate, în mod probabil: era un personaj care se putea întîlni cu probabilitate la orice
cu probabilitate legaţie.CĂL.
cu profuziune, din abundenţă, din belşug, din plin, în mare cantitate: sfărîmături de amforă sau de urnă
cu profuziune funerară aruncă marea cu profuziune.GALA.

cu promptitudine cu promptitudine, în mod prompt, repede şi la timpul potrivit: vei fi slujit cu promptitudine.STANCU.
cu protecţie cu protecţie, influent.
cu prudenţă cu prudenţă, (în mod) prudent: neştiind locurile, înainta cu prudenţă.
cu pumnul (sau pumnii), în mare cantitate; cu toptanul, cu ghiotura: a lua cu unul şi a da cu
cu pumnul pumnul.BARONZI.
cu puterea cu puterea, (reg. ) de-a valma, grămadă: intrară cu puterea în ogradă.
cu (de-a) puterea sau în putere, (înv. şi reg. ) cu forţa, prin violenţă; cu de-a sila: ni-e dragă şi nouă viaţa
cu puterea şi-averea, dar regii ne-o iau cu puterea.COŞBUC.
cu putinţă (sau (înv. ) putinţi), 1) (înv. ) bogat, înstărit: cei mai cu putinţă era mulţămiţi.NEC. ; 2) posibil,
cu putinţă admisibil: toate mărunţişurile cu putinţă.SAD.
cu raita în sus cu raita în sus, (reg. ) cu picioarele în sus; cu gaidele în sus.
curată socoteală, lucru clar, indiscutabil: curată socoteală: erai numai împărat, dar nu erai om, acum eşti
curată socoteală om, fără să fii împărat. DELAVR.
cu răgaz cu răgaz, fără grabă, pe îndelete.
cu răstire sau cu răstiri, răstit: vede muierea în mîini cu un făcăleţ stînd, judecîndu-şi bărbatul cu răstiri,
cu răstire cu glas semeţ. PANN.
cu răsuflarea la gură cu răsuflarea la gură, abia respirînd.
a-şi curăţa obrazele, (înv. ) a se dezvinovăţi, a se scuza: şi ei îşi curăţia obrazele cum n-au ştiut
a-şi curăţa obrazele nimică.LET.
cu răutate cu răutate, răutăcios, maliţios: scriţi ... cum veţi putea, dar nu cu răutate.HEL.
cu regret sau cu tot regretul, cu (multă) părere de rău: e cam prea larg în spate, i-ospun cu tot
cu regret regretul.MACED.
cu regulateţă cu regulateţă, (înv. ) cu regularitate: plătea cu cea mai mare sfinţenie şi regulateţă. (a.1835).URIC.

cu regulă cu regulă, (înv. ) ordonat, rînduit: aste oase, puse cu regulă în dulapuri, m-a măhnit şi m-a supărat.NEGR.
cu repejune cu (sau în) repejune, (înv. şi pop. ) repede, iute: ei trec în repejune prin rîuri fără punţi.EM.
cu repetiţie cu repetiţie, de mai multe ori: cască cu repetiţie.CEZAR.P.
cu rezervă cu rezervă, cu îndoială: ştirile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă.REBR.
cu rezoluţie cu rezoluţie, cu hotărîre: vorbea cu rezoluţie.
a-i curge balele (după cineva sau ceva), (pop. ) a dori, a pofti, a rîvni (pe cineva sau ceva), a tînji (după
a-i curge balele cineva sau ceva).
a-i curge din mînă numai miroznă a-i curge din mînă numai miroznă (cuiva), (reg. ) a fi priceput la orice.
a curge gîrlă (sau pîrîu), a curge mult, din abundenţă: pe unde treceau ei cu paloşul în mînă, sîngele de
a curge gîrlă păgîn curgea pîrîu.POP.
a-i curge grăsimea (sau untura) pe nas (cuiva), (iron. ) a fi foarte slab, a fi slab ca un ţîr: calului ... îi
a-i curge grăsimea pe nas curgea grăsimea pe nas de-ncălat şi zdravăn ce era.POP.
a curge hududoi a curge hududoi, (reg. ) a curge repede şi cu zgomot.
a-i curge mucii de gras a-i curge (cuiva) mucii de gras (ce e), (reg. ; iron. ) a fi foarte slab.
a-i curge numai miere a-i curge numai miere (cuiva), a-i merge toate din plin (cuiva).
a-i curge oasele a-i curge oasele (cuiva), a fi foarte slab.
a-i curge obielele (sau flendurile, peticele) (cuiva) sau a curge obielele (sau flendurile, peticele) de pe
(sau după) cineva, a fi îmbrăcat sărăcăcios, în zdrenţe; (p.ext. ) a fi sărac: curgeau oghelele după
a-i curge obielele dînşii.CR.
a curge pînză a curge pînză, (despre ape, ploi) a curge continuu şi abundent.
a-i curge sudori(le) (cuiva), 1) a transpira abundent; 2) a munci din răsputeri: şi tot aşa muncindu-se
a-i curge sudori Necuratul, de-i curgeau sudorile, ... se făcu pămîntul.POP.
cu risipire cu risipire, din abundenţă, din belşug: dragostea ce-mi dai cu risipire mie.NEGR.

curîndă vreme (în) curîndă vreme, (înv. ) în scurt timp, peste puţină vreme: în curundă vreame vei naşte făt.CANT.
(mai) curînd (sau mai devreme) sau mai tîrziu sau (mai) tîrziu ori mai curînd, acum sau altădată, odată
curînd sau mai tîrziu şi odată, într-o bună zi, cîndva: adevărul va ieşi la lumină mai devreme sau mai tîrziu .
cu (bună sau multă) rînduială sau după (sau cu) toată rînduiala, ordonat, disciplinat; cum se cuvine; cu
cu rînduială chibzuială: le aşeză în mijlocul mesei, pe încet şi cu rînduială. NEGR.
cu rînduială la cap cu rînduială la cap, chibzuit: te ştiam om cu rînduială la cap.HOGAŞ.
cu rîndul cu rîndul, cu schimbul: stam la masă toţi împreună, făcînd mîncare cu rîndul.CR.
a-l curma foamea (la maţe, la inimă) (pe cineva), a simţi dureri (în stomac) din cauza foamei, a fi foarte
a-l curma foamea flămînd: îi curmase foamea, de flămînzi ce era.POP.
a curma o discuţie a curma o discuţie, a pune, brusc, capăt unei discuţii.
a curma pămîntul, 1) a bate ţara în lung şi-n lat, a străbate ţări şi mări; 2) (fig. ) a se face luntre şi punte; a
a curma pămîntul face pe dracu-n patru.
a i se curma (sau a i se tăia, a i se opri, a-i pieri) răsuflarea (sau respiraţia) (cuiva) sau a fi cu
răsuflarea oprită (sau tăiată), a fi copleşit de o emoţie puternică, a nu mai putea respira: cînd ajung cu ea
a i se curma răsuflarea alături, răsuflarea mi se curmă.EM.
a curma (sau a întrerupe, a rupe, a sparge) tăcerea, a vorbi în mijlocul tăcerii generale: aveţi lume multă
a curma tăcerea la pomană, rupse ea, într-un tîrziu, tăcerea.AGÂRB.
a-şi curma viaţa a-şi curma viaţa, a se sinucide.
cu rost cu rost, cu rînduială, judicios.
curs de vreme (sau de vremi), (înv. ) termen, dată: de să va zălogi acelaşi zălog în doao cursuri de vremi
curs de vreme ... CARAGEA.
a curs multă cerneală pe acest subiect a curs multă cerneală pe acest subiect, s-a scris mult despre acest subiect.
cu ruptoare, (înv. ) cu toptanul, cu ridicata, cu ruptul: li se dau cu ruptoare de cătră ţiitorii căsăpiilor
cu ruptoare acele pelcele. (a.1805).URIC.
cu ruptul sau cu rupta, (reg. ) 1) în acord; cu ziua (sau săptămîna, luna): am luat cositul cu ruptul.POP. ;
2) (despre cantitatea muncii) impus, dinainte stabilit: că mă bate-n toate zilele şi-mi dă lucru cu
cu ruptul ruptul.POP. ; 3) cu toptanul; en gros.
cu (sau plin de) ruşine, (înv. ) dezonorat, compromis: căci mai bine este supus lăudat decît cu ruşine domn
cu ruşine şi atîrnat.BOL.
cu sabia scoasă, gata de luptă, de atac (cu sabia): pe cînd vrea să iasă pe uşă, apare micul maior de
cu sabia scoasă roşiori cu sabia scoasă şi-i opreşte trecerea.CAR.

cu sacul cu sacul, în cantitate (foarte) mare, din abundenţă: geaba binele cu sacul după ce moare săracul.PANN.
cu saţiu cu saţiu, (înv. ) îndelung, mult timp: şi cu saţiu a petrecut în tovărăşia lui.NEC.
cu sălbăticie cu sălbăticie, fioros, crunt; crud: îl biciuia cu sălbăticie, ca ieşit din minţi.SAD.
cu sănătate, în condiţii bune, fără necazuri; cu bine: marţi, de-om ajunge cu sănătate, amsă ieu nepotul cu
cu sănătate mine.CR.
cu săptămîna cu săptămîna, (pe) timp de o săptămînă: nu te văd cu săptămîna şi eşti negru ca şi tina.POP.
cu săptămînile, timp de mai multe săptămîni; (p.ext. ) timp (relativ) îndelungat: umbla vara prin munţi cu
cu săptămînile săptămînile.VLAH.
cu scaun la cap (sau la minte, la judecată), (fam. ; despre oameni) cu judecată temeinică, chibzuit,
cu scaun la cap cumpătat: acesta-i om mai cu scaun la cap.SAD.
cu scăzămînt, (înv. ) în mod incomplet: această nelegiuită ... tainele ei nu le spune decît tot cu
cu scăzămînt scăzămînt.CONACHI.
cu schepsis, (în mod) bine socotit, chibzuit, gîndit: sînt alte roluri mai cu schepsis de jucat, dacă vine
cu schepsis vorba să joci şi niţel teatru în viaţă.CEZAR.P.
cu schimbul cu schimbul, rînd pe rînd, alternativ: doctorii au făcut cu schimbul la căpătîiul ei.VINEA.
cu scrisul sau cu scrisoare, (înv. ) în scris: care nu se pot arăta cu scrisul cîtă răsipă şi pagubă au
cu scrisul avut.LET.
cu scumpătate, (înv. ) cu drag, cu plăcere; cu scumpete: m-am folosit mult de privilegiul ce aveam noi,
cu scumpătate banii de aur, a fi strînşi cu scumpătate la pieptul lor.AL.
cu seamă cu seamă, (înv. ) cu rost.
cu semeţie cu semeţie, în mod semeţ, semeţeşte: nu-mi este de vînzare ... răspunse cu semeţie feciorul.ISP.
cu seninătate, cu calm, liniştit, netulburat; cu indiferenţă: oamenii din Ţara Oltului pot să contemple
cu seninătate crestele înalte ale munţilor cu seninătate şi mîndrie.BOGZA.
cu sentiment cu sentiment, (fam. ) cu pasiune: băteaclapele pianului cu mult sentiment.VLAH.
cu (tot) seriosul, cu toată seriozitatea, cu toată convingerea, fără glumă: asta, în Ţara Românească, se
cu seriosul numeşte, cu tot seriosul, sistemă democratică.CAR.
cu (mare) seriozitate sau cu toată seriozitatea, 1) cu convingere, cu tărie, fără glumă, în mod serios: la
această părere, aruncată cu toată seriozitatea ..., toţi ceilalţi fac nişte ochi mari.CAR. ; 2) cu mare atenţie,
cu conştiinciozitate, temeinic, în mod competent: rîndunica îşi face cuibul cu seriozitate, albina strînge
cu seriozitate miere la fel.CĂL.
cu (sau (reg. ) în) sete, 1) cu putere, cu înverşunare; violent, foarte tare: bine vorba nu-şi sfîrşea,
murguleţu-şi repezea şi cu sete mi-l lovea. POP. ; 2) cu pasiune, cu asiduitate; stăruitor: şi cuvîntaţi toţi cu
sete ca Dumnezeu să mă ierte. POP. ; 3) cu multă poftă, cu lăcomie, cu nesaţ: ar fi tras cu sete cîteva
cu sete fumuri de tutun.CEZAR.P.
cu seu cu seu, (reg. ) (despre oameni) respectat, bine văzut.
cu sfătoşenie cu sfătoşenie, cu înţelepciune: ce-o fi, om vedea, încheie cu sfătoşenie Tase chiristigiul.CAMIL.P.
cu sfială sau cu sfiiciune sau cu sfiire, sfios; timid; temător: întinse cu sfială mîna spre capul
cu sfială băiatului.CAR.
cu (mare sau cea mai mare) sfinţenie, 1) cu evlavie: din cînd în cînd făcea şi cîte o mătanie spre răsărit,
lipindu-şi cu sfinţenie fruntea de pămînt.HOGAŞ ; 2) cu respect; cu veneraţie: ne vorbeşte întotdeauna cu
mare sfinţenie despre dumneata.CEZAR. P. ; 3) în mod corect; cu exactitate; cu rigurozitate: hai, porneşte
pînă te văd, şi-ţi fă datoria cu sfinţenie.CR. ; 4) cu mare atenţie; cu grijă deosebită: am cetit cu sfinţenie
cu sfinţenie toate gazetele.CAR.
cu siguranţă, 1) indiscutabil, neapărat, negreşit, precis, sigur: era un om sau era un urs? iată ceea ce,
deocamdată, nu putui şti cu siguranţă.HOGAŞ ; 2) în mod hotărît; ferm: fără de tine nu mă duc - am
cu siguranţă răspuns cu siguranţă.AL.
cu (de-a) sila sau de(-a) sila sau de (sau în, cu) silă, cu forţa, fără voie, abuziv, silnic: mai cu binele, mai
cu sila cu de-a sila, l-a luat acasă.CAR.
cu sinceritate, sincer; din toată inima: oamenii care doresc cu sinceritate progresul ... vor putea fi
cu sinceritate apreciaţi de naţiune.GHICA.
cu sistem cu sistem, ordonat, disciplinat, metodic: începu cu sistemă o minuţioasă expunere. CEZAR.P.
cu situaţie, cu o stare materială, cu o poziţie socială bună: e om aşezat şi cu situaţie şi a venit la el să
cu situaţie întrebe ce fac.CĂL.
cu sînge albastru cu (sau de) sînge albastru, de familie nobilă, de neam mare.

cu sînge rece cu sînge rece, cu calm, cu stăpînire de sine: proşti, dar mulţi, răspunse Lăpuşneanu cu sînge rece.NEGR.
cu (sau de, în, (înv. ) în de) sîrg, în grabă; cu repeziciune; imediat; (p.ext. ) curînd: s-au îngrozit şi de sîrgu
cu sîrg au ieşit de supt cort afară.NEC.
cu socoteală că ..., (înv. ) cu condiţia ca ...: i-au răspuns cîrciumarul că-l va ierta, cu socoteală că la toate
cu socoteală că ... să zică că-mi place.BARAC.
cu sudoarea frunţii cu sudoarea frunţii, prin muncă: vreau să-mi cîştig hrana cu sudoarea frunţii mele. POP.
cu surle şi trompete cu surle şi trompete (sau tobe, trîmbiţe), cu multă zarvă.
cusut cu aţă albă cusut cu aţă albă, bătător la ochi, izbitor, flagrant.
cu şezămînt cu şezămînt, (înv. ) stabil, sigur.
cu şir cu şir, (în mod) coerent; (în mod) logic: unde să-i scoţi vorbă cu şir din gură? MACED.

cuşmă frigiană cuşmă frigiană, bonetă frigiană: batalioane a plebei proletare cu cuşme frigiene şi arme lucitoare.EM.

cu şoşele (sau cu şoptele, cu tocmele), cu (sau şi) momele sau cu momele, cu şoşele, cu minciuni, cu
cu şoşele , cu momele înşelătorii: ademenea pe altele cu şoşele, cu momele şi, cînd le încolţea, vedeau pe dracul.MACED.
cu (sau fără) ştiinţa cuiva, cu (sau fără) cunoştinţa cuiva; cu (sau fără) asentimentul cuiva: vărsarea de
cu ştiinţa cuiva sînge s-a făcut fără voia mea şi fără a mea ştiinţă.CAMIL.P.
cu ştiinţă cu ştiinţă, (rar ) învăţat, instruit; erudit, savant: om iscusit şi cu ştiinţă.DELAVR.
cu ştiinţă de cauză, în cunoştinţă de cauză: materia ei [a cărţii], tratată cu seriozitate şi cu ştiinţă de
cu ştiinţă de cauză cauză de către conştiinţiosul autor.OD.
cu (sau întru, prin) ştiinţă sau fără ştiinţă, (ne)ştiind, (ne)avînd cunoştinţă (de ceva); (ne)fiind conştient;
cu ştiinţă cu (sau fără) voie: mă jur ... că n-am pus cu ştiinţă asemenea iscălitură.SAD.
cu ştire cu ştire, (înv .) pe ştiute: nu va veni împărăţia lu Dumnezeu cu ştire.CORESI.
cu (sau (înv. ) prin) ştirea cuiva sau fără (de) ştirea cuiva, cu (sau fără) cunoştinţa cuiva; cu (sau fără)
cu ştirea cuiva învoirea, încuviinţarea cuiva: iartă-mă dacă, fără ştirea mea, te-am supărat cu ceva.VLAH.
cu tabiet sau cu tabieturi, cu deprinderi fixe; cu ritual, cu pedanterie, tabietliu; (p.ext. ) cu atitudini, cu
apucături boiereşti: Traian n-ar fi păţit atîtea nevoi spre a învinge pe daci, deacă i-ar fi găsit ... trăgînd cu
cu tabiet tabiet din narghilea.OD.
cu tahmin sau cu tahminuri, (înv. ) aproximativ: să vă fac o socoteală cu tahmin, ca să vedeţi cît de mult
cu tahmin vă amăgiţi.FIL.
cu tălaba cu tălaba, cu grămada, în număr mare.
cu tărie de cuvînt, convingător: era în stare să te facă să crezi că are dreptate: pentru că era un om cu
cu tărie de cuvînt multă tărie de cuvînt.CAR.
cu (sau în) (mare sau multă) tărie sau cu toată tăria sau (înv. ) cu (de-a) tăria, 1) tare, puternic: arme
cu tărie, suflet românesc, vis de vitejie, fală şi mîndrie, dulce Românie, asta ţi-o doresc! EM. ; 2) categoric,
ferm, curajos, energic: inexact! a protestat domnul Arghir cu tărie. VINEA ; 3) cu intensitate: această
pasiune cerească sau infernală ... nu poate să se manifesteze cu tărie.FIL. ; 4) (înv. ) cu împuternicire
legală, valabil; plauzibil: iară de nu vor avea mărturii nice o parte, nice altă, atunce să arate răpitoriul
seamne ca acealea cu tărie, ca să poată creade.PRAV. ; 5) (reg. ) cu forţa, cu de-a sila: eu nu fac pe nime
cu tărie cu tăria să asculte.POP.
cu temei, 1) trainic; solid: de atunce să aşădză această boierie cu temei în Moldova. NEC. ; 2) întemeiat;
cu socoteală, cumpătat, chibzuit; serios, aşezat: nu te teme, sînt om serios şi-ţi vorbesc cu temei.SAD. ; 3) cu
stăruinţă, serios; intens; temeinic: mai căutaţi cu temei, că mai este-un putinei, dobînda banilor mei.POP. ;
4) potrivit, nimerit: căsătoria oamenilor poate fi că este cu numitul la ce loc ar fi cu temei.N.COSTIN ; 5)
cu temei (reg. ) în toi: duminecă dimineaţă, cînd tîrgu era cu temei, baba vindea-n piaţă petrenjei.POP.
cu temeinicie cu temeinicie, serios, temeinic: împărtăşea ştiinţa cu mare temeinicie şi zel.CONV.LIT.
cu temelie, (înv. ) cu sîrguinţă, cu stăruinţă, temeinic: mă nevoiesc dară cu toată virtutea spre aceaia ca cu
cu temelie temelie să învăţ măiestriia de a muri bine.MAIOR.
a cuteza împotrivă, (înv. ) a se împotrivi cu temeritate: ei au cutezatu împotriva împărăteştei
a cuteza împotrivă porunci. (a.1819).URIC.
cu ticnă sau cu ticneală, (înv. şi pop. ) 1) în pace, în linişte; cu mulţumire, cu plăcere; comod, lipsit de
griji: îmi va da mie leafă în curtea sa, din care să poci trăi cu ticneală.ŞINCAI ; 2) prielnic, folositor;
potrivit: locurile Dachiii mai cu odihnă şi mai cu ticneală socotind ..., şi scaunul, şi vederea într-însa ş-au
cu ticnă mutat.CANT.

cu tinereţe cu tinereţe, tinereşte; proaspăt, viguros: un om care iubeşte cu tinereţă pe gingaşa lui soţie.NEGR.
cu titlu consultativ cu titlu consultativ, cu valoare de consultaţie.

cu titlu de ... cu titlu de ..., sub formă de ..., cu caracter de ..., cu scop de ...: cu titlu de împrumut ; cu titlu de curiozitate .
cu titulă ca ..., (înv. ) cu scopul ca ..., cu intenţia să ...: să ia şi neşte perne sau vro plapomă sau vreun ţol,
cu titulă ca ... să le puie în cocie cu titulă ca să nu-i îngheaţă picioarele. (a. 1817).IORGA.
cu tîlc cu tîlc, cu subînţeles; cu rost, cu socoteală: cineva le vorbeşte în limba lor, cu tîlc, cu haz.SAD.
cu toane, capricios, inconsecvent; răsfăţat: pătimaş şi îndărătnic s-o iubeşti ca pe-un copil, cînd ea-i rece
cu toane şi cu toane ca şi luna lui april? EM.
cu (sau din) toată inima sau din inimă sau cu dragă inimă, cu tot sufletul, cu toate puterile, cu mare
cu toată inima plăcere, bucuros: mă supun cu toată inima la slujba Măriei Voastre, stăpînă.CR.
cu toate acestea, totuşi: puţine ţări s-au îmbogăţit din natură cu atîta îmbilşugare ... şi cu toate acestea
cu toate acestea nicăirea fericirea n-a fost mai rară decît într-acest pămînt.CR.
cu toate (sau cu tot, cu toată) că ..., cu toate acestea, deşi, admiţînd că ..., chiar aşa fiind ..., chiar dacă
admitem (sau ţinem seama) că ...: cu toată sînţenia dreptului său, astăzi nu e destul ca o naţie să-şi aibă un
cu toate că ... loc pe hartă.BĂLC.
cu ton cu ton, (înv. ) cu glas tare: întîi l-aş certa cu ton.PANN.
cu toptanul sau (înv. ) în toptan, în cantitate mare, cu ridicata, (p.ext. ) foarte mult, din belşug: eu singur le
cu toptanul cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite ale oamenilor bătrîni.EM.
cu topuzul, (înv. ) cu sila, cu forţa, cu brutalitate: îţi spun drept, boierule mă tem, de aia zisei că nu e
cu topuzul potrivit să-i iei cu topuzul.SAD.
cu tot (sau toată, toţi, toate) ..., în ciuda ..., în pofida ...: cu toată graba, rămase pe loc şi se uita în urma
cu tot ... lor.PREDA.
cu tot dinadinsul cu tot dinadinsul, morţiş, neapărat: ţinea cu tot dinadinsul să atragă atenţia.
cu totul sau (pop. ) în totului tot sau (înv. ) în tot sau (reg. ) de tot, în totalitate, în întregime: în totului tot,
cu totul a fi trecut la mijloc vro jumătate de ceas.CR.
cu toţii cu toţii sau cu toatele, toţi sau toate (împreună): ca mumii egiptene stau cu toţii-n scaun ţepeni.EM.
cu traista-n băţ sau traistă-n băţ, 1) sărac, calic, cerşetor: era şoarece ales şi chemase la ospăţ pe un văr
cu traista-n băţ cu traista-n băţ. ARGHEZI ; 2) rătăcitor, pribeag, călător, haimana.
cu trăsura de la mă-sa cu trăsura de la mă-sa, (fam. ) pe jos, cu piciorul.

cu trebuinţă cu trebuinţă, (înv. ) în mod necesar: c-o neapărată trebuinţă a face să reînvieze spiritul de unire.GHICA.
cu treburi sau cu treabă, pentru a rezolva ceva, în interes (personal, de serviciu): a plecat de-acasă cu
cu treburi treabă.POP.
a cutreiera lumea a cutreiera lumea, a călători mult şi în locuri diferite.
cu tremur sau (înv. ) cu tremuri, tremurînd, înfiorîndu-se: galbeni, înmărmuriţi, aşteptam cu tremur
cu tremur minuta hotărîtoare.GANE.
cu trudă, cu greutate, foarte greu: dar el dormea, cu capul pe o piatră ..., abia suflînd, cu
cu trudă trudă.VOICULESCU.
cu trufie cu trufie, arogant, trufaş: Midas... răspunse cu trufie că Pan cîntase mai frumos. ISP.
cu ţărîna în gură cu ţărîna în gură, mort, răposat.
cu ţîfna pe limbă cu ţîfna pe limbă, (reg. ) pus pe ceartă; arţăgos.
cu ţîra cu ţîra, (pop. ) cu ţîrîita.
cu uimire cu uimire, uimit: stă, aude-n cîmp lătrare şi zăreşte cu uimire o căsuţă.AL.
cu una, cu două cu una, cu două, uşor, repede: românul nu se sperie cu una, cu două.POP.
cu (sau întru) un cuget, în consens, în deplin acord: sfătuiră cu un cuget depreură, spre tire sfeature
cu un cuget sfătuiră.PSALT.
cu un cuvînt subţire, cu multă fineţe, cu vorba adusă pe departe: îl luă cu vorba de departe şi, cu un
cu un cuvînt subţire cuvînt subţire-l făcea să priceapă că are să fie fericit.ISP.
cu un ochi la gaie şi altul la tigaie cu un ochi la gaie şi altul la tigaie, chiorîş.
cu urît cu urît, (înv. ) urît, neplăcut: era şi drumeţilor cu urît a treace pre acolea.DOS.

cu uşurinţă cu uşurinţă, 1) lesne, uşor; 2) cu indiferenţă: ai trecut cu uşurinţă peste condiţiile mele ; 3) cu uşurătate.
cu viaţă cu viaţă, viu: încă mă mir cum am scăpat cu viaţă.CR.

cuvinte grele cuvinte grele, vorbe de ocară: îi spusese cuvinte grele, pe care, după ce-i trecuse mînia, le regreta.SAD.
cu vitejie cu vitejie, vitejeşte.
a cuvînta de bine (sau de rău) (pe cineva), (înv. ) a spune lucruri bune (sau rele) (despre cineva), a vorbi
a cuvînta de bine de bine sau de rău (pe cineva): pre Petru lăudînd şi de bine cuvîntînd.DOS.
cuvînt cioplit, (înv. ) exprimare rafinată, aleasă, cizelată: cuvinte cioplite şi sub pilde oarecum
cuvînt cioplit acoperite.CANT.
cuvînt cu cuvînt cuvînt cu cuvînt, întocmai; fără nici o modificare.
cuvînt de ordine cuvînt de ordine, dispoziţie dată de un superior.
cuvînt năimit cuvînt năimit, angajament, promisiune.
cu vîrf şi îndesat cu vîrf şi îndesat, 1) bine umplut; 2) (fig. ) mult, din belşug: cîte nu făceam cu vîrf şi îndesate! CR.
cu voie bună cu voie bună, cu bună dispoziţie: m-a făcut maica pe lună, să fiu tot cu voie bună.POP.
cu vreme(a) sau cu timpul sau cu zăbavă, 1) la vremea potrivită, la timpul său: şi cu vreme s-au strîns
mulţime de au împlut locul.DOS. ; 2) după cîtva timp, cîndva, încetul cu încetul, odată şi odată: bădiţă, de
cu vreme dragul tău, toate mor broaştele-n tău; cu vreme-oi muri şi eu.POP.
cu zilele a mînă cu zilele a (sau în) mînă, ameninţat de o mare primejdie: am venit pîn-aici cu zile- le-n mînă.AL.
cu zor cu zor sau cu tot zorul, repede, în grabă: tu-i ascunzi acum cu zor.COŞBUC.
a-şi da acordul a-şi da acordul (sau asentimentul), a fi de acord, a accepta.
a da adăpost a da adăpost (cuiva), a adăposti, a găzdui (pe cineva).
a-şi da adeziunea a-şi da adeziunea, a adera.
a-şi da aere, a adopta o atitudine de superioritate, a-şi da importanţă; a fi îngîmfat: lasă, că prea îşi dădea
a-şi da aere aere în ultima vreme.CEZAR.P.
a da afară (de undeva) (pe cineva sau ceva), 1) a alunga, a îndepărta, a elimina, a exclude (de undeva pe
a da afară cineva sau ceva): l-au dat afară din casă ; 2) a vomita: a dat afară tot ce mîncase .
a da afară (sau a elibera) din slujbă (sau din serviciu, din funcţie, din post) (pe cineva), a desface
contractul de muncă (cuiva), a destitui (pe cineva): cînd l-aude Dumnezeu vorbind aşa, ... se face foc şi-l
a da afară din slujbă dă afară din slujba de cinste ce-i încredinţase. POP.
a (se) da afund, 1) a (se) cufunda în apă; 2) a se retrage; a nu mai participa la viaţa socială: ce s-a întîmplat
a da afund cu dumneata de te-ai dat afund? SAD.
a da (o mînă de) ajutor (cuiva), a ajuta (pe cineva): strigătele lor te înfiorau şi, cu toate astea, nimeni nu
a da ajutor le da nici un ajutor. POP.
a da alarma a da alarma, a alarma.
a da apă la moară (cuiva), a încuraja, a stimula, a sprijini, a susţine (pe cineva): vezi ce tupeu are, dacă-i
a da apă la moară dai apă la moară?
a da apă la şoareci, (fam. ) a boci, a plînge, a se smiorcăi: ce-i asta? doar eşti femeie în toată firea! cum
a da apă la şoareci nu-ţi convine ceva, cum dai apă la şoareci.GALA.
a-şi da arama pe faţă sau a-şi arăta arama, a-şi dezvălui adevăratul chip, adevăratele gînduri, sentimente:
a-şi da arama pe faţă prea v-aţi arătat arama jefuind această ţară.EM.
a da ascultare (cuiva), 1) a asculta spusele cuiva; 2) a ţine seama de rugăminţile cuiva; 3) a fi ascultător,
a da ascultare supus (faţă de cineva).

a da (sau a acorda) atenţie (sau toată atenţia) (cuiva sau la ceva), 1) a fi atent, a fi numai ochi şi urechi
(la cineva sau la ceva): Camera îi acordă toată atenţia.CAR. ; 2) a trata cu respect, cu consideraţie (pe
a da atenţie cineva sau ceva); a lua în serios (pe cineva sau ceva): n-a dat atenţie ameninţărilor sale.
a nu da (sau a nu acorda) (nici o) atenţie (cuiva sau la ceva), a trece cu vederea, a ignora, a nesocoti, a
a nu da atenţie desconsidera (pe cineva sau ceva): mă ştii că nu dau atenţie calomniilor.CAR.
a da averea pe cur a da averea pe cur, (fam. ) a-şi cheltuit banii cu curvele.
a da bacşiş a da bacşiş (cuiva), a răsplăti (pe cineva) pentru un serviciu făcut.
a-l da banii afară din casă a-l da banii afară din casă (pe cineva), a fi foarte bogat.
a da bani pe miere a da bani pe miere, (reg. ) a mustra, a batjocori, a bate (pe cineva).
a-i da bătaie, a lucra de zor, în ritm susţinut: dă-i bătaie şi mîine dimineaţă să aud că ai mîntuit
a-i da bătaie treaba.VLAH.
a-i da bătaie de cap (cuiva), a-i crea probleme, a-i face greutăţi (cuiva): muşterii din mahala îi dădeau
a-i da bătaie de cap destulă bătaie de cap. CEZAR.P.
a se da bătut a se da bătut, a ceda, a se recunoaşte învins: gata! mi-ajunge! mă dau bătut. RGHEZI.
a da bice, 1) a bate cu biciul; 2) (fig. ) a grăbi, a zori: degeaba le dădea bice lucrătorilor, că din ritmul lor
a da bice nu-i scotea.REBR.
a da bice calului a da bice (sau călcîie) calului, a îndemna calul să meargă: fata dete călcîie calului.ISP.
a(-şi) da binecuvîntarea, 1) a accepta, a consimţi, a-şi da acordul; 2) a binecuvînta: s-au înfăţişat
a da binecuvîntarea dinaintea părinţilor fetei, care le-au dat binecuvîntarea.POP.
a da bineţe a(-şi) da bineţe, a (se) saluta: îşi scoase pălăria de departe, dîndu-le bineţe.SAD.
a da bir cu fugiţii, a o lua la sănătoasa; a dispărea: pesemne au văzut că e de muncă şi au dat bir cu
a da bir cu fugiţii fugiţii.CEZAR.P.
a-i da borşul în foc a-i da borşul (sau oala) în foc (cuiva), a-i sări muştarul (cuiva).
a da braţul a da braţul (cuiva), a trece braţul pe sub braţul celui cu care mergi alături.
a da brînci (cuiva), a îmbrînci (pe cineva): şi cum şedeau ei pe malul gîrlei, ologul a dat brînci orbului în
a da brînci apă.POP.
a da bună seara a da bună seara (sau seara bună) (cuiva), a saluta în cursul serii (pe cineva).
a da bună ziua a(-şi) da (sau a(-şi) dori, a(-şi) pofti) bună ziua (sau ziua bună), a (se) saluta.
a da buzna a da buzna (undeva), a intra intempestiv, a năvăli (undeva): ce dai buzna fără să baţi la uşă? SAD.
a da ca cîinele prin băţ a da ca cîinele prin băţ, a fi foarte îndrăzneţ, obraznic.
a da caier de tors a da caier de tors (cuiva), a da de lucru (cuiva).
a da canon (cuiva), (bis. ) a pedepsi (pe cineva): părinţii pustnici din Sfînta-Agură mi-au dat canon să
a da canon mănînc lapte numai de la o vacă.CR.
a da carul de mal a da carul de mal, a da chix, a eşua.
dacă ai intrat în horă, trebuie să joci! dacă ai intrat în horă, trebuie să joci!, dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să mergi înainte!
dacă-i astfel treaba sau dacă-i treaba aşa, dacă aşa stau lucrurile: acum, dacă-i treaba-aşa, spune-i,
dacă-i astfel treaba dragă, maică-ta să-ngrădească uliţa.POP.
dacă-i pe aceea dacă-i pe aceea, (pop. ) dacă aşa stau lucrurile.
dacă îţi surîde dacă îţi surîde, (fam. ) dacă îţi convine.
dacă (sau de) nu mă înşel, dacă (sau de nu greşesc cumva: de nu mă înşel, ai mai fost şi săptămîna
dacă nu mă înşel trecută.SL.
dacă o iei aşa dacă o iei aşa, dacă interpretezi astfel lucrurile: dacă o iei aşa, atunci n-avem ce mai vorbi.
a da cărţile pe faţă a da cărţile pe faţă, a deveni sincer, a-şi da arama pe faţă.
dacă-ţi dă inima brînci dacă-ţi dă inima brînci, dacă te îndeamnă inima.
dacă va fi cazul dacă va fi cazul, dacă va fi nevoie, dacă va trebui.
a da ceasul înainte a da ceasul înainte (sau înapoi), a schimba poziţia acelor ceasornicului.
a da (sau a pune) cep unei buţi (sau unui butoi), a începe o bute plină (sau un butoi): el dete cep la o
a da cep unei buţi butie cu vin.ISP.

a da chiorîş de cineva a da chiorîş de cineva, a găsi, a descoperi fără greutate pe cineva: daţi chiorîş de el, pe stînca şoimilor.AL.
a da chiorîş prin ceva, a nu lua seama pe unde calcă, a călca orbeşte: şi aşa o fierbeam de tare, de nu ne
a da chiorîş prin ceva ajungea casa; şi dam chiorîş prin fasole, prin mazăre şi bob.CR.
a da chiorîş unii peste alţii a da chiorîş unii peste alţii, a se lovi unii pe alţii, ca orbii.
a da chior peste cineva, a da năvală orbeşte, prosteşte peste cineva; a se ciocni, a se izbi de cineva: dau
a da chior peste cineva chior unul peste altul, de parcă aveau orbul găinilor.CR.
a da chix a da chix, a nu izbuti într-o acţiune, a eşua.
a da cinstea pe ruşine a da cinstea pe ruşine, a rămînea de ruşine, a o feşteli: să nu vie vremea să dai cinstea pe ruşine! NEGR.
a da ciubuc a da (sau a lua, a primi) ciubuc, a da (sau a lua, a primi) peşcheş, mită.

a nu-i da cîmp cuiva a nu-i da cîmp cuiva, (înv. ) a-i tăia drumul (cuiva): ieşind deodată, nu le da leşilor cîmp.N.COSTIN.
a-i da (sau a-i arde, a-i croi) cîteva (cuiva), a lovi de cîteva ori (cu palma, cu băţul etc.) (pe cineva): o să
a-i da cîteva te mustre ş-o să-ţi dea cîteva - după lege.PANN.
a da clacă la ..., a se repezi, a se năpusti de-a-valma la ...: lîngă coşeriu, nişte curce dădeau clacă la
a da clacă la ... ciocălăi.CONTEMP.
a da coaste (cuiva sau la ceva), (înv .) a da ascultare (cuiva), a se lăsa prins de ...: jertfă oricare lui e puţin,
a da coaste el nu dă coaste la măglisiri, singur stă oaste către oştiri.VĂC.

a-şi da coate(le) sau a-şi da cu cotul unul altuia, 1) a-şi face semne (cu cotul): îşi dedeau coate, de
a-şi da coate rîdeau.ISP. ; 2) (fig. ) a complota (cu cineva): nouă ne e frică ... de! că-şi dă coatele cu Caţavencu.CAR.
a da colb (la ceva sau cuiva), a isprăvi, a mîntui repede, a da gata, a da rasol (ceva sau pe cineva): iaca
a da colb nişte bulughine cu mujdei şi cu mămăligă; hai! dă-le colb şi-apoi te-apucă de treabă.CR.
a da colb în ochi a da colb în ochi (cuiva), 1) a arunca praf în ochii cuiva; 2) (fig .) a induce în eroare (pe cineva).
a da colţul, 1) a coti după colţ: dau colţul şi intru în Lipscani ; 2) (despre plante) a răsări: iarba a dat
a da colţul colţul ; 3) (fam. ) a muri: a bolit toată iarna şi, în primăvară, a dat colţul.
a-i da concursul cuiva a-i da (tot) concursul cuiva, a ajuta, a sprijini pe cineva.
a da crezare (sau crezămînt) (cuiva), a se încrede, a avea încredere (în cineva): cel puţin pe faţă, nimeni
a da crezare nu voia să le dea crezămînt.AGÂRB.

a-i da cu ardei pe la nas a-i da cu ardei (sau cu chibritul, cufrunză de tutun) pe la nas (cuiva), a supăra, a întărîta (pe cineva).
a da cu banul a da cu banul, a se lăsa în voia întîmplării.
a da cu barda (sau cu puşca) în Dumnezeu, (fam. ) a nu se teme de nimic; a nu ţine seama de nimic: ar fi
a da cu barda în Dumnezeu dat, la o adică, şi cu barda în Dumnezeu.ARGHEZI.
a se da cu binişorul (pe lîngă cineva), a intra pe sub pielea cuiva; a curta (pe cineva): el atîta s-a dat cu
a se da cu binişorul binişorul pe lîngă dînsa.POP.
a da cu bîta în baltă a da (sau a plesni, a pocni) cu bîta (sau cu băţul) în baltă, a face o gafă, a gafa; a face o prostie.

a da cu bobii a da cu bobii (sau în bobi), a face prevestiri cu ajutorul bobilor; (p.ext. ) a presupune, a-şi da cu părerea.
a da cu camătă a da cu camătă, a împrumuta (bani) cu dobîndă.
a da cu capetele a da cu capetele, v. a da din cap.
a da cu capul a da cu capul, v. a da din cap.
a se da (sau a se bate, a se izbi, a se lovi) cu capul de (toţi) pereţi(i) (sau de vatră), a fi disperat; a
a se da cu capul de pereţi regreta o eroare, o greşeală (ireparabilă): se bate cu capul de păreţi şi nu ştie cum să facă.POP.

a (se) da (sau a se lovi, a se izbi) cu capul de prag (sau de pragul de sus), a trage învăţăminte dintr-o
a da cu capul de prag întîmplare neplăcută, dintr-un insucces: pînă nu dai cu capul de pragul de sus, nu vezi pe cel de jos.ISP.
a da cu căciula în cîini a da cu căciula în cîini (sau în grindă), a fi cu chef; a fi beat.
a-i da cu cădelniţa pe la nas a-i da cu cădelniţa pe la nas (cuiva), a linguşi (pe cineva).
a da cu călcîiele în pinteni a da (sau a izbi) cu călcîiele în pinteni, a se răni singur.
a da cu ceva pe la nas a da cu ceva pe la nas (cuiva), a tenta, a momi (pe cineva).
a da cu chirie a da (sau a lua) cu chirie, a închiria: hanul poţi să-l dai cu chirie.CAR.
a da cu crucea peste cineva, a întîlni (pe neaşteptate), a prinde, a găbji pe cineva: temîndu-se să nu deie
a da cu crucea peste cineva puşcaşii cu crucea peste dînşii şi să-i împuşte.POP.
a-şi da cu degetul în ochi a-şi da cu degetul în ochi, a fi întuneric beznă, a nu vedea la doi paşi.
a da cu gîndul a da cu gîndul, a fi de părere, a opina.
a da cu huideo a da cu huideo (cuiva), a lua cu huideo (pe cineva).
a-i da cu luleaua în nas (cuiva), a nesocoti, a dispreţui (pe cineva): nu-ţi mai caută-n obraz, îţi dă cu
a-i da cu luleaua în nas luleaua-n nas.PANN.
a da cu măciuca-n baltă a da cu măciuca-n baltă, a comite o gafă.
a da cu mătura a da cu mătura, a mătura: dă şi tu, femeie, oleacă cu mătura, că acuşi ne vin oaspeţii.POP.
a da cu milă a da cu milă (în cineva), a bate cu milă (pe cineva).
a da cu mîna de cineva a da cu mîna de cineva (sau de urma cuiva), a găsi, a descoperi (pe cineva).
a da cu mîna în foc (sau prin spuză, prin şperlă), 1) a se păcăli; 2) a se îmbogăţi peste noapte: înţelese ea
a da cu mîna în foc că trebuie să fi dat el cu mîna în foc.ISP.
a da cu mîneci largi a da cu mîneci largi, a da bucuros: părinţii fetei ... o dau cu mîneci largi.CR.
a da cu nasul de ... a da cu nasul de ..., a lua cunoştinţă de ..., a se familiariza cu ...
a da cu nasul pe ... a da cu nasul pe ... (sau prin ...), a trece în grabă pe ... (sau prin ...); a adulmeca.
a da cu oarba a da cu oarba (cuiva), a pune la punct (pe cineva), a-i da cu tifla (cuiva).
a da cu paharul a da cu paharul, (pop .) a trage la măsea.
a-i da cu parul în cap (cuiva), 1) a bate zdravăn (pe cineva); (p.ext. ) a omorî (pe cineva); 2) a împiedica, a
a-i da cu parul în cap opri cu brutalitate acţiunile cuiva.
a da cu piciorul (cuiva sau la ceva), 1) a refuza, a respinge (pe cineva sau ceva); a sfida (pe cineva): au
vrut să-l aleagă deputat, dar el a dat cu piciorul.SAD. ; 2) a pierde prilejul de a ..., a nu profita de ...: nu-i
a da cu piciorul păcat să dai cu piciorul unei asemenea ocazii?
a da cu piciorul binelui a da cu piciorul binelui, a nu accepta o situaţie mai bună.
a da cu polonicul a da cu polonicul, a oferi cu largheţe, a da din abundenţă.
a da cu praftoriţa (pe la nas), (pop. şi fam. ) 1) a vorbi mult, a fi vorbăreţ, guraliv; 2) a supăra (pe cineva)
a da cu praftoriţa prin aluzii jignitoare.
a da cu praştia în (sau prin) ceva, (fam. ) a da iama prin ceva; (p.ext. ) a încerca să fure sau a fura, a
a da cu praştia în ceva şterpeli ceva: nici pomeneală nu era ... să dea [pisoiul] cu praştia prin bucăţelele de friptură.ISP.
a-şi da cu presupusul, (fam. ) a presupune; a opina; a-şi da cu părerea: s-a găsit şi el, tocmai acum, să-şi
a-şi da cu presupusul dea cu presupusul. CEZAR.P.
a-şi da cu pumnii în cap, a nu mai putea de necaz, a regreta foarte mult: degeaba-ţi dai cu pumnii în cap,
a-şi da cu pumnii în cap că e prea tîrziu! GALA.

a da curs (sau urmare) (la ceva), 1) a rezolva, a soluţiona: a dat curs cererii mele ; 2) a pune în aplicare:
a da curs moşneagul promite pe tot ce are mai sacru că nu va da urmare convenţiei comerciale.CAR.

a da (sau a căuta) (bobi) cu sita sau a trage în bobi pe sită (sau pe fundul sitei), a face prevestiri: babele
a da cu sita care trag pe fundul sitei în 41 de bobi ... îi băgase mamei o mulţime de bazaconii în cap.CR.
a da cu şoldul a da cu şoldul, (reg. ) a băga zîzanie; a aţîţa o ceartă.
a(-i) da cu tifla (sau o tiflă) (cuiva) sau a arunca o tiflă (cuiva), a-i rîde în nas (cuiva); (fig. ) a-şi arăta
dispreţul (faţă de cineva); a batjocori (pe cineva), a face în ciudă (cuiva), a sfida (pe cineva): degeaba îmi
a da cu tifla dai cu tifla, domnule, că mai jos de opt mii nici o para frîntă.AL.

a da cu toaca peste cineva a da cu toaca peste cineva, a descoperi, a surprinde asupra faptului, a prinde cu mîţa-n sac pe cineva.
a da cuvînt, (înv. ) 1) a spune, a vorbi: am dat cuvînt de învăţătură.PRAV.MOLD. ; 2) a da seama: nece
a da cuvînt urii vine fiind, de carea se putem da cuvînt.N.TEST.
a-şi da cuvînt(ul), 1) a promite solemn, a se angaja: îi dădu [flăcăului] drumul, căci îşi dase
cuvîntul.POP. ; 2) a se înţelege, a se vorbi: toate par că şi-au dat cuvînt pentru ca să-i prelungească
a-şi da cuvînt chinul.AL.

a da de ... (sau peste ...), 1) a ajunge la ..., a nimeri la ...: a întrebat de mai e mult pîn-a da de capul
pămîntului.POP. ; 2) a întîlni, la tot pasul, pe ...: hoţii s-au înmulţit atît de tare, încît nu mai e colţ unde să
a da de ... nu dai de ei.POP. ; 3) a descoperi, a găsi pe ...: taci, dragă şi nu mai spune, că or da ei peste mine.POP .
a se da de-a curu-n cap a se da de-a curu-n cap, a se da de-a berbeleacul, de-a rostogolul, de-a tumba.
a da de-a dreptul a da de-a dreptul, a merge drept la ţintă: foamea dă de-a dreptul.POP.
a se da de-a dura, a se rostogoli: uncheşul odată scoate din sîn două mere şi le zvîrlă înaintea lui, aşa că
a se da de-a dura se dau de-a dura.POP.
a da de-a gata (sau mură-n gură) (cuiva ceva), a scuti de orice efort (pe cineva): tare mă tem că va
a da de-a gata aştepta ca toate să i le dau de-a gata, aşa cum s-ar zice: mură-n gură.POP.
a se da de-a mototolul a se da de-a mototolul, a se da de-a rostogolul, a se rostogoli.
a se da (sau a se duce) de-a rostogolul (peste cap), a se da de-a berbeleacul, a se da de-a dura; a se
a se da de-a rostogolul rostogoli: pietre mărunte ... curgeau de-a rostogolul la vale.HOGAŞ.
a da de bine a da de bine, a avea noroc.
a da de cap (sau de capăt, de căpătîi) (cuiva sau la ceva), 1) a ajunge la sfîrşit: nu-i mai dădeau de capăt
[poveştii].EM. ; 2) a găsi ac de cojocul cuiva, a veni de hac (cuiva sau la ceva), a o scoate la capăt (cu
cineva sau ceva): şase argaţi nu le da de cap [vitelor], pînă nu se potoleau de bunăvoie.DELAVR. ; 3)
(fig. ) a descifra, a descîlci, a descurca, a înţelege, a lămuri, a tălmăci: mulţi s-au ispitit a deslega
a da de cap cimilitura; nemini însă nu-i dă de căpătîi.HASD.
a da de căpătîi a da de căpătîi, 1) a da de cap (cuiva sau la ceva); 2) a face de căpătîi.
a se da de ceasul morţii, a se zbuciuma, a depune eforturi disperate, a se strofoca; a fi disperat: se da de
a se da de ceasul morţii ceasul morţii că nu putea descoperi adevărul.ISP.
a-i da de cheltuială (cuiva), (pop. ) 1) a-i purta de cheltuială (cuiva); 2) a-i arde o mamă de bătaie (cuiva):
a-i da de cheltuială ei las’ că ţi-oi da eu ţie de cheltuială, măi crestatule şi pintenatule! CR.
a da (sau a avea, a lua) (bani) de cheltuială, a da (sau a avea, a lua) bani pentru a cumpăra, a plăti ceva:
a da de cheltuială dă-i bani de cheltuială şi haine de primeneală şi trăsură de porneală.POP.
a da de dracul (sau de naiba), a da de bucluc, a o încurca: să nu-ţi pui în cîrcă cu mine, c-apoi dai de
a da de dracul dracu! POP.
a da de duşcă a da de duşcă (un pahar), a bea dintr-o răsuflare conţinutul unui pahar.
a da de (sau ca, drept) exemplu (pe cineva sau ceva), a sublinia meritele (cuiva sau a ceva); a evidenţia
(pe cineva sau ceva): nu mai puteau de necaz, cînd le certau bărbaţii ori soacra, dîndu-le de exemplu pe
a da de exemplu nevasta fratelui cel mic.POP.
a-i da de fund (cuiva), (pop .) a pătrunde cele mai ascunse gînduri (ale cuiva), a înţelege perfect (pe
a-i da de fund cineva): cîte ştii tu, numai dracul cred să-ţi deie de fund.CR.
a da de fundul sacului a da de fundul sacului, (pop. şi fam. ) a sărăci.
a da de furcă (cuiva), a crea dificultăţi, greutăţi, probleme (cuiva): mult îi mai dăduse de furcă tărăşenia
a da de furcă aceea.CAR.
a da de gîndit (cuiva), 1) a ridica o problemă (cuiva); a face (pe cineva) să se gîndească, să mediteze, să
reflecteze: vorbele unchiului îi dăduseră de gîndit.VLAH. ; 2) a naşte îndoieli, întrebări în mintea cuiva; a
a da de gîndit pune pe gînduri (pe cineva): începuse să-i dea de gîndit supuşenia nevestei.POP.
a (se) da de gol, a (se) trăda (fără voie), a (se) deconspira: crivăţul nu putu să zică ba, căci firea toată îl da
a da de gol de gol.POP.
a da (sau a lua) de grumaz (pe cineva), 1) (înv. ) a prinde, a lua prizonier (pe cineva): i-au dat pre toţi de
a da de grumaz grumaz, pre mîna lui Grigorie-Vodă.NEC. ; 2) a strînge de gît (pe cineva).
a da de (sau a afla) gustul a ceva, a descoperi gustul a ceva, a începe să-i placă ceva: dăduşi de gustul
a da de gustul a ceva muierii, fîrtate.POP.
a da de hac a da de (sau peste) hac, a da de unul mai tare; a i se înfunda cuiva.
a(-i) da de leac (cuiva sau la ceva), 1) (despre boli) a(-i) descoperi leacul, remediul: ştia bine cum merge
a da de leac boala şi vedea că-i dedese de leac.CAR. ; 2) (despre oameni) a-i veni de hac (cuiva).
a da de lucru (cuiva), 1) a angaja, a tocmi pe cineva să facă ceva: se năimi argat la un om din satul său,
a da de lucru care nu-i dederă alt de lucru decît să păzească patru cai.POP. ; 2) a da de furcă cuiva.
a da de mascara a da de mascara, (reg. ) a se face de rîs.
a da de miere a da de miere sau a-i pica mierea-n păsat (cuiva), a fi foarte norocos; a-i merge toate din plin.
a da (sau a face) de minciună (pe cineva) sau (înv. ) a lăsa în minciună (pe cineva) sau a prinde cu
minciuna (pe cineva), a dovedi că cineva a minţit: Mihai îl dete de minciună scoţînd carte a împăratului.
a da de minciună BĂLC.
a-şi da (sau a-şi prezenta) demisia, a demisiona: bătrînul intendent, pe care l-am moştenit de la tata, şi-a
a-şi da demisia prezentat zilele trecute demisia irevocabilă.CAR.
a da de mîncare a da de mîncare (cuiva), a hrăni (pe cineva): nici de mîncare nu-i dădea destulă.POP.
a da de nevoie a da de nevoie, a da de bucluc.
a da de nod a da de nod, (reg. ) a da de greu.
a da de nuntă a da de nuntă (cuiva), a bate tare (pe cineva).
a da de pagubă a da de pagubă (pe cineva), a păgubi (pe cineva).
a da de pămînt a da de pămînt (cu cineva), 1) a trînti la pămînt (pe cineva); 2) (fig. ) a muştrului (pe cineva).
a da de potcă a da de potcă, (pop. ), a da de necaz: ce voi face acuma că dedei de potcă? ŢICHINDEAL.
a da de poznă a da de poznă (cu cineva), (reg. ) a o păţi (cu cineva): mai dădea şi de poznă cu jandarmii.REBR.
a da de primejdie (sau primejdiei) (pe cineva) sau a băga (sau a pune) în (sau la) primejdie (pe cineva)
sau (înv. şi reg. ) a-i face primejdie (cuiva), a pricinui un mare rău (cuiva), a băga într-o mare încurcătură,
într-un mare necaz (pe cineva), a primejdui (pe cineva): pusese în primejdie armia şi răspunderea
a da de primejdie sa.BĂLC.
a da de (sau a veni la) primejdie cu cineva, (înv. şi reg. ) a avea un necaz, o supărare cu cineva, a da de
a da de primejdie cu cineva bucluc cu cineva: ca să nu vie la vreo primejdie cu Constantin Duca Vodă.NEC.
a (se) da de (sau pe, la) rîpă, 1) a distruge, a nimici: ai mai crescut haraciul cu-o mînă de risipă, făr-a
vedea că ţara sărma-nă-o dai de rîpă? AL. ; 2) a (se) omorî: nevăstica cea urîtă nu-i păcat s-o dai de
a da de rîpă rîpă.POP.
a da de rost a da de rost, a se dumiri, a desluşi, a înţelege; a găsi soluţia: nu-i dădea de rost şi pace.ARGHEZI.

a da de şugubină, (reg. ) a i se întîmpla (sau a produce cuiva) o neplăcere, un necaz, o nenorocire; a (se)
a da de şugubină face de rîs, de ocară: ia împinge hoborocu cela încoace, măi ţîcă ... încet să nu dai de şugubină.VLAH.
a da de veste (sau de ştire), a vesti, a înştiinţa: se arătară zorile de după culmile dealurilor, dîndu-ne de
a da de veste ştire că şi soarele nu e departe.POP.
a da de ziua necazului a da de ziua necazului, a da de belea, de bucluc.
a da dezminţire a da (o) dezminţire, a dezminţi: d. gen. Leca ... dă cea mai formală dezminţire.CAR.
a da din aripi a da din aripi, (despre păsări) a bate din aripi; (p.ext. ) a zbura.
a da din buzunar a da din buzunar, a plăti o pagubă de care nu eşti răspunzător.
a da (sau a clătina) din cap (sau din barbă, din căpăţînă, cu capul, cu capetele), a mişca capul într-o
parte şi în alta (sau în sus şi în jos), în semn de (dez)acord; a (dez) aproba: pleşuvul clătină din
a da din cap căpăţină.EM.
a da din coadă, 1) (despre cîini) a-şi mişca coada; 2) (despre oameni) a se linguşi, a se gudura (aidoma
a da din coadă cîinilor).
a da din coate a da din coate, a-şi face loc (prin mulţime), a răzbate; a urca pe scara socială.
a da din colţ în colţ, a fi la strîmtoare, a nu avea soluţie: slujitorii dedeau din colţ în colţ şi nu mai ştiau ce
a da din colţ în colţ să răspundă.ISP.
a da din gard (sau din gardul Mîntulesei, Oancei, Răzoaiei, Iloaiei), (pop. ) a refuza pe cineva: vrei
a da din gard bani? ţi-oi da din gard! POP.

a da din gură (sau din clampă, dinclonţ, din meliţă) sau a da cu gura (sau cu clanţa, cu clonţul, cu
meliţa) sau a fi bun de gură (sau de clampă, de clanţă, de clonţ, de meliţă), (fam. ) a vorbi repede şi fără
a da din gură pauze, a fi gureş, limbut; a vorbi mult şi fără rost, a flecări, a trăncăni: dă-i cu gura, să iasă sfanţu! POP.
a da din mîini şi din picioare, 1) a se zbate; 2) (fig. ) a se strădui, a face eforturi pentru a depăşi o
a da din mîini şi din picioare dificultate, a face pe dra- cu-n patru.

a da din ţenchi în ţenchi a da din ţenchi în ţenchi, (pop. ) a se frămînta, a se zbate pentru a găsi o rezolvare; a da din colţ în colţ.
a da divorţ a da divorţ, a deschide acţiune de divorţ, a divorţa.
a da dosul sau a da dos la faţă, a da bir cu fugiţii, a fugi, a o şterge din loc, a o lua la sănătoasa; (p.ext. ) a
a da dosul dezerta: dădeau dosul, goniţi de vrăjmaşi.POP.
a da dovadă de ..., a dovedi, a demonstra: publicul nostru ... tocmai în acele vremuri a dat cea mai
a da dovadă de ... puternică dovadă de cuminţenie.CAR.
a da dracului (de pomană) (pe cineva), (reg. ), a renunţa (la cineva): am s-o dau dracului de pomană, soi
a da dracului rău ce este ea.CR.
a da dracului tămîie a da dracului tămîie, (reg. ) a-şi da osteneala degeaba, a munci în zadar.

a se da drept ... a se da drept ... (sau de ...), a (se) pretinde: vă daţi de cele mai înţelepte şi iscusite vietăţi din lume! POP.
a da dreptate cuiva a da dreptate cuiva, a împărtăşi (şi a susţine) punctul de vedere al cuiva.
a da drumul (de undeva) (cuiva sau la ceva), a lăsa liber, a elibera (pe cineva sau ceva de undeva): cînd i-a
a da drumul dat drumul Noe din corabie, corbul trebuie să fi aflat numai vîrful munţilor.POP.
a-şi da drumul a-şi da drumul, (fig. ) 1) a-şi învinge emoţia, timiditatea, tracul; 2) a se dezlănţui.
a-şi da drumul la gură, a spune tot ce ştie; a vorbi exagerat de mult: ho! ţi-ai dat drumul la gură şi nu te
a-şi da drumul la gură mai opreşti! POP.

a-i da drumul pasului a-i da drumul (sau brînci, vînt) pasului sau a da pas, a se grăbi: flăcăii dau pas ca să aducă vitele.EM.

a-şi da duhul a-şi da duhul (sau sufletul), a da ortul popii, a muri: îşi dete sufletul liniştită şi cu surîsul pe buze.POP.
a se da după păr, (pop. ) a se acomoda împrejurărilor: ea prinse voie bună, se dete din ce în ce după
a se da după păr păr.SL.
a se da după perdea a se da după perdea, a se ascunde, a lucra din umbră; a se sustrage de la ceva.
a se da după picior, (despre încălţăminte) a se modela, a se mula (după forma piciorului): nenorocirea e
a se da după picior ca încălţămintea, care te bate cîtva timp, pînă se dă după picior.CAR.
a da după piersic a da după piersic (ceva), (pop. ) a ascunde, a dosi (ceva).
a se da după tufă a se da după tufă, a se ascunde.
a se da după voia cuiva, a face aşa cum doreşte, cum vrea cineva: nu părintele face după voia feciorilor,
a se da după voia cuiva ci feciorii se dau după voia părinţilor.POP.
a da exemplu a da (sau a fi) exemplu, a trezi dorinţa de a fi imitat.
a da faliment a da faliment, 1) a deveni insolvabil; 2) (fig. ) a se ruina.
a da faţă cu cineva a da faţă cu cineva, a se întîlni cu cineva: cu nime faţă n-a dat.POP.
a da fălci a da (din) fălci, a mînca (cu lăcomie): dau fălci mămăligii şi fierturii.POP.
a da (sau a pune) fitil (cuiva), a îmboldi, a ademeni (pe cineva) să facă ceva; a întărîta (pe cineva)
a da fitil împotriva cuiva.
a-i da foamea de cap (cuiva), (pop. ) a fi lihnit de foame: nici îmbrăcaţi nu erau aşa bine, da foamea le da
a-i da foamea de cap de cap.POP.
a da foc (sau focuri), 1) a aprinde: cînd îi avea nevoie de mine, să dai foc aripei.CR. ; 2) a incendia:
pesemne că n-a stat tocmai drept cu faţa cînd a dat foc fişicului cu ingenioasa ei compoziţie.CAR. ; 3)
a da foc (înv. ) a trage cu o armă de foc: strejile ... deteră focuri în trimişi.VĂC.
a-şi da foc la valiză a-şi da foc la valiză, (fam. ) a-şi crea necazuri, neplăceri; a-şi periclita situaţia.
a da frîul (sau frîu liber, frîiele) (cuiva sau la ceva), 1) a îngădui, a permite (cuiva sau la ceva) să
acţioneze în voie, nestingherit: să nu dăm frîu liber patimilor! ; 2) a încredinţa conducerea treburilor
a da frîul (cuiva): de cînd i-ai dat frîiele daraverii în mînă, se face că nu mă mai cunoaşte.CAR.
a da gata, 1) a isprăvi, a lichida (ceva): cum era mort de foame, dădu gata oala cu sarmale.POP. ; 2) a
chinui, a distruge (pe cineva); a-i face de petrecanie (cuiva): mă dai gata cu-al tău dor.POP. ; 3) a
a da gata impresiona, a ului (pe cineva): hai, că m-ai dat gata!

a da gaură a da (o) gaură, 1) a găuri; 2) (arg. ) a delapida, a fura: nici n-ai ieşit bine din pîrnaie şi-ai şi dat o gaură!
a da (sau a băga) gaz (sau cărbuni),(fam. ) 1) a mări viteza unui vehicul, a accelera; 2) (fig. ) a mări ritmul
a da gaz unei acţiuni, a grăbi, a zori.
a(-i) da (inima) ghes (sau brînci) (cuiva), a-l îmboldi, a-l îndemna (inima) (pe cineva):dreptu-i că inima îi
a da ghes cam dădea ghes să se ducă.POP.
a da gir a(-şi) da gir(ul), a garanta, a gira.
a da glas a da glas, a exprima: cine s-a găsit să dea glas nemulţumirii generale!
a da glas cuiva a da glas cuiva, a chema pe cineva.
a-şi da glas cu cineva, a se înţelege cu cineva: Ion-vodă şi-au dat glas cu cazacii să se pedestrească
a-şi da glas cu cineva toţi.URECHE.
a da (sau a băga) greş (cuiva), (înv. ) a-i găsi vină (cuiva), a găsi vinovat (pe cineva): ş-apoi, ce-i dai greş
a da greş cucoanei Luxiţei? ea-i încă hazlie, nurlie.AL.
a da (sau (înv. ) a face) greş, 1) a greşi, a nu nimeri (ţinta); 2) a comite o eroare, a greşi, a se înşela:
a da greş instinctul nu face greş vreodată.CONACHI.
a da hăisa a da hăisa, a mîna la stînga.
a nu da hăţurile din mînă a nu da (sau a nu lăsa) hăţurile din mînă, (fig. ) a păstra pentru sine puterea, conducerea.
a da hîrştioaga popii a da hîrştioaga popii, (reg. ) a da ortul popii.
a da huţa a (se) da (de-a) huţa, a (se) legăna, a (se) balansa: tata dîndu-ne huţa.CR.
a da (sau a umbla) iama, 1) a da năvală, a năvăli; 2) a jefui, a prăda; a părădui: te-am lăsat să dai iama în
a da iama averea mea.AL.
a-şi da ifose a-şi da (sau a umbla cu) ifose, a se crede important, a-şi da aere.
a da importanţă a da importanţă, a pune preţ, a preţui.
a-şi da importanţă a-şi da importanţă, a-şi da aere.
a da (şi) inima din el, a da tot ce poate da, a da foarte mult: ba zău, am muncit de am dat şi inima din
a da inima din el noi.CR.
a-i da înainte (cuiva), (la jocuri, la întreceri) 1) a oferi din start un avantaj (cuiva); 2) a fi mai deştept, mai
priceput (decît altcineva): cît îl vezi de copil, în treburi din astea îţi dă oricînd înainte! ; 3) a da un avans de
a-i da înainte bani, a aconta.
a da înapoi (sau îndărăt) (cuiva ceva), a înapoia, a restitui (cuiva ceva): să-i dea banii îndărăpt
a da înapoi numaidecît.CR.
a (se) da (sau a merge) înapoi (sau îndărăt) (ca racul) sau a-i spori ca la rac, (fam. ) 1) a bate în
retragere, a se retrage: ei s-au prins cu jurămînt să nu dea îndărăt.AL. ; 2) (fig. ) a se lăsa, a ceda: vai de
biet român săracul, îndărăt tot dă ca racul.EM. ; 3) (fig. ) a se codi; 4) (despre nivelul apei) a scădea, a
regresa: apele au dat îndărăt ; 5) (fig. ) a-i merge mai rău ca înainte,a regresa: stau şi mă mir ce să-mi fac!
a da înapoi că-n loc să-mi mear- gă-nainte, îmi sporeşte ca la rac.PANN.
a da în arendă a da (sau a lua) în arendă, a arenda.
a da în brînci a da în brînci (muncind), a munci foarte mult, pînă la epuizare.
a-i da în cale (cuiva), (pop. ) a convinge (pe cineva): dacă eu, om bătrîn, nu-i dau în cale, apoi cu atîta
a-i da în cale mai puţin fata mea! POP.
a da în cap, 1) a lovi în cap pe cineva; a doborî pe cineva: oricine face rele, îl dă în cap Dumnezeu.PANN ;
2) a cădea (în nas) de oboseală: îl ajunsese osteneala, de dădea în cap ; 3) (fig .) a împiedica ascensiunea
cuiva: ori de cîte ori se aştepta să fie avansat, cineva, era ca un făcut, îi dădea în cap ; 4) (fig. ) a scoate
din minţi, a seduce pe cineva: el [îşi] bătuse capul mult şi bine să dea în cap pe fata împăratului, în lipsa
a da în cap fiului său.ISP.
a-şi da în cap a-şi da în cap, a-şi face singur rău.
a da (sau a trage) în carne vie, a lovi (sau a trage) în inamic: pe cînd trăgeam noi tot în gol, el [turcul] tot
a da în carne vie în carne vie.AL.
a da în cărţi a da în cărţi, a ghici în cărţi: îmi da şi mie în cărţi, uneori.SAD.
a da (sau a se prinde, a cădea) în clapcă, (reg. ) a fi prins, înşelat: el ştia ce i se pregăteşte, dară se feri,
a da în clapcă ca de oala mălaiului, să nu dea în clapcă.ISP.
a da în clocot a da în clocot, 1) (despre lichide) a începe să clocotească; 2) (despre oameni) a fi peste măsură de furios.
a da în (sau spre) copt (sau în vremea coptului), a începe să se coacă, a da în pîrg: orzul în copt a dat şi
a da în copt trebue secerat. PANN.
a da (sau a supune) în cunoştinţă, (înv. ) a înştiinţa, a face să ştie, să se cunoască: dă în cunoştinţă
a da în cunoştinţă purtările vremii şi schimbările norocirii.PANN.
d(e)-a îndărătele(a), cu spatele înainte şi cu faţa înapoi; de la coadă la cap, pe dos, invers: să zică Tatăl
d-a îndărătele Nostru şi să meargă de-a-ndărătele.GHICA.
a da îndemînă să ... (sau a ...), a-i veni bine să ..., a-i conveni să ..., a-i da mîna cuiva să ...: nu i-au dat
a da îndemînă să ... îndămînă să se bată. MAG.IST.
a da în fapt de zori a da în fapt de zori, a se lumina de ziuă.
a da (sau a aşeza) în gazdă (pe cineva), a găsi o gazdă (cuiva): ne-a aşezat bunicul în gazdă cu toată
a da în gazdă cheltuiala lui.CR.
a se da în gînd cu cineva, (înv. ) a face cauză comună cu cineva: nu vrură să se dea în gînd cu
a se da în gînd cu cineva ariianii.DOS.
a da în (sau de) gît (pe cineva), a băga înbelea, a înfunda (pe cineva): l-a pîndit cît l-a pîndit, dar pînă la
a da în gît urmă tot l-a prins şi l-a dat în gît .CAR.
a da (sau a lăsa) în grija (sau în grijă, de grijă) cuiva să ..., a da (sau a lăsa) în seama cuiva să ...: tata mi-
a da în grija cuiva să ... a dat în grijă ca să mă feresc de om roş.CR.
a da în gropi de prost, a fi foarte prost: nu c-ar fi deştept din cale-afară, dar nici nu dă în gropi de
a da în gropi de prost prost.CAR.
a da în har a da în har, (înv. ) a dărui, a acorda.
a da în (sau de) jaf, a lăsa pradă, a îngădui ca cineva să fie jefuit: năvăliră în Polonia şi deteră în jaf
a da în jaf provinciile Volynia şi Podolia. BĂLC.
a da în judecată a da în judecată (pe cineva), a intenta proces (cuiva).
a (nu) se da în lături (de la ceva), a (nu) se codi, a (nu) se ruşina să facă ceva: fie fată de împărat, fie fată
a se da în lături de ţăran, trebuia să muncească şi să nu se dea în lături de la nici o greutate.POP.
a nu se da în lături de la nimic, a fi capabil de orice: a nu iubi şi a nu voi nimic în afară de chiverniseala
personală, şi a nu te da în lături de la nimic ca s-o ajungi - iată maxima cea mai înaltă a vieţii noastre
a nu se da în lături de la nimic publice.CAR.
a se da în leagăn a se da în leagăn, a se balansa, a se legăna.
a se da în lungiş şi-n curmeziş, a face pe dracu-n patru: în curmeziş ţiganul şi-n lungiş s-a dat, două oi în
a se da în lungiş şi-n curmeziş urmă a căpătat.POP.
a da în mustrare a da în mustrare, (înv. ) a mustra: prin ce-ţ greşi omul, l-ai dat în mustrare.DOS.
a da în nas a da în nas, a cădea în nas.
a se da în nevoie a se da în nevoie, (înv. ) a avea de îndurat o nenorocire, a se nenoroci.
a da în noduri a da în noduri, (despre cereale) a creşte, a se dezvolta.
a o da (sau a se da) înot, a trece o apă înot, a înota: după ce mergea, după ce umbla, înot dacă o da ...
a o da înot POP.
a da (sau a cădea) în patarama cuiva, a o păţi (asemenea altcuiva): că n-o să cază el, căprarul, în
a da în patarama cuiva patarama d-lui sublocotenent. DELAVR.
a-şi da în petic (ca ţiganul), (fam. ) a-şi arăta, fără voie, cusururile; a-şi da arama pe faţă: mă miram eu
a-şi da în petic să nu-ţi dai în petec.HOGAŞ.
a da în pîrg(ă) (sau în pîrguială), a începe să se coacă, a se pîrgui: roşiile mai au pînă să dea în
a da în pîrg pîrgă.SAD.
a-şi da în pîrtie a-şi da în pîrtie, (reg. ) a se face om de treabă (în urma unei pedepse), a se da pe brazdă.
a da în pradă a da în (foc şi) pradă, (înv. ) a prăda: Mihai puse de arse şi dete în pradă oraşul. BĂLC.
a da în primire, 1) a preda, a încredinţa cuiva (pe cineva sau ceva): m-a dat în primire unui coleg.GALA. ;
a da în primire 2) (glumeţ) a muri: săracul nenea Ghiţă, a dat în primire!
a da în public a da în public (pe cineva), (reg. ), a demasca, a da pe faţă (pe cineva).
a se da în public, (fam. ) a deveni cunoscut, a-şi face publicitate: [el] se hotărăşte a ieşi din sfera modestă
a se da în public a auritei mediocrităţi şi a se da în public.CAR.
a da în rod a da în rod sau a se da pe rod, (pop. ;despre legume, pomi fructiferi) a începe să rodească, a lega.
a da în scaldă a da în scaldă (pe cineva), a provoca un mare neajuns (cuiva).
a da în scris a da în scris, a certifica: dau în scris că nu mai am nici o pretenţie .
a se da în stambă a se da în stambă, (fam. ) a se face de rîs, a-şi da în petec.

a da în tăiere a da în tăiere (o pădure), a propune pentru tăiat (o pădure): se mai dă în tăiere încă o pădure.STANCU.

a da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă (sau în tărbăceală), 1) a chinui cîinii cu tărbaca: prinsese un
cîine jigărit de mahala, îi legase o tinichea de coadă şi-l aruncase în mijlocul stradei să-l dea garda-n
tărbacă. CAR. ; 2) a bate măr pe cineva; 3) a-şi bate joc de cineva; a batjocori, a ocărî pe cineva, a face
a da în tărbacă albie de porci pe cineva: nu o putură trece cu vederea, ci o deteră în tărbăceală, o luară la trei parale.ISP.
a-şi da în teapă a-şi da în teapă, (reg. ) a reveni la vechile obiceiuri, a-şi da în petec.
a da în tipar (pe cineva), (înv. ) a vorbi înpresă despre cineva: de ar fi o mulţumire să te vezi în tipar dat,
a da în tipar şi pe uliţi cîteodată cu degetul arătat, s-auzi: asta e cutare! apoi eu te-aş ferici.GR.AL.
a da (sau a bate, a pune) în (sau la, sub) tipar (sau (înv. ) în tipărire) sau a încredinţa tiparului, a tipări:
a da în tipar asta poezie ... numa-n româneşte, pînă asta dată, nu s-a văzut încă-n tipărire dată.PANN.
a da în tivic (pe cineva), (reg. ) 1) a bate zdravăn (pe cineva): oamenii nu se dau în tivic, părinte, că doar
a da în tivic nu sînt cîini.STANCU ; 2) (fig .) a da la iveală, a demasca (pe cineva).

a da în trăsnet sau a lăsa în trăsnetul, a se lipsi de ceva, a da dracului (pe cineva sau ceva): dar cu
a da în trăsnet pămîntul ce să faci? şi ce folos de boi şi vaci? nevasta dacă nu ţi-o placi, le dai în trăsnet toate! COŞBUC.
a se da întru trufii, (înv. ) a se deda unor fapte urîte: acest nenorocit prinţip ... au slobozit frîul stăpînirii
a se da întru trufii ..., vrînd a afla vreame a să da întru trufii.BELDIMAN.
a da în vart a da în vart (pe cineva), (reg. ) a băga în bucluc (pe cineva).
a da jaf a da jaf, a se repezi la pradă: temîndu-să să nu dea jaf nărodul la svintele moştii.DOS.
a da jos căprăria (sau milităria) din pod, a impune o disciplină aproape militară: dacă a văzut că nu
a da jos căprăria din pod merge cu vorbă bună, a dat jos căprăria din pod.
a da la carte a da la carte (sau la şcoală) (pe cineva), a trimite la învăţătură (pe cineva).
a da la coş a da (sau a arunca) la coş, a da deoparte, a îndepărta un lucru fără valoare.
a da la fier vechi a da la fier vechi (ceva), a arunca (ceva), a se descotorosi (de ceva).
a da la gioale a da la gioale, (fam. ) a lovi peste picioare.
a da la moară a da la moară, a bea zdravăn.
a se da la muncă, a se pune pe treabă; a-i plăcea să muncească, a munci: dar sfinţi încă nu avea
a se da la muncă Dumnezeu, căci încă nu se dăduse nime la muncă.POP.
a da la o parte a da la o parte, a îndepărta, a înlătura: el dă aşternutul la o parte.PREDA.
a se da la o (sau într-o) parte (sau deoparte), 1) a se feri în lături (spre a face loc): hai să ne dăm într-o
parte.CR. ; 2) (fig. ) a se retrage (dintr-o acţiune); a se eschiva: oamenii ... au trebuit, cu deosebită părere
a se da la o parte de rău, să se dea într-o parte.CAR.
a se da la plan a se da la plan (cu cineva), (reg. ) a cădea la învoială (cu cineva).
a da la pricină (cu cineva), (reg. ) a începe să se certe (cu cineva): dau la pricină ... pînă ce ajung la
a da la pricină bătaie.POP.
a da (sau a cădea) la rebut, a considera un produs drept rebut: această operă a unui asemenea individ
a da la rebut trebuie să cadă la rebut.SAD.
a da la reformă a da la reformă, (fam. ) a reforma, a da la gunoi, la vechituri.
a da la rindea a da (sau a trage) la rindea, 1) a rindelui; 2) (fig. ) a bate (pe cineva).
a se da la şedere a se da la şedere, a sta la taifas.

a se da la treabă a se da la treabă, (reg. ) a se apuca de lucru: nu mi-ar fi ciudă cînd n-aş vrea să mă dau la treabă.CR.
a da (sau a aduce, a veni cu) (o) lămurire (sau desluşire, lămuriri, desluşiri), a lămuri, a clarifica, a
a da lămurire desluşi: să dau din nou o mică desluşire supărăcioşilor noştri confraţi.CAR.
a da lenchi a da lenchi, a lovi arşicele cu ichiul: dacă ... încep a da lenchi, nu mai scapă nici un arşic.ISP.
a-i da limbi a-i da limbi (cuiva), (fam. ) a linguşi nemăsurat (pe cineva).
a da liturghie a da (o) liturghie (sau liturghii), a plăti o slujbă la biserică pentru cineva.
a da loc la ... a da loc la ..., a oferi prilej de ..., a permite: plecarea lui intempestivă a dat loc la discuţii.
a da lovitura a da lovitura, (fam. ) a obţine un succes important (şi neaşteptat).
a da lovitura de graţie a da lovitura de graţie (cuiva), a da lovitura mortală (cuiva).

a da lumii veşnica sărutare a da lumii veşnica sărutare, (înv. ) a muri: au vestit că era aproape a da lumii vecinica sărutare.MARC.
a da lustru a da lustru, a lustrui.
a da mangărul cel de apoi, (înv. ) a da ortul popii: bătut la talpe pînă au dat mangărul cel de
a da mangărul cel de apoi apoi.MUSTE.
damă de consumaţie, prostituată: ui-tă-te la ea! aşa-i că-ţi ia minţile? nici n-ai zice că e damă de
damă de consumaţie consumaţie! de lux, se-nţelege! CEZAR.P.
a da (sau a face) mărire (cuiva), a preamări (pe cineva): toţi într-un gînd şi-ntr-o glăsuire dete mărire
a da mărire Domnului.ISP.
a-şi da măsura a-şi da măsura, a arăta (tot) ce poate.
a nu-i da meşii (cuiva), (fam. ), a nu-i conveni, a nu-i da mîna (cuiva); a nu cuteza: pe unde îl ştie, nu-i dă
a nu-i da meşii meşii să mai vie.PANN.
d-a minune, (reg. ) numai aşa, din pură curiozitate; (fam. ) ca chestie: ia spune-mi d-a minune, ce are
d-a minune bărbatul meu ...? ISP.
a da mită a da mită (cuiva), a mitui (pe cineva).
a(-şi) da mîna (cu cineva), 1) a strînge mîna cuiva (în semn de salut sau de împăcare): dau mîna unii cu
alţii.PRAV. ; 2) a se uni (prin căsătorie): vino, mîndră, să dăm mîna şi să fim amîndoi una! POP. ; 3) a
a da mîna colabora (cu cineva).
a-i da mîna (cuiva), 1) a întinde mîna (în semn de salut, de împăcare); 2) (fig. ) a-i conveni (cuiva) să ..., a
a-i da mîna putea să ...: nu-i da mîna să iasă cu dînsul.CR.
a-i da (sau a-i fi) (o) mînă de ajutor (cuiva), a ajuta (pe cineva): o slugă vrednică, ca să-ţi fie mînă de
a-i da mînă de ajutor ajutor la drum.CR.
a da mîncare la peşti a da mîncare la peşti, (fam. ) a vomita.
a da mlădiţă a da mlădiţă, a lăstări.
a da moartea în cineva a da (sau a intra) moartea în cineva, a fi cuprins de o spaimă îngrozitoare.
a da morţii pe cineva a da morţii pe cineva, (înv. ) a ucide pe cineva: iară pre făţarnic l-au dat morţii.LET.
a da motiv să ... a da (cuiva) motiv să ..., a oferi (cuiva) ocazia, prilejul să ...
a-şi da mulţămita a-şi da mulţămita, (reg. ) a se lăsa păgubaş.
a (nu)(-i) da nas (cuiva), a (nu)(-i) permite (cuiva) să fie prea familiar, prea îndrăzneţ sau obraznic: nu da
a da nas nas spurcatului să se întinză.ISP.
a da (sau a se întîlni) nas în nas cu cineva sau a da nasul cu cineva, a se pomeni, a se trezi faţă în faţă cu
a da nas în nas cu cineva cineva: se întîlni în faţa liceului, nas în nas, cu judecătorul.REBR.
a-i da nasul să ... a-i da nasul să ..., a avea îndrăzneala să ..., a avea tupeul să ...
a da naştere, 1) a naşte, a crea; 2) a genera, a produce, a provoca, a stîrni: meşteşugul cuvîntului ... a dat
a da naştere naştere literaturii şi elocvenţei.ARGHEZI.
a(-şi) da natrele (sau natra) cu (sau pe) cineva, (reg. ) 1) a se certa la cuţite cu cineva; 2) a trage o mamă
a da natrele cu cineva de bătaie cuiva.
a da năbîrna a da năbîrna (sau năbuzna) (undeva), (reg. ) a da buzna (undeva).
a da năvală a da năvală, a năvăli: tătarii ca zăvozii pe dînsul dau năval.AL.
a-i da năvală (cuiva), (rar ) a copleşi, a covîrşi (pe cineva): de ce-aş simţi că suie vremea şi n-aş opri-o
a-i da năvală pas cu pas, să văd că singură din urmă îmi dă năvală şi mă curmă.ARGHEZI.
a da năvală ca porcul a da năvală ca porcul, a fi nesimţit, obraznic.
d-a-ncîtelea d-a-ncîtelea, din răsputeri: sfetnicul umbla d-a-ncîtelea, zorind să se facă mai curînd nunta.ISP.
d-a-n fuga d-a-n fuga, (reg. ) pe apucate: cu cîte-o ţoală pe dînsele, aşa d-a-n fuga.ISP.
a da noroc (cuiva sau cu cineva), 1) a saluta (pe cineva); 2) a închina, a ciocni (un pahar de băutură) (cu
a da noroc cineva).
a-i da o bărbiereală (cuiva), (pop. ) a bărbieri (pe cineva): să faci aşa fel să-mi dai o bărbiereală
a-i da o bărbiereală bună.POP.
a-şi da obolul a-şi da (sau a-şi aduce) obolul, a contribui cu un mic ajutor (în scop de binefacere).
a da obraz (cuiva), a îngădui cuiva prea multe, a da nas cuiva: celui fără ruşinare de-i dai ceva obraz, sare
a da obraz să ţi se urce-n spinare. PANN.

a nu da obraz a nu da obraz (cu cineva), a nu da ochii (cu cineva): de atîta vreme de cînd nu ne-ai mai dat obraz.AL.
a da (sau a trage, a mînca, a primi) o calcavură, (reg. ) a da (sau a primi) o mamă de bătaie: în loc de
a da o calcavură bucate, îţi mînca o calcavură de cele tătărăşti.AL.

a da ocazie la ... a da ocazie la ... (sau de ...), a prilejui, a ocaziona: aceste primblări ... da ocazie de multe bănuiele.NEGR.
a da ochii cu cineva sau a da cu ochii de cineva, a se întîlni pe neaşteptate cu cineva: cînd a dat cu ochii
a da ochii cu cineva de mine, pe loc a încremenit.CR.
a-i da ochii în gene a-i da ochii (sau geana, pleoapele) în gene (cuiva), a i se închide ochii de somn (cuiva), a aţipi.
a-şi da ochii peste cap a-şi da ochii peste cap, 1) a cocheta; 2) (a fi pe punctul de) a muri.
a da ocol (la ceva sau cuiva), 1) a ocoli, a merge de jur-împrejur: el poartă calul, dînd ocol, în trap
a da ocol grăbit.COŞBUC. ; 2) a da tîrcoale: Prîslea ... da ocol mărului.ISP.
a da ocol ţării a da ocol ţării (sau ţărilor, pămîntului), a cutreiera lumea în lung şi-n lat.
a-şi da odăjdiile a-şi da odăjdiile, (reg. ) a-şi da sufletul, a muri.
a da o fugă (sau o fuguţă, fuga, fuguţa) (pînă la ...), a se duce repede (pînă la ...): dă fuga la
a da o fugă împăratul.POP.
a da o gură (cuiva), 1) a striga (pe cineva): dă-i o gură vecinului, să vie pînă la noi! ; 2) a săruta (pe
a da o gură cineva): dă-mi, mîndruţă, gura ta, că mi-i tare dor de ea.POP.
a-i da (sau a-i trage) o gură (cuiva), a se răsti, a se răţoi (la cineva); a certa (pe cineva): chemă slujitorii şi
a-i da o gură le dete o gură de-or pomeni-o.ISP.
a da o idee a da o idee, a oferi, a sugera o idee.
a da o idee despre ... (sau de ...), a descrie, a prezenta sumar (ceva): pompoasa lui cuvîntare le-a dat o
a da o idee despre ... idee despre ce va să zică politicianismul.
a da oile în paza lupului a da oile în paza lupului, a lăsa pe cineva la discreţia duşmanului de moarte.
a da (sau a lua) oile în porneală, (pop. ) a da (sau a lua) oile în pază, spre a le duce la păscut: luai oile-n
a da oile în porneală porneală, să le duc la păşuneală.POP.
a da (sau a face) olat (cuiva), (înv. ) a ceda unei puteri străine o parte din teritoriul unei ţări: le-au dat
a da olat hotar şi olat ... şi au făcut pace.NEC.
a da o lecţie a da o lecţie (cuiva), a învăţa minte (pe cineva).
a da o masă a da o masă (cuiva), a oferi de mîncare şi de băut (cuiva).
a da omătul, 1) a se face iarnă: anul acesta, a dat omătul cam devreme ; 2) a curăţa zăpada: dă omătul de
a da omătul pe cărare!
a da omenie (cuiva), a respecta, a cinsti (pe cineva): jupea pe bieţii ţigani fără milă, iar omenie nu le da de
a da omenie un ban.BUDAI-DELEANU.
a da onorul a da onorul, a prezenta arma în semn de salut la primirea unei personalităţi sau în ocazii speciale.
a-şi da o părere (sau cu părerea), a-şi da cu presupusul; a opina: dacă nu-l aplauzi, măcar fluieră-l; dă-ţi
a-şi da o părere însă numaidecît o părere.CAR.
a da o pedeapsă a da o pedeapsă (cuiva), a pedepsi (pe cineva).
a da o perdea a da o perdea (cuiva), a dojeni (pe cineva) (pentru o necuviinţă).
a da o povaţă (cuiva), a povăţui, a sfătui (pe cineva): dacă ne e permis a da o povaţă adversarilor noştri,
a da o povaţă atunci le vom spune următoarele.CAR.
a da o raită (pe undeva), a face o plimbare, a face un tur (pe undeva): fiind vreme frumoasă, a dat o raită
a da o raită prin oraş.
a da orbiş, a lovi orbeşte, în toate părţile, la nimereală: să ridice patul puştii şi să deie orbiş în toate
a da orbiş părţile.SL.
a da ordin (sau dispoziţie), a ordona, a dispune: guvernul a dat ordin să nu se mai achite nici un mandat
a da ordin la casieria centrală. CAR.
a da origine a da origine, (înv. ) a da naştere; a provoca, a genera.
a da ortul (sau pielea) popii sau a-i zice popa pe (sau de) cap sau a-i cînta popa (la pat sau aghiosul ),
a da ortul popii (pop. ) a muri: de foame nu dau popii ortul! COŞBUC .
a da o săritură a da o săritură, a se repezi (pînă) undeva: am dat o săritură pînă la Sibiu.BLAGA.
a-şi da (toată) osteneala (sau osteneală), a depune toate eforturile, a se strădui: îşi dau osteneală
a-şi da osteneala nemaipomenită să convingă lumea că sînt oameni politici.CAR.
a da o ştearsă, 1) (reg. ) a-şi face drum, a se abate (pe undeva sau pe la cineva): am dat o ştearsă şi pe la
a da o ştearsă rude.POP. ; 2) (fam. ) a şterge o palmă (cuiva), a lovi (în treacăt) (pe cineva).
a da otpustul a da otpustul (cuiva), (înv. şi pop. ) a ucide, a omorî (pe cineva).
a-şi da otpustul a-şi da otpustul, (înv. şi pop. ) a muri: tata întîi şi mama îndată după el şi-au dat otpustul.CAR.
a da o ţeapă a da (sau a trage) o ţeapă (cuiva), (fam. ) a înşela (pe cineva).
a da (bună) pace (cuiva) sau a lăsa în pace (pe cineva), a nu deranja, a nu tulbura, a nu supăra (pe cineva);
a lăsa în voia lui (pe cineva): vitele din cireada vecină începură să fugă ... peste tot cîmpul, de frica
a da pace strechiei, care nu le mai lăsa în pace.POP.
a da paiele (cuiva), a flata (pe cineva); a îngădui prea multe, a da nas (cuiva): te uiţi la ei, bărbate, ... şi le
a da paiele dai paiele! CR.
a da papucii a da papucii (cuiva), a expedia, a da afară (pe cineva).
a da parola (sau parolă), 1) a stabili şi a comunica un semn verbal de recunoaştere; 2) a rosti semnul
a da parola verbal de recunoaştere.
a(-şi) da parola (de onoare) sau (înv. ) a da (sau a pune) parolă, 1) a se angaja solemn: îi dă parola de
onoare că nu-l va trăda.FIL. ; 2) (înv. ) a da ordin, a ordona: datu-s-au parola de bătaie.NEC. ; 3) a da
a da parola parola.
a da pas (sau pasul), 1) (reg. ) a păşi, a merge: dă, murgule, pasu mare, s-ajungem în pas cu soare.POP. ;
2) a-i da drumul pasului; 3) a ceda pasul; 4) a permite, a îngădui (cuiva să facă ceva): nu-ţi dă pas de
a da pas vorbă. PANN.
a-i da paşaportul (cuiva), (fam. ) a expedia, a îndepărta (din serviciu), a alunga (pe cineva): îşi luă asupră-
a-i da paşaportul şi să-i dea paşaportul.CONV.LIT.
a da pat a da pat (cuiva), a adăposti (pe cineva).
a da (sau a întoarce, a răsturna) pămîntul cu dosul (sau cu fundul, cu curul) în sus, 1) a scotoci pentru
a da pămîntul cu dosul în sus a găsi ceva; 2) a fi foarte harnic.
a da (sau a se duce) pe apa sîmbetei, a (se) distruge, a (se) pierde, a (se) prăpădi, a (se) risipi: azi se duce
a da pe apa sîmbetei pe apa sîmbetei o limbă de porumbişte, mîine o livadă întreagă.REBR.

a da pe bete a da pe bete (afară), (reg. ) a izgoni, a alunga îmbrîncind pe cineva: apoi îl dete pe bete din ostrov.ISP.
a da pe brazdă a (se) da pe brazdă, a (se) îndrepta, a (se) acomoda.
a da pe (sau în) chezăşie, a da pe garanţie, a amaneta: dă-mi-o mie [guriţa] în chezăşie, pînă la Sîntă-
a da pe chezăşie Mărie.POP.

a da (sau a duce) pe cineva peşcheş (cuiva), a preda (sau a duce) pe cineva prins, legat; a preda pe cineva
a da pe cineva peşcheş duşmanului: poliţaiul hărţuise revoltanţii ... îi legase butuc şi-i dase peşcheş procurorului.AL.
a da pe credit a da pe credit (sau pe datorie) (cuiva), a da marfă (cuiva) cu plata mai tîrziu.
a (se) da pe faţă, a deveni public, a (se) demasca, a (se) dezvălui: podoabele inteligenţii primului ministru
a da pe faţă sînt date pe faţă cu o zgîrcenie proverbială.CAR.
a da (sau a-i face) pe foaie (sau pe foi) (cuiva), (pop. ) a mustra, a certa (pe cineva); a da o bătaie (cuiva):
a da pe foaie voi să-i dea pe foi, pentru că nu îngrijise grădina.ISP.
a se da pe gheaţă a se da pe gheaţă, a aluneca pe gheaţă.
a da pe gîrlă a da (sau a se duce) pe gîrlă, a da (sau a se duce) pe apa sîmbetei.

a da pe la cineva a da (sau a trece) pe la cineva, a-i face o vizită cuiva: pe drum, ce-mi zic: ce-ar fi să dau şi pe la el? CAR.
a da pe la nas a da (sau a trece) pe la (sau pe lîngă) nas (cuiva ceva), a ispiti, a tenta, a momi (pe cineva cu ceva).
a da pe mîna justiţiei (sau (înv. ) a judeţului) (pe cineva), a înainta (pe cineva) organelor judiciare pentru
a da pe mîna justiţiei a fi judecat: dacă va prinde tîlhariul, să-l dea pre mîna giudeţului.PRAV.

a-i da (sau a-i ieşi) pe nas (sau pe ochi) (cuiva ceva) sau (înv. ) a vărsa pe nas (ceva), a suporta urmările
a-i da pe nas (neplăcute ale) propriilor fapte; a o păţi, a i se înfunda (cuiva): vă vor ieşi ele toate aceste pe nas.CR.
a da perdaf, (înv. ) 1) a stropi (pentru a lustrui); 2) a presăra: ţîţîle-i le despica, cu sare le presăra, perdaf
a da perdaf cu piper le da.POP.
a-i da peste bot cuiva a-i da peste bot cuiva, 1) a plesni peste gură pe cineva; 2) (fig. ) a dojeni cu asprime pe cineva.
a da peste cap (pe cineva sau ceva), 1) a răsturna (pe cineva): în caic sărea şi pe cel Arap îl da peste
cap.AL. ; 2) (fig. ) a bulversa, a tulbura, a întoarce pe dos (pe cineva): povestea asta l-a cam dat peste cap ;
3) (fig. ) a încurca, a strica planurile cuiva; 4) (fig. ) a face otreabă de mîntuială, a da rasol, a rasoli (ceva):
a da peste cap fă treaba cu răbdare, n-o da peste cap!
a se da (de-a roata sau tumbă) peste cap sau a veni peste cap, 1) a se da de-a berbeleacul, de-a
rostogolul: broasca se dădu de trei ori peste cap şi se făcu o zînă.ISP. ; 2) (fig. ) a face tot ce e omeneşte
a se da peste cap posibil: s-a dat peste cap să-l ajute .
a-i da peste nas (sau (pop .) peste rît, (reg. ) peste sfîrlă) (cuiva) sau a da (sau a pune) în (sau peste) nas
(cuiva ceva) sau a scoate (cuiva ceva) pe nas sau a(-i) trece (sau freca) (pe) sub nas (cuiva ceva) sau a-i
trage una (sau un ibrişin) pe la nas (cuiva), a pune la punct (pe cineva); a-i reproşa, a-i imputa (ceva
a-i da peste nas cuiva): ne trage cîte un ibrişin pe la nas despre fata popei.CR.
a da (sau băga) pe sub nas (sau (reg. ) pe sub nară), a mînca, a îmbuca (cu lăcomie): se silea a băga pe
a da pe sub nas sub nas cît mai iute. ISP.
a nu da pe şapte a nu (se) da pe şapte, a se considera (sau a considera pe cineva) superior altora.
a da peşcheş a da (sau a duce) peşcheş (cuiva), a da (sau a duce) plocoane (cuiva); a mitui (pe cineva).
a da pe şleau a da pe şleau (pe cineva), (reg. ) a aduce pe calea cea bună, a da pe brazdă (pe cineva).
a da pe ţine-minte a da pe ţine-minte, (reg. ) a da pe datorie.
a da pe ţoi a da pe ţoi, (arg. ) a da pe credit, pe datorie.

a da piept a da piept (cu cineva sau cu ceva), a înfrunta (pe cineva sau ceva): el va sta să dea p [i]ept cu tălharii.ISP.

a da pierzării a da pierzării sau (reg. ) a scoate la pierzare, a ucide sau a lăsa să fie ucis: fata să se dea pierzării.ISP.
a da pinteni (calului), a zori, a grăbi calul să meargă (mai iute): ea a strunit mîrţoaga, i-a dat pinteni şi a
a da pinteni prins a învîrti buzduganul.POP.
a da pînza pe fuioare a da pînza pe fuioare, a face un schimb în pierdere.

a da pîrjol a da (sau a lăsa, a slobozi) pîrjol, a da foc, a incendia: zise nepotului său să dea pîrjol unei păduri.ISP.
a da platnic pe cineva a da platnic pe cineva, (înv. ) a scoate dator pe cineva: fără vină mă dederă platnic.DOS.
a se da platnic a se da platnic, (înv. ) a se recunoaşte dator: dacă a văzut aşa, s-a dat platnic şi i-a plătit.IORGA.
a da plecarea a da plecarea, a da semnalul de plecare.
a-şi da poalele peste cap sau a-şi pune poalele în cap, a depăşi limitele bunei-cuviinţe; a-şi da arama pe
a-şi da poalele peste cap faţă: pentru că inima cere, nu-şi pune cineva poalele în cap. DELAVR.
a da pojar a da pojar, (înv. şi pop. ) a incendia: pojar codrului că-i da.POP.
a da (de) pomană (ceva cuiva), a da, a împărţi ceva gratuit (pentru iertarea păcatelor, mîntuirea sufletului,
a da pomană din milă etc.): mi-or da feciorii după moarte de pomană.CR.
a-i da pricină (cuiva), (înv. ) a învinui, a acuza (pe cineva): i-am dat pricină că nu dă seamă de o sumă de
a-i da pricină bani a visteriei.COSTIN.

a da (sau a cerne, a trece, a zbate) (şi) prin (sau în) ciur şi prin (sau în) dîrmon, a alege, a cîntări
a da prin ciur şi prin dîrmon (cuvintele); a cerceta cu de-amănuntul: dau prin ciur şi prin dîrmon neajunsurile Sultănicăi.DELAVR.
a da prin (sau pe) pîrlitură, 1) a necăji, a supăra (pe cineva); a demasca (pe cineva): m-a scos, fiindcă am
dat pe pîrlitură o mulţime de hoţi.FIL. ; 2) a ironiza (pe cineva sau ceva): este oare vreo idee pe care
a da prin pîrlitură spiritul glumeţ al francezului să n-o fi dat ... pe pîrlitură? OD.
a se da prins, 1) a se preda: daţi-vă prinşi! ne-a strigat unul.STANCU ; 2) (reg. ) a se recunoaşte învins, a
a se da prins ceda: fata ... nu vrea să se dea prinsă.POP.
a da prin şireag, (înv. ) a pune pe un delincvent să treacă printre două rînduri de soldaţi însărcinaţi să-l
a da prin şireag lovească cu vergi.

a da prin şperlă (pe cineva), (reg. ) 1) a da de gol, a face de rîs (pe cineva): şi la toată întîmplarea, cred
a da prin şperlă că nu mă vei da prin şperlă şi nu-l vei lăsa să mai bată! CR. ; 2) a trata cu asprime (pe cineva).
a o da prin şperlă a o da prin şperlă, (reg. ) a o păţi: bietul boier, a dat-o şi el prin şperlă! POP.
a da prin tîrg (cu nasul tăiat sau cu capul ras) (pe cineva) sau a da tîrgului (pe cineva sau ceva) sau a o
da tîrgului, 1) (înv. ) a pedepsi (pe cineva) purtîndu-l prin tîrg cu nasul tăiat sau cu capul ras: pe mine mă
dă pîn tîrg cu capul ras şi mă duce la ocna părăsită.FIL. ; 2) a vorbi de rău, a da în gura lumii (pe cineva);
a da prin tîrg 3) a divulga un secret: cum ... să ştie el ceva şi să n-o dea tîrgului.ISP.
a da probă (sau probe) de ..., a dovedi, a demonstra, a proba: [armata] dedese frumoase probe de
a da probă de ... curagiu.BĂLC.
a da publicităţii (sau în publicitate), a publica: cît pentru odă, ... cred ... că domnitorul va da-o
a da publicităţii publicităţii.AL.
a da (sau a face) pui de giol, (reg. ) a înşela, a escroca, a fura: cugeta să înşele pe Făt-Frumos şi să-i dea
a da pui de giol pui de giol la inel.ISP.
a da (sau a(-şi) face) raport(ul), a raporta: marele vizir a început să-şi facă raportul despre felurite
a da raport treburi.CAR.

a da rasol a da rasol, (fam. ) a face ceva de mîntuială: pe urmă se plictisesc măgarii de călăi şi dau rasol.CAMIL.P.
a se da rămas a se da rămas, (înv. ) a se da bătut: boierul, vezi, nu voia să se dea rămas.ISP.
a da rămas (din judecată) (pe cineva), (înv. ) a declara învins (pe cineva): dacă judecătorii noştri ar vra
a da rămas să mă asculte, ei ar da totdeauna rămas pe advocaţii ce vorbesc aşa de pocit.NEGR.
a da răscoală a da răscoală, a răscoli: doar vîntul nopţii-n ierburi dă răscoală.IOSIF.
a-şi da răsuflarea (de pe urmă), a-şi da obştescul sfîrşit, a muri: calul său, lîngă el, răsuflarea şi-a
a-şi da răsuflarea dat.NEGR.
a da relaţii a da relaţii, 1) a relata; 2) a informa.

a da replică a da (sau a vorbi în) (o) replică (sau replica), a replica, a riposta: Inocenţiu voi să-i dea replica.STANCU.
a da rezultat (sau rezultate), a produce efectul scontat; a da roade: schimbarea miniştrilor corupţi n-a
a da rezultat prea dat rezultate .

dar încă dar încă (sau încă-mi-te), cu atît mai mult (sau mai puţin): deal cu deal se ajunge, dar încă om cu om! CR.
a nu da rînd (cuiva), (înv. şi reg. ) a nu da răgaz, a nu îngădui, a nu permite (cuiva ceva): nu le da
a nu da rînd nicidecum rînd ca să-şi vie cît de puţin în fire.POP.
a nu-şi (putea) da rînd (la sau cu ceva), (înv. şi reg. ) a nu mai prididi; a se îmbulzi: [flăcăii şi fetele] nu-
a nu-şi da rînd şi dădeau rînd care mai de care, să-l întrebe cîte ceva.POP.
a da roată (sau roate), a da ocol; a descrie un cerc: corbii-n pribeagul lor drum dau roate prin zarea
a da roată pustie.COŞBUC.
a da (sau a face) rod (sau roadă), a rodi: pomu-n înflorire în orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, ci-n
a da rod calea de-a da roade cele mai multe mor.EM.
a da rotocol a da rotocol (sau rotocoale) (cuiva sau la ceva), a da tîrcoale (cuiva sau la ceva).
a se da ruşinos a se da ruşinos, (pop. ) a se ruşina, a se sfii: dracul de argat ... nu să dădea ruşinos deloc.POP.
a da sare a da (sau a pune) sare, a săra: pun sare; gust în vîrful lingurii.SAD.
a da satisfacţie, 1) a mulţumi, a satisface: trebuie o mînă de fier care să ştie să dea satisfacţiune
a da satisfacţie aspiraţiunilor naţionale.GHICA ; 2) a accepta o provocare la duel.
a da (cuiva) să înţeleagă (sau a înţelege, de înţeles) ceva, a face (pe cineva) să priceapă ceva: nu peste
a da să înţeleagă ceva mult, a început a-i da femeia cîte una de înţeles.POP.
a da sălaş a da sălaş (cuiva), a găzdui (pe cineva): se rugă de Amurg să-i dea sălaş pînă a doua zi.POP.
a da scări, a îndemna calul lovindu-l cu scările sau cu pintenii: Păturică dete scări calului şi înaintă în
a da scări lagăr.FIL.
a-şi da seama (sau seamă) sau (reg. ) a-şi trage (sau a-şi lua) seama, a fi conştient; a realiza: nu vreau
a-şi da seama să te descos: tu îţi dai seama dacă ai ori nu ai ceva să-mi spui.SL.
a da seamă (sau cont, socoteală, seama), 1) a (se) justifica, a răspunde de propriile fapte; a suporta
consecinţele propriilor fapte: vei da samă de-ai fost strîmb ori de-ai fost drept! VLAH. ; 2) (înv. ) a declara;
a raporta; a anunţa, a comunica, a înştiinţa: orologiul ... sună de 12 ori din limba sa de metal spre a da
a da seamă lumii ce nu-l ascultă samă că se scursese a 12-a oară a nopţii.EM.
a da seara bună a da seara bună (cuiva), v. a da bună seara (cuiva).

a da semn a da semn, (înv. ) a vesti: ş-au dat sămn că va veni D [umne]zău pre pămînt şi va lăcui cu oamenii.DOS.
a (se) da semnalul (sau (înv. ) semnal), a (se) anunţa, a (se) comanda începutul sau sfîrşitul unei acţiuni; a
a da semnalul lua iniţiativa, a da tonul: dete semnalul aplaudării ... şi toţi o aplaudară.AL.

a da (un) semn (sau semne) de viaţă, a-şi afirma prezenţa, existenţa, a se manifesta; a comunica din
a da semn de viaţă depărtare cu cineva, a transmite veşti despre sine: îţi dau semne de viaţă din capitala daco-română.CAR.
a da sfară (sau sfoară) în ţară (sau în sat, în tîrg, în mahala), 1) (înv. ) a semna- l(iz)a un pericol; 2) a
anunţa; a da de veste, a vesti: şi-l făcu să deie sfoară-n ţară că cine să se va găsi ca să lecuiască pe
a da sfară în ţară împărăteasa ... va dobîndi multe daruri.POP.
a-şi da sfîrşitul (sau obştescul sfîrşit), a deceda: şi-a dat sfîrşitul, bietul, cînd era încă în floarea
a-şi da sfîrşitul vieţii.GHICA.
a (se) da sfredel unei buţi, a (se) începe o bute (de vin) înfundată: s-a dat sfredel acelei buţi de vin în
a da sfredel unei buţi cinstea oştenilor măriei sale Nicoară.SAD.
a da (cu sau un, cu hai) sictir (cuiva) sau a lua la (sau cu) sictir (sau sictireală, sictireli, la sictirit) (pe
cineva), a înjura (pe cineva); a se răţoi (la cineva), a ocărî, a repezi (pe cineva): le-aş da cu hai sictir!
a da sictir BOGZA.
a-şi da silinţă sau a-şi da (sau a-şi pune) (toată) silinţa (sau toate silinţele) sau (înv. ) a avea (sau a face,
a pune) (mare sau multă) silinţă, a se sili, a se strădui: ca să nu-şi deaprea mult silinţă, te fă că crezi
a-şi da silinţă orice el o să-ţi zică.EM.
a da sîn a da sîn, a alăpta copilul.
a da sînge a da sînge, a dona sînge.
a da strigăt a da strigăt(ul), a striga: sufletul cinstit d-abia a dat strigătul de indignare.CAR.
a da şapte boi şi şapte vaci a da şapte boi şi şapte vaci, a da (foarte) mult.
a da şi cămaşa (sau haina) (de pe el), 1) a dărui pînă şi ultimul lucru care-i aparţine; a fi filotim: aşa om
mai rar! pîinea lui Dumnezeu, nu alta! era în stare să dea, la o adică şi cămaşa de pe el.SAD .; 2) a face
a da şi cămaşa orice sacrificiu pentru a obţine ceva.
a-i da şi pe gură şi pe nas a-i da şi pe gură şi pe nas (cuiva), a-i da mai mult decît îi trebuie (cuiva), a îmbuiba (pe cineva).
a da şperţ a da (sau a lua, a primi) şperţ, a da (sau a lua, a primi) mită, şpagă.
a da şpranga a da şpranga, (reg. ) a risipi fără chibzuială.
a da şpriţ a da şpriţ, a şpriţui.
a da tact sau a ţine tactul, 1) a bate tactul unei melodii: (fig. ) albele giulgiuri bătute de vînturi dau tact
tînguioaselor cînturi. COŞBUC ; 2) a marca, prin mişcări regulate (făcute cu mîna, cu piciorul sau cu o
a da tact baghetă), accentele unui text (scandat sau cîntat).
a da tagă (sau taga) sau a avea (sau a prinde, a-i fi) tagă (de ...), (înv. ) a tăgădui, a nega; a contesta: de
a da tagă giudeţul tău nu ..., mi-i tagă.DOS.
a dat de fund a dat de fund, (pop. ) i s-a înfundat.
a da teşchereaua a da teşchereaua (cuiva), (reg. ) a alunga, a expedia (pe cineva); a da paşaportul (cuiva).
dat fiind că ... dat fiind că ..., deoarece, pentru că, întrucît.

a da timp de gîndire a da (un) timp (sau răgaz) de gîndire (cuiva), a lăsa (cuiva) timpul necesar pentru luarea unei hotărîri.
a da (sau a face) tîrcoale (sau un tîrcol), 1) a se învîrti împrejurul (sau în preajma) cuiva sau a ceva; a da
roată; a da o raită: da tîrcoale prin toate colţurile, privind frumuseţile pămîntului.POP. ; 2) a umbla, a se
învîrti în preajma unei femei, pentru a-i cîştiga simpatia; a face curte: juca bine şi da tîrcoale fetelor cu
a da tîrcoale zestre mare.VLAH.
a dat Nan de găvan a dat Nan de găvan, (pop .) a păţit-o, a încurcat-o.
a da toate pe una a da toate pe una, a face orice pentru o dobîndi ceva.
a-şi da ton, a-şi da aere: dîndu-şi ton de mari capitalişti, ruinează societatea prin falimente
a-şi da ton frauduloase.FIL.
a da tonul, 1) a indica notele de început ale unei compoziţii muzicale: (fig. ) acum, ah, negrele ape cui îi
dau tonul? BLAGA ; 2) a fi iniţiatorul unei acţiuni, al unui anumit fel de a gîndi, al unei mode: la Neamţ,
a da tonul tonul îl dă corpul didactic.IBR.
a da totul din el, 1) a vomita; 2) a spune tot ce ştie, a mărturisi, a recunoaşte: l-au bumbăcit pînă a dat
a da totul din el totul din el, chiar şi ce nu făcuse ; 3) a depune toate eforturile, a nu precupeţi nimic.
a dat prea mult de pomană a dat prea mult de pomană, (reg. ) îi tremură mîinile de zgîrcit ce e.
a-i da (cuiva) trecătoare, (înv. ) a lăsa să treacă: multă vreme au pierdut pănă a trece Dunărea, căci
a-i da trecătoare gotthii siliia să nu-i dea trecătoare.CANT.
a-şi da (toată) truda, a depune toată silinţa, strădania, a se strădui: toate chipurile şi toate trudile ţi le-ai
a-şi da truda dat, numai ca să mă vezi norocit şi însămnat între moldoveni. KOG.
a-i da tuleiele a-i da (sau a-i ieşi) tuleiele (sau tăunii) (cuiva), a începe să-i crească firele din barbă (cuiva).
a (se) da (de-a) tumba (sau tumba peste cap), a se rostogoli (sau a face pe cineva să se rostogolească),
a da tumba dîndu-se peste cap: îi înfige cuţitul drept în ochi şi îl dă tumba peste cap.ISP.

a da tuturor răilor (pe cineva), 1) a ocărî, a blestema (pe cineva): părăsi locul hătmăniei blasfemînd şi
dînd tuturor răilor pe toţi amploiaţii ţării.FIL. ; 2) a părăsi, a abandona (pe cineva): hoţul, dacă văzu că nu
a da tuturor răilor este nimic în crîng, dete tuturor răilor şi iepure şi tot şi se întoarse să se odihnească.ISP.
a da ţanc la pepene a da ţanc la pepene, (reg. ) a tăia o bucăţică dintr-un pepene pentru degustare.
a da ţăncuşa a da ţăncuşa, (reg. ) a arunca zarurile.
a da ţăncuş la ... a da ţăncuş la ..., (reg. ) a face o gaură în ...
a da ţîţă a da ţîţă, a alăpta: ciutele ţîţă mi-au dat, ... şi pe mine m-au scăldat.POP.
a da ţuţu a da ţuţu (pe cineva), (reg. ) a legăna, a da huţa (pe cineva).
a da uitării a da uitării, a uita: ah, în deşert, nici nu pot ca să te dau uitării.EM.
a-i da (sau a-şi lua) un aer de ... (cuiva), a face (pe cineva) să lase impresia de ..., să semene cu ...: un
a-i da un aer de ... dezgust înfricoşat de apă se zugrăveşte în ochii lui şi îi dă un aer de om turbat.AL.
a da un avertisment a da un avertisment (cuiva), a avertiza (pe cineva).
a da un cal la praştie a da un cal la praştie, a dresa un cal ţinîndu-l legat cu o funie şi făcîndu-l să alerge în cerc.
a da un chiot a da un chiot, a chiui.
a da un concert a da un concert, a susţine un concert, a concerta.
a-i da un cuţit (ascuţit) (sau cuţite, un fier ars, un fier roşu) prin inimă (cuiva), a simţi (sau a-i pricinui
cuiva) o durere, o mare supărare; a fi cuprins (sau a provoca cuiva o stare) de frică, de spaimă: atît îi trebui
a-i da un cuţit prin inimă unchiaşului să auză, ca să-i dea un cuţit ascuţit prin inimă.ISP.
a da un exemplu (sau o pildă), a exemplifica: ariciul dă o pildă lui Dumnezeu şi-l învaţă ce să facă cu
a da un exemplu pămîntul.POP.
a da un ghiont a da un ghiont (sau ghionţi) (cuiva), a ghionti (pe cineva).
a da un ordin a da un ordin, a ordona.
a da (sau a trage) un perdaf (cuiva), a mustra cu asprime, a săpuni (pe cineva): are să ne tragă un perdaf
a da un perdaf ca acela.CEZAR.P.
a da un ropot a da un ropot, a da, a trage o fugă: [lupii] dădeau cîte un ropot în jurul fîntînei. CONTEMP.
a da un sfat a da un sfat (sau sfaturi) (cuiva), a sfătui (pe cineva): dragul mamii, am să-ţi dau un sfat. POP.
a da (sau a primi) un telefon, a transmite (sau a primi) un mesaj prin telefon: nu uita, dă-mi un telefon, şi
a da un telefon trimite-mi băiatul. CEZAR.P.
a-i da (sau a-i trage) un toc (sau un top) de bătaie (cuiva), (reg. ) a-i da (sau a-i trage) o bătaie straşnică,
a-i da un toc de bătaie o mamă de bătaie (cuiva).
a da (sau a lăsa, a izbi, a trînti etc.) uşa (sau poarta, fereastra) de perete, a deschide larg uşa (sau
a da uşa de perete poarta, fereastra), lăsînd-o să lovească peretele: Rada izbeşte uşa de perete.VLAH.
(doar) nu dau (sau vin) turcii sau (ce) au năvălit turcii?, ai răbdare!, nu-i nici o grabă!: ce dracu, au
nu dau turcii năvălit turcii, sau eşti nebun? PREDA.
a da valma a da valma, a se năpusti, a da buzna: cîţiva flăcăi ... dau valma prin fete.DELAVR.

a da viaţă a da viaţă, a însufleţi; a învia: Dumnezeu suflă de trei ori peste chipul făcut de diavol şi-i dete viaţă.POP.
a da (sau a arunca) vina (pe cineva sau asupra cuiva), a trece răspunderea în seama cuiva; a învinovăţi (pe
a da vina nedrept) (pe cineva).
a da vitele la iarbă a da vitele la iarbă, a da vitele la păscut.
a(-i) da voie (cuiva), a îngădui, a permite (cuiva ceva); a aproba, a autoriza: Dumnezeu s-a supărat pe el şi
a da voie i-a dat voie să mai cîrpojească şi domnia-sa.POP.
a da zi după zi a da zi după zi, a amîna, a tergiversa.
a da zor a da zor, a (se) grăbi, a (se) zori: mereu îmi dă zor să mă-nscriu şi eu numaidecît. CAR.
a-i da zor cu ... a-i da zor cu ..., a nu mai conteni cu ...: el îi dă zor cu scrisul.VLAH.
dă-i pace!, 1) lasă-l în voia lui!, lasă-l în plata Domnului!: dă-le pace tuturora şi tu zi că eşti la
dă-i pace! moară.PANN ; 2) asta e!
dă-mi, Doamne, mintea (sau gîndul) românului cea (sau cel) de pe urmă!, luminează-mă, Doamne,
dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă!înainte de a greşi!
a dărui cuiva ţinutul Cîinenilor şi satul Corbenilor
a dărui cuiva ţinutul Cîinenilor şi satul Corbenilor, a omorî, a ucide (pe cineva).
de abanos de abanos, foarte negru: păr de abanos .
de-a berbeleacul (sau berbeleaca), de-a rostogolul, de-a dura: a turtit-o şi a început s-o întindă ca pe o
de-a berbeleacul cocă, fugind de la un capăt la altul şi dîndu-se de-a berbeleacul.POP.
de-abia stă de-abia stă, 1) e foarte grăbit; 2) numai că nu cade de oboseală, de somn.
de-a binelea de-a binelea, de tot: moţăi cîteva clipe, apoi adormi de-a binelea.
de-a buşilea de-a buşilea, tîrîndu-se pe brînci.
de-a capul, 1) de la începutul rîndului, (cu) alineat nou; 2) din nou, de la început: ia mai spune încă o dată
de-a capul povestea, de-a capul.POP.
de-a căţeaua, (pop. ) pe-o ureche, pe-o parte: moşneagul ... stătea mai departe, cu cuşma de-a-căţeaua,
de-a căţeaua luînd pe babă în taraboanţă.ISP.
de aceea de aceea, din această cauză.
de-a coasta sau din (sau (înv. ) den) coaste, 1) pieziş, oblic, într-o rînă: uşa sicriului o vei face den
de-a coasta coaste.BIBLIA ; 2) din lateral, din părţi: [oastea] lovită-i de pieire şi din faţă şi din coaste.EM.
de acord! de acord!, bine, mă învoiesc!
de-a crucişul de-a crucişul, (înv. ) pieziş, oblic: [Nilul] drept de-a crucişul spre apus ... izbucneşte. CANT.
de actualitate de actualitate, care se petrece (sau interesează) în clipa de faţă.
de-a curmeziş(ul), transversal, de-a latul, în diagonală: părintele Manea făcuse ... nu tocmai plăcuta
de-a curmeziş călătorie de-a curmezişul Mesopotamiei.SL.
de-a doua oară de-a doua oară, (reg. ) de-al doilea: nici o poamă nu-i amară ca omu de-a doua oară.POP.

de-a dreptul de-a dreptul, fără ocolişuri, direct, în faţă: am să răspund de-a dreptul, scurt, precum mă taie capul.CAR.
de-a (sau din) fir a (sau pînă-n) păr (sau aţă), cu de-amănuntul, cu minuţiozitate, cu acribie: s-a dus la
de-a fir a păr Maica Domnului, spunîndu-i tot, din fir pînă-n aţă.POP.
de-a frumuşelul de-a frumuşelul, cu de-amănuntul.
de-a gata (pe) de-a gata, fără osteneală, pe nemuncite: de-a gata toate-i vin.VLAH.
de-a handramandra de-a handramandra, fără rost.
de aici (sau de astăzi, de acum, de mîine, de atunci) încolo (sau înainte), începînd de acum (sau de astăzi,
de mîine, de atunci), după aceea, mai departe, în viitor: pot să-ntîmpin patrioţii ce-au venit de-atunci
de aici încolo încolo? EM.
de-a întoarsele de-a întoarsele, pe dos: este dar o eroare contra logicei a apuca lucrul de-a-ntoarsele.MAIOR.
de ajuns de ajuns, destul, suficient.
de ajuns şi de rămas de ajuns şi de rămas, din plin, cu prisosinţă: ţi-au spus aceia de ajuns şi de rămas.GALA.
de-a latul de-a latul, în curmeziş.
de alături de alături, din vecini, învecinat.
de-al dracului de-al dracului, din răutate; din capriciu.
de-ale gurii de-ale gurii, de mîncare, alimente, hrană.
de-a lungul de-a lungul sau în lung(ul), în lungime, în sensul lungimii: zece metri în lung.
de-a mărunta (cu) de-a mărunta, cu de-amănuntul.
de-a mîna de-a mîna, (reg. ) în lanţ; necurmat.
de-a mînă, (înv. ) 1) apropiat, intim: îl socotea de-a mînă, iar boierie nu-i da.COSTIN ; 2) (despre lupte)
de-a mînă corp la corp: rămaseră lucrul di să băte de-a mînă.NEC.
de ani şi ani de ani şi ani, de multă vreme, de demult.
de-a-n şiru de-a-n (sau d-a) şiru, (reg. ) 1) necontenit, neîntrerupt; 2) minuţios, amănunţit.
de-a poanca de-a poanca, (reg. ) la întîmplare, fără o ţintă precisă.
de-a prostul de-a prostul, v. a proasta.
de-a pururi, în veci, pentru totdeauna: ele vor întrece de-a pururi pe autori ce-au spus aceste lucruri de
de-a pururi zeci de mii de ori.EM.
de-a putere(a) fi, (reg. ) cum s-ar spune, cum s-ar zice, cu drept cuvînt, într-adevăr, de fapt, doar: du-te, nu
de-a putere fi ţi-i oprită calea; de-a puterea hi, acum eşti de casa noastră.CR.
de-a rătăcita de-a rătăcita, (reg. ) hai-hui, razna.
de-a rînd cu ..., (reg. ) alături de ..., lîngă ...: de-a rînd cu casele ispravnicului se înălţa conacul
de-a rînd cu ... vornicului.
(pe) (tot) de-a rîndul sau (pe) de-a(-n) rînd sau de-a rînda, 1) (reg. ) de la un capăt la altul, peste tot,
de-a rîndul pretutindeni: vezi, de-atunci eu alergai lumile de-a rîndul! COŞBUC ; 2) la rînd.
de-a rostogolul sau (înv. şi pop. ) de-a rostogol, de-a dura, de-a berbeleacul, de-a tumba: pietre mărunte
de-a rostogolul ... curgeau de-a rostogolul la vale.HOGAŞ.
de-a săniuşul de-a săniuşul, alunecînd (pe gheaţă): uţa ... a ... a ... bine-i de dat de-a săniuşul.AL.
de-a surda de-a surda, în van, zadarnic.
de-a şirul de-a şirul, (înv. ) în coloană: mergea 100 de voinici de-a şirul, cîte doi.DOS.
de-a şuiu de-a şuiu, (reg. ) ghemuit, pe vine.
de-a tărtăcuţa de-a tărtăcuţa, de-a rostogolul: o dădu de-a tărtăcuţa.ARGHEZI.

de-a tăvalul de-a tăvalul, (reg. ) de-a rostogolul: cînd cînele se dă de-a tăvalu pe omăt, are să se moaie vremea.POP.
de-a tăvălişul de-a tăvălişul, de-a rostogolul, de-a tăvălugul.
de-a tăvălugul, de-a rostogolul: pontifii închină lui Antoniu un lat şi larg covor şi-l dau de-a tăvălucul în
de-a tăvălugul faţă-i, la picioare.AL.
de-a tîrîişul, tîrîndu-se pe jos: de sus se prăvăleau de-a tîrîişul pînă în şanţ copii bălani cu ochi
de-a tîrîişul lucitori.SAD.
de-a tîrîta de-a tîrî(i)ta, tîrîş.

de atîta vreme de atîta (amar de sau veac de) vreme, de (foarte) mult timp: nu ne-am mai văzut de atîta amar de vreme.
de atîtea ori de atîtea ori, de (foarte) multe ori: te ridicam de subţiori de-atîtea ori.EM.
de-a trăvala de-a trăvala, (reg. ) de-a rostogolul.

de atunci încoace de atunci încoace, de atunci pînă în prezent: de atuncea încoaci s-au tot tras din neam în neam.URIC.
de-a ţampura de-a ţampura, (reg. ) de-a berbeleacul.
de-a valma, 1) împreună, laolaltă: călării de-a valoma cu inicerii ... au dat năvală. COSTIN ; 2) claie peste
grămadă; în neorînduială, în dezordine: adunaţi ... d-a valma şi cu zgomot pe piaţa mare.OD. ; 3) (jur. ;
de-a valma înv. ) în comun, în devălmăşie, în indiviziune: lucrau pămîntul de-avalma.
de-a vălătucul, de-a rostogolul; în mare grabă, foarte repede: cad mereu, cad de-a vălătucul, fără a mă
de-a vălătucul putea opri.AL.
de azi pe mîine de azi pe mîine, de pe o zi pe alta: nu lăsa treaba de azi pe mîine!
de baştină de baştină, autohton, din acel loc, neaoş.
de bază de bază, fundamental, esenţial.
de bine, de rău de bine, de rău, mai mult sau mai puţin.
de bine ce ... de bine ce ..., (fam. ) abia; cu toate că.
a deborda de sănătate a deborda (sau a plesni) de sănătate, a fi sănătos tun.
de brac de brac, (reg. ) netrebnic; prost: cal de brac.
de brazdă de (sau din) brazdă, (despre vite înjugate) din dreapta.
de bronz de bronz, (fig. ) neclintit, ferm: inimă debronz ; caracter de bronz.
de bun augur de bun augur, favorabil, prielnic.
de bună credinţă de bună credinţă, cinstit, onest; de încredere.
de (sau (reg. ) cu) bună seamă, cu adevărat; cu certitudine; desigur, negreşit: de bunăseamă cel mai drag a
de bună seamă fost ales.COŞBUC.
de bună trebuinţă de bună trebuinţă, (reg. ) de mare folos: noi îţi vom fi de bună trebuinţă.POP.
de bunăvoie, nesilit de nimeni: a adunat tot norodul şi le-a spus că cineva trebuie de bunăvoie să se
de bunăvoie arunce în mare.POP.
de buzunar, 1) care se poartă în buzunar: ceas de buzunar ; 2) (p.ext. ) de mici dimensiuni: dicţionar de
de buzunar buzunar.
de cap de cap, (înv. ) capital, fundamental: greşala ce va face iaste de cap.PRAV.MOLD.
de capul meu (tău, lui etc.), după cum mă (te, îl etc.) taie capul: s-a bizuit a merge de capul lui înainte,
de capul meu fără socoteală.CAR.
de(-a) călare(a) sau de-a-n-călare(le), de pe cal, din fuga calului; (fig. ) fără odihnă, fără linişte: din Hotin
de călare şi pîn’ la mare vin muscalii de-a călare.EM.
de căpătat de căpătat, 1) obţinut prin cerşit; 2) primit în dar.

de căpetenie de căpetenie, de frunte, principal, capital, esenţial: slujba lui de căpetenie era să ducă vitele la apă.ISP.
de cătră ... de cătră ..., (înv. ) cu privire la ..., în privinţa ...: domnul ... leage ne-au pus de cătră păcate.DOS.
de ce de ce, pentru că ..., din cauză că ...: m-a blestemat măicuţa, de ce i-am călcat vorba. POP.
de ce, de ne ce de ce, de ne ce, de aia: de ce, de ne ce... uite, pentru că nu vreau eu! CAR.
de ce ..., de ce ... (sau de aceea ...), cu cît ..., cu atît ...: de ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se
de ce ..., de ce ... tulburau minţile.CR.
de ce? sau pentru ce? sau la ce bun? sau (înv. ) d(e)rept ce?, din ce cauză?; în ce scop?, cum de ...?:
spune, mîndră, şi-mi ghiceşte: codru de ce-ngălbineşte, voinic de ce-mbătrîneşte? POP.; pentru ce m-ai
de ce? îndemnat să mă lupt cu el? CR .
de ... ce e (sînt, eşti etc.), atît e (sînt, eşti etc.) de ..., aşa e (sînt, eşti etc.) de ...: de rele ce sînt, nu pot să
de ... ce e trăiască la un loc. ISP.
de ce merge (sau trece) sau pe (sau (înv. ) de) zi (sau an) ce merge (sau trece), pe măsură ce trece timpul;
de ce merge tot mai mult: ea din ce în ce mai dragă ţi-ar cădea pe zi ce merge.EM.
de ce nu? de ce nu?, da, desigur: - mergi şi tu cu noi? - de ce nu?
de ce treabă? de ce treabă?, (reg. ) de ce?, din ce cauză?, pentru ce?: da de ce treabă să hărgăţesc eu ...? POP.

de chip de chip, (înv. ) chipeş, arătos, impunător, distins: o fămeie de chip, însă săracă de îmbrăcăminte.BARAC.
de chiteală, (înv. ) falsificat, măsluit: cu carte de chiteală şi fără dreptate, de multe ori s-au întins
de chiteală călugării.URIC.

de (sau în) cinste, (înv. ) 1) cinstit, onest, vrednic de încredere: un bătrîn de treabă şi foarte de
cinste.PANN ; 2) cast, feciorelnic; credincios (în căsnicie), legitim: vădu [v]ă curată şi de cinste.PRAV. ; 3)
cu trecere, de vază: şi fiind Dragoş mai de cinste între alţi nemeşi, domni şi căpitani, l-au rădicat cu toţii
să le fie domn.LET. ; 4) de onoare, de mare importanţă: scaun de cinste.DOS. ; 5) pe gratis, de pomană:
de cinste cine bea în cinste ori în dator, se îmbată de două ori.PANN.
de circumstanţă, 1) de ocazie, ocazional: consideraţiile pripite ale unui naţionalism de
de circumstanţă circonstanţă.GOGA ; 2) de formă, formal: a luatcuvîntul numai aşa, de circumstanţă.
de cînd de (pe) cînd, din momentul în care ..., din vremea cînd ...: e mult de cînd te-aştept! AL.
de (sau pe) cînd cu ..., în (sau pe, din) vremea: pe cînd cu dascălii greci, ziua copiilor începea cu răsăritul
de cînd cu ... soarelui.GHICA.
de cînd cu jidovii şi cu tătarii de cînd cu jidovii şi cu tătarii, (pop. ) din vechime, cu mult timp în urmă.
de cînd cu moş Adam de cînd cu moş Adam, din timpuri imemoriale; din moşi strămoşi.
de cînd e lumea, din totdeauna: de cînd e lumea, [Soarele] caută să se însoare, fără ca să poată
de cînd e lumea izbuti.POP.
de cînd e (lumea şi) pămîntul sau cît e lumea şi pămîntul, 1) (din) totdeauna; 2) (în construcţii negative)
de cînd e pămîntul niciodată: cît îi lumea şi pomîntu, după horn nu bate vîntul. POP.
de cînd era mama fată de cînd era mama (sau bunica) fată(mare), (fam. ) de foarte multă vreme.

de cînd mama (sau maica, maică-mea, maică-ta, mă-ta, maică-sa, mă-sa) m-a (te-a, l-a etc.) făcut sau
de cînd m-a (te-a, l-a etc.) făcut mama (sau maica, maică-mea, maică-ta, mă-ta, maică-sa, mă-sa), de
de cînd mama m-a făcut cînd sînt (eşti, este etc.) pe lume; din totdeauna: parcă era de-acolo de cînd l-a făcut mă-sa.CR.
de cînd muscalii cu coadă de cînd muscalii (sau nemţii) cu coadă, (pop. ) de demult.
de (sau pe) cînd se potcovea puricele (la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier), (pop. ; formulă
introductivă la basme) (de) demult; niciodată: a fost odată ca niciodată ... de cînd se potcovea puricele la
de cînd se potcovea puricele un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier.ISP.
de cînd se scria musca pe perete de cînd se scria musca pe perete, de demult, niciodată.

de cînd sînt de cînd sînt, de cînd trăiesc, dintotdeauna; niciodată: n-am sărit peste garduri niciodată, de cînd sînt.CR.
de cînd tata moşu de cînd tata moşu, (reg. ) de foarte multă vreme, de cînd era bunica fată.
de cîntecul cucului de cîntecul cucului, în zadar, degeaba, de florile mărului, de frunza frăsinelului.
de (sau pre) cît ..., de (sau pre, cu) atît(a) ..., cu cît ... cu atît ...: de cît mai mult îl munceaşte, de atîta mai
de cît ... mult să-ntăriia ceialalţ [i] creştini.DOS.
de cîte ori ..., de atîtea ori, de fiecare dată, ori de cîte ori; în multe rînduri, adesea: de cîte ori da, de atîtea
de cîte ori ..., de atîtea ori ori cădea.ISP.
de cîteva ori de cîteva ori, de mai (dar nu de foarte) multe ori: îi mai sărută de cîteva ori pe amîndoi.CR.
de clacă de clacă, fără folos, degeaba: da din tunuri [arnăuţii], cîteodată, ... dar de clacă, în zadar.BELDIMAN.
de (mare sau prima) clasă sau (de) clasa întîi, de cea mai bună calitate, foarte bun: şi-a făcut nişte haine
de clasă clasa-ntîi.
a-şi declina competenţa a-şi declina competenţa, a declara că nu are dreptul, pregătirea pentru a face ceva.
a-şi declina răspunderea a-şi declina răspunderea, a se spăla pe mîini de (orice) răspundere.
de cocon, (înv. ) de copil, din copilărie: „cîţi ani sînt, de cînd aceasta fu lui?“; el zise „de
de cocon cocon“.CORESI.
de colo (pînă) colo sau de colea (pînă) colea, 1) dintr-un loc într-altul, încoace şi încolo; de la un capăt la
altul, în sus şi în jos; 2) fără nici un rost: un roi de albine se învîrtea în zbor deasupra capului său şi
umblau bezmetice de colo pînă colo.CR. ; 3) dintr-una, dintr-alta: ba din una, ba din alta, şi de cole pînă
de colo colo colea, şi-au plăcut unul altuia.CR.
de comandă, 1) executat în urma unei comenzi, potrivit exigenţelor clientului: şi-a făcut un costum de
comandă ; 2) (fig. ) de porunceală, de nevoie, fără tragere de inimă; prefăcut, simulat: literatură de
de comandă comandă.
de comă de comă, (arg. ) extraordinar, nemaipomenit: a fost un bairam de comă.
de complezenţă de complezenţă, de formă, din amabilitate.
de comun de comun, (înv. ) comun: eşti ... a veacului cunună, tuturora de comun.PANN.
de comun acord de comun acord, cu acordul tuturor părţilor.
de conivenţă cu ... de conivenţă cu ..., în complicitate cu ...
de copil de (mic) copil, din (fragedă) copilărie: dragi am fost de mici copii.POP.
de credinţă, (înv. ) vrednic de a fi de crezut, demn de încredere; credincios: o sută de siimeni cu doi
de credinţă bulucbaşi mai de credinţă. LET.
de cu frică de cu frică, (înv. ) cu frică: eu de cu frică şi cu bucurie mă minunez.DOS.
de cu înnoptatele de cu înnoptatele, îndată ce s-a înnoptat.
de cum, 1) decît: mi-ar părea nici mai mari nici mai mici de cum îmi par azi.EM. ; 2) de îndată ce: de cum
de cum a dat în fapt de zori, veneau cu fete şi feciori.COŞBUC.
decum, (pop .) cu atît mai puţin, darămite, necum: a ajuns împărăteasă mîndră, de nu era alta aşa ca ea,
decum nici între zîne, decum între oameni.POP.
decum aşa! decum aşa!, vorbă să fie!, într-adevăr? ce spui?
de cu noapte de cu noapte(a), foarte devreme, dis-de-dimineaţă.
de curea de curea, făcut din curea: ciurul ... avînd o cheiţă de curea, ca să-l poată acăţa în cuiu ... POP.
de curînd sau (înv. ) de curîndă vreme, cu puţin timp înainte, de puţin timp, nu demult, recent, abia:
de curînd demoazela Agapiţa, de curînd ieşită din pensionat, are zestre de o mie [de] galbeni.NEGR.
de curte de curte, 1) (despre oameni) curtean; 2) (despre animale şi păsări) domestic.
de cu seara sau de cu seară, (încă) din (sau în) timpul serii, (încă) de aseară; seara(devreme); din (sau în)
de cu seara prima parte a nopţii, (pînă în miezul nopţii).
de cu tinereţe, de tînăr, din tinereţe: un negustor ... îşi luase şi-un nepot, ca să-l înveţe negoţul de cu
de cu tinereţe tinereţe.ARGHEZI.
de cu toamnă sau (înv. ) de toamnă, din toamnă, fiind încă toamnă: tîmplatu-s-au după această pieire a
leşilor în Moldova la anul, şi mai mare pieire în Ţara leşească, ciuma, în şese luni de cu
de cu toamnă toamnă.URECHE.
de cuvînt, 1) îndată, numaidecît, pe loc: iar Ipate, de cuvînt, se prinde în joc lîngă o fată.CR. ; 2) de
de cuvînt încredere, parolist: e om de cuvînt şi, dacă i-a promis, să fie sigur că n-a uitat.REBR.
de cu ziuă de cu ziuă sau de cu ziua, dis-de-dimineaţă, în zori: de cu ziua mătur casa.POP.
de cu zorile de cu zorile, dis-de-dimineaţă: Dumnezeu, de cu zorile luase sub cîrma sa carul Soarelui.POP.
de dimineaţa (sau dimineaţă) pînă seara (sau pînă în seară), din zori în noapte; toată ziua: mă aflam la
de dimineaţa pînă seara Florenţa, alergînd în toate zilele, de dimineaţă pîn-în seară.AL.
a se dedulci ca calul la tărîţe, (reg. ) a se deprinde cu binele, a se complăcea într-o situaţie avantajoasă:
a se dedulci ca calul la tărîţe hoţii ... veniră iarăşi fiindcă se dedulciseră ca calul la tărîţe.ISP.
de efect de efect, atractiv; impresionant.
de estradă de estradă, (despre muzică, spectacoleetc.) distractiv şi variat.
de exemplu de exemplu, de pildă, bunăoară.
de faţadă de faţadă, de formă, formal.

de fel(ul meu, tău etc.), 1) de la natură, din fire: de felul lor este să se găsească în mare.DRĂGHICI ; 2) de
de fel neam, de origine, de loc: [era] de fel din Botoşani.CAR. ;3) demeserie, de profesie: de felul lui era cojocar .
de fier de fier, tare neînduplecat, sever: inimă de fier ; braţ de fier .
de flanc de flanc, într-o parte.
de florile mărului sau de flori de măr (sau de cuc), degeaba, în zadar, de pomană: nu-l duceam noi la
de florile mărului spînzurătoare, numai aşa de flori de cuc! CR.
de foc (plin) de foc, focos, înfocat, aprins: tu, cu viers duios de foc.EM.

de folos de (vreun sau nici un) folos, (ne)folositor, (in)util: ia-mă şi pe mine cu d-ta că ţi-oi fi de mare folos.EM.
de formă de formă, de ochii lumii: pe la şcoală mai dam noi aşa cîteodată, de formă.CR.
de frunte, de calitate superioară; însemnat, renumit, ales, nobil: nu numai oameni proşti, ci şi oameni de
de frunte frunte.NEC.
de frupt de frupt, de dulce: a trecut miezul nopţii, acum putem să mîncăm de frupt.VLAH.
de gală de gală, de sărbătoare, festiv: în faeton de gală Cezarul trece.EM.
degete boante degete boante, degete scurte şi groase.
de haimana de haimana, fără căpătîi, fără stăpîn: are să rămîie căruţa asta de haimana.CR.
de haram, 1) la voia întîmplării, fără stăpîn; 2) degeaba, de pomană: vrei să-ţi mănînc banii de haram?
de haram AL. ; 3) pe nedrept: răzăşia mea care mi-ai mîncat-o de haram cu cărţi mincinoase.AL.
de hatîrul ... de hatîrul ..., mulţumită ..., graţie ...: s-a făcut vornic de hatîrul unei plăcinte.AL.
de ici, (de) colea, de aici în altă parte, de aici şi din altă parte, dintr-una într-alta: prind cocoşii a cînta şi de
de ici, colea ici şi de colea. POP.
de ici, de colo de ici, de colo, dintr-una, dintr-alta.
de ieri, de alaltăieri de ieri, de alaltăieri, de dată recentă: nu-s harabagiu de ieri, de alaltăieri.CR.
de ieri (ca) de ieri, de curînd.
de-i merge (sau să-i meargă) colbul (sau fulgii, peticele, untul), zdravăn, tare, violent: o lovi o dată cu
de-i merge colbul miţele de-i merse fulgii.ISP.
deinte (mai) deinte, (înv. ) dinainte: mai deinte H [risto]s i-au spus că va fi în iscuşenie grea.DOS.
de-i sar (sau crapă, pocnesc, trosnesc) măselele sau de-şi culege măselele (de pe jos), foarte tare, foarte
de-i sar măselele mult.
de ispravă de ispravă, vrednic, remarcabil: om de ispravă.
de izbelişte, 1) părăsit de toţi, lăsat la voia întîmplării: satul a rămas de izbelişte ; 2) fără stăpîn: să rămîie
de izbelişte căruţa asta de haimana şi iepuşoarele de izbelişte.CR.
de iznoavă, (înv. ) din nou, încă o dată; de la capăt: cînd a ajuns acasă, şi-a făcut de iznoavă
de iznoavă socoteala.VLAH.
de împrumut, 1) luat cu împrumut, împrumutat: un strai unguresc larg, încît pare că e de
de împrumut împrumut.NEGR. ; 2) (fig. ) imitat, copiat de la alţii: cultură de împrumut.IORGA.
de înaltă şcoală, care dă dovadă de o pregătire excelentă, de o măiestrie desăvîrşită:dresorul de cai,
de înaltă şcoală călăreaţa de înaltă şcoală, baletistele şi clovnul August.ARGHEZI.
de îndată de îndată, îndată, imediat: boierii se supun şi de îndată încep în Iaşi a s-aduna.OD.
de jăratic de jăratic, arzător: mamă, sînt silită eu să-i tot văd în vis mereu ochii de jăratic? COŞBUC.
de joi pînă mai apoi de joi pînă mai (de)apoi, la nesfîrşit, mereu.
de jos de jos, din mulţime, din mase, din popor: era om de jos, fără pretenţii.SAD.
de jug de jug, (despre vite) apt pentru a fi înjugat: doi boi de jug.
a dejuga la moară rea a dejuga la moară rea, a o nimeri prost.
de jur împrejur de jur împrejur, în toate părţile, din toate părţile.
de la cap la coadă de la cap la coadă, de la început pînă la sfîrşit; integral, în totalitate.
de la caz la caz sau (reg. ) din caz în caz, după împrejurări: ministeriul Taaffe era maestru a-şi face
de la caz la caz majoritate din caz în caz. SBIERA.
de la coarnele plugului de la coarnele plugului, de la ţară.
de la distanţă de la distanţă, de departe.
de la (bun) început sau dintru început, 1) de la capăt; 2) din capul locului: părerile atît de riscante
de la început cuprinse-n aceste scrisori ... declar dintru început că eu nu le pot împărtăşi.CAR.
de la mare pînă la mare de la mare pînă la mare, (înv. ) pe întreg pămîntul.
de la margini pînă la margini, (înv. ) de la un capăt la altul: de la margini pînă la margini au străbătut
de la margini pînă la margini vestirea ta.MINEIUL.
de la mînă pînă la gură, în scurt timp, foarte repede: prostul uită, din natură, de la mînă pîn-la
de la mînă pînă la gură gură.PANN.
de la naşterea lui Hristos de la (sau după) naşterea lui Hristos, în (sau din) era noastră, al erei noastre.
de la ochi sau (verde) în ochi, cu îndrăzneală, în faţă; fără menajamente: spune-mi verde-n ochi, ca să ştiu
de la ochi ce leac trebuie să-ţi fac.CR.
de la olaltă de la olaltă, laolaltă, împreună: eu cu sergentul ... sărim de la olaltă.AL.
de la o vreme (sau de cîtva timp) (încoace), în ultima vreme, de curînd: de cîtva timp încoace îţi stau
de la o vreme gogoaşele in gît.AL.
de la o zi la alta, 1) zilnic; 2) văzînd cu ochii, foarte repede: şi creştea feciorul moşneagului de la o zi la
de la o zi la alta alta.POP.
de la pămînt de la pămînt, de jos: se ridică alene de la pămînt.
de largă respiraţie de largă (sau scurtă) respiraţie, de mare (sau mică) întindere.
de la roate de la roate, (reg. ) foarte tare, straşnic: tu m-ai fermecat de la roate.AL.

de la un timp sau (reg. ) de la un timp (sau rînd) de vreme sau dintr-un timp, de la o vreme: dintr-un
de la un timp timp şi vîntul tace; satul doarme ca-n mormînt.COŞBUC ; de la un rînd de vreme, nu-ţi cam prieşte.POP.
de la vlădică pînă la opincă, toţi, dintoate straturile societăţii: toţi au să ieie parte la sarcini, de la vlădică
de la vlădică pînă la opincă pînă la opincă.CR.
de leac de leac, care vindecă, vindecător: ierburi de leac .
de leac (nici) de leac, deloc: nu se găseau potcoave nici de leac.
de lux, 1) care nu e de primă necesitate; excesiv de elegant; somptuos: hotel de lux ; 2) de calitate
de lux superioară: ediţie de lux ; 3) cu mărfuri de calitate superioară: magazin de lux.
de mahala, care aparţine sau este specific mahalalei; (p.ext. ) grosolan, vulgar: să confunde-un crai de pică
de mahala cu un crai de mahala.EM.
de mai nainte de mai nainte sau de mainte, (înv. ) mai demult, anterior: să-mi aibi de grijă ca şi de mainte.DOS.
de nu mai pot (nu mai poţi, nu mai poate etc.) sau nu mai pot (nu mai poţi, nu mai poate etc.) de ...,
de nu mai pot sînt (eşti, este etc.) foarte, extrem de ...: drumul a durat două zile şi sînt obosiţi de nu mai pot.
de mai tîrziu de mai tîrziu, ulterior: într-o scrisoare de mai tîrziu, i se plîngea de scumpetea vieţii.CEZAR.P.
de mama focului de mama focului, foarte, deosebit de ..., puternic, tare: ţipau şi strigau de mama focului.NEGR.
de mamă de mamă sau despre mamă, în linie maternă: despre mamă să trage de multe împărăţii.BIBLIA.
de manieră de (o) manieră sau de (aşa) manieră, în aşa fel.
de maramet de maramet, (înv. şi reg. ) degeaba.
de marcă, 1) de firmă, prestigios, renumit: şi-a cumpărat un ceas elveţian, de marcă ; 2) marcant, distins:
de marcă un membru de marcă al partidului de guvernămînt.
de mare circulaţie de mare circulaţie, foarte răspîndit: idei de mare circulaţie .
de (sau cu) mare (sau multă) ruşine, (înv. şi pop. ) foarte ruşinos, dezonorant, umilitor; blamabil,
de mare ruşine reprobabil: şi m-ai dus la tine cu multă ruşine, fără cununie, fără veselie.POP.
de mare tonaj, (despre vehicule) care are o mare capacitate de încărcare: zăceau împrăştiate camioane de
de mare tonaj mare tonaj.PREDA.

de mare trebuinţă de mare trebuinţă, absolut necesar, indispensabil: un asemenea ajutor i-ar fi fost de mare trebuinţă.SAD.
de margine de margine, (înv. ) mărginaş, periferic: nu va putea cîrmui o ţară de margine.BĂLC.

de masă, 1) care se aşază pe masă; care se foloseşte la servitul mîncărurilor şi al băuturilor: faţă de masă ;
de masă serviciu de masă ; 2) care cuprinde, care antrenează o întreagă colectivitate: mişcare de masă .
de măgan, (reg. ) 1) singur, din proprie iniţiativă: Vlaicu, fecior de ţăran, şi-a făcut aeroplan, de zbura el
de măgan.POP. ; 2) după plac: sătrăiesc de-al meu măgan.POP. ; 3) pe de rost: ştie sărbătorile de măgan ;
de măgan 4) de capul lui: de-aş trăi măcar un an, să mai fiu de-al meu măgan.POP.
de mărgărit de mărgărit sau de mărgăritar, bătut, încrustat cu perle: tichie de mărgăritar .
de măritat sau (pop. ) de mărit, potrivită pentru căsătorie: pare-mi bine c-aţi venit, dar n-am fată de
de măritat mărit.POP.
de mătase de mătase, mătăsos, moale, lucios: părul ei cel negru-n valuri de mătase se desprinde.EM.
de meserie de meserie, calificat într-un anumit domeniu, de specialitate: alegea numai oameni demeserie .
de miazăzi de miazăzi, sudic, meridional.
de mic de mic, din copilărie, de copil: încă de mic te cunoşteam pe tine.EM.
de miere de miere, (despre oameni) bun, darnic, generos.

de mijloc, 1) situat în centru, în spaţiul dintre alte lucruri: ţine treapta cea de mijloc între sublim şi
simplu.HEL. ; 2) potrivit (ca dimensiuni), mijlociu: Alexandru Vodă era la stat de mijloc.N.COSTIN ; 3)
de mijloc (fig. ) obişnuit, banal, mediocru: este un autor de mijloc. HEL. ; 4) (fig. ) moderat, ponderat.
de milă de milă sau de mila (cuiva), din compătimire (pentru cineva): poporul cruci făcea de mila ei.COŞBUC.
de milă, de silă sau de silă, de milă, de voie, de nevoie; vrînd, nevrînd: de silă, de milă fu nevoit a mai
de milă, de silă aştepta.ISP.
de milă să nu ... de milă să nu ..., cu grijă să nu cumva ...: de milă să nu le strice frumuseţea.ISP.
de mintea mea de mintea mea (a ta, a lui etc.), din proprie iniţiativă.
de minune, 1) admirabil, minunat, extraordinar: nu tăgăduiesc că în sara aceea ea era de minune.NEGR. ;
2) foarte bine, excepţional, grozav: dar de-o va spune-aceasta sau dacă n-o va spune, pădurile şi luna vor
de minune face-o de minune.EM.
de mir, 1) (despre clerici) care nu face parte din tagma călugărească; 2) (despre biserici) care nu depinde de
de mir o biserică.
de(-a) mirare sau (înv. ) de mirat, surprinzător; (p.ext. ) uimitor: de mirare cum într-un oraş ca Parisul nu
de mirare se introduce odată în comerţ acest excelent articol.CAR.
(vrednic) de mirare, demn de a fi admirat; admirabil: dar cu slabele-ţi mijloace, faptele-ţi sînt de
de mirare mirare.GR.AL.
de miraz de miraz, (reg. ) minunat, straşnic.
de mit de mit, fabulos, fantastic, ca-n basme.
de mizerie de mizerie, 1) mizerabil; 2) sărăcăcios: viaţă de mizerie.
de mîine, 1) (precedat de „ziua“) care urmează zilei de azi: la ziua cea de mîne abia cuget-un sărac.EM. ;
de mîine 2) (din) viitor: faptele de azi îndrumează istoria de mîine.CAMIL.P.
de mîna a doua de mîna a doua, de calitate inferioară.
de mîna întîi de mîna întîi, de calitate superioară; de prim ordin.
de mînă de mînă, 1) (despre unelte) acţionat manual: ferăstrău de mînă ; 2) executat manual: lucru de mînă .
de mîncare de mîncare, comestibil: n-aveţi ceva de mîncare?
de mîntuială de mîntuială, superficial: treabă de mîntuială .
demn de atenţie demn de atenţie, vrednic de a fi luat în seamă.
demn de crezare demn de crezare, care inspiră încredere, credibil.
demn (sau vrednic) de laudă (sau de toată lauda), demn (sau vrednic) de a fi lăudat: la această întrebare
demn de laudă vrednică de toată lauda voi avea nor a răspunde.AL.

de moarte, 1) mortal: lovitură de moarte ; 2) mortuar, funerar: ce ai ... de-ţi plac făclii de moarte? EM. ; 3)
(înv. ; despre păcate) care atrag osînda veşnică: aş fi curăţît de toate, de greşeale cealea ce-s de moarte.
de moarte DOS. ; 4) (fig. ) grozav, teribil: de luceafărul din cer m-a prins un dor de moarte.EM.
de modă veche sau de veche modă, 1) depăşit, demodat; 2) (despre oameni) cu concepţii învechite,
de modă veche depăşite: eu sînt un învăţătorde modă veche.CEZAR.P.
de modru-n afară de modru-n afară, (reg. ) din cale-afară.
de (un) moment, de scurtă durată, momentan, efemer, pasager, trecător: iluzii de-un moment.MACED. ;
de moment slăbiciune de moment.
de monolit de monolit, trainic, de nezdruncinat.
de moşie ... sau de moşia lui ..., (înv. ) 1) ereditar: să-l scoaţe din domnia ce-i era de moşiie de atîte vacuri
a Batoreştilor.COSTIN ; 2) originar din ..., de loc din ...: Duca Vodă era de moşie din Ţara
de moşie ... Grecească.NEC. ; 3) (despre limbă) maternă: limba cea de moşie a locului.BIBLIA.
de moştenire de moştenire, (înv. ) ereditar: noi n-avem boieri de moştenire.FIL.
de mucava de mucava, (fig. ; despre oameni) fără personalitate.

de mult ce de mult ce, deoarece, din cauză că: au bătut părinţii din palme de mult ce le-a plăcut cîntecul.CAR.

de multe ori de multe ori sau de cîte ori, în repetate rînduri, adesea: de cîte ori am aşteptat o şoaptă de răspuns! EM.

de multe ori de (mai) multe ori sau în (mai) multe rînduri, în mod repetat: am fost de multe ori confidentul lui.CAR.
de multişor de multişor, care există de multă vreme; vechi: asta-i cam de multişor poveste.CAR.
de mulţămire de mulţămire, (înv. ) mulţumitor, acceptabil.
de mulţămită de mulţămită, drept mulţumire: cîntare de mulţămită.MINEIUL.
de muzeu de muzeu, 1) rar, preţios, demn de a sta în muzeu; 2) (fam. ) depăşit, vetust.
de (sau din) naştere sau de naşterea sa, 1) (urmat de prep. „din“) de loc din ..., de origine din ...: au fost
de naşterea sa din ostrovul Samos.URECHE ; 2) de naţionalitate ...: grec din naştere, moldovean prin
de naştere adopţiune.SAD.
de natură să ... de natură să ..., capabil să ..., apt să ...

de naţie de naţie, (înv. şi reg. ) din popor: feciorii de împărat nu se ruşinau a lua fete de naţie, din popor.POP.
de (sau cu) nădejde, 1) de încredere: le trămise un om de nădejde.ISP. ; 2) puternic; solid, temeinic: nici
de nădejde nu mai mişcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde.ISP.
de năprasnă de (sau din) năprasnă, pe neaşteptate,fulgerător: dădu de năprasnă poruncă de încălecare.SAD.
de născare, cu care s-a născut (cineva), originar: ţi-i porecla de născare şi nici nu vreau să ţi-o
de născare ştiu.ARGHEZI.
de nea de nea, alb strălucitor; marmorean: faţa ta de nea.EM.

de neam, 1) (despre oameni) de origine, de naţionalitate: bunicul lui era de neam polonez.CAMIL.P. ; 2)
(despre oameni) dintr-o familie nobilă, însemnată: are casă frumoasă, nevastă de neam ş-un băiat la
de neam Paris.VLAH. ; 3) (despre viţa de vie, pomi fructiferi etc.) de soi bun: ramurile unui cais de neam.GALA.
de nebiruit de nebiruit, invincibil.
de necaz de necaz, de ciudă, de mînie.
de necazul ... (cuiva sau a ceva), din pricina ... (cuiva sau a ceva), de răul ... (cuiva sau a ceva): de necazul
de necazul ... vreunui tiran aprig, cumplit peste fire.CONACHI.
de neclintit de neclintit, 1) imposibil de mişcat din loc; 2) (fig. ) ferm, neînduplecat.
de neconceput de neconceput, imposibil, absurd.
de necrezut de necrezut sau de necrezare, de necrezut, incredibil.
de nedescris de nedescris, imposibil de descris, indescriptibil.
de negoţ, (înv. ) 1) destinat vînzării, de vînzare: mai făcut-au şi alt obicei, de tot boul de negoţ, cornărit
de negoţ cîte un leu.NEC. ; 2) comercial: învoiala de negoţ cu Polonia.DELAVR.
de neiertat de neiertat, impardonabil.
de neînchipuit, 1) care depăşeşte puterea închipuirii, inimaginabil: un peisaj mirific, de neînchipuit ; 2)
de neînchipuit foarte, extrem de ..., excepţional de ...: frumoasă de neînchipuit .
de neînlăturat de neînlăturat, inevitabil.
de neînţeles de neînţeles, ininteligibil.
de nemîncate de nemîncate, (reg. ) dis-de-dimineaţă.
de nenumărate ori de nenumărate ori sau în nenumărate rînduri, de foarte multe ori, foarte des.
de netreabă de netreabă, (înv. ) fără valoare, fără importanţă, nefolositor.
de nevoia ... de nevoia ..., (înv. ) din cauza ..., datorită ...: întîrziară cîtva de nevoia iernei.BĂLC.
de (sau cu, din) nevoie, 1) (înv. ) necesar, de trebuinţă: de acea hrană cu nevoie să te grijeşti.CORESI ; 2)
constrîns, forţat, silit; (p.ext. ) prin forţa împrejurărilor: acesta de nevoie au ieşit din ţara
de nevoie tătărască.URECHE.

de nici o trebuinţă de nici o trebuinţă, nefolositor, inutil: toiagul său ... se tocise, încît nu-mi era de nici o trebuinţă.ISP.

de nici unele de nici unele, de nici un fel, nimic: muncim pînă dăm pe brînci şi nu ni se ajung de nici unele.STANCU.
de nici un fel de nici un fel, defel, deloc.
de (sau (înv. ) întru) nimic, 1) fără valoare, lipsit de importanţă: uscăţiv aşa cum este, gîrbovit şi de
nimic.EM. ; 2) lipsit de orice merit; fără caracter: om rău şi de nimic, nu i-au fost milă de sufletul stăpînu-
de nimic său.NEC.
de noapte, 1) care acţionează, lucrează în timpul nopţii; din timpul nopţii; 2) (despre păsări răpitoare,
animale, insecte) cu organe adaptate pentru activitate în cursul nopţii; care îşi desfăşoară activitatea în
de noapte timpul nopţii.
de (cu) noapte(a) sau (reg. ) din (sau în, cu) noapte, în zori, dis-de-dimineaţă: a se scula prea de noapte şi
de noapte frumos a se găti. PANN.
de nord de nord, nordic.
de norocul (cuiva), (înv. ) (care este) potrivit cu soarta, cu destinul (cuiva): era slujitoriu de oaste de
de norocul nărocul său.DOS.
de (la) nouă neamuri, de toate felurile: lungoare de nouă neamuri, alege-te, culege-te din crierii
de nouă neamuri capului.POP.

de nu ... de (sau dacă) nu ..., în caz contrar ..., altfel ...: de nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.EM.
de obicei, de regulă, în mod obişnuit, în genere: a mai avut puterea să se tîrască pînă la prag, unde-i era
de obicei de obicei culcuşul. CAR.
de obşte, 1) comun, general; public: o lucrare ce s-au alcătuit să fie spre folosul de obştie.URIC. ; 2)
împreună, în comun, deopotrivă: să mă iertaţi toţi de obşte.PANN ; 3) în mod obişnuit, de obicei, în genere:
de obşte merse la cursuri ca de obşte.CONV.LIT.
de ocară de ocară, ruşinos, compromiţător: cuvintele cealea ce i-au dzis de ocară sînt adevărate.PRAV.
de ocazie, 1) potrivit (numai) pentru o anumită împrejurare: nu voia să puie în romanul lui ţărani de
ocazie.VLAH. ; 2) (apărut) întîmplător; cumpărat sau vîndut ocazional, din întîmplare (şi avantajos): omul e
de ocazie bine să cumpere cînd găseşte, de ocazie! CĂL.
de ochii lumii de (sau pentru) ochii lumii, pentru a salva aparenţele, de formă, de faţadă.
de ocol de ocol, ocolit, indirect: o ia pe un drum de ocol.CAR.
de ocupaţie de ocupaţie, care ocupă temporar un teritoriu, o ţară etc.: trupe de ocupaţie .
de o (sau de aceeaşi) făină (sau teapă, tagmă) cu cineva, de aceeaşi calitate umană cu cineva: fu osîndit şi
de o făină cu cineva de cei ce era tot de o fărină cu el.ŞINCAI.
de-o întîmplare sau de toată întîmplarea sau de (sau pentru) orice întîmplare, pentru orice
de-o întîmplare eventualitate: purta, de toată întîmplarea, un pistol.GANE.
de olac, 1) care aparţine poştei (sau poştalionului); destinat transportului călătorilor şi al corespondenţei:
de olac drum de olac ; 2) iute, repede; întins: îndată au răpedzit de olac şi l-au adus.NEC.
de olaltă, (pop. ) 1) de-a valma: tăind copaci de olaltă.URIC. ; 2) unul de altul, unul de celălalt: se iubesc
de olaltă ... şi ce departe sînt de-olaltă amîndoi! EM.
de-o mărginioară de-o mărginioară, (reg. ) la periferie: avui şi io o drăguţă, şedea-n sat d-o mărginioară.POP.
de o măsură de (sau pe) o măsură, egal, la fel: înalţi toţi de o măsură.PANN.
de omenie, 1) bun, cumsecade, cinstit; ospitalier: aceşti oameni mi se păreau mai buni, mai de
omenie.DELAVR. ; 2) (reg. ; despre fete) fecioară, virgină; spusu-mi-a măicuţa mie ca să fiu de omenie; şi
de omenie io cum să nu greşesc, dacă pe bade-l iubesc? POP.
de onoare sau (înv. ) de onor, 1) de încredere; onorabil: îmi găseşte nenea Dumitrache bărbat mai de
onoare ca dumneata. CAR. ; 2) de demnitate: datorie de onoare ; 3) de frunte: vinul ocupă locul de onoare.
de onoare FIL. ; 4) onorific: membru de onoare.
de o palmă de o palmă, foarte mic.
(pe) de o parte ..., (pe) de altă parte ..., 1) într-un loc ..., în altul: au ales năsipul de-o parte şi macul de
altă parte.CR. ; 2) dintr-un punct de vedere ..., din alt punct de vedere ..., (pe) aici ..., (pe) dincolo ...: de o
de o parte ..., de altă parte ... parte-l bat şi-l gonesc, pre de altă parte să întoarce şi vine.VARLAAM.
(cale) de-o poştă sau de la o poştă, (de) la o distanţă (relativ) mare, de (sau pînă) departe: cei trei plopi
de-o poştă uriaşi se zăreau cale de-o poştă.HOGAŞ.
de oraş de oraş, care provine de la oraş, care are caracteristicile, aspectul etc. de la oraş.
de ordin(ul), cu caracter ..., de natură ...: mă interesează orice chestiune de ordin intim.STANCU ;
de ordin probleme de ordin economic .
de ordinar de ordinar(ă), (înv. ) de obicei, în mod obişnuit: revistele de ordinar le face el.VLAH.
de ordine ..., (înv. ) de natura ..., de domeniul ...: să ne bucurăm de frumos, de orice ordine ar fi acel
de ordine ... frumos.MACED.

de origine, 1) de provenienţă, de natură: alimente de origine animală ; 2) originar: locul de origine al


de origine rîului ; 3) de baştină, de neam, de naţionalitate: un celebru diplomat, francez de origină.HASD.
de-o seamă (cu cineva) sau (reg. ) de (sau la) seamă, 1) de (aproximativ) aceeaşi vîrstă, generaţie (cu
cineva): cîţi voinici de-o seamă fură, toţi o ceată se făcură.POP. ; 2) la fel, deopotrivă, asemănător,
de-o seamă asemenea: amîndoi sîntem de-o mamă, de-o făptură şi de-o samă.AL.
a deosebi albul de negru a deosebi albul de negru, a deosebi binele de rău.
a se deosebi cît cerul de pămînt, a nu avea nici o trăsătură comună; a fi complet diferit de ...: albina [se
a se deosebi cît cerul de pămînt deosebeşte] de viespe, cît cerul pe pămînt.GOLESCU.

de o şchioapă, (fam. ) 1) (mai ales despre copii) foarte mic: de cînd eram d-o şchioapă pricepusem lumea!
DELAVR. ; 2) (foarte) mare: era tipărit cu caractere de-o şchioapă.AGÂRB. ; 3) (despre materii, substanţe)
de o şchioapă (foarte) mult; gros: un biet vînător, ... cu pămînt clisos de-o şchioapă pe încălţăminte.OD.
de oţel de oţel, foarte tare, asemenea oţelului: (fig. ) o inimă de aur şi braţul de oţel.AL.

de paradă, 1) care participă la o paradă: detaşament de paradă ; 2) festiv, sărbătoresc: era-nvestiţi cu toţii
de paradă ca-n zile de paradă.HEL. ; 3) de formă, de ochii lumii: patrioţi de paradă ... jupuiau ţara.ARGHEZI.
de paradis de paradis, splendid, minunat.
de parcă de parcă, ca şi cum: ploua de parcă era potopul.
de parolă de parolă, de cuvînt: om de parolă.
de pază de pază, însărcinat cu paza, păzitor: este îngeru-i de pază.EM.
de (la) pădure, 1) (despre plante şi animale) care creşte şi trăieşte în pădure, sălbatic; 2) (despre oameni)
de pădure necivilizat, necioplit.
de pămînt de pămînt, 1) (înv. ) pămîntean; 2) făcut din pămînt: oale de pămînt .
a-şi depăna amintirile a-şi depăna amintirile, a povesti din aducere aminte.
a depăna din picioare a depăna din picioare, a merge foarte repede; a o lua la sănătoasa.
a se depărta de la chestiune sau a nu mai fi în chestiune, a vorbi despre lucruri străine de problema în
a se depărta de la chestiune discuţie; a divaga.
a depăşi limitele a depăşi limitele, a întrece măsura.
de pe de pe, din jur, de lîngă.
de pe cînd de pe cînd, de pe vremea în care ...
de perete de perete, destinat a fi fixat pe perete: gazetă de perete .
de periferie de periferie, 1) periferic, marginal; provincial; 2) (fig. ) de mîna a doua: literatură de periferie.
de pe urmă de pe urmă, ultimul: ea [noaptea] samănă cu cea de pe urmă noapte a unui osîndit lamoarte.AL.

de pildă de(-o) (sau spre) pildă, de exemplu: spre pildă: cînd vei vorbi de mucos, nici tu să fii urduros.PANN.
de pisică de pisică, în felul pisicii: începu să coboare cu o repeziciune de pisică.CĂL.
de pleaşcă de (sau pe) pleaşcă, pe gratis: au băut pe pleaşcă de la mine.SAD.
de plîns de plîns, vrednic de milă, jalnic: oraşul ... se află într-o stare de plîns.SAD.

de plop de plop, (reg. ; despre rudenie) îndepărtat: cucoana Sevastiţa, mătuşă de plop a lui Andrei.HOGAŞ.
de plumb, 1) plumburiu, întunecat: sub cer de plumb.AL. ; 2) greu; (p.ext. ) profund, adînc: simţi cum se
de plumb strecoară un somn de plumb prin toate vinele lui.CR.
(numai sau doar, măcar) de poftă sau cît să-şi prindă pofta, foarte puţin; deloc: n-au rămas prune în
de poftă prun nici de poftă.POP.
de politeţe, 1) care exprimă politeţe; politicos, amabil; 2) protocolar: vizită de politeţe.REBR. ; 3) din
de politeţe politeţe.
de pomană, 1) gratuit; (p.ext. ) (care este) la un preţ de nimic: am petrecut noaptea într-o cîrciumă, unde
am fost primiţi de pomană.BĂLC. ; 2) (în mod) inutil, degeaba, zadarnic, fără rost, pe nedrept: nu mai zobi
de pomană pămîntul de pomană! DELAVR. ; l-au băgat la başcă de pomană.
de pomină de pomină, de neuitat; memorabil: aş face ceva să rămînă de pomină.CAR.
de popă, (pop .) 1) (despre mîncăruri, în opoziţie cu „de dulce“) de post; 2) (despre zile, săptămîni,
de popă perioade) în care se posteşte (conform prescripţiilor bisericeşti), de post.
de popularizare de popularizare, care se adresează unui public larg: literatură de popularizare.

de poruncă de poruncă, (reg. ) (în mod silit), constrîns: umbla din loc în loc şi-a greu, ca de poruncă.COŞBUC.
de (sau pe, după, în) porunceală, (pop. ) 1) (făcut) la (sau pe, după) indicaţiile, dorinţele, comanda cuiva,
aşa cum doreşte cineva, de (sau la) comandă: de-aş avea încai darul să scriu de porunceală.GR.AL. ; 2)
(făcut sau acceptat) dinordin, (impus) cu forţa, (p.ext. ) (făcut) în silă, prost, de mîntuială: pot să te întreb,
de porunceală tată, cine este acest soţ de porunceală? FIL.
de poslede de posle(a)de, (înv. ) obişnuit, de rînd: eu, un om de posleade.DOS.
de post, 1) (despre mîncăruri) gătit fără carne şi fără grăsime animală: i-am dat mîncare de post, să se-
ntoarcă cum a fost.POP. ; 2) (despre zile, săptămîni, luni) în care se recomandă postul, în care se posteşte;
de post (p.gener. ) în care cineva e constrîns să rabde de foame: nu se sfia, în zile de post, să iasă la vînat.SAD.
de postrig, (înv. ) 1) (despre cărţi bisericeşti) care serveşte la ceremonia intrării cuiva în rîndul călugărilor:
evanghelie ... de postrig la călugărie.IORGA ; 2) (despre oameni) care aparţine, prin călugărire, unei
de postrig mănăstiri: noi fiind de postrig de la această mănăstire.URIC.
de poştă de poştă, poştal: vagon de poştă .
de potcă de potcă, (pop. ) arţăgos, certăreţ: oameni de potcă fără de lege.BOLLIAC.
de (sau pe, la) potriva ..., la fel cu ..., asemenea, egal cu ..., corespunzător cu ..., pe măsura ...: unde să se
de potriva ... găsească altul de potriva lui? NEC.
de povară, (despre animale) care cară poveri, folosit pentru cărat poveri: pe mine nu mă interesează caii
de povară de povară.STANCU.
de povaţă, 1) (persoană) care îndrumă, povăţuieşte: i-ai trimis un înger de povaţă. ARGHEZI ; 2) care
de povaţă serveşte cuiva ca exemplu, ca sfat, ca îndemn: întîmplarea asta să vă fie vouă de povaţă.

de poveste, (înv. ) care poate povesti, în calitate de martor, faptele petrecute; nici unul, nici de sămînţă: de
de poveste ar fi nimerit cît foc slobozie, n-ar mai fi ramas nici la turci, nici la moscali, om de poveste.NEC.
de praznic, (înv. ; despre îmbrăcăminte) care se poartă în zilele de sărbătoare; de gală,festiv: [erau]
de praznic îmbrăcate cu haine de praznic.BELDIMAN.

de prăsilă de prăsilă, (despre animale domestice) selecţionat pentru reproducere: un vestit măgar de prăsilă.CAR.
de precauţie, care preîntîmpină sau încearcă să preîntîmpine un pericol, un necaz posibil: mişcări încete,
de precauţie pline de precauţie. CEZAR.P.
de precizie, (despre aparate, instrumente de măsură etc.) care funcţionează cu (cea mai) mare exactitate,
de precizie (foarte) exact; (p.ext. ) de calitate, bun: aparatură de mare precizie.
de predilecţie, 1) preferat, favorit: studiul istoriei ... a fost în toate timpurile ocupaţia de predilecţie a
oamenilor gînditori. MAIOR. ; 2) obişnuit, frecvent: petrecerea de predilecţie oconstituia un soi de
de predilecţie cavalcadă specială.CĂL. ; 3) cu predilecţie.
de preferat de preferat, (în mod) preferabil.
de (sau (înv. ) cu) preferinţă, mai ales, îndeosebi: să pofteşti cînd ai vreme, de preferinţă între 5 - 7
de preferinţă p.m.CAR.
de prestigiu de prestigiu, prestigios.
de (mare sau (înv. ) mult) preţ, (foarte) scump, (foarte) valoros: au dăruit un hanger de mare preţ
de preţ vezirului.NEC.
de (sau ca) prevedere, (care serveşte) pentru a preveni un lucru neplăcut; pentru a evita eventualele riscuri:
de prevedere consimţiră, dar îşi luară toate măsurile de prevedere.PREDA.
de price, (înv. ) 1) care constituie prilej de neînţelegere, de dispută, de ceartă; 2) care este potrivnic,
de price duşman: să prinză, ori morţi ori cu zile, pe mulţi alţi boiarnici de price.OD.
de (sau cu) pricină (sau pricini), vinovat: astfel dar pe strugur l-au găsit cu vină şi că însuşi numai este de
de pricină pricină.PANN.
de(-a) prima sau din primă, (înv. ) de la început, dintîi; înainte de toate, mai întîi: iaste derept den primă
de prima să ne curăţească cu aceasta usteneală şi sete.CORESI.
de primă necesitate de primă necesitate sau de (cea mai) mare necesitate, absolut trebuitor, indispensabil.
de primăvară, 1) (despre plante sau părţi ale lor) care creşte, care se dezvoltă în timpul primăverii,
primăvăratic: flori de primăvară ; 2) (despre sămînţa plantelor) care se seamănă în timpul primăverii; din
care cresc plante primăvăratice: salată de primăvară ; 3) care se efectuează, care are loc în timpul
primăverii: arături de primăvară ; 4) care este potrivit, indicat pentru primăvară, care se poartă în acest
de primăvară anotimp: haine de primăvară .
de (mare) primejdie, 1) (extrem de) primejdios: îl aşteptau altele mai gingaşe şi mai de
primejdie.CEZAR.P. ; 2) care anunţă un (mare) pericol: se auzi bătînd la biserică clopotul de
primejdie.SAD. ; 3) (glumeţ) extraordinar, grozav: sînt toţi de părere că-i şade de primejdie
de primejdie [costumul].BRĂTESCU-VOINEŞTI.
de primire, 1) (despre încăperi) destinatoaspeţilor, vizitatorilor sau solicitanţilor: în faţă,cu ferestrele la
stradă, e salonul de primire.VLAH. ; 2) (despre ore, zile) în care se primesc oaspeţi; în care este permis
accesul într-un anumit loc: zi de primire ; 3) care poate fi primit; acceptabil: glasu-mi în sfîrşit vă va-nvăţa
de primire ce este de priimire şi ce d-a vă depărta.HEL.
de prim ordin de prim (sau de primul) ordin, 1) de primă importanţă; 2) de cea mai bună calitate; excelent.
de primprejur, care se află în jur, înconjurător, învecinat, vecin: toată suflarea şi făptura de prinprejur îi
de primprejur ţineau hangul.CR.
de principiu (sau principii), care are caracter teoretic, general (şi preliminar): am plecat de la ziar pe
de principiu chestii de principii.CEZAR.P. ; poziţie de principiu .
de pripas, 1) (despre animale domestice, mai ales despre cîini) fără stăpîn: îi plăcea şi lui un aşa dobitoc ...
mai cu seamă că era de pripas.ISP. ; 2) (despre copii) părăsit, abandonat; (p.ext. ) nelegitim, din flori: băiat
din flori şi de pripas.EM. ; 3) (despre oameni) străin, venetic: boieri de-o zi, boieri de ieri ... şi unii, şi-alţii
de pripas de pripas.ARGHEZI.
de (sau în de) prisos sau (înv. ) de prisoseală (sau prisosit), (care este) din belşug, din plin, mult,
abundent, (care este) în plus, mai mult decît trebuie, peste obişnuit, (p.ext. ) (care este) fără rost, inutil,
zadarnic, superfluu, (înv. ) de prisoseală, de prisosit: temîndu-se mult ca să nu zică vorbe de prisos, ajunge
de prisos a fi neînţeles.HEL.
de probă de (o) probă, de încercare, de verificare:luai de probă pentru casă vreo trei chile [devin].CAR.
de progres de progres, (înv. ) (despre oameni) progresist.
de prost gust de prost gust, deplasat, nepotrivit: să renunţi la planurile dumitale de prost gust.CĂL.
de protecţie, care sprijină, ajută, ocroteşte, protejează: măsurile de protecţie pe care le prepară noul
de protecţie guvern.REBR.
de provincie, situat în provincie, specific provinciei: în oraşul de provincie, banal, unde niciodată nu se
de provincie văzuse vrun papagal.TOP.
a depune armele a depune armele, 1) a capitula; 2) a ceda; a renunţa.
a depune o plîngere a depune o plîngere, a face o reclamaţie.
de purtare, 1) (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) care se poartă în mod obişnuit (în zilele de lucru); de
toate zilele, de lucru; 2) (despre animale) care se foloseşte la muncă, la tracţiune, de muncă, de tracţiune:
de purtare nu ar fi mulţumită să o plimbe cu caii de purtare.REBR.
de purtat, (care este, serveşte) de îmbrăcăminte; de îmbrăcat: să-mi dai de mîncare şi de purtat cît mi-a
de purtat trebui.CR.
de puterea sa, (înv. ) de sine stătător, independent, liber: de va face ceastă mărturie, găsindu-să de puterea
de puterea sa sa sau supt ascultarea părinţilor săi, o va creade giudeţul.PRAV.
de puţin de puţin, (sport ) la foarte mică distanţă, diferenţă.
de puţine ori de puţine ori, rareori.
de rangul al doilea de rangul al doilea sau de al doilea rang, de calitatea a doua, de gradul al doilea.
de rangul întîi sau de primul rang, de prima clasă, de calitatea întîi, de gradul întîi; de frunte: persoane
de rangul întîi care ocupă în societatea capitalistă locuri de întăiul rang.SAD.
de rasă de rasă, 1) superior, ales: un scriitor de rasă.GALA. ; 2) de soi bun: vite şi cai de rasă. CĂL.
de rădăcină, (fig. ; înv. ) de bază, fundamental: idei streine şi nepotrivite cu ideile sale cele de
de rădăcină rădăcină.HEL.
de rău de rău, (înv. ) duşmănos, supărător, vătămător: cuvinte bîrfealnice şi de rău.MINEIUL.
de răul cuiva de răul cuiva, din pricina răutăţii cuiva: nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă.NEGR.

de regulă de regulă, în mod obişnuit, de obicei: cei aduşi în fiare sînt de regulă spînzuraţi de catarg.CAMIL.P.
de reşedinţă, care serveşte drept sediu (unei persoane, unui organ administrativ etc.); rezidenţial: Duca
de reşedinţă Vodă nu mă poate privi, în oraşul său de reşedinţă, cu prea mare simpatie. SAD.
de revoluţie, (despre suprafeţe sau corpuri geometrice) generat prin rotaţia unei drepte, a unei curbe sau a
de revoluţie unei figuri geometrice în jurul unei drepte fixe.
de rezervă, menit să înlocuiască; destinat a fi folosit în anumite condiţii: într-o cameră de rezervă i se
de rezervă improvizase un dormitor.REBR. ; cheie de rezervă .
de rezidenţă de rezidenţă, de reşedinţă.
de ridicat la cer de ridicat la cer, (înv. ) vrednic de laudă.
de rînd, 1) din popor; (p.ext. ) comun, obişnuit: am fost un creier bolnav ş-o inimă de rînd.EM. ; 2) (reg. )
alături, unul lîngă altul: au păscut toate de rînd.PANN ; 3) (planificat) de serviciu: pe cînd era de rînd
de rînd viteazul nostru să pîndească, ieşi balaurul din groapă.ISP. ; 4) la rînd.
de (sau din) rîndul ..., (înv. şi pop. ) în privinţa ..., referitor la ...: se apropia timpul prînzului şi trebuia să
de rîndul ... alerge ca să vadă de rîndul mesei.SLAVICI.
de rîndul acesta de rîndul acesta (sau ăsta), de data asta.
de rîndul traiului, (reg. ) de hrană: m-am fost vîrît prin nişte scai, ca să-mi caut şi eu puţină sămînţă de
de rîndul traiului rîndul traiului.POP.
de rîs de rîs, 1) fără valoare; 2) ruşinos, de ocară: i-a oferit un preţ de rîs.
de (sau pe, cu) rod, roditor; (spec. ; despre pomi) fructifer, încărcat cu fructe: are de vînzare o vie pe
de rod rod.CAMIL.P.

de rost, (înv. ) 1) prin viu grai, oral, verbal: pot a vă zice di rost că sînt cu multă, fiiască plecăciune.KOG. ;
2) închipuit, inventat: în acea zi strălucită ce bucurii mari a fost, va putea fieştecare a le socoti de
de rost rost.PANN ; 3) din proprie iniţiativă, neîndemnat, de la sine: ştie ca calul prost să ia hamul de rost.POP.
de rudă de rudă, (pop. ) 1) de prăsilă; 2) foarte puţin; de leac: lasă-mi măcar de rudă un fir.POP.
de rudă bună (sau mare, bogată), (înv. ) de neam bun (sau mare, bogat): era de luminată şi bogată
de rudă bună rudă.DOS.
de rudă rea de rudă rea (sau mică), (înv. ) de origine modestă: o fată de ţăran şi de rudă mică.VARLAAM.
de ruşine de ruşine, (despre cuvinte, expresii) ruşinos, indecent, trivial, vulgar: vorbe de ruşine .
de sabie, (înv. ) capabil să poarte sabia sau (p.gener. ) arma (pentru a lupta): era oameni foarte viteji, mai
de sabie vîrtos bărbaţi de sabie.POP.
de sacrificiu de sacrificiu, sacrificat: generaţia noastră nu e o generaţie de sacrificiu, ci o generaţie de biruitori.LOV.
de salon, (adesea peior. ) specific lumii mondene, societăţii bune (care frecventează saloanele); care se
produce într-un salon: mulţi poeţi de salon ar fi încîntaţi cînd ar putea descoperi ... idei cu o umbră ... de
de salon frumuseţea celor populare.MAIOR.
de salvare de salvare, care serveşte pentru a salva: am cerut ... bărci de salvare.STANCU.
de santinelă, care serveşte la pază: cei 2 tîlhari studiau inginereşte teritoriul claustrat, cu turnuri de
de santinelă sentinelă înşirate pe ziduri. ARGHEZI.
de sapă, (despre oameni) capabil să lucreze cu sapa: aş fi avut acum şi nepoţi de sapă, dar n-a vrut
de sapă Dumnezeu să-mi trăiască copiii cei dintîi.POP.
de saţ(iu), 1) (înv. ) săţios: nici între mare şi mică bucata sau înghiţitura mai de saţiu sau mai de nesaţiu a
de saţ fi socotesc.CANT. ; 2) pînă la saţ(iu).
de (sau pentru) sămînţă, 1) (păstrat) pentru semănat, (bun) pentru semănat: e jăcmănit ca-n codru şi e
ameninţat să rămîie fără porumb de sămînţă.REBR. ; 2) de prăsilă: nu-i gîscă, ci-i gînsac: l-am cumpărat
de sămînţă de sămînţă.CR.
de săptămînă de săptămînă, (care este) de serviciu pe timp de o săptămînă: aflasem că eşti de săptămînă.SAD.
de sărbătoare sau de sărbători, 1) (despre zile) în care se sărbătoreşte ceva sau cineva; în care (oficial) nu
se lucrează, de odihnă: săracul n-are soare, nici zile de sărbătoare!POP. ; 2) (ca) pentru sărbătoare; (în
mod) festiv, ceremonios, sărbătoresc): lelişoară, trup de flori, gura ta-i de sărbători.POP. ; haine de
de sărbătoare sărbătoare.
de scaun, (despre aşezări) care constituia reşedinţa monarhului sau a cîrmuirii; de reşedinţă: partea aceasta
de scaun e anticul tîrg de scaun, cubeilicul.SAD. ; cetate de scaun.
a-şi descărca inima (sau sufletul, aleanul inimii, aleanul sufletului) (asupra cuiva), 1) a se confesa, a se
destăinui (cuiva); a-şi spune ofurile (cuiva); 2) a-şi revărsa supărarea, mînia (asupra cuiva); a mustra, a certa
(pe cineva): după ce a mustrat-o şi şi-a descărcat tot aleanul inimii sale asupra ei, cică a părăsit pentru
a-şi descărca inima totdeauna pămîntul acesta.POP.
a-şi descărca mînia a-şi descărca mînia (asupra cuiva), a-şi revărsa mînia (asupra cuiva).
de schelet, (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) foarte slab, scheletic: mîini străvezii cu falange de
de schelet schelet.CEZAR.P.
a deschide apetitul a deschide apetitul, a face poftă de mîncare.
a-i deschide cale netedă a-i deschide cale netedă (cuiva), a-i croi drum în viaţă (cuiva).
a deschide gura a deschide gura, a vorbi.
a-şi deschide (sau închide) inima, a(nu) se destăinui: ce-i mai rămîne celui singur, decît să-şi închidă
a-şi deschide inima inima, să se roage şi să se plîngă cu lacrimi icoanelor? POP.
a deschide larg uşile a deschide larg uşile, a fi ospitalier.
a deschide ochii, 1) a veni pe lume, a se naşte: satul în care deschisese ochii nu mai exista ; 2) a se trezi:
zgomotul îl făcu să deschidă ochii ; 3) a vedea (sau a face pe cineva să vadă) dincolo de aparenţe; a (se)
a deschide ochii lămuri: bine că ţi-ai deschis şi dumneata în sfîrşit ochii ca să vezi cine sunt.CAR.
a-şi deschide ochii (şi urechile) în patru sau a fi cu ochii în patru, a fi cu mare băgare de seamă:
a-şi deschide ochii în patru Chiriac, puiule, ... fii cu ochii-n patru.CAR.
a deschide ochii mari a deschide (sau a face) ochii mari (ca de bou sau cît cepele), a se mira foarte tare, a fi uluit.
a deschide (sau a rupe, a croi, a tăia) pîrtie, a începe, a iniţia ceva (luptînd cu dificultăţile începutului); a-
a deschide şi croi (singur) drum în viaţă.
a deschide scorul a deschide scorul, a marca primul punct într-o întrecere sportivă.
a deschide un credit a deschide un credit (cuiva), a credita, a împrumuta (pe cineva).
a deschide urechile a deschide urechile, 1) a fi atent, a lua aminte (la ceva); 2) a ţine seama (de ceva).
deschizător de drumuri deschizător de drumuri, pionier.
a descîlci iţele a descîlci (sau a descurca) iţele, a clarifica, a limpezi o afacere.

de (sau cu) scîrbă, (înv. ) 1) care produce neplăcere, scîrbă: de se vrea întîmpla cuiva de în slugile lui
boală, poruncea a-l scoate de grabă, ... ca pentru nemic lucru cu scărbă să nu vază. (a.1648).GCR. ; 2)
împotriva voinţei sale,cu forţa, cu sila: 3 dzile s-au apărat şi n-au vrut să iscălească în mărturie, şi pe
de scîrbă urmă Neculai Vodă au triimis o slugă a măriei sale cu scărbă de-au iscălit.BUL.COM.IST.
de scoarţă de scoarţă, (reg. ) (despre părinţi, fraţi, surori) vitreg: mamă de scoarţă.CR.
a descoase (din toate prohaburile) pe cineva, a încerca cu orice preţ să afle secretele cuiva: ţinea să-şi
a descoase pe cineva descoase tovarăşul din toate prohaburile.GANE.
a descoperi America a descoperi America, (iron. ) a forţa uşi deschise.
a descrie în culori negre a descrie în culori negre, a prezenta (numai) aspectele negative; a semnala (numai) defectele.
de scris, cu (sau pe) care se scrie: ţăcănitul ... unei maşini de scris se repezi ca o grindină
de scris metalică.VINEA. ; hîrtie de scris.
de scurtă respiraţie de scurtă respiraţie, de mică întindere.
de seama ..., 1) la fel cu ..., asemenea, egal cu ..., corespunzător cu ..., pe măsura ..., de potriva ...: te
cunoşti de pe năframă că eşti de-a maică-ta seamă.POP. ; 2) (înv. ) din firea ..., din temperamentul ...: [era]
scunducel de stat, iubitor de glume, foarte deşenţat la port şi cuvinte; iar, de seama lui, nu deşert de
de seama ... minte.BUDAI-DELEANU.
de seamă, (care este) cu însuşiri deosebite, ieşite din comun; (care este) cu mari merite într-un anumit
domeniu; (care ocupă un loc) de (mare) importanţă în ierarhia socială; (care este) de o valoare remarcabilă,
(care este) de o mare însemnătate, importanţă: istoria patriei este una dinpreocupările cele mai de seamă
de seamă ale unei naţii.CĂL.
de seara pînă dimineaţa, în tot timpulnopţii; în fiecare noapte: de seara pînă dimineaţa o să tot audă
de seara pînă dimineaţa glasul bufniţelor. STANCU.
de seară, 1) care se face, se produce sau acţionează în timpul serii sau în prima parte a nopţii; din timpul
serii; de cu seară: lucrul de seară nu-l lăsa pentru dimineaţă. POP. ; 2) (despre obiecte de îmbrăcăminte)
de seară care se poartă în timpul serii sau al nopţii la anumite ocazii: rochie de seară.
de sec de sec, (pop. ) 1) de post; 2) (despre zile, săptămîni, luni) de post; 3) pentru post.
de senzaţie de (mare) senzaţie, senzaţional: s-a petrecut ... un incident de mare sensaţie.CAR.
de serie, (despre mărfuri, obiecte) fabricat, confecţionat după acelaşi tip, împreună cu alte obiecte
de serie asemănătoare; (p.ext. ) comun, obişnuit, banal: producţie de serie .
de serviciu, 1) în tură de lucru la serviciu; (care se află) dejurnă pe timp de o noapte, de o zi sau pe o
perioadă din zi; de gardă: el n-a fost de serviciu în noaptea aceea a şi adormit acasă cu copiii.REBR. ; 2)
(care se află) în folosinţa curentă, efectivă şi (zilnică) a unei întreprinderi, a unei instituţii etc.: vei avea la
dispoziţie o motocicletă de serviciu. PREDA ; 3) care se referă la serviciu, la activitatea pe care o desfăşoară
cineva în calitate de angajat al unei întreprinderi: d-ta să nu te amesteci; astea-s chestii de
de serviciu serviciu.SEBASTIAN.
a desface o căsătorie a desface o căsătorie, a pronunţa o sentinţă de divorţ.
de sfinx de sfinx, enigmatic, misterios: o tăcere de sfinx e preferabilă unei glume nereuşite. VINEA.
de (sau de la, (înv. ) din, dintre) sine (sau (înv. ) sineşi, sinele, sinene) sau (înv. ) singur de (sau de la, din,
dintru) sine sau de la sine sau de sine singur (sau însuşi), (făcut, realizat etc.) din iniţiativă proprie, cu
(sau prin) mijloace, resurse proprii, fără intervenţia cuiva; (care acţionează) (de unul) singur, independent
(de cineva sau de ceva): şi una şi alta se dezvoltă de sinele, fără a căuta să se atingă, să se influenţeze
de sine cumva una pe alta.CAR.
de sirenă, deosebit de frumos, încîntător, fermecător; amăgitor: cu un cîntec de sirenă, lumea-ntinde lucii
de sirenă mreje.EM.
de sîmbră de sîmbră, (reg. ) în tovărăşie; împreună: am botezat de sîmbră.CONV.LIT.
de sîn de sîn, (despre copii) sugar.

de sînge, 1) roşu (aprins), sîngeriu: luminile cerului s-au cernit cu zăbranic de sînge. ARGHEZI ; 2) (despre
lacrimi) de mare durere: cîntă două turturele, una rîde, una plînge tot cu lacrime de sînge.POP. ; 3)
de sînge sîngeros; crud: scepticismul, monstru de sînge, părinte al turbării şi al sinucidului.FIL.
a deslega calul de la gard, a începe discuţia: desleagă odată calul de la gard, să ştiu şi eu ... ce-i al tău şi
a deslega calul de la gard ce-i al meu.CR.
despărţire de pat despărţire de pat, (înv. ) divorţ.
a despica (sau a tăia) părul (sau firul de păr) în patru (sau în şapte), a cerceta cu minuţie exagerată ceva:
a despica părul în patru e în stare să taie un fir de păr în patru.AL.
despre chipul lui, (înv. ) cît despre el, din(spre) partea lui: poate stăpînul robului despre chipul lui să facă
despre chipul lui pîră la giudeţ.PRAV.
de stinge (sau de zvîntă) pămîntul, peste măsură (de mult); excesiv, exagerat: o, acum beau de zvînt
de stinge pămîntul pămîntul.VLAH.
de(-a) surda, (pop. ) degeaba, zadarnic, în van: de surda încercase el s-o mai dea pe brazdă cu
de surda vorba.POP.
de sus pînă jos de sus pînă jos, în întregime.
de sus şi de început, (înv. ) din capul locului, înainte de toate: că de susu şi-e şi de începutu, întîi, mai rea,
de sus şi de început iubirea dulceţiei, că nu lasă nici cuvîntul lu Dumnezeu să asculte.CORESI.
de sus (sau din vîrf) şi pînă în talpă, de sus şi pînă jos, în întregime: de-ar fi casa lor din piatră, totuşi s-a
de sus şi pînă în talpă răsipi toată de sus şi pînă în talpă.POP.
de şatră, 1) ţigănesc: purta un nume mai mult de şatră decît de salon, căci se numea Porojan.AL. ; 2)
grosolan, necuviincios, vulgar: cunoştea mîniile regelui ... şi vocabularul, care uneori era mai curînd de
de şatră şatră decît de curte regală.STANCU.
a deşerta caşul a deşerta caşul, (reg. ) a o zbughi, a fugi.
a deşerta sacul a deşerta sacul, (fam. ) a povesti, a relata ce a aflat.
de-şi scoate ochii sau de (şi-)a scos (sau de i-a ieşit) limba de-un cot, foarte mult, din răsputeri: fuge
de-şi scoate ochii lumea de dînsul de-şi scoate ochii.CR.

de şoc de şoc, (despre unităţi militare) care are de îndeplinit o misiune importantă şi dificilă în lupta ofensivă.
deştept ca oaia deştept ca oaia, prost.
de ştreang (bun) de ştreang, care merită să fie spînzurat: hoţi buni de ştreang.AL.
de (sau (înv. ) cu) taină, 1) secret, tainic; misterios: înaintea celui străin nu grăi cele dă taină.POP. ; 2)
(înv. şi pop. ) foarte apropiat; intim: postelnicul m-a ales sfetnic de taină al său. FIL. ; 3) desfăşurat în
de taină cadru restrîns, intim: Cina cea de taină.
de talia cuiva, de talentul, de valoarea cuiva: nu era un pictor de talia celor mari, dar învăţase bine
de talia cuiva meşteşugul.

de talie de talie, de talent, de valoare: cînd jucătorii sînt toţi de talie, se întîmplă ... partida să fie remisă.CAR.

de tarabă de tarabă, mahalagesc, trivial: chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniţă, stimabile! CAR.
de tăvăleală de tăvăleală, (despre haine) de purtat la lucru, rezistent la purtat: pantaloni de tăvăleală.
de teatru, 1) care se prezintă pe scenă:spectacol de teatru, pentru care luptaseră atîţia jer-tindu-şi a lor
stare.MACED. ; 2) care se întrebuinţează în spectacol; de recuzită: pumnal de teatru. CĂL. ; 3) care se
ocupă cu literatura dramatică şi cu reprezentarea acesteia pe scenă: oameni de teatru ; 4) afectat, teatral:
de teatru aşa-i slujba, micule - oftă ea cu compătimire de teatru.REBR.
de temei, 1) de bază, fundamental, principal; important, serios; (p.ext. ) greu, dificil: nu putea alcătui
articole mai de temei decît în linişte.CĂL. ; 2) de încredere, sigur: cum îl scăpa din mînă, nu mai era de
de temei nici un temei. DUILIU.Z.
de temelie, 1) fundamental, principal, esenţial: întrebarea ... de temelie.BLAGA ; 2) (reg. ) băştinaş,
de temelie autohton.
de teren de teren, care lucrează sau care se foloseşte pe teren: automobil de teren .
de ticnă, (înv. ) prielnic, folositor; potrivit, favorabil: el singur, spre mîngăiere, îşi face lui-şi figură de un
de ticnă lăcaş mai de tihnă, potrivit pe a lui vrere.CONACHI.
de timpuriu, din timp; devreme: vream să plecăm, ca să ajungem de timpuriu la mînăstirea
de timpuriu Războieni.BOL.
de (sau cu) (mare) tiraj, care apare într-un număr mare de exemplare: nu un ziar oarecare, ci unul de
de tiraj mare tiraj? STANCU.
de tînăr de tînăr, de timpuriu: însuratul de tînăr şi mîncarea de dimineaţă n-au greş.NEGR.
de (sau pentru) toaletă, care serveşte la curăţirea şi îngrijirea corpului: adusese un feredeu mic de stejar
de toaletă ..., un burete de toaletă şi cărţi.BACOVIA.

de toamnă de toamnă, 1) care se referă, care ţine de anotimpul toamnei: îmbrăcăminte de toamnă ; 2) de cu toamnă.
de toată frumuseţea de toată frumuseţea, foarte frumos, minunat.

de toată mîna de toată mîna sau de multe mîini, de toate felurile: era multă lume, boieri şi cocoane de toată mîna.CAR.
de toată nostimada de toată nostimada, foarte nostim, amuzant.
de toată orînduiala de toată orînduiala, de tot felul.
de toată ziua sau de toate zilele, de fiecare zi, cotidian: scrisorile mele sînt un jurnal în care însemnez
de toată ziua nuvele de toată zioa.GHICA.
de toate de toate, 1) (lucruri) de diferite feluri, variate: avem de toate cu îmbelşugare.MAIOR. ; 2) de toţi.
de tocmeală, 1) care este stabilit prin- tr-o înţelegere: dar nu trecu mult şi se încheiară şi cei cinci ani de
tocmeală.POP. ; 2) (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) făcut la comandă: ghete de tocmeală ; 3) de
mîntuială: după cîtevacruci de tocmeală, m-am suit în pat.BRĂESCU ; 4) bine, tare, zdravăn: pusese piele
de tocmeală bună ... erau cusute de tocmală.CR.
de tot ... sau de toată ..., 1) foarte ...: era băiat de tot hazul, ştia să facă o mulţime de pozne.SLAVICI ; 2)
de tot ... cu totul.
de tot felul (sau neamul) sau de toatefelurile (sau neamurile), variat, felurit: un gard viu ... format de
de tot felul mărăcini de tot neamul.GHICA.
de (sau (înv. ) întru) tot sau cu (sau în, întru) totul sau (pop. ) cu (sau întru) totului (sau (înv .) totuluş)
tot, 1) în întregime, pe de-a-ntregul, complet, cu desăvîrşire: lasă-ţi lumea ta uitată, mi te dă cu totul
de tot mie.EM. ; 2) foarte: tîrziu de tot s-a ridicat. COŞBUC.
de tot soiul de tot soiul sau (reg. ) în toată forma, fel de fel, variat: mulţimea păsărilor de tot soiul.DRĂGHICI.
de toţi de toţi (sau de toate), în total: fusesă de toţi şesă, şepte mii de leşi.NEC.
de trandafir (sau de trandafiraş), (pop .) asemenea trandafirului (ca frumuseţe sau culoare): bade, trup de
de trandafir trandafir, lasă-mă să rup un fir.POP.
de tranziţie, de trecere, intermediar, tranzitoriu: elemente pentru înţelegerea ... unei interesante epoci de
de tranziţie transiţie.MAIOR.

de treabă sau (înv. ) cu (bună) treabă, 1) (înv. şi reg. ) harnic, priceput, capabil: că boii se ţin cu iarbă, şi
casa c-un om de treabă.POP. ; 2) de omenie, bun, cinstit, vrednic de cinste, cumsecade: purceluşi cu coada
sfredel şi cu beţe-n loc de labă, cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă.EM. ; 3) (reg. ) cum trebuie,
de treabă bine: au fost numit şi el cu bună treabă Marele viteaz de la Cîrlibaba.BUDAI-DELEANU.
de trebuinţă sau (pop .) de trebuială, 1) trebuincios, necesar, folositor, util: nevoia a făcut pre oameni să-
şi afle cele ce le era de trebuinţă.HEL. ; 2) (înv. ) potrivit, propice: şi se tîmplă zi de trebuinţă, cînd Irod
de trebuinţă născutul lui cină făcea.CORESI.
de trei parale, de proastă calitate: într-o altă droşcă, mai de trei parale, veneau cei patru
de trei parale cavaleri.BARBU.
de tropice, de la tropice, din regiunea tropicală: struguri de Constantinopol ..., fructe bizare şi aurite de
de tropice tropice.CEZAR.P.
de trufă de trufă, (despre nume) de rîs, de batjocură.
de trup sau de un trup (cu cineva), (înv. ) care este născut din ...; care este din aceiaşi părinţi cu cineva, de
de trup sînge: au trimis nişte fraţi ai lui mai mici şi pre un ficior a lui de trup.NEC.
de tunet, puternic, răsunător, ca tunetul: atunci răsunară, deodată, silabe energice - pe un timbru ciclopic,
de tunet de tunet înfundat.VINEA.
de (la) ţară, 1) de la sat: pragul vilei de ţară.EM. ; 2) sătesc, ţărănesc: un pat acoperit cu velinţe vărgate
de ţară de ţară.OD.
de(-a) ţiiş, (înv. ) ţinînd cu mîna ceva: apucînd drugi, hloabe, sîneţe de-a ţiiş, au împins pre nemţi de la
de ţiiş şanţuri.COSTIN.
de-ţi scoţi ochii cu degetele sau de-ţi bagi degetele în ochi, (despre întuneric) beznă: era un pui de-
de-ţi scoţi ochii cu degetele ntuneric di-ţ scotei ochii cu degitili.POP.
de ultimă oră de ultimă oră, foarte nou, actual: ştire de ultimă oră.
de un cîrd de ani de un cîrd de ani, de mai mulţi ani.
de un cîrd de vreme de (la) un cîrd de vreme, de un timp încoace.
de unde pînă unde de unde pînă unde, nu se ştie cum: amu, di undi pînă undi, îi vini Soarelui cinca însurătorii.POP.
de unde să-i trăznească lui prin minte?! de unde să-i trăznească lui prin minte?!, cum să-şi închipuie?
de un fel de un fel, de o singură specie.
de un moment, momentan, trecător: la oamenii deosebiţi, toane de un moment pot determina o mare parte
de un moment a vieţii.CAR.
de-un rînd de-un rînd, (reg. ) de data asta, deocamdată.
de unul singur, neînsoţit, neasistat de (alt)cineva: le-am vorbit eu, de unul singur, vreun ceas şi mai
de unul singur bine.CAMIL.P.
de valoare, 1) (despre lucruri) preţios, valoros, scump: muzeul are obiecte de valoare ; 2) (despre oameni)
de valoare important, merituos; valoros: un om de mare valoare .
de vară, 1) (despre plante) care rodeşte în timpul verii; (despre fructe) care se coace vara (de timpuriu); 2)
care se efectuează sau care se practică în timpul verii: sport de vară ; 3) care se poartă în timpul verii, care
de vară este adecvat verii: tremura iarna în haine de vară.GHICA.
de veghe de veghe, care veghează, veghetor: (fig. ) făclie de veghe pe umezi morminte.EM.

de veneţie de veneţie, (înv. ; despre mărfuri) care provin din Veneţia: să ne dai cai de călărie şi arme de veneţie.POP.
de vis de vis, (fam. ) foarte frumos; de o frumuseţe ireală.
de voie, de nevoie de voie, (ori) de nevoie sau au de voie, au de nevoie, vrînd-nevrînd, constrîns, forţat, silit.
de vreme ce ... de vreme ce ..., din moment ce ...
de vreme ce cum ..., (înv. ) din moment ce ..., dat fiind că: de vreme ce cum Dumnezeu n-are sfîrşit, nice
de vreme ce cum ... pedeapsa ... nu se cuvine a avea sfîrşit.VĂC.
dezbracă un sfînt şi îmbracă pe altul dezbracă un sfînt şi îmbracă pe altul, (fam. ) face datorii noi pentru a plăti pe celevechi.
a dezbrăca de shima călugărească (pe cineva), a determina să renunţe la călugărie (pe cineva):
a dezbrăca de shima călugărească dezbrăcînd-o de shima călugărească, o luase femeie.CANT.
de zile mari de zile mari, deosebit, solemn; excepţional: costum de zile mari .
de ziuă de (sau despre, către) ziuă, înainte de ivirea zorilor, spre dimineaţă: despre ziuă au adornit.CR.
a dezlănţui un atac a dezlănţui un atac, a lansa, a porni un atac; a ataca.
a dezlănţui un război a dezlănţui un război, a declanşa un război.
dezleagă-ţi iapa de la gard! dezleagă-ţi iapa de la gard!, vorbeştelimpede, lămurit!
a-şi dezlega băierile inimii a-şi dezlega băierile inimii, a se destăinui, a se confesa.
a-şi dezlega (sau a-şi desface) punga (sau băierile pungii), a da bani (cuiva), (p. ext. ) a fi darnic, generos:
a-şi dezlega punga oamenii din tîrg trec repede; ... n-au vreme să-şi desfacă punga. DELAVR.
a(-şi) dezlega sacul, 1) a începe să vorbească; a spune tot ce ştie: ascultaţi, copiii moşului, să dezleg eu
a dezlega sacul sacu cu glumele şi cu snoavele.POP. ; 2) a se destăinui; 3) (reg. ) a făta.
a dezmorţi atenţia (cuiva), a destinde (pe cineva): d. preşedinte îl opreşte, spre a mai dezmorţi atenţia
a dezmorţi atenţia Camerei cu o glumă.CAR.
de zor de zor, din plin; cu elan: se pregătea de zor să-şi treacă examenul.VLAH.
(de) dimineaţa (sau dimineaţă) (şi) pînă seara, toată ziua; în fiecare zi, zilnic, (p.ext. ) tot timpul, mereu:
dimineaţa pînă seara aceeaşi muncă de dimineaţa pînă seara.VLAH.

(chiar) din această secundă sau din secunda aceasta, începînd cu momentul în care ne aflăm; de acum
din această secundă (înainte), (chiar) din această clipă; în acest moment: chiar din această secundă nu-ţi mai sînt prieten .
din adîncul inimii (sau sufletului), din tot sufletul; cu tot dinadinsul; foarte mult: să suspinăm den adîncul
din adîncul inimii inimei cătră cela ce poate spăsi pre noi.CORESI.
din alte potoape din alte potoape, (reg. ) din moşi-strămoşi, de demult.
din alte timpuri, de altădată, de demult: vîntu-o foaie vestejită mi-au adus ... voi păstra-o, voi întinde-o
din alte timpuri între foile acele ce le am din alte timpuri de la mîna dragei mele.EM.
din an în Paşti sau din Paşti în Paşti sau din Paşti în Crăciun, foarte rar: la biserică mergi din paşti în
din an în Paşti paşti.CR.
din băbăluc din băbăluc, (reg. ) din moşi-strămoşi, din timpuri străvechi.
din bătrîni din bătrîni, din moşi-strămoşi: astă doftorie eu o ştiu din bătrîni.POP.
din belşug din belşug, în cantitate mare; din plin.
din bob în bob din bob în bob, amănunţit, detaliat.
din brazdă din brazdă, v. de brazdă.

din (sau cu) bun proeresis sau de bun proeresul (cuiva), (înv. ) de bunăvoie, din proprie iniţiativă, nesilit
din bun proeresis de nimeni: mai adaog la această foaie, de bun proeresul meu, zece suflete de ţigani lingurari.AL.
din cap din cap, inventat, imaginat.
din cap din cap(ăt), de la început: spuse din capăt toată întîmplarea, pe unde-a fost şi ce-a păţit.CR.
din cap(ăt) (pînă) în cap(ăt), de la început pînă la sfîrşit, de la o extremitate la alta: le spuse povestea, din
din cap în cap capăt pînă în capăt.DOS.
din cap pînă în picioare, 1) de sus pînă jos, în întregime: se-mbracă din cap pînă-n picioare.CAR. ; 2) v.
din cap pînă în picioare în picioare.
din capul căpisterii din capul căpisterii, de unde ai, oricît de puţin ai avea.
din capul locului, înainte de a începe ceva, de la (bun) început; înainte de orice altceva: dacă vom zice din
din capul locului capul locului nu, atunci nu se vor convoca acele camere de revizuire.MAIOR.
din cauza ... sau din cauză de ..., din pricina ..., pe motiv de ...: am suferit mult din cauza ta ; a lipsit, din
din cauza ... cauză de boală.
din cauză că ... din cauză că ..., pentru că ..., fiindcă, deoarece.
din ce, (înv. ) din care pricină, motiv pentru care: [sfîntul] l-au înfruntat [pe împărat], din ce spre mînie să
din ce porni împăratul.DOS.
din ceas în ceas, din clipă-n clipă, din moment în moment: aştepta din ceas în ceas să-i vie om de la
din ceas în ceas Poartă.NEC.
din ce (sau care) cauză, din ce motiv?:cele două întrebări specific omeneşti: din ce cauză? spre ce efect?
din ce cauză MAIOR.
din ce în ce din ce în ce, tot mai mult; pe măsura trecerii timpului: din ce în ce cîntarea ... tot creşte.EM.
din cer din cer, din senin, pe neaşteptate.
din chiar senin, (înv. ) pe neaşteptate, netam-nesam: îi era cu ciudă să-i pice lui mură în gură o bucăţică
din chiar senin aşa de bună, din chiar senin.ISP.
din cîte sau de-a-cîtele(a), (pop. ) din răsputeri, foarte mult: d-o fi tată, o s-alerge d-a-n-cîtelea pe la
din cîte Soare-răsare.DELAVR.
din clipă în clipă, din moment în moment, în orice moment, cît de curînd: aşteaptă moartea, din clipă în
din clipă în clipă clipă.ISP.
din contra sau din contră, dimpotrivă, invers: atunci lumea cea gîndită pentru noi avea fiinţă, şi, din
din contra contra, cea aevea ne părea cu neputinţă.EM.
din (sau de la) creştet pînă în tălpi (sau în talpă, la picioare) sau din tălpi (sau din talpă) pînă în (sau
la) creştet (sau creştetul capului) sau din tălpi pînă subsuori sau din talpă (sau din talpe) pînă în cap,
de sus pînă jos, peste (sau în) tot corpul; în întregime: chintesenţă de mizerii de la creştet pînă-n talpă.EM. ;
din creştet pînă în tălpi cînd îl văd ..., mă iau fiori, din tălpi pînă-n subsuori.POP.

din cuvînt în cuvînt din cuvînt în cuvînt, (înv. ) cuvînt cu cuvînt: din cuvînt în cuvînt a o tălmăci ... nu ne vom lenevi.CANT.
din doască în doască din doască în doască, de la început pînă la sfîrşit, din scoarţă în scoarţă.
din faşă din faşă, din fragedă pruncie.

din faţă din faţă, 1) în faţă: cuprinsă-i de pieire şi din faţă şi în coaste.EM. ; 2) de dinainte: ferestrele din faţă .
din fericire din fericire, printr-un concurs de întîmplări favorabile.
din fire din fire, de la natură, nativ: cum e cam leneş şi somnoros din fire, a adormit greu de tot.POP.
din fugă din (sau în) fugă, în treacăt, în grabă: îi străpungea pieptul, din fugă, cu pumnarul.AL.
din generaţie în generaţie din generaţie în generaţie, din tată în fiu.

din greşală din (sau în) greşală, din nebăgare de seamă, fără intenţie: sar odată ... din greşală drept cu faţa-n jos.CR.
din greu din (sau de, în) greu, mult, tare, adînc: baba oftă din greu.CR.
din gros din gros (sau cu grosul), din greu, mult, gros.
din gură în gură din gură în gură, pe cale orală, de la om la om: mers-au vestea-n lume, trecînd din gură-n gură.AL.
din hat din hat, vecin: moşia din hat .
din hăis din hăis, din stînga.
din încurcătură în împleticire din încurcătură în împleticire, din rău în mai rău.
din îndestulare, (înv. ) suficient, destul, cît trebuie (şi ceva pe deasupra), din belşug: aur din îndestulare i-
din îndestulare au dat.BARAC.
din (sau (înv. ) pre) întîmplare, pe neaşteptate, pe nepregătite, întîmplător, accidental, ocazional: umblînd
din întîmplare pe acolo, găseşte din întîmplare cîte o piatră de aceste.CR.
din joi în paşti din joi în paşti, foarte rar.

din leagăn din leagăn, din fragedă copilărie, de la început: Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire.EM.
din loc din (sau de pe) loc, fără să se deplaseze, stînd nemişcat: nici că m-ar clinti din loc.AL.
din loc în loc din loc în loc, de colo pînă colo, ici şi colo: i-a purtat din loc în loc.OD.
din memorie din memorie, din amintire; pe de rost: cînta din memorie.GHICA.
din mers din mers, fără a se opri din deplasare, în timpul mersului.
din mijloc, 1) situat în centru; central: după catapeteazma din mijloc era cortul.N. TEST. ; 2) (înv. ) în
devălmăşie: la tovărăşie, cheltuiala iaste din mijloc, cum şi cîştigul şi paguba.PRAV. ; 3) din centru;
din mijloc (p.ext. ) în plin.

din mijlocul ... din mijlocul ... sau (înv. ) de mijloc de ..., din; dintre: vor aleage răii den mijlocul drepţilor.CORESI.
din minut în minut din minut în minut, dintr-un moment în altul.
din moment ce ... din moment ce ..., de vreme ce ..., dat fiind că ...: din moment ce aşa ai hotărît, aşa să rămînă.
din moment în moment din moment în moment, din clipă în clipă: trebuie să vie din moment în moment. CEZAR.P.
din momentul acela sau din acel moment, de atunci, din clipa aceea: din momentul acela purcese
din momentul acela îngreunată.EM.
din (sau de la) moşi (de la sau în) strămoşi, moştenit de la înaintaşi; (p.ext. ) din vremuri străvechi: are să-
din moşi strămoşi şi păstreze credinţa lui din moşi în strămoşi.POP.
din naştere, 1) din momentul în care s-anăscut; din născare, congenital: avea un negel din
din naştere naştere.NEC. ; 2) nativ, înnăscut, din vocaţie: un erete, poliţai din naştere.TOP. ; 3) de naştere.
din (sau de la) natură, 1) din naştere, înnăscut: prostia din natură nu se poate iscusi.PANN ; 2) (înv. ) în
din natură mod natural, pe cale naturală: nişte văi din natură făcute.
din născare sau (înv. şi reg. ) din născută, din naştere, nativ: fără vină, din născare mă văzui eu
din născare pedepsită.AL.
din neam (pînă) în neam sau (înv. ) de neam şi neam sau în neam şi (în) neam sau pînă la neam şi
neam, din generaţie în generaţie, din tată în fiu, în veci: din neam în neam vor binecuvînta numele lui
din neam în neam Zoroastru.BELDIMAN.
din nebăgare de seamă din nebăgare de seamă, din neatenţie; din neglijenţă.
din nenorocire, din păcate, din nefericire: literaturei române el ar fi fost de folos, dacă din nenorocire
din nenorocire şoarecii nu l-ar fi ros. GR.AL.
din neştire, din nebăgare de seamă, involuntar: un ţipăt de gînsac, închis din neştire într-un
din neştire cerdac.DELAVR.
din nevoie din nevoie, v. de nevoie.
din noapte din noapte, v. de (cu) noapte(a).
din noapte-n noapte din noapte-n noapte, de la o noapte la alta; fără întrerupere, mereu.

din norocire din norocire, (pop. ) din fericire: trag asupra domnului, pe care din norocire nu-l nemeresc.GHICA.
din (sau (înv. şi pop. ) de) nou, 1) de la început, din temelii: s-au apucat să o facă [mănăstirea] de
nou.NEC. ; 2) (înv. ) de curînd, recent: industrii, sau vechi, naţionale, sau din nou introduse.OD. ; 3) încă o
din nou dată, iarăşi, iar: hai şi noi la craiul, dragă, şi să fim din nou copii.EM.
din (sau după, prin) obişnuinţă, în virtutea deprinderii, potrivit obiceiului: rînduim ... după vechea
din obişnuinţă obicinuinţă. (a.1814).URIC.
din ochi din ochi, estimativ: se uită la inel, preţuindu-l din ochi.
din oficiu, 1) fără a fi consultat, obligatoriu: l-au numit director din oficiu ; 2) (în mod) oficial: jurămînt
din oficiu dat din oficiu.
din om în om din om în om, de la unul la altul: vestea se răspîndise din om în om .
din oră în oră din oră în oră, la intervale de o oră.

din (sau dinspre, (înv. şi pop. ) despre) partea (cuiva sau a ceva), 1) din punctul de vedere (al cuiva), cît
despre ..., referitor la ..., în privinţa ...: despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi.EM. ; 2) în
din partea numele cuiva, trimis de cineva; de la cineva: trămise un om din parte-i la domn.BĂLC.
din (sau de prin) partea (sau părţile) locului, de pe acolo: fiind din partea locului, putea să fie de mare
din partea locului folos.CAMIL.P.
din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui), din neamul, din familia mamei (sau a tatălui): bunicu-meu
din partea mamei din partea mamei era zugrav.CAMIL.P.
din păcate, 1) din nenorocire, din nefericire; spre regretul cuiva: din păcate, era şi evlavios moş
Nichifor.CR. ; 2) (reg. ) din întîmplare: oliolo, ciocoi bogate, ici de-ai trece din păcate, să-ţi arunc doi
din păcate glonţi în spate.POP.
din pămînt din pămînt, de jos: îşi ridică ochii din pămînt.
din pămînt (din iarbă verde) sau din fundul pămîntului, cu orice preţ, neapărat: din pămînt din iarbă
din pămînt verde, să te duci să-mi aduci herghelia.ISP.
din păţite din păţite, din experienţă.
din plin din plin, din abundenţă, din belşug; cu prisosinţă: decoraţia aia o meriţi din plin. CAMIL.P.
din poartă-n poartă, din casă în casă,dintr-un loc în altul: munţii noştri aur poartă, noicerşim din poartă-
din poartă-n poartă n poartă.GOGA.
din politeţe din (sau de, pentru) politeţe, din obligaţii de etichetă; formal, de formă: să stăm oleacă, de politeţă.SAD.
din pomană din pomană, (înv. şi reg. ) de demult, din moşi-strămoşi.
din popor din popor, de origine socială modestă: şi el e d-ai noştri, băiat din popor.CAR.

din (sau de prin) preajma ..., 1) din (sau de prin) jurul, dimprejurul, din (sau de prin) apropierea, din (sau
de prin) vecinătatea (cuiva sau a ceva): din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă.GOGA ; 2) din timpul
din preajma ... apropiat de ..., din ajunul ...: documentul acesta datează din preajma anului 1000. STANCU.
din pricina ... sau din pricină de ..., din cauza ..., datorită ..., ca urmare a ..., din vina ...: numai din pricina
din pricina ... ei mi se trage.CR.
din pricină că ..., pentru că ..., deoarece, fiindcă: domnul nostru nu ne-a învăţat niciodată din pricină că
din pricină că ... se temea de cei mari.SAD.
din (sau în, de la, la) prigon, (reg. ; despre animalele de tracţiune) prins (înhămat sau înjugat) de tînjală, la
din prigon mijloc (cînd sînt mai multe perechi): bivolul ista, din brazdă, de la prigon.SAD.
(chiar) din prima secundă, (chiar) de la început, din prima clipă, din primul moment: nu mi-a plăcut chiar
din prima secundă din prima secundă a întîlnirii noastre ; m-a recunoscut din prima secundă.
din primul moment din primul moment, de la început.
din principiu, conform unui punct de vedere (general) hotărît (o dată pentru totdeauna): din principiu nu
din principiu citesc foile care mă atacă.CAMIL.P.
din (sau în) privirea ..., 1) (înv. ) din punctul de vedere ..., din perspectiva ...: ştiinţele pozitive trebuiesc
din privirea ... înfăţişate din privirea teoriei.OD. ; 2) cu privire la ...
din prînz pînă-n cină din prînz pînă-n cină, (înv. ) toată ziua.
din (sau (înv. ) de) proaspăt, (pop. ) de curînd, de puţină vreme, nu cu mult înainte: [unul] venise în gazdă
din proaspăt la noi din proaspăt.CR.
din profil din (sau în) profil, dintr-o parte (a feţei sau a corpului): se opri şi o privi din profil. STANCU.
din proprie iniţiativă din proprie iniţiativă, fără îndemnul altuia: s-a [h]otărît din proprie iniţiativă a espedia trupe.EM.
din punct de vedere ... sau din punctul de vedere al ..., în privinţa ..., sub raportul ..., luînd în consideraţie
(un anumit element de referinţă): acest edificiu ... privit însă din punctul de vedere al stilului ... nu prezintă
din punct de vedere ... nimic însemnător.FIL.
din punct în punct sau punct cu punct, unul după altul, fiecare pe rînd (şi detaliat), (p. ext. ) în mod
din punct în punct amănunţit, detaliat, pe larg.
din rărunchi sau din (sau pînă în) fundul rărunchilor, din toate puterile; intens: a gemut pînă în fundul
din rărunchi rărunchilor şi s-a dus. SAD.
din răsputeri (sau din răsputerea, din toată răsputerea, din toate răsputerile), din toate puterile: s-au
din răsputeri pornit ... glasurile să sune din răsputeri.CAR.
din rău în mai rău din rău în mai rău, din lac în puţ: femeia a dat din rău în mai rău.REBR.
din rudă în rudă sau (înv. ) în rudă de rudă, din neam în neam, din generaţie în generaţie: în rudă de
din rudă în rudă rudă ... va face preste toată lumea vrajbă şi nepace.DOS.
din săptămînă în săptămînă sau săptămînă de săptămînă, săptămînal: din săptămînă în săptămînă,
din săptămînă în săptămînă ieşeau de la marele vizir amînări.SAD.
din scoarţă în (sau pînă în) scoarţă, de la prima pînă la ultima pagină, în întregime; (înv. ) din doască în
din scoarţă în scoarţă doască: fătul meu, cartea cîtă a fost, ai învăţat-o toată din scoarţă pînă-n scoarţă.OD.
din scurt din scurt, de aproape: ciute răzleţe ... din scurt fugărite, s-aştern doar pe goană. VOICULESCU.
din scutece din scutece, imediat după naştere, din pruncie.
din seară pînă-n zori sau (înv. ) de cu seară pînă în ziuă, în tot timpul nopţii; în fiecare noapte; tot timpul,
din seară pînă-n zori mereu, de dimineaţă pînă în seară, şi dimineaţa şi seara.
(chiar) din secunda aceea sau (chiar) din acea secundă, începînd cu momentul despre care este vorba; de
atunci, din clipa aceea, din momentul acela: i-am spus tot adevărul şi, din secunda aceea, relaţiile dintre
din secunda aceea noi s-au răcit.
din secundă în secundă, 1) la intervale foarte scurte; mereu: sunetul ... se repetă din secundă în
din secundă în secundă secundă.TEODOREANU ; 2) într-o secundă.
(ca) din (bun sau chiar) senin, 1) pe neaşteptate, dintr-o dată, fără veste: cum începu hora, fata cea
frumoasă ... veni ca din senin şi iară se prinse lîngă dînsul.ISP. ; 2) fără motiv: din senin şi fără cuvînt ...
din senin se mînia foc pentru toată nimica.HOGAŞ.
din sfert (de oră) în sfert de oră, la intervale de 15 minute; (p.ext. ) foarte des: din sfert în sfert de oră,
din sfert în sfert de oră folosind alte cuvinte, îl întreba pe Iosif acelaşi lucru.PREDA.
din sînul ... din sînul ..., dintre ...; din mijlocul ...: soarele se rîdică măreţ din sînul valurilor.AL.
dinspre (sau (înv. ) despre) tată, în linie paternă: neamul şi despre tată, şi despre mumă să trage de multe
dinspre tată împărăţii.BIBLIA.
din tablă în tablă, din scoarţă în scoarţă: cetania curată ... cathihisul cel mic, de rost bine, din tablă în
din tablă în tablă tablă. (a.1810).IORGA.
din talpă din talpă, din temelie: smulsă din talpă, cădea prăbuşită neptunica Troie.COŞBUC.
din tată în fiu (sau prunc) sau (reg. ) de la tată la (sau pe) fiu (sau prunc) sau de pe tată pe fiu, transmis
de-a lungul generaţiilor, prin descendenţă directă; din generaţie în generaţie: moşia Slovenilor, moştenită
din tată în fiu din tată în fiu.CEZAR.P.
din temei (sau din temeiuri), în întregime, cu totul: liniştea singurătăţii cuprinsese din temei toate
din temei celea.DUILIU.Z.

din temelie din temelie (sau temelii), în întregime, cu totul, de tot: tot neamul ... să stînsă den temelie.N.COSTIN.
din timp din timp, înainte de a fi prea tîrziu, din vreme: se pornise din timp, ca să nu întîrzie.
din timp în timp sau (înv. ) pe la timpi, din cînd în cînd, în răstimpuri; uneori; din vreme în vreme: din
din timp în timp timp în timp tresăreau ca de spasmuri.VLAH.
din (sau cu) toate puterile sau din (sau cu) toată puterea sau cu (sau din) putere, extrem de mult, de tare,
de intens; cu toată rîvna, cu toată voinţa, din răsputeri: Făt-Frumos ... o trînti cu toată puterea într-o
din toate puterile piuă.EM.
din toate timpurile din toate timpurile, de totdeauna.
din tocmeală, (înv. ) din fire, de la natură: leagea amu den tocmeală slugă are pre frica, iară frica den
din tocmeală tocmeală judecătoriu are leagea.CORESI.
din topor din topor, grosolan, necioplit: făcea versuri d-acelea ca din topor lucrate.GR.AL.
din (sau de) totdeauna, 1) de la început, în tot timpul, mereu, necontenit: obrazul să-ţi descopăr n-o să
viu! şi totuşi, îl presimt de totdeauna.PILLAT ; 2) obişnuit, cunoscut: ieşi în curînd, schimbată în hainele ei
din totdeauna de totdeauna.EM.
din trăite din trăite, din propria experienţă.
din treacăt din treacăt, în trecere, în fugă: din treacăt îi aruncă altă veste stranie.TOP.

din trecut din trecut, de altădată, de odinioară, de demult: glasuri din trecut străbate l-a prezentului ureche.EM.
dintr-o chitire dintr-o chitire, (reg. ) dintr-o ochire.
dintr-o mînă în alta sau din mînă în mînă, de la unul la altul: şi umblam din mînă-n mînă, ca cîrligul la
dintr-o mînă în alta fîntînă.POP.
dintr-o ochire sau cu o (singură) ochire sau de la prima ochire, dintr-o privire; foarte repede, imediat:
dintr-o ochire venituri, cheltuiele, c-o singură ochire să poată lămuri.NEGR.
dintr-o privire dintr-o privire, imediat ce s-a uitat, cît a putut vedea uitîndu-se repede, dintr-o ochire.
dintr-o (singură) răsuflare, dintr-o dată, pe nerăsuflate: dintr-o resuflare spuneau cu ochii închişi cele
dintr-o răsuflare şepte taine din catihisul cel mare.CR.
dintr-o trăsătură dintr-o trăsătură (sau trăsură) (de condei), dintr-o dată, fără a sta mult pe gînduri.
dintr-un condei dintr-un condei, dintr-o dată.
dintr-un cuvînt, (pop. ) fără a sta la gînduri, imediat: eu răspund dintr-un cuvînt, făr-să pun ochii-n
dintr-un cuvînt pămînt.POP.
dintr-un moment în altul dintr-un moment în altul, dintr-o clipă în alta.
dintru-ntîi, (înv. ) mai întîi, înainte de toate, de la bun început: dacă nu ţ-au fost voia ta să te mărite după
dintru-ntîi mine, pentru ce n-ai spus mai dintru-ntîi? BARAC.
din ţeavă din ţeavă, (fam. ) direct, dintr-o dată.
din una în alta din una în alta, din vorbă în vorbă.
din veac sau de veac, din cele mai vechi timpuri; din moşi strămoşi: aceia era puternici den veac bărbaţi
din veac vestiţi.PALIA.
din vechi, din bătrîni; din moşi-strămoşi; din vechime: începînd cu acel oaspe, ce din vechi se pomeneşte,
din vechi cu Dariu a lui Istaspe.EM.
din (sau de prin) vecinătate, din apropiere, în (sau prin) preajmă: se poate referi ... la plaiurile de prin
din vecinătate vecinătate.HASD.
din (sau de prin) vecini, care este din (sau de prin) apropiere: le-aduci aminte de-o fată din
din vecini vecini.COŞBUC.
din vedere din vedere, privind: meşteşugul vreme cere, nu să-nvaţă din vedere.PANN.
din vremea lui han-tătar din vremea lui han-tătar, din moşi-strămoşi.
din vreme în vreme, cîteodată; din timp în timp, la răstimpuri: din vreme în vreme însă zăream cîte o fiinţă
din vreme în vreme rătăcită pe acele cîmpii fără margini.AL.

din zi în zi, 1) de azi pe mîine: amîna din zi în zi şi de joi pînă mai apoi.CR. ; 2) pe zi ce trece; (p.ext. ) din
din zi în zi ce în ce: preocupările politicii militante absorb din zi în zi mai mult tinerimea noastră studioasă.CAR.
din zori în prînz din zori în prînz, toată dimineaţa.
a dispărea fără urmă a dispărea fără urmă, a fi de negăsit.
a-şi disputa mîna cuiva, (despre bărbaţi) a concura la mîna unei fete: o droaie de peţitori ... îşi disputau
a-şi disputa mîna cuiva mîna ei.NEGR.
a distrage atenţia a distrage atenţia (cuiva de la ceva), a abate atenţia (cuiva de la ceva).
a dîrdîi de frică a dîrdîi de frică (sau de frig), a tremura de frică (sau de frig).
Doamne, iartă-mă!, (formulă întrebuinţată după rostirea sau numai gîndirea unei injurii): Aice-i? unde,
Doamne, iartă-mă! Doamne, iartă-mă, să fie?AL.
Doamne fereşte! Doamne fereşte!, să ne ferească Dumnezeu de aşa ceva!: caii lunecă, Doamne fereşte! AL.
Doamne păzeşte (şi apără)! sau păzit-a sfîntul!, 1) Doamne fereşte!; vai de mine!; 2) deloc, nicidecum: şi
Doamne păzeşte ! unde mai pui că pe acolo nu se asfla om leneş, Doamne păzeşte! POP.
doarme şi pămîntul sub om doarme şi pămîntul sub om, e o linişte desăvîrşită.

doar n-am băut cerneală doar n-am băut cerneală (sau gaz), (fam. ) doar nu m-am prostit, doar nu sînt nebun; nici nu mă gîndesc.
doar nu-s tuns, nici ras pe cap doar nu-s tuns, nici ras pe cap, doar n-am mîncat ciuperci.
doar nu s-o face gaură în cer, (pop. ) nu va fi pagubă prea mare; nu se va întîmpla nimic rău: doară nu s-o
doar nu s-o face gaură în cer face gaură în cer, d-om intra! ISP.
doar nu vin (sau nu dau) turcii (sau tătarii)!, ai răbdare!, nu te grăbi!: iaca mă duc, mă duc ... doar nu
doar nu vin turcii ! dau tătarii.AL.
doina ştie, doina cîntă doina ştie, doina cîntă, (despre oameni) bate apa în piuă.
Domnul (sau Dumnezeu) să-l odihnească (în pace)!, (formulă prin care se invocă îndurarea lui Dumnezeu
Domnul să-l odihnească ! pentru cei morţi): Dumnezeu să odihnească pe moş Ţandură şi pe tovarăşul său.CR.
dop de saca, om scund şi îndesat, om bondoc: era ... gras şi gros ca un butoi, adecă, cum i-am zice noi
dop de saca astăzi: dop de saca.ISP.
a dori (sau a vrea, a voi, (înv. ) a cugeta) răul (cuiva), a dori (sau a voi, a vrea) ca cineva să aibă parte de
a dori răul necazuri, nenorociri etc.: stăpîne, ştii că eu nu-ţi voiesc răul! CR.
a dormi adînc a dormi adînc sau a dormi somn fără vise, a dormi buştean.
a dormi buştean a dormi buştean (sau butuc, lemn, (reg. ) blană), a dormi adînc.
a (a)dormi dus, a (a)dormi adînc; a (a)dormi buştean: natura doarme dusă, tăriile în pace. EM. ; somnul o
a dormi dus fură fără de veste şi adormi dusă.POP.
a dormi iepureşte sau a dormi somnul iepurelui, a dormi foarte uşor: dar tu să ştii că eu dorm
a dormi iepureşte iepureşte.CR.
a dormi în front a dormi în front, a fi cu gîndurile aiurea, a fi distrat.
dormi în pace! sau odihnească în pace!, formulă prin care se imploră liniştea sufletului celui mort: dormi
dormi în pace! în pace printre făclii o mie! EM.
a dormi mort a dormi mort, a dormi adînc.
a dormi neîntors a dormi neîntors, a dormi adînc, liniştit.
a dormi obială a dormi obială, a dormi tun.
a dormi popeşte a dormi (sau a mînca) popeşte, a dormi (sau a mînca) (foarte) mult.
a dormi somn neîntors a dormi somn neîntors, a dormi adînc, liniştit.
a dormi somnul cel de pe urmă a dormi somnul cel de pe urmă (sau somnul celor drepţi, somnul de veci), a deceda, a muri.
a dormi tun a dormi tun, a dormi buştean.
a doua naştere, 1) înnoire a fiinţei individului, produsă prin taina botezului; 2) învierea din morţi şi viaţa
a doua naştere veşnică, după judecata de apoi.

a doua născută, (înv. ; bis .) a doua naştere: toţi ne sem fraţi dentru unul singur Domnul ..., mai vîrtos cîţi
a doua născută den muma ceaia sfînta ce iaste însăş scăldătura băiei a doua născută cu noirea duhului sfînt.CORESI.
a doua venire (a lui Iisus Hristos), (în textele religioase) venirea lui Iisus Hristos la sfîrşitul lumii, pentru
a doua venire Judecata de apoi.
dragă (sau drăguliţă) Doamne, aşa-zicînd: începusem şi eu, drăguliţă Doamne, a mă rădica băieţaş la
dragă Doamne casa părinţilor mei.CR.
a drege busuiocul a drege busuiocul (sau mohorul), (fam. ) a încerca să repare o gafă.
drept aceea drept aceea, prin urmare.
drept ca funia în sac drept ca funia (sau ca şarpele) în sac (sau în traistă), 1) încovoiat; încolăcit; 2) (fig. ) necinstit.
drept cine mă iei? drept cine mă iei?, (fam. ) nu cumva mă confunzi?, mă iei drept altul!
drept răsplată drept răsplată, ca recompensă.
drept urmare drept urmare, v. ca urmare.
drum bun! drum bun!, călătorie plăcută!
drum călcat drum călcat, drum umblat, bătut, practicabil.
drum de mijloc drum (sau cale, linie) de mijloc, soluţie intermediară, atitudine de compromis.
ducă-se (duce-te-ai, duce-s-ar etc.) pe (sau la, în) pustii (sau pustiu, pustia)!, (pop. ; fam. ) nu vreau să
mai ştiu de el (de tine, de ei etc.)!, ducă-se (duce-te-ai, duce-s-ar etc.) dracului!, lua-l-ar (lua-te-ar etc.)
ducă-se pe pustii ! naiba!: dar mai grea e sărăcia, duce-mi-s-ar la pustia! POP.
a duce boala pe picioare a duce boala pe picioare, a fi bolnav, fără a zăcea la pat.
a se duce (sau a merge, a trage) ca pe ciripie, a se duce (sau a merge, a trage) în linie dreaptă: capra nici
a se duce ca pe ciripie una, nici alta, merse drept, ca pe ciripie, la stuful cu flori, unde era copilul. ISP.
a se duce ca pe gura lupului a se duce ca pe gura lupului, a dispărea, a pieri: boişorii mei s-au dus, ca pe gura lupului.CR.

a (nu)-l duce (sau a (nu)-l ajunge) capul (sau mintea) (pe cineva) (să ...), a (nu) putea, a (nu) fi în stare, a
a -l duce capul (nu) fi capabil (să ...): cum, pe Dumnezeu l-a dus capul să iscodească aşa ceva şi pe el nu? POP.
a se duce către Domnul, a muri: ei, mititeii, s-au dus cătră Domnul, şi datoria ne face să le căutăm de
a se duce către Domnul suflet.CR.
a o duce cîine-cîineşte a o duce cîine-cîineşte, a o duce foarte greu; a trage mîţa de coadă.
a-şi duce crucea a-şi duce (sau a-şi purta) crucea, a îndura o mare suferinţă (fizică sau morală).
a se duce cu călcîiele înainte a se duce (sau a pleca, a porni) cu călcîiele înainte, a fi dus la groapă.
a duce cu cobza a duce cu cobza (pe cineva), (fam. ) a amăgi, a înşela (pe cineva).
a duce cu nasul la teică a duce (sau a trage) cu nasul la teică (pe cineva), (reg. ) a da în judecată (pe cineva).
a se duce cu nepus în traistă a se duce cu nepus în traistă, (pop. ) a pleca pe neaşteptate.
a se duce cu plosca a se duce (sau a veni) cu plosca, (reg. ) a se duce (sau a veni) în peţit.
a se duce cu poşta nemţească a se duce cu poşta nemţească, (reg. ) a merge pe jos.
a duce cu preşul (pe cineva), (fam. ) a induce în eroare (pe cineva), a purta cu vorba, a păcăli, a înşela (pe
a duce cu preşul cineva): de ce încerci să mă duci cu preşul? STANCU.
a duce (sau a lua) cu şoşoşo (pe cineva) sau a umbla cu şoşoşo, (reg. ) a linguşi, a amăgi (pe cineva):
a duce cu şoşoşo umblă pe lîngă mine cu şoşoşo; crede că eu nu bag de seamă.POP.
a duce cu zăhărelul a duce cu zăhărelul (pe cineva), a amăgi, a înşela (pe cineva).
a se duce (sau a merge) de-a roata, (reg. ) a se da de-a rostogolul, a se rostogoli: toţi să se lese la vale de-
a se duce de-a roata a roata.SAD.

a duce de mînă a duce de mînă (pe cineva), 1) a călăuzi (pe cineva); 2) (fig. ) a proteja, a sprijini, a susţine (pe cineva).

a duce (sau a purta, a tîrî, a ţine) de nas (pe cineva), 1) a stăpîni, a conduce, a dirija după plac (pe
cineva); a obliga pe cineva să acţioneze într-un anumit fel: crapă de necaz că nu pot să stăpînească
dumnealor pe toţi mahalagii noştri, să-i poarte de nas, după cum le place lor.CAR. ; 2) a duce cu vorba, a
a duce de nas amăgi (pe cineva): s-a lăsat dus de nas şi tras pe sfoară de toţi şarlatanii.VLAH.
a se duce de nu-i mai vezi potcoavele a se duce de nu-i mai vezi potcoavele, a pleca foarte repede.
a se duce (sau a pleca) de pe capulcuiva, a lăsa în pace pe cineva: duceţi-vă de pe capul mieu, că mi-aţi
a se duce de pe capulcuiva scos peri albi! CR.
a se duce de rîpă (sau la şanţ), a se risipi, a se distruge: dacă o să ne ducem de rîpă, literaturii proaste a
a se duce de rîpă acestui prostănac o s-o datorăm.CAMIL.P.
a duce de rîpă (pe cineva sau ceva), a distruge (progresiv) (pe cineva sau ceva): mergem încotro o vrea
a duce de rîpă Cel de sus - Dumnezeu, adică; şi doar o fi El bun să nu ne ducă de rîpă! CAR.
a se duce glonţ a se duce glonţ, a se duce drept.
a o duce greu a o duce greu, a trăi anevoie.
a duce greul a duce greul (unui lucru), a avea de împlinit, de suportat partea cea mai grea (a unui lucru).
a se duce harţun a se duce harţun (la cineva), (reg. ) a se duce direct şi hotărît, a se duce ţintă (la cineva).
a duce hăul şi greul a duce hăul şi greul, a duce tot necazul, toată greutatea unei case.
a o duce împărăteşte a o duce (sau a trăi) împărăteşte, a o duce foarte bine.

a duce în cîrcă a duce în cîrcă (pe cineva sau ceva), a duce, a purta pe umeri, în spate (pe cineva sau ceva); a fi împovărat.
a se duce (sau a pleca, a fugi) în lume (sau în lumea largă), a pleca departe, fără să se ştie unde: hai ş-om
a se duce în lume fugi în lume, doar ni s-or pierde urmele.EM.
a se duce în lumea lui a se duce în lumea lui, a-şi vedea de treburi, a se retrage la treburile sale.
a se duce (sau a pleca) în plata Domnului (sau a lui Dumnezeu), a se duce (sau a pleca) unde vrea, unde
a se duce în plata Domnului ştie: să se ducă în plata lui Dumnezeu.CR.
a duce în poală (pe cineva), a ocroti, a proteja (pe cineva): sau te duc în poală sau te-alungă-n pielea
a duce în poală goală.ARGHEZI.
a duce (sau a împinge, a băga) în prăpastie (pe cineva), a face (ca cineva) să ajungă într-o situaţie
dezastruoasă (şi fără ieşire), a duce la pieire (pe cineva): nu te-a lăsat inima să-mpingi în prăpastie pe-o
a duce în prăpastie biată femeie ce-i nevinovată.AL.
a se duce în (sau (înv. ) a se deda pre) sihăstrie, (înv. şi reg. ) a se sihăstri: văzuse că el tot nu e nimic de
a se duce în sihăstrie lumea asta oarbă şi d-aia se dusese în sihăstrie.ISP.
a se duce întins (undeva sau la cineva), a se duce direct şi repede (undeva sau la cineva): apoi s-a dus
a se duce întins întins la mă-sa s-o întrebe şi pe dînsa.POP.
a se duce (sau a merge, a pleca) în (sau la) treaba (sau treburile) lui (ei etc.) sau a se duce în treabă-şi
sau a-şi vedea de treaba lui (a ei etc.), a se întoarce la ocupaţiile sale, a-şi vedea de lucrul său, de
a se duce în treaba lui interesele sale: cei trei camarazi se despart, să meargă fiecare la treaba lui.CAR.
a o duce într-o mîncare şi o băutură a o duce (sau a o ţine) într-o mîncare şi (într-)o băutură, a petrece, a face chefuri lungi şi dese.
a se duce (sau a pleca) în ţară (sau în ţări), a se duce în lumea largă: eu mă duc mîndruţă-n ţări, dar te
a se duce în ţară rog să nu porţi flori. POP.
a duce jindul a duce jindul, a dori foarte mult, a jindui: să nu mai ducem jindul.PANN.
a duce la capăt a duce la capăt (sau la bun sfîrşit) (ceva), a finaliza, a isprăvi, a termina (ceva).

a duce la groapă a duce la groapă (pe cineva), a înmormînta (pe cineva): ducînd la groapă trupul reginei dunărene.EM.
a (o) duce (sau a (o) scoate pe cineva sau ceva) la (un) liman (sau la liman bun, la limpede, la luminiş),
1) a scăpa, a salva (pe cineva sau ceva); 2) a duce la bun sfîrşit (ceva); a o scoate la capăt: se sfătuieşte
a duce la liman dară caii, cum s-o scoată la limpede.POP.
a (se) duce (sau a (se) închide, a intra, a trimite, a băga) la (sau în) mănăstire, a (se) călugări: să ştiu de
a duce la mănăstire bine că mă duc la mînăstire, pîine şi sare nu mai mănînc cu el! CAR.
a duce la mormînt a duce la mormînt (pe cineva), a provoca moartea (cuiva).
a se duce la năvod a se duce la năvod, (reg. ) a se duce la pescuit.
a (o) duce (sau a ţine) la tăvăleală, (fam. ) 1) (despre oameni) a fi rezistent la efort: sînt, slavă domnului!
sănătos şi voinic, duc bine la tăvăleală.CAR. ; 2) (despre lucruri) a fi rezistent (la purtat, la întrebuinţare
a duce la tăvăleală zilnică), a fi durabil.
a duce lipsă de ceva a duce lipsă de ceva, a-i lipsi ceva.
a-şi duce nasul undeva a-şi duce nasul undeva, 1) a răspunde, a garanta de ceva; 2) a îndura ruşine pentru ceva.
a duce ogodul cuiva a duce ogodul cuiva, (înv. ) a menaja pe cineva.
a duce o viaţă de cîine a duce o viaţă de cîine, a trăi foarte greu.
a duce (sau a aduce, a trimite) plocon (pe cineva cuiva), a prezenta pe cineva cuiva (în semn de omagiu
a duce plocon sau pentru a-l judeca, a-l pedepsi): îl prinseră şi-l aduseră la Mihai plocon.ISP.
a se duce pe copcă (sau (reg. ) pe copce), 1) a se duce unde e apa mai adîncă; 2) (fig. ; despre obiecte) a se
a se distruge, a se pierde, a se prăpădi; 3) (fig. ; despre oameni) a o încurca, a o păţi: v-aţi dus pe copce, cu
a se duce pe copcă toată şmichiria voastră.CR.
a se duce pe drum neîntors a se duce (sau a pleca) pe drum neîntors (sau pe cale neîntoarsă), a muri.
a se duce (sau a se lua) pe drum neînturnat (sau pe cale neînturnată), a muri, a dispărea: s-au dus toţi, s-
a se duce pe drum neînturnat au dus cu toate pe o cale nenturnată.EM.
a se duce pe gotcă a se duce pe gotcă, a da de nevoie, a păţi ceva.
a se duce pe tocmală a se duce pe tocmală, (pop. ) a merge în peţit: s-a dus badea pe tocmală, nu-i ajute sfînta sară.POP.
a se duce (sau a ajunge) pînă în (sau la) scara murgului, a nu se lăsa, a stărui pînă reuşeşti: la o învoială,
a se duce pînă în scara murgului unul mai dă, altul mai lasă; dacă nu vrei, eu mă duc pînă la scaramurgului.CONV.LIT.
a se duce pînă la calea întoarsă a se duce pînă la calea întoarsă, a întrerupe o călătorie şi a reveni în locul de plecare.
a se duce pînă la tindă a se duce (sau a merge, a face treaba) pînă la tindă, a face ceva pe jumătate, a lăsa neterminat ceva.
a se duce pocnetului a se duce pocnetului, a se duce dracului: ducă-se pocnetului cu musteţile lui cu tot. HOGAŞ.
a (i) se duce (sau a(-i) merge) pomina (cuiva), a ajunge să fie cunoscut de toţi, a (i) se duce vestea (cuiva):
a se duce pomina traseră un chef de să se ducă pomina.ISP.
a-şi duce povara a-şi duce povara, a-şi purta crucea.
a (se) duce prin vama cucului sau a trece (sau a (se) strecura) prin vama (sau vămile) cucului, a (se)
a duce prin vama cucului duce sau a trece, a (se) strecura clandestin peste graniţă; a trece prin contrabandă.
a se duce rugă a se duce rugă, (reg. ) a se duce vestea:să duce rugă de vitejia noastră! BUDAI-DELEANU.
a duce (sau a căra) sacul (sau saci) la moară, a munci din greu: am mîncat azi destul şi n-am cărat saci la
a duce sacul la moară moară.CEZAR.P.
a duce sfat a duce sfat, a bîrfi: ea duce sfat din casă-n casă că n-am broboadă de mătasă. COŞBUC.
a(-l) duce sfîntul (pe cineva), (fam. ) a îndrăzni să ...: apoi să fi dus sfîntul pe vreunul să nu ştie lecţia ... că
a duce sfîntul ... scotea imineu din picior şi-l azvîrlea după dînsul! GHICA.
a se duce (sau a merge) (în)tins, (înv. şi reg. ) a se duce direct, de-a dreptul; a se duce întins: moscalii ...
a se duce tins au mers tins la Danţca.NEC.
a duce trai pe vătrai a duce trai pe vătrai, a duce o viaţă grea, plină de lipsuri.
a-şi duce traiul, a trăi: Dumnezeu, după ce a făcut toate animalele şi vietăţile, a orînduit apoi fiecăruia
a-şi duce traiul felul de viaţă şi locul unde să-şi ducă traiul.POP.

a duce trena a duce trena, (sport ) a conduce plutonul concurenţilor într-o cursă sportivă, imprimîndu-i un anumit ritm.
a duce trena cuiva a duce trena cuiva, a urmări pretutindeni adulînd pe cineva, a se ţine scai de cineva.
a se duce unde a dus mutu iapa şi ţiganu cîrlanu
a se duce unde a dus mutu iapa şi ţiganu cîrlanu, a se duce foarte departe.
a-i duce vergile a-i duce vergile (cuiva), (reg. ) a fi îngrijorat de soarta cuiva; a compătimi (pe cineva).
a (i) se duce (sau a-i merge) (cuiva) vestea (sau buhul) ca de popă tuns, a fi cunoscut ca un cal breaz; a
a se duce vestea ca de popă tuns stîrni mare vîlvă: la iad ai tras un guleai de ţi s-a dus vestea ca de popă tuns.CR.
a duce viaţă comună cu cineva a duce viaţă comună cu cineva, a trăi laolaltă.
a-şi duce zilele a-şi duce (sau a-şi ţine) zilele, a se întreţine.
Dumnezeu cu mila! Dumnezeu cu mila!, cum o da Dumnezeu!
Dumnezeul ăl din tău Dumnezeul ăl din tău, dracul.

Dumnezeu să-l ierte! Dumnezeu să-l ierte!, formulă întrebuinţată pentru cei morţi: de-o fi murit, să-l ierte Dumnezeu.COŞBUC.
(numai) (unul) Dumnezeu (sau Domnul) (mai) ştie sau dracul (mai) ştie, 1) doarDumnezeu, care le ştie
pe toate, ar putea să spună: Dumnezeu ştie numai ce se petrece acuma în sufletul unui biet dascăl ca
Dumnezeu ştie mine.CAR. ; 2) cine ştie: dracul mai ştie ce are.CR.
dunăre de mînios dunăre de mînios sau mînios dunăre, foarte mînios, turbat de mînie.
după aceasta după aceasta (sau aceea), apoi, pe urmă.
după bunul plac al cuiva după bunul plac al cuiva, după capriciul cuiva.
după chip ca ... după chip ca ..., (înv. ) la fel cu ...: după chip ca şi aceia.CORESI.
după (sau pre) chipul şi (a)semănarea (sau obrazul) cuiva sau tocma(i) şi spre chipul cuiva, după
înfăţişarea cuiva; întocmai ca, leit cineva: şi-şi ia un suflet de noră, întocmai după chipul şi asemănarea
după chipul şi semănarea cuiva celei dintîi.CR.
după (sau întru, pe, de, din) cît, în măsura în care, după cum: rabdă pe cît vei putea.POP. ; aista nu-i
după cît semn bun, după cît ştiu eu.CR.
după cîte îmi amintesc după cîte îmi amintesc, dacă-mi aduc bine aminte.
după (sau pe) cît (sau cîte) ştiu (eu) (ştii (tu) etc.), potrivit informaţiilor de care dispun (dispui etc.): după
după cît ştiu cît ştiu eu, o femeie nu spune niciodată tot.SAD.
după cum, 1) (înv. ) de(cît) cum: l-a scos afară mai viteaz după cum a fost! POP. ; 2) cum, aşa cum,
după cum precum, în felul în care ...: nu-i după cum gîndeşte omul, ci-i după cum vrea Domnul.CR.
după cum de ..., (înv. ) după cît de...: să să cearte cu ocna pînă la o samă de vreame, după cum de mult va
după cum de ... fi fost furtuşagul. PRAV.
după cum se vede după cum se vede, din cîte se poate observa.
după datină după datină, conform obiceiului, tradiţiei.
după dreptate după dreptate, după lege; just.
după (sau pentru) faptă şi răsplată, răsplata este pe măsura faptei: pentru faptă răsplată şi năpastă
după faptă şi răsplată pentru năpastă! CAR.

după fiinţa sa după fiinţa sa, în esenţă, în fond: sînul care mîni va fi un cadavru şi care, după fiinţa sa, este şi astăzi.EM.
după împrejurări după împrejurări, după cum se întîmplă, potrivit circumstanţelor.
după lege după lege, potrivit legii; just; legal.
după (sau pe, în) măsura, potrivit cu ..., proporţional cu ...: sprinteneala la dobitoace scade sau sporeşte
după măsura pe măsura vărtuţei sau a slăbiciunii.CONACHI.
după măsură după (sau pe) măsură, (despre îmbrăcăminte, încălţăminte) potrivit cu dimensiunile corpului.
după mine, după părerea mea: după mine, care ştii ce milos sînt, a devenit insuportabilă şederea
după mine aici.CAR.
după mine (după noi), (vie) potopul!, nu-mi pasă ce se va întîmpla după plecarea (sau după moartea) mea
după mine , potopul! (sau a noastră)!
după mintea mea (a ta, a lui etc.) sau după capul meu (tău, lui etc.), după părerea mea (sau a ta, a lui
după mintea mea etc.).
după mutra lui după mutra lui, după condiţia lui socială: luă de soţie o zînă după mutra lui.ISP.
după natură, avînd ca model obiecte din realitate: plăsmuiţi după natură, peşti din cărnuri
după natură delicate.MACED.
după obicinuire, (înv. ) potrivit obiceiului: să-l petreacă păn-la hotar, după obicinuire.BUDAI-
după obicinuire DELEANU.
după olaltă, unul după altul (fără întrerupere): ca setea cea eternă, ce-o au după olaltă, lumina de-
după olaltă ntunerec şi marmura de daltă.EM.
după potriva ..., (înv. ) conform cu ..., corespunzător cu ...: am făcut lucrurile după potriva nevredniciei
după potriva ... mele.GALA.
după (sau pe, ca pe) pravilă sau cu pravila, (înv. ) (care este) conform legii, după lege; (p.ext. ) (care este)
după pravilă drept, just: în domnia lui au tăiat capul lui Goe Căpitanul, ... cu pravila.N.COSTIN.
după putinţă după putinţă, 1) pe măsura puterilor; 2) în limita, pe măsura posibilităţilor.
după rîndul ... după rîndul ..., în ordinea ...: toate acestea, dispuse dupe rîndul fabricării lor ... OD.

după semuire ..., (înv. ) în raport cu ..., potrivit cu ...: boierii şi feciorii de boier se vor priimi în slujbă, şi
după semuire ... priimesc feluri de comenzi rînduite lor, după semuirea rangurilor cu care au fost cinstiţi.REG.ORG.
după tingire, şi capacul după (sau cum e) tingire(a), şi capacul, după sac, şi petecul.
după toate probabilităţile sau (înv. ) după toată probabilitatea, după cît se pare, probabil, poate,
după toate probabilităţile pesemne: după toate probabilităţile voi fi în Iaşi peste vreo zece zile. CAR.
după toiul cuiva, pe măsura, pe potriva cuiva: feciorul babei se dăduse ... în dragoste c-o fată sărăcuţă şi
după toiul cuiva frumuşică, după toiul lui. POP.
după voia inimii după voia inimii, cît, cum doreşte: îmblăm după voia inimii.CORESI.
a-l durea capul (pe cineva), 1) a avea dureri de cap (din cauza ...); 2) (fig. ) a fi îngrijorat (din cauza ...), a-i
a-l durea capul păsa (de ...): trecea prin pădure, fără să-l doară măcar capul.ISP.
a -l durea măseaua a (nu)-l durea măseaua (pe cineva de ceva), a (nu)-i păsa (cuiva de ceva).
du-te cu Dumnezeu! du-te cu Dumnezeu!, 1) mergi sănătos!; 2) lasă-mă în pace!
du-te de te plimbă! du-te de te plimbă!, (fam. ) vezi-ţi de treabă!, lasă-mă în pace!
du-te în plata Domnului! du-te în plata Domnului!, 1) vezi-ţi de drum!, du-te unde ştii!; 2) lasă-mă în pace!
du-te pîrlii! du-te pîrlii!, du-te naibii!, du-te dracului!; pleacă!: da’ du-te pîrlii, soruţule! AL.
du-te unde a dus dracul (sau surdul) roata şi mutul iapa!, piei din ochii mei!, du-te naibii!: du-te unde-
du-te unde a dus dracul roata şi mutul iapa! a dus surdul roata şi mutul iapa, ca să nu mai aud de numele tău.CR.

du-te unde pofteşti! du-te unde pofteşti!, (fam. ) du-te unde vrei (numai pleacă de aici)! e al dracului de greu, e foarte greu.
e cam albastru e cam albastru sau e cam albastră situaţia, (fam. ) lucrurile par să ia un curs neplăcut.
e (sau ar fi) ce (sau cum) e (sau ar fi), treacă-meargă, acceptabil: de foame ar fi ce-ar fi, dar n-am cu ce
e ce e mă-nvăli.POP.
e ceva de speriat e ceva de speriat, e de groază, e de comă, e teribil.
e ceva (putred) la mijloc (sau în Danemarca), ceva nu e în ordine, ceva e suspect, dubios: eu văd bine că
e ceva la mijloc aicea e ceva la mijloc.POP.
e cu ochi şi cu sprîncene e cu ochi şi cu sprîncene, e bătător la ochi, e evident, e flagrant, e cusut cu aţă albă.
e cu putinţă? e cu putinţă?, se poate?, e posibil?
e de ajuns e de ajuns, e destul, e suficient.
e de la sine înţeles e de la sine înţeles, se subînţelege.
e de rău! e de rău!, primejdia e mare!
e deştept de bate cuie cu capul e deştept de bate cuie cu capul, (pop. ) e prost ca noaptea.
e dracul gol e dracul gol, are o minte diabolică, e descurcăreţ foc.
e floare la ureche e floare la ureche, e nimica toată.
ei bine ... ei bine ..., după cum spuneam ...
e lată ! e lată (rău de tot)!, e grav!
el (sau ea) ştie ... sau ei ştiu ..., numai el (sau ea) ar putea să spună: Scaraoschi ... se vîră, el nu ştie cum şi
el ştie ... pe unde, în odaie la Ivan.CR.
e mai aproape cămaşa decît anteriul (sau sumanul, ţundra), interesul personal e mai presus de interesul
e mai aproape cămaşa decît anteriul străinilor.
e minune că ... e minune (sau ce minune) că ..., e de mirare că ...: e minune oare că pentru el visul era viaţă? EM.
e mîncat ca alba de ham e mîncat ca alba de ham, e foarte apăsat de nevoi.
e mult de cînd ... e mult de cînd ... (sau de atunci), a trecut mult timp de cînd ...: e mult de cînd nu ne-am văzut.IOSIF.
e mult pînă a ... e mult pînă a ..., v. e mult pînă să ...
e mult pînă să ... (sau pînă a ...), va trece mult timp pînă să ... (sau pînă a ...): uşor e a zice: plăcinte, dar e
e mult pînă să ... mult pînă a le face.ZANNE.
e murat în varză acră e murat în varză acră, (glumeţ) e bătut măr.
e nasulie! e nasulie!, (fam. ) e primejdie!, e nenorocire!
e natural să ... e natural să ..., e normal să ..., e firesc să ...: aşa e bine şi natural să fie.CAR.
e nădejde să ... e nădejde să ... (sau de ...), (reg. ) e posibil să ..., sînt speranţe să ...: e nădejde s-avem ploaie.POP.
enciclopedie vie enciclopedie vie (sau ambulantă), (fig. ) persoană cu cunoştinţe întinse şi variate.
e nimica toată e (o) nimica toată, e un fleac, e o bagatelă.
e nins în luna lui mai e nins în luna lui mai, (despre oameni) a încărunţit devreme.
e nor e nor sau sînt nori, e înnorat.
e-n regulă! e-n regulă!, e-n ordine!, ne-am înţeles!
e numai gura de el e numai gura de el, vorbeşte, promite multe, dar nu face nimic.
e o figură e o figură, (despre oameni) este o personalitate inconfundabilă, e un personaj.
e o nimica toată e o nimica toată, e un fleac, e o bagatelă.
e păcat de Dumnezeu, e mare păcat: ei bine, omule, nu ţi-e păcat de Dumnezeu să lăcomeşti la averea
e păcat de Dumnezeu altora? POP.
e peste poate e peste poate, e imposibil.
e prea de oaie e prea (sau prea e) de oaie, e prea de tot: las-o baltă, că prea e de oaie!
e (foarte) probabil, e (foarte) posibil; tot ce se poate: e foarte probabil ... că marile reforme sociale şi
e probabil economice ... vor înlesni ... răsărirea multor talente.CAR.
era de aşteptat, se putea prevedea, era previzibil: era de aşteptat ca dumnealui să nu se ţină de
era de aşteptat cuvînt.CAR.
era mai (sau mai-mai, aproape, cît pe ce) să ..., puţin lipsea să ..., era la un pas de a ...: era mai ca să-l
era mai să ... omor.EM.
era şi timpul, ar fi trebuit să se întîmple mai demult: ce vrei? sîntem în postul Crăciunului; se cheamă era
era şi timpul şi timpul să ningă.POP.
e rău de moarte (sau de boală), e prevestitor, aducător de moarte (sau boală); aduce ghinion, e semn rău:
e rău de moarte săptămîna mare ... să nu prea lipeşti sau spoieşti, căci e rău de boală.POP.
e rău de pagubă e rău de pagubă, nu concepe să piardă: lasă-l în pace! doar îl ştii ce rău e de pagubă!CAR .
e scris să ... e scris să ..., e predestinat să ..., e sortit să ...
este în natura lucrurilor este în natura lucrurilor, este firesc, de la sine înţeles.

este probabil că ... este (sau e) probabil că ..., e posibil, există posibilitatea ca ...: e probabil că femeia mă iubeşte.CAMIL.P.
eşti nebun? eşti nebun?, (fam. ) ce vorbeşti?, fii serios!, nu se poate!
e tatăl său în picioare e tatăl său (sau mamă-sa) în picioare, seamănă leit, perfect cu tatăl său (sau cu mama sa).
e tras de păr e tras de păr, e exagerat, e cusut cu aţă albă: ia-o mai uşurel, vere, că prea e trasă de păr! POP.
e tun e tun, e vreme grea.
exact ca un ceasornic exact (sau precis) ca un ceasornic (sau ca un cronometru), foarte exact; punctual.

examen de admitere examen de admitere, examen pe baza căruia cineva este primit într-o formă (superioară) de învăţămînt.
examen de conştiinţă examen de conştiinţă, analiză lucidă a propriei conduite morale.
exces de zel exces de zel, sîrguinţă, străduinţă excesivă: pornite dintr-un exces de zel condamnabil.EM.
a exista numai pe hîrtie a exista numai pe hîrtie, a exista numai de formă.
a expedia pe lumea cealaltă a expedia pe lumea cealaltă (pe cineva), a omorî, a ucide (pe cineva), a-i face de petrecanie (cuiva).
a expune la aer a expune la aer, a aerisi.
a face a bine (sau a rău, a vînt, a ploaie), a cobi, a prevesti: parcă nu faceţi a bine, de nu vă mai
a face a bine astîmpără dracul ...! CR. ; iaca, şi-acuma fac nourii a ploaie.SAD.
a face abstracţie de ... a face abstracţie de ..., a lăsa la o parte, a nu lua în considerare, a ignora.
a face abuz de putere a face abuz de putere, a abuza de puterea deţinută.
a face acrobaţie (sau echilibristică), (fig. ) a adopta soluţii nesigure, periculoase pentru a ieşi dintr-o
a face acrobaţie încurcătură: ca să iasă basma curată, a făcut destulă echilibristică.
a face act de prezenţă a face act de prezenţă, a veni undeva numai din obligaţie, din politeţe.
a se face alb a se face alb, 1) a deveni palid, a se albi (la faţă); 2) a încărunţi.
a face (ca pe o) albie (sau troacă) de porci (sau de cîine, (înv. ) porcească) (pe cineva), a face de două
parale, a face cu ou şi cu oţet, a batjocori, a ocărî (pe cineva): ca p-o albie porcească m-a făcut şi m-a
a face albie de porci gonit.PANN.
a face albul negru a face albul negru, a denatura, a falsifica realitatea.
a face aluzie a face aluzie, a sugera, a insinua.
a(-şi) face amiaza, 1) a mînca de prînz: aci se aşeză, ca să-şi facă amiazul.POP. ; 2) a se odihni după masa
a face amiaza de prînz; a-şi face siesta: cerbul ce-mi făcea? sta şi rumega, namiaza-şi făcea.POP.
a-şi face apariţia a-şi face apariţia, a apărea, a se ivi.
a face apel (la cineva sau la ceva), 1) a invoca (pe cineva sau ceva); a apela (pe cineva): facem apel la
sentimentul naţional al d-lui Brănişteanu.CAR. ; 2) a chema (pe cineva), a apela (la cineva): am făcut apel
a face apel la vecini, să ne dea o mînă de ajutor ; 3) (jur. ) a se adresa unei instanţe superioare.
a face apelul a face apelul, a face prezenţa.
a face arătare a face arătare, (înv. ) a arăta.
a face armata a face armata, a satisface serviciul militar.
a face ascultare a face ascultare, (înv. ) a asculta.
a face aşezare a face aşezare, (înv. ) a aşeza, a rîndui.
a face aşteptare a face aşteptare, (înv. ) a aştepta.
a se face aşteptat a se face aşteptat, a se lăsa aşteptat, a întîrzia.
a-şi face bagajele a-şi face bagajele, a se pregăti de plecare.
a face baie a face baie, a se îmbăia.
a face bani a face bani, 1) a bate, a emite monedă; 2) a face parale.
a-şi face barba a-şi face barba, 1) a-şi tunde barba; 2) a se bărbieri.
a face băşici a face băşici, a se băşica.
a face bătaie a face bătaie, (pop. ) a se bate: veni vremea de se hotărîră cîinii a face bătaie în regulă.POP.
a (se) face bine (sau sănătos), a (se) însănătoşi, a (se) întrema, a (se) vindeca: se jură că într-un ceas are
a face bine să-l facă bine. VLAH.
a-i face bine (cuiva cu ceva), a împrumuta (cuiva ceva): fă-mi bine cu el [cu buzduganul], să văd pe mine
a-i face bine m-o speria balaurul? POP.
a-i face bine a-i face bine (ceva cuiva), a-i prii, a-i fi de folos (ceva cuiva): cafeaua o să-i facă bine.DELAVR.
a face bine (sau rău) să ... (sau ca ..., de ...), a (nu) fi de dorit, preferabil să ... (sau ca ..., de ...): ai face
a face bine să ... bine să treci pe la el.
a face biruinţă a face biruinţă, (înv. ) a birui, a învinge.
a face bîca a face bîca, a cădea: era să facă bîca.AL.
a face blatul a face blatul, (arg. ) a intra, a călători, a mînca fără plată.
a face blau a face blau, a lipsi de la lucru a doua zi după o sărbătoare.
a face boboane a face boboane, (reg. ) a vrăji.
a se face bocnă a se face bocnă, v. a fi bocnă.
a face bogat a face bogat (pe cineva), a îmbogăţi (pe cineva).
a face bot a face (sau a pune) bot, a se bosumfla.
a face bucăţi (sau bucăţele, dărăburi, mii şi fărîme, grămadă, pămînt, praf, pulbere, scrum, ţăndări)
(pe cineva sau ceva), 1) a bate, a hăcui, a tăia, a zdrobi, a omorî, a nimici, a distruge (pe cineva sau ceva):
de i-oi da drumul, te face mii şi fărîme. CR. ; 2) (fig. ) a combate cu argumente puternice, decisive; a reduce
a face bucăţi la zero, a anula, a desfiinţa: critica a făcut praf ultima sa carte.
a se face bucăţi (sau fărîme, praf şi pulbere, scrum, cioburi, ţăndări, zgură), a se sfărîma, a se sparge, a
a se face bucăţi se distruge, a se nimici: paharul ... s-a izbit de toartele cerului şi s-a făcut cioburi.POP.
a face bucăţi-bucăţele a face bucăţi-bucăţele (pe cineva sau ceva), 1) a face bucăţi (pe cineva); 2) a fărîmiţa (ceva).
a face (sau a avea, a prinde) burtă, 1) a se îngrăşa, a fi gras: observă că a început să prindă
a face burtă burtă.CEZAR.P. ; 2) (despre femei) a rămîne însărcinată.
a se face ca ceara a se face ca ceara, a deveni palid, a se albi (la faţă): Damian atuncea se făcu ca ceara.TOP.
a face ca cineva, a urma exemplul, pilda cuiva; a imita pe cineva: cine-a face altă dată ca mine, ca mine
a face ca cineva să păţească.CR.
a face cale, a călători, a merge, a umbla, a se duce: dragile mamii picioare, de-amu n-or mai face cale!
a face cale POP.

a face (sau a da, a trage) cale (sau drum) (cuiva), 1) a lăsa să treacă (pe cineva); a da drumul (cuiva):
auzind aşa, [ienicerii] le tot făcea cale.NEC. ; 2) a ajuta să treacă, să se răspîndească: să face cale
a face cale ceiialalte învăţături. VARLAAM ; 3) a pregăti terenul, a face cuiva rost să ...: să-i facă cale să fugă.PRAV.
a-şi face cale, 1) a-şi face pîrtie, a-şi deschide drum: sus la munte, jos la vale, şi-au făcut duşmanii
cale.EM. ; 2) a căuta un pretext pentru a merge undeva; a-şi găsi de treabă undeva: îşi face cale pîn-la puţ,
a-şi face cale ca să se întîlnească cu el.POP.
a i se face calea cruce a i se face (cuiva) calea cruce (cu cineva), a se întîlni, a se încrucişa (cu cineva).
a i se face (sau a-i fi, a-i sta) calea (sau drumul) cruce (sau cruci) (cuiva) sau a-i fi calea în cruce
(cuiva), 1) a ajunge la o răspîntie: şi m-aş duce, zău, m-aş duce, da mi-i calea-n cruce.POP. ; 2) (fig. ) a da
de piedici, a nu mai putea înainta; 3) (fig. ) a sta la îndoială, a şovăi: de urît m-aş duce, duce, calea mi se
a i se face calea cruce face cruce! POP.
a face (sau a apuca) calea întoarsă, a se întoarce, a se înturna (din drum): vei vrea să faci întoarsă de pe-
a face calea întoarsă acuma a ta cale.EM.
a face cap, (înv. şi pop. ; despre bube, coşuri) a se umfla la vîrf prin acumulare de puroi: buba cap nu face,
a face cap pînă nu se coace. PANN.
a(-i) face (sau a-i pune) capătul (sau coneţul, sfîrşitul) (cuiva sau la ceva), 1) a sfîrşi, a face să înceteze
(ceva): fă un sfîrşit durerii, vin-la sînu-mi! EM. ; 2) a omorî, a ucide (pe cineva), a-i face de petrecanie
a face capătul (cuiva): s-au sfătuit acuma maică-sa cu zmeul cum să-i facă capătul.POP.
a-i face capul calendar (cuiva), a bate, a toca la cap (pe cineva), a-i împuia capul (cuiva): destul acum, că
a-i face capul calendar ne-ai făcut capul călindar! CR.

a-şi face capul (sau din cap) calendar (sau ceaslov), a-şi încărca memoria cu fleacuri: vorbesc puţin şi
a-şi face capul calendar ascult mult, adecă îmi fac capul ceaslov, de havadişuri, fără ca alţii săpoată afla de la mine ceva. FIL.
a face caraul, a aştepta pe cineva (uitîndu-se în toate părţile): în zădar făcui caraul vreo două ceasuri pe
a face caraul piaţă; V. nu venea.AL.
a face carieră a face carieră, a reuşi într-o profesie.
a face casa a face casa, a face bilanţul încasărilor şi al plăţilor.
a face (sau a duce) casă (bună sau rea) (cu cineva), 1) (despre soţi) a convieţui (bine sau rău): Dumnezeu
a face casă n-o vrut să facem casă-mpreună.AL. ; 2) (p.ext. ) a se înţelege (bine sau rău) (cu cineva).
a se face ca sfecla a se face ca sfecla, a se înroşi la faţă.
a face ca trenul a face ca trenul, (fam. ) 1) a fierbe de nerăbdare; 2) a respira greu, zgomotos; a gîfîi.
a face cauză comună a face cauză comună (cu cineva), a fi solidar (cu cineva).

a face (mare) caz (de cineva sau de ceva), 1) a insista asupra a ceva: [o gazetă] zice că nu mai face caz de
infamia pe care o comitem noi. CAR. ; 2) a scoate în evidenţă, a sublinia însuşirile cuiva sau a ceva; a preţui
a face caz foarte mult pe cineva sau ceva; 3) a da amploare la ceva; a exagera însemnătatea cuiva sau a ceva.
a-şi face cămaşa izmene a-şi face cămaşa izmene, a da chix, a eşua (într-o afacere).
a se face că plouă, (fam. ) a se preface că nu are ştiinţă de cineva sau ceva, că nu bagă de seamă pe cineva
sau ceva: ne cunoşteam de copii, dar cînd l-am întîlnit în Bucureşti şi l-am salutat, s-a făcut că plouă.
a se face că plouă CEZAR.P.
a se face căpuşă a se face căpuşă, a fi sătul peste măsură.
a se face cărbune a se face cărbune, (despre alimente) a se arde.
a face cărţile a face (sau a bate) cărţile (de joc), a amesteca şi a împărţi cărţile: eu fac cărţile! AL.
a face (sau a sta în) ceată cu cineva, a intra într-o tagmă oarecare, a se alia cu cineva: au făcut ceată cu
a face ceată cu cineva toţi mai marii.DOS.
face ce face face ce face, încearcă în toate felurile şi izbuteşte să ...: face el ce face şi cu mare greu scapă.CR.
a face ce-o face a face ce-o face, (pop. ) a face orice: se hotărî să facă ce-o face şi să se cotorosească de leneşă.POP.
a face cercare a face cercare (cuiva), (înv. ) a cerceta (pe cineva): să-i facă cercare, căci e creştină.MINEIUL.
a face (o) (în)cercare, a face o probă, a încerca, a proba: nu mă leg ca să prind pe tîlhari, ci numai o
a face cercare cercare să fac.ISP.
a face cerere a face (o) cerere, 1) a cere, a solicita; 2) a redacta, a înainta o petiţie.
a face certare a face certare (cuiva), (înv. ) a certa (pe cineva); a pedepsi (pe cineva).
a face chemare (cuiva), 1) (înv. ) a chema (pe cineva); 2) a invita pe cineva (în străinătate): neamurile din
a face chemare Germania i-au făcut chemare şi a plecat la ele două săptămîni.
a face chica topor (sau măciucă) (cuiva) sau a face morişcă (de vînt) în chică (sau în cap, în păr)
(cuiva), (pop. ) a trage de păr (pe cineva); a bate zdravăn (pe cineva): ia să-i faci chica topor, spinarea
a face chica topor dobă şi pîntecele cobză.CR.
a se face chinez sau a o face pe chinezul, a se face preface că nu înţelege, că nu ştie nimic, a face pe
a se face chinez prostul: ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie! CAR.
a-şi face chip cioplit a-şi face chip cioplit, a se închina la idoli: să nu-ţi faci chip cioplit.BIBLIA.
a face chiseliţă (pe cineva), (reg. ) a snopi în bătaie, a călca în picioare (pe cineva): te-ntind jos şi te fac
a face chiseliţă chisăliţă, de bătaie.AL.
a(-i) face (cuiva) cinste(a), 1) a cinsti, a onora (pe cineva): mă mir, cum de mi-a făcut cinste să mă ia de
bărbat.NEGR. ; 2) a fi spre lauda, spre cinstea cuiva: asemenea fapte îi fac cinste ; 3) a cinsti, a omeni, a
trata, a ospăta (pe cineva), a da de băut şi de mîncat (cuiva), a plăti consumaţia (cuiva): ştiţi una, băieţi?
a face cinste mie mi-e sete; cine face cinste? FIL.
a face circ a face circ, (fam. ) a face gălăgie, scandal, tămbălău; a se da în spectacol, în stambă.
a face ciuciulete a (se) face ciuciulete sau a fi ud ciuciulete, a fi ud pînă la piele.
a face ciulama a face ciulama (pe cineva), a zdrobi în bătaie (pe cineva).
a face ciur a face (tot) ciur (ceva), a găuri în multe locuri (ceva).
a face cîlţi a face cîlţi (pe cineva sau ceva), a face fărîme, a face praf (pe cineva sau ceva).
a se face cîrlig (sau covrig), (pop. ) 1) a se ghemui, a se încovoia, a se strînge covrig, a se covrigi: fierul se
încovoia de se făcea covrig.ISP. ; 2) a se zgribuli de frig: se stîrciseră de se făcură covrig de ger.ISP. ; 3) a
a se face cîrlig se încovoia de bătrîneţe: moartea se uscase, de se făcuse cîrlig.ISP.
a face cîrpă (de şters) (din cineva), 1) a batjocori, a ocărî (pe cineva), a face albie de porci (pe cineva); 2)
a face cîrpă a umili, a supune, a pune la munci istovitoare (pe cineva).
a se face (sau a fi) cîrpă (sau petică), (despre oameni) 1) a se înfricoşa; 2) a fi vlăguit; a deveni moale,
a se face cîrpă bleg; 3) a fi beat.
a face clăbuci la gură a face clăbuci (sau spume) la gură, a vorbi mult şi cu furie.
a-şi face coada colac, a se codi; a o şterge pe furiş (pentru a scăpa de răspundere): am ştiut că dumnealor,
a-şi face coada colac cînd vor fi la adecă, ş-or face coada colac.AGÂRB.
a face coarne a face (sau a scoate) coarne, a deveni îndrăzneţ, impertinent, obraznic, a se obrăznici.

a face cobză a face cobză (pe cineva), a lega fedeleş (pe cineva): atunci, măre, l-aţi lega, pînă cobză l-aţi făcea.POP.
a se face cocă a se face cocă, a se îmbăta turtă, a se turti (de băutură): bea, de se turteşte şi cocă se face.PANN.

a se face colac a se face (sau a şedea) colac, a se ghemui, a se încolăci: Grivei ... iarna se făcea colac la uşa tindei.POP.
a face colţul a face colţul, a coti după colţ, a da colţul.
a face comedii (sau boroboaţe, năzdrăvănii, năzbîtii, pozne), a se ţine de boroboaţe, de năzbîtii, de
a face comedii pozne, de trăsnăi.
a face complimente a face complimente (cuiva), a complimenta (pe cineva).
a face conac a face conac, (înv. ) a poposi.
a face concesii a face concesii, a-şi reduce pretenţiile, a lăsa de la sine, a ceda.

a face conciul unei fete a face conciul unei fete, a o lua de nevastă o fată: storsul vinului trecu, badea conciu’ nu-mi făcu.POP.
a face concurenţă a face concurenţă (cuiva), a concura (pe cineva).
a face copii a face copii, a zămisli, a naşte (copii): numai un copil o să faceţi.ISP.
a face cor cu ..., a face cauză comună cu ..., a se uni cu ...: lumea politică face cor cu toată
a face cor cu ... lumea.BACALBAŞA.
a face corp comun a face corp comun (cu cineva), a se solidariza (cu cineva).
a-i face costum de scînduri a-i face costum de scînduri (cuiva), (fam. ) a omorî (pe cineva).
a face cotituri a face cotituri (sau coturi), a coti, a şerpui: poteca face cotituri în drum.COŞBUC.
a face credinţă a face credinţă, (reg. ) a se logodi.
a-i face credit a-i face credit (cuiva), a vinde pe datorie (cuiva).
a face creţ a face creţ (ceva), a încreţi (ceva): hai, murgule, murguleţ, nu-ţi mai face părul creţ. POP.
a face crîngu poiană a face crîngu poiană, (reg. ) a fugi foarte repede.
a face cruce a face cruce, (despre vehicule) a se întîlni (venind din direcţii diferite); a se încrucişa.
a(-şi) face cruce, a duce trei degete împreunate la frunte, la piept, la umărul drept şi la cel stîng, a se
a face cruce închina: nici pe dracul să vezi, nici cruce să-ţi faci! NEGR.
a-şi face cruce cu stînga, 1) a se cruci, a se mira peste măsură, a fi surprins, uluit: ca mîni, parcă-l văd
ministru; să nu ne facem cruce cu stînga; am văzut altele mai straşnice! VLAH. ; 2) (rar ) a prevesti a rău, a
a-şi face cruce cu stînga cobi.
a face cruce lîngă biserică a face cruce lîngă biserică, a face ceva inutil.
a face cu capul, 1) a chema, a porunci printr-o mişcare a capului: du-te, bade, la dracu, nu-mi mai face cu
capu, că mă vede bărbatu! POP. ; 2) a mişca capul încoace şi încolo: merge făcînd cu capul, gîndeşti că-i
a face cu capul moşul, săracul! POP.
a face cu (sau din) coada ochiului (cuiva), a-i face semn discret (cuiva): una într-alta se legănau [fetele],
a face cu coada ochiului făcîndu-şi din coada ochiului.DELAVR.
a face cu degetul (cuiva), a ameninţa cu degetul arătător (pe cineva): zărindu-l în slava cerului printre
a face cu degetul stolul de corbi, începu a-i face cu degetul.ISP.
a face cu geana a face (sau a trage) cu geana, a face cu ochiul.
a-şi face cuib a-şi face cuib (undeva), a se stabili, a se aciua (undeva).
a-şi face cuib în cuibul altuia a-şi face cuib în cuibul altuia, a trăi cu femeia altuia.
a face cuie a face cuie, (fam. ) a dîrdîi de frig: o să vă pun să faceţi niţele cuie, clănţănindu-vă dinţii.ISP.

a-i face cuiva onoarea să ... (sau a ...), a-i face cuiva favoarea să ... (sau a ...), a considera pe cineva demn
a-i face cuiva onoarea să ... să ...(sau a ...): dacă exelenţia sa ar vroi să-mi facă onoare a să încrede în devotamentul meu.AL.
a-i face cu măseaua (cuiva), a-i arăta colţii (în semn de prietenie) (cuiva), a rînji (la cineva): ticălosul şi
a-i face cu măseaua mangositul! încă se rînjea la mine şi-mi făcea cu măseaua! CR.
a face cumetrie cu sărăcia a face cumetrie cu sărăcia, (pop. ) a nu mai putea scăpa de sărăcie.
a face cum îi vine la gură a face cum îi vine la gură (pe cineva), a certa, a batjocori fără a-şi alege cuvintele (pe cineva).
a face cu mîna (sau din mînă) (cuiva), a porunci, a da de ştire, a da de înţeles (cuiva), a chema (pe cineva):
a face cu mîna Ipate, care dă oca pe spate şi face cu mîna să-i mai aducă una.CR.
a face cumpărături a face cumpărături, a cumpăra, a tîrgui.
a face cunoscut (pe cineva sau ceva cuiva), 1) a prezenta (pe cineva cuiva): pe dată îl face cunoscut curţii
şi fetelor sale.CR. ; 2) a încunoştiinţa, a informa (pe cineva); a avertiza, a preveni (pe cineva): face
a face cunoscut cunoscut împăratului această hotărîre a ţării.BĂLC.
a se face cunoscut, a se distinge, a se remarca; a deveni notoriu: se făcuse cunoscut prin cîteva portrete în
a se face cunoscut ulei.
a i se face cunoscut (sau (înv. ) de ştire) (cuiva) că ..., a fi înştiinţat, anunţat, a primi vestea că ...: i se făcu
a i se face cunoscut că ... de ştire că românii prădează locurile.P.MAIOR.
a face cunoştinţă (cu cineva), a cunoaşte pe cineva, a se cunoaşte cu cineva: fă cunoştinţă cu fata; n-o lua
a face cunoştinţă numai pe auzite.NEGR.
a face cu ochiul (sau din ochi) (cuiva), 1) a-i face (cuiva) un semn discret dintr-un ochi (cuiva): tu i-i face
cu ochiul, el îţi face cu capul.PANN ; 2) (despre femei) a cocheta cu îndrăzneală, a atrage, a îmbia: pe cînd
a face cu ochiul ei sucesc mustaţa, iară ele fac cu ochii.EM.
a face (sau a spăla) cu ou şi cu oţet (sau cu sare şi piper) (pe cineva), a dojeni cu asprime, a ocărî (pe
a face cu ou şi cu oţet cineva), a-i trage o săpuneală (cuiva).
a-şi face curaj, a se îmbărbăta, a-şi lua inima în dinţi: sacul era greu de tot; decît fata îşi făcu curaj, se
a-şi face curaj opinti cît putu şi ... se duse cu el la gîrlă.POP.
a face curăţenie a face curăţenie, 1) a deretica; 2) (fig. ) a da afară din posturi persoanele considerate incompetente.
a face (sau a turna) curte (cuiva), 1) a adresa cuvinte măgulitoare (spre a-i cîştiga favoarea) (cuiva); a
curta (pe cineva); 2) (fam. ) a-şi arăta admiraţia faţă de o femeie, pentru a-i cîştiga simpatia; a trage
a face curte clopote(le) (unei femei): o să fiu silit a-i face şi curte acum.AL.
a face cu săpun şi cu apă rece (pe cineva) sau a trage un săpun (cuiva), (reg. ) a certa aspru, a face cu ou
a face cu săpun şi cu apă rece şi cu oţet (pe cineva), a-i trage o săpuneală (cuiva).
a nu face cusur, (înv. ) a nu neglija, a face negreşit: orînduindu-l de al doile să ducă pe Paşa pînă l-a trece
a nu face cusur în hotarul Hotinului, ca să nu se facă vreun cusur la nimică.LET.
a se face cu treabă sau a umbla a treabă, (reg. ) a se preface că are de lucru, a simula că e ocupat: mă
a se face cu treabă făcui şi eu cu treabă şi intrai după ei în grabă.PANN.
a-i face cu ulcica (cuiva), a-i pune oala, a-i face vrăji (cuiva): îţi face cu ulcica, se vede, cela ... tare ţi-i
a-i face cu ulcica drag! AL.
a face cuvînt (sau cuvinte), (înv. ) a cuvînta, a vorbi: de judecată voroveaşte lor Dumnezeu, şi de vieaţă şi
a face cuvînt de lucrure foarte cu socotinţă face cuvînt.CORESI.
a-şi face cuvînt cu cineva a-şi face cuvînt cu cineva, a intra în vorbă, a sta de vorbă, a conversa (cu cineva).
a face cuvînt sau a-şi da cuvînt în de sine sau a se lega la un cuvînt sau a pune (sau a lega) cuvînt cu
cineva, (înv. ) a se înţelege, a cădea la învoială cu cineva: ş-au dat cuvînt în de sine şi au purces bulucuri
a face cuvînt spre tîrg.COSTIN.
a-şi face datoria a-şi face datoria, a-şi îndeplini îndatoririle, obligaţiile.
a face datorii a face datorii, a se îndatora.
a i se face de ... a i se face (cuiva) de ..., a simţi o atracţie puternică spre ...; a dori, a pofti să ...: i s-a făcut de ducă.
a se face de basm a se face de basm, a se face de rîs: c-am băut tot ce avui şi de basm eu mă făcui.POP.
a face de batjocură a (se) face de batjocură, a (se) face de rîs; a (se) compromite: nu te mai face de batjocură! CAR.
a-şi face de cap (sau de ciolane, de cap şi de ciolane), a comite fapte periculoase, primejdioase; a se ţine
a-şi face de cap de prostii, a face blestemăţii: de cap şi-a făcut, de cap i-a fost! POP.
a face de cap cuiva sau a pune capul cuiva, (înv. şi pop. ) a-i face capătul, a-i face de petrecanie cuiva:
a face de cap cuiva hotărîră să-i facă de cap.POP.
a face (sau a da) de căpătîi, a (se) căsători, a(-şi) asigura existenţa, a (se) căpătui: am trei feciori, Măria
a face de căpătîi Ta ... - apoi să le facem de căpătîi; să-i însurăm.OD.
a face de dîrvală a face de dîrvală (pe cineva), a face cu ou şi cu oţet (pe cineva).
a face de două parale a face de două (sau trei) parale (pe cineva), a certa aspru, a beşteli, a batjocori (pe cineva).
a-şi face de lucru (cu cineva sau cu ceva), 1) a-şi pierde vremea cu fleacuri; a părea că lucrează; 2) a-şi
a-şi face de lucru crea singur încurcături.
a-şi face de mărit a-şi face de mărit, (pop. ) a face farmece pentru a se mărita.
a face de măscară a face de măscară, (pop. ) a face de rîs.
a-şi face de năjit a-şi face de năjit, (reg. ) a căuta ceartă, bătaie.
a face de nevastă a face de nevastă, (reg. ) a lua de nevastă: fata mîndră mai curată el şi-o face de nevastă.POP.
a se face de nici o treabă, (înv. ) a deveni nefolositor, inutil: au umblat după deşertăciuni şi de nici o
a se face de nici o treabă treabă s-au făcut. MINEIUL.
a-şi face de noroc, a face descîntece, vrăji etc. pentru a-şi ghici soarta sau pentru a-şi asigura succesul în
a-şi face de noroc acţiunile întreprinse: să crească busuioc, să ne facem de noroc.POP.
a o face de oaie a o face de oaie, a face o prostie, o gafă: am făcut-o de oaie de tot.CAR.
a face de panaramă a (se) face de panaramă, (fam. ) a (se) face de rîs.
a face de patrulă a face de patrulă, a patrula, a păzi.
a face de pază a face de pază (sau de strajă), a păzi.
a-şi face de petrecanie a-şi face de petrecanie, (fam. ) a se sinucide.
a(-i) face de petrecanie (cuiva), 1) (fam. ) a omorî, a ucide (pe cineva): să puie mîna pe hoţ, spre a-i face
a face de petrecanie de petrecanie. ISP. ; 2) a risipi, a strica, a distruge (un bun, un obiect); a da gata (ceva).
a (se) face (sau a fi, a rămîne, a (se) da) de (sau la) ruşine (sau de ruşinea lumii,satului) sau (înv. ) a da
în (sau peste) ruşine sau a face ruşine (cuiva), a (se) face de rîs, a (se) ruşina, (fam. ) a (se) face de
băcănie: preafăcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară.EM. ; nu iubi pe fiecine, că-ţi faci neamul de
a face de ruşine ruşine.POP.
a-şi face de seamă, (reg. ) a se îngrijora: pentru el n-au teamă, ... dar îmi fac de seamă, cînd stau de
a-şi face de seamă gîndesc, la dragul Lisandru că-i un copilandru şi mult îl iubesc. AL.
a-i face de urît (cuiva), a fermeca, a vrăji (pe cineva), a-i face farmece (cuiva): că nu-i dracul pe pămînt,
a-i face de urît să ne facă de urît.POP.
a face de vînzare (pe cineva), (înv .) a vinde (pe cineva): aveţi un rob de pierzare; nu l-aţi face de
a face de vînzare vînzare? POP.
a-şi face de vorbă a-şi face de vorbă (cu cineva), a-şi găsi subiect de conversaţie (cu cineva).
a face din alb negru a face din alb negru, a denatura, a falsifica, a mistifica realitatea.
a face din cap că ... a face din cap că ... (sau să ...), a da din cap în semn de aprobare sau de refuz.
a face din iarnă vară a face din iarnă vară, a fi foarte harnic.
a face din noapte zi (sau ziuă) sau a face noaptea zi, 1) a petrece zi şi noapte, neîntrerupt; a face noapte
albă: ei fac din noapte ziuă şi-ai zilei ochi închid.EM. ; 2) (fig. ) a munci fără odihnă; 3) a lumina (ca ziua);
a străluci: un palat cu ziduri numai şi numai de aur şi trepte de nestimate, de făceau noaptea zi cale de trei
a face din noapte zi poşti.POP.
a face din tei curmei a face din tei curmei, a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele, posibilităţile.
a face din ţînţar armăsar, a exagera (valoarea, însemnătatea a ceva): gura satului prea lesne face dintr-un
a face din ţînţar armăsar ţînţar armăsar.SL.
a face dobîndire a face dobîndire, (înv. ) a dobîndi.
a i se face dor (de cineva sau de ceva), a dori (pe cineva sau ceva): spune-le că mi s-a făcut dor de aleea
a i se face dor lor şi mai ales de pimniţă.CAR.
a face drum (sau cale), (înv. şi pop. ) a merge, a umbla, a călători: cînd răstorni mămăliga pe masă şi se
a face drum desface, ai a face drum.POP.
a se face drumul cruciş, a se bifurca, a se face cruce: ne-am dus pînă unde ne-am dus şi ni s-a făcut
a se face drumul cruciş drumul cruciş şi nu ne-am mai putut duce.POP.
a face după (sau de, din) capul său (ceva) sau a face cum îl taie capul, 1) a lucra din proprie iniţiativă
(ceva): de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut! CR. ; 2) a face cum crede de cuviinţă, cum îl duce
a face după capul său mintea, cum se pricepe (ceva): am făcut de capul mieu, şi m-a bătut Dumnezeu! POP.
a face (aşa) după cum (sau cum, precum etc.) zice (sau porunceşte) cineva, a urma sfatul (sau porunca)
a face după cum zice cineva cuiva, a asculta de cineva: mai-mai că aş face aşa precum zici tu.ISP.
a se face dus(ă) de acasă, (pop. ) a părăsi casa părintească: tot în haine de mireasă, s-a făcut dusă de-
a se face dus de acasă acasă.POP.
a face economii a face economii, a economisi.
a face epocă, a atrage atenţia, a se impune (la un moment dat): este o sistemă materialistă-mistică, a cărei
a face epocă expunere va face desigur epocă în ştiinţa umană.CAR.
a face escală a face escală, a se opri.
a face excepţie a face excepţie, a nu se supune normei, regulii.
a face exces de zel a face exces de zel, a fi peste măsură de zelos; a exagera.
a face explozie a face explozie, a exploda; a sări în aer.
a face fasoane a face fasoane, a face mofturi, nazuri.
a face faţă, a înfrunta, a ţine piept; a rezista, a suporta: îşi strînse cu putere tot aparatul de erudiţiune
a face faţă pentru a face faţă înaltei situaţiuni în care se afla.CAR.
a face faţă împrejurărilor a (nu) face faţă împrejurărilor, a (nu) se descurca în împrejurările date.
a face făgadă a face făgadă (cuiva), (înv. ) a făgădui, a promite (cuiva).
a-i face felul (cuiva), (fam. ) 1) a-i face pe plac cuiva; 2) a da gata, a omorî, a nimici (pe cineva): nu te-am
a-i face felul ştiut eu că eşti de aceştia, că de mult îţi făceam feliul! CR.
a-şi face felul, 1) a-şi face cheful, poftele, mendrele: noi tot ne făceam feliul aşa cîteodată.CR. ; 2) a se
a-şi face felul sinucide.
a face (sau a rupe) ferfeniţă, a distruge, a ferfeniţi: îşi rupea ciubotele ferfeniţă jucîndîmpreună cu
a face ferfeniţă noi.CR.
a-i face (sau a-i juca) festa (sau o festă, figura, o figură) (cuiva), a păcăli (pe cineva), a-i juca un renghi
a-i face festa (cuiva); a înşela, a trage pe sfoară (pe cineva).
a face (sau a schimba) feţe-feţe, a se fîstîci, a se pierde: Ivan atunci lasă capul în jos şi, tăcînd, începe a
a face feţe-feţe face feţe, feţe.CR.
a o face fiartă a o face fiartă, 1) a da chix, a eşua; 2) a se face de rîs.
a face figură de circumstanţă, a se purta potrivit împrejurărilor: va trebui să facă figură de
a face figură de circumstanţă circumstanţă.CAR.
a face fiţe a face fiţe, a face mofturi, a se sclifosi.
a face fîn a face fîn, a cosi, a usca şi a strînge iarba:că m-ai dat la un bătrîn, merge ziua, face fîn.POP.
a face foale, (pop. ) a avea pîntecele plin, a se ghiftui: boii şi vacile chiar acolo făceau foale, gîndesc că
a face foale numai în pizmă.POP.
a face focul a face focul, a aprinde focul: fata aducea apă, făcea focul şi punea de mîncare.POP.
a se face frate cu dracul a se face frate cu dracul, a face compromisuri pînă la realizarea unui plan.
a se face frumos, 1) a se găti, a se împodobi: du-te acasă, fa, buhoasă, şi te lă, te fă frumoasă! POP. ; 2)
a se face frumos (despre vreme) a se îndrepta.
a face frumos, a face pe placul, pe gustul cuiva; a face sluj, a fi slugarnic: şi din haosul de gînduri s-alegi
a face frumos sfintele icoane, ca să faci frumos cu ele la boieri şi la cucoane? EM.
a se face fugit a se face fugit, a fugi şi a nu se mai întoarce: se făcu fugit în munţi.POP.
a se face galben a se face galben, a deveni palid: se făcuse galbăn ca ceara.POP.
a i se face galben înaintea ochilor (cuiva), a-i veni ameţeala, a i se face rău (cuiva): plîngea ... pînă i se
a i se face galben înaintea ochilor făcea galben înaintea ochilor.VLAH.
a face galerie a face galerie, a se manifesta zgomotos la o întrecere sportivă, la un spectacol etc.
a face gata a face gata, (înv. ) a pregăti: să mi facă un om de oaste gata.NEC.
a face gaură (sau bortă) în cer, (iron. ) a face o mare ispravă: doară nu s-o face gaură în cer, d-om intra!
a face gaură în cer ISP.
a face gătire a face gătire, (înv. ) a (pre)găti.
a face ghem a face ghem, 1) a depăna; 2) a mototoli; 3) a strînge, a aduna la un loc.

a se face ghem a se face ghem, a se ghemui, a se strînge ca un ghem: fata doarme pe brînci, ori strînsă, făcută ghem.ISP.
a face ghetele (sau pantofii) (cuiva), 1) a curăţa ghetele (sau pantofii) (cuiva); 2) (fig. ) a sluji cu
a face ghetele slugărnicie (pe cineva).
a face gîlceavă, 1) a provoca ceartă, scandal; a gîlcevi; 2) a face intrigi, a băga zîzanie, a stîrni dihonie: îl
închise Dumnezeu în foalele pămîntului, în iad, de unde numai o gheară scoate şi face gîlceavă în
a face gîlceavă lume.POP.
a-şi face gînduri (sau închipuiri), a-şi face griji, a se îngrijora: cum să nu mă îngrijesc şi să-mi fac fel de
a-şi face gînduri fel de gînduri cînd te văd aşa? VLAH.
a face gît a face gît, a face gălăgie, a se sumeţi.
a face glume a face glume, a glumi.
a face goană (cuiva), (înv. ) a goni, a prigoni, a persecuta (pe cineva): făcea goană bunei
a face goană credinţe.MINEIUL.
a face gospodărie a face gospodărie, a face menajul.
a face (sau a da, a pune) grămadă (pe cineva), 1) a doborî (pe cineva); 2) a omorî (pe cineva): pe opt ţi-i
a face grămadă dam grămadă jos.COŞBUC.
a face greutate asupra cuiva a face greutate asupra cuiva, (înv. ) a face plîngere împotriva cuiva.
a-i face greutăţi a-i face greutăţi (cuiva), a-i crea probleme, a-i pune beţe în roate (cuiva).
a face grijă a(-şi) face grijă (sau griji), a se îngrijora.
a face groază a face groază (cuiva), (înv. ) a îngrozi (pe cineva).
a face gunoaie multe în casa cuiva a (nu) face gunoaie multe (sau purici) în casa cuiva, a (nu) sta mult timp în casa cuiva.
a face gura pîlnie a face gura pîlnie, a bea (foarte) mult, a se îmbăta.
a face gură (mare sau largă), a striga, a ţipa, a vocifera; a face gălăgie, scandal: toţi strigă şi fac gură
a face gură largă.AL.
a face guşă a face guşă, 1) a suferi de guşă; 2) a se îngrăşa.
a face hap a face hap, a prinde, a apuca repede, a înhăţa (ceva).
a face hara-para a face (o) hara-para, (reg. ) a provoca învălmăşeală, a vînzoli: cu dracii ai făcut hara-para.CR.
a face harcea-parcea, (fam. ) 1) a tăia în bucăţi, a fărîmiţa, a mărunţi (ceva); 2) (fig. ) a învinge categoric, a
a face harcea-parcea bate măr (pe cineva).
a face hareci (asupra cuiva), (înv. ) a adjudeca (asupra cuiva): s-au făcut hareci în divan asupra d-
a face hareci sale.URIC.
a face hatîrul a(-i) face hatîrul (cuiva), a(-i) face pe plac (cuiva), a satisface capriciul, cheful (cuiva).
a face havalea (la cineva), (înv. ) a da în sarcina, în grija (cuiva): ocîrmuirea spitalelor, a şcolilor, a
a face havalea drumurilor, ... să se facă havalea la boierii pămîntului.URIC.
a face haz a face haz (pe cineva), a plăcea, a aprecia (pe cineva): mă face haz ministrul.AL.

a face haz (de cineva sau de ceva), 1) a rîde, a se amuza, a se distra: la rîndul său povestea cîte-o
a face haz batjocură ... şi publicul făcea un haz nespus.GHICA ; 2) a lua în rîs, a-şi bate joc (de cineva sau de ceva).
a face haz de necaz a face haz de necaz, a înghiţi amarul făcînd glume, simulînd voie bună.
a face hăis a face hăis (sau hăisa), a o lua la stînga.
a face hîrburi a face hîrburi, a sparge, a sfărîma.
a face hîrcă a face hîrcă (pe cineva), (reg. ) a face de rîs (pe cineva).
a face huc a (se) face (tot) huc, (reg. ) a (se) sfărîma.
a se face huhurez a se face huhurez, (reg. ) a se tupila.
a face hunie a face hunie, (reg. ) a face cale.
a face (sau a da) iama, 1) a risipi (în mod nechibzuit): face iama în iconomiile visteriei. AL. ; 2) a se repezi
a face iama (să ia ceva), a năvăli.
a face iarmaroc a face iarmaroc, a se tîrgui.
a (se) face iască, 1) a se usca; 2) (fig. ) a slăbi foarte tare: te bagă-n boala cîinească şi te face numai
a face iască iască.POP.
a-şi face (o) idee (despre cineva sau ceva), a-şi forma o impresie, o părere (sumară) (despre cineva sau
a-şi face idee ceva); a-şi închipui, a-şi imagina: fiind greşită ideea ce v-aţi făcut de dînşii.URIC.
a-şi face iluzii a-şi face iluzii, a-şi face speranţe zadarnice, a se amăgi cu lucruri irealizabile; a spera neîntemeiat.
a face imposibilul a face imposibilul, a face pe dracu-n patru.
a face (sau a produce) impresie, a atrage atenţia, a avea efect, a impresiona: şi mie-mi face aceeaşi
a face impresie penibilă impresie.CAR.
a i se face inima cît un purice (cuiva)sau a fi cu inima cît un purice, (fam. ) a fi foarte speriat: mi se
a i se face inima cît un purice făcuse inima cît un purice.SAD.
a-i face inimă bună (cuiva), a mîngîia cu vorba (pe cineva); a consola, a îmbărbăta (pe cineva): au să vie
a-i face inimă bună după voi, să vă facă inimăbună.POP.

a-şi face interesele a-şi face interesele, 1) a fi preocupat numai de propriile interese, treburi, afaceri etc.; 2) a-şi face nevoile.
a face inventarul a face inventarul, a inventaria.
a face ispită a face ispită (cuiva), (înv. ) a ispiti (pe cineva).
a face izbîndă a face izbîndă, a izbîndi.
a face împărţeala a face împărţeala, a împărţi.
a face împiedicare a face împiedicare (cuiva), (înv. ) a împiedica pe cineva.
a face închipuire a face închipuire, (înv. ) a-şi închipui.
a-i face în ciudă (sau în necaz) (cuiva), a necăji intenţionat (pe cineva), a provoca ciuda (cuiva): unge toţi
a-i face în ciudă păreţii cu sînge, ca să facă şi mai mult în ciuda caprei.CR.
a-i face îndemînă (cuiva), a-i înlesni, a-i uşura (ceva cuiva): au făcut îndemînă turcilor să poată cuprinde
a-i face îndemînă locurile.LET.
a face îndemnare a face îndemnare (cuiva), (înv. ) a îndemna (pe cineva).
a face în două (sau în patru) (pe cineva), a tăia în două (sau în patru), a omorî, a ucide (pe cineva): pe
a face în două butuc mi-l aşeza, cu baltac patru-l făcea.POP.
a se face în două (sau în trei, în patru etc.) părţi, a se desface în două (sau în trei, patru etc.) părţi: cînd
a se face în două părţi ajung la moara nouă, calea lor se face-n două.COŞBUC.
a face îndrăznire a face îndrăznire, (înv. ) a îndrăzni.
a face înfruntare a face înfruntare (cuiva), (înv. ) a înfrunta (pe cineva).
a face în neajuns cuiva a face în neajuns(ul) cuiva, (înv. ) a face ceva în dauna, în defavoarea cuiva.
a se face în patru a se face în patru, (reg. ) a munci din greu.
a-i face în silă a-i face în silă (cuiva), (înv. ) a-i produce, a-i provoca silă (cuiva): de ce vrei să-mi faci în silă? AL.
a face înşelăciune a face înşelăciune (cuiva), a înşela (pe cineva).

a face înştiinţare a face înştiinţare, (înv. ) a face cunoscut, a încunoştiinţa, a vesti: se şi feace înştiinţare la Roma.P.MAIOR.
a face întristare a face întristare (cuiva), (înv. ) a întrista (pe cineva).

a face (o) învoială (cu cineva), a cădea de acord, a conveni, a se învoi (cu cineva): nu pot să facă un lucru
a face învoială mai cuminte, decît să trimitădeputaţie la dumnialor boii, cu rugare smerită, să facă o învoială.POP.
a face jaf a face jaf (sau (înv. ) jac), a jefui, a prăda: mari răutăţi şi jacuri au făcut.CANT.

a face jalbă a face jalbă, a înainta o plîngere; a se plînge: văd ele că alt chip nu-i, decît să facă jalbă la împărat.POP.
a face jertfă a face jertfă, a jertfi.
a face jocul cuiva a face jocul cuiva, a servi interesele cuiva.
a face judecată a face judecată, a judeca.
a face jurămînt a face jurămînt, a jura.

a face labă a face labă sau a o lua la labă, (arg. ) 1) a se masturba, a practica onanismul; 2) (fig. ) a pierde vremea.
a se face la loc a se face la loc (sau iarăşi), a redeveni: se făcu om la loc.ISP.
a o face lată a o face lată, (fam. ) 1) a face un chef straşnic; 2) a face (fără voie) o poznă, o prostie.
a face lectură a face lectură, a citi.

a face lege a face lege, (înv. ) a hotărî, a da sentinţa, a pedepsi pe cineva: giudeţul să-i facă leage cum să cade.PRAV.
a se face (sau a face pe cineva) leu paraleu, a (se) înfuria peste măsură: zmeul e năbădăios şi se face leu
a se face leu paraleu paraleu.ISP.
a (se) face linişte, 1) a tăcea, a nu mai face zgomot; 2) a determina pe cineva să tacă, să nu mai facă
a face linişte zgomot.
a face lipsă a face lipsă, a produce o pagubă: nici lipsă fă, dar nici prisos! VĂCĂRESCU.
a face loc a face loc, a permite accesul, a lăsa să treacă: faceţi-mi loc, striga el, să aud ce nu e e crezut.POP.
a-şi face loc a-şi face loc, a-şi croi drum: făcîndu-mi loc printre dame.NEGR.
a face lumină a face lumină, 1) a lumina; 2) (fig. ) a clarifica, a limpezi.
a se face (sau a se pune) luntre (sau munte, (reg. ) cruce, scară) şi punte, a depune toate eforturile, a-şi
da toată silinţa, a încerca imposibilul: s-a pus el, nu-i vorbă, luntre şi punte, ca să-şi vîre codiţa cea
a se face luntre şi punte bîrligată undeva.CR.
a face lux, a duce o viaţă fastuoasă, costisitoare; (spec. ) a se îmbrăca extrem de elegant şi de costisitor: ei
a face lux fac lux pe banii ţării.
a face mai scurt de (cîte) o palmă (sau cu un cap) (pe cineva), (înv. ) a decapita (pecineva): Mihai aflînd,
a face mai scurt de o palmă supuse sub picioare pre vrăjmaşi, îi făcu mai scurţi de cîte o palmă.ISP.
a face marafeturi a face marafeturi, a face mofturi.
a se face mare a se face mare, a creşte; a se mări: şi crescu şi se făcu mare.EM.
a face marţ a face marţ (pe cineva), a face paf (pe cineva).
a face masaj a face (un) masaj (cuiva), 1) a masa (pe cineva); 2) (fam. ) a-i trage o bătaie, a-i muia oasele (cuiva).
a face (de) mascara (pe cineva), 1) a face de rîs (pe cineva): ne-au făcut de mascara POP. ; 2) a certa cu
severitate, a face de doi bani, de două parale (pe cineva): pentru un lucru de nimică ... făcea pe un boier
a face mascara mare mascara şi-l şi închidea.LET.
a face mămăligă a face mămăligă (pe cineva sau ceva), a distruge, a face praf (pe cineva sau ceva).
a se face mănăstire a se face mănăstire, (arg. ) a se produce învălmăşeală; a începe bătaia.
a face mărturisiri a face mărturisiri, 1) a mărturisi; 2) a-şirecunoaşte vinovăţia.
a-şi face (sau a-şi lua) măsuri, (reg. ) a chibzui, a judeca: las muştele în pace şi-mi iau alte gînduri, alte
a-şi face măsuri măsuri.CR.
a face mea culpa a face mea culpa, a-şi recunoaşte vina.
a-şi face (sau a-şi juca) (toate) mendrele, 1) a-şi face capriciile, chefurile, gusturile, poftele: numai dracul
... îşi făcea mendrele printre muritori.POP. ; 2) a-şi bate joc, a necinsti, a viola (o fată, o femeie): a
a-şi face mendrele îmbrobodit-o şi şi-a făcut mendrele cu ea.
a face meşteşug, a întrebuinţa mijloace neîngăduite pentru a realiza ceva: ce meşteşug să facă, ca să scape
a face meşteşug de el? ISP.
a face metanii a face metanii, a bate metanii: îi face metane-n post.POP.
a se face mic a se face (sau a deveni) (mai) mic, a deveni timid, umil.
a se face miel de ghindă a se face miel de ghindă, a fi lipsit de caracter.
a-şi face milă (de sau cu cineva), a se îndura, a se milostivi (de cineva): Maica Domnului să-şi facă milă
a-şi face milă de fata mea! NEGR.
a face milă (cuiva), (înv. ) a da de pomană, a milui (pe cineva): îi mulţămiră că făcu cu dînşii
a face milă milă.MINEIUL.
a face militărie a face militărie (cu cineva), a se purta sever, milităreşte (cu cineva).
a se face mititel, a se strînge, a se chirci (pentru a nu fi văzut, remarcat): s-a făcut mititel într-un
a se face mititel ungher.SAD.
a-i face mizerii a-i face mizerii (cuiva), a-i face neplăceri (cuiva), a şicana (pe cineva).
a face mizerie a face mizerie, a certa rău.
a face mîlcomire a face mîlcomire, (înv. ) a se ploconi.
a-şi face mîna căuş a-şi face mîna căuş, a da mîinii formă de recipient, pentru a putea ţine lichide.
a-şi face mîna greblă, a-şi încovoia şi a-şi lipi degetele mîini, pentru a nu scăpa nimic printre ele; (fig. ) a fi
a-şi face mîna greblă zgîrcit.
a-şi face mînă bună (la cineva), (înv. ) a se pune bine (cu cineva): îmbrăţişase legea lui Mahomet, numai
a-şi face mînă bună şi numai ca să-şi facă mînă bună la turci.GHICA.
a face mîngîiere a face mîngîiere (cuiva), (înv. ) a mîngîia (pe cineva).
a se face mîţă a se face mîţă, (reg. ) a se ghemui.
a-şi face moarte (singur sau el însuşi, cu mîna lui), 1) a se sinucide: de mi-i da unde n-oi vrea, moarte-mi
a-şi face moarte fac cu mîna mea. POP. ; 2) (fig. ) a se frămînta, a se strofoca, a se da de ceasul morţii.
a (se) face moarte (de om) sau a-i face moarte (cuiva), (înv. şi pop. ) a ucide: să nu te fi cărat păcatul să-
a face moarte i zici atunci vreo vorbă, că se făcea moarte de om.POP.
a face mobilizare a face mobilizare, a mobiliza.
a face mofluz (pe cineva) a aduce la faliment (pe cineva): pierdirea corăbiei lui îl făcusă
a face mofluz mofluz.DRĂGHICI.
a face mofturi a face mofturi, a face nazuri, a strîmba din nas.
a face monopol a face monopol, (înv. ) a monopoliza: monopol fac azi de drepturi.GR.AL.
a face morală a face morală (cuiva), a moraliza (pe cineva).
a face morman a face morman (pe cineva), (fam. ) a zdrobi, a omorî (pe cineva).
a se face mort în păpuşoi a se face mort în păpuşoi sau a face pe mortul în păpuşoi, (reg. ) a face pe prostul, pe niznaiul.
a face mototol (pe cineva), a culca la pămînt, a lăsa fără cunoştinţă (pe cineva): lovind-o cu burduful după
a face mototol cap, o făcu mototol după uşă. ISP.
a se face mototol a se face mototol, (despre oameni) a se ghemui, a se face covrig.
a face mumă a face mumă (pe cineva), (reg.; despre fete) a dezvirgina.
a face mutare a face mutare (cuiva), (înv. ) a muta (pe cineva).
a face mutre a face mutre, a face mofturi, nazuri; a se sclifosi: muza îmi face mutre.AL.
a face muzică a face muzică, 1) a cînta (la un instrument muzical sau cu vocea); 2) (fam. ) a boci; 3) a face gălăgie.
a face nadă a(-şi) face nadă, a-şi face un obicei: nadă nu face-n prieteşug.PANN.
a face nani a face nani, (despre copii) a se culca, a dormi.

a face nart a face nart (la ceva), 1) a face începutul, a lua iniţiativa: a făcut nart la ţarină. POP. ; 2) a pune nart.
a face naveta a face naveta, a parcurge cu regularitate un drum dus şi întors.
a face nazuri (sau naz), a face mofturi, a avea capricii; a fi năzuros, a se fandosi: începu să-mi facă nazuri,
a face nazuri tocma ca un copilaş.PANN.
a face nădejde a(-i) face nădejde (cuiva), a-i deştepta speranţe (cuiva).
a-şi face nălucă, 1) a se speria: te miri ce îşi fac nălucă şi frigurile-i apucă.PANN ; 2) a-şi face iluzii: îşi
a-şi face nălucă fac nălucă despre întoarcerea ... lui Attila.OD. ; 3) a i se năzări.
a face (băi de) nămol, a-şi acoperi corpul cu un strat de nămol cu proprietăţi curative: mai bine îl luam cu
a face nămol mine la mare, să facă băi de nămol.CEZAR.P.
a-şi face năsărîmbă pe mîncare a-şi face năsărîmbă pe mîncare, a refuza mîncarea din cauza unei supărări; a se supăra pe mîncare.
a face năvod de oameni, (înv. ) a căuta, a hăitui (pe cineva) cu un şir de oameni prinşi mînă de mînă: avînd
Radul Vodă o fată, s-au ascuns în codru ...; şi au făcut Radul Vodă năvod de oameni şi au găsit-o în
a face năvod de oameni mijlocul codrului.NEC.
a se face neamţ a se face (sau a fi) neamţ, a se preface că nu înţelege.
a(-i) face (în) necaz (cuiva), a-i face în ciudă (cuiva): piticii care-or rămas, pun căciulile pe masă şi fac la
a face necaz fete năcaz.POP.
a face necazuri a face necazuri (cuiva), a produce supărări (cuiva), a supăra (pe cineva).
a face necinste (cuiva), a nu face cinste (cuiva), a necinsti (pe cineva): să facă necinste domnului ce i-au
a face necinste trimis.PRAV.
a face nedreptate a face nedreptate (cuiva), (înv. ) a nedreptăţi (pe cineva).
a face nefer a face nefer (pe cineva), (reg. ) a păcăli (pe cineva).
a i se face negru (sau roşu, întuneric) înaintea (sau pe dinaintea) ochilor sau a vedea negru (sau roşu)
(înaintea ochilor), a nu mai vedea bine (de supărare, de mînie), a turba de furie: negru i se făcu dinaintea
a i se face negru înaintea ochilor ochilor de necaz.SAD.
a (se) face (sau a ajunge) (din om) neom, a face ca cineva să-şi piardă (sau a-şi pierde) însuşirile de om
normal; (p.ext. ) a (se) nenoroci, a (se) distruge: mă-ta te-a făcut om ca pe toţi oameni şi tu te-ai făcut
a face neom neom.DELAVR.
a se face nevăzut, a pleca brusc, a dispărea; a deveni invizibil: atunci Sfîntul Petru s-a făcut nevăzut
a se face nevăzut dinaintea lui, urcîndu-se la cer.POP.
a face nevoie (cuiva), (înv. şi reg. ) a provoca neajunsuri, necazuri, a-i face un rău (cuiva): pre ardeleni nu-
a face nevoie i lăsa să odihnească, ce pururea le făcea nevoie.URECHE.
a-şi face (sau (înv. ) a i se uşura) nevoile, a defeca (şi a urina): l-a ucis glonţul ... cînd îşi făcea
a-şi face nevoile nevoile.CEZAR.P.
a nu face nici doi bani a nu face nici doi bani, a nu valora nimic.
a nu face nici o ceapă degerată a nu face (sau a valora) nici (cît) o ceapă degerată, a nu avea nici o valoare.
a se face niznai sau a face pe niznaiul, a se preface că nu ştie nimic (despre ceva): nu are nici un rost să
a se face niznai facă pe niznaiul.STANCU.
a face noapte albă a face noapte albă, a rămîne treaz toată noaptea.
a face notă aparte a face notă aparte, a face opinie separată.
a face nulă, (rar ) a reduce la zero, a anula; (fam. ) a face praf: vameşi de aceia care fac nulă pe cei de la
a face nulă „Vămile Văzduhului“.FIL.
a face numărul cinci a face numărul cinci, (arg. ) a fura.
a face o achiziţie a face o achiziţie, a procura (un lucru rar); a achiziţiona.
a se face (sau a fi) oale şi ulcele (sau urcioare) sau a se face pămînt (sau lut) de oale, a fi mort de mult:
a se face oale şi ulcele despre noi nimeni nu are să mai ştie nimic cînd om fi oale şi ulcele.CEZAR.P.
a face oastea a face oastea, a efectua serviciul militar.
a-i face o belea a-i face o belea (cuiva), a-i face o dandana, un rău (cuiva); a băga în bucluc (pe cineva).
a face o bilă a face o bilă, (fam. ) a juca o partidă de biliard.
a face obraz a face obraz (la cineva), (înv. ) a ţine piept (cuiva).
a-şi face obraz, 1) a se pune bine (cu cineva); a-şi face intrare (la cineva): scrie cărţi la Şeremet, de-ş făce
a-şi face obraz obraz.NEC. ; 2) a se preface: ia las, măi omule, las! nu-ţi mai face obraz! CR.
a face obstrucţie a face obstrucţie, a obstrucţiona.
a face ocară a face ocară (cuiva), (înv. ) a ocărî (pe cineva).
a face o casă, 1) a construi o casă; 2) (înv. ; fig. ) a căsători (pe cineva): au făcut nunta Vasilie-vodă fiicei
sale ... după cneazul Ragivil ...;numai cu ce inimă şi sfat au făcut acea casă după om de lege calvinească?
a face o casă COSTIN ; 3) (fig. ) a întemeia o familie.
a face o călătorie a face o călătorie, a călători: au hotărît să facă această călătorie.DRĂGHICI.
a face ochi, 1) a se trezi, a se scula din somn; 2) (despre unii pui) a putea deschide ochii la cîteva zile după
a face ochi naştere.
a face ochi dulci a face ochi dulci (cuiva), a face curte (cuiva), a curta (pe cineva).
a face ochii în patru a face ochii în patru, a fi atent, a veghea.
a face ochii mici a face ochii mici, 1) a fi foarte obosit, pe cale de a adormi; 2) a se preface că nu vede.
a(-şi) face (sau a(-şi) întoarce) ochii roată, a se uita de jur-împrejur, a-şi roti ochii, privirea: mai scoate-
a face ochii roată mă-n deal odată, să-mi fac ochişorii roată, să mă uit la lumea toată.POP.
a face o cucerire a face o cucerire, a cuceri (o femeie).
a face o digresiune a face o digresiune (sau digresiuni), a deschide o paranteză (sau paranteze).
a face o favoare a face o favoare (cuiva), 1) a favoriza (pe cineva); 2) a face o concesie (cuiva).
a face o foiţă a face o foiţă, (fam. ) a juca o partidă de cărţi.
a face o glumă a face o glumă, a glumi: m-ai înţeles că am făcut o glumă, ca să rîdem de flecăreala voastră? CAR.
a face (sau a comite) o greşeală (sau greşeala, greşeli), a greşi: se-ntîmplă că partidul fratelui ... a făcut o
a face o greşeală sumă de greşeli politice.CAR.
a face o gură cît o şură a face o gură cît o şură, a deschide, a căsca gura mare.
a face o haltă a face o haltă, a întrerupe termporar o călătorie.
a-i face o horodincă a-i face (sau a-i trage) o horodincă (cuiva), a muştrului zdravăn, a certa cu asprime (pe cineva).
a-şi face o idee (despre cineva sau ceva), a-şi forma o părere sumară (despre cineva sau ceva); a concepe cu
mintea ceva: istoricul viitor nu-şi va face desigur o idee bună despre starea sănătăţii intelectuale a unei
a-şi face o idee mari părţi a contimporanilor noştri.CAR.
a face (sau a produce, a provoca, a lăsa) o impresie bună (sau rea) (cuiva), a impresiona (ne)plăcut (pe
a face o impresie bună cineva).
a face o inspecţie a face o inspecţie, a inspecta: face o mică inspecţie întîi la opus, apoi la brazdele grădiniţei.CAR.
a face o încercare a face o încercare, a face o probă, o experienţă; a încerca, a testa.
a face olat a face olat (cuiva), v. a da olat (cuiva).
a face o lipitură a face o lipitură, 1) a lipi ceva; 2) (fam. ) a agăţa o femeie.
a face om (pe cineva), 1) a asigura pregătirea, calificarea (cuiva); a educa, a instrui (pe cineva): şcoala ...
om îl face.PANN ; 2) a asigura o situaţie materială sau socială bună (cuiva); a înzestra (pe cineva): ţi-ai
a face om aruncat norocul în gîrlă: te făceam om! CAR.
a-i face o măgărie a-i face o măgărie (cuiva), a se purta urît (cu cineva), a jigni (pe cineva); a-i face un rău (cuiva).
a face omenie (cu cineva), (înv. ) a fi înţelegător, omenos (cu cineva): împăratul vostru cu mine omenie de
a face omenie va face, binele de la dînsul voi cunoaşte.CANT.
a face o nefăcută a face o nefăcută, (pop. ) a face o poznă, o boroboaţă.
a face onoare a face onoare (cuiva), a fi motiv de mîndrie, de fală (pentru cineva); a onora (pe cineva).
a face onorurile casei (sau ale balului), a-şi îndeplini îndatoririle de gazdă la o petrecere, la o recepţie
a face onorurile casei etc.: onorurile balului le-a făcut comitetul damelor.CAR.
a nu face (nici) (cît) o para (chioară) sau (nici) două parale, a nu avea (nici o) valoare: cînd veni
a nu face o para judecătorul, actul arătat nu făcu două parale.POP.
a face opinie separată a face opinie separată, a susţine un punct de vedere deosebit de cel al majorităţii.
a face o plimbare a face o plimbare, a se plimba.
a face o poteră a face o poteră sau (reg. ) a pleca în potiră, a face (a pleca în) cercetări pentru prinderea hoţilor.
a face opoziţie a face opoziţie, a se opune, a se împotrivi.
a face ordine a face ordine, a ordona, a disciplina.
a face o reverenţă a face o reverenţă, a se înclina (în semn de respect) (în faţa cuiva).
a face orgii a face orgii, a se destrăbăla.
a face (sau a da) o roată (sau roata) (pînă la ...), a da o fugă, o raită (pînă la ... sau pe la ...): fă o roată
a face o roată pîn-acasă.POP.
a-i face o rugăminte a-i face o rugăminte (cuiva), a ruga (pe cineva).
a-i face o salată (cuiva), (fam. ) a certa, a mustra, a ocărî (pe cineva): acum să vezi ce salată o să-mi facă!
a-i face o salată LOV.
a face o săritură a face o săritură, a sări (o dată): face o săritură înapoi.CR.
a (se) face o scădere (sau un scăzămînt), a scădea, a (se) diminua, a (se) reduce: celor bănuiţi ca duşmani
a face o scădere ai principiilor republicane li s-a făcut un scăzămînt de 50 la sută.CAR.
a-i face o scenă a-i face o scenă (sau scene) (cuiva), a-i face scandal, tărăboi (cuiva).

a-i face o situaţie a-i face o situaţie (cuiva), a ajuta, a sprijini (pe cineva) să ajungă într-o poziţie materialăsau socială bună.
a-şi face osînda a-şi face osînda, a ispăşi o pedeapsă.
a face osîndă a face (pre) osîndă (cuiva), (înv. ) a condamna, a osîndi (pe cineva).

a-şi face osîndă a-şi face osîndă (cu cineva), (reg. ) a se purta rău (cu cineva): nu-ţi mai face atîta osîndă cu mine! CR.
a face osteneală a face osteneală, (înv. ) a se osteni, a se strădui.

a face o surpriză a(-i) face o surpriză (cuiva), a surprinde (pe cineva): a plecat de lîngă noi, ca să ne facă o surpriză.CAR.

a face o tablă a face o tablă (pe cineva), (fam. ) a juca cu cineva o partidă de table: hai să te fac o tablă.BRĂESCU.
a face o vizită a face o vizită (cuiva), a vizita (pe cineva).
a face pace (bună) (cu cineva) sau a se face pace, a se împăca (cu cineva): şi se făcu pace bună de toate
a face pace părţile.NEC.
a face (sau a lăsa) paf (pe cineva) sau a rămîne paf, a uimi, a ului, a da gata (pe cineva) sau a rămîne mut
a face paf de uimire: dacă-ţi spun una, rămîi paf!
a face pagubă a face pagubă (cuiva), a păgubi (pe cineva): nu vezi ce tărăboi şi ce pagubă mi-ai făcut? CAR.
a face (sau a da) palancă (la pămînt) (ceva), a doborî, a culca la pămînt, a călca în picioare (ceva): dăm
a face palancă cînepa toată palancă lapămînt.CR.

a-şi face palmele (sau mîinile) pîlnie (la gură sau la ureche), a-şi pune palmele în formă de pîlnie (la gură
a-şi face palmele pîlnie sau la ureche) pentru a fi auzit (sau a auzi) mai bine: cu mîna pîlnie la gură un chiot dau.CĂL.
a face pansamente a face (sau a pune) pansamente, a pansa, a bandaja.
a face paosul a face paosul (cuiva), a îndeplini ritualul de stropire a mortului cu vin, ulei sfinţit sau agheasmă.
a face papară (pe cineva sau din ceva), a bate, a învinge, a distruge (pe cineva sau ceva): de le vom cădea
a face papară în gheară, pe toţi ne fac papară.PANN.
a (se) face paradă (de sau cu ceva), a parada; a (se) face caz (de ceva): gentilom ridicol, ce făcea paradă
a face paradă cu titlurile.BOL.
a face paradă de ... a face paradă de ..., a-şi da importanţă, a se grozăvi.
a face parale (sau bani, avere), a cîştiga, a agonisi, a strînge bani: lapte, brînză, unt şi ouă, ... de-am putea
sclipui să ducem în tîrg ca să facem ceva parale.CR. ; d-sale îi merseseră treburile bine, făcuse
a face parale avere.CAR.
a face (toate) parale(le), a arăta bine; a fide calitate; a merita (preţ bun): coada lui cea lungă, cu ochiuri
a face parale sclipitoare, făcea toate paralele.POP.
a face pardaf a face pardaf (pe cineva), (reg. ) a certa cu asprime (pe cineva); a bate (pe cineva).
a face pardale a face (ceva) pardale, (reg. ) a distruge.
a(-şi) face parte, 1) a împărţi; 2) a-şi însuşi partea leului: apoi singur îmi fac parte.AL. ; cine-mparte, parte-
a face parte şi face.
a face parte din ... (sau dintre ...), a fi unul dintre elementele componente ale ..., a fi membru al ..., a
aparţine: o foaie oficioasă ... pretinde că toţi cîţi combat colectivitatea nu mai fac parte din partidul
a face parte din ... naţional liberal.CAR.
a(-i) face parte (de ... sau din ... ) (cuiva) sau (înv. ) a scoate parte (cuiva), a face părtaş (pe cineva la
ceva); a(-i) face rost (de ceva cuiva); a hărăzi (ceva cuiva): puneam lumea la cale împreună şi făceam
a face parte parte bună şi României.GHICA.
a face (o) pasiune (pentru cineva sau pentru ceva), a se simţi atras în mod deosebit (de cineva sau de ceva);
a face pasiune a se pasiona (de ceva).
a se face pastramă a se face (sau a fi) pastramă, a slăbi foarte tare.
a face pastramă (pe cineva), a snopi în bătaie (pe cineva); a distruge (pe cineva): mai trebuie să-şi bată
a face pastramă joc de casa mea şi pe voi să vă puie la pastramă? CR.
a face pasul (acesta), (fig. ) a întreprinde (ceva) după ezitări: parcă tot m-aş însura: cînd aş da peste-o
a face pasul parte bună, aş face poate şi eu pasul acesta.CR.
a face paşi a face paşi, (fam. ) a pleca: fă paşi!
a face patron a face patron, (pop. şi fam. ) a-şi serba ziua numelui.
a face patul (sau culcuşul), a întinde (sau a strînge) aşternutul (de) pe pat: eu m-apuc patul să-i fac.POP. ;
a face patul făcu un culcuş stăpînului său.ISP.
a face păcat cu cineva a(-şi) face păcat(e) cu cineva, a face o faptă rea în dauna cuiva, a oropsi pe cineva.
a face (tot o apă şi-un) pămînt sau a face tot una cu pămîntul, a distruge, a nimici, a face praf: fă-mă,
a face pămînt Doamne, lut, pămînt, nu-mi da om care-i urît.POP.
a face părăluţe a face părăluţe, a se îmbogăţi: a făcut părăluţe cu munca, că e păstrător.HEL.
a face părăsire a face părăsire (cuiva), (înv. ) a părăsi (pe cineva).
a face părtaş (pe cineva la ceva), a împărţi (cu cineva ceva): şi-n orice întîmplare a vieţiimelemi place la
a face părtaş gîndurile mele părtaş de a te face.AL.
a (se) face (în) părţi, a (se) împărţi, a (se) risipi: faceţi-vă toţi în părţi, că eu m-ascund dup-o
a face părţi stîncă.PANN.
a-şi face părul a-şi face părul, a se coafa.
a i se face părul puică a i se face părul puică (cuiva), (reg. ) a i se face părul măciucă (cuiva).
a face păsat a face păsat (pe cineva), a zdrobi, a face pilaf (pe cineva).
a face pătul a face pătul, (reg. ) a sta la pîndă.
a face pe-a surdul a face pe-a surdul, a se face că nu aude (bine).
a face pe boierul a face pe boierul, 1) a se feri de muncă; 2) a aştepta să fie servit.

a face pe (sau după) chef (sau dor, gust, plac, poftă, voie, vrere) (cuiva) sau a face (pe) cheful (sau
gustul, placul, pofta, voia, vrerea) (cuiva) sau a face chefurile (saugusturile, poftele, vrerile) (cuiva) sau
a-şi face cheful (sau chefurile, damblaua), a(-şi) împlini, a(-şi) satisface capriciile, dorinţele, poftele,voia:
a face pe chef Dumnezeu ... voia să mai facă şi pe cheful lui Ivan, nu tot pe-a [l] morţii.CR.
a face pedeapsă a face pedeapsă (cuiva), (înv. ) a pedepsi (pe cineva).
a face pe dracu-n patru, (pop. ) a-şi datoată silinţa, a depune toate eforturile, a face tot posibilul: măcar să
a face pe dracu-n patru faci pe dracul în patru, sau ori ce-i face, dar numai decît să-mi aduci pielea cerbului.CR.
a face pe el a face pe el (sau în pantaloni) (de frică), a-i fi foarte frică; a fi îngrozit, timorat.
a o face pe fanariotul a o face pe fanariotul, a fi corupt, ipocrit, viclean; a fi lipsit de caracter.
a face pe gînd (cuiva), a proceda cum gîndeşte sau doreşte cineva: cu lacrimi te-oi ruga, ca să faci pe
a face pe gînd gîndul meu.POP.
a face pe grozavul a face pe grozavul, a se grozăvi; a se purta cu semeţie.
a face pe iezuitul a face pe iezuitul, a fi ipocrit: să facem pe iezuitul a la Metternich.CAR.
a face pe marele a face pe marele, a-şi da importanţă; a fi fudul.
a face pe mironosiţa a face pe mironosiţa, a-şi da aere de nevinovăţie.
a (o) face pe nebunul, (fam. ) a ţine să atragă atenţia, a-şi da importanţă: cînd erau femei tinere şi frumoase
a face pe nebunul de faţă, o făcea pe nebunul.
a face pe nevinovata a face pe nevinovata, a-şi da aere de inocentă: cocheta face pe nevinovata.NEGR.
a face penitenţă a face penitenţă, a executa canonul impus de preotul duhovnic pentru ispăşirea păcatelor.
a-i face pe obraz (cuiva), a trata după cum merită (pe cineva); a se răzbuna (pe cineva): cea mai tînără
a-i face pe obraz găsi acum prilej să-i facă pe obraz.CR.
a-şi face pe parte a-şi face pe parte, (reg. ) a-şi face vrăji pentru aflarea ursitului.
a i-o face pe piele (cuiva), (înv. şi reg. ) a se opune cuiva; a se răzbuna pe cineva: ţi-o fac eu pe piele,
a i-o face pe piele femeie fără inimă ce mi-ai fost! ISP.
a face pe prostul sau (reg. ) a se face prost, a se preface că nu înţelege, că nu bagă de seamă, a simula
a face pe prostul prostia.
a-şi face pere-mere a-şi face (averea) pere-mere, (reg. ) a-şi risipi averea.

a face pe rîiosul a face pe rîiosul, (fam. ) a-şi da aere, a fi înfumurat: să-l vezi ... făcînd pe rîiosul şi pe-al dracului.POP.
a face pe sfîntul a face pe sfîntul, a se da drept moral, a simula moralitate.
a face pe surdul a face pe surdul, a se face că nu aude (bine); a nu răspunde cînd e chemat, strigat.
a face pe şmecherul a face pe şmecherul, a încerca să fie şmecher.
a(-i) face pe treabă, (reg. ) a proceda conform interesului (propriu sau al cuiva): crede şi d-ta, mătuşă, că
a face pe treabă de-i face pe treabă, n-are să-ţi fie degeaba.CR.
a face piaţa a face piaţa, 1) a cumpăra alimente pentru hrana zilnică; 2) a face taximetrie.
a face picioare a face (sau a căpăta) picioare, (fam. ) a dispărea.
a face pielea (sau spinarea) cojoc (cuiva), a bate zdravăn (pe cineva): să ştie maica că joc, face-mi-ar
a face pielea cojoc pielea cojoc! POP.
a i se face pielea de găină a i se face pielea de găină (sau de gîscă) (cuiva), a i se încreţi pielea (de frig sau de frică) (cuiva).
a face pierdut ceva (sau pe cineva), a lăsa să se piardă sau a da impresia că s-a pierdut ceva (sau cineva):
a face pierdut ceva îi făcu pierduţi în pădure.POP.
a face piftie a face piftie (pe cineva), (fam. ) a bate foarte tare pe cineva.
a face pilaf (pe cineva), (fam. ) 1) a bate (pe cineva) foarte tare, a nimici; 2) (fig. ) a uimi, a ului (pe
a face pilaf cineva).
a face (la) piroane (şi la cuie), (fam. ) a clănţăni din dinţi din cauza frigului; a dîrdîi: acum tremurau de
a face piroane frig ... şi făceau la piroane şi la cuie.ISP.
a-i face pîntece din coaste (cuiva) sau a-i face coastele pîntece (cuiva) sau a-i rupe (sau a-i frînge)
coastele (cuiva), a bate măr, a snopi în bătăi (pe cineva): să-i faci chica topor, spinarea dobă şi pîntecele
a-i face pîntece din coaste cobză.CR.
a face (o) pîră (asupra cuiva) sau a da în pîră (pe cineva) sau a băga pîră (după cineva), a da în judecată
a face pîră (pe cineva): de ce pune pîră pe administraţia conacului? SAD.
a face pîrjol, (pop. şi fam. ) a nimici (prinfoc), a pîrjoli; a face prăpăd, ravagii: pe unde treceau, pîrjol
a face pîrjol făceau.CR.
a face plajă a face plajă, a face băi de soare.
a face planul ca ţiganul a face planul ca ţiganul, a-şi propune lucruri irealizabile.
a face planuri a face planuri, a plănui.
a face plată (cuiva), 1) a plăti (pe cineva); 2) (înv. ) a răsplăti, a recompensa (pe cineva): va face plată
a face plată izbîndirii tale.MINEIUL ; 2) (înv. ) a pedepsi (pe cineva).
a-şi face (sau a i se face) plată (cuiva), (înv. şi reg. ) a fi despăgubit, a se despăgubi: de nu-i va plăcea
a-şi face plată acela, să i se facă plată dupăcum a fost dobitocul lui.PRAV.
a(-i) face plăcere (cuiva ceva), a(-i) plăcea (cuiva ceva), a agrea (ceva): nu-mi face nici o plăcere, nu
a face plăcere înţeleg comediile alea.CAR.
a face plăcerea cuiva, a face pe plac cuiva, a satisface capriciul, cheful, gustul cuiva: fă-mi plăcerea şi
a face plăcerea cuiva pleacă!
a face pleaşcă a face pleaşcă, (înv. ) a jefui: servitorii au făcut pleaşcă tot ce au putut.GALA.
a face plinul a face plinul, a umple cu combustibil rezervorul unui vehicul.
a face (sau a compune, a redacta, a adresa, a trimite) (o) plîngere, a se plînge (în scris) (cuiva de ceva); a
reclama, a solicita (ceva cuiva): d. ministru plenipotenţiar al României a adresat numaidecît plîngere
a face guvernului turcesc.CAR.
a face plîns a face plîns, (înv. ) a plînge: mult plîns feaceră.DOS.
a face pluta a face pluta, (despre oameni) a pluti pe spate.
a face pocăinţă a face pocăinţă, (înv. ) a se pocăi: voi face pocăinţă de păcatele meale.MINEIUL.
a-i face pocinogul cuiva a-i face pocinogul cuiva, (reg. ) a-i face de petrecanie cuiva.
a face pod cu palma a face pod cu palma, a pune palma streaşină la ochi.
a face podul a face podul, (sport ) a executa figura de gimnastică numită „podul“.
a face politică, a fi membru activ al unui partid; a participa la rezolvarea treburilor statului: să luăm un
a face politică literat care n-a făcut şi nu face politică deloc.CAR.
a face poliţă a face poliţă (pe cineva), (fam. ) a purta pe drumuri pe cineva.

a face poliţie a face poliţie, 1) a menţine ordinea în mod sever şi autoritar; 2) a chestiona, a ancheta (în felul poliţiei).
a-şi face (milă şi) pomană (de sau cu cineva) sau a-şi face o pomană (cu cineva), a se îndura (de cineva),
a-şi face pomană a face un bine (cuiva): şi-a făcut pomană căpitanul şi m-a luat pe procopseală.CAR.
a face pomenire (cuiva), 1) (înv. ) a(-şi) aminti (de cineva), a menţiona, a pomeni (pe cineva); 2) a face
a face pomenire slujba de pomenire (cuiva).
a face pompă de ceva a face pompă de ceva, (înv. ) a face caz de ceva: virtuţi cetăţeneşti, de care se face atîta pompă.FIL.
a-şi face ponos cu cineva, (pop. ) a avea neplăceri cu cineva: dar m-am ferit să-mi facponos cu toţi
a-şi face ponos cu cineva nebunii.COŞBUC.
a-i face pontul (cuiva), 1) a-i crea o situaţie favorabilă (cuiva), a-i înlesni (cuiva ceva); 2) a păcăli (pe
a-i face pontul cineva), a-i face festa (cuiva): pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea ... bravos!CAR.
a face popas a face popas, a poposi.
a face (tot) posibilul (şi imposibilul), a face tot ce e (omeneşte) posibil: te-am rugat să faci tot posibilul
a face posibilul să am astăzi banii.SAD.
a face posomol în ..., (reg. ) a face ravagii printre ...: pîrdalnica buduhoală de gît face posomol, pîrjol în
a face posomol în ... copii.CONTEMP.
a-şi face povară a-şi face povară, (reg. ) a se sătura: după ce-şi făcură povară de somn, se sculară. ISP.
a face poznă, (reg. ) a face o impresie deosebită, a face senzaţie: nişte plăcinte atît de gustoase, cît făcea
a face poznă poznă, nu alta! POP.
a face pozne a face pozne, v. a face comedii.
a face praf (sau colb), 1) a face să se ridice praful; 2) (fam. ) a vorbi fără rost, a trăncăni, a spune minciuni:
a face praf nu-ţi mai răci gura, Ghiţă, că faci praf! PREDA.
a face praf a (se) face praf, 1) a (se) distruge, a (se) nimici; 2) (fig. ) a se îmbăta.
a o face praf a o face praf, (fam. ) a nu realiza nimic, a suferi un eşec: aici ai făcut-o praf.PREDA.
a face praftură (pe cineva) sau a-i face (sau a-i da, a-i trage) o praftură (cuiva), (fam. ) a face de rîs, a
a face praftură batjocori, a certa (aspru) (pe cineva).
a face prădăciune a face prădăciune, a prăda.

a face prăpădit a face prăpădit (pe cineva), a prăpădi (pe cineva): cu dorul nu-i de glumit, că te face prăpădit.POP.
a se face prăvirişte, (înv. ) a se da în spectacol (în faţa cuiva): făcîndu-să prăvirişte tuturora ce era pre-
a se face prăvirişte atuncea tirani ... au dobîndit cununa slăvii.DOS.
a face prăznuire a face prăznuire, a prăznui.
a o face prea încornorată a o face prea încornorată, a spune ceva de necrezut.
a face pregătiri a face pregătiri, a se pregăti.

a face pre osîndă a face pre osîndă (cuiva), (înv. ) a osîndi (pe cineva): răsipeaşte, Doamne, pizmaşii, le fă pre osîndă.DOS.
a se face preş a se face preş (dinaintea cuiva), a fi slugarnic (cu cineva); a se umili (dinaintea cuiva).
a face pretenţii a face pretenţii, a pretinde.
a-şi face prilej cu ..., (înv. ) a-şi ocupa timpul cu ..., a se îndeletnici cu ...: făcîndu-şi prilej cu păscărie da
a-şi face prilej cu ... în dar cine-i cerea peaşte.DOS.
a face primă, a se bucura de consideraţie deosebită; a preţui, a valora: cuvîntul său făcea
a face primă primă.BRĂESCU.
a face primire a face (bună sau rea) primire (cuiva), a primi (bine sau rău) (pe cineva).
a face primul pas a face primul pas, a face începutul, a avea iniţiativa.
a face prinsoare a face prinsoare, a pune rămăşag, a paria.
a face proaspăt a face proaspăt, (reg. ) a tăia porcul.
a face (sau a da) proaşcă sau a face proaşca (în ..., între ..., prin ..., printre ... sau împrejurul ...), (pop. )
a se năpusti, a năvăli, a da iama (în, între, prin, printre sau împrejurul ...), (p.ext. ) a distruge, a nimici, a
prăpădi (prin mijloace violente şi instantanee): acolo să dăm proaşcă, sub ochiul cel de sus ... şi cale să
a face proaşcă deschidem prin aprigul duşman.AL.
a face probleme a(-i) face probleme (cuiva), a(-i) crea dificultăţi, greutăţi (cuiva): omul ăsta ne cam face probleme.
a face (sau a intenta) proces (cuiva sau (înv. ) asupra cuiva), a chema în faţa instanţelor de judecată, a da în
a face proces judecată (pe cineva).
a-şi face proces de conştiinţă a-şi face proces(e) de conştiinţă, a-şi reproşa anumite atitudini sau acţiuni.
a-i face proces de intenţii (sau intenţie) (cuiva), a suspecta de intenţii necurate (pe cineva); a învinui fără
a-i face proces de intenţii dovezi (pe cineva): domnia lor fac un proces de intenţii.MAIOR.

a face procesul (cuiva sau a ceva), a critica, a ataca în cuvinte (pe cineva sau ceva), a analiza critic şi
a face procesul polemic (condamnînd): fratele îi făcea procesul unei pălării care nici măcar nu era un model.CEZAR.P.

a (se) face (sau a (se) preface) (în) (praf şi) pulbere (sau pulbere şi cenuşă) sau a (nu) se (mai) alege sau
rămîne (nici) (praful şi) pulberea, 1) (despre fiinţe) a fi zdrobit, sfărîmat, fărîmiţat, nimicit, ucis; a se
alege praful: moara ciocoiului macină oameni de s-alege din ei pulberea.SAD. ; 2) (despre obiecte, bani,
bunuri materiale etc.) a nu mai rămîne nimic, a fi complet distrus sau irosit, risipit, înlăturat, a nu se mai
a face pulbere alege nici praful: şi cădzură toţi idolii de se sfărîmară şi se feaceră pulbere.DOS.
a-i face punga păienjeni la gură a-i face punga păienjeni la gură, (reg. ) a fi foarte zgîrcit.

a face punte, 1) a nu merge la serviciu într-o zi de lucru care cade între două sărbători legale; 2) (despre
a face punte servicii publice, instituţii) a nu funcţiona într-o zi de lucru care cade între două sărbători legale.
a face purici a face purici, (reg. ) a fi nerăbdător.
a nu (mai) face (mulţi sau prea mulţi) purici (undeva sau la cineva), (fam. ) 1) a sta puţin (undeva sau la
cineva), a pleca repede (de undeva sau de la cineva): du-te ... în toate saloanele literare, dar nu fă nicăieri
a nu face purici purici. CAR. ; 2) a nu rezolva nimic, a nu face nici o treabă; a nu face nici o brînză.
a (se) face puzderie, (pop. ) a (se) sfărîma, a (se) face praf, a (se) distruge: fac puzderie o-rice-mi cade sub
a face puzderie mînă.NEGR.
a-i face raport a-i face raport (cuiva), a-i raporta unui superior greşeala comisă de un subaltern.
a face rădicare a face rădicare, (înv. ) a se ridica, a se răzvrăti.
a face rămăşag a face rămăşag, a paria.
a face răscumpărare a face răscumpărare, (înv. ) a răscumpăra.
a face răsplătire a face răsplătire (cuiva), (înv. ) a răsplăti (pe cineva).
a face (un) rău (cuiva), a pricinui un necaz, o supărare (cuiva): împăratul dădu poruncă straşnică, că
a face rău oriunde le-ar vedea cineva, ... să nu le facă nici un rău.POP.
a-i face rău (ceva cuiva), a nu-i prii, a-i produce o suferinţă (trupească sau sufletească) (ceva cuiva): oiţă
a-i face rău bîrsană, ... apa rău îţi face, ori iarba nu-ţi place? POP.
a i se face (sau a-i veni) rău (cuiva), a fi cuprins de o stare de ameţeală, greaţă etc.; a leşina: i s-a făcut rău
a i se face rău şi a căzut pe stradă. CĂL.
a-i face răvaşul sau a-i da răvaş (de drum) (cuiva), a izgoni (pe cineva), a da paşaportul (cuiva): Leicuţei
a-i face răvaşul i-a făcut răvaş de drum.DELAVR.
a face război a face război, (înv. ) a se război.
a face (sau a sta cu) război asupra cuiva, (înv. ) a ataca pe cineva: feciorul iaste datoriu să agiute tătîne-
a face război asupra cuiva său, cînd va vedea că stau cu războiu asupra lui.PRAV.
facerea lumii facerea lumii, crearea lumii: cuvintele lui Dumnezeu, pe care el le-a rostit la facerea lumii.EM.

facere de bine facere de bine, binefacere, faptă bună, folos, har: mai ales pentru noi ... este o mare facere de bine.CR.
a face revista, (înv. ) a cutreiera, a vizita: făcînd revista prin Paris, făcurăm cunoştinţă cu un turist
a face revista englez.CODRU-DRĂGUŞANU.
a face rezerve a face rezerve, a exprima îndoieli.
a face rezoluţiune, (înv. ) a (se) decide, a (se) hotărî: spre a nimici proiectul rialului său, face rezoluţiune
a face rezoluţiune a se duce însuşi în Moldova.ASACHI.
a face ridicarea a face ridicarea, (reg. ) a face parastas.
a face risipă a face risipă, a risipi.
a-i face rînd de ceva (cuiva), (reg. ) a-i face rost de ceva (cuiva): îi făcuse popa rînd de ceva
a-i face rînd de ceva haine.AGÂRB.
a face rîs a face rîs (de cineva), a rîde (de cineva).
a-şi face (sau a-şi bate) rîs de ... (sau după ...), (înv. şi pop. ) 1) a-şi bate joc de ...: iar tu, ciobane, pentru
că ţi-ai făcut rîs de mine, să rătăceşti toată viaţa ta.POP. ; 2) a silui, a viola (o femeie): lua femei şi fete
a-şi face rîs de ... mare şi copii, cu sîla, de-ş făce rîs.NEC.
a face rît a face rît, (pop. ) 1) a se obrăznici; 2) a face nazuri.
a (se) face roată în jurul ... (sau împrejurul ...), a încercui, a înconjura din toate părţile: la ieşire cîteva
a face roată în jurul ... muieri din sat făcură roată în jurul ei.DELAVR.
a face robie a face robie, (înv. ) a lua captivi, prizonieri, robi: multe robii au făcut în Ţara Leşască.NEC.
a face roiul a face roiul, (arg. ) a pleca repede (de undeva); a o roi, a o şterge.
a-şi face rondul a-şi face rondul, 1) (mil. ) a inspecta santinelele; 2) a face un control; 3) a da o raită.
a face rost (de ceva), a obţine, a procura (ceva): [lupul] se îndreptă către o stînă din apropiere, pentru a-şi
a face rost face rost de ceva de ale gurii. POP.
a se face roşu a se face roşu (la faţă), 1) a se îmbujora, a se înroşi la faţă; 2) (fig. ) a se enerva, a se înfuria.
a face (sau a înălţa, a da, a aduce) rugăciune (sau rugă, rugăciuni) sau a-şi face rugăciunea (sau
rugăciunile, ruga, rugile), a se ruga, a se închina: făcură rugăciune mare către Mahomet al lor.ISP. ;
a face rugăciune sculaţi-vă şi faceţi rugă, toţi arhiereii.VARLAAM.
a face rumân a face rumân (pe cineva), (reg. ) a creştina (pe cineva).
a i se face ruşine a i se face ruşine (cuiva), v. a-i fi ruşine (cuiva).
a face salată a face salată (pe cineva), a-i trage o bătaie zdravănă (cuiva).
a face sală plină (sau goală) sau a face săli pline (sau goale), (despre spectacole) a (nu) avea public
a face sală plină numeros; (p.ext. ) a (nu) avea succes.
a face sandviş a face sandviş (pe cineva), (fam. ) a strivi (pe cineva); a bate (strivindu-l) (pe cineva).
a face sat (undeva sau cu cineva), (pop. ) a rămîne, a sta mult (undeva sau cu cineva): descalecă iute,
a face sat încalecă, du-te, sat nu face. PANN.
a (se) face scrum (şi cenuşă), (pop. ) a arde (sau a face să ardă pe cineva sau ceva) complet: ajută-mă să-l
a face scrum fac scrum şi cenuşă. POP.
a se face sau a (fi) făcut scoabă, (reg. ) 1) a slăbi foarte tare sau a fi extrem de slab: purceaua e făcută
a se face scoabă! POP. ; 2) a se strînge, a se ghemui: te-ai făcut scoabă de frig. HOGAŞ.
(nu) face să ..., (nu) merită să ..., (nu) secade, (nu) se cuvine să: nu face să mergem tocmai la vremea
face să ... mesei.CAR.
a-i face (cuiva) să ... (sau de ...), a fermeca, a vrăji (pe cineva) (să iubească sau să urască): nu ştiu cine ne-
a-i face să ... a făcut, noi, bade, de ne-am urît! POP.
a face să curgă sînge a face să curgă sînge, a declanşa o încăierare sîngeroasă, un război.
a face sălaş (cu cineva), (înv. ) a avea relaţii sexuale (cu cineva): împăratul îndrăzni degrăi cătră ea cu
a face sălaş pohta curvii: cum să se culce cu ea ... şi aşe face David sălaş cu ea.POP.
a face scandal, a face gălăgie: am aflat că dăscălinea cu Caţavencu şi cu toţi ai lor vor să facă
a face scandal scandal.CAR.
a face scăpat (pe cineva), a lăsa, a ajuta să scape (pe cineva), a înlesni fuga (cuiva): i-a dat pîn’s-a săturat,
a face scăpat şi-atunci l-a făcut scăpat. PANN.
a face schimb a face schimb, a schimba.
a i se face scîntei (pe dinaintea ochilor) (cuiva), a primi o lovitură (fizică sau morală) puternică (şi a avea
senzaţia că vede scîntei): sar odată voiniceşte de pe-un mal ... din greşeală, drept cu faţa-n jos, numai
a i se face scîntei scîntei mi s-au făcut pe dinaintea ochilor, de durere.CR.
a se face (sau a căpăta) scoarţă, a se îngroşa şi a se întări (de murdărie): hainele lor începură să capete
a se face scoarţă scoarţă.AG@RB.
a face scrob a face (un) scrob, 1) a pregăti o omletă; 2) (fam. ) a sfărma, a sparge; a strica.
a se face scrob a se face scrob, a se usca foarte tare.

a-şi face scrupule, a se frămînta, a-şi pune probleme de conştiinţă în legătură cu moralitatea, cu
a-şi face scrupule legitimitatea sau oportunitatea unei decizii, a unei acţiuni etc.: nu trebuia să-şi facă scrupule.STANCU.
a face scurtă la limbă a face scurtă la limbă, (reg. ) a trăncăni: mai ho, cu atîta meliţă, că faci scurtă la limbă.POP.
a face scurtă la mînă (sau la mîini), (fam. şi iron. ) a face un efort manual deosebit (şi de durată): nu te
a face scurtă la mînă pune cu cotnarul ... că fac scurtă la mînă! DELAVR.
a face seama a(-i) face seama (sau (înv. ) de seamă) (cuiva), (pop. ) a omorî (pe cineva).
a-şi face (singur sau (înv. ) singur sieşi, sieşi) seama (sau seamă), (pop. ) 1) a se sinucide: de cîte ori am
a-şi face seama vrut fac să-mi samă. EM. ; 2) (reg. ) a se sătura (de mîncare, de băutură).
a face (sau a da, (reg. ) a-şi da) sel(e)am(ul), (înv. ) a (se) saluta: selam unu altu-şi dau şi gîtlejul îşi
a face selam udau.POP.
a face (un) semn (cu capul sau cu mîna, din cap, din mînă) (cuiva), a atrage (cuiva) atenţia printr-un gest,
a face semn a da de înţeles (cuiva): îi face semn să şadă.EM.
a i se face semn (cuiva), a i se prevesti (cuiva ceva): ştiam eu că o să mi se întîmple mie un necaz mare; mi
a i se face semn se făcuse semn: răsturnasem de dimineaţă candela ... CAR.
a face (sau a pune, a lăsa) (un) semn (undeva), a însemna (ceva undeva); a marca (ceva undeva): a făcut
a face semn un semn pe toate pachetele.
a-şi face semnul crucii (sau (înv. ) semn de pace), a se închina: ca să-şi facă semnul crucii după regulă, el
a-şi face semnul crucii şi-a strîns toate degetele tare.ARGHEZI.
a face senzaţie a face senzaţie, a impresiona foarte puternic, a stîrni vîlvă.
a face seu a face (sau a prinde) seu (sau cheag), a se îmbogăţi.
a face sfadă între ... a face sfadă între ..., (înv. ) a învrăjbi.
a face sfat a face sfat, a se sfătui.
a face sfîrşit a face (sau a pune) sfîrşit, a face să înceteze: fă un sfîrşit durerii ... vin la sînu-mi. EM.
a face (sau a produce) silă (cuiva), 1)(înv. şi pop. ) a forţa, a sili (pe cineva): lasă-mă măicuţă-n pace să
iubesc pe cine-mi place, la urît silă nu-mi face.POP. ; 2) (înv. ) a silui (pe cineva): o femeaie ... mărgînd la
sv [î]nt [u]l, ... un om descălecă şi-i făcea sîlă să o spurce.DOS. ; 3) a produce greaţă, scîrbă, silă (cuiva), a
a face silă scîrbi (pe cineva).
a face silă a(-şi) face silă, (înv. şi reg. ) a se sili, a se strădui: îşi făcea silă pe doică a asculta. PANN.
a face (asupra-şi) silinţe (sau o silinţă), (reg. ) a se reţine, a se stăpîni: îşi strîmbă obrazul, făcînd o silinţă
a face silinţe să pară şi el bucuros.SAD.
a face siluetă a face siluetă, a deveni zvelt; a slăbi.
a(-şi) face sînge rău (sau inimă rea, inimă amară) sau (reg. ) a(-şi) pune sînge rău la inimă, a (se) mîhni,
a (se) întrista; a (se) supăra foarte tare, a (se) enerva: să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gîndindu-ne
a face sînge rău că lumea românească ar fi mai stricată decît altele. CAR.
a se face sloi a se face sloi (de gheaţă), a îngheţa: fie apă, fie ce va fi, pe loc se şi face sloi de gheaţă.POP.
a face socoteala a face socoteala, a socoti, a calcula.
a-şi face spaimă, a se speria (unul pe altul) şi a fugi: turcii, cum au auzit huetul carelor, şi-au şi făcut
a-şi face spaimă spaimă.NEC.
a se face stăpîn pe ceva a se face stăpîn pe ceva, a lua cu forţa (sau prin viclenie) ceva; a uzurpa.
a face surgun a face surg(hi)un (pe cineva), (înv. ) a surghiuni (pe cineva).
a face şagă (cu cineva), a glumi, a şugui (cu cineva): dragu-mi-i a face şagă, cu omu care-i de
a face şagă treabă.POP.
a face şahăr-mahăr a face (sau a umbla cu) şahăr-mahăr (sau şahăr-mahăruri), a înşela, a escroca.
a face şah şi mat a face şah şi mat (pe cineva), a învinge (într-o luptă, într-o dispută etc.) (pe cineva).
a face şatră a face şatră, (fam. ) a se instala undeva ca acasă.
a-şi face şăncălii a-şi face şăncălii, (reg. ) a se face de rîs.
a face şcoală (cu cineva), 1) a învăţa minte (pe cineva); 2) a sta de vorbă; a se sfătui (cu cineva); 3) a aţîţa,
a face şcoală a asmuţi.
a face şcoală a face şcoală, a avea un număr mare de adepţi sau de imitatori.
a face şorţ a face şorţ (cuiva), a defăima, a vorbi de rău (pe cineva).
a face şotii a face şotii, a face, a se ţine de pozne.
a se face şperlă a se face (tot) şperlă, (reg. ) a se distruge; a înceta să mai existe.
a se face ştiucă a se face ştiucă, (reg. ; despre cai) a slăbi din cauza lipsei de hrană.
a face ştiut a face ştiut, (înv. ) a aduce la cunoştinţă: vă facem ştiut ca să vă adunaţi în grabă. NEGR.
a-şi face tabietul, a-şi satisface un gust devenit obicei zilnic: îşi făcea după prînz tabietul boieresc, cu
a-şi face tabietul cafea şi ciubuc.CAR.
a face tabinet, (la jocul de cărţi) a ridica cu o singură carte toate cărţile care se găsesc deodată în joc,
a face tabinet lăsînd masa goală.
a face talmeş-balmeş a face talmeş-balmeş (pe cineva), a bate zdravăn (pe cineva).
a face tăcere a face tăcere, a face linişte.
a face tămăduire a face tămăduire, (înv. ) a tămădui, a vindeca.
a face tărîţe (pe cineva sau ceva), (reg. ) a rupe în bucăţi, a nimici (pe cineva sau ceva): cîinii, apucînd pe
a face tărîţe zmeu de cap, de picioare, de mîni, de spinare, îl făcură tărîţă.POP.
a face teatru a face (sau a juca) teatru, (fig. ) a se preface: dumneata faci teatru: e mai rău.VINEA.
a face temenele, a se înclina în semn de respect sau de supunere: temeneaua că-şi făcea, mîna, poala-i
a face temenele săruta.POP.
a-i face teorie (sau teoria chibritului) (cuiva), a-i face morală (cuiva); a bate la cap (pe cineva), a spune
a-i face teorie lucruri inutile, fără rost: certă conducătorul părinteşte, îi făcu puţină teorie.BRĂESCU.
a face terci a face terci (pe cineva sau ceva), a nimici, a distruge, a face praf (pe cineva sau ceva).
a face teren a face teren, a efectua o muncă în deplasare.

a face (sau a da) teslim (sau testimat), (înv. ) a preda, a încredinţa; a livra; a înmîna: cînd ispravnicii vor
a face teslim ieşi din ispravnicie, să fie datori a face teslim acele condice în mîna ispravnicilor nuoi. (a.1795).URIC.
a face tîrg a face tîrg(ul), a se învoi asupra preţului.
a face toaleta a face toaleta (unui bolnav), a pregăti pentru operaţie (un bolnav).
a face toaleta (unui condamnat), a pregăti un condamnat pentru execuţie (tunzîndu-l şi schimbîndu-i
a face toaleta veşmintele): doi-trei bărbaţi aşteaptă aci să vie călăul „ca să le facă toaleta“. CAMIL.P.
a-şi face toaleta, a se găti (spălîndu-se, pieptănîndu-se, îmbrăcîndu-se): tocmai acum pe la ora 11 ajunsese
a-şi face toaleta să se scoale şi să-şi facă toaleta.SL.
a face toate mijloacele (sau mii de mijloace), (înv. ) a face tot posibilul: am făcut mii de mijloace să fug
a face toate mijloacele din patria mea.PANN.
a face toate (chipurile) să ..., a încerca toate posibilităţile de a ...: nu putem trăi în casa asta, de n-om face
a face toate să ... toate chipurile să scăpăm de hîrca de babă.CR.
a face tobă de bătaie (sau de buşeli) (pe cineva) sau a-i face spinarea (sau pielea, capul, pîntecele) tobă
(sau burduf, cobză) (cuiva), a bate foarte tare (pe cineva): nu umbla prin mahalale ... c-o să-ţi fac
a face tobă de bătaie spinarea tobă.POP.
a se face tobă sau a (i se) face burta tobă, a mînca peste măsură, a se îndopa, a se ghiftui: zeamă de
a se face tobă prune, cînd bei multă, te umflă-n burtă, faci burta tobă.POP.
a face tocmeală a face tocmeală, a se tocmi.
a face tot ce-i stă în (sau (înv. ) prin) putinţă, a face tot posibilul, tot ce poate: va face tot ce-i va sta în
a face tot ce-i stă în putinţă putinţă să-l scoată din casa lui. REBR.
a se face tot ţîră a se face tot ţîră, (pop. ) 1) a se agita, a se frămînta; 2) a-i fi frică, a se teme.
a face tot ţîră a face tot ţîră, (pop. ) 1) a sfărîma; 2) a nimici, a ucide.
a face tragedie a face tragedie (sau tragedii) (din ceva), a exagera partea neplăcută a unei întîmplări.
a-i face trampa a-i face trampa (cuiva), a-i mijloci (cuiva ceva): gata! ţi-am făcut trampa cu Mărioara! POP.
a-şi face treaba (sau trebile), 1) a-şi face interesele, a-şi rezolva problemele: Vodă doarme în cămară, iar
boierii, tot furînd, îşi fac trebile pe rînd! HASD. ; 2) a urina sau a defeca: ia-ţi mai bine ţurca şi-ţi fă
a-şi face treaba treaba-ntr-însa.POP.
a-şi face treaba cu ..., 1) (reg. ) a se servi de ..., a se folosi de ...: aveam o căruţă, cum era, bună, rea, îmi
a-şi face treaba cu ... făceam treaba cu ea.POP. ; 2) (fam. ) a-şi satisface nevoile sexuale cu ...
a-şi face (sau a-şi prinde) treabă (cu cineva), 1) (reg. ) a intra în relaţii (de dragoste) (cu cineva), a se
încurca (cu cineva): nu te teme, mîndră dragă, că cu alta nu-mi fac treabă. POP. ; 2) a-şi găsi de lucru (cu
a-şi face treabă cineva).
a face treabă sau (reg. ) a o face pe treabă, 1) a face bine (ceva); 2) a trebălui: făceau treabă pe la
a face treabă bucătărie.STANCU.
a(-i) face trebuinţă (sau trebuinţa) sau a(-i) fi (de) trebuinţă, a(-i) trebui, a(-i) fi necesar, util: n-are
a face trebuinţă moşul sită, dar dacă i-a face trebuinţă, să trimeaţă fata la baba Roscorţoaia. POP.

a face trotuarul a face trotuarul, a se prostitua: e ca o cantilenă pe care o îngînă prostituatele cînd fac trotuarul.VINEA.

a face trudă a face trudă, (înv. ) a (se) trudi: svîntul ... zise căpitanilor: „faceţi trudă şi blemaţi cu mene“.VARLAAM.
a se face trup a se face trup, (înv. ) a lua fiinţă, a se întrupa, a se concretiza.
a face turtă (ceva sau pe cineva), 1) a strivi, a turti (ceva sau pe cineva); 2) a bate foarte tare (pe cineva):
a face turtă las’că te-oi prinde eu! am să te fac turtă! GANE.
a face ţărîna praf a face ţărîna praf, (reg. ) a nu face nimic.
a se face ţimir la lume a se face ţimir la lume, (înv. şi reg. ) a se face de rîs.
a face ţinte a face ţinte sau a da în ţinte, (reg. ; despre porumb) a începe să se coacă.
a face ţîră a face ţîră, (reg. ) a ciurui, a zdrenţui.
a face ţîră şi fărină (sau praf şi ţîră) sau a se face ţîră şi nemică, (pop. ) a (se) face praf şi pulbere: praf
a face ţîră şi fărină şi ţîră m-o facut.POP.
a face ţurţuri a face ţurţuri, a clănţăni de frig.
a se face ţuşcă a se face ţuşcă, (reg. ) a se îmbăta: din duşcă-n duşcă mi-i să nu mă fac ţuşcă.AL.
a face uitat (pe cineva sau ceva), a da uitării, a nu se mai gîndi (la cineva sau la ceva) sau a lăsa impresia că
a face uitat a dat uitării (pe cineva sau ceva): bag seamă, pe mine mă fac uitată.POP.
a face umbră a face umbră, a umbri.
a face umbră pămîntului, a trăi: noi, ce din mila sfîntului umbră facem pămîntului, rugămu-ne-ndurărilor
a face umbră pămîntului Luceafărului mărilor.EM.
a face (sau a ţine) umbră pămîntuluidegeaba, a nu fi bun de nimic: nu vezi că faci umbră pămîntului
a face umbră pămîntuluidegeaba degeaba? ISP.
a(-i) face (cuiva) una (şi bună sau lată), a-i juca (cuiva) o festă: taci, că i-oi face eu cumătrului una, de şi-
a face una a muşca labele.CR.
a face una boacănă a face una boacănă sau a o face boacănă, a face ceva nepotrivit, prostesc; a gafa.
a face un act de dreptate a face un act de dreptate, a restabilidreptatea; a pune în drepturi pe cineva.
a se face (tot) una cu ..., a se uni cu ..., a se contopi cu ..., a se împreuna cu ..., a nu mai putea fi deosebit de
a se face una cu ... ...: porcul se tăvăli în noroi, pînă se făcu una cu tina.ISP.
a face una cu pămîntul (pe cineva sau ceva), a călca în picioare, a distruge, a face praf şi pulbere (pe
a face una cu pămîntul cineva sau ceva): era să-i facă una cu pămîntul pe nevrednicii tîlhari.POP.
a-i face un bine cuiva a-i face un bine cuiva, a ajuta pe cineva.
a face un carambol a face un carambol, (biliard ) a lovi cu bila proprie celelalte două bile.
a face un cerc (sau cercuri), 1) a descrie un cerc (sau cercuri); 2) a se roti (în zbor): un vultur mare, făcînd
a face un cerc cercuri de zburare, se vedea plutind cu fală.AL.
a face un chef a face un chef, a chefui.
a face un compliment a face un compliment (cuiva), a complimenta (pe cineva).
a face un gheşeft a face un gheşeft, a încheia o afacere.
a-şi face unghiile a-şi face unghiile, a-şi tăia, a-şi curăţa şi a-şi da unghiile cu lac.
a face un hatîr (cuiva), a acorda o favoare, un privilegiu (cuiva); a face un serviciu solicitat insistent: acest
a face un hatîr hatîr i-l făcuse Dumnezeu.POP.
a face unire a face unire, a se uni.
a face (un) lucru (sau lucrurile) muşama, a muşamaliza: să ne păzim aci vreo cîtăva vreme, pîn-ce s-o
a face lucru muşama face lucru muşama.AL.
a-şi face un nume, a ajunge cunoscut, vestit; a deveni celebru; a-şi face o carieră: şi-a făcut un nume destul
a-şi face un nume de cunoscut, numai prin munca şi meritele lui.VLAH.
a face un ocol a face un ocol, a ocoli.

a face un pas a face un pas (sau cîţiva paşi), a păşi, a se apropia de ..., a merge spre ...: face cîţiva paşi spre dînsa.CR.
a face un pas greşit a face un pas greşit, a comite o greşeală.
a face (sau a comite, a săvîrşi) un păcat (sau păcate), a păcătui: rămîi tu aici în cer la noi şi ne cîntă, da
a face un păcat femeia ta, pentru că a facut pacate, las-o să cînte acolo celor păcătoşi.POP.
a face un prost serviciu a face un prost (sau rău) serviciu (cuiva), a face (fără voie) un rău (cuiva).
a face un serviciu a face un serviciu (cuiva), a servi (pe cineva).
a-i face un şurub (sau şuruburi) în (sau prin) cap (cuiva), a-i răsuci şuviţe de păr de pe cap (cuiva); a
răsuci unghia degetului mare sau încheieturile degetelor în părul capului (cuiva): lăsăm pruncii să-şi vadă
a-i face un şurub în cap de treburile lor ... ne mai stropşim la ei, le mai facem cîte un şurub în cap.SAD.

a face un topor (sau toporul) (cuiva), 1) a înşela, a păcăli (pe cineva); a juca o festă (cuiva): frînghierul ...
a văzut pacostea şi a ştiut cine i-a făcut toporul.POP. ; 2) a bate zdravăn (pe cineva): pe semne te mănîncă
a face un topor spinarea,cum văd eu; şi ia acuş te scarpin, dacă vrei; ba ş-un topor îţi fac, dacă mă crezi.CR.
a(-şi) face urechea toacă, a se preface că nu aude sau că nu înţelege: deputaţii însă şi regaliştii îşi făcură,
a face urechea toacă cum zicem noi ardelenii, urechea toacă.BARIŢIU.
a se face urît a se face urît, (despre vreme) a se strica.
a face uz de... a face uz de..., a se folosi de..., a uza de ...
a-şi face vad a-şi face vad, a-şi face loc de trecere; a răzbate: pe aici şi-au făcut vad oştile turceşti. VLAH.
a face val a face val (cuiva), a pricinui neajunsuri, necazuri, a-i face un rău (cuiva).
a-şi face valiza a-şi face valiza (sau valizele), a se pregăti de plecare; a pleca; a fi nevoit, silit să plece.
a face valuri a face valuri, (fig. ) a perturba, a tulbura.
a se face (sau a sta, a umbla) val-vîrtej, a depune toate eforturile spre a reuşi, a se strădui în vederea
a se face val-vîrtej realizării unui scop: baba ... umbla val-vîrtej să-i găsească mireasă.CR.
a face val-vîrtej (ceva), a perturba, a tulbura (ceva): toate întocmirile administrative, financiare,
a face val-vîrtej religioase, militare ... erau făcute val-vîrtej.OD.
a face varză (ceva sau pe cineva), (reg. ) 1) a tăia în bucăţele (ceva sau pe cineva); 2) a bate zdravăn (pe
a face varză cineva); 3) a reduce la tăcere(pe cineva).
a (se) face (sau a ajunge, a fi) varză, (fam. ) (despre cărţi, caiete etc.) a (se) deteriora, a face (sau a ajunge)
a face varză să aibă foile mototolite, înfoiate, zdrenţuite.
a o face varză a o face varză sau a face o varză, (fam. ) a suporta un eşec, a da chix.
a se face vălătuc a se face vălătuc, a se strînge ghem, a se ghemui.
a-şi face (sau a-şi duce, a-şi petrece, a-şi trece) veacul, (pop. ) a-şi duce, a-şi petrece viaţa într-un anumit
a-şi face veacul fel, a duce un anumit trai: îmi fac veacul tot pe cale, n-am în lumesărbătoare.POP.
a face veleatul a(-i) face veleatul (cuiva), a omorî (pe cineva).
a(-şi) face venin, a (se) supăra foarte tare, a-şi face sînge rău; a se enerva: amabilul Fănică trebuie să facă
a face venin venin de moarte ... atît mai bine pentru mine.CAR.
a face veste (sau ştire) (cuiva), (înv. ) a da de ştire, a anunţa, a încunoştiinţa (pe cineva): le-au făcut un
a face veste prieten din Iaşi veste.NEC.
a face vis a face vis (sau visuri), (înv. ) a visa: numai visurile ce facem deştepţi ne vatămă. MARCOVICI.
a-şi face visuri a-şi face visuri, a-şi face planuri proiecte; a spera, a visa (la ceva).
a face vizită a face (o) vizită (cuiva), a vizita (pe cineva).
a face vîlvă (sau zgomot), a trezi interesul, a produce senzaţie; a deveni cunoscut, renumit: pentru ce
a face vîlvă Lamartine a făcut atîta vîlvă în Franţa ca poet? BOL.
a face vînat a face vînat, (înv. ) a vîna.
a se face vînăt (la faţă), a se învineţi (la faţă) (de enervare sau de frig): cînd se înfuria, se făcea vînătă la
a se face vînăt faţă şi ochii i se învîrteau în cap.POP.

a-i face vînt a-i face vînt (cuiva), 1) a crea un curent de aer pentru a răcori (pe cineva); 2) (fig. ) a alunga (pe cineva).
a-şi face vînt a-şi face vînt, 1) a se răcori; 2) a-şi lua elan.
a face vîrf a face vîrf (la ceva), 1) a ascuţi; 2) a pune vîrf (la ceva); 3) (fig. ) a împlini, a rotunji.
a face vorbă a face vorbă (sau (înv. ) voroavă), a vorbi, a sta de vorbă.
a (nu) face vreo (sau nici o) brînză, 1) a fi lipsit de valoare, a nu valora nimic; 2) a eşua, a da chix: am
a face vreo brînză bănuit eu că n-ai să faci nici o brînză!
a face zarvă a face zarvă, a face gălăgie.

a face zbor (cuiva), a îndemna, a îndruma, a orienta (pe cineva): în loc să încurajăm fetele române în
a face zbor această direcţiune ..., voim să le facem zbor la universitate, pentru a le înzestra cu diplome de doctor.EM.
a face zid împrejurul cuiva a face zid împrejurul cuiva, 1) a apăra, a proteja pe cineva; 2) a fi solidar cu cineva.
a face zile fripte (sau negre) (cuiva), a amărî, a necăji foarte tare, a chinui (sistematic), a aduce la
a face zile fripte exasperare (pe cineva): [feciorul] îi făcea zile negre bietei babe.POP.

a se face ziuă albă a se face ziuă albă, a se lumina bine de ziuă: făcîndu-se ziua albă, vulpea iese la marginea drumului.CR.
a face zîmbre a face zîmbre, a face nazuri, mofturi.
a-şi face zor mîniei a-şi face zor mîniei, a-şi alimenta supărarea, a se necăji.
faci bine (sau rău) că ... (sau de ..., să ... ) sau faci bine (sau rău) că ... (sau de ..., să ...), e bine (sau e rău)
faci bine că ... ce faci: bine faci că nu te arăţi mic la suflet.DRĂGHICI.
fală goală, traistă uşoară, după ce că e leneş, mai e şi fudul: aici la sărăcăciosul ist de rai, vorba ceea:
fală goală, traistă uşoară tu, traistă goală, fală uşoară ... trup fudul şi sărăcăcios.POP.
faptă vegheată faptă vegheată, (înv. ) flagrant delict.
fată mare fată mare, fecioară, virgină.
fată nemăritată fată nemăritată, (reg. ) fată bătrînă.
fată veche fată veche, (reg. ) fată bătrînă.
faţă în faţă, unul înaintea (sau împotriva) celuilalt; vis-a-vis: şi nici apa nu mă lasă să fiu cu el faţă-n
faţă în faţă faţă.POP.

faţă turcească faţă turcească, faţă încruntată: azi, intrînd la stariţul tău, am făcut o faţă cătrănită şi turcească.EM.
fă (sau să faci, ai face) bine să (sau de) ...!, te rog să ...!, ai amabilitatea să ...!, binevoieşte să ...!: fă bine
fă bine să ...! de înapoieşte un leu istuilalt ...! CR. ; faceţi bine şi iertaţi! POP.
fă bine şi ... fă bine şi ..., fii bun şi ...
făcător de bine făcător de bine, binefăcător.
făcător de lege făcător de lege, legiuitor.
făcător de minuni făcător de minuni, (persoană) care săvîrşeşte minuni: mînele sale făcătoare de minuni.EM.
făcător de rău făcător de rău, răufăcător.
fă ce-i face (sau poţi) şi ..., încearcă toate soluţiile pentru a putea să ...: fă, neicuţă, ce-i putea şi mă ia cu
fă ce-i face şi ... dumneata.POP.
fă ce ştii! fă ce ştii!, te priveşte!, e treaba ta!
a făcut ceafă a făcut ceafă, 1) s-a îngrăşat; 2) s-a obrăznicit.
făcute de mînă făcute de mînă, (înv. ) idoli: să nu faceţi voao singuri făcute de mînă.BIBLIA.
a făcut morişcă a făcut morişcă, (reg. ) a decedat.
a făgădui (sau a cere, a promite) cerul şi pămîntul (sau marea cu sarea) (cuiva), a promite foarte mult,
a făgădui cerul şi pămîntul totul, (p.ext. ) imposibilul (cuiva): popa cerea însă marea cu sarea.SL.
fă-mi (sau faceţi-mi) cinstea să ... (sau a ..., de a ...)!, fă-mi onoarea să ...!: faceţi-mi cinstea să luaţi masa
fă-mi cinstea să ... ! cu mine!
fă-mi plăcerea ...! fă-mi plăcerea ...!, fii bun ..., te rog!

fără ... cevaşi fără ... cevaşi, (înv. ) fără nici un ...: o văzu sănătoasă, fără sămn cevaşi, să se cunoască loc de rane.DOS.
fără alăturare fără alăturare, incomparabil; fără egal.
fără apărare fără (de) apărare, lipsit de apărare.
fără asemănare fără (de) asemănare, fără seamăn, fără egal: fără de asemănare easte blagorodnia. BIBLIA.
fără astîmpăr fără (de) astîmpăr, neastîmpărat.
fără barbă fără barbă, imberb.
fără bună rînduială, (înv. ) dezordonat, haotic, la întîmplare: cursul vremilor ... fără nici o bună
fără bună rînduială orînduială, amestecate şi zămentite era. CANT.

fără cale fără (de) cale, (înv. ) nepotrivit, (pe) nedrept, incorect, necuviincios: multe lucruri fără cale făcea.NEC.
fără capăt fără capăt, fără sfîrşit: într-un calcul fără capăt, tot socoate şi socoate.EM.
fără cap şi fără picioare (sau coadă), (fig. ) lipsit de sens, de logică; ininteligibil: era un articol fără cap
fără cap şi fără picioare şi fără coadă.
fără căpătîi, (despre oameni) fără adăpost, fără rost, fără ocupaţie (statornică), sărac, vagabond: îl alungă
fără căpătîi ca pe un om fără căpătîi şi vagabond.NEGR.
fără ceremonie (sau ceremonii), fără protocol, neprotocolar: haide, haide, fără ceremonii, domnul mieu,
fără ceremonie aveţi un drept la recunoştinţa mea.I.NEGR.
fără chibzuială fără chibzuială, nechibzuit, necugetat.

fără (de) cinste, 1) necinstit, malonest: lotru, ce să zice fără de cinste.PRAV.MOLD. ; 2) lipsit de castitate:
ori care muiare, după ce o va sili cineva ..., aceasta nu să chiamă fără de cinste, nice ruşinată, ... că au
fost dentîi muiare de cinste.PRAV. ; 3) de ruşine, de ocară: rămîne fără de cinste, ce să zice de ocară şi de
fără cinste ruşinea ceştii lumi, şi de-aciia n-are nice o credinţă nice într-un loc.PRAV.
fără cislă, (înv. ) nenumărat: [lăcustele] s-au înmulţit fără cislă de multe ..., cît nu se vedea soarele, de
fără cislă dînsele.LET.
fără cînd fără cînd, (înv. ) afară doar dacă.
fără cît (numai), 1) (înv. ) decît, numai: n-au stătut sultanul cu voievodul să se bată, ... fără cît numai
fără cît cîte o strajă unde şi unde de se lovea.NEC. ; 2) numai cît.
fără comentarii fără comentarii, convingător, elocvent prin el însuşi.
fără compliment(e), fără curtenie, neprotocolar, fără încunjur, de-a-dreptul, fără fasoane, pe faţă, sincer,
verde, limpede, curat: gramatici ... care, trebue spus fără compliment, îţi explică ... pînă ce nu se mai
fără compliment înţelege nimică.CR.
fără condiţii fără condiţii, necondiţionat; fără obiecţii, fără pretenţii.
fără consideraţiune fără (nici o) consideraţiune, fără a ţine seama sau socoteala de nimic.
fără contenire, necontenit, neîncetat, continuu: [h]otărîră să trimeată o jalbă sultanului, în care să se
fără contenire plîngă de relele ce sufereau fără contenire.POP.
fără convingere fără convingere, fără tragere de inimă, neconvingător.
fără credinţă fără credinţă, necredincios (în căsătorie), infidel; necinstit, perfid, răutăcios.
fără crîcneală fără crîcneală, fără împotrivire.
fără cruţare fără cruţare, necruţător.
fără cumpăt fără cumpăt, nechibzuit, necumpătat: se purta oarecum fără cumpăt.ISP.
fără cuviinţă fără (sau peste) cuviinţă, nepotrivit, necuviincios.
fără cuvînt, 1) (înv. ) pe nedrept: fără cuvînt norocul ocărăşti.DONICI. ; 2) lipsit de cuvînt: e un om fără
fără cuvînt cuvînt.
fără de cinste fără de cinste, (înv. ) necinste: întru sărăcie şi întru fără-de-cinste au fost.CORESI.
fără decît (numai), (înv. ) decît: nu vom putea într-alt chip să ne deşteptăm sufletele, fără decît cu cea
fără decît folositoare aducere aminete.BIBLIA.
fără de dumnezeire, (înv. ) lipsă de credinţă, ireligiozitate: şi mai vîrtos fecioarele călugăriţe strigă
fără de dumnezeire asupra lui, mustrîndu-l pentru fără-de-dumnezeirea lui.MINEIUL.
fără de frică fără de frică, neînfricat, viteaz.
fără de greaţă fără de greaţă, (înv. ) blînd: fără de greaţă m-oi arăta.DOS.
fără de îndoire fără de îndoire, (înv. ) fără îndoială, fără ezitare, cu siguranţă: credeam fără de îndoire. DOS.
fără de margini, nemărginit: cu-amor atît de fără de margini şi de-nalt nu se cădea să ţie un om la
fără de margini celălalt.EM.
fără de mită fără de mită, (înv. ) cinstit; incoruptibil.
fără de numai (cît), (înv. ) cu excepţia, decît: nu-i vei lovi, fără de numai pre carii ai robit cu
fără de numai sabia.BIBLIA.
fără de price, (înv. şi pop. ) cu supunere, fără a protesta, fără a se revolta, fără a admite replică: să
fără de price ascultaţi fără price; să ascultaţi ce voi zice.POP.
fără de răspuns, (înv. ) fără replică: fără de răspuns prea cu slavă acelui făcătoriu să creadem.CORESI ;
fără de răspuns la argumentele mele, a rămasfără de răspuns.
fără de răstimp fără de (nici un) răstimp, (înv. ) fără întrerupere, continuu.
fără de săvîrşire, (înv. ) în mod continuu, veşnic: va [i] de voi, păcătoşilor, că fără de săvîrşire ve veţi
fără de săvîrşire munci.HASD.
fără de (sau nici o) seamă sau (reg. ) în seamă de nimică, (înv. ) fără rost: omul ... umblă fără nici o
fără de seamă samă, fără frîul chibzuinţei. CONACHI.
fără de sfîrşit, nesfîrşit, interminabil: să-ţi beau tot sufletul iubit c-o lungă, lungă sărutare, uimită, fără
fără de sfîrşit de sfîrşit! EM.
fără de tăgăduială fără de tăgăduială, fără (de) tăgadă.
fără de trudă, (înv. ) care nu oboseşte niciodată: sventele scaune pre carii odihneşte Dumnedzău cel fără
fără de trudă de trudă.VARLAAM.
fără doar şi poate, neapărat, desigur, necondiţionat, cu siguranţă, fără îndoială, precis, sigur: la acest
fără doar şi poate ospăţ fu poftit, fără doar şi poate, şi fiul de împărat cel străin.ISP.
fără excepţie fără excepţie, fără deosebire: să pornească toţi, fără excepţie.BOL.
fără expresie fără expresie, inexpresiv: privire fără expresie.
fără fasoane fără fasoane, fără mofturi.
fără folos fără folos, inutil.
fără frică fără frică, curajos: se duce fără frică pe-o strîmtoare de potică.AL.
fără frîu fără frîu, neînfrînat.
fără fund, 1) (înv. ) abis, prăpastie: rădicîndu-se pînă în ceriu, [undele] scadu pînă la fără-fundu.PSALT. ;
fără fund 2) fără capăt, interminabil, nesfîrşit: sac fără fund.
fără glumă! fără glumă!, într-adevăr!, serios!
fără grai fără grai, mut.
fără (de) greş, (înv. şi pop. ) 1) negreşit, desigur: fără greş va veni Domnul.DOS. ; 2) fără greşeli, fără
fără greş defecte: mîntuia de spus, repede şi fără greş, istoria Vechiului Testament.CR.
fără greşală fără greşală, fără greş.
fără grijă fără grijă, fără temeri, fără teamă: se porneşte fără grijă de păcat.AL.
fără intenţie fără intenţie, neintenţionat, involuntar.
fără încetare fără (de) încetare, neîncetat: cînd urgia lui cea mare va arde fără-ncetare.DOS.
fără înconjur fără înconjur, 1) drept, neocolit; 2) (fig. ) direct, de la obraz, în faţă.
fără (de) îndoială, neîndoios, neîndoielnic: ah! la aşa o întîmplare, tu ştii fără-ndoială, de mai pot
fără îndoială trăi.CONACHI.
fără îndurare fără îndurare, neîndurat: dar tu însuţi ... ai voit fără-ndurare să jertfesc amorul meu.AL.
fără întîrziere fără întîrziere, neîntîrziat, imediat, numaidecît, fără preget, fără zăbavă; punctual.
fără întrerupere fără întrerupere, neîntrerupt, continuu, permanent.
fără înţelepciune, lipsit de înţelepciune, fără prevedere, imprudent, nebunesc: să nu se încumeteze fără
fără înţelepciune înţelepciune în noroc.BĂLC
fără înţeles fără (nici un) înţeles, fără noimă, absurd.
fără leac, 1) (despre boli) incurabil, nevindecabil: boala asta e fără leac ; 2) (despre deprinderi, obişnuinţe)
fără leac incorigibil: e beţiv fără leac.
fără leac de... fără (de) leac de..., fără (nici un) pic de...: fără leac de supărare.CR.
fără leac de păcat fără leac (sau milă) de păcat, 1) v. fără (de) păcat; 2) fără scrupule.
fără (de) lege, 1) nelegiuire: rar ţi-e dat să auzi de o asemenea fărădelege ; 2) nelegiuit, păcătos, mişel: ce
fără lege om fără de lege e spînul.CR.
fără limită fără limită, nelimitat.
fără (de) margini (sau margine), 1) foarte întins; nesfîrşit, nemărginit: Dumnezeu sta pe scaunul lui fără
margini.POP. ; calea-i lungă, fără margini, cum e şi iubirea mea.AL. ; 2) intens, puternic; nestăvilit: iubind-
fără margini o fără margini. EM.
fără materie fără (de) materie, (înv. ) spiritual, imaterial: focul duhului cel fără de materie.MINEIUL.
fără (de) măsură (sau (înv. ) măsurare), 1) din cale-afară, exagerat; lipsit de măsură, peste măsură:
vorbeşte tare şi cam fără măsură.DELAVR. ; 2) foarte (mare), nemăsurat: pasuri desnădăjduite, pasuri fără
fără măsură măsurare.CONACHI.
fără mijlocire fără mijlocire, (înv. ) nemijlocit.
fără milă fără (de) milă, crud, nemilos: cu tine numa-n lume putere-aş fără milă să fiu.EM.

fără (de) minte sau fără de minţi, 1) lipsit de raţiune; (p.ext. ) nesocotit, nebun: bine-ţi pare să fii singur,
crai bătrîn fără de minte.EM. ; 2) în mod nesocotit, nesăbuit: că fără minte crea ei acel lucru.CORESI ; 3)
fără minte (înv. ) faptă nechibzuită; prostie, nebunie: putreziră ranele meale de faţa fără-mentea mea.CORESI.
fără (de) moarte, 1) nemuritor, etern: ajunse să fie şi el fără de moarte, ca zeii.ISP. ; 2) (despre obiecte)
durabil: încălţările astea sînt fără moarte ; 3) (înv. ) nemurire: putrezirea aceasta îmbrăca-se-va întru fără
fără moarte moarte.CORESI.
fără motiv fără motiv, nejustificat.
fără murmur fără murmur, fără a se împotrivi, fără a crîcni.
fără mustrare de cuget (sau a cugetului), fără remuşcare, fără scrupule: să-mi zică fără pic de mustrare a
fără mustrare de cuget cugetului că nu mă mai iubeşte! NEGR.
fără (nici o) (trebuinţă şi) nevoie (sau necesitate) sau (înv. ) fără de nevoie, în mod (absolut) inutil,
fără nevoie gratuit; de amorul artei: s-au îndurat a da ţara în pradă, fără nici o nevoie.NEC.
fără nici o temelie, (înv. ) neîntemeiat, fictiv: nişte mărturii de pe la nişte oameni, ... lucruri răsuflate, fără
fără nici o temelie nici o temelie. (a.1746).URIC.
fără nici un căpătîi fără nici un căpătîi, fără căpătîi.
fără nici un chichirez fără nici un chichirez, 1) lipsit de noimă, fără sens; 2) fără rost, inutil.
fără (nici o) noimă, fără sens, fără judecată; prostesc, absurd: mă văzu mirat de acea întrebare fără
fără noimă noimă.SAD.
fără numai ..., (înv. şi pop. ) afară de ..., cu excepţia ..., decît ...: alţi boieri mai aproape nu se aflau, fără
fără numai ... numai Preda Buzescu şi frate-său.BĂLC.
fără număr fără (de) număr, nenumărat, (p.ext. ) imens: sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură.EM.

fără (de) nume, 1) necunoscut, neştiut, neidentificat; (p.ext. ) anonim, obscur: copil de părinţi sărmani şi
fără nume fără nume.CAR. ; 2) impresionant; nemărginit, nespus: cîtă fără de nume fericire într-o oară de amor.EM.
fără ocol fără ocol (sau ocolişuri), direct, fără menajamente: spune-mi fără ocol ; vorbea fără ocolişuri .
fără ocolişuri fără ocolişuri, v. fără ocol.
fără odihnă, 1) în continuă mişcare, neastîmpărat: parcă-i o căpriţă fără astîmpăr şi fără hodină.SAD. ; 2)
fără odihnă mereu, neîncetat: apa clipoteşte fără odihnă.CEZAR.P.

fără omenie fără (de) omenie, 1) inuman: îl puseră la munci cumplite şi fără de omenie.MINEIUL ; 2) fără-omenire.
fără-omenire sau fără-de-omenie, (înv. ) neomenie: n-au mai putut suferi fără-omenirea şi răutăţile
fără-omenire lui.URECHE .
fără oprire fără oprire, neîntrerupt, necontenit: mersesem trei ceasuri fără oprire.HOGAŞ.
fără orizont fără orizont, cu vederi înguste; fără perspectivă.
fără osebire, 1) fără deosebire: fără milă şi fără osebire de oameni.AL. ; 2) întocmai; identic: fără osebire,
fără osebire întocma potrivită.PAN N.
fără osîndă fără (de) osîndă, (înv. ) fără vină; nevinovat.
fără pată fără (de) pată, curat; neprihănit: a călcat în picioare onoarea mea fără pată.SAD.
fără pauză fără pauză, continuu, neîntrerupt.
fără (de) păcat sau (pop. ) fără leac de păcat, nevinovat; drept, legiuit: şi-aş fura făr-de păcat fata popii
fără păcat din Galaţi.BOL.
fără părere fără (de) părere, (înv. ) neîndoielnic, sigur: avu credinţă bună, fără de păreare.CORESI.
fără părtinire fără părtinire, nepărtinitor, imparţial.

fără păs fără păs sau fără (de) păsare, (pop. ) nepăsător: am jurat ca peste dînşii să trec falnic, fără păs.EM.
fără perdea, (exprimat) pe faţă, fără înconjur, pe şleau; indecent: cîntau mai mult cîntece fără
fără perdea perdea.CAMIL.P.
fără pereche fără pereche, incomparabil; nemaipomenit; unic (în felul său): leneş fără păreche mă făcusem.CR.
fără pesteală fără (de) pesteală, (înv. şi reg. ) imediat, neîntîrziat; îndată: şi vin, Doamne, fără de pesteală.DOS.
fără pierdere de vreme fără pierdere de vreme, (înv. ) imediat: fără pierdere de vreme s-au aflat de ceea parte.DRĂGHICI.
fără plată fără plată, gratis; gratuit.
fără plod fără plod, (înv. ) sterp: den pîntece fără plod născu pre Isaac.CORESI.
fără popas (sau popasuri), neîntrerupt, continuu: la geam mi se zbătea oraşul cu huietul fără
fără popas popasuri.GOGA.
fără potol fără potol, (reg. ) neîncetat, continuu; nepotolit.

fără precedent (sau (înv. ) precedente), care este aşa cum nu a mai fost, cum nu s-a mai întîmplat pînă
fără precedent atunci; (p.ext. ) nemaiîntîlnit, nemaipomenit, extraordinar: o catastrofă fără precedent.CEZAR.P.
fără (de) precurmare, (înv. ) continuu, neîncetat, neîntrerupt, permanent: fără precurmare a operat în
fără precurmare diverse părţi ale Ungariei, cu toată furia mîniei sale.BARIŢIU.
fără (de) preget, 1) neîntîrziat, imediat: trebuia să se gîndească fără preget la scăpare.SAD. ; 2) fără
încetare, neîntrerupt, neîncetat, necontenit, continuu; fără odihnă, neobosit: el îşi înzestra fără preget
fără preget memoria cu operele însemnate.MAIOR.
fără pregetare fără pregetare, fără preget.
fără (de) prelungire, (înv. ) numaidecît, imediat: să se pună în lucrare de iznoavă aşăzarea dărilor fără
fără prelungire prelungire. (a.1804).URIC.

fără pretenţie fără pretenţie (sau pretenţii), modest, simplu, natural: un om cu maniere nobile, fără pretenţii.NEGR.
fără (de) preţ, 1) (mult) sub valoarea reală, (foarte) ieftin: cumpără odoarăle şi sateli făr’de preţ, că-i tot
îngreuia cu dăjdile.NEC. ; 2) inestimabil; nepreţuit: el palate şi biserici şi podoabe fără preţ a dat
fără preţ Moldovei.VLAH.
fără (nici o sau de) pricină, fără justificare, în mod nemotivat, din senin: dintr-o dată ..., fără nici o
fără pricină pricină, Elvira dispărea.SAD.
fără prietenie, lipsit de amabilitate, fără afecţiune; neprietenos, rece, ostil: îi privi din urmă, fără
fără prietenie prietenie.CEZAR.P.
fără (de) prihană, lipsit de păcate, nevinovat; (spec. ) neprihănit, imaculat, curat, virgin, cast: oameni
fără prihană aleşi, fără prihană, nu s-află ca marfa la dugheană! BUDAI-DELEANU.
fără (de) priinţă, (înv. ) 1) în mod obiectiv, fără părtinire: fără pizmă şi priinţă, voi povesti cu bună
fără priinţă credinţă tot lucrul cum este.BUDAI-DELEANU ; 2) neprielnic, nefolositor.

fără pripă fără pripă (sau pripeală), pe îndelete, fără grabă: spunea [vorbele] fără pripeală, rece, liniştit.REBR.
fără (de) putinţă, (înv .) imposibil, cu neputinţă: fără de citirea sfintei scripturi, iaste fără de putinţă a le
fără putinţă dobîndi.BIBLIA.
fără răgaz fără (de) răgaz, necontenit, continuu: viaţa e o bătălie fără răgaz.GALACTION.
fără răsuflare fără răsuflare, mort: dete ... peste dihania spurcată fără răsuflare.ISP.
fără-rău fără-rău, (înv. ) nevinovăţie, inocenţă: eu cu fără reul mieu îmblai.PSALT.
fără repaus fără repaus, neîntrerupt, continuu: cum m-a furat de-atunci viaţa în goana ei fără repaos.GOGA.
fără replică fără replică, la care nu se poate replica;definitiv: răspunsul lui e fără replică.CAMIL.P.
fără (nici o) restricţie, fără reţinere, fără rezerve; pe deplin: noi n-am cerut ca ţara să se închine cu
fără restricţie umilinţă şi fără restricţiune Porţei.OD.
fără restrîngere fără restrîngere, fără restricţii; întreg, deplin: acolo unde iubirea va fi ... fără restrîngeri. GALA.
fără rezervă (sau rezerve), fără reticenţe: admiram fără rezervă echilibrişti, gimnastici şi
fără rezervă clowni.BRĂESCU.
fără (de) rînd, (înv. şi reg. ) 1) nechibzuit,nesocotit: eu zic dorului plîngînd c-am iubit fără de rînd.POP. ;
fără rînd 2) fără cumpătare: mînca şi bea fără rînd.MOXA.
fără (nici o) rînduială, (înv. ) 1) în dezordine: aşa, fără nice o rînduială, nu putem nici pînă dimineaţă
rămînea.BUDAI-DELEANU ; 2) excesiv, exagerat; nechibzuit, nesocotit: să poată lipsi de acum înainte
fără rînduială izvodirile din nou a celor fără rînduială necontenite biruri. (a.1802).URIC.
fără (de) rost, 1) dezordonat, haotic; 2) fără sens; strigă la femeie fără rost.PREDA ; 3) de prisos, inutil:
fără rost nu mai vorbi fără rost!
fără rudă de păcat fără rudă de păcat, (pop. ) fără milă.
fără (de sau nici o) ruşine, fără jenă, obraznic, cu tupeu, neruşinat: aşa sînteţi, măi, fără ruşine şi fără
fără ruşine obraz.REBR.
fără (de) saţ, (adesea fig. ) lacom, nesătul, insaţiabil; (p.ext. ) nepotolit, neistovit: dar ochii mari şi
fără saţ minunaţi lucesc adînc himeric, ca două patimi fără saţ şi pline de-ntuneric.EM.
fără sămînţă fără sămînţă, (reg. ) (despre fiinţe) steril, sterp.
fără săvîrşit fără săvîrşit, (înv. ) etern, veşnic: iadul ... de veci muncitoriu şi fără săvîrşit.VĂC.
fără schimbare, (înv. ) fără întrerupere, necontenit, mereu: un lăcaş ... în care, fără schimbare, el aşteaptă
fără schimbare cu plăcere.CONACHI.
fără (nici un) scrupul (sau scrupule) sau lipsit de scrupule, (care acţionează, se comportă) fără a ţine
seamă de nici un considerent moral în atingerea scopului propus: ambiţios, fără scrupule ..., el ... se ilustră
fără scrupul chiar din prima legislatură.VLAH.
fără seamă de ... sau fără de seamă sau (reg. ) fără chip (sau număr, rost) şi (fără) seamă sau din
seamă afară, 1) fără număr, fără socoteală, nemăsurat, din cale afară de ...; exagerat, neobişnuit (de mult,
de mare): coiful ... care era de fier şi fără de seamă gros.PANN ; 2) (care este) fără asemănare, fără seamăn:
fără seamă de ... cuminte fără seamă precum era.COŞBUC.
fără (de) seamăn, incomparabil, inegalabil, neasemănat; (p.ext. ) neobişnuit, ieşit din comun, extraordinar,
nemaiauzit, nemaiîntîlnit, nemaipomenit; fără asemănare, fără pereche: Gore Pirgu era o lichea fără
fără seamăn seamăn şi fără pereche.M.CAR.
fără (de sau nici un) sens, de neînţeles; fără rost: dar nu-şi puteau înăbuşi pornirea care le punea pe buze
fără sens cuvinte grele şi fără de sens.CEZAR.P.
fără sentiment fără sentiment, (fam. ) cu indiferenţă, indiferent; rece.
fără (de sau nici o, de nici o) sfială, cu îndrăzneală, cu neruşinare: rădică-te, moş Ioane, şi spune fără
fără sfială sfială, ce durere ai? CR.

fără sfiinţă fără sfiinţă, (înv. ) fără sfială: asemenea să postim şi cu ochi să nu căutăm fără sfiinţă pre neştine.PRAV.
fără sfîrşire, fără încetare, mereu, necontenit: da cum vă aflaţi? ... da sînteţi sănătoşi? ... ne întrebau fără
fără sfîrşire sfîrşire cuconul Ştefănică şi cucoana Marghioliţa.GANE.
fără (de) sfîrşit, interminabil; nesfîrşit: drumul se desfăşura ca o pînză albă şi lungă ... dar lungă fără
fără sfîrşit sfîrşit.HOGAŞ.
fără simţire (sau simţiri), fără cunoştinţă, leşinat: noi abia ieşisem din oraş şi tu ai căzut aicea fără
fără simţire simţiri.EM.
fără sine, (înv. şi reg. ) (în mod) nesocotit, nechibzuit, neechilibrat: m-am azvîrlit fără sine pe părul unui
fără sine cal, am alergat acasă.CR.
fără (nici un) sistem, dezordonat, incoerent, anarhic: cruciadele ... au fost întreprinse de bande exaltate,
fără sistem fără nici un sistem.CĂL.
fără soţ fără soţ, impar.
fără spor fără spor, lipsit de randament, nespornic.
fără stare fără stare, neliniştit: fără de stare vă rugaţi fraţilor! DOS.
fără suflare fără suflare, neînsufleţit, mort.

fără şagă fără şagă, în mod serios: la-ndoială nu mai sta, căci voiesc, zău, fără şagă, să mă-nsor cu dumneta.AL.
fără şezămînt fără şezămînt, (înv. ) instabil, nesigur.
fără şir, (despre scriere, vorbire) incoerent; fără legătură logică: spunea vorbe fără şir care mă
fără şir înspăimîntau.VLAH.
fără ştiinţa cuiva fără ştiinţa cuiva, v. cu ştiinţa cuiva.

fără ştiinţă fără (de) ştiinţă, incult, ignorant: [oameni] fără orizont larg de vederi economice şi fără ştiinţă.CAR.
fără (de) tagă, (înv. şi reg. ) 1) netăgăduit, neîndoielnic: acest nume este deci, fără tagă, al vestitului
meşter român.OD. ; 2) fără ezitare, fără şovăire: în sfîrşit, fără de tagă, voi spune la lumea-ntreagă ceea ce
fără tagă mi s-a-ntîmplat. PANN.
fără talie fără talie, 1) (despre oameni) gras, obez; 2) (despre haine) care cade drept, fără să marcheze talia.

fără tăcere fără tăcere, (înv. ) fără pauză, necontenit: voi cînta [puterea ta] prin limbile toate fără de tăceare.DOS.
fără (de) tăgadă, în mod sigur, incontestabil: Zilot Românul, fără tăgadă, cel mai de seamă cronicar al
fără tăgadă Ţărei Munteneşti.XENOPOL.
fără (de) (nici un) temei sau lipsit de temei, neîntemeiat; fictiv: tras în judecată dinaintea soborului
fără temei pentru nişte vini fără de temei. OD.
fără ticneală, (înv. ) obositor, greu, incomod: de tot drumul rău, fără ticneală, picioarelor mi-am pus
fără ticneală sprejineală.DOS.
fără tihnă fără tihnă, neîncetat, fără odihnă.
fără trăsură, (înv. ) fără bătaie de cap, fără urmări neplăcute: ridica-m-oi să-mparţ cu măsură Sihem cu
fără trăsură moşii fără trăsură.DOS.
fără (de) treabă, (înv. ) fără temei, nefondat, nejustificat: la nebunii ca acestea vin de multe ori oamenii,
fără treabă povăţuiţi de frica cea fără de treabă a morţii.MAIOR.
fără un pic de ... fără un (sau nici un) pic de ..., lipsit (cu totul) de ...: era un ger aspru, fără pic de vînt.EM.
fără (de) veste (sau ştire), pe neaşteptate, deodată: fără veste, văzu cum telegarii aduceau pe aripele lor
fără veste de oţel pe cei doi miri.POP.
fără vină fără (de) vină, nevinovat: eu pentru tine voi fi fără vină.DOS.
fără voie fără (de) voie, involuntar: fără de voia mea am călcat pe coprinsul tău.ISP.
fără-voroavă fără-voroavă, (înv. ) linişte, tăcere: multă fără-voroavă fu.COD.VOR.
fără vreme fără vreme, prea de timpuriu, înainte de momentul potrivit: vestejiţi fără de vreme.EM.
fără (multă sau prea multă) zăbavă, imediat, neîntîrziat: împăratul ... se îndreptă, fără prea multă
fără zăbavă zăbavă, drept spre peştera cu vrăjitoarea.POP.
a-şi fărîma capul a-şi fărîma capul, a-şi bate capul.
a făta neleapcă a făta (de) neleapcă (sau nelepcică), (reg. ) a lepăda (fătul).
fă-te încoa! fă-te încoa!, (pop. ) vino încoace!
fecior boieresc, (înv. ; reg. ) slujbaş pe moşia unui boier: a pus înadins pe feciorii boiereşti să-mi caute
fecior boieresc pricină.CR.
fecior de babă fecior de babă, (pop. ) copil slab, becisnic; prostănac.
fecior de bani gata, copil de oameni avuţi, cheltuitor, risipitor: fumurile şi strîmbăturile feciorilor de bani
fecior de bani gata gata.VLAH.
fecior de casă fecior de casă, (înv. ) valet.
fecior de domn fecior de domn, prinţ.
fecior (sau fiu, pui) de lele, copil de femeie nemăritată, bastard: alelei! fecior de lele! căci răpişi zilele
fecior de lele mele! POP.
fecior de suflet fecior de suflet, copil de suflet.
feciori de ghindă fătaţi în tindă, (iron. ) persoane cu fumuri de nobleţe: oare nu cumva v-aţi face şi voi
feciori de ghindă fătaţi în tindă nişte feciori de ghindă, fătaţi în tindă, că sînteţi obraze subţiri? CR.
fel de fel de ... fel(uri) de fel(uri) de ..., diferite feluri de ...: paserile cîntau fel de fel de cîntece.ISP.

(în) fel(uri) şi chip(uri) sau în toate felurile (sau chipurile) sau în tot chipul sau (înv. ) în (multe) feluri
de chipuri, fel de fel, tot felul, în toate chipurile, în toate modurile posibile: a doua noapte iarăşi au venit
fel şi chip peţitoriul şi au început a stărui feliu şi chip, tot cu binele, ca să i-o deie numaidecît.POP.

felurime de ... felurime (sau felurimi) de ..., fel de fel de ..., toate felurile de ...: feliurimi de supărări şi necazuri.URIC.
femeie iertată (de Dumnezeu), femeie în vîrstă (care nu mai are ciclu): ţintesc a se însura cu zestrea unei
femeie iertată cuconiţi ertată de Dumnezeu şi de oameni.AL.
femeie la toate femeie la toate, femeie (de serviciu) care face singură toate treburile dintr-o casă.
(să te) ferească Dumnezeu! (sau sfîntul) sau ferit-a Dumnezeu! (sau sfîntul), (pop. şi fam. ) Doamne
fereşte!, în nici un caz, nicidecum: oamenii aceia ... erau apoi şi răutăcioşi de să te ferească Dumnezeu să
ferească Dumnezeu! ai treabă cu ei.POP. ; să dea milostenii la săraci ... ferit-a sfîntul! POP.
ferice de tine! ferice de tine!, ce norocos eşti!
a o feşteli a o feşteli, a o păţi, a o încurca; a se face de rîs.
a feşteli mantaua a(-şi) feşteli mantaua, a se face de rîs.
a fi a bine a (nu) fi a bine (sau a bună), a (nu) fi semn bun: nu mai plînge, Săftică: nu-i a bine! CONTEMP.
a fi abţiguit a fi abţiguit, a fi afumat.
a fi a cincea roată la căruţă a fi a cincea roată la căruţă (sau la car), a fi de prisos, inutil.
a fi adîncit în lucru a fi adîncit (sau cufundat) în lucru, a fi concentrat asupra a ceea ce face.
a fi afumat a fi afumat (cu luleaua), a fi (uşor) ameţit de băutură; a fi beat.
a fi (un) afurisit, 1) a fi blestemat, excomunicat; 2) (fig. ) a fi rău, plin de draci: ştia tot satul că e un
a fi afurisit afurisit.POP.
a fi agăţat cu ţoc-în-poc a fi agăţat cu ţoc-în-poc, (arg. ) a fi prins asupra faptului.
a fi ager la minte a fi ager la minte, a fi isteţ, deştept; a avea o minte pătrunzătoare, a pricepe repede.
a fi alături de cineva a fi alături de cineva, a fi solidar cu cineva.
a fi alb ca varul a fi alb ca varul, a fi foarte palid.
a fi alfa şi omega a fi alfa şi omega, a fi buricul pămîntului.
a-i fi aminte (cuiva), (înv. ) a nu uita, a ţine minte, a avea grijă să ...: şi-i era aminte să nu-l smintească şi
a-i fi aminte din domnie.NEC.
a fi a-ntîia a fi a-ntîia, (pop. ) a fi de cea mai bună calitate.
a fi (o) apă de ploaie, (fam. ) a fi lipsit de temei, de seriozitate; a nu avea nici o valoare, a nu face doi bani:
a fi apă de ploaie ordinul dat de dumneavoastră e apă de ploaie.CAMIL.P.
a fi aproape de mintea omului a fi aproape de mintea omului, a fi uşor de înţeles.
a fi aruncat din furcă a fi aruncat din furcă, a fi aşezat la întîmplare, dezordonat.
a-i fi (de-)a scăpare(a) sau a face de-a scăpării (ceva), 1) a dori ori a face tot posibilul să scape de cineva
sau de ceva: am croit-o ... spre Humuleşti, uitîndu-mă înapoi să văd, să nu mă ajungă moşneagul; căci îmi
era acum a scăpare de dînsul.CR. ; 2) a face ceva de mîntuială: ceilalţi ofiţeri mai fac rondul de-a
a-i fi a scăpare scăpării.BACALBAŞA.
a fi as în meserie a fi as în meserie (sau în materie), a stăpîni foarte bine o meserie (sau un domeniu).
a fi (sau a se purta) aspru (cu cineva), a fi sever (cu cineva): mulţi din tinerimea noastră se poartă aşa de
a fi aspru aspru cu predecesorii.CAR.
a fi băiat levent a fi băiat (sau bărbat) levent, 1) a fi chipeş, bine făcut; 2) a fi curtenitor, atent, generos.
a fi bărbat la gură a fi bărbat la gură, a mînca cît şapte.
a fi bătrîn ca vremea a fi bătrîn ca vremea, a fi foarte bătrîn.
a fi bătut în cap a fi bătut în cap, a fi prost (ca noaptea).
a fi beat criţă (sau beat pulbere, beat mort, mort de beat), a fi într-o stare avansată de ebrietate, a nu mai
a fi beat criţă şti pe ce lume se află (din cauza băuturii).
a fi turtă a fi (beat) turtă, (a fi) foarte beat: era beat turtă şi a treia zi la prînz.ARGHEZI.
a fi belaliu la mîncare a fi belaliu la mîncare, (fam. ) a fi pretenţios la mîncare; a fi un gourmet.
a-i fi (sau a nu-i fi) bine (cuiva), 1) a fi (sau a nu fi) sănătos: tare m-am bucurat auzind că eşti bine.AL. ; 2)
a-i fi bine a (nu) se găsi într-o situaţie prielnică, favorabilă.
a fi bine de ... a fi bine de ..., a fi momentul potrivit de a ...
a fi bine dispus a fi bine dispus, a avea bună dispoziţie: d. prezident ... este foarte bine dispus.CAR.
a fi bine văzut a fi bine văzut, a fi apreciat: om aşezat şi foarte bine văzut de toată obştea.CAR.

a fi blindat a fi blindat, 1) a fi prevăzut cu blindaj; 2) (fig. ) a fi pregătit, a avea tot ce-i trebuie: e blindat cu acte.
a fi blindat cu lovele a fi blindat cu lovele, (arg. ) a avea bani din belşug, a fi plin de bani.
a fi blînd ca un miel a fi blînd ca un miel, a fi foarte blînd.
a fi boboc a fi boboc, a fi cu caş la gură.
a fi bocnă a fi (sau a se face, a îngheţa) bocnă, a îngheţa (foarte) tare: căpraru meu era bocnă.AL.
a fi bogat ca un stup a fi bogat ca un stup, a fi putred de bogat.
a fi bolnav de ceasul cel rău a fi bolnav de ceasul cel rău, (pop. ) a suferi de epilepsie.
a fi bolnav de inimă rea a fi bolnav (sau a suferi) de inimă rea, a fi bolnav de supărare: îşi vestejea faţa de inimă rea.PANN.
a fi botezat de un popă beat a fi botezat de un popă beat, (reg. ) a fi nebun, ieşit din minţi.
a fi bucăţică ruptă a fi bucăţică ruptă, a semăna leit.
a fi bucuros de oaspeţi a fi bucuros de oaspeţi, a primi cu plăcere oaspeţi.
a fi bun, 1) a fi cumsecade, a fi milostiv: n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun.EM. ; 2) a binevoi: te-
a fi bun am rugat să fii bun să nu-mi mai zici vorba asta.CAR.
a fi bun ca mierea cîinelui a fi bun ca mierea cîinelui, a fi răutăcios, sîcîitor.
a fi bun ca pîinea caldă sau a fi pîinea lui Dumnezeu, a fi foarte bun, cumsecade: mătuşă-sa ... era pîinea
a fi bun ca pîinea caldă lui Dumnezeu.GALA.
a fi bun ca sînul mamei a fi bun ca sînul mamei, a fi foarte bun.
a fi bun cu perje a fi bun cu perje, (fam. ) a nu fi bun de nimic.
a fi bun de ... a fi bun de ..., a fi potrivit de ...
a fi bun de balamuc a fi bun de (dus la) balamuc, a fi într-o doagă, într-o ureche; a fi nebun.
a fi bun de picior a fi bun de picior, a fi agil, iute.
a fi bun de plată a fi bun (sau rău) de plată, a (nu) fi bun platnic.
a fi bun de plisc a fi bun de plisc, (reg. ) a fi bun de gură.
a fi bun de pus la rană a fi bun de pus la rană, a fi foarte bun, cumsecade; a fi bun ca pîinea caldă.
a fi bun la toate a fi bun la toate, a se pricepe la orice; a face orice.
a fi bun să se ia de mînă cu cineva a fi bun să se ia de mînă cu cineva, a fi de o teapă cu cineva.
a fi buricul pămîntului a fi (sau a se crede) buricul pămîntului, a fi (sau a se crede) foarte important.
a fi buruienos a fi buruienos (la gură), (fam. ) a vorbi vulgar, a spune măscări.
a fi butoi fără fund a fi butoi fără fund, a bea peste măsură.
a fi butuc de pădure a fi butuc de pădure sau a fi născut (sau crescut) în pădure, a fi lipsit de educaţie, de maniere.
a fi ca copilul cu două ţîţe a fi ca copilul cu două ţîţe, a trăi în belşug.
a fi ca fata nemăritată a fi ca fata nemăritată, a nu avea nici un rost în lume.
a fi ca găina cu un ou a fi ca găina cu un ou, a nu-şi găsi locul.

a fi (sau a ajunge) cal de poştă, a fi (sau a ajunge să fie) extrem de solicitat, de hărţuit (cu treburi
a fi cal de poştă mărunte), a fi trimis în toate părţile: de-abia am venit; să pornesc iar? da ce? eu sînt cal de poştă? POP.
a fi cal de şa a fi cal de şa, a munci pentru alţii.
a fi cam într-o parte a fi cam într-o parte (sau doagă, dungă), a fi într-o ureche.
a fi cam taram-taram (sau tralala), a fi aiurit, zăpăcit, a fi într-o ureche: i-ascultă, fă, mi se pare că eşti
a fi cam taram-taram cam taram-taram.REBR.
a fi ca nimeni de pe lume a fi ca nimeni de pe lume, a fi ieşit din comun, a fi neobişnuit.

a fi (sau a sta, a şedea, a umbla) ca o curcă (sau ca o găină) (beată sau plouată), a fi (sau a sta, a şedea,
a fi ca o curcă a umbla) fără vlagă, zăpăcit; a fi lipsit de curaj; a fi abătut, trist: nu mai sta ca o găină plouată.CR.
a fi ca o sorcovă a fi ca o sorcovă, a se îmbrăca strident, fără gust, ca o ţoapă.
a fi ca o varză învelită a fi ca o varză învelită, a fi închis în sine, ascuns.
a fi cap de afiş a fi cap de afiş, a fi vedeta unei reprezentaţii, a unui spectacol.
a fi cap pătrat a fi cap pătrat sau a avea capul pătrat, (fam. ) a fi mărginit; a fi încuiat.
a fi cap tăiat a fi cap tăiat (cineva), a fi leit (cineva): e tată-său, cap tăiat! POP.
a-i fi capul în primejdie (cuiva), a se afla în mare pericol, a fi pe punctul de a-şi pierde viaţa: trebuie s-
a-i fi capul în primejdie ascult, că mi-i capul în primejdie.CR.
a fi carne din carnea cuiva a fi carne din carnea cuiva, a fi copilul cuiva.
a fi carne rea a fi carne rea (sau rău de carne), a fi înclinat spre plăceri senzuale.
a fi (cineva) (în) carne şi (în) oase, 1) a fi viu; a fi chiar persoana presupusă: bată-te să te bată! eşti chiar
a fi carne şi oase tu, în carne şi oase! ; 2) a semăna leit (cu cineva): era bunicu-său în carne şi oase.
a-i fi carul într-o roată a-i fi carul într-o roată (cuiva), a fi sărac; a duce o existenţă precară.
a-i fi casa casă şi masa masă a-i fi casa casă şi masa masă (cuiva), a trăi tihnit, chibzuit.
a fi ca sarea-n bucate a fi ca sarea-n bucate, a fi potrivit, adecvat.
a-i fi (sau (reg. ) a avea, a-i sta) (drag) (cuiva) ca sarea-n ochi, a-i fi antipatic, nesuferit (cuiva), a nu
putea suferi (pe cineva): fetele împăratului ... priveau la verişor ... cum priveşte cînele pe mîţă şi li era
a-i fi ca sarea-n ochi drag ca sarea-n ochi.CR.
a fi cască-gură a fi cască-gură (sau gură-cască), 1) a-şi irosi timpul fără rost.; 2) a fi neatent, neglijent.
a fi (sau a părea) ca scris (sau scris de frumos), a fi foarte frumos: avea nişte sprîncene bine arcuite de
a fi ca scris pare că erau scrise.ISP.
a fi cată-ceartă a fi cată-ceartă, (pop. ) a fi certăreţ, a fi pus pe gîlceavă.
a fi (sau a se face) catran (de mînie), a fi (sau a se face) foc (de mînie), a se cătrăni: se supără, de se făcu
a fi catran foc şi catran, de mînie.ISP.
a fi ca un copil la ţîţă a fi ca un copil la ţîţă (sau cu ţîţa în gură), a fi mulţumit, fericit.
a fi călare pe situaţie a fi călare pe situaţie, a fi stăpîn pe situaţie.
a fi cărbune potolit a fi cărbune potolit, a-şi ascunde gîndurile, sentimentele.
a fi căzut din pod a fi căzut (ca) din pod, a fi dezorientat, buimac: Orbescu căzu ca din pod.STANCU.
a fi căzut din şariglă a fi căzut din şariglă, (reg. ) a fi prost.
a fi ceasul trecut, (înv. ) a fi tîrziu: acum ceasul e trecut; [h]ai să mergem, că maica ta ne aşteaptă cam de
a fi ceasul trecut mult.PANN.
a fi certat cu capul a fi certat cu capul, (înv. ) a fi pedepsit cu tăierea capului: să fie certaţi cu capul.DOS.
a fi certat cu justiţia a fi certat cu justiţia, a fi urmărit de justiţie pentru fapte ilegale.
a fi certat cu morala a fi certat cu morala, a nesocoti normele morale.
a fi certat la cuţite a fi certat la cuţite (cu cineva), a se duşmăni (cu cineva).
a fi ceva de capul cuiva a fi ceva de capul cuiva, a avea anumite calităţi.
a fi cheia şi lăcata a fi cheia şi lăcata, a şti totul, a controla totul, a fi începutul şi sfîrşitul; a fi alfa şi omega.
a fi chel ca o lună plină a fi chel ca o lună plină (sau ca-n palmă), a fi complet chel.
a fi chemat de Dumnezeu a fi chemat de Dumnezeu, a-i veni ceasul morţii: dragul tatei, iată că Dumnezeu mă cheamă.ISP.
a fi (sau a sta, a se face, a se pune, a se prinde, a sluji de) chezaş (sau cu chezăşie) pentru (sau pe )
cineva, a garanta pentru cineva, a răspunde pentru purtarea cuiva, a-şi pune obrazul pentru cineva: sînt
a fi chezaş pentru cineva chezaş pentru dumnealui.NEGR.
a fi (sau a da, a se pune) chezăşie, a garanta: cînd vor da înscris şi chezăşie că nu vor mai mînca
a fi chezăşie carne.NEGR.

a nu mai fi chip a nu mai fi chip, a nu se mai putea: nu mai e chip să-i consideri pe aceşti domni ca oameni politici.CAR.
a (nu) (mai) fi chip de scăpare, a (nu) (mai) putea scăpa, a (nu) se (mai) putea salva: cînd văzură că nu
a fi chip de scăpare mai e chip de scăpare, se adunară în ascuns, ca să se sfătuiască.POP.
a fi chit cu cineva a fi chit cu cineva, a nu mai datora nimic cuiva.
a fi cimotie cu cineva a fi cimotie cu cineva, (reg. ) a se înrudi cu cineva.
a (nu) fi (sau a nu avea) cine să ..., a (nu) exista cine să ...: n-ar avea cine să vă mai cărăbănească aşa de
a fi cine să ... des pe la tîrg! CR.
a fi cineva a fi cineva, a fi om de seamă.
a fi citit a fi citit, 1) a fi cultivat, instruit; 2) (despre scriitori) a fi cunoscut, a avea (mulţi) cititori.
a fi ciuciulete a fi (ud) ciuciulete, a fi ud leoarcă.
a-i fi (sau a-i veni) ciudă (cuiva), 1) a-i părea rău, a regreta: îl caută pe barbatul ei şi i-i ciudă că nu-l
poate găsi.POP. ; 2) a invidia, a pizmui (pe cineva): îi era ciudă pe vecin, că trăia mai bine ; 3) a se enerva,
a-i fi ciudă a se înfuria: lui Sf. Petre îi venise ciudă, căci credea că pe dînsul îl îngînă.POP.
a fi (tot sau găurit) ciur, a fi ciuruit, a avea multe găuri: că aş face mămăligă de cină şi a noastră e
a fi ciur găurită ciur.POP.
a fi cîrlig cu cineva a fi cîrlig cu cineva, (pop. ) a fi prieten la cataramă cu cineva.
a fi cît pe ce să ..., a fi la un pas de a ...: sîngele îi curgea atît de tare din rană, că ... era cît pe ce să
a fi cît pe ce să ... piară.POP.
a fi cît roata carului a fi cît roata carului, a fi foarte mare: era o mămăligă cît roata carului.
a fi clampă a fi (beat) clampă, a fi foarte beat.
a fi clei, (fam. ) 1) a fi ignorant, a nu şti nimic: sînt bărbat odată, zdravăn, iar tu, pace ... turtă, cleiu!
a fi clei CONTEMP. ; 2) a fi beat turtă.
a fi coada clasei a fi coada clasei, a fi ultimul la învăţătură din clasă.
a fi coadă de cîine a fi coadă de cîine, a fi un om de nimic.
a fi coadă de topor a fi coadă de topor, a fi instrumentul altora, a fi unealtă în mîinile altora; a trăda.
a fi (s)coborît cu hîrzobul din cer, a fi îngîmfat, a se crede de neam ales: cu hîrzobul din cer n-a căzut
a fi coborît cu hîrzobul din cer nimeni.NEGR.
a fi codiţa cuiva a fi codiţa cuiva, a fi ciracul cuiva: monitorul era un lingău, codiţă de-a lui Isaia.CONTEMP.
a fi colţos a fi colţos, a fi rău de gură.
a fi contra a fi contra, v. a fi pentru.
a fi (sau a se lua) (în) contra (cu cineva), a fi în dezacord, a se contrazice (cu cineva); a se lua la ceartă, la
a fi contra harţă (cu cineva).
a fi copt (la os), a fi om matur, cu judecată; a avea experienţă: o! dac-aş avea la mînă un bărbat copt,
a fi copt vestejit, limoniu, nu verde! AL.
a fi copt la minte, a gîndi matur, a se maturiza: demult, pe cînd lumea nu era coaptă la minte, dar era mai
a fi copt la minte bună ca azi.POP.
a fi cotat ca ... a fi cotat ca ..., a fi considerat ca ..., a fi apreciat drept ...
a fi crescut în seul său a fi crescut în seul său, a fi ferit de griji.
a fi criţă a fi (beat) criţă, a fi foarte beat: acesta, cu picioarele în coşul trăsurii, era criţă.DUILIU.Z.
a fi criţă la minte a fi criţă la minte, a avea minte ageră.
a nu fi cruce de-nchinat a nu fi cruce de-nchinat, a nu fi cinstit.
a fi cu borşul pe foc şi cu peştele în iaz, a promite ceea ce nu-i este la îndemînă; a se lăuda cu o izbîndă
a fi cu borşul pe foc şi cu peştele în iaz inainte de obţinerea ei.
a fi (sau a pune pe cineva) cu botul pe labe, a fi redus (sau a reduce pe cineva) la tăcere, a fi pus (sau a
a fi cu botul pe labe pune pe cineva) la respect.
a fi cu braţele prinse a fi cu braţele prinse, (pop. ) (despre o femeie) a avea copil mic.
a fi (sau a (se) face) cuc (sau cuculete, tun) (de beat), (fam. ) a (se) îmbăta: tot îndesa paharele boierului,
a fi cuc pînă îl făcu cuc.ISP.
a fi (sau a găsi, a afla, a socoti) cu cale, a fi (sau a găsi, a afla, a socoti) nimerit, potrivit,just, bine: aşa
a fi cu cale cred eu c-ar fi cu cale, cînd e vorba de dreptate.CR.
a fi cu capul în nori a fi (sau a umbla) cu capul în nori, a fi aerian, a nu avea simţul realităţii.

a fi cu capul mare a fi (sau a umbla) cu capul mare sau a fi cap mare (sau mare de cap), 1) a fi încrezut; 2) a fi încăpăţînat.
a fi cu capul pe umeri a fi cu capul pe umeri, a fi lucid, a fi realist.
a fi cu cădere a fi cu cădere, (înv. ) a se cădea, a se cuveni.

a fi cu (sau fără) chef, 1) a fi bine (sau prost) dispus: cînd a ajuns acasă, era foarte vesel, încît nu ştia
a fi cu chef baba lui ce l-a găsit, de-i aşa de cu chef.CR. ; 2) a fi bine dispus de băutură; a avea chef de băut.
a fi cu cineva, 1) a fi de partea cuiva, a ţine cu cineva; 2) a fi împreună, a face echipă cu cineva: trageţi toţi
a fi cu cineva cîte-o carte: domnule, eşti cu mine.GR.AL.

a fi cu ciolane în pîntece a fi cu (sau a avea) ciolane (sau oase) în pîntece, 1) (despre fete) a fi însărcinată; 2) a nu se da la treabă.
a fi cu ciubote roşii a fi cu ciubote roşii, (reg. ) a se găsi foarte greu; a fi foarte scump: banii-s cu ciubote roşii.POP.
a fi cu cîntec a fi cu cîntec, 1) a fi mai complicat decît pare, a fi cu tîlc; 2) a fi dubios, obscur.
a fi (muiere sau nevastă) cu cîrpă (în cap), a fi frumos, fricos sau slab ca o femeie: ba eu prins că nu m-
a fi cu cîrpă oiu da, ... că nu-s nevastă cu cîrpă, de unguri să-mi fie frică.POP.
a fi cu coliva în piept a fi cu (sau a-i bate, a-i juca cuiva) coliva în piept, a fi cu un picior în groapă, a fi pe ducă.
a fi cu comănac, a fi bărbat, om voinic: nu-s femeie, conci nu port, ca să zici că eu nu pot; ci-s voinic cu
a fi cu comănac comănac, cu şapte poteri mă bat.POP.
a fi cu conştiinţa (sau cu inima) împăcată, a nu avea nimic să-şi reproşeze: cînd eşti cu conştiinţa
a fi cu conştiinţa împăcată împăcată că ţi-ai împlinit pînă la capăt datoria.CAR.
a fi (sau a umbla) cu crucea-n sîn, 1) a fi bun, cucernic, evlavios; a fi om cu frica lui Dumnezeu: fetişoara