P. 1
Andrei Tarkovski in Oglinda Crestinismului 3

Andrei Tarkovski in Oglinda Crestinismului 3

|Views: 254|Likes:
Published by cretzuzaurus

More info:

Published by: cretzuzaurus on Aug 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/19/2014

pdf

text

original

Andrei Tarkovski în oglinda crestinismului [I

]

COSTION N I C O L E S C U

u exista crestin (cât de cât) cu preocupari culturale serioase, care sa nu -l socoteasca pe Andrei Tarkovski printre preferatii sai, considerându -l dintre acei, putini printre reg izorii mari, cu preocupari fatise pentru spiritualitatea crestina. La fel de adevarat este ca cei mai multi dintre acestia nu par sa fi vazut si altceva decât Andrei Rubliov sau, chiar daca au mai vazut, sa ramâna cantonati la acest film. Chiar si parintel e Iustin Marchis, considerat îndeobste ca fiind mai deschis spre cultura lumii si mai cunoscator al ei, spunea într -o recenta întâlnire cu Marina Tarkovskaia, sora lui Andrei, ca o data cu Andrei Rubliov se încheie viziunea crestina a lui Tarkovski, ca ea nu mai este de regasit în filmele sale ulterioare (!??!). Si fiindca a venit vorba despre preoti, ar trebui poate sa amintesc cum am fost cu Parintele Dumitru Staniloae sa vedem împreuna Calauza si cum el a fost extrem de impresionat de film, gasind în el numeroase trimiteri si sugerari crestine.

N

Cred ca Andrei Tarkovski poate fi privit în lumea filmului asa cum este privit Dostoievski în lumea literaturii 1 . Olivier Clément afirma la un moment dat ca Dostoievski este, poate, cel mai important teolog crestin al veacului al XIX- lea2. Probabil ca vroia sa sublinieze o idee si a fortat putin nota, dar eu cred ca a facut aceasta afirmatie cu toata seriozitatea si implicarea, si ea este de luat în seama. Personal, subscriu la afirmatia lui Jean-Pierre Maurel, care spune despre Andrei Tarkovski ca „a construit imagine cu imagine cea mai mare opera cinematografica crestina”3. Fondul ideatic crestin se rasfrâge si în stilul regizorului si în abordarea tehnica; de aceea Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel au dreptate sa constate „o tratare teologica a peliculei” 4. Cu un cuvânt, ceea ce ne propunem, în continuare, este de a vedea cum arata Andrei Tarkovski privit prin oglinda crestinismului. Nu supunându- l, ca unui alt pat al lui Procust, judecatii formale a dogmelor si canoanelor Bisericii, ci extragând din opera sa duhul ei, descoperind în ce masura inspirarea realizatorului vine de la Duhul Sfânt. Pentru multi dintre noi, sentimentul prim, vazând filmele lui Tarkovski, este acela ca ne aflam pe un tarâm spiritual profund crestin, unul care face parte din teritoriul mai vast al unei culturi ruse impregnate de sentimentul si asumarea conditiei si apartenentei crestine. Ca la toti marii creatori ai lumii, si în cazul lui Andrei Tarkovski, Duhul Se revarsa din abundenta, sporind continutul ideatic si frumusetea. Andrei Tarkovski însusi este constient ca opera de arta adevarata (inclusiv a sa) cuprinde mai mult decât a

Lucrul acesta l -au semnalat, între altii, Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel, care, în ceea ce priveste conceptia construirii personajelor , vad în Tarkovski un mostenito r al lui Dostoievski („La quête de la foi ou Le dernier souffle de l’esprit”, în vol. A n d r e ï T a r k o v s k i , col. «études cinématographiques» nr. 135 -138, Éd. Lettres Modernes Minard, Paris, 1986, p. 76). Stalker -ul „se leaga în linie dreapta de faimoasele chip uri hristice care iluminau universul romanesc al lui Dostoievski” ( i b i d e m, p. 82). Nu am reusit, din pacate, sa regasesc locul unde am citit aceasta, pentru a oferi cititorului referinta bibliografica, dar în alta parte am aflat ceva asemanator: „Dosto ievski nu spune despre el ca este un romancier crestin. Or, el a determinat facerea unui pas extraordinar în sensibilitatea, în gândirea si, as adauga, în teologia crestina” (O L I V I E R C L É M E N T , Expérience spirituelle et ouverture créatrice , sur www.taize.fr ).
3 2

1

J E A N-P I E R R E M A U R E L , „L’art est une prière”, în F r a n c e C a t h o l i q u e – în continuare F C , nr. 2039, 24 ianuarie 1986, p. 16. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L , studiul cit., p. 96.

4

pus autorul ei în ea 5, asadar ca ea are un Coautor, care, în fond, nu este secund, ci prim. În aceeasi suita de gândire, ar fi de observat cum, într- un interviu luat de Aldo Tassone pe marginea filmului Calauza, atunci când era întrebat în legatura cu interpretarea unei scene sau a alteia din film, Andrei Tarkovski raspundea cu seninatate, fara niciun fel de retinere, ca nici el nu stie exact. Sunt lucruri din film pe care abia acum Tarkovski încerca sa le interpreteze, asa cum o face îndeobste oricare dintre cinefilii avizati6. Din nou, aceeasi evidenta ca se mai adaugase un Autor, stapân al Tainelor, în alcatuirea filmului, ca propria- i opera a capatat rapid o vadita independenta fata de autorul ei vizibil 7 . Desigur, o traire crestina corecta si autentica nu se poate desfasura decât la sânul Bisericii. Din punctul de vedere al relatiilor cu Biserica Ortodoxa, este evident ca viata lui Andrei Tarkovski a avut de suferit, în primul rând în Uniunea Sovietica (cu interdictiile absurde si dure ale regimului comunist), dar, dupa cum o marturiseste, si în exil 8. Dupa plecarea din patrie, a avut o relatie mai apropiata cu mediile bisericesti catolice, care l-au si abordat mai îndeaproape. Între altele, a acordat mai multe interviuri revistei France catholique, în care problematica crestina este preponderenta. Au fost prilejuri nu numai de comentarii asupra propriilor filme, dar si de deschisa marturisire de credinta 9. O istorie emotionanta în ceea ce priveste interesul accentuat al lui Tarkovski pentru probleme cu caracter religios si pentru oamenii traitori firesti si implicati ai credintei lor, adesea oameni simpli, considerati slabi sau neînsemnati, ne-o furnizeaza, în amintirile sale, Michal Lesczylovsky, cel cu care a colaborat la montajul filmului Sacrificiul 1 0. Mai mult, vorbind la un moment dat despre Sacrificiul, Andrei se simte dator sa afirme cât se poate de limpede: „Eu sunt, trebuie s-o spun, un om religios” 1 1 . De altfel, crede el, „Arta este aproape religioasa în
„Un film este mai bogat decât ceea ce ne da direct, empiric. (D aca, bineînteles, este un film adevarat.) El se reveleaza mai bogat în gânduri si idei, pe care autorul sau nu le -a pus cu buna stiinta. Filmul devine atunci ceva mai mult decât pelicula acoperita cu imagini si montata, mai mult decât povestirea, decât sub iectul de la care s -a plecat. Este ca si cum filmul ar deveni independent de vointa autorului lui, asadar ca si cum ar asimila viata însasi. Se detaseaza de autor si începe sa îsi traiasca propria -i viata, schimbându -si forma si sensul în contact cu specta t o r u l ” (dintr-un text publicat în Iskustvo Kino , Moscova, martie 1979, subtitlul O Kino braze , aparut în Positif , nr. 249/decembrie 1981, a p u d Andrei Tarkovski , Dossier Positif Rivages, Marsilia, 1988 – în continuare D P R, p. 72). Cine a pus atunci toate aceste gânduri si idei, daca nu Duhul Sfânt, Inspiratorul? A L D O T A S S O N E, „Entretien avec Andrei Tarkovski” (Roma, iulie 1980), în D P R, pp. 125 -129; text aparut în Positif, nr. 247/octombrie 1981. Iata, în acest sens, si o marturie directa a lui A N D R E I T A R K O V S K I : „Atunci când termin un film, si când, dupa mai mult sau mai putin timp de lupta, de transpiratie si de sânge, el este în sfârsit distribuit, eu încetez sa ma gândesc la el. Este ca si cum filmul s e detaseaza de mine, pentru a-si începe propria viata, adulta, independenta. O viata asupra careia eu nu mai am influenta” (Andrei Tarkovski, Le temps scellé, Éd. Cahiers du Cinéma, Paris, 1989, p. 157). De altfel, Andrei Tarkovski observa cum din stadiul de definitivare a scenariulu i caracterele personajelor capata o anumita autonomie, iar continutul filmului exercita o influenta concreta asupra vietii sale, i b i d e m, p. 202.
8 La un moment dat i se pune întrebarea: „Care sunt raporturile dumneavoastra concrete cu Biserica Ortodoxa?”, la care da urmat o rul raspuns: „Concret, ele sunt foarte dificile. Eu locuiam odinioara în URSS. Am ajuns în Italia si acum locuiesc în Franta. Asadar, n - a m avut, din nefericire, posibilitatea sa am cu Biserica raporturi normale. Daca merg la slujba aici la Florenta, slujba este oficiata de un grec, uneori de un italian, dar niciodata de un rus. Este Biserica Ortodoxa, dar cea greaca sau o alta. Unicul lucru care m - a i m p r e s i o n a t profund recent a fost întâlnirea mea la Londra cu Parintele Antonie Blum. Relatiile cu Biserica ce r o viata asezata, or, eu ma simt oarecum ca sub ruine dupa un bombardament… Si atunci este foarte greu sa ceri de la mine o relatie normala” (interviu realizat de Paskal Chelet, în FC , nr. 2060/30 iunie 1986). Trebuie sa marturisesc ca i -am scris Parintel ui Antonie, ca sa vad care a fost reactia sa dupa întâlnirea cu Andrei Tarkovski. Daca mi -amintesc bine, acesta considera ca regizorul este în cautarea a ceva care a venit demult. Nu stiu cât de mult era la curent cu opera lui Tarkovski, dar Parintele nu p area prea impresionat de demersul sau artistic si spiritual. 7 6 5

„Sfârsitul vietii sale este marcat de aceasta întoarcere profunda spre religios, chiar militanta. Cineastul îsi afla calea în cadrul ‚miscarii intregraliste’, miscare destul de traditionala, apropiata de Ioan-Paul II (...)” (A N T O N D E B A E Q U E , Andrei Tarkovski , Cahiers du Cinéma, Col. „Auteurs”, Éd. de l’Étoile/Cahiers du Cinéma, Paris, 1989, p. 16).
10 „Fara nicio îndoiala, religia a jucat un rol imens în viata lui Tarkovski. Îi placea sa -i frecventeze pe credinciosi si sa discute cu ei probleme de credinta. Istoria vietii si a credintei matusii mele era un subiect frecvent în conversatiile noastre. În timpul bolii, el a aflat multa putere în întelepciunea acestei femei. Sustinerea ei spirituala si reflectiile religioase au lasat o urma adânca în Andrei. Dupa ce a terminat filmul, el mi -a dat pentru matusa mea un afis cu dedicatie. A facut acest gest pentru o femeie pe care nu a întâlnit -o niciodata si despre care stia numai ca si -a consacrat mul t timp ca sa se roage pentru el” ( M I C H A L L E S C Z Y L O V S K Y, „Souvenirs”, în D P R, pp. 13 -14; text aparut în Positif, nr. 324/iunie 1987). 11

9

A N D R E I T A R K O V S K I , „À propos du Sacrifice”, în D P R, p. 145, text aparut în Positif , nr. 303/mai 1986.

esenta sa, constiinta sacra a unei înalte datorii spirituale. O arta golita de spiritualitate îsi poarta în sine propria tragedie” 1 2.

AMBIGUITATEA OPEREI DE ARTA SI DIFICULTATILE AFERENTE Dificultatile aprecierii corecte a continutului artei lui Andrei Tarkovski provin din faptul ca ne aflam în filmele sale (parca mai putin în spuse si scrieri) în prezenta unei evidente ambiguitati1 3, ambiguitate caracteristica, de altfel, multora dintre creatorii importanti si multora dintre operele lor de arta. Sau, poate ca nu este vorba atât de ambiguitate, cât de plurivalenta, de multitudine de straturi de spunere, ca atare de multiple defolieri si multiple posibilitati de citire si de interpretare. Adaugând marea forta artistica de penetratie a filmelor sale, precum si densitatea continutului lor spiritual, vom întelege de ce Tarkovski a fost abuziv revendicat de diverse curente spiritualiste sau încadrat abuziv de altii în ele 1 4. Ar trebui sa mai spunem ca nu orice ambiguitate este rea si, ca atare, condamnabila, ca exista o ambiguitate pozitiva, reiesita din neputinta de a numi clar unele lucruri, îndeosebi dintre acelea cu referire la Dumnezeu. Acea ambiguitate care reiese, numai parelnica, din antinomii si paradoxuri, figuri sine qua non pentru exprimarea dogmatica si pentru cea poetica, de pilda 1 5. Andrei Tarkovski însusi observa la capodopere un sens „deodata ambivalent si sacru”, asadar o imposibilitate de a exprima cele sfinte cu un limbaj uman extrem de precis. Pentru a le deslusi clar mesajul, este necesar sa le privesti „cu concentrare” si „sa te lasi impregnat de tainica lor forta regeneratoare” 1 6. Uneori ambiguitatea poate fi voita, poate si ca vesmânt pentru a spune lucruri altfel cenzurate 1 7 . La Tarkovski avem de a face cu o multitudine de deschideri întru interpretare, pornind chiar de la imagini, în care „o senzualitate, în acelasi timp, retinuta si exacerbata, pâna la incandescenta” coexista cu „iluminarea interioara (chiar mistica)”18. Aceste interpretari depind în mod evident de „ochiul” spiritual al celui care interpreteaza 1 9. În principiu, toate interpretarile ar trebui sa aiba în cazul lui Tarkovski o încarcatura pozitiva. În acelasi timp, Tarkovski însusi este constient ca filmele sale pot fi privite în maniere diferite, dupa gradul de pregatire spirituala si de interes al fiecarui grup de spectatori; el explica realitatea acestor pozitionari si prin faptul ca se exprima în operele sale la un nivel general, cu acces la un numar cât mai mare de oameni, tinând în penumbra evidentierea optiunilor finale ale lumii sale interioare, lasând sa se manifeste cât mai libere cele ale spectatorului, care, daca va cauta cu sinceritate si simplitate, va ajunge la Adevarul unic cu bucuria propriei descoperiri, nu cu sentimentul unei impuneri

12

A N D R E I T A R K O V S K I , Le temps scellé, p. 157.

13 „Tarkovski este un cineast al ambiguitatii” ( B A R T H É L E M Y A M E N G U A L , „Tarkovski le rebelle: non -conformisme ou restauration?”, în D P R, p. 25, text aparut în Positif, nr. 247/octombrie 1981).

J e a n-Pierre Maurel arata ca, pri ntre altele, lui Tarkovski i se reproseaza „credinta vaga si cetoasa a cineastului, care ar fi ortodox nefiind totusi, care ar putea la fel de bine sa fie musulman, pentru care toate religiile sunt echivalente, pentru care Dumne zeu este într - o zi natura, în alta o vaga Fiinta etc.” Criticul are dreptate sa afirme în final ca aprecierile de acest gen reprezinta un „bruiaj savant în care exceleaza media” ( art. cit. , p. 16.). Oare nu si -a numit Sfântul Maxim Marturisitorul una dintre cartile sale, în care desluseste si interpreteaza texte scripturistice, A m b i g u a? Apoi, marile erezii ale crestinismului îsi sustin adesea învatatura gresita prin aceleasi pasaje scripturistice ca si martu risitorii dreptei credinte.
16 15

14

A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit , p. 49.

17 La aceasta concluzie ajunge si J A C Q U E S G O I M A R D („Poétique de la science -fiction”, în D P R, p. 99; text aparut în Positif, nr. 162/octombrie 1974). 18

A se vedea în acest sens si la P ETR K R A L , „La maison en feu”, în DPR, p. 43; text aparut în Positif , nr. 162/iunie 1986.

„Ochiul tau este luminatorul trupului (...). Când ochiul tau este curat...” [ Luca 11, 34]. Referirea scripturistica este la ochiul spiritual (al mintii), care poate si trebuie sa fie luminatorul ratiunii.

19

exterioare 20 . El considera ca: „Functia artei nu este, asa cum cred chiar si unii artisti, aceea de a impune idei sau de a servi drept exemplu, ci aceea de a pregati omul pentru moartea sa, de a-i lucra si iriga sufletul si de a-l face capabil sa se întoarca înspre bine” 21 . Si nu ne aflam atunci, aici, în fata unui om care da curs unui îndemn pe care toti marii duhovnici ni- l adreseaza, acela de a fi necontenit cu gândul la moarte, nu întrun sens morbid, ci în acela al unei cât mai adecvate pregatiri pentru ceea ce poetul a numit Marea Trecere, ultima treapta spre definitiva transfigurare? Cu alte cuvinte, artistul este chemat nu spre afirmare de sine si interpretari sui generis, ci spre smerita slujire si descoperire prin arta sa a unor taine ale Creatorului si ale Creatiei Sale, îndemnând si mijlocind spre un contact direct cu Revelatia, prin folosirea unui limbaj specific, poetic, singurul deplin adecvat. În viziunea lui Andrei Tarkovski, „Artistul adevarat este totdeauna în slujba nemuririi. El încearca sa imortalizeze lumea si pe omul care o locuieste”22. Precum s-a dovedit si în cazul lui Hristos (cu osebire!), oamenii nu sunt totdeauna capabili sa perceapa ca atare evidentele de dincolo de spunerea imediata, sa desluseasca graiul poetic, si vor afirmatii despuiate, transante, dar care, culmea, nici ele nu vor ajunge sa- i convinga, pentru ca viermele necontenitei îndoieli este extrem de rezistent si de persistent. Exasperat, la un moment dat, în cadrul unui interviu, Charles de Brontes l-a întrebat direct pe Andrei Tarkovski daca este – da sau nu? – un cineast crestin23. Andrei Tarkovski a raspuns indirect, trimitând la marturia operei sale: „Ar putea fi ea rodul muncii unui necredincios? Eu cred ca nu” 24, si raspunsul sau apare în cea mai buna traditie crestin ortodoxa, trimitând la fapte ca marturie a unei credinte reale 25. În acelasi timp, trebuie observat împreuna cu Michel Chion cum, pe masura trecerii timpului, „în declaratiile sale despre credinta, Tarkovski era din ce în ce mai putin ambiguu” 26.

C REDINTA, NADEJDE SI IUBIRE Referindu-se la Andrei Rubliov, interpretându-si propriul film, Andrei Tarkovski observa cum, în conditiile istorice si sociale extrem de dificile ale lumii în care traia, zugravul de icoane cauta la cei din jur „un graunte de speranta, de iubire, de credinta” 27 . Cu sau fara stiinta, cu sau fara voie, el cade aici exact peste cele trei virtuti pe care Biserica le numeste teologice, pe urmele Sfântului Apostol Pavel [1 Corinteni 13, 13]. Putem considera ca ceea ce cauta Andrei Rubliov cauta necontenit si cestalalt Andrei, Tarkovski. Ca
P A S K A L C H E L E T , „La foi est la seu le chose qui puisse sauver l’homme. Entretien exclusif avec Andrei Tarkovski”, în FC , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 4. A N D R E I T A R K O V S K I , op. cit. , p. 43. Câteva pagini mai departe, Andrei Tarkovski îl citeaza, cu totala adeziune, pe Gogol, dintr -o scrisoar e a sa, trimisa lui Jukovski la 29 decembrie 1847, în timp ce mergea de la Napoli spre Ierusalim: „«Misiunea mea nu este deloc aceea de predicator. Arta constituie ea însasi o învatatura. Treaba mea este aceea de ma exprima în imagini de viata, iar nu de a face dizertatii. Trebuie sa evoc viata, iar nu sa rationez în legatura cu ea». Cât de corect este! Altfel, artisul nu ar face altceva decât sa -s i i m p u n a propriile idei”, i b i d e m, p. 46. A N D R E I T A R K O V S K I , I b i d e m, p. 157. Cu alte cuvinte, rolul propedeut ic si o anume ambiguitate în exprimarea unui creator nu trebuie sa împiedice sa se întrevada în final optiunea lui: este de partea lui Hristos sau de partea cealalta [„Cel ce nu este cu Mine e împotriva Mea” – Matei 12, 30]. Aceasta atasare la valorile cre stine poate fi una asumata, prin marturisire de credinta în consecinta (cu cuvântul, cu fapta), sau una naturala, în virtutea firii omului, a constructiei sale ontologice dupa chipul lui Dumnezeu, în masura în care el nu -si tradeaza aceasta fire si este câ t de cât atent la sensurile plantate de Dumnezeu în lume. Aceeasi întrebare o pusese Andrei, copil fiind, pe o plaja din Crimeea, celebrului fizician sovietic Landau. Dupa o lunga tac ere, acela a raspuns: „Eu cred ca da”, i b i d e m, p. 210.
24 23 22 21 20

C H A R L E S D E B R A N T E S , „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”, în FC , nr. 2060/20 iunie 1986, p. 4.

De remarcat si asemanarea de nuanta cu raspunsul lui Hristos la întrebarea arhiereului daca El este Hristosul [ Matei 26, 63- 64] sau la cea a lui Pontiu Pilat, daca El este regele iudeilor [Matei 27, 11]. Raspunsul lui Andrei Tarkovski este clar al unui om pentru care Sfânta Scriptura este o lectura curenta.
26

25

Cuvânt introductiv la B O L E S L A W E D E L H A J T , A n d r e i T a r k o v s k i (convorbire cu el), în Cahiers du Cin é m a , nr. 39/februarie 1987, p. 37.

M I C H E L CI M E N T , L U D A si J E A N S C H N I T Z E R , „L’artiste dans l’ancienne Russie et dans l’U.R.S.S. nouvelle: Entretien avec Andrei Tarkovski”, în D P R, p. 89; text aparut în Positif , nr. 109/octombrie 1969.

27

Lettres Modernes Minard.. de ale carei cauze este adesea inconstient. Si atunci.atare. Caci. lucrurile sunt înca si mai simple. studiul cit. „Troisième plongée dans l’océan. în D P R. „Calauza ne pare a fi un om slab. p.. abulice. 84. Domenico si Gorceakov (Nostalghia). 1 Corinteni 18-31]. „Zona este ultima enclava a Credintei. Acolo. temeiul se cuvine sa fie limpede si solid. nr. decât o propedeutica (pregatire) pentru credinta”34. este pâna la urma indestructibila. Alti analisti ai operei tarkovskiene vad cum: „Parcursul în Zona nu este nimic altceva. Aceasta stare o constata atât în Rusia natala (mai precis. în ultima instanta. cit. iata câtiva dintre 28 B A R T H É L E M Y A ME N G U A L. p. 170. 107). fiecare personaj câstiga. si ceea ce spune în continuare Barthélemy Amengual poate fi considerat valabil si pentru Andrei Tarkovski: „Si uneori el gaseste mai mult decât un graunte. în realitate. 33 32 A N D R E I T A R K O V S K I . organul credintei s -a atrofiat”. de poet-stravazator). Filmul Calauza este dedicat în întregime acestei probleme tragice a „omului fara Dumnezeu”31 .i o grava suferinta. cât si în Occident. op. 29 30 31 E M M A N U E L C A R R È R E. A L D O T A S S O N E. Or. iar pe de alta parte se arata tot mai necesara aparitia nebunilor întru Hristos. Acest cel mai impor tant care traieste în fiecare fiinta omeneasca”. Éd. de scena din Nostalghia în care Domenico îsi da foc în fata unei multimi apatice. el se face purtator de cuvânt. op. cu mijloace artistice specifice. în operele sale cinematografice. si mai cuprinzatoare: „Zona este viata”33. un personaj christic” (Un film du doute sous le signe de la Trinité. ceva de nepretuit: credinta. art. deoarece tot ce a scris si tot ce a spus si s-a transcris din aceste spuneri constituie o literatura specifica de cea mai buna calitate). îndeosebi de drama omului caruia i s-a atrofiat sau care chiar si-a pierdut „organul credintei” 30. printre altele. probabil si pentru ca. p. de omul aflat într-o maxima si insuportabila dificultate existentiala. « études cinématographiques » nr. într-un fel.far. nici dist r u g e . în D P R. 1986. Andrei Tarkovski considera ca omul fara credinta „este lipsit de orice radacina spirituala”29. col. i b i d e m. troisième retour à la maison”. pentru ca ea este în esenta firii umane 35. provocându. Calauza despre Scriitor si Fizician: „Ei nu cred în nimic. care nu se poate descompune. 83. „Allégorie et stalinisme”. credinta. dar. 36 . 135 -138. A N D R E I T A R K O V S K I . C REDINTA „Principalul este sa ai credinta!”.. nr. p. el este acela care este de nebiruit prin credinta sa si prin vointa de a -i sluji pe altii”. Dintre cele trei virtuti mentionate. La ei. Pentru autorul filmului. observa Emmanuel Carrère. p. si anume aceste virtuti deja împlinite la unii oameni. în realitate. .”28. ca atare si incapabil de tamaduire. Si aceasta lume luminoasa. text aparut în Positif. ultima sansa a Iubirii. text aparut în Positif. Totusi. 34 35 „Am încercat în acest film nevoia de a cuprinde acest lucru. si mai esentiale. Conditia tragica a unei lumi împietrite datorita lipsei credinta (ca atare si de nadejde. cit. Asadar. Calauza 36. în Uniunea Sovietica). Iar Andrei Tarkovski a exprimat-o. p. pe de o parte credinta noastra poate aparea ca nebunie [cf. cit. si de iubire) este ilustrata foarte sugestiv. purtator de lumina. studiul cit. . Andrei Tarkovski a aratat un interes mai apasat pentru credinta. 146/ianuarie 1973. De la un capat la altul al operei sale cinematografice (si as adauga-o si pe cea literara. el a pictat-o.. ea este temeiul dezvoltarii celorlalte doua. J E A N-P I E R R E M A U R E L . omenesc în chip esential. p. Alexandre (Sacrificiul). încremenite. În astfel de conditii. Gérard Pangon vede în Stalker „cu toata evidenta. p. Perceperea în ei însisi a ceea ce este mai important. în acelasi timp. Dar tema credintei continua sa fie centrala si în ultimele doua filme ale lui Tarkovski: Nostalghia si Sacrificiul. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L . în ciuda esecului ap arent al expeditiei lor. a celor care sacrifica si risca totul pentru Hristos si pentru marturisirea Lui. 247/octombrie 1981. 16. 182. crede Andrei Tarkovski. pentru vremea aceea. suna o replica a Calauzei. indiferente. refugiul Trascendentei”32. 119. . care este în fiecare om ca un cristal si care -i da întreaga lui valoare. 126. el a fost preocupat de problema credintei. în Andreï Tarkovski . (Caci Tarkovski reafirma vocatia de artist. Paris.

Este o lume minata de materialism: „Universul nostru uman este construit si modelat dupa legile materiale. . în Figaro. op. În fata acestei stari. p. . ..) sunt „nebuni” în acelasi sens. Tarkovski însusi spune despre ele ca sunt „un pic nebuni întru Dumnezeu” 39. fara îndoiala. nr. de altfel. punând în felul acesta sub semnul întrebarii toate ideile si regul ile de comportament admise si întelese de restul societatii”. Si nu numai în Dumnezeu. p. Din pacate. 25). A n d r e i T a r k o v s k i . (. Despre Alexandre. De aceea. cit. A N D R E I T A R K O V S K I . în T élérama nr. 170). p. „La foi es t la seule chose qui puisse sauver l’homme. cit. art.. extrem de complecsi. la raspântia dintre doua drumuri: unul este cel al consumatorului nesatios. 208. pentru cel care crede. I b i d e m. 182. în C a h i e r s d u C i n é m a . care au devenit sau sunt pe cale sa devina „nebuni”37 în vederea unei marturisiri mai penetrante a credintei în Dumnezeu. de slabire maligna a credintei. p. 38 39 „Stalker. Duhul sau si viata sa sunt transformate ” (G I L L E S A L E X A N D R E. prin credinta lui si prin vointa de a -i sluji pe altii” (A N D R E I T A R K O V S K I . sentimentul religios nu se trezeste. 37 „Ei poseda un dar. 43. prin întoarcerea la Dumnezeu47 . „Dumnezeu este minunea!” 43. care i m p r e s i o n a u p e t o t i cei care traiau ‚normal’ nu numai prin aspectul lor mizerabil de pelerini zdrentarosi. traim într-o lume care si-a abandonat vinovat aceasta nobila si necesara conditie 45. B O L E S L A W E D E L H A J T .M a g a z i n e. V I C T O R L O U P A N . 1864/2 octombrie 1985. caci omul a faurit societatea sa dupa chipul materiei inerte. p. în vremea noastra. cum ar putea sugera unii. Dar si conditie a artistului si a artei adevarate! Un artist fara credinta este ca „un pictor care ar fi orb din nastere”. pictori etc. „Tarkovski dans les flammes d’une nuit d’été”. conditie sine qua non a mântuirii 41 . p.acei oameni simpli si. Credinta este averea de temei si de mare pret a omului. dar si prin predictiile lor. V I C T O R L O U P A N . Andrei Tarkovski dedica. dar în realitate. Sunt personaje parca „rapite” în duh si dedicate integral exprimarii impasului unei omeniri necredincioase sau rau credincioase si încercarii trezirii ei din aceasta letargie. pe care oamenii Vechii Rusii îl recunosteau la sfintii inocenti. Pentru Andrei Tarkovski Dumnezeu este înainte de toate sursa vietii. Concluzia vine de la sine: „Daca astazi. . compozitori. i b i d e m. . ci sa crezi asa. art. 6). a oricarei existente si trairi întru buna vesnicire. În fata lumii dezabuzate. ei sunt cei puternici40 . Tot restul nu are realitate” (P A S K A L C H E L E T . p. dupa Andrei Tarkovski. p. Ele chiar sunt cumva în-semnate (Calauza si Gorceakov au o pata evidenta. p. p. op. omul îsi poate afla mântuirea. prin credinta lor sau prin dorinta de a ajunge la o credinta autentica. Andrei Tarkovski spune ca „pentru el. J E A N-P I E R R E M A U R E L . 46 A N D R E I T A R K O V S K I . dar în realita te el este cel de nebiruit. în nici un caz. cit. 200. si de aceea el nu mai crede în Duhul. ca orice acte ale omului. îl întrupeaza pe alesul lui Dumnezeu”38. la ‚nebunii întru Hristos’. 47 48 . Or. aceasta este convingerea mea intima. iar celalalt este cel al responsabilitatii spirituale. Tarkovski este tot mai constient ca marturisirea propriei credinte devine vitala. Cum altfel? Ea este singurul lucru pe care -l are omul.) Credinta este singurul lucru care poate mântui omul. simplu. în F C . aceea ca ar fi trecut „de la credinta în Dumnezeu. nr. 39/februarie 1987. p. 2060/20 iunie 1986. la credinta în arta” raspunsul lui Tarkovski nu a putut fi decât un hohot de râs44. op. op. toti marii creatori (scriitori. p. Îl refuza pe Dumnezeu si nu se mai hraneste decât cu pâine” 46. pp. 191 194. posedati de diavol. totul devine posibil. acesti oameni par slabi. mai precis într-un sistem de viata” 42. în acelasi timp. este sfârsitul” 48.ul ne pare o fiinta slaba. 38. El si-a însusit toate legile naturii neînsufletite. caci „numai credinta cimenteaza imaginile într-un sistem. 16. 42. cit. 210. „Credinta este tot ceea ce omul are cu adevarat. pe cap!). convorbire. cu osebire actele creatoare. câteva pagini memorabile acestei probleme a „omului slab”. de par carunt. Omul modern se afla. incapabil sa vada si sa re-dea ceea ce se vede. Entretien exclusif avec Andrei Tarkovski”. la acuzatia absurda ce i se face adesea în presa. cit. spune el. si adesea p r i n disponibilitatea lor pentru jertfire. 42 41 40 A N D R E I T A R K O V S K I . 43. . 25 octombrie 1986. I b i d e m. „Tarkovski parle”. 43 44 45 „ Î n l u m e a noastra este din ce în ce mai greu sa crezi. În viziunea cineastului. cit. Numai pe cel de-al doilea.

I b i d e m. A N D R E I T A R K O V S K I . op.i suporta pe cei calduti [cf. 38). în D P R. 38). dar deplin. cit. p. studiul cit. Crezul Bisericii. la scara istoriei mântuirii.. în felurite chipuri. prin imense eforturi interioare” 57 . Cu alte „Tarkovski impune spectatorului sau o singura v iziune posibila. cu asumarea tuturor riscurilor si pericolelor50. Si. în FC .un ideal (nobil. aceea a începuturilor. cit. Anton de Baeque merge pâna la a vorbi de o „liturghie tarkovskiana” care „nu. p. Acesti marturisitori vii si vivaci ai credintei sunt cei care conteaza cu adevarat pentru umanitate. lumea a apucat-o pe un drum gresit. vorba de credinta „în viata si în om” 54. pe el îl „intereseaza mai mult oamenii care cauta o iesire. Dar este limpede ca universul nu este pentru Tarkovski antropocentric. ca atare credinta lui trebuie vazuta ca o credinta în Creatorul acestei lumi 58. când legatura omului cu Dumnezeu era înca genuina. Cei ce spun ca au gasit-o… mi se pare ca mint într-o oarecare masura” 60 . . bazat pe pacat. p. îi irita si apoi îi exclude” ( A N T O N D E B A E Q U E . 85. cit. vede creatia ca fiind opera comuna a persoanelor Sfintei Treimi. Rugaciunea… Ceea ce el îsi viseaza.L gasi.trebuie sa se constituie în acte si marturisiri de credinta 49. el face un act de credinta” ( i b i d e m. constata Jacques Gerstenkorn si Sylvie Strudel. A N T O N D E B A E Q U E . cit. p. dificultatea este de a. Încercând sa raspunda întrebarii de mai sus. 221. „ea îi deruteaza. mai mult sau mai putin departate de Credinta adevarata. A N D R E I T A R K O V S K I . ca el se afla în mâinile Creatorului si ca trebuie sa se puna în slujba Voii Sale” 55. se cuvine ca el „sa ajunga la o nastere spirituala adevarata. I b i d e m. prin venirea lui Hristos. Pare ca vorbeste mai ales de credinta pur si simplu: într-o cauza (nobila). 99. asa cum o spune de altfel în Sacrificiul. 4 -6. 2060/20 iunie 1986. ci teocentric: „omul trebuie sa înteleaga ca drumul sau în viata nu se masoara cu o masura omeneasca. aceea a unui act de credinta” (A N T O N „Atunci când ‚sculpteaza în timp’ . A N D R E I T A R K O V S K I . cit. ceea ce el nadajduieste…”52. analizând Calauza 51 . într. Iubirea. „Allégorie et stalinisme”. pentru sanatatea spirituala. Apocalipsa 3. B A R T H É L E M Y A M E N G U A L. si el). întemeiat pe Scriptura Sfânta. . printre altele. op. când nu aparuse sfâsierea spirituala a omenirii în atâtea si atâtea credinte (implicit religii). Anton de Baeque observa la Andrei Tarkovski o înlantuire logica între actul creator si „forjarea credintei”. dupa parerea lui. . într-adevar. p. op. cit. adica de aceea în Dumnezeu asa cum ni S-a revelat chenotic.. 209.i suporta pe indiferenti” 53. . op. La o cercetare atenta a surselor directe (deci nu a sugerarilor reiesite din filmele sale) s-ar putea spune ca Andrei Tarkovski se refera la o credinta universala în Dumnezeu. B A R T H É L E M Y A M E N G U A L. Pentru Andrei Tarkovski. . omul este „de origine divina” 56. 85. Totodata. 179. Dar despre ce credinta vorbeste Andrei Tarkovski? Credinta în ce sau în cine? Tarkovski nu numeste prea precis suportul acestei credinte. oarecum în acelasi fel în care Domnul nu. Or. Credinta. ele ajutând. „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”. Credinta trebuie sa fie mereu proaspata. la plinirea vemii. 16]. C H A R L E S D E B R A N T E S . „arta este slujitoarea credincioasa a religiei”. 146/ianuarie 1973. prin aceasta lentila îsi vede el filmele. pp. J A C Q U E S G E R S T E N K O R N si S Y L V I E S T R U D E L . p. nr. op. De aceea. p. p. o solutie. art. cit. p. Aceasta marturisire se cere facuta oriunde si oricând. Pe de alta parte. text aparut în Positif. 215. cei care creeaza ceva cu adevarat de folos si demn de luat în seama la scara istoriei. În orice caz. în final. p. op. p. Anton de Baeque crede ca este. de a-L întâlni. 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 . . nr. la regasirea de sine si la împrospatarea credintei59. crizele spirituale fac bine. 94). 50 49 DE B A E Q U E . mai ales în conditiile în care. Frumusetea. caci el considera ca „Arta afirma ceea ce are omul mai bun: Nadejdea. 94. Nu exista la Tarkovski nicio îndoiala asupra existentei lui Dumnezeu. De aceea. p. 214.

devenite patrimoniu comunitar. ci numai una efemera si iluz orie. Tarkovski se zbate între certitudinea ca Dumnezeu exista si realitatea de a nu-L fi aflat deplin. p. Bucuresti. 173. ca si o buna parte dintre personajele filmelor sale. cu iluzoriul. 52. a nu avea speranta nu este la fel de grav ca si a nu avea nadejde. deci e o convingere intima. cât si cea naturala). nu se mai cheama nadejde. vol. Andrei Tarkovski în oglinda crestinismului [II] N ADEJDEA COSTION N I C O L E S C U adejdea este fata crestinului îndreptata totdeauna catre viitor. care nu are numai taria pe care i -o d a m n o i ” [T e o l o g i a m o r a l a o r t o d o x a. cu grave repercusiuni la nivel existential eshatologic. cu alte cuvinte cea a surorii ei mai mici. ea tine de o puternica si îndreptatita încredintare63. Marcu 10. Dar. 1981. 12]. p. determinate în mai mare masura de oameni si evenimente apropiate spatial sau temporal. Nadejdea este pe termen mediu si lung. cu alte cuvinte. Stim ca atât încrederea extrema în milostivirea lui Dumnezeu 61 A N D R E I T A R K O V S K I . cu partea cea mai adânca a spiritului nostru. speranta. Nadejdea tezaurizeaza faptele credintei întru existenta eshatologica în deplinatatea iubirii. oricât ai înainta. o stare de transparenta a fiintei noastre fata de cele de dincolo de lumea noastra”. a aflarii Adevarului absolut. 177. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. ispitind. spune si Apostolul neamurilor [Rm 12. a lui Hristos. hranita fiind dintr -un trecut mer eu actual. Andrei Tarkovski pare sa fi fost în chip natural si definitiv ancorat în acel „credinta ta te-a mântuit”. I b i d e m. Chiar daca bataia nadejdii este de ordin eshatologic. Un hau existential! Dupa cum nicio încredere nesabuita. mereu prezent.cuvinte. Limba româna. Oricum. 3. generat de Revelatie (atât cea supranaturala. Pe de alta parte. cit. N Întemeindu-se pe Dumnezeu. Se zbate între o imensa credinta si o mica neputinta. filmele lui Tarkovski se constituie pentru spectatori într-o oglinda. nu ajungi sa poti spune ca Îl cunosti. în asocierea spectatorilor la cautarea sa: „Sunt pentru o arta care sa aduca oamenilor nadejde si credinta” 62. a afirma ca L-ai gasit pe Dumnezeu i se pare a fi o afirmatie îndoielnica. „Întru nadejde bucurati-va”. 63 . Niciodata. 145]. Opusul nadejdii este deznadejdea. 62 P a r i n t ele D U M I T R U S T A N I L O A E: „Nadejdea e o vedere cu inima. op. Luca 17. îi este importanta omului si latura ei temporala. Dimpotriva. „În nadejde experiem o sigurant a. Fara nadejde nu poate exista bucurie adevarata si temeinica. prin opera sa. reflectând cu fidelitate starea fiintei61 . care nu atârna numai de vointa noastra. Ed. ca Îl stii… Din punct de vedere al credintei. el se vede responsabil implicat. tainica. se afla într-o continua cautare întru limpezirea si lamurirea credintei. 34 // Luca 8. are spre folosinta pentru exprimarea acestei virtuti doua cuvinte numai aparent sinonime: nadejde si speranta. Nadejdea este aceea care sustine. nadejdea nu are nimic de-a face cu iluzia. 18. 42]. 19. alimentata în multe ale ei de doua izvoare importante (latin si slavon). În acelasi timp. în timp ce speranta apartine mai mult celor lumesti si imediate. p. rostit de Hristos în mai multe ocazii [Matei 9. subîntelegând pe Dumnezeu ca sprijin decisiv. disperarea. 48. . dar cât îl doare aceasta neputinta… El. cât si deznadajduitul pot ajunge la gesturi dezastruoase. mai totdeauna cu bataie eshatologica. atât disperatul. dar si de revelatii personale precedente. 22 // Marcu 5. întareste si echilibreaza prezentul.

pentru ceilalti. dupa ce trecuse prin infernul temnitelor comuniste. în T i p. în vremea noastra. Aceasta este perspectiva omului modern. la scara istorica. 14. 2006. pp. [A L D O T A S S O N E . 69 . noiembrie 1983. Dar asertiunea se dovedeste a fi mult mai cuprinzatoare în continutul ei. Lipsa de nadejde vine dintr-o slabire maligna a credintei si este ca o boala mortala. de iubire de Dumnezeu si de iubirea de oameni. pp. cu adevarat. lipsa de gust. în Positif. I S H I M O V si R. apud A. În sens spiritual profund. sexualitatea desfrânata. 68 67 V.T. chiar daca nu totdeauna imediat evidenta sau numita. în umbra luminoasa a sperantei. p. lipsa de credinta. 94. evident mai marcata de semne apocaliptice? 64 T e o l o g i a M o r a l a O r t o d o x a 2. aceasta este cauza oricarei deznadejdi: departarea de înradacinarea noastra în Dumnezeu si lipsa de putinta. Eroul din Nostalghia reuseste însa sa scape de moarte spirituala prin jertfire de sine. inclusiv în ceea ce priveste comunicarea dintre barbat si femeie 66. la 25 august 1972. consumismul. în lumea contemporana. asa cum nu va mai fi necesara nici în lumea izbavita a împlinirilor. izbavirea de triada ucigasa: pacat. Dar o persoan a c a r e se comporta în chip moral vr ea sa fie recunoscuta ca fiind o persoana morala. p. cât si lipsa de nadejde sunt pacate la fel de grave. un semn al lipsei de nadejde a lumii contemporane îl reprezinta si mercantilismul ei. plina de sensuri izbavitoare. 65 J. 107. pp.:i . Iadul prealabil. pornografie. 247. distrugerea naturii. mântuita si vesnica 67 . Ed. . apud A. în A m e r i c a n F i l m . În fond. cu adevarat nadejdea omului nu se poate sa fi aparut decât dupa ce acesta a avut. p. experienta mortii si a seolului. ei nici macar nu-si semnau lucrarile. este mântuirea. capodopere. Ba. Nu neaparat literal. „Between Two Worlds”. Sub semnul departarii. Dupa Andrei Tarkovski. 1980. etc. cum se petrecea în cazul vechilor iconari. al celui care a fost numit. La artisti. I S H I M O V si R. cu aproximativ o suta de ani. lipsa de comunicare.(îngaduind cantonarea în pacatuire). Necredinciosul eseist se referea la Constantin Noica si la trairea acestuia. p. 147. martie 1984. venind cel mai adesea dintr-o lipsa de vointa. apud A. cu bani..T. I R E N A B R E Z N A . 95. „infernul comunist”. cea pe care o reprezinta raiul eshatonului. precum icoanele tizului Rubliov. serioasa si încurajatoare nadejdea lui Tarkovski si a artei sale. o excesiva ancorare în tragismul conditiei actuale a societatii umane. Dar acest infern este numai o parte a unui infern mult mai extins (spatial si temporal). dintre acelea care nu-si afla iertare în veac 64. întâlnim aceasta afirmatie a lui Emil Cioran: „L’espoir n’est possible qu’après l’enfer”69. „An Enemy of Symbolism”. p. 147.:i . nr. Si la Tarkovski putem constata contextul unui infern. a p u d A n d r e i T a r k o v s k y : i n t e r v i e w s (în continuare A. pe drept cuvânt.:i . lucrul acesta i se pare si mai grav: „Nu cu prea mult înainte. H O B E R M A N si G I D E O N B A C H M A N N . fara sa se îngrijoreze din pricina destinului lor.T. tinta ultima a nadejdii. Una dintre cauzele disperarii omului o constituie si lipsa de comunicare între universurile interioare. 36 -36. 4. Corespondenta Constantin Noica – Sanda Stolojan . interviul cit.T. un dramatism extrem al spunerii. Institu tului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. care paraziteaza lumea contemporana si care are nenumarate componente: lipsa de spiritualitate. În Eden nadejdea nu era necesara. materialismul exacerbat. înradacinata în credinta si mânata de iubirea lui Dumnezeu. Asa ceva ajunge sa fie la un moment dat nostalghia din filmul cu acelasi nume. Humanitas. Teologic vorbind. în iulie 1980). Ed. 62]. artistii credeau ca ei ar trebui numai sa lucreze. dar cu osebire. catalogate ca fiind contra Duhului Sfânt. 75 -79. S H E J K O . 88 -1 0 6 . Bucuresti. Într-o scrisoare adresata de la Dieppe Sandei Stolojan. în Iskusstvo Kino . dorinta obtinerii unei rasplati imediate în conditiile lipsei de credinta într-o lume ulterioara. 66 „ Adevarul este ca. „Interview with Andrei Tarkovsky” (on Stalker). 1989. p. moarte. si cred ca aceasta rezulta dintr -o pierdere a vietii spirituale ”. oamenii vor sa fie platiti pentru orice. purtata pâna la moarte fizica. chiar si în cele spirituale. „The Twentieth Century and the Artist”. care a fost hotarât de vointa lui Dumnezeu” 68. S H E J K O . iad.l duca pe om la deznadejde si la pierdere de sine creste. nr. chiar daca cel mai adesea erau. violenta de multe feluri etc. Bucuresti. ea venind eroului din pricina ca „este departe de radacinile sale si nu se poate întoarce la ele” 65. Sunt destui aceia care i-au reprosat sau îi reproseaza lui Andrei Tarkovski o anumita încrâncenare. parca. Din acest abis menit sa. octombrie 1981 (interviul a fost luat la Roma. Revine în legatura cu aceasta problema si în V. de a regasi aceste radacini care iriga si întretin o viata adevarata. Dar nu aceasta este oare si felul în care ne apare atitudinea marilor parinti duhovnicesti de-a lungul timpului.:i ). vol.

col. p. Ea vrea sa ignore faptul ca. 89. 25.e. 83]. contra naturii înconjuratoare. „Tarkovsky in Italy”. 1986. în calitatea lui de artist harazit. Cât despre confort.:i . vol.. p. Andrei Roublev”. mai degraba. toata aceasta îngrijorare si o expunere clara a impasul ui spiritual în care se afla lumea de astazi. progresul a avansat cu pasi de urias în raport cu dezvoltarea spirituala. în Nouvelles Clés . 21 iulie 1984.S. De altfel.ar fi atât de târziu. copleseste spiritualitatea. 135 -138. . noi ne. „Nostalgia’s Black Tone”. 94.). o mare îngrijorare în legatura cu destinul lumii.T. G A B R I E L L A M O N T I C E L L I .. Si strig ca ne îndreptam spre catastrofa” [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . Londra. I S HI M O V si R. Si ale artistilor în general. 1983. Între altele. Avem de-a face. apud A. Totdeauna a violentat natura. S H E J K O .R. 13. Dupa cum este si o constanta a clamarii din filmele sale 7 1 . cu o îngrijorare însotita.c. în chipul cel mai crestin.. Tu crezi ca s -ar putea studia problema si afla o solutie? Poate. sa uite „ca au si o viata spirituala” 7 7 . în Le Fi g a r o M a g a z i n e (în continuare F . «études cinématographiques» (în continuare A. „La réalité plénière du spirituel. Lettres Modernes Minard. Chiar daca aceasta îngrijorare poate conduce la pesimism. nr. Andrei Tarkovski este preocupat tocmai de acel gen de personaje care resimt aceasta îngrijorare si îsi pun problema iesirii din situatiile socialculturale maladive care o genereaza 7 4. Cum observa si France Farago 7 2. P aris. 75 76 77 Conferinta de presa în legatura cu Nostalghia de la Festivalul de la Cannes. în legatura cu conflictul tot mai acut dintre spirit si materie.T. Indivizii sunt pusi în „necesitatea de a trai de o maniera materiala” si aceasta îi face. sub toate aspectele. I R E N A B R E Z N A . p. luat la 28 aprilie 1986. în conditiile în care materialismul. 69. Asadar. cu tot cortegiul de poncifuri aferente. 21 octombrie 2003.a m r a t a c i t . o exprima Andrei Tarkovski în numeroase dintre interviurile sale 7 0. 78 . Iarna 1982/1983. p. 145. H E R V É G U I B E R T . Tot ceea ce se cheama progres tehnic nu a servit niciodata decât pentru a produce confort. H O B E R M A N si G I D E O N B A C H M A N N . . 69]. pe frica si dependenta. „Tarkovski: «En U. u n d r u m f o a r t e p e r i c u l o s . H E R V É G U I B E R T . avem de a face cu o foarte justa vedere asupra pacatului care a pus stapânire pe omenire.:i (pp.:i . ceea ce conduce la degenerare 7 6. „A Glimmer at the Bottom of the Well?”. Prea târziu”. p. Am ajuns la o discordanta si la un dezechilibru teribil între dezvoltarea mat eriala si cea spirituala. interviul cit. Omul nu si . apud A. Interviul cit. . A n d r e i T a r k o v k i . F R A N C E F A R A G O . lasa loc urii si adversitatii. o face Andrei Tarkovski prin vocea lui Alexander în Sacrificiul: „Vezi tu. în fapt. on ne tolère pas l’art!»”. pâna într-acolo încât „nu este de mirare ca. interviul cit. pe putere. daca acesti ‘nebuni’ dispar.T. un întelept a spus ca pacatul este to t ceea ce nu este necesar. 52. 75. care s-ar impune practicata firesc. oamenii simt dorinta sa traga unii asupra altora” 7 8. în Sight and Sound. standardizare si arme pentru a pastra puterea. urmare a venirii întrupate în lume a Fiului lui Dumnezeu si a jertfei Sale. Este gresit. „Noi ne cufundam în materialism precum mustele în miere” 7 5. A N T O I N E D E B A E C Q U E .S. Cultura noastra sau. o marginalizeaza. . V.T. nr. o slabeste grav. 74 73 72 T ONY M I T C H E L L . p.a. drama (sau chiar tragedia) lumii zilelor noastre vine în principal dintr-o proasta asezare a raportului dintre materie si spiritualitate. 12 mai 1983. 140.Ceea ce unii numesc deznadejde la Tarkovski este. Andrei Tarkovski este înspaimântat de acest abis aparut între progresul material si precaritatea spirituala a societatii contemporane 7 3. . de purtare de grija. Comunicarea de iubire între oameni. Din fiecare d escoperire stiintifica noi facem imediat un rau. în Andreï Tarkovski . Ed. 1. ( … ) O m u l s -a aparat totdeauna contra altor oam eni. 85. interviul cit. în cazul lui Andrei Tarkovski. Criza de spiritualitate a societatii moderne se manifesta si prin faptul ca ea „a devenit indiferenta la nevoile poetilor.a dat seama ca aceasta crestere nu se armonizeaza cu spiritul sau” [H E R V É G U I B E R T . p. . Si a iesit o civilizatie bazata pe forta. practic.). Interviul cit. în timp ce spiritualitatea dispare putin câte putin. toata civilizatia noastra se fondeaza pe pacat. Daca este adevarat. dupa un interviu nepublicat. 82. M . cu asumarea unei responsabilitati în legatura cu semenii. civilizatia noastra este grav bolnava. fiul meu. în L e M o n d e . p. Salbaticii au o viata mult mai spirituala. p. 143. Noi suntem salbatici. ea va pieri la 70 Între altele: J. Aceasta îngrijorare. „În timpul procesului de dezvoltare istorica. 113. O m e n i r e a m e r g e p e u n d r u m g r e s i t . 173) s. toate apud A. 71 „Ceea ce re pet în toate filmele mele este faptul ca noi ne aflam în punctul de ruptura dintre ‘ fortele progresului ’ si exigentele spirituale. dintre o dezvoltare stiintifica si tehnologica tot mai coplesitoare si o de-spiritualizare pe masura în lumea contemporana. daca n . interviul cit. în societatea de consum. folosim microscopul ca pe o bâta. fiul meu. T H O M A S J O H N S O N .

Andrei Tarkovski este si el îngrozit de violenta care a depasit astazi. P A U L L O U I S T H I R A R D . orice limite 81 .T. Nadejdea vine si din credinta în nemurire . Eu cred ca exista viata dupa moarte si asta este ceea ce scoate din minti”. p. „Interview avec Andrei Tarkovsky”. 162. . sa fii ca un telefo n deconectat86. 7].e. Andrei Tarkovski considera ca omul trebuie sa fie mereu cu gândul la moartea sa. noi murim toti. într-o lume care se considera civilizata si în progres.T. 153. 80 C E S A R E B I A R E S E. este teama de moarte. [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . T H O M A S J O H N S O N . 36. nu atât razboiul constituie drama prezentului si a viitorului omenirii. interviu exclusiv cu Andrei Tarkovski.).T. în existenta unei alte vieti. 2060 / 30 iunie 1986. Depasirea ei ar schimba radical lumea. 81 „Daca se compara numarul de victime ale Inchizitiei cu cel al victimelor din lagarele de concentrare. 69]. s -ar putea spune ca Inchizitia era o epoca de aur”. 124. Alexander fiului sau: „Nu -ti fie frica. Si. în A. Sigur. apud M I C H E L E S T È V E. „Souviens -toi de Sisyphe”. . „Tarkovski parle.-E . François Ramasse considera ca doua sunt formele principale de expresie a nadejdii la Tarkovski: arta si credinta.C. nr. . dimpotriva. 21 -27 ianuarie 1978.:i . interviul cit. Ea -i împinge adesea pe oameni sa actioneze fara a fi necesar. în acest sens. dar care este pregatita calitativ de viata trecatoare. „Ceea ce numim noi moarte nu este moarte. „Entretien avec Andreï Tarkovsky”. apud A. Ceea ce face lumea sa greseasca. în A. interviul cit. 175. Exista teama de moarte si este o teama înspaimântatoare. 1983. 12]. p. sa înfaptuiasca ce are de înfaptuit cu gândul la iminenta acesteia 87 . p.c. în A. sa traiesti la voia poftelor.T. arata disparitia lor din sufletul eroilor83. poti sa nu tii cont de acest lucru. Andrei Tarkovskï.e. Conform aceluiasi autor. (…) Pâna la urma. „Le t e m p s d u souvenir”.. Moartea nu exista. Tarkovski crede ca „duhul omului este nemuritor si indestructibil” 84. dar si mai acuzat cu lipsa prelungita a posibilitatii de a face filme. asupra naturii etc. n. Dar cum s -ar schimba toate daca noi am înceta sa mai avem teama de moarte”. dosarul de pres a al filmului Nostalghia.M. în France Catholique – Ecclésia (în continuare F. ne îndeamna Sfântul Pavel [Tit 3. Dar. interviul cit. adauga el. 86 85 T H O M A S J O H N S O N . interviu exclusiv în F. dar în acest caz esti obligat sa-L elimini pe Dumnezeu din ecuatia vietii tale.). 5]. Le plus grand cinéaste soviétique rompt le silence”. mai mult chiar. Jean. samedi 25 octobre 1980. din toate timpurile si din toate locurile. p. . p. împreuna sau unii dupa altii…” [P A S K A L C H E L E T . p.rândul ei” 7 9.. p. . p. 84 „Sunt convins ca v iata nu este decât un început. a muri sau a nu muri nu este o problema. în Sacrificiul .e. apud M A R C E L „Andreï Takovsky ou la recherche de l’Absolu”. Stiu ca nu pot s -o dovedesc.ne ca mâine putem sa ne dam sufletul lui Dumnezeu. 83 F R A N Ç O I S R A M A S S E.T.e. ceea ce înseamna ca am ramas fara ocupatie trei sferturi din timp”80 . Tarkovski este convins ca viata aceasta nu reprezinta decât un început 85.Luc Godard prezinta ca lume a infernului (pe pamânt!) multimea nesfârsita de razboaie de toate felurile. 88 87 Îi spune. 82 V I C T O R L O U P A N. 1462. p.. „Cine stie cât timp ne mai ramâne? Trebuie sa traim gândindu . apud A. în A. Este renastere. .c. . Acesta are însamântata ontologic în el încredintarea nemuririi sale. vesnica de aceasta data. nr. dusa aici si acum. în timp ce în Stalker este tratata emergenta lor.:i . parca în linia tuturor marilor Parinti ascetici.c. În filmul Notre musique (2003). lume în care „avem toate sansele sa ne sufocam”82. adesea. unde adesea s-a confruntat cu o saracie lucie. În acelasi timp.c.T. în T é l é r a m a. „L’exil de Tarkovski”. 79 MARTIN. 175. ceea ce în fond constituia ratiunea lui de a fi: „Sase filme în douazeci si patru de ani. dupa el. Nostalghia. .. crede Tarkovski88. O omida devine cocon. Lucru cu atât mai de înteles si mai corect daca ne gândim ca iadul etern a aparut ca urmare a unui „razboi” ceresc. Aceasta indiferenta a resimtit-o acut regizorul în Uniunea Sovietica. La foi est la seule chose q u i p u i s s e s a u v e r l ’ h o m m e . . dar este un instinct care ne face sa întelegem ca suntem n e m u r i t o r i ” [T O N I N O G U E R R A . 73. „Întru nadejde sa devenim mostenitori ai vietii vesnice”. cât faptul ca ne aflam într-o lume a violului sistematic de toate felurile (asupra constiintelor.

Si. rugaciune”93. conform proiectului ontologic al lui Dumnezeu91 . în constiinta lui Andrei Ta rkovski. si multumire. pentru a -l pune pe om si omenirea pe o directie buna. Or. acum 2000 de ani. doreste sa o atinga Andrei Tarkovski cu arta sa. 16. tu Îi esti Tu. 4. nu numai prin implicarea ei. adesea. p. Mai greu i se pare de suportat moartea cuiva drag. sunt.l conduce spre aspiratii demne de conditia lui ontologica. n.o . o imagine dramatica.Lui. asadar. nr.un fel expresia fiintei spirituale în opozitie cu fiinta fizica. ci si prin frumusete si adevar. sa si-o fi pus vreodata. nu. convorbire personala cu Dumnezeu. în fond.). convorbire în cadrul careia Îl asculti pe Dumnezeu si Îi spui lui Dumnezeu. Arta este. slavire venita din recunoasterea lui Dumnezeu (si a suprematiei Lui absolute) si din iubire fata de El. Conditia si menirea artistului. este de a-i purta pe iubitorii de arta întru nadejde. Pentru împrospatarea si întarirea acestui proiect a venit Hristos. prin Taina Spovedaniei împlinita cu maxima sinceritate în Biserica. 5]. mai înseamna si cerere.l poate sustine în aceasta pornire. Dar. interviul cit. Trebuie realizat câta înalta teologie se afla în aceasta judecata! Mai ales daca o extindem si la relatia cu Dumnezeu. dar cu osebire a artistului. Numai o stare nadajduitoare îl poate conduce pe om la ea si. În sensul ca menirea si datoria omului. un Tu. Un semn al nadajduirii îl reprezinta dorinta de a crea a omului. . dincolo de aparentele acoperitoare si. personal.au prea asumat . Iertarea pacatelor se obtine de acum si de aici. p. interviul cit. El îti este Tu. p. Si stiti de ce. p. Ce înseamna rugaciune? În primul rând slavire.C. J E A N-P I E R R E M A U R E L .. ea este chemarea adresata oricarui artist adevarat. . Daca n. Iar cercul trebuie sa se închida: daca nadejdea conduce la dorinta de a crea.ar fi nimic” [P A S K A L C H E L E T . ca o dovada a existentei ei. spre a contribui la sporirea binelui în lume. 39]. si din acest punct de vedere. „Caci scopul meu este acela de a arata viata. p. una din componentele de temei ale spiritualitatii este constituita de prezenta nadejdii si de exprimarea ei: „Tot ceea ce nu are o baza spirituala nu are niciun raport cu arta… Cel care nu este capabil sa raspunda la întrebarea pentru ce traieste sau. de a da o imagine. în ultima instanta de calitatea legaturii artistului cu Dumnezeu. într . care sa. care a penetrat în om si care. 91 „Mi se pare ca obiectivul artei este acela de a pregati spiritul uman spre a percepe binele” [„Rencontre avec le public londonien. 1988 (în continua re D P R). fiecare în parte si omenirea în ansamblul ei. cu ajungerea la o libertate care nu este posibila în aceasta viata. s-ar cere ca si creatia respectiva 89 T O N I N O G U E R R A . [P A S K A L 90 C H E L E T. de a se comporta în asemanare cu Creatorul. cu întregul ei dramatism90 . iar pe de alta la îndreptarea omului din ratacirea curenta pe calea lui „cum ar trebui sa fie lumea”. iar nu ruine care nu vor fi evocate decât în termeni de catastrofe…”94. Pe de o parte artistul este chemat la oglindirea si redarea lumii asa cum este ea în esenta ei. unic în felul tau! Aceasta înalta conditie. chiar si putinul. p. 4.ar fi asta. în F r a n c e C a t h o l i q u e (în continuare F. p.l valideze existential. P A S K A L C H E L E T . interviul cit. Înteleg ca a te gândi ca n . Dar oamenii n .i este teama de moarte. Apoi. legatura mai mult sau mai putin constientizata. În toate situatiile. Da. 56]. nr. În actul de creatie. col. cel putin. ea a ajut at… Omul aspira la culmi. îndeosebi? Pentru ca nu-ti vei mai putea niciodata cere iertare pentru toate pacatele facute fata de el89. 47. 92 „A fost necesara Golgota. Dovada a existentei fiintei spirituale” [V I C T O R L O U P A N. prin împartasirea cu Sfintele Taine în Euharistie. el trebuie sa lase în urma lui lucruri care-i vor obliga pe ceilalti sa descifreze tainele timp de milenii. . mai mult sau mai putin asumata. tragica a sufletului omului modern” interviul cit. . Conditia valabilitatii si viabilitatii oricarei arte este constituita de calitatea spiritualitatii ei intrinseci. valoreaza mult 92. extrem de serioase: „Omul trebuie sa aspire la o maretie spirituala. au receptionat mesajul hristic si. pe care o vede ca pe un soi de eliberare. Propos d’Andrei Tarkovski” în A n d r e i T a r k o v s k i . spiritul sau îl afirma ca fiinta facuta dupa chipul lui Dumnezeu si lucrând în prelungirea lucrarii lui Dumnezeu95. 24 ianuarie 1986. 93 94 95 „Creatia este într . acela nu este capabil sa faca arta… Arta este tentativa omului de a constitui crezul sau si de a exprima nadejdea sa. „L’art est une prière”. înselatoare.a folosit la nimic poate sa doara… Cu toate ca. 3]. Concluzia este tulburatoare. 2039. îndeosebi. îl aflam pe Tarkovski frate cu Dostoievski si atunci când se întreaba asupra masurii în care oamenii. Sub acest aspect. Paris – Marsilia. interviul cit. Dossier Positif Rivages.un anumit sens. pe care o putem caracteriza drept fireasca. masura în care au luat în serios jertfa hristica. .

V. menirea artei este aceea de a exprima nadejdea omului. nr. despiritualizat. I S H I M O V si R. 32] .:i . în F i l m S o v i é t i q u e. la 5 aprilie 1987. p. de politicieni în 96 L A U R E N C E C O S S É. 220]. Nu pot sa . El crede ca drumul spre fericire trece prin suferinta.i întari în nadejde 103 . 7. menirea artistului se aseamana cu cea a calugarului. artei i-a fost încredintata (si nu ne putem gândi decât ca aceasta încredintare vine de la Dumnezeu!) o „sarcina uriasa”: „aceea de a reînvia lumea”105 sau. Andrei Tarkovski tine sa-si asume deplin aceasta conditie 97 . „Les mystères et sacrements d’Andréï Tarkovski”. El a suferi t pentru destinele oamenilor… El însusi a suferit mult. p. aceea a „reconstructiei spirituale a societatii noastre”106. cu alte cuvinte. pe aceasta si. gândurilor si nadejdilor poporului. nr. ci. 144. „Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky”. o conditie a trairii adevarate. orice nu este în chip fundamental spiritual. Noi ne rugam toti în biserica noastra pentru ca sufletul lui sa se odihneasca în pace…” [ L E Y L A A L E X A N D E R . când caderea a devenit foarte grava. apud A. este faptul ca aceasta „poate atinge adâncul sufletului omenesc si sa lase omul lipsit de aparare în fata binelui” 104. Caci.:i . întristare 98. în sens estetic. iulie 1989. copil înca. 104 105 106 . „Portrait of a Filmmaker as a M onk Poet”.T. 98 97 „Ceea ce .T.S. pe cea viitoare. Progress Publishers. Ne aflam într-o etapa în care nu mai este timp. a carui datorie este. creat de oameni. ca sa ceara o slujba de pomenire pentru Andrei Tarkovski (acesta era nascut la 4 aprilie). în legatura cu arta. a p u d A.l face pe om capabil de nadejde. 7 ianuarie 1986. apud A. În ceea ce -l priveste pe Andrei Tarkovski. asumându-si suferinta semenilor 99. 1990. „Ambitia mea este aceea de a face. Propos d’Andrei Tarkovski”. aceea de a-i mângâia pe ceilalti. 100 Când Le yla Alexander se duce la biserica ruseasca „Înaltarea Domnului”. este chemat sa le fie voce harazita acestora. În orice caz. 166.l poate valida la scara eternitatii. Asadar. Într-un fel. pe cât posibil. 14. .. el sufera si aceasta este nobletea sa: el exprima nadejdea si idealul mor al al întregului popor si nu numai reactiile subiective ale artistului fata de lumea care -l înconjoara. pe moment. clopotarul -taran. ca filmele sa -i ajute pe oameni sa fie fericiti. pe Andrei Tarkovski. 14. în fond. p. deoarece starea spirituala curenta a societatii apasa greu asupra artistului” [V. „Toate lucrurile care nu exprima aceasta nadejde. el avea o nevoie interioara. nu are nimic de-a face cu arta. p. „El este foarte complex. 103 102 Asa cum rezulta dintr -o replica a lui Boris. adresata lui Andrei Rubliov. nr. unul dintre preoti i -a spus: „Andrei Tarkovski a fost un mare spirit. 147]. I S H I M O V si R.)” [I A N C H R I S T I E. în About Andrei Tarkovsky .T. 101 99 „Artistul constituie vocea poporului si exprima starea lui spirituala interioara prin mijlocirea limbajului. ceea ce. nouvelle: Entretien avec Andrei Tarkovski”. singura care.T. de a. Sistemul excesiv materialist. Iata ceea ce este mai ales important pentru noi. ca lacrimile de bucurie sunt de cele mai multe ori urmare a unor lacrimi de suferinta. 90].. dar si a constiintei sale pentru aceasta 101 . o opera care propune nadejdea propune viata. inclusiv a cineastului. este tacut. S H E J K O . El este responsabil în fata lui Dumnezeu. I A N C H R I S T I E. 69. 1981. în D P R. 1981.:i . . 118. Chiar daca anumite filme îi fac pe spectatori sa izbucneasc a în lacrimi.:i . Moscova. I R E N A B R E Z N A .” [ M I C H E L C I M E N T . va fi numai o stralucita analiza intelectuala”. „Tarkovsky – a Truly Russian Artist”. 69]. este de a. sa le exprime adecvat idealurile si nadejdile 100 . Artistul nu este numai exponentul propriilor sale sperante. chiar daca ele câteodata pricinuiesc nefericire (. dintr -o emisiune pe canalul F r a n c e-Culture. Conform lui Andrei Tarkovski. Chemarea artistului. apud A.S.l fascineaza. îndeosebi. p. de a se comporta în sensul mântuirii sale. interviul cit. în D P R.mi explic acest fenomen altfel. „L’artiste dans l’ancienne Russie et dans l’U. p. în viziunea lui Andrei Tarkovski102. dupa Andrei Tarkovski. De aici si nobletea artistului. Nadejdea reprezinta. ci. între altele. interviul cit. p. . Ed. „Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky”. S H E J K O . în F r a m e w o r k .R. p. când trebuie actionat cu maxima urgenta în vederea salvarii a ceea ce se mai poate salva. fireasca de a primi si trai durerile si suferintele noastre” [O L E G Y A N K O V S K Y . mortala.mi propun în masura cea mai mare posibila este sa fac filme prin care sa ajut oamenii sa traiasca. în cazul cel mai bun. cum spune în alta parte. lucrurile stau limpede asa: „Si. Asta nazuieste Tarkovski prin filmele sale. L UDA si J E A N S C H N I T Z E R . de aceea.sa sporeasca nadejdea celor care se bucura de ea. 56). care. p. cel mai important. din acest punct de vedere. asta nu implica ca ele sunt rele sau deprimante” („Rencontre avec le public londonien. p. considera Andrei Tarkovski96. chiar daca uneori ele pot aduce. interviul cit. în felul acesta a j u n g e l a transmiterea sentimentelor. în F r a m e w o r k .

între altele. 40]. i-a facut pe toti sclavii lui. S: . De abia acesta poate fi un prim motiv serios care sa îndrituiasca optimismul 1 1 5.special. p. din punct de vedere spiritual. apud A. iar câmpul sau de lupta este spiritul omenesc” [ G Ü N T E R N E T Z E B A N D . si aceasta întru deplina smerenie 1 1 3. de nedreptate. Altfel. Dumnezeu la pus pe om în centrul lumii create de El.. Taina fericirii. S H E J K O . asa cum ne-a fost ea daruita de Dumnezeu107 .Când un om este fericit. Ca atare. El este vocea poporului. sa fie responsabil în legatura cu îndatoririle sale si sa le împlineasca onest. Restul este numai munca si slujire”1 1 1 . 276-283. Astea sunt întrebari pe care ti le pui la sfâr situl vietii. 110 111 112 G Ü N T E R N E T Z E B A N D . 41.. K: . I S H I M O V si R. mult mai grava si mai înrobitoare decât orice tip de sclavie anterioara. de saracie”. 115 116 . „daca Omul traieste fara sa cunoasca ratiunea existentei sale. „În chip esential. Este în primul rând o datorie fata de Dumnezeu. . î n Filmwissenshaftliche Beiträge Hochschule für Film und Fernsehen der DDR Sektion . ci sa continue a fi fidele unui crez si a ramâne fiinte omenesti.Noi nu stim când vine sfârsitul vietii. 114 113 V. S: . Unul dintre numitorii comuni ai principalelor personaje tarkovskiene este si acela ca ele se confrunta cu situatii existentiale limita. I R E N A B R E Z N A . I b i d e m.:i .Cei mai fericiti oameni sunt aceia care nu -si pun niciodata aceste întrebari afurisite. 107 I b i d e m. S H E J K O . dar (atentie!) „nu în sensul ca tu sa te consideri mai important decât oricare altul. când trebuie sa nu renunte la lupta cu sine. personajele principale ale filmelor lui Andrei Tarkovski îsi îndreapta exigentele existentiale si morale în primul rând catre ele însele. dupa consideratia lui: „Un artist colecteaza (strânge) si concentreaza ideile poporului. avem nevoie de taine. „I Love Dovzhenko”. . p. Kris: .Întrebarile arata o dorinta de a cunoaste. . atunci e normal ca lumea sa ajunga la starea în care se afla acum”1 1 0.Poate ca ai dreptate. între Kris si Snaut are loc o mica discutie privind si întrebarea as upra „întelesului vietii”. Spre sfârsitul filmului Solaris. si faptul ca „fiinta omeneasca trebuie sa ramâna o fiinta umana chiar si atunci când se afla în conditii inumane” 1 1 2. 14. „De dragul acestei probleme lucrez”. Rubliov este un luptator. si numai apoi si una fata de oameni. 149. ca sa pastram Adevarul fund amental. Iata transcrierea acestui fragment de dialog încarcat de sensuri: Snaut: . în ciuda neputintelor sale. ca ajung adesea în pragul deznadejdii. p. a mortii. p. Andrei Tarkovski stie ca are de împlinit o datorie morala. interviul cit.. este în fapt. întelegând „întelesul vietii”. interviul cit . A avea un ideal reprezinta tot un semn limpede al unei fiinte nadajduitoare.. n o . practic. De aceea este important ca. I S H I M O V si R. mai ales într-un context pe care îl vad strivitor pentru oameni si pentru ratiunea lor de a trai” 109. omul sa aleaga calea cea buna. în continuare: „Eu încerc sa creez un model care sa poata arata care sunt idealurile mele. Dar. interviul cit. Si. Ivan lupta contra celor care i-au invadat tara. Si asa a înteles sa arda Andrei Tarkovski: ca un Om al muncii si al slujirii! Ceea ce urmareste sa arate cineastul nostru prin intermediul filmelor realizate de el este. 1973. . S H E J K O . T H O M A S J O H N S O N . I S H I M O V si R. si aceasta este cea care-i defineste pozitia estetica si etica. fara sa cunoasca ratiunea pentru care s-a nascut în aceasta lume si de ce îi este dat sa traiasca câteva decenii. cu aparenta de libertate. . interviul cit. Aceste idealuri nobile fac din eroii tarkovskieni niste combatanti vajnici în plan spiritual1 1 6. „întelesul vietii” si alte întrebari cu privire la vesnicie nu -l mai intereseaza. tocmai dimpotriva”1 1 4. interviul cit. ci. în situatii când totul depinde de libera lor alegere. „într-o vreme când viata poporului era lipsita de speranta. 136. Aceasta sclavie moderna. dar încearca sa nu te mai gândesti la asta. p. Andrei Tarkovski îsi pune el însusi aceasta problema în legatura cu „întelesul vietii” si cauta raspuns la ea 108. 109 108 V. create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Caci. 131. K: .. V. nemuritori. când acesta era apasat de un jug strain. 175. ne face. marturiseste el. asa ca ne grabim. p..T. Faptul ca nu stim aceasta zi.A te gândi la asta e ca si cum ai sti dinainte ziua mortii tale. interviul cit. a iubirii. p. 115. de fapt. pp.

cel al Iubirii. Oglinda (cautarea de sine prin oglindire. 159. cautare de oglindire. Asadar. iar acum. cautarea lui Dumnezeu. 121 120 B A R T H É L E M Y A M E N G U A L. mai mult sau mai putin constientizat. O alta marturie a nadejdii la Andrei Tarkovski o reprezinta Cautarea. Si continua: „Toata viata mea m-am simtit ca un peron de gara. citind cuvintele sale sau vazând comentariile sale. p. cautarea unei comunicari reale si profunde cu semenii etc. ajungi în chip firesc. Urmând aceasta linie. cautarea este o constanta a filmelor lui Tarkovski. si anume chiar ceva important. nadejdea maxima este vietuirea vesnica în proximitatea lui Hristos. Rubliov aspira la un ideal pe care -l zugraveste în pictura sa. Solaris (cautarea nemuririi paradiziace). Si mereu am avut sentimentul ca ceea ce se petrece nu este adevarata viata. cu ajutorul lui Dumnezeu. iar în Zona o Camera a împlinirii dorintelor celor mai intime ale fiintei în cautare de sine. înlauntru si în afara ta). 1965. Pe parcursul acestei asteptari. st. prin patimire). Când cauti.T. interviul cit. Prin aceasta se vadeste ca el „a avut un ideal moral înalt”. Ca si autorul lor. se poate spune ca telul. 31. asteptarea a ceva real. Barthélemy Amengual vede întreg filmul Nostalghia ca pe „o cautare. pp. p. o reconstructie facuta pe ruinele acestei lumi. st. cit. Ceva care va influenta pozitiv. dar. Asteptarea unei Întâlniri decisive. poate decisiv. Sacrificiul (cautarea mântuirii lumii pe calea jertfei totale de sine). fratia si unirea” [G Ü N T E R N E T Z E B A N D . sunt într-o continua. „pentru a-i lua acolo pe câtiva oameni foarte nefericiti si a le impune ideea de nadejde”. Regizorul însusi marturiseste în numeroase rânduri despre acest lucru120 . dar se confrunta adesea si cu pierderea nadejdii. implicit. p. p. „si acest ideal este iubirea. este cautarea 117 „The Burning”. p. O L I V I E R C L É M E N T .. la „crearea de capodopere” care vor dainui pentru totdeauna 1 1 7 . 124 . . . „Noi toti asteptam ceva”. în toate aceste filme cautarile sunt multiple si ele se implica oarecum ipostatic una pe alta. Oricum. p. lucru confirmat. A N T O I N E D E B A E C Q U E . personajele sale principale au ceva de aflat.C. „Tarkovski. ca „uneori ai impresia. marea nadejde o reprezenta venirea lui Mesia. 33]. important”. 40].: i . au si ele idealuri. vesnicia si armonia acestuia. 154]. mai mult chiar. încrederea în viitor”. seninatatea sufletului”. omul are anumite nadejdi. ci asteptarea vietii. 169. a p u d Marcel Martin. no 2089. 14 -15. 1970 -1971. în E k r a n . uneori chiar inconstient. cei aflati sub un nou Legamânt. 154-157. 123 F R A N C E F A R A G O . cit. cit. jurnalul unei crize spirituale exasperate de aceasta cautare”121 . pentru noi. L A U R E N C E C O S S É. de altfel. ea fiind element de prim plan în Andrei Rubliov (cautarea frumusetii întru adevar. în E k r a n. . Dar ce cauta omul în ultima instanta. . dar cu conditia sine qua non a întemeierii pe adevar123. Olivier Clément considera nu numai ca putem afirma cautarea ca pe o componenta continua a atitudinii lui Tarkovski fata de viata si. În acelasi sens. viata ta. l’homme du seuil”. . exprimând prin ea „nadejdea. 71. si anume ceva de taina 1 1 9. Cautarea este dublata de o asteptare nadajduitoare. ca sensul cautarii este chiar cautarea însasi”124. spune Otto în Sacrificiul. st. cautare de Întâlnire. 122 Nostalghia are ca origine tematica cautarea „în ceea ce priveste absenta comunicarii spirituale” [C E S A R E B I A R E S E . Asa cum observa Antoine de Baecque. Aceasta este.Andrei Rubliov a luptat prin arta sa. ne spune regizorul. pp. în virtutea caruia a urmarit întreaga viata „sa exprime o armonie atotcuprinzatoare a lumii.:i . . apud A. mântuirea.Fiction on the Screen”. interviul cit. op. echivalentul „unui act de credinta” 1 1 8. interviul cit. ceva de descoperit. în F. Stalkerul creeaza o Zona. De altfel. cu alte cuvinte. 162 -1 6 5 . apud A. p. p. 118 119 Ivan si Andrei sunt „în cautarea unui ideal. „Dialogue with Andrei Tarkovsky about Science. nadajduiesti sa gasesti ceva. cit. unde. sa afli ceva. fata de modalitatea de a crea. Nostalghia (cautarea regasirii radacinilor spirituale). a unei cai morale de a trai” [N A U M A B R A M O V . p. cautarile personajelor lui Tarkovski ne trimit la propria lui cautare si la dorinta lui permanenta de reconstructie (în termenii Parintelui Dumitru Staniloae: „de restaurare”) a unei lumi aflate în grava disolutie. Stalker (cautarea salvarii si pastrarii credintei). 16 ianuarie 1987. .T.l conduce o nadejde bine si întemeiat purtata? În lumea veche. si de Andrei Tarkovski122. nelinistita si ampla cautare: cautare de sine. Sigur. 47.

În general. p. acceptiile si continut ul acestui termen la cei doi se intersecteaza bine si îmbucurator. 20 . O alta problema de care regizorul este preocupat este cea a raportului dintre mântuirea omului aflat în lume si cea a aceluia care pleaca în singuratate. interviul cit. oamenii se gândesc sa -i mântuiasca pe altii. între creatie (în general) si mântuire este. 85]. apud A. Trebuie salvata toata lumea. 36. p. nr. de la cel al constiintei pâna la cel al naturii.spiritualitatii125. Londra. interviul cit. într-o anumita masura si Andrei Rubliov). într -o violenta. p. Olivier Clément vede atitudinea si comportarea lui Andrei Tarkovski ca fiind întrucâtva asemanatoare cu cea a lui Frantz Kafka. daca ne gândim la Apostolul Pavel. eu doresc sa fiu demn de ea în orice moment”126. ceea ce nadajduiesti sa ajute se transforma în tr-o impunere.. atâta timp cât nu te afli tu însuti bine asezat pe aceasta cale a împlinirii de sine. 131 . . devii un fariseu. Individualismul lumii contemporane face sa te gândesti. care numai dupa ce se asezase bine în conditia crestina a putut sa spuna aceste cutremuratoare cuvinte: „caci as fi dorit ca eu însumi sa fiu anatema de la Hristos de dragul fratilor mei cei de un neam cu mine dupa trup” [Rm 9. interviul cit.”128. cu alte cuvinte care este raportul în cazul unui sfânt între mântuirea personala si cea a comunitatii din care face parte si fata de care este raspunzator într-o masura destul de mare 130 . Pentru Tarkovski. Cred ca. lumea întreaga” [ F R A N Ç O I S R A M A S S E. Este mai mult decât o simpla salvare. Vroia sa înteleaga care este contributia pustnicului la mântuirea comunitatii ecleziale. a unei perspective existentiale care sa uneasca o societate umana 131 . în ceea ce ne priveste. un om care încearca sa impuna altora exigente morale pe care el le încalca flagrant 129. p. 145. mai ales acum. Afirmatia din ultima fraza o regasim si într -un alt interviu [ G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . . reprezentata. pe temeiul ei sa încerci cautarea mântuirii. Mântuire vrea sa spuna. n. 130 P A S K A L C H E L E T . 128 127 A N G U S M A C K I N N O N . uneori chiar a întregii lumi (Stalkerul.:i . 69]. p. aceasta fiind. renuntând la fericirea personala spre a salva întreaga lume. pâna la urma. Dar pentru ca sa -i mântuiesti pe altii trebuie mai întâi sa te m ântuiesti pe tine însuti. „Întru nadejde ne-am mântuit” [Rm 8. printr-o buna traversare a vietii. De abia dupa ce ai rezolvat cât de cât propriile probleme de mântuire. o strânsa legatura. ajungerea. 160. în acest sens dovedindu-si înrudirea lor de structura cu unele dintre principalele personaje dostoievskiene. sa instruim. pentru ca. „Red Tape”. în lumea contemporana. pentru ca este salvarea definitiva. personajele principale ale lui Tarkovski tind spre a încerca salvarea celor de lânga ei. si asta si din lipsa unor idealuri comunitare. în timp ce. cit. ar fi de vazut cum si Parintele Dumitru Staniloae.T. Dar. . 15 august 1984. 3]. si salvare . pp.22.. trecem cu vederea cele mai grave pacate” [ H E R V É G U I B E R T . cum de altfel se si spune în unele limbi. atunci n -ar mai fi nicio nevoie sa -i m â n t u i esti pe altii. art. p. . vroiam sa -mi salvez familia. în principal. în continuare. Otto-Postasul si Alexander. cit. Dupa cum se stie. 4. în T i m e O u t . interviul cit. care ia asupra lui „povara vinei si a întregii blamari pentru aceasta. st. care spunea ca si „chiar daca mântuirea nu vine. În sensul celor de mai sus. fiind nevoit sa gaseasca un echivalent pentru cuvântul mistica. 40]. Dominico: „Am fost egoist. p. la liman. Altfel. tot mai mult la o mântuire la care se ajunge individual. a unor nadejdi comune. impun necesitatea imperioasa a intensificarii unui proces reparator prin creatie: „De aceea problema creatiei si problema mântuirii sunt astazi mai mult decât actuale. Trebuie sa-ti 125 Andrei Tarkovski vorbeste foarte adesea despre spiritualitate. Distrugerile pe care le-a facut societatea în timpurile moderne pe toate planurile. . Domenico si Gorceakov. Este necesar sa ai o putere spirituala. 31. Daca fiecare om este capabil sa se mântuiasca pe sine. Tarkovski a fost preocupat mult de raportul dintre mântuirea individuala si cea colectiva. 126 A p u d O L I V I E R C L É M E N T . crede Tarkovski. de credinta. Dar regizorul considera ca nu poti fi de ajutor altuia întru mântuire. Realizarea salvarii de sine ar dispensa pe ceilalti de grija mântuirii tale. Ne place sa dam sfaturi. V I C T O R L O U P A N . 24]. poti sa începi sa te gândesti la mântuirea aproapelui. Fara aceasta. 129 Andrei Tarkovski: „Iarasi. pe undeva. mântuirea individuala sau cea a familiei nu trebuie sa îndeparteze în chip egoist telul pentru care Hristos S-a întrupat si S-a jertfit: mântuirea întregii lumi! 127 În acest sens îsi îndreapta faptuirea eroul principal din Sacrificiul. unul din proiectele pe care le avea în vedere în ultima parte a vietii era si acela al unui film despre Sfântul Antonie cel Mare.. chiar asa ne învata si Scriptura. 9. l-a folosit pe spiritualitate. Si.

de pilda. Si atunci trebuie abordata ideea con-crearii cu Creatorul. cea a unei îndepartari de viata pentru salvarea propriului suflet. Kris din Solaris. pentru confortul meu. st. Domenico si Andrei Gorceakov din Nostalghia. Cu toate acestea. Dar nu numai Andrei Rubliov. apud A. 87.) din Oglinda. Fara îndoiala. În anumite situatii. . devine clar ca exista o alta cale. 1981). C E S A R E B I A R E S E. Ed.T. F R A N C E F A R A G O . cea a pustniciei. arta fiind numai o cale de mântuire între altele. interviul cit . pp. cit. Andrei Tarkovski vorbeste tocmai despre „purificarea prin suferinta”. despre „aflarea bucuriei în patimire” 136. Oricum. 124. cea a suferintei este cea mai sigura. cât si. Cel mai adesea. Chiar daca arta nu este cel mai adesea un act sfânt. al carei mijloc principal este fapta buna. Tarkovski vede doua posibilitati de mântuire: una în mijlocul lumii. „poate ca ’nostalghia’ se poate identifica cu pierderea credintei. în cautarea spiritualitatii” [I b i d e m]. L’Équerre. Rezolvarea problemei mântuirii prin actul de creatie artistica poate crea dispute si contestari în rândul oamenilor atasati Bisericii. 1. o idee care -l poseda pâna la punctul patimirii” [„The Burning”. întreaga arta este de esenta dramatica. regizorul vede o posibilitate de mântuire si prin creatia artistica. 139 138 H E R V É G U I B E R T . Si tot el se mai refera la „durerea mântuitoare a nostalgiei”. felul în care enunta Andrei Tarkovski aceasta problema si în care reflecteaza asupra ei merita toata atentia: „Dar. Dar nu exagereaza în aceasta directie. cu Dumnezeu Care ne-a creat dupa chipul Sau si Care ne-a dat totodata posibilitatea de a crea o lume” 134.Loup Passek (Paris. asa cum apare ea în filmul cu acelasi nume. prin însasi ratiunea ei de a fi: aceea de a exprima ziditor binele si frumosul. p. st. arta si spiritualitatea) sunt doua lucruri diferite. sous la direction de Jean . Coll. . Stalkerul si sotia sa din Calauza. spiritual. a p u d F R A N Ç O I S R A M A S S E. caci variate si neasteptate sunt caile de mântuire oferite de Dumnezeu omului135. în chip evident. chiar si atunci când subiectele abordate sunt dramatice sau tragice.:i . . 154 -157. 137 Le Cinéma russe et soviétique .T. facând arta si fiind creator. n. a nadejdii” 137 . 14-15]. aceea pe care o putem observa în viata calugarilor si a sfintilor. chiar A. De aici si nadejdea pe care o inspira. Fata slaba la minte din Andrei Rubliov este mântuita si ea. 134 135 136 „Lucrul princi pal pe care am vrut sa -l exprim în filmul meu este arderea unei persoane în numele unei idei mistuitoare. Si ceea ce este cu adevarat miscator este faptul ca nu este numai propria suferinta. între care include si arta adevarata. 279. p. deoarece aceasta intra în categoria înfaptuirilor (a faptelor ce întrupeaza credinta). Centre Georges Pompidou. sa-ti vezi timpul” 132.. În orice caz. eu. sa fii cu totul strain spiritualitatii. o cale de suferinta care sa conduca la mântuire. pe care ar dori sa o simta si spectatorul sau (apropo de Solaris) 138. 1965.. atât pe plan fizic. mama si fiul (în fond. „Cinéma/pluriel”. mai ales. ci îndeosebi o suferinta venind din compatimirea cu suferinta altora. interviul cit. Poti sa fii o fiinta spirituala fara sa faci apel la arta si traind o v i a t a complet normala.. ceea ce conteaza în final este duhul unei faptuiri133. dupa cum a probat-o si Hristos prin Patimile Sale. Altfel spus. 133 „Acestea (n. Si nu în ultimul rând Sfânta Scriptura! Suferinta! Posibilitatile de aflare a mântuirii sunt nenumarate. ea are totdeauna o doza mai mare sau mai mica de sacralitate în constitutia ei. si ea. 50. cit. În Andrei Rubliov. poti sa fii. spune Tarkovski. p. în Ekran. iar alta care se produce în conditiile fugii din lume si de lume. dar pe o cale diferita de cea a iconarului.n. p.întelegi timpul. de exemplu. Si asta în vederea supravietuirii. daca ne gândim la ideea de mântuire. cineastul nostru „exprima nostalgia spiritualitatii” 139. Asadar. La o analiza mai atenta. din filmul sau Nostalghia. p. 132 I b i d e m. Alexander din Sacrificiul. În fond. . Nostalghia. ci majoritatea personajelor principale ale lui Tarkovski trec prin focul purificator al suferintei: Ivan din Copilaria lui Ivan. Unii încearca sa iasa considerând creatia ca pe un act sfânt. mie asta îmi convine. poate fi. dupa cum se vede destul de limpede. exista între creatie si mântuirea de sine un conflict pe care nimeni nu a reusit sa-l rezolve pâna acum. I b i d e m. Sau.

20 00. „sa pui un început bun”. 67. de la tâlharul cel de. numai bucuria întemeiata pe nadejde este de luat în seama. art. ca problemele grave ale lumii contemporane nu se pot rezolva printr-o „atitudine vesela”. uneori. Parca ar urma îndemnul de pe filacterul din icoanele cu Sfântul Efrem Sirul: „Îndrazneala amestecata cu râsul surpa cu înlesnire sufletele”146! Pentru regizorul nostru. poate în mai mare masura. cea a sufletului. dar care pregateste finalul. Ei au mai fin simtul directiilor izbavitoare. sau cei foarte vârstnici” 147 . Care este directia în care ne conduc ele. p. p. . cit. sau copiii. sunt lipsiti de calitati”. el scrie ca pasiunea este o divergenta între lumea exterioara si cea interioara.a dreapta lui Hristos care a ajuns primul în rai. 160. cu semenii. p. Voi semnala succint preambulurile. aparent paradoxala. poate fi o marturie despre nadejdea pe care o poarta în sine arta sa: „În paranteza fie spus. Din pacate. însa. pâna la cele raspândite prin Vietile Sfintilor sau. cel mai adesea. 142 143 144 145 146 147 H E R V É G U I B E R T . Sentimentalismul nu are nimic de-a face cu spiritualitatea”141 . Erminia picturii bizantine . În acelasi sens merge si opinia lui France Farago: „Aici ne este aratata si amintita Calea. . mai ales atunci când trece în sentimentalism.i încurca pe superficiali 144.. Sophia. pentru ca ochiul lor este mai curat si intuitia lor înca genuina. p. Cineva observa ca la Tarkovski personajele nu râd aproape niciodata. nu pot suporta sa fiu în preajma lor”145. interviul cit. pentru ca tot el sa tina sa corecteze aceasta imagine: „Eu nu sunt lipsit de optimism ”143. Recunoaste ca „oamenii veseli îmi provoaca o anumita iritare.. 113. 141 H E R V É G U I B E R T . „Against Interpretation: An Interview with Andrei Tarkovsky”. sa -si aminteasca de El” [ st. Ed. p. voi lua în considerare si ma voi referi la acea parte finala fara cuvinte. considera el. interviul cit. deoarece copiii refuza cam orice nu poarta în sine o orientare întru nadejde. p. „voiosia este o neîntelegere a situatiei în care te afli. cit. el este interesat de „personaje care sunt îngrijorate în legatura cu starea lumii”. H E R V É G U I B E R T . în Paterice. 85. si acelea atemporale. copiii înteleg foarte bine filmele mele” 148. Ar mai fi de adaugat ca si aceasta constatare a lui Andrei. Sfârsiturile au un soi de preambul. art. p. Este si acesta un semn evident al componentei nadajduitoare a artei sale. p. 1981. Mi se pare ca Hesse. sfârsitul. spune el undeva. De aceea. Pentru a putea sa ne referim mai apropiat la componenta nadajduitoare a filmelor sale. este „vrajmas al spiritualitatii” : „Herman Hesse afirma un lucru corect în legatura cu pasiunea. p. apud A. cu sine. De aceea. Este stiut cât de important este în gândirea crestina începutul. considera emotiile ca pe o confruntare a omului cu realitatea materiala. . 84. Tarkovski considera ca emotia. T O N Y M I T C H E L L . 84. care probabil ca. (…) Oamenii voiosi. sa privim putin sfârsiturile filmelor lui Andrei Tarkovski. 14. Aceasta afirmatie poate fi luata în seama daca privim emotia ca autenticitate si limpezime a trairii. I b i d e m. op. De aici si complexitatea dramatica a filmelor sale. Acelasi lucru se poate spune ca se petrece si cu eroii emblematici ai lui Dostoievski. cu Dumnezeu). nr. pentru a se umaniza. omul trebuie s a se apropie de Dumnezeu. Considera. Exemplele sunt nenumarate. care face înca parte din film. însa. Tot asa în I A N C H R I S T I E. Ca disponibilitate spre o comunicare de profundis la toate nivelurile (cu natura. cale a nadejdii: nu depinde decât de om ca sa amenajeze o lume umana. Dar. 49]. dar si.Antoine de Baecque considera ca la Tarkovski „fiintele n-au decât o salvare: emotia”140 . nemaitinând strict de naratiune. în F r a m e w o r k.T. 140 A NTOINE DE B A E C Q U E . 75. 148 A p u d F R A N Ç O I S R A M A S S E. cu osebire. în general. dar care lasa loc deplin Cuvântului si mesajului Sau de Buna Vestire.:i . asadar la nota finala cu care îsi încheie operele. Pe de alta parte. considera ca „numai sufletele cu adevarat perfecte ar trebui sa aiba dreptul de a fi bucuroase. . 84. . cit . 49. I b i d e m. În Jocul cu margele de sticla. D I O N I S I E D E F U R N A . Bucuresti. „Am reputatia ca as fi un pesimist ”142. p. la cei mai multi. pe drept cuvânt. interviul cit. Acesta este foarte adesea fara cuvinte sau. cit. cu putine cuvinte.

„Numara” lânga un copac uscat. devine rosiatec si da într-un detaliu de icoana ocru-auriu. finalul vorbeste despre o iesire din realitatea imediata. dar valurile. [Finalul:] Imaginea trece spre focul de alaturi. Nu stim deocamdata ce reprezinta. alaturi de Serioja. renuntând sa ramâna la o scoala militara în spatele frontului. [Icoana Sfântul Grigore de la biserica Uspenski din Vladimir:] Detalii aproape abstracte ale 149 În s cenariu se spune ca ar fi fluviu. Parca sub adiere de vânt – sau a Duhului? – jarul se lumineaza. care plânge acum ca un copil. limpede. fericiti. la care pare ca se îndreapta ca s-o „bata” pe fetita. visul nu este nici vis din somn si nici vis – visare cu ochii deschisi. Exils. Andrei Rubliov vine sa. expusa batjocurii tatarilor. batrân si singuratec. lucru cu atât mai izbitor dupa întunecimea care a dominat filmul în cea mai mare parte a lui. Sa le aduca oamenilor bucurie. a reusit constructia clopotului. Dar. la sfârsit de tot [ A N D R E Ï T A R K O V S K I .l luase dupa ce comisese ucidere de om în biserica. Andrei Rubliov renunta. Capul lui Ivan rostogolindu-se ghilotinat. nota Andrei Tarkovski în scenariu. la începutul filmului. torturat si executat. sa le fie si sarbatori în viata. plaja si întreaga atmosfera dau sentimentul de la mare! 150 „Cautarea propriei copilarii se opreste” . Ed. în devalmasie. Acelasi tip de plecare spre un orizont de dincolo de orizont ca la sfârsitul din Compresorul si vioara. Ivan „ramâne” la numaratoare si „se pune”. Rezulta ca. KONET FILMA. mai înalt. În final se adauga si alti porumbei. Amândoi râd zglobiu. parca. Tatal sau nu. Se întrezareste Raiul! Desi oarecum conventional. ca de altfel si în filmele ulterioare ale lui Andrei Tarkovski. O aura! Camera exploreaza foarte detaliat o icoana. Paris. Doi porumbei albi zburatacesc si se asaza în curtea imensa pe care compresorul o traverseaza acum urcând. Numaratoare de joc. cu sughituri.). Acum are o cicatrice pe obraz. îl dusese cu el în mormânt. la biserica Sfintei Treimi. aproape stins. ci de un alt tip de realitate. îsi imagineaza drumul pe care ar fi trebuit sa-l parcurga pâna la locul ratatei întâlniri (coborâtul scarii. Sasa. 151]. Totul este foarte însorit. [Finalul:] O ruptura fata de cadrele precedente. de copilarie. p. bombardat. Spre Rai! Andrei Rubliov (1966) [Preambulul finalului:] Boris. Copii pe plaja. eliberat de teama de a nu fi reusit. pâna se ascund ceilalti copii. Tot mai repede. Fuge dupa fetita. Dar brusc apare copacul. traversarea curtii etc. aratând ca între timp a trecut prin multe ale razboiului. Apare mama lui Ivan zâmbind luminos. Fug în mare. devastat. în sfârsit. cu frustrarile ei la nivel personal. pe care si. chiar tânarul care-l întâlnise pe front. sub ochiul stâng. în care întâlnirea se petrece pe un drum catre eternitate. Filmul se coloreaza. Îi propune lui Boris sa plece împreuna. KONET FILMA. spre un cer care nu se vede. El o depaseste. abia fumegând. Ne aflam la malul marii149. . lecuita si lamurita. Porumbeii în albul lor contrasteaza cu o imensa dâra neagra (pata de ulei?) care pateaza asfaltul proaspat. ci patrundere într-o alta lume. resemnat si trist dupa ce realizeaza ca totul este ireversibil pierdut. 2001. fugise la partizani. În cazul acesta. Ivan porneste cu cautatul pe plaja. în loc de mersul la cinematograf. Copacul întuneca ecranul150 . care fusese împiedicat de mama sa sa ajunga la mult râvnita întâlnire cu Serghei (conducatorul compresorului).Compresorul si vioara (1960) [Finalul:] Sfârsitul este mai degraba vis sau mai precis trecere înspre vis. Baietelul. Insista pe el. Apare o fetita sugubeata. Este jocul de-a v-ati ascunselea. ca un glas de întâmpinare a lui Dumnezeu. La un moment dat este gasit dosarul lui Ivan de catre unul dintre ostasi. Întreaga reusita îi apartine lui si lui Dumnezeu. spre una ideala. O muzica diafana. Câtiva ostasi cauta sa recupereze câte ceva dintre sutele de dosare ale celor condamnati si executati de nazisti. un fel de trecere în vis. aparând o fata cu mintile ratacite. Mama pleaca mai departe cu galeata plina. Acesta a sunat impresionant. este o aparitie stranie în mijlocul plajei! Pare înrudit oarecum cu copacul de la sfârsitul Sacrificiului(!?). poluata social si ideologic. baiatul ajunge la compresor si se suie pe el. Din off se aude interogatoriul atroce luat lui Ivan. Copilaria lui Ivan (1962) [Preambulul finalului:] O închisoare din Berlinul cucerit.l îmbratiseze si sa-l încurajeze pe Boris. nu virtuala. O e u v r e s c i n é m a t o g r a p h i q u e s c o m p l è t es I. tânarul clopotar. chemator.i spusese secretul fauririi de clopote. Ivan bea apa din galeata dusa de ea. amestecate în mormane uriase. ca fusese apoi prins. Copacul. Sunt aratate cu insistenta o camera de tortura si un loc de executie din închisoare. la joaca. o lume izbavita si transfigurata. Pare sa plece în nesfârsitul apei. celalalt sa picteze icoane. la votul tacerii. unde unul sa faca clopote.

portocalie. Dumnezeu Tatal. la cer! Ne este atrasa atentia asupra raportului dintre o lume deja izbavita. mergând peste hainele puse sub pasii Sai. Îngerii slavind. în chi p bizantin. Bubuit de tunet vestind furtuna. negruri. KONET FILMA. Detaliu de vesmânt purpuriu. Krem. magarul si boul. Un Înger al Sfintei Treimi. Infinita mila si durere compatimitoare pe chipul lui Hristos. Duhul Sfânt S-a aratat în chip de porumbel la Botezul lui Hristos [ Mt 3. Într -adevar. Fond galben-auriu. cum spunea Ioan Alexandru) 153. Manastirea Sfântul Sava Starojevski. Apoi vin. cu privirea Sa enigmatica. [Icoana Nasterea lui Hristos. 10 // L c 3. vine sa încheie aceasta parada de icoane. biserica Bunavestire. purpuriu s i aur. Kremlin. Perdea de ploaie în rafale. Kremlin. Treimea. cel din mijloc. aururi. (Muzica înceteaza. 16 // M c 1. O infinita tandrete! [Icoana Bunavestire. Ed. Camera urca spre Potir. Moscova:] Maria. în timp ce rasuna tunetul în nori. apoi camera se ridica pentru a ne descoperi chipul. Frumusetea desavârsita! (Bubuit de tunet. Camera coboara focalizând. Moscova:] Cei trei magi calare spre pestera din Betleem. neabatut. purificatoare vine.l. [Icoana Botezul. O ploaie torentiala. semn al slavei si al luminii într -o traditie venind din Bizant. Hr istos pe Muntele Maslinilor: mai întâi picioarele Domnului. sora lui Lazar si a Martei. Aurul slavei dumnezeiesti lasa în sfârsit loc câtorva imagini în alb negru care vin sa încheie filmul: imagini cadre. [Icoana Hristos în slava. Moscova:] Întâi cadru mai larg. Fiinta va face ca neantul sa dea înapoi. Detaliu de vesmânt albastru intens. Mai mult un ison…) [Icoana Sfântul Grigore de la biserica Uspenski din Vladimir:] Din nou acele detalii aproape abstracte de vesmânt arhieresc. într -o d e z o r dine cronologica totala. Fecioara. nasterea: ieslea. Dar porumbelul Duh este acolo. Un magarus care aduce mai degraba cu un calut. Potirul si dreptunghiul de pe frontispiciul mesei. Si acum predicarea lui Ioan Botezatorul. Neaparat de citit la P A U L E V D O K I M O V . Kremlin. Cuvântul se întrupea za. Moscova:] Trei sfinte mironosite în fata giulgiului aflat în mormântul gol. [Icoana Sfântul Pavel. cu Cartea deschisa în mâna stânga. Icoana pare ranita de o arsura (ca atare si Chipul). Purpuri. Revenire la Potir. Ecranul prinde nuante si. Kremlin. cu ieslea si Maica. Antoine de Baecque simte ca sfârsitul acestui film ne poarta în starea de Remarcabila corectitudinea biblica a compunerii unor elemente din doua icoane diferite. Manastirea Sfânta Treime. Moscova:] Mâna arhanghelului Gabriel binecuvântând.) Ploaia se vede! Se simte! Pe imaginea precedenta se suprapune cea a unor cai pascând sub ploaie pe un soi de ostrov în mijlocul unui fluviu. [Icoana Bunavestire. 1996. Vladimir:] Picioarele lui Iisus pe o lespede-carte. borne care închid paranteza dramei etice si spirituale a umanitatii. [Icoana Sfinte Mironosite la mormânt. Ortodoxia. [Icoana Sfânta Treime. Bucuresti. Manastirea Sfânta Treime. parca 153 152 151 . biserica Bunavestire. Moscova:] Detaliu de vesmânt albastru intens. Manastirea Sfânta Treime. p p . (Între timp a început o muzica bisericeasca. Detaliu de arhitectura. Departarea camerei si cuprinderea întregii icoane. biserica Bunavestire.) [Icoana Schimbarea la Fata. Iata descrierea poetica a acestui sfârsit la France Farago: „Din nou cuvântul se face trup. Moscova:] Ioan Botezatorul botezându-L pe Iisus în Iordan151 . Trecere spre Îngerul din stânga. Zvenigorod:] Parte a icoanei unde culoarea s-a cojit de tot. Camera urca spre chipul lui Hristos. biserica Uspenski. cu dreptunghiul desenat pe ea. Zvenigorod:] Chipul coplesitor al lui Hristos. dintre care unul e mânz. Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Pom singuratec. biserica Bunavestire. Trei îngeri senini. ancorarea în conditia Sa pamânteasca. Manastirea Sfânta Treime. Dumnezeu va fi slavit. Apare întreaga Sfânta Treime de la Mamvri. 22].) Camera se departeaza cuprinzând întreaga icoana. Si. cu dreapta binecuvântând. Detaliu cu picioarele Îngerilor laterali. semnificând. Un pom. Iata crucea. Moscova:] Detaliu de arhitectura. Baia Pruncului. Focalizare pe Potir. în timp ce se ridica slavitoar e cântarile liturgice. Iisus. Detaliu de lemn de icoana care si-a pierdut complet stratul de culoare. Împrejur. 2 5 3-258. Camera coboara pe mâna lui dreapta. Miei. Detaliu de aripa galben-aurie. Manastirea Sfântul Sava Starojevski. Oile ciobanilor. Moscova:] Sfântul Duh în chip de porumbel. Ploaie torentiala. Raiul si o picatura de rai picurata pe pamânt. Focalizare pe partea centrala. Detalii cu culori primare: rosu. dau din cozi si din picioare. Manastirea Sfânta Treime. pe expresia ochilor si a gurii. de o parte si de alta a mesei asternute de Avraam si de Sarra. Detaliu de vesmânt purpuriu. alburi. fragmente ale un ei iconografii somptuoase. îmbratiseaza picioarele Mântuitorului.lin. Apoi îngerii cerului. biserica Bunavestire. Lumea se coloreaza. în albastru. Capetele Îngerilor. chemarea la pocainta. [Icoana Învierea lui Lazar. din nou. Pasc linistit. ca rasturnati. botezul lui Hristos. (Muzica se intensifica. o prelunga litanie bizantina. Moscova:] Munti. Detaliu cu Petru. galben si albastru. Chip de Înger. Iata -L pe Hristos pe magarul Sau în ziua de Florii. cea din icoane. [Icoana Intrarea în Ierusalim. din nou. probabil cel din stânga. care binecuvinteaza. Patru cai. mai îndelung explorate.vesmântului arhiereului. (Sunet de ploaie repede. si cea de aici („viata deocamdata”. prin fata ochilor nostri defileaza carbuni de culoare rosie. [Icoana Nasterea lui Hristos. premergator. Hristos si lumea! Se pare ca Andrei Tarkovski va fi citit interpretarea lui Pavel Evdokimov din Ortodoxia sa152. Copiii asternându-si vesmintele în calea Mântuitorului. Miscarea camerei spre stânga.) [Icoana Mântuitorul. ucenicii m otaie. Cei trei Apostoli orbiti si pravaliti de lumina taborica. Urcarea camerei spre chipurile Îngerilor. apoi focalizare pe chipul ei. asezati la masa lui Avraam. urcându. Detaliu de arhitectura.

îl îmbratiseaza 156. Kris în prim plan. Chipurile si lucrarea lor razbat irezistibil la privitor. se face tot mai mica. neclintite. Prelung. tarâna aceasta primordiala. Apoi are o discutie cu Snaut. Priveste pe fereastra înauntru. pe care le asaza în devalmasie pe masa. Imaginile cu icoane au fost astfel compuse. imediata. aici este graalul. casa parinteasca. Se întoarce spre camera. pp. Trecem printre nori. iazul copilariei. De vânatoare sau. p. „acelasi. [Doua scurte secvente de trecere:] Pe pervazul hubloului statiei. una cea de aici. al casei parintesti. Priveste. mai degraba. este singurul mediu care poate genera si prezerva un anume tip de viata.. dominata de Potir si de Chipul Mântuitorului. Kris este vazut din interiorul casei. în icoana finala prezentata în film este zugravit Iisus Hristos. Cosmosul invadeaza fiinta. Cluj -Napoca. Hristos Cel etern. Întoarce capul. plina cu pamânt. Aceeasi nedumerire: de vânator sau de postas din vechime? Ploua la interior! Camasa intens albastra a tatalui si vesta i se uda. Lasa în spate focul care continua sa fumege. cit. este cercetarea acestei fuziuni. Un chip îngândurat. cu capacul sprijinit lateral. Coboara pe mal. Pe pervazul ferestrei o cutie de seringi. Câinele copilariei. în vol. lovind crupele cailor nevinovatiei. ca o unica si vasta Icoana. 1989. ca un personaj în cautarea graalului sau . iar nu Dumnezeu Tatal. între altele despre „întelesul vietii” si despre întoarcerea lui pe Pamânt. pamântul rusesc. 154 A N T O I N E D E B A E C Q U E . Tatal parca simte brusc ceva. oarecum în departare. Cautarea.i confera o evidenta stranietate. Îsi vede tatal care trebaluieste la trierea unor carti. în prag. o planta care creste oarecum timid.n veci” – Evr 13. De un verde crud. îndreptându-se spre malul unui iaz. Un iaz cu ape imobile. fiul îngenuncheaza în bratele tatalui sau . Si nu ne putem opri sa ne întrebam: Oare ce a risipit Kris. Stranie. dar generând spiritualitate. Explorarea detaliata face mai bine simtita materialitatea graitoare. la care se revine în mai multe rânduri: Hristos istoric. . Aici este fuziunea. trimitând putin la cel din finalul lui Andrei Rubliov. 155 Trebuie sa fim atenti si la numele fol osite de Tarkovski. într-un fel. cercetare febrila a sinelui. emotionanta.. adica firesc. Nu stim de la început. Kris îngenuncheaza în fata lui si. p. de la cosmos la omul macrocosmos itinerariul devine cautare. ca doi oameni care vin din doua lumi diferite. probabil privirea intensa a lui Kris. Si o tasca. cit. ca pamântean plecat pe statie ca sa comunice cu Oceanul de pe Solaris? Camera se departeaza. alta cea deja mântuita. pierdut si apoi regasit în mijlocul imensitatii” [A N T O I N E D E B A E C Q U E . din nou. în cer. 101. adorând acest pamânt care pluteste pe oceanul de pe Solaris.” [F R A N C E F A R A G O . în trecere lina. cu cei doi cu tot. De aici este filmata toata zona pentru a spala pacatele lumii. O bucurie netarmurita! Ploua tare la interior! Kris are o mina foarte grava. recunoscându. st.. într-o cutie de metal. Prim plan. 76] De remarcat ca Alexandru Paleologu vedea cautarea Graalului ca tema generica a filmului Stalker [„Calauza sau cautarea graalului”. pot fi obser vate câteva inadvertente: Schimbarea la Fata nu se petrece pe Muntele Maslinilor. la Tarkovski. ieri si azi si. Paris. aparut initial în revista C i n e m a ].contemplare: „Valoarea tarkovskiana suprema: contemplarea. postal. a lemnului. printr-o fereastra. Casa. o frumoasa vaza cu flori. Kris pare ceva mai usurat. Fumul pronuntat al unui foc ce sta sa se stinga. Pe perete atârna un corn. Nici Kris pentru eroul din acest film. fiinta devoreaza cosmosul.. Frunze uscate. dar banuim. se casatoreste cu sufletul. transfigurata a culorilor. Apa neclintita. Iata si o interpretare interesanta. 156 . devii crestin. el rataceste de asemenea de -a lungul constiintei sale. 39-53. 46] Desigur. A n d r e i Tarkovski. op. ceea ce. dar care mi se pare discutabila: „Kelvin. Camera cerceteaza cu lentoare iazul si malurile lui. Pamântul. Filmul se sfârseste cu încetineala în ritmul contemplarii icoanelor.l. Ed. Kris se îndreapta spre casa. Ta rkovski citeaza biblic: contempla pentru o ultima oara iesirea blânda la suprafata a sfinteniei” 154. dar încapatânat. înfricosatoare si fascinanta. fluturate de curentul de apa. 8. Îl vede pe Kris si chipul i se lumineaza. înduhovnicita. primavaratic. Ed. Se întoarce spre fereastra. 2003. dintre acelea în care se tin instrumentele medicale. Tatal îi iese în întâmpinare. fara întrerupere. Cahiers du Cinéma. M o s t e n i r e a crestina a Europei . încât totul ne apare. dincolo de nori. De la microcosmos la cosmos drumul urmeaza conventiile stiintifico-fantastice. Kris se apropie. a acestui mom ent în care spatiul natural. Hristos euharistic. asa. Solaris (1972) [Preambulul finalului:] Kris 155 îsi revede mama (pe statie!) si are o convorbire semnificativa cu ea. într-o apa de un albastru si el intens. Se departeaza. fizica. Eikon. scrutând ca sa desluseasca. Ultima imagine a filmului rezuma acest proiect. Un câine alearga bucuros spre el. nici Marie pentru „vrajitoarea” din Sacrificiul nu sunt alese întâmplator. p.. parcurge un spatiu bogat în semne si afecte. privit din spate. Si sa nu vrei. câteva carti. Se îndreapta spre usa. Întoarcerea Fiului risipitor! Scena seamana izbitor cu cele desenate sau zugravite de Rembrandt pe aceasta tema. în acelasi timp. [Finalul:] Locul se schimba. Graalul este aceasta fuziune. Apoi alge intens verzi unduind maiestuos.

Baiatul striga ca pentru a stârni ecoul. Pare ca o revenire la începutul Creatiei.. nevasta sau un copil moare si te simti pustiit câteva zile. Camera. Suntem de-acum într-o lume izbavita. lânga patul unui bolnav. duios. Apare un peste care pare sa ia asupra lui toata mizeria. Ea. maculatoare. O fântâna cu ghizduri de lemn. Doctorul: – Totul depinde de el. Pe masa. De afara vine o lumina puternica. aruncat în apa din camera. în fond. Sora: – Este o laringita atât de periculoasa? Doctorul: – Ce are de a face asta cu laringita? Este o întâmplare obisnuita. din spate. Ea se ridica si se sprijina în mâna. tot felul de gunoaie. Ecranul se întuneca. numeroase. nu. muschi.) Gardul casei. iute. apoi baiatul. Pe peretele din fund multe oglinzi (cel putin zece!) de toate marimile si de toate formele. o vaza de sticla. KONET FILMA. (Muzica. risipite prin iarba. Îsi trece cealalta mâna prin parul împletit într-o coada lejera. mama. Pete de lumina pe podeaua veche. parca tipic ruseasca. deversându-si poluator substanta. Sora: – Dar nimeni n-a murit în familia lui. priveste spre acelasi punct în spate. buruieni… O întreaga lume. privindu. pietre. Doctorul: – Este vorba de constiinta lui. Limpede de tot. Ea se sfârseste.înconjuratoare. KONET FILMA. Dar ramâne prezenta câinelui ca marturie a calatoriei în zona. poate ca nu s-a întâmplat nimic. care aparusera anterior în film. toata mizeria ei spirituala! Dupa aceasta ne regasim în bufetul de la începutul filmului. Detalii de natura. Sotia? Camera aluneca spre drumul plin cu balti. în picioare. o pata de titei.l vedem. sprijinita pe pieptul lui. care tricoteaza. Doua femei asezate pe scaune: sora si mama. Oglinda (1974) [Preambulul finalului:] O camera. Ne aducem aminte de cuvântul doctorului de la începutul filmului. apoi din nou spre acel punct nevazut din spate. El întins pe spate cu ochii închisi. Întoarcerea în copilarie si ajungerea dincolo de ea. Bolnavul este dupa un paravan. (Muzica se aude tot mai bine. de memoria lui… Sora: – Ce are memoria de-a face cu asta? Este vinovat de ceva? Mama: – El crede ca este. cu gândul în departare. Pe ele sunt puse rufe la uscat. (Muzica s-a oprit. Pare sa recupereze toate oglinzile. Bolnavul: – Toate vor fi bine. Ies prin stânga. Ia fetita de mâna. Sora: – Ce se întâmpla cu mama ta daca tu mori? Mâna apuca ceva nedeslusit. care sa marturiseasca despre realitatea . mama. Sa fie cele de grâu. la capatul la care se întrevede aparitia copilului. Toate vor fi… camera se ridica. Asa cum în povestile noastre îi ramâne totdeauna eroului un semn material real la trezirea din vis. în halat alb. furnici. lemne putrede. Cei doi soti culcati în iarba. El: – Vrei mai mult un baiat sau o fata? Ea zâmbeste putin amuzata. parasita. Din josul ecranului apare mâna bolnavului eliberând pasarea care-si ia zborul (Este sufletul care pleaca?) // [Finalul:] Câmpul marginit de dealuri împadurite. Bolnavul: – Eu am dorit numai sa fiu fericit. mare. de foarte de aproape: iarba. Apare. în adânciturile lasate de rotile de caruta sau de masini. În stânga ei apare si baiatul. Timpuri care se suprapun. Detonatorul bombei adusa de savant este dezamorsat. frumoasa. Spre el se întinde. în departare. bunica. Baiatul este putin mai în spate. Stau o clipa nemiscati. flori. când s-a prabusit în iarba cu mama. departându-se cu un lighean cu rufe spalate pe soldul drept. O lumina orbitoare invadeaza ecranul. când se separa pamântul de ape. putregai. stârnitoare de viata. cu un buchet cu flori înalt. Un doctor. licheni. în ultimul timp. în raiul care recupereaza toata frumusetea Pamântului. Snaut atrasese atentia ca. Întoarce capul spre spectator. Panoramare lenta la dreapta peste câmp. Resturi de o mica constructie de lemn.) Camera coboara. care mai apoi se dovedeste a fi o pasare. se întâmpla lucruri ciudate cu Oceanul: au început sa se formeze insule. Stiti. Acum bunica apare din fata printre tufisuri. Lânga el o silueta. Pâlcul de copaci de lânga casa. când revine. de care vorbeste în Timpul calatoriei? Tine fetita de mâna. ca un fel de semn pentru oglindirea vietii în diferite momente ale ei. serios-jucausa în priviri si mimica. Marusca. Apa este de data asta limpede. Camera focalizeaza pe mâna dreapta asezata deasupra cearceafului care-l înveleste. (Oda bucuriei!) Crângul de dincolo de copaci. Înauntru. alte gâze. Casa parinteasca. parca necreata!) în Camera (împlinirii) dorintelor celor mai intime (de taina) si vitale. Bolnavul: – Lasati-ma singur! Doctorul: – Iertati-ma! Ce ati spus? Bolnavul: – Lasati-ma singur! I se vede bustul. Se apropie toti de camera. cu o ploaie (si de lumina. de lânga casa. E de o nesfârsita frumusete! O madona! Întoarce capul si priveste undeva în spate. Iisus Hristos Care ia asupra Lui pacatele lumii. Bunica cu copiii într-un lan de flori de câmp. Un stâlp în forma de cruce. A fost poate numai o poveste.) Bunica si copiii se departeaza.l intens. în mijlocul câmpului. Se vadeste ca ea nu este decât o insula în Ocean. apropiindu-se cu pas vioi.. O fâsie de pamânt proaspat arata ca la o frontiera. usor îngândurata si pierzându-se în acele gânduri. Camera se retrage tot mai mult în spatele copacilor. Raiul! Calauza (1979) [Preambulul finalului:] Calatoria în Zona este numai aparent un esec. adunate de mult timp. când se departeaza.

burdusita de carti. ca e un vesnic prizonier. Prezenta textului este destul de greu de explicat. senina a copilei.. Rolul lui si bucuria lui consta în a. a fetitei. Am avut parte de multa nefericire. Oda bucuriei) si stiinta (zgomotul rotilor de tren) si natura (schelalaitul câinelui) ramân sa se bruieze Ezit mereu daca sa spun Stalker sau Calauza. în consecinta. Citeste dintro Sfânta Scriptura întesata de semne. S i n.-E . Va fi un vesnic prizonier. cit. într-o lumina noua. Conditia grea de a sta lânga un om de credinta într-o lume din care credinta se pierde. iubire (Poezie). numai aparent onirice. de o mare intensitate si de un nesfârsit dramatism existential. cu privirea?) un pahar pe jumatate plin cu vin sau. fara sa se sparga însa. este rândul altui pahar. purtata pe umeri de Stalker. Desigur. Se aude recitat limpede un poem de dragoste 162. Dar ce puteam sa fac? Eram sigura c a voi fi fericita cu el. Desi ne aflam la interior. Astea nu sunt soarta si viata. Arta (Beethoven. biblioteca Stalkerului. Iata transcrierea lui integrala: „Stii ca mama a fost împotriva. alunecarea lor. Numai ca ea este treaza. în Zona) pe nefericiti ca mine. p. 158 157 Pierre Dalby interpreteaza Zona ca pe un „pamânt al nadejdii” si un „spatiu al libertatii”. Este o taina care ramâne a fi deslus ita. de multa teama si de multa rusine. Sotia si fetita infirma vin sa.. Pentru ca. apocaliptic. aproape plutind. desi avertizata de mama ei în legatura cu greutatea unei vieti alaturi de un om însemnat (marcat). [Finalul:] Monologul exceptional al sotiei Calauzei. Acasa. dar cu urme de lapte. Pare un cap aducând cu un ou de aur. Stalker pare intraductibil… În acelasi timp. Poate ca m -am gândit mai târziu la toate astea. Mt 17. decât de o viata cenusie. dar e mai bine sa ai parte de o fericire amara. în contex tul temei. are ochii ei deschisi spre o lume aparte. în aer încep sa pluteasca fulgi. înalt. Nu stii ce fel de copii au calauzele? Iar eu… Nici n . Fetita îsi culca capul pe masa. Mama obisnuia sa spuna: este calauza. scriitorul si profesorul ramân orbi [ O L I V I E R C L É M E N T . stiam si ca voi avea parte de multa nefericire. când se aprind în focuri de iubire… Iar printre gene se strecoara o molateca chemare de dorinta…” . Acum misca un borcan în care se vede o coaja de ou spart si înca ceva. când o privire brusca îmi arunci… Si. Simfonia a IX-a. . Puteri paranormale? Ce este aceea paranormal? Nu. si absolut la inspiratia de moment. 30]. în fata careia. 159 Olivier Clément o numeste „casa bucu riei”. când a venit la mine si mi . Asa încât le voi folosi pe amândoua. Priveste pe fereastra.i duce pe oamenii derutati existential în Zona 158. Iata…” Este greu de comentat un text cu atâta încarcatura… Se pot spune multe… Ar fi totusi de observat acum. Si apoi mai sunt si chipurile lor purtând urmele unei experiente de viata. În fine. sotia încearca sa-si linisteasca si sa-si culce sotul. „Stalker”. maiestuos. E un amarât. suferind amarnic de lipsa de credinta a oamenilor si.l ia pe Stalker 157 acasa. de inutilitatea rolului sau în lume de-acum înainte.unei întâlniri. asa. gol. 160 „Eu îi conduc aici (n. Camera se apropie de ea. m -ar strapunge dintr -un capat în celalalt. asa cum ne sunt ele… Daca n -ar fi fost si nenorociri. cit. si apoi la Camera împlinirii dorintelor159. Stiam si eu ca e blestemat.ar fi fost mai bine. în F. Niciodata. draga mea prietena. Cu capul înfasurat într-o broboada aurie. proaspata. nadejdea lor 160 . 19 // Mc 1. într-un prim-plan care umple întregul ecran. Mai degraba ni se sugereaza ceva apropiat de grauntele de credinta care misca muntii din loc [cf. 162 161 . Si plâng de ferici re. Nimeni nu poate sa -i ajute.am regretat niciodata. fara ca acum s-o regrete în vreun fel sau sa-i invidieze pe altii 161 .. Dar sunt mai multe pe care le admir… Ochii tai.ar fi existat nici fericire. asemenea fulgerului din ceruri. 17].a m regretat niciodata si nici n -am invidiat pe nimeni. din pacate. în consecinta. 17]. Întrezarim un ecou al episodului chemarii Apostolilor de catre Hristos [„Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni!” – Mt 4. Privirea senina. stiam si despre copii. dar n . sa fie miscat. n . interior fiecaruia. Misca apoi (cu gândul. a ei si a lui Dumnezeu. Si n-ar fi existat nadejde. Dar eu. Este vocea ei. Tot cartierul râde de el.a zis: ’Vino cu mine …’ M -a m d u s . pentru câteva clipe. care. credinta vie. din ce considera sotia Stalkerului ca se trage nadejdea… Iata -l: „Îmi plac ochii tai. Ne -ar fi fost mai rau.a m c o n t r a z i s -o. p.. nu ne. de icoana. pot. Probabil ai vazut deja ca nu e de pe lumea asta. nu vreau nimic mai mult” [P I E R R E D A L B Y .. nedeslusit. art.n. de nesfârsita limpezime si gravitate. copila îmbrobodita auriu. În context. asemanator întrucâtva cu Muza adormita a lui Brâncusi. pe un teritoriu al regasirii credintei. Închide Cartea. eu. ca niste îngeri. Nu mai ninge. românescul Calauza este frumos si are mult sens în contextul filmului.C. E blestemat. interioare. [ P I E R R E D A L B Y . mare. peste un peisaj industrial dezolant. art. pe deznadajduiti. Si nadejdea! [Si finalul finalului:] Urtiti. Arata ca vai de el. poate. nr. Dar. poate ar trebui sa ne gândim la triada: întelepciune ( Scriptura). cu ceai. 1824. si-o asuma. larva. copilul pare sa mearga de sine. Dar ea nu vorbeste. asta-i tot. 17]. O privire intensa. unde sa poata sa creasca. Pleaca capul privind concentrat obiectele de pe masa. 20]. 27 noiembrie 1981.. De data aceasta pâna la marginea mesei. p. unde cade. pasionala si stralucitoare. Fundalul este.

Madona del Parto (cea care apare la început în Nostalghia). 52]. cu Madona. ce ai vrea sa faci? (Ecran negru. Solul uscat face un zgomot când îl calci.. lumina sa cada prin oculus pe chipul Madonei165 [. Din nou Andrei Tarkovski în contre-jour. Este greu de spus daca este ceata sau sunt flori. Ea tine o carte groasa în dreptul chipului ei. Smuggler of Happiness”. [Din final:] [Dialog între Tonino Guerra si Andrei Tarkovski acasa la cel dintâi. „Andrei Tarkovsky’s Madonna del Parto”. Totul se închide pe acest chip de o frumusete.. fara sa plec definitiv. pentru trezirea constiintei societatii. nr. ci de la o alta. în fundal.lea. un câmp nesecerat înca.o pentru un orb. Timpul calatoriei nu poate fi considerat un film creatie al lui Andrei Tarkovski. Este gânditor. Camera coboara. am crezut ca am pierdut ceva important la Moscova. „Stalker.e. pentru a ne petrece timpul acolo. Romanice. Oculus de biserica. se misca spre camera. Paharul. Îmi aminteste de pamântul pe care l-am vazut în Toscana. din nefericire. Încet. Apare în fund o padure. întrupat în Ustiti.c.. 165 . sunt foarte multe flori albe. în cautarea noastra. si în mijlocul acestui zgomot bubuitor filmul se termina” [T O N I N O G U E R R A . la o anumita ora. aproape 8 luni. puternice în expresie (probabil nu sunt cele de la capela. nr. Totul s-a petrecut. Poarta o broboada. nu voi lua din sfârsitul acestui film decât o partea a lui. „Sfârsitul filmului lasa sa se întrevada o speranta de un alt ordin. în acelasi timp. îti amintesti? [. „Sur le signe de la Trinité”. iar în planul mai apropiat alti copaci singuratici si un pâlc de tufisuri. o fetita bolnava. Iata rezultatul: „În prim plan. în A.] Tonino Guera: – Spune-mi ceva.. Fetita pune cartea jos pe genunchii sai si -i auzim vocea repetând ceea ce tocmai a citit. Copacul se decupeaza impunator pe cer.]). Priveste la unul din pahare. a fost pentru prima data când am locuit în sat. fiica Stalkerului. considera un exeget 164. construita în veacul al XIII.] Miriste. în Canadian Journal of Film Studies/Revue canadienne d’étud e s c i n é m a t o g r a p h i q u e s . venita parca de pe un disc gripat si de pe un aparat defect. mai ales când e cultivat. . reprodus pe site -ul www. ci pe aceea care este mai semnificativa din punctul de vedere al acestui capitol.T. Din nou prim plan. Este în profil în fata unei ferestre luminate. A se vedea detalii extrem de interesante privind capela cimitirului si felul în care apare ea la Tarkovski la J A M E S M A C G I L L I V R A Y .lea – înainte de 1230!. Sunt multe locuri frumoase în jurul satului nostru. Mi-e dor de satul meu. în prag. simple. dupa ce si-a tinut discursul acuzator si profetic. multe câmpuri. Acum locuiesc pe acel pamânt. O jumatate de an. Silueta lui Andrei Tarkovski în prag. 1535. Este o imagine foarte frumoasa. facând un zgomot straniu. În întuneric pare a fi ceata pe pamânt.:i . 2. în Télérama. Pamântul umed si violet. Când ajungi la Moscova. Peretii tremura tot mai tare. Nostalghia (1983) [Preambulul finalului:] Dominico si-a dat foc. rustica si împarateasca. vechi. Dar. n-a iesit nimic. 13 iunie 1979. Prim plan cu Madona. în acordurile unei Ode a bucuriei scrâsnite. privind momente din pregatirea filmului Nostalghia. (Imagine cu o miriste. Masa din prim pl an cu farfurii murdare pe ea: doua pahare si un ceainic. Camera se departeaza. Portile de intrare în biserica. nu chiar cea de la urma de tot. în contre-jour. un pomisor si câteva vaci asezate. bizantina 163.reciproc. Un timp imaginea va ramâne imobila. a p u d A. care.acs. Timpul calatoriei (1983) Chiar daca ultimele filmografii îl includ. 109-110. Auzim un tr en trecând foarte aproape de noi. 11. Ramâne un documentar artistic autobiografic.T . de aceea a trebuit sa plec. pp. Oi strânse ciopor sub un stejar. fiica Stalkerului”. Si atunci copilul priveste la pahar la capatul mesei si acesta cade pe podea fara sa se sparga. Camera se întoarce la fata în prim plan. Si am vazut ciclul lui complet de viata. Si un pamânt foarte frumos.ca/. Cerul copleseste pamântul. Frumos pamânt. sub forta privirii ei. Am fost fascinat pentru ca am vazut natura în acelasi loc… (Cadrul se largeste treptat. Ecran negru. Se vede în exterior cimitirul. staruitor.) Larisa si cu mine am cumparat o casa acolo.. sa recuperez. p. în deplinul sens al cuvântului. Lânga ea. asa cum ar face . Fereastra de biserica romanica. care facea ca. a fost amputata si transformata la sfârsitul celui de al XVIII. fresca lui Pietro della Francesca din capela cimitirului din Monterchi. Tonino Guerra l -a rugat pe Andrei Tarkovski sa -si povesteasca sfârsitul filmului. De la interior. numai cozile vacilor miscându-se. vol. De aceea. de altfel nu complet precizat. Toamna 2002.) Eram grabit la început. Când grâul înfloreste. camera se retrage si încadreaza o parte a mesei.ucalgary. Copilul priveste la celala lt pahar si acela începe si el sa se miste înainte.) Andrei Tarkovski (în rusa): – Am sa încerc sa ajung imediat în sat. deschise. care aminteste forma ei initiala. Fara vitralii. mai apropiat înca. realizat în comun cu Tonino Guerra. devine preponderent în economia cadrului. Apar ancadramentul usii de intrare si ei. care nu poate sa -l vada . fiind înconjurat de indiferenta si nebunia generala. 164 163 G É R A R D P A N G O N .

p. o rumoare. Pare sa repete în minte drumul de parcurs si mimeaza cu degetele pasii de parcurs (cum fac atletii de la sarituri. Merge mai încet. Drumul pare nesfârsit. În cazul eroului nostru este vorba despre „drumul p urificarii spirituale” [ O L E G Y A N K O V S K Y . Si o urma de cântec rusesc. Vine încet înapoi. el este. Este epuizat166. în totul. structurat în trei parti. dar cu destule balti. (Un icnet scurt de durere ultima. îndeosebi cei de la înaltime). paseste de-a dreptul prin balti. În ceea ce ma priveste. dar flacara purtata a ramas. au crescut plante. . Domenico n-ar fi putut s-o faca. si prin el omenirii. (Începe o muzica grava.) Cu un ultim efort. (Vine din departare. asaza lumânarea aprinsa pe o iesitura a bazinului. la un moment dat. În clipa urmatoare mâinile. parca ar fi sagetat de o durere. pasi prin balti.l paste vreo primejdie. Trebuie sa simti asta cu toata fiinta si sa transmiti sentimentul ultimilor pasi înainte de moarte”. Se întoarce spre locul de pornire. 221]. Cadru exceptional cu mâinile lui Gorceakov ocrotind flacara. Din când în când se vad aburii care se ridica din baltile în care se mai afla apa termala. Dupa mai multe încercari nereusite (asa cum se întâmplase si atunci când Dominico si-a dat foc). de încercare de comunicare de la distanta. foarte elegant. apare o femeie având imprimate pe chip stupefactie. Se adauga mai apoi un urlet jalnic si latraturi de câine. Din când în când priveste împrejur. Alte persoane coboara în bazin. „Gorceakov a pastrat o fragila lucire de viata si de nadejde jertfindu-si viata”. Este ca si cum ai trece viata cu bine si ai ajunge la limanul izbavitor. ca pe concluzia ei. de o frumusete si o vibratie care-ti taie respiratia. încordarea e maxima. pasi pe piatra. în fund. cu tot cu parapetul înconjurator.În Nostalghia avem de a face cu un final mai aparte.) Din no u prim plan cu lumânarea aprinsa. defileaza pe fundal prin fata ochilor nostri si dau sentimentul unei îmbinari de materialitati de un mare rafinament. Aprinde lumânarea si porneste a treia oara. Printre pietrele de sus.i dispar brusc de pe ecran. în prim plan. Pe la jumatatea drumului lumânarea se stinge. în parapetul vertical. atingând-o mai întâi. [Finalul – prima parte:] (În toata secventa ce urmeaza sunt numai sunete naturale: scaparatul brichetei. se stinge si de aceasta data. vreun curent de aer. Gorceakov parca se întreaba unde a gresit si se întoarce la punctul de plecare.) S-a prabusit probabil. dar flacara. flacaruia fragila a unei lumânari mereu stinsa de vânt si mereu reaprinsa de Oleg Iankovski. cu multa încetineala. trasul nasului. înlantuite de o logica interioara. O batista alba. mai precaut. de o frumusete oarecum originar picturala. dar în a mea sunt momente când un drum. de o piatra si este gata sa cada. Este oarecum descumpanit. Se sterge cu batista pe fata. unele adevarate tufe. Si îngândurat. Îmbinarea dintre pietre si verdeata plantelor crescute printre ele. a primit aceasta indicatie din partea regizorului privind turnarea acestei scene: „ E u n u cunosc viata ta. El a cazut. fara sa. De altfel. mereu amenintata sa se stinga. imaculata. aprinde cu bricheta lumânarea pe care o primise de la Domenico. acum golit pentru curatenie. obiecte metalice ramase pe fundul bazinului si rostogolite de pasii lui Gorceakov. (Spre sfârsitul parcursului încep sa se auda latraturi îndepartate de câine. . 167 166 F R A N Ç O I S R A M A S S E. Traverseaza drept. parca mai puternica în ardere. ca sa reia traversarea. din cauza fundului acoperit cu lespezi mari de piatra. dar nu ni se arata acest lucru. cu poala pardesiului. Aprinde din nou lumânarea si porneste.i pese ca se uda. cu nuanta funebra. Pentru câteva secvente în prim plan ramâne numai lumânarea aprinsa. 140. picurare de apa…) Gorceakov la Baile Vignoni. fixând-o prin picurarea câtorva picaturi de parafina. secventa cea mai sublima. . Începe traversarea bazinului cu apa termala. parca sa vada de unde. de la marginea bazinului. Se tine cu mâna de pântece. cea mai crestina din întregul cinema este un apel al eroului lui Tarkovski adresat Occidentului. art. cit. ca de strigate în sat. interpretul lui Gorceakov. Nu stim daca femeia priveste la Gorceakov cazut (motiv de spaima) sau la lumânarea arzând (motiv de nadejde). prezenta discret. cele ale parapetului. mergând cu spatele la curentul de aer etc. gâfâit. Cu toate acestea. marturie. foarte estompat.) Gorceakov atinge în sfârsit marginea bazinului. denivelat. o nesfârsita suferinta. Gorceakov pleaca. Este necesar ca lucrarea sa fie împlinita desavârsit. totusi. oftat. pentru a se converti la Nadejde. ocrotind în fel si chip flacaruia: cu causul palmei. final. În cadru. de aceea atinge cu mâna bordura de la care pleaca (este cumva ca la cursele de înot în bazin). Ajunge mai departe decât prima data. Pe marginea bazinului. deoarece era suspectat ca e nebun. compatimire. se vad „spectatori” (dintre cei veniti la tratament la bai). considera cu bun temei François Ramasse 167 . A împlinit ceea ce(-si) fagaduise sa împlineasca. parca sporeste pe masura ce se apropie de bordul celalalt. le -am facut ca pe experienta întregii vieti. p. cit. Distins. Adâncimea bazinului este putin mai mare de un stat de om. cu infinita concentrare. tot asa. referitor la scena aceasta. O lumânare începuta. nu pot decât sa fiu în cel mai deplin acord cu Pierre Dalby: „Si la sfârsitul Nostalghiei. un pas. art. la locul de pornire. Un tânar cu fular alb alearga spre locul caderii lui Gorceakov. Se împiedica.

Masina trece pe lânga baiatul aflat în picioare lânga pom. Nu ni se arata chipul ei.un sens simplu cultural1 7 2. O coliba de pescari. recupereaza izbavitor. Lasa galeata din mâna si se întoarce sa o ia si pe a doua. În fata lui. în departare. aproape alb. vol. 171 172 „Nostalghia Stalkerului si a lui Andrei este cautarea paradisului – nu neaparat a celui pierdut. Corabie recuperatoare pornita spre cer. înfratit înca bine cu romanicul 169. a murit la 5 octombrie 1979. în nicio limba.l duca sa. p. un neam si o viata. Întoarce capul spre noi. Întinderea de apa valurita este tot mai prezenta. imens. caci eroul lui Tarkovski merita aceasta majuscula. De sus. ci utopia înca de asteptat. Tacere întrerupta de latraturi îndepartate de câine. si-a dat foc la casa si o ambulanta a venit sa. dar trebuie sa fie mama. se vede o a doua galeata. Maria Ivanovna. [Finalul:] Baiatul care cara cu greu o galeata plina cu apa. François Ramasse gaseste finalul filmului „plin de o serenitate espectativa”1 7 1 . Tot mai abundent. în France Catholique – Ecclésia. asa cum aparuse în alte câteva scene ale filmului. Se vad complet si ferestrele goale de la absida centrala. Biserica. fara acoperis. în viata sau dupa moarte” [P E T E R G R E E N . Aceasta pune mâinile ocrotitor pe umerii baiatului. sotia lui Alexander. Camera continua sa se departeze. Adelaide. Din nou. pe o bicicleta barbateasca. Maria. În spate. deasupra a de doua ori trei ferestre fara geamuri. Sacrificiul (1986) [Preambulul finalului:] Alexander si-a sacrificat fidelitatea conjugala. 13. tot de acolo. inclusiv pe generic. dar ramâne în spatele ei. Camera se departeaza. ranita. si coloanele unei biserici din goticul timpuriu. domina ecranul. pâlcul de copaci. Se întoarce si se uita la radacina P I E R R E D A L B Y .un azil. 1962 / 20 iulie 1984. Si niciodata arta filmului nu ne-a purtat la acest grad de a fi mândri ca suntem oameni pe acest pamânt ca oaspeti ai unui mare Împarat”168. Probabil mai înainte o varsase si pe cealalta. [Finalul – intermezzo:] În prim plan un chip de copil blond. Ceilalti alearga spre ea si i se alatura. alb. în stil gotic -cistercian [www. alearga spre casa în flacari si se prabuseste într-o balta. Oculusul rozasei. pe marginea unui iaz. Lucrul acesta nu este deloc întâmplator. o turma de vaci care pasc. de play-back. Ed. Lânga el este asezat un câine lup. art. partea de jos a trunchiului unui copac. În prealabil a îngenuncheat în fata Mariei si i-a sarutat mâna (poate de aceea s-a lasat atât de greu prins). p. sfâsiata. Toata lumea este bulversata de comportarea lui. este abatia de la San Galgano. suntem ca în sfârsitul de la Solaris. cit.org].l prinda (cu oarecare dificultate) si sa. în acelasi loc. construita la 1218. În scenariu se spune ca ar fi ruina catedralei din Chiusdino [ A N D R E Ï T A R K O V S K I . incredibil de mic. Iarna 1984/1985]. care mai înainte se ghiceau numai. Casa se prabuseste. (Orice zgomot înceteaza. pomul. Peter Green vede si în Nostalghia o cautare a raiului. Ecranul se întuneca si ramâne asa timp de vreo zece secunde. se agita bezmetic pe câmpul plin de balti. padurea înconjuratoare. „Andrei Tarkovski en exil. Undeva în spate. Maria se îndreapta spre ea. Baiatul ia o galeata si uda radacina copacului. Baiatul. O planta firava în planul mediu. Vedem cum se apropie poala alba a rochiei unei femei. pe drumul serpuit. În fundal. cit. ca o closca iubitoare si responsabila. Exils. Suntem pe malul unei ape. Baiatul a varsat toata galeata si o pune înapoi. în S i g h t a n d S o u n d . cu peisajul ei. Maria opreste bicicleta. luptatoare. fara ferestre. [Finalul – partea ultima:] Gorceakov asezat pe jos. în oglindirea lor în iaz. Paris. pe care vine ambulanta. cel al copilariei.wikipedia. Ajunge în dreptul ambulantei. Nu apare cuvântul SFÂRSIT. Pomul este uscat. Toata scena initiala.) Parca suntem pe o nava gata sa porneasca. op. F R A N Ç O I S R A M A S S E. Într -a d e v a r . Dedicato alla memoria di mia madre! Andrey Tarkovsky1 7 0. cu casa parinteasca pe o insula în Ocean. abandonata. pe câmp. din cer. drumul de pe malul apei. 2001.l interneze ca nebun (întru Hristos?) într. 137. 366]. p. . casa parinteasca. lateral. 170 169 168 Mama lui Tarkovski. în Toscana. altfel se vad lucrurile pamântesti… Ninsoarea încetineste putin. Ploaia se transforma în ninsoare.Om. nr. Catedrala devine Biserica. Aici „parinteasca” e un fel de a spune. „The Nostalghia of the Stalker”. În ochiul de apa se oglindesc trei fante de lumina. de la Dumnezeu. 54. «L’âme humaine est infinie et immortelle»”. (Întrun fel. Totul a devenit foarte mic. Londra. de un blond decolorat. în jurul careia sunt asezate niste pietre lespezi. este cuprinsa în aceasta catedrala în ruine.) Începe sa ploua. Marea? Oceanul? Caci ne aflam pe o insula! Baiatul depaseste galeata din fata si se apropie de copac. În departare. . chiar daca într. în timp ce el începuse deja lucrul la Nostalghia. cele doua galeti alaturi. Mult Milostivul. Vedem acum si peisajul din jurul casei. traverseaza câmpul spre dreapta. cu toate câte le-au putut aduna bune spre înfatisare odihnitoare în fata lui Dumnezeu. caci legatura cu stramosii pare sa urmeze mai degraba o linie feminina. stâlpi de lemn pentru fire de electricitate… Încep sa apara. la început. probabil de niste ferestre. II. ca un ochi orb.

interviul cit. într-un rit deschis catre Dumnezeu1 7 5. cu o icoana veche ruseasca a Maicii Domnului cu Pruncul. p. nr. o anumita neputinta în a le pune pe un alt fagas. spalata de puzderia sufocanta de pacate. poate. Priveste prelung dupa ambulanta si la baiat. Priveste în sus. si atunci jertfa lui Alexander nu va fi fost în van.C. 174 173 Patericul . Avec mon espoir et ma confiance» Andreï Tarkovski. Din nou copilul întins pe spate la radacina pomului. Lânga el se vede cealalta galeata 1 7 3. Maria îsi ia bicicleta. Camera se ridica spre vârful copacului. în spital. M I C H A L L E S C Z Y L O W S K I . ca la Nostalghia! Putem sa vedem împreuna cu Peter Green cum. vol. din punct de vedere spiritual. cu capul pe pietre. Alexander nadajduieste într-un nou început. ecranul devine verdealbastrui. Cer deloc. 8. 1990. cu Patericul 1 7 8. 2001. într-o zi pomul va înflori. înainte de plecarea la Dumnezeu. cuvântul Tata este scris cu majuscula. dar o vo m face într-un capitol dedicat anume vietii lui. De ce este asa. 2056. ci si înaint e. 421]. Iese din boala sa. pâna înfloreste 1 7 4.pomului. Citesc Florenski cu mare placere. Ed. 23 mai 1986. cu Sfânta Scriptura. Parca intra în mare. din mutenia lui din nastere. în F. În subtitrarea filmului. la locul udat. unul dintre exegetii cei mai pertinenti si mai exigenti. „Enigmes et mystères et sacrements d’Andreï Tarkovski”. P E T E R G R E E N . 12. 32]. în general. sa vedem si un [preambul]. august 1989. ca „ultima imagine a filmului este o imagine a nadejdii”. considera. 97. imaginea devine tot mai albicioasa. „Un imense espace spirituel. cum el se însotea. odata cu drumul serpuit. si rosteste ca prime cuvinte: – La început a fost cuvântul. . p. ci din acela ca. 57. Pierre Dalby.. Toate filmele lui Andrei Tarkovski conduc spre o lume izbavita. Primavara 1987. „El nu stia cât timp va mai uda înca acest pom uscat. la cel din gravura lui Leonardo cu Închinarea Magilor. cit. cu muzica lui Bach1 7 9. p. Poate ca. Tata? Este începutul Evangheliei de la Ioan. p. care uda un copac uscat timp de trei ani. realizat de Ebbo Demant. o notatie în jurnalul sau: „11 aprilie. Pamântul dispare si ramâne numai apa ca fundal al crengilor uscate ale pomului. Nadejdea maxima nu provine din faptul ca lumea a evitat cataclismul si a revenit la starea precedenta. nr. în D P R. p. în sacul sau. Din nou Maria. Si ca sa ramânem în algoritmul propus. în picioare. ca va continua sa aduca apa pâna ce arborele o sa înfloreasca. Lucrul acesta este afirmat deschis în Andrei Rubliov si mai învaluit artistic (val de mireasa!) în celelalte filme. la rândul ei. caci iata ce ne spune Gabriella Monticelli despre cineastul aflat în exil: „Tarkovski. pentru a apropia mai mult viata de opera. 112. Camera ramâne nemiscata pe desenul parca japonez al crengilor copacului. Este o referire la istorioara din Pateric cu Avva Ioan Colov. Lumea neînserata a raiului! Caracteristica identitara a acestei lumi consta într-o bucurie grava. Pe fundal este tot mai prezenta apa valurita. în Film Soviétique . P I E R R E D A L B Y . 179 . lânga bicicleta lasata jos. ai lui Andrei Tarkovski. Sarcelles. luminând mângâietor. Andrej Tarkowskijs Exil und Tod (1988). nu cara numai Biblia si o Filocalie prea febril rasfoita (…)” [G A B R I E L L A M O N T I C E L L I . Alba Iulia. în S i g h t a n d S o u n d . prin fiul sau. „care se gasea totdeauna pe noptiera lui” 1 7 7 . Dupa câteva momente de espectativa. „Noi am citit adesea Biblia” [ L E Y L A A L E X A N D E R . cum fiul sau este nadejdea lui pentru viitor 1 7 6. «Ce film est dédié à mon fils Andrioucha. 69]. a cincia zi Am dormit luând în doua rânduri somnifere. Aceasta nadejde consta în faptul ca Baietelul va creste transformând un ritual orb caruia i se supune acum. într-un fel. op. „Souvenirs”. II. „Apocalypse & Sacrifice”. Drumul serpuieste de-a lungul apei. Bine -i spusese tatal lui: arborele va înflori” [A N D R E Ï T A R K O V S K I . dar pare ca trimite. Copacul se estompeaza. la vârful pomului. Le sacrifice”. 15. se suie pe ea si se îndeparteaza. o lume care se lasa luminata de Lumina neapropiata si începe sa rasfrânga aceasta lumina. O anumita întelepciune a întelegerii faptelor. care este aninat deasupra patului lui Alexander. cu temei. p. Dar era sigur ca nu va lasa o zi fara s -o faca. Cum se vede si din filmul biografic Auf der Suche nach der verlorenen Zeit. nu stiu cum. ar mai trebui spus ceva si despre sfârs itul lui Andrei Tarkovski. Este uscat si. Din nou fara SFÂRSIT. 175 176 177 178 Dar nu numai la sfârsit. Masoara pomul cu privirea de jos pâna la vârf. Paris. p. Pare ca întrebarea este adresata deopotriva tatalui sau si Tatalui ceresc. care în partea de jos a trunchiului pare ca un stâlp de telegraf. cu bratele încrucisate la piept. care se trage apropiat din bucuria icoanelor. Exils.

îsi pierd întelesul” [ K R Z Y S Z T O F Z A N U S S I . stapân pe soarta sa si ca nimic nu -l ameninta. în sensul celor de mai sus. A N D R E I T A R K O V S K I . 1993. A L D O T A S S O N E. cum. revelator si convingator mi se pare si raspunsul pe care i l-a dat lui Aldo Tassone. el domina sentimentele de disperare. Si. J o u r n a l . 247. ci la una lucratoare în profunzime si pe termen lung. conflictel or si politicilor noastre. nu fara îndreptatire. care. iar tragedia nu este disperare. atât artistice. pozitiva. apud D P R. 26-29]. iulie 1989..i voi da steaua cea de dimineata. Cu toate acestea. 216]. Iata acel raspuns: „Nu stiu. Chiar daca el contine momente de disperare. Marturiseste tulburator întru aceasta fragmentul urmator luat dintr-o convorbire a lui Pascal Chelet cu Andrei: „(P. 439. „Entretien avec Andrei Tarkovski”. în Film Soviétique . ca ea trebuie sa aiba o semnificatie spirituala. „About Tarkovsky. este plina de planuri de tot felul. Mi-aduc aminte. p. în cea mai autentica linie crestina. el îi vorbea totusi regizorului polonez Krzysztof Zanussi despre viitor. uneori cu conotatii intime tragice.): Cineva tocmai mi-a povestit cum un prieten de-al lui era în prag sa se sinucida. Se afla în a cincea zi de internare. nr. Cu greu mai rosteste cineva astazi acest cuvânt. nu cred. despre urmatorul film pe care ar vrea sa-l faca. cât si din cele de toate zilele 181 . mai toata lumea iesea din sala cu ochii în lacrimi. ca a fost si el unul dintre aceia care „pâna la sfârsit a tinut cu tarie libertatea marturisirii si mândria nadejdii” [Evr 3. octombrie 1981. Tragedia îl purifica pe om”184. aflat sub terapie dura. în A b o u t A n d r e i T a r k o s k y . din 6 decembrie. de pacatosenia sa 182. Cel ce are urechi sa auda ceea ce Duhul le zice Bisericilor» [Ap 2. Cel putin acesta este sentimentul cu care iese de la filmele sale orice spectator de buna credinta. Este o istorie a distrugerii. dar acest sentiment de fericire nu vine de la asta. Este un fel de catharsis. „Les mystères et sacreme nts d’Andréï Tarkovski”. sa fie purtatoare de nadejde si de credinta. de mai. facând zilnic terapia de rigoare ( c h i m i o si radio). Nu stiu cum s-o definesc – poate simplu ca fericire. Si era ceva eshatologic în asta. O alta notatie. în Positif. confirmarile sunt nenumarate. si. atunci el nu ar mai fi o opera de arta. „El a rostit un cuvânt care m -a frapat. Avem de a face cu un exceptional crez artistic. mai ales din libera vointa proprie. parca mai constient ca oricând. Ed. 1988”. atunci când acesta l-a întrebat. 183 182 L E Y L A A L E X A N D E R . desi în mare masura înca nedumerita de firul narativ. Un lucru miscator îl reprezinta si faptul ca. Si mi-a afirmat ca acum si-a recapatat gustul vietii. în ciuda dramatismului adesea încrâncenat al operei tarkovskiene. el era constient. în cadrul unui interviu: „Care este reactia dumneavoastra când vi se spune ca Stal-ker-ul (Calauza) este un film disperat?”. Si el a fo losit cuvântul cu referinta la el. Credea ca lui numai boala îi da posibilitatea sa vada natura fragila a afirmatiilor. nu o facem referindu-ne la o simpla stare temporara. de fapt acel catharsis pe care-l descrie Aristotel.. dar care lasa spectatorului un sentiment de nadejde. Si când vorbim de nadejde în filmele lui Tarkovski. Lara. care nu poate fi pusa decât cu un om al nadejdii: „Fiecare contact cu Andrei Tarkovski era un fel de Epifanie si cred ca toti cei care l-au cunoscut vor fi de acord cu mine”183. slabit. nr. 413. S-ar putea spune. 7. am simtit o profunda nad ejde ca el va depasi situatia. 184 . Soarele straluceste la fereastra camerei mele de spital. As adauga si aceasta marturie cutremuratoare a Leylei Alexander. Progress Publishers. Din acest punct de vedere. admitând imperfectiunea actiunilor sale. Paris. Suntem în anul mortii sale: 1986. Într-un mod care poate aparea unora ca paradoxal. Cu doua saptamâni înainte de a muri. Andriusa. înzestrat cu sensibilitate nepoluata si cu o minima educatie si pricepere în arta filmului. de afara. asa cum si Eu am primit putere de la Tatal Meu. Erau lacrimi de lumina izbavitoare care rimau bine cu lumina înflorita. ceea ce ne propune el este o arta a nadejdii. Este o tragedie. deciziilor. pe patul de moarte. privite din aceasta pozitie avantajoasa.Ch. Eu ma gândesc ca o opera de arta nu se poate întemeia pe acest tip de sentimente. 1990. p. 128. de o nesfârsita generozitate existentiala. Adevarul este ca filmele lui Tarkovski nu sunt disperate. într-adevar. p. acelasi an. Moscova. deoarece a spus cuvântul ‘pacatos’ imediat dupa ce împreuna cazuseram de acord ca cel mai teribil pa cat al omului modern este vanitatea. 181 180 I b i d e m. cuvântul ‘pacatos’. Si prezenta Domnului! O simt! (…)”180 .«Iar biruitorului si celui ce pazeste pâna la capat faptele Mele îi voi da stapânire peste neamuri si cu toiag de fier le va pastori si ca pe vasele de lut le va sfarâma. în primavara în care am vazut Oglinda la Cinemateca. p. 36. la cinematograful Union. Eu nu cred ca filmul meu este disperat. Contextul este important si spune mult despre calitatea omului Andrei Tarkovski. p. 6]. O imensa nadejde a intrat în inima mea astazi. Cahiers du cinéma. un sentiment de îngâmfare venind din iluzia ca este independent. A vazut Sacrificiul si a ramas aproape doua ore în contemplare. în legatura cu el. Nadejdea ca fericirea este posibila.

prin el. Leonardo). din pricini ideologice. de nostalghie. p. în orice situatie. nadejdea este omeneasca.C. . interviul cit. Nu-ti poti pierde nadejdea în confruntare cu realitatea. Dar vom încheia acest capitol tot cu o marturie a lui Andrei Tarkovski. Van Eyck. Si asta. Bergman. Vermeer. apud A. Ea ne apare cu mult mai prezenta. 21]. nr. Debussy. în lumina lina si neapropiata de seara si cum ni-L înfatiseaza Tarkovski prin ploile acelea de apa neînceputa si de lumina. asa cum Acela curat este” [1 In 3. aceasta marturie extraordinara: „Oamenii s-au nascut întru nadejde”! Iar nadejdea noastra nu poate fi decât Dumnezeu [1 Ptr 1. 172. Patericul. caci „tot cel ce are aceasta nadejde în El. este destul de dificil de vorbit despre iubire.T. cântece scandinave de pastori. Puskin. De unde. Wagner. Bach. Pergolesi. dincolo de tristetea patimitoare a unor situatii. Tiutcev. de nemurire si iubire. de credinta. p. e de presupus ca si celelalte au lucrat asemanator. despre coordonata nadajduitoare apasata a operei lui Andrei Tarkovski. asa cum ni se arata El. Ea este aparata împotriva oricarei logici186. simplu. o nadejde legata de puritatea copilariei. Nadejdea are aceasta tendinta de a creste în fata celor mai josnice fapte ale vietii reale. care este aceea a nadejdii. ochiul atent descopera totdeauna acordul final si. referintele muzicale (muzica bisericeasca rusa. dincolo de tragismul conditiei eroilor sai în aventura vietii de pe acest pamânt. dominanta demersului tarkovskian. la fel ca si frumusetea. într-un cuvânt. Oamenii care se acopera pe sine în optimism o fac pentru ratiuni politice sau ideologice. cele picturale (Rembrandt. Tertulian avea dreptate sa spuna: ’Cred pentru ca este absurd sa crezi’. deoarece nadejdea nu este rationala. Am putea spune ca. Beethoven). între C H A R L E S D E B R A N T E S . ea este teatrala si lipsita de sinceritate. Este starea fiintei omenesti. Sunt notiuni fara sens. de creativitate. Verdi. Un criminal închis într-un lagar mi-a scris ca a vazut filmul meu. una care mi se pare extrem de concludenta si de povatuitoare: „Este stupid sa vorbesti despre optimism sau pesimism. Cu atât mai mult în zilele noastre când destule cuvinte. mai limpede si mai puternica decât la majoritatea confratilor pe care. de persistenta memoriei.i pretuia (diferenta ne apare mai evidenta fata de Antonioni. Boticelli. inspira credinciosului nadejde”187 . cât si ultimul film au avut astfel de urmari.T. 187 T H O M A S J O H N S O N . tainic si blând.. Ce ne spune si Sfântul Apostol Pavel? „Împotriva oricarei nadejdi nadajduind” [ R m 4. textele si autorii citati (Biblia. 18]. Van der Wayden. . Purcell. în sine. asadar. 20 iunie 1986. Millet. în principiu. iubirea se cere mai mult si mai întâi traita. iar Andrei tocmai la aceasta nazuia! Andrei Tarkovski în oglinda crestinismului: Iubirea [III] COSTION N I C O L E S C U P 185 186 robabil ca. „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”. 2060. Bunuel si mai estompata fata de Bresson sau Kurosawa). în F.:i . 5. Acest fapt l-a transformat interior profund si nu ar mai ucide niciodata”185 . Sa retinem. Arseni Tarkovski) sau propriile scrieri. Piero della Francesca. pentru ca spaima. Bruegel. Cum spune un vechi proverb rusesc – un pesimist este un optimist bine informat. Dimpotriva. a luat si Nadejda Mandelstam titlul cartii sale de memorii (de neocolit!). Acestea toate si înca si altele marturisesc. de Dumnezeu. de sacrificiu.): Acelasi lucru mi s-a povestit dupa Copilaria lui Ivan. Ei nu vor sa dezvaluie ceea ce gândesc (cred) cu adevarat. Pozitia optimistului este ascunsa. Dincolo de încrâncenarea apocaliptica a unor scene. si abia apo i vorbita.(A. 3]. de altfel. Si daca atât primul. Într-acolo trimit imaginile. se curateste pe sine. Oamenii s-au nascut întru nadejde.

Tainele fericirii. „Vine de la verbul e r a n (în limba poetica erasthai). dar. În Occident. plina de taine. Când a tratat despre iubire. o femeie. Andrei Tarkovski constata o criza a iubirii la nivelul societatii contemporane: „Societatea noastra s-a dezvoltat pe o temelie gresita. 257 . Layla Alexander marturiseste undeva: „Andrei a fost un om unic. ura. Este vorba despre Scrisoarea a unsprezecea: Prietenia . cit. p. cel mai adesea. în sensul ca nu-i era niciodata rusine sa vorbeasca deschis de lucruri precum iubirea. nu numai pentru aici. Trebuie precizat ca erôs nu are la origine nimic din conotatia cel mai adesea negativa cu care este încarcat astazi.16]. Lausanne. iubirii”. pentru prima data. I R E N A B R E Z N A . Numele ei este Hristos. Iubirea este pentru Andrei Tarkovski o problema de viata si de moarte.259. dupa cum a constatat în numele nostru. ca iubirea. senzuala. p. 116. Autorul ne spune ca „exista în limb a greaca patru verbe pentru a desemna prin limbaj diferitele aspecte ale sentimentului de iubire: e r a n. Acelasi lucru îl afirma Kris în Solaris: „Dragostea e ceva ce noi putem simti. a simti si a percepe pentru el”. miracolele. 8.UL) Erôs192 este o iubire care tine de persoana si este constituita din elanuri. 9 / septembrie 1989. par sa se fi uzat si de-valorizat printr-o folosinta excesiva si nesabuita. din aceasta carte încântatoare. 1975. 1 Ioan 2. Ioan. În Solaris ne spune el prin gura eroului principal: „Noi întrebam viata. „An Enemy of Symbolism”. însa. Se pot pune întrebari. al tuturor. tocmai pentru a exprima ardoarea iubirii în L A Y L A A L E X A N D E R . în masura în care ne vom învrednici de partea cea de -a dreapta lui Dumnezeu. ucenicul iubit [cf. (Suisse). ar fi de prost gust sa abordezi astfel de subiecte. stergein si a g a p a n”. . Acelasi lucru îl afirma în Solaris prin Kris: „Pâna azi. în Film Soviétique nr. Edited by John Gianvito. Sa supravietuiasca. principala tema a lui Tarkovski. atât de puri si de simpli. moartea. care se încearca totdeauna a fi evitate”189. mai ales la englezi. pp. mortii. Este o expresie generala pentru iubirea arzatoare. P OVESTILE DE DRAGOSTE (ERÔS . oricum alterata. L’Âge d’Homme. Oamenii nu intra în relatie unul cu altul în iubire. dar oare nu a „botezat” crestinismul antica cultura greaca. Cum nu suntem. Uneori poti ex plica de ce urasti. ci structural. îmbracând-o în Hristos si facând-o crestina? III. cu senzatii de pasiune 193. de structura pe care ne-o evidentiaza Parintele martir Pavel Florenski191. 193 192 191 190 Père P A U L F L O R E N S K I . 1984. care se refera adesea si la dorinta amoroasa. în Andrei Tarkovsky. Iubesti ceea ce poti sa pierzi. ne vom folosi. dintre cei haraziti. Pentru pastrarea tuturor adevarurilor simple ale vietii. pentru a descoperi vreun sens. patria…” . Interviews . „Mystères et sacrements d’Andréï Tarkovski”. este cea mai mare minune. Si viata. el a mers pe urmele grecilor. taina cu rodire abundenta si în lumea care ne asteapta. La Colonne et le Fondement de la Vérité . ci din impulsul de a avea un avantaj. i b i d e m. bineînteles” 190. nu o fac din nevoia unui contact spiritual. înca. Dar Andrei Tarkovski era un poet adevarat. în chip evident. 189 188 I b i d e m. Nu poti explica de ce traiesti. nu sentimental si nici uscat. Suntem asa de putini! Doar câteva miliarde! Probabil motivul pentru care suntem aici. Care iubire? Ce fel de iubire? Daca am fi puri si simpli am raspunde la fel de pur si de simplu: Iubirea! Pentru crestini iubirea este întrupata. asa cum de altfel se cuvine. fiintele umane ca motiv de dragoste”. lumea. Ed. dar nu stii de ce iubesti. Iubirea a fost. Sentimentul tainei este una dintre trasaturile definitorii ale operei tarkovskiene si face din ea o creatie mistica în sensul cel mai nobil al cuvântului. preocuparea sa pentru iubire vadindu -se în întreaga sa opera cinematografica: „Cinematograful este ca viata. a te darui lui. ci pentru vesnicie. Iubirea a fost programata în noi de sus” 188.1. nu de o maniera descriptiva si didactica. cea mai apta sa spuna câte ceva despre ceea ce am putea numi cea mai mare taina a acestei lumi. Pe tine însuti. ca antagoniste). de partea dreptatii. în prietenie. si chiar apare în scrierile unora dintre Parintii mistici ai Bisericii.care si iubire. op. umanitatea. Si asta chiar si la nivelul poeziei. philein. cum în scrierile bisericesti se dezbate de atâtea veacuri despre erôs si agapè (vazute. Pornind de la aceasta împartire vom dezvolta studiul nostru. gelozia. Fara aceasta viata ar fi imposibila. . avem nevoie de taine. pentru a oglindi crestineste opera lui Andrei Tarkovski. de ce iubesti. Se poate explica gândirea. n-a gasit drumul spre dragoste. Père P A U L F L O R E N S K I . e sa întelegem. dar niciodata e xplica. 2006. 32. care vrea sa spuna a te îndrepta spre cineva cu un sentiment total. University Press of Mississippi / Jackson.

în acceptia de contact sexual. erôs-ul (iubirea plina de pasiune între barbat si femeie) este. legaturii de iubire dintre barbat si femeie îi este oferit în Biserica exemplul iubirii dintre Hristos si Biserica Sa. priviri furisate. Supliment de spiritualitate crestina a jurnalului Cotidianul . Câteodata. o înflacarare juvenila. trebuie observat ca disputele provin si dintr -o anumita referire diferita la cuvântul erôs. de care Andrei Tarkovski este cât se poate de constient: „Iubirea este un sentiment atât de total. în sala de asteptare de la Scoala de muzica. Eroul principal. Or.ortodocsilor despre i ubire. al unui dor continuu si nesfârsit dupa celalalt. parca fulgerat de un gând. Apoi. parintele Patric este coplesit si îngrijorat de încarcatura contempor ana a cuvântului si a derivatelor lui. Cu alte cuvinte. A n d r e i T a r k o v s k i .l muta pe cel al baiatului. într-un episod petrecut între doi copii. 9 (11). împlinire si mântuire. Pune marul. Noi vom trata aici erôs-ul îndeosebi ca pe iubirea apropiata si implicata dintre un barbat si o femeie. Sigur. E singura. pe atât de sfiosi. Încurcat. Pentru o poveste de iubire adevarata. Yannaras etc. cam tot ceea ce tine de erôs pare sa fi capatat un continut eminamente sexual. Din când în când copiii îsi arunca. Aceasta este. ca pe una cu caracter nuptial. Daca Yannaras si Evdokimov par sa trimita la o acceptie primara. nu sunt în opera sa decât foarte putine povesti de iubire. 7 (9). împlinirea unei relatii între persoane (fie ele umane. 55. 5 (7). dar si pe cea dintre Hristos si fiecare om. scoate din buzunar un mar si îl sterge ca sa-l manânce. p. op. Este de observat. nr. 107. lânga ea. orice legatura nuptiala are o componenta erotica. daca nu chiar imposibila. destul de putin prezent la Tarkovski. în chip logic. prietenia s-ar cere sa fie începutul si sfârsitul nesfârsit. cât si în cel spiritual al cuvântului”. în vremea din urma folosirea lui de catre unii teologi contemporani (Soloviov. a carei traducere a fost facuta si publicata. asadar de vesnica nunta. Fetita nu stie ce sa faca. În timpul acesta fetita îl priveste concentrat. este de nerepetat în totalitatea lui” 196. conform experientei umane curente. cel putin. ci al unei ardori fara margini. mai ales din partea unor medii monastice. ca dintre cele patru nuante de iubire. organic si programatic. cu multa delicatete. erôs-ul omenesc trait în maxima lui transfigurare este zugravit si propus de Cântarea Cântarilor. dar trecerea printr-o faza erotica si chiar coexistenta cu ea (una curata. cit. Intrând. mai întâi. de noi în Alfa si Omega. Împreuna asteptând. De altfel. Se opreste brusc. în perioada aprilie – noiembrie 1993. iar simbolul acestei averi pe care o reprezinta iubirea îl vede el în femeie. 10 (12) si 11 (13). în Noul Testament nu -l întâlnim decât pe a g a p è. Toata scena este filmata cu infinita maiestrie si A se vedea pentru detalii lucrarea P A T R I C R A N S O N . cel sau cea cu care Dumnezeu te-a întâlnit spre împreuna rodire. Este vorba. asadar. în buzunar. atât în sensul material. p. întru întâmpinare. Mai trebuie spus ca Parintii vechi vedeau legatura dintre Hristos si Biserica. Cu alte cuvinte. si în mod eminent în Fecioara Maria 197. baietelul Sasa. Asta presupune si o unicitate a iubirii. de erôs nu în sensul unei legaturi trupesti cu caracter sexual. pe scaunul fetei. p. fara un cuvânt. C a h i e r s d u c i n é m a.) a provocat aprige polemici. În limbajul contemporan. dar nu numai194. I b i d e m. Asa cum observa si Antoine de Baecque: „Pâna la urma. un baiat si o fetita. Îsi zâmbesc reciproc. de la bun început. încât nu poate fi repetat. Pentru crestini. Este drept. îngeresti sau dumnezeiesti) se afla în prietenie. folosirea cuvântului în sensul în c a r e-l foloseau Pari ntii vechi ai Bisericii devine foarte riscanta. POVESTE CU COPII (C OMPRESORUL SI VIOARA) În Compresorul si vioara apare un soi de pre-erôs. totusi. I R E N A B R E Z N A . Doctrina neo . priveste cercetator împrejur. cu totul nefaste. 4 (6). pentru Andrei Tarkovski se cere ca iubirea sa fie rodnica pentru a se valida. ceea ce nu exclude puritatea sentimentului si a manifestarii lui.. În cele din urma ia marul de pe scaunul ei si. Din punctul de vedere al lui Tarkovski. cu privire la forma pe care o ia. „Iubirea este cea mai mare avere a omului. De aceea. iar atunci când totusi apare este estompat. Dincol o de subtilitatile teologice. asadar ca pe o legatura în continua nuntire. el baga marul întreg la loc.raporturile Dumnezeu – om. în final. Evdokimov. 195 194 A N T O I N E D E B A E C Q U E . 196 197 . cu timida deschidere. acesta este continutul care trebuie sa umple aceasta iubire. lasa usa întredeschisa (ca sa fie auzit?). Paris. desigur!) pare de neocolit. 108. pe de o parte. cea una. vom evalua povestile de dragoste din filmele lui Andrei Tarkovski. 1989. unele sunt schitate”195. tinta. ei sunt pe cât de emotionati unul de prezenta celuilalt. Baietelului îi vine mai întâi rândul ca sa intre pentru lectie. 8 (10). pe de alta parte. si îsi da importanta (cum fac îndeobste în astfel de situatii cam toti baieteii) studiind foarte atent o partitura.

La un moment dat. marturisite si ferm. Pentru câteva minute au o convorbire normala. în timp ce ea este foarte serioasa. încearca s-o cucereasca pe Masa. Exil Édit eur. Acum. Paris. cu ochelari. pe care Masa-i vazuse la Peredelkino. El pare ca se joaca. putin ametita. în contrast cu „marul” coruptiei originare. nu. Capitanul Kholin. Aflam ca ea locuieste la Peredelniko 198. Fuge si ezita în momentul în care trebuie sa sara peste o transee putin mai lata. Sfios si subaltern. se petrec. Intra capitanul Leonid Kholin. Acelasi tip de idila. nelinistita. Ed. întelegi? Acum pleaca! Pleaca repede!” Capitanul respira adânc ca sa-si revina. îngrijorat. Ea pleaca put in buimacita. care par fara sfârsit. Aici. dar pe care nu vor apuca sa porneasca. un soi de romanta. usor amuzat. Iese abatut.i raspunde cu o anumita cochetarie. Când ajunge în punctul cel mai de sus. el îi spune ca atunci el va trebui sa fie primul. când ea pare aproape învinsa. trece pe lânga fetita care. locotenentul. La toate reprosurile lui. O întreaba daca a avut un prieten cu numele Lionea. promitator. ea. dar si de fructele transfigurate ale paradisului eshatologic. Masa apare în încaperea în care se afla împreuna cei doi. Œ u v r e s c i n é m a t o g r a p h i q u e s c o m p l è t e s I. având ca laitmotiv de fundal marul (sau. Capitanul o provoaca. Capitanul. venind în fuga. în alta directie… Capitanul îsi ia mantaua si pleaca. se instaleaza tacerea. apoi o trece pe malul celalalt. Se petrece între ei un schimb de priviri intense. Scena se muta în padurea de mesteceni. si începe sa-si lase capul pe umarul lui.un bordei cu pereti construiti din trunchiuri de mesteceni. parca zapacita. Vine. pentru scurt timp. parca fara sa observe cotorul marului. îi cere sa sara si s-o prinda în brate. locotenentul nu îndrazneste sa spuna nimic. barbat „cu experienta la femei”. care nu mai apare în film: „Din cauza femeilor. p. vizibil coplesita de moment si de situatie. ca un semn discret de marturisire a simpatiei sale. gata sa cedeze. Masa ezita. Toata scena da senzatia unor sentimente curate si puternice. nu s-a întâmplat nimic…”199. ascultând la patefon un cântec vechi rusesc. pe potriva constructiei lor sufletesti si a locului si a situatiei cu totul speciale în care se afla. Ea pleaca alergând prin padure. jumatate ironica. Kholin îl invita sa viziteze trupele. si delicat. stapânindu-si dorintele: „Masa. Fata refuza si începe sa coboare calm. caci parca simtise „primejdia” ce-o pândise pe fata. Cei doi barbati.i zâmbeste abia perceptibil. Capitanul realizeaza toata situatia si zâmbeste discret. ajung ofiterii în batalioanele disciplinare… Nu te nelinisti. o ia în brate si o tine suspendata pentru câteva clipe. plimbându-se în padure. comandantul grupei sanitare). mergând în directii opuse. si prin tacere par ei sa-si marturiseasca mai apropiat simtamintele. mereu în garda. mai exact. POVESTE PE FRONT (COPILARIA LUI I VAN) La fel de delicat este si sentimentul degajat de scurta scena de tandrete amoroasa din Copilaria lui Ivan. ametita. de timp de pace. îndragostit de infirmiera Masa (locotenent. unde multi oameni de cultura îsi aveau casele ( d a c e a) de vacanta si de creatie. La lectie baiatul parca este cu gândul în alta parte. Ea ramâne grava. Kholin avea urmatoarea replica linistitoare. este prietenul ei. si locotenentul îsi reia discursul critic. Este ceva care tine de paradisul copilariei.i iese deloc repetitia. Profesoara îi reproseaza prea multa „imaginatie”. dar chemarea lui pare irezistibila.sensibilitate. finalul filmului sugereaza si mai clar acest lucru. el o îndeparteaza. într-un moment de ragaz. care ajungea la o înaltime relativ mare. între Ivan si o alta fetita. care are în ea ceva îngeresc. Galtev. Apare. concentrata. prelung. La raspunsul ei negativ. Între acestia. si despre scriitorii Alexei Tolstoi si Kornei Sukovski. jumatate tandra: „Da. 2001. marcata de întâmplare. merele) îl vom afla în Copilaria lui Ivan. un tip ciudat. desi este umbrit de o vadita suferinta. ea Celebra localitate (si statiune) lânga Moscova. O saruta apasat. încarcate de sentimente amestecate si de semnificatii înca nelimpezite. întrebând-o daca poate sa mearga pe un trunchi înclinat de mesteacan frânt. pentru a-si masca sentimentele si timiditatea. . locotenentul. 116. În scenariu. pictor din Siberia lui Kholin. tovarase locotenent!”. Este celebrul Saliapin! Capitanul Kholin o întreaba daca cel cu care a vazut-o plimbându-se ieri. despre Surikov. cu un picior pe un mal si cu altul pe celalalt. O cheama la el. Sunt la un început de drum. Marcat de nereusita. Mai spre sfârsitul filmului. 199 198 A N D R E Ï T A R K O V S K I . pe care fetita îl mâncase si îl pusese înapoi pe scaunul lui. Este o comunicare de maxima concentrare dramatica.major Galtev. dar prea timid ca sa-si marturiseasca iubirea. si Boris Pasternak. încearca sa-si mascheze sentimentele în spatele unor mustrari în legatura cu prestatia ei profesionala. În cabinetul medical de campanie instalat într.

Si totusi. ar mai fi de luat în seama. chiar daca într-un punct ele par sa se atinga. ca macar sa fie rastignit cu capul în jos. înca. brutal. a doua zi. Andrei contraataca: „Numesti tu iubire obligând un om în halul asta?”. sustine fata. Si nu iubiti cu inima. în mijlocul agitatiei valpurgice. este prins de câtiva barbati participanti la orgie. I se promite moartea. „Asta e noaptea în care toata lumea ar trebui sa iubeasca”. si intra. „Pentru ca e pacat sa alergi gol si sa faci lucruri din astea”. Capitanul are o rabufnire de furie înciudata… Trei vieti ciuntite. 200 Tot acest dialog nu exista în scenariul initial. contrasteaza cu nuditatea obrazului monastic. ritual. o noapte când toate excesele sexuale sunt îngaduite de obste în numele „iubirii”. în France Catholique . Dragostea trebuie sa fie frateasca”. prin credintele alterate ale comunitatii carora îi apartineau. în episodul Praznicul. Fusese dispozitia locotenentului de a o transfera la un spital din spatele frontului (desigur ca s-o protejeze. O roaga sa. parca fascinat.dubla credinta’. pe teritoriul simpatiei copilaresti. prelungind batjocura.i vânau pe acesti pagâni. cu Ivan si cu fetita jucându-se pe malul apei. Si de ce i-a pacalit.i pune sa asculte „linistea razboiului”. în acelasi timp. Suntem în Rusia primaverii anului 1408. Ea se refera o iubire erotica magica. a trupului ei. cu totul si cu totul nevinovata. amenintându-i cu focul. O femeie frumoasa se opreste uimita în fata lui. O L I V I E R C L É M E N T . ceea ce-l surprinde neplacut pe capitan. Nu le este usor sa traiasca tot timpul cu aceasta frica. dar si calugari zelosi îi urmareau si. raspunde el. tot asa. Andrei nu poate sa se împotriveasca. într-o mare masura. 201 . l’homme du seuil”. în care calugarul si fata îsi expun argumentele. aruncat în râu cu o piatra de gât. dar cu gândul la acea noapte speciala pentru ea si pentru ai ei. „Tarkovski. dar. Toata lumea este tulburata. dar poate si. oameni mai mult sau mai putin goi. p. cu gravitate. O iubire vinovata. un fel de noapte de Sânziene. dar pentru ea lucrul acesta pare putin prea complicat si. Calitatea de calugar (apartinând. urmarind crestinarea lor fortata.l întreaba: „Este vreo diferenta? Tot dragoste este”200.l împiedica sa aduca garzile si calugarii acolo. în zori. lui Andrei îi ia foc poala sutanei. la numai patru sute de ani de la crestinarea rusilor. O regaseste pe fata într-o coliba abandonata. Si este de gândit la riturile de primavara. Furat de „spectacol”.i desface legaturile. si nevinovata la nivel individual. de moarte. asadar. Sigur. Contrast? Sau completare? O alta iubire? Sau aceeasi iubire? Tarkovski pune problema fara sa raspunda”201. facând sarituri magice peste foc. Si continua: „E iubirea un pacat?”. Vorbesc despre lucruri diferite. Masa pleaca îngândurata si tulburata. Urmeaza un dialog pe tema iubirii. Femeia îl saruta prelung. pe toti aceia care vor sa. nr 2089 / 16 ianuarie 1987. unde nuditatea femeii. Ea se scuza. spune unul dintre pagâni) pe unul din stâlpii din interiorul surii. ne aflam în prezenta unui erôs pagân. el încearca sa spuna despre o iubire frateasca. La rândul lui.i converteasca silnic la religia lui. cu torte aprinse în mâini. la o sarbatorire debordanta a echinoxului. a obrazului iconic. fara a putea sa raspundem transant. Dar suntem aici. în parte sincer. liniste grea. În padurea din preajma fluviului. Asistam la o noapte a vrajitorilor. Capitanul opreste patefonul si. pâna la un punct. în masura în care ea era prescrisa si impusa în chip religios. în Andrei Rubliov. E o noapte a erôs-ului natural. si episoadele din vis. în care trupescul sa ramâna o componenta a spiritualului. când se suprapuneau crestinismul si pagânismul. 30. Legat. „Va e frica pentru ca voi nu iubiti totul sau iubiti pe furate. trei seminte promitatoare de dragoste frumoasa strivite crunt de razboi. apoi se departeaza cu ceata ei. pâna dimineata. în acest film. dar. coplesitoare.l dezlege. spunând ca sunt obligati s-o faca pentru a. Unul dintre tarani se închina în fata lui si îi pune metanie. În legatura cu cele petrecute. Ea îl asculta si. Garzile stapânirii. cât mai aproape de agapè. privirea prelunga. ca odinioara Sfântul Petru. ca s-o scape de fascinatia pe care Leonid o exercita asupra ei!). Ne punem si noi aceleasi întrebari. În timp ce o priveste nedumerit. De fapt. nu putem decât sa fim de acord cu comentariul lui Olivier Clément: „Rusia a cunoscut timp îndelungat ceea ce s-a numit . în parte provocator. bine legat. El îi propune un ideal crestin. Andrei este îngrozit de aceasta blasfemie si cere. mai ales. Andrei priveste totul mirat si curios. Este evident ca amândoi glumesc complice. Este abandonat. POVESTE DE S ÂNZIENE (A NDREI R UBLIOV ) În Andrei Rubliov. tagmei unora dintre prigonitori) îi agraveaza situatia. îi ameninta pe agresori cu foc cazut din cer. în ziua Judecatii (este tocmai scena pe care se plecase s-o picteze la catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Vladimir). Este rastignit în batjocura („la fel ca Iisus Hristos”.îi spune ca da. Masa venise sa-si ia ramas bun. Îl întreaba de ce a cerut sa fie atârnat cu picioarele în sus. se dezlantuie în cântec si dans. când credinte pagâne si manifestarile lor înca supravietuiau.

intensa. îl mustra si conchide: „Bine. vadit. cufundat în sine. a unei îmbratisari. trecând chiar pe lânga barca lui Andrei. Pacatul lui Andrei nu este unul dus pâna la capat. Andrei Tarkovski ne spune despre iubirea care creeaza nemurire. iar Solaris îi întrupeaza rapid acest gând 205 . fiinte (câinele) sau luc ruri dragi (obiecte din preajma imediata) de pe Pamânt. Solaris 204 are darul de a întruchipa gânduri scoase din „cotloanele” cele mai tainice ale celor de pe statie. pacatul lui. Eroul. asa cum fusese avertizat si cum. si rugaciunile tale”. rusinea lui. cu infinita milostivire. Kris Kelvin. misiunea ei fiind considerata de cei de pe Pamânt esuata 203. cât si în suflet (e apasat de gânduri. caracterul ei de vrajitoare nu reiese atât de evident. Cei de pe statie numesc întruparile acestea vizitatori. si de un sentiment de vinovatie). Dupa ce. Acesta priveste tot ceea ce se petrece îngândurat. dar trupul ei are acum o altfel de structura materiala. o asemanare cu situatia unei Biserici împutinate la sfârsitul veacurilor? Se întreba Hristos: „Dar. parând. Si nu mai vedem si o aluzie la dorinta multora de a „lichida” Biserica? 204 203 202 Oare sa fie întâmplator faptul ca numele planetei trimite la Soare. aspra. Ba chiar si scene de viata si conversatii. pâna la un punct. în timp ce somnul spiritual al celorlalti cercetatori de pe statie naste monstri. constiinta ta. care se sinucisese cu 10 ani în urma. a doua zi dimineata. dar si de neputinta de a nu putea vedea lucrurile asezate pe un fagas firesc. cit. C e-ar fi daca s-ar „întrupa” toti demonii din noi? Cu ce societate cumplita ne -am confrunta! Si cât de tare ne -am speria de mizeria pe care o purta m . a unei prelungi sarutari. Episodul se încheie cu vânarea Marfei (acesta este numele femeii!) si a unui barbat (iubitul? sotul? unul oarecare?) de catre garzi si calugari. va gasi El oare credinta pe Pamânt?” – Luca 18. ranit. El se sacrifica pentru ca ea sa scape în înot spre malul celalalt. ajuns în starea de simplu mujic. chiar daca ajunge sa ne bântuiasca staruitor câteodata. vinovat si rusinat de ceea ce se întâmpla. Reiese oarecum si din mustrarea pe care i-o face însotitorul sau. pare sa spuna ca în destule situatii erôs-ul depaseste patima animalica. când oceanul este agitat din pricina bombardarii cu encefalograma lui Kris. dar si mustratoare. 205 . care pentru crestini reprezinta una dintre numirile lui H ristos? Iubirea persistenta a lui Kris o readuce pe Hari la viata. marcat de pacatuirea sa. Si totusi. tinde sa creada si el. în camasa alba. tot timpul. Crestinii aceia parelnici nu erau capabili sa opuna erôs-ului pagân agapè. el se manifesta la nivelul unei tulburari a inimii în cursul unei întâlniri. când va veni. Fiul Omului. se pare. dorind sa rezolve totul prin forta brutala. 264. întrebatoare. acestuia i se vor întrupa si alte persoane (mama. . op. la care murise). Nu are realitatea de altadata. cu rasa murdara si sfâsiata). POVESTE ( DINCOACE SI DINCOLO) DE VIATA SI DE MOART E (SOLARIS) În Solaris. e pacatul tau. Kris se teme sa nu aiba de-a face cu o vedenie. care ar putea conduce spre o frumoasa poveste de iubire. Andrei o priveste si nu -i vine sa -si creada ochilor: este chiar ea. Daniil Ciornîi. O regaseste. ca în el se afla un sâmbure de iubire adevarata. când Andrei se întoarce purtând urmele noptii. lepadându-si în prima instanta rasa. efectul unei halucinatii. Mai ales ca prima Iata cum descrie scenariul initial aceasta scena: „Vrajitoarea se apropie de barca.l fixeaza femeia pe Andrei în noapte. Kris afla o statie în stare de paragina. Gândul la ea l-a urmarit. în zare. dar. O data eliberat din legaturi. Oare nu mijeste. la vârsta tânara. Chiar daca în parte fortat. Pare sa fie o uriasa constiinta universal tezaurizatoare. care sta. totusi acceptate. iar sufletul îi este vid de orice amintire a trecutului. (A N D R E Ï T A R K O V S K I . p. femeia din timpul noptii. pe Hari. grava. a s c u n z â n d-o „sub pres” sau „dupa usa”! Mai spre sfârsitul filmului. Putini sunt aceia care mai cred pe Pamânt în necesitatea si eficienta statiei Solaris. Sarcina lui Kris este aceea de a lichida statia. visul lui… (…) Andrei îsi pleaca ochii si începe sa murmur e o rugaciune”. a unei temporare consimtiri la coborârea în lumea pagâna dominata de simturi. este suficient pentru calugar ca sa se simta infinit vinovat si sa caute calea necesara a unei ispasiri. 8.ul crestin. atât fizic (e plin de zgârieturi. este trimis pe o statie destinata sa studieze planeta Solaris. fara a putea fi atins).) Din film. cu capul plecat202. cu care.l cerceteaza în legatura cu petrecerea noptii fara a primi vreun raspuns. Andrei o ia la fuga. Kris îsi reîntâlneste în acest fel sotia. dar nu este nici o fantoma (asa cum niciun gând nu este fantoma.

gândul lui Kris la ea va persista. A fost hotarârea mea. Dupa aceasta prima întrupare. cumva. îmbracamintea ei pare sa trimita. nu mai exista tipul de iesire de pâna atunci. temându-se ca ea sa nu fie o aparit ie înselatoare. oarecum triumfator: „Hari nu mai exista”. la prima vedere. Într-un fel numai. îi spune Kris lui Snaut. Într-un fel. În acelasi timp. De data aceasta. foarte puternica. Ele se constituie. Provocata de Kris care. din care nu mai exista iesire sau. cu gândul la o îmbracaminte de mireasa. care constituisera recuzita vietii lor împreuna pe Pamânt sau pe statie. generate Reprezinta pozitia sa o situare apropiata de aceea pe care ne -o sfatuiesc noua Parintii îmbunatatiti: sa nu ne încredem în vedenii. Daca prima aparitie a lui Hari reprezinta o întruchipare produsa de Oceanul de pe Solaris a gândului celui mai de taina din constiinta lui Kris. Hari. în orice caz. Dar Snaut are si afirmarea reciprocei.„aparitie” mai consistenta si-o face Hari la trezirea lui Kris din somn 206. Kris este nevoit sa i -o sfâsie atunci când o pune sa îmbrace costumul de cosmonaut. prin structura materiei din care este alcatuita ea acum. o amageste pe Hari si o expediaza cu o racheta în spatiul cosmic. Oxigenul care întretine viata. „A facut-o din disperare”. aici bea oxigen lichid. malefica 208. Ar fi de observat cum mortile sunt diferite. E singura solutie pentru amândoi. De acest lucru se bucura în cea mai mare masura sfintii. Calea unor noi taine se deschide. Cu zvâcnirile aferente. face sa te gândesti.o. Iata textul scrisorii lasate de Hari: „Kris. Kris este dispus sa astepte „revenirea” ei. într-un fel o (om)ucidere. chiar daca neîntrupat. altfel. în fapt ultim. pentru ca. El se înconjoara de obiecte de care ea se atinsese. Cea dintâi este o moarte provocata. Ea revine deoarece gândul sau iubitor la ea este statornic si continuu. toate parti ale povestii ei de dragoste cu Kris. Snaut îl anunta. la camasa l u i Hristos!). ci sa cautam sa ne eliberam de ele. disparând odata cu bombardarea Oceanului de pe Solaris cu unde provenind din encefalograma lui Kris (toate gândurile lui!). în orice caz. crestin fiind. dar momentul fusese ratat. se petrec cu Hari mai multe morti (unele constituind încercari de a-nihil-are. „speriat”. este o încheiere a recuperarii istoriei ei personale pamântesti. 210 209 208 . luata din gura lui Sancho Panza: „Da’. A treia este o moarte prin sinucidere. locul tainic si diafan al copilariei. parca Hari ar vrea sa-si probeze prin moarte viata.l consoleze: „A facut-o pentru tine”. Nu învinovati pe nimeni pentru asta. „Învierile” se aseamana. Cea de a doua este o moarte accidentala. caci mai de folos ne este sa respingem o aratare buna si adevarata. asadar în aceeasi maniera în care o facuse si în viata de pe Pamânt. Acum. Mai înainte îi trecuse prin gând s-o împuste. Eu î n s a m i l e-am cerut . Kris fusese bolnav si nu putuse sa mai vegheze asupra ei si sa-si împiedice colegii de a proceda la acel experiment inuman. în etape ale parcursului de recuperare a sinelui sau. una dintre aceste insule va fi casa parinteasca a lui Kris. cum se va vedea la sfârsitul filmului. petrecându-se parca invers de cum cade un om în somn. Lui Snaut i se par dezgustatoare. de nimic-ire) si „învieri” (întrupari ale gândului cel mai de taina al lui Kris). Dar de data aceasta pare a fi o moarte definitiva. Pentru vesnica pomenire din partea lui Dumnezeu este necesara cel mai adesea si o cât mai îndelungata pomenire a noastra. obiecte care n-au disparut odata cu ea. Hari moare (sau. Oceanul a început sa formeze insule. îmi pare rau ca te -a m d e z a m a g i t . poate doar mai puternice 210. Si cauta apoi sa. Acolo se injectase cu un produs de laborator lasat de Kris în frigider. N-am avut alta cale. Snaut si Sartorius nu vad în repetatele (re)aparitii ale lui Hari decât o serie de copii „la indigo” ale lui Hari celei de pe Pamânt. tocmai contactul asteptat de multa vreme cu Oceanul de pe Solaris 207. decât sa fim înselati si amagiti de una falsa. Disperarea îi vine din sentimentul ca nu este iubita de Kris. adormire. 207 206 Mai spre sfârsitul filmului cere dreptul de a realiza un mic contact prin betie. Când îsi revine în sfârsit. dar fondul spiritual este altul: iubirea nemuritoare a lui Kris. oarecum. ci au ramas ca semne marturisitoare ale realitatii ei. instantaneu si fara voie. Rochia lui Hari este fara cusatura (scena.i urmeaza se explica. ceea ce a condus la încetarea posibilitatii lui de a întrupa. oricât de atragatoare ar fi. Este vorba. pe undeva. de acea „vesnica pomenire” pe care o cerem noi în Biserica de la Dumnezeu pentru cei plecati din aceasta lume. vorba somn are si -un neajuns: arata ca moartea!”. Hari se supune de buna voie 209 experientelor colegilor lui Kris. În schimb. „învierile ” care. se raneste de moarte) în încercarea disperata de a iesi din încaperea în care i se paruse a fi fost parasita de Kris.” Pare si o tri mitere la faptul ca moartea este. deoarece. aici aduce moarte. înainte de a o expedia sa dispara î n c o s m o s . Pe de alta parte. Cea de-a patra este o moarte jertfelnica acceptata. pâna la urma. Snaut se întreaba daca ea nu reprezinta. cu tot ceea ce o înconjura.

Aceasta umanizare se petrece pe doua cai: pe de o parte prin recuperarea memoriei în legatura cu existenta ei pe Pamânt. „Cu cât este mai mult cu tine. tu esti adevarata Hari”. cu scene din viata lui în familie 212. pe el la pustiire interioara. Kris este cel care are nevoie de iubirea ei pentru a supravietui. neavând datele unei fiinte umane adevarate. Pe de alta parte. Tu stii?”. evoca. ea. ea nu mai poate trai fara el. Iubirea nesfârsita si nemuritoare a lui Kris este cea care o scoate pe Hari din iadul uitarii de sine si o face sasi recapete. Cercetându-se în oglinda. totul întemeiat pe iubirea dintre ea si Kris. treptat se petrece cu ea o „umanizare” tot mai accentuata. se cere ca el sa fie neadormit gând iubitor întrupat. Hari a murit o data pentru totdeauna. deacum. unul pe altul si fiecare pe sine însusi. 211 S-ar pune întrebarea: cine -si vinde sufletul si cui? De fapt. constata de ziua lui: „Omul are nevoie de alt om!”. daca la început el fusese cel care a trimis-o la moarte. Numai ca. o îngrijeste ca atare. personalitatea. Kris si Hari împreuna privind. Alaturi de Kris. mai apoi o ajuta sa-si revina. Snaut. Este complet derutata în legatura cu eu-l ei autentic. Deocamdata. Dar. realizata. ceea ce îl aduce la disperare pe Snaut. aceeasi. îsi este „fata cealalta”. încet. Dar eu…. Din punctul lui de vedere („stiintific”!). Tu stii cine esti?”. Dar acum. Dar vom observa ca fiecare noua aparitie le înglobeaza pe cele anterioare. Totodata. Amândoi îsi amintesc de despartirea lor stupida. Pentru el nu constiinta. se întreaba ea). Vazând un film adus de Kris de pe Pamânt. Sartorius îi contesta totusi calitatea de fiinta umana. pare ca. pe masu ra apartenentei la spatiul dreptei credinte. Nu crede a fi Hari cea adevarata. semn ca desi este. De pilda. Chiar daca „trezirile la viata” reprezinta momente de criza. o recuperare a sinelui. când „învie”.. În fond. dar nu si ca persoana. deposedata de istoria ei. o copie. ci datele „stiintifice” confirma calitatea umana. în noua stare de structura „materiala” în care se afla. fara valoare umana autentica. si trimit. iar mai apoi „Kris. dar care sunt si întrebarile de toate zilele ale oricarui om care reflecteaza la conditia sa: „Eu nu ma cunosc nici pe mine însumi. De fiecare data. Înainte. ea practic nu exista 213.mi mai pot aminti chipul meu. de-acum. 213 212 Extinzând cercul. ceea ce reprezinta pentru Kris o dovada de viata adevarata. Cea de pe statie nu este decât o dublura. Fara iubirea lui Kris. ce se întâmpla cu mine?”. asa o fi. Cine sunt eu? În clipa când închid ochii. eu devin o fiinta umana! Simt la fel de adânc precum fiecare dintre voi”.de Solaris. Acest lucru o nelinisteste („Kris. dar o si încurajeaza. îsi pune întrebari care constituie si întrebari fundamentale ale filosofiei.lui ei: „Seman mult cu ea?”/ „Poate ai semanat cu ea. umana. cea de altadata. care nu vede cu ochi buni nici o sporire a ei întru umanizare. Sunt trepte existentiale urcate de Hari cu fiecare „înviere”.încet. Pentru ca ea sa ramâna întrupata. o stoarce de viata. Cum s-a vazut. Dupa prima „înviere” îsi sfâsie singura camasa (repetând gestul pe care. ea ajunge sa aiba o criza de isterie foarte. odata cu memoria. nu. Pe de alta parte. în fond. Cei doi o considera pe Hari o simpla „vizitatoare”. cu atât devine mai umana”. mai încolo. Snaut îl numeste pe însusi Sartorius „Faustul nostru”! Aflam si aici ambiguitatea pe care o vom regasi în O g l i n d a între chipul – persoana – mamei si cea a sotiei. Încearca sa afle de la el raspuns. Ba. Este capabila sa simta durerea. ca experienta. iar pe de alta parte prin adaugarea de experienta prin împreuna trairea cu Kris. Numai iubirea o poate tine în viata. relatia ei cu Kris se stabilizeaza tot mai mult. fara prezenta lui continua. cum se va vedea. dar trimit. Umanizarea continua a lui Hari (regasirea constiintei de sine) prin iubire. când a îmbracat-o cu costumul de cosmonaut). nepricepând prea bine ce se petrece cu ea. ea începe sa-si recapete memoria. eu nu stiu de unde vin. somnul ei era ca „un somn în alt somn”. . împreuna par sa se regaseasca. cea din film. Apoi. „învata” sa doarma. era tocmai ceea ce sustinea si încerca s-o convinga Sartorius. Ea învata tot felul de lucruri. Hari se întreaba asupra identitatii eu. Pe ea a condus-o la sinucidere. Ea devine tot mai constienta de sine. de la un moment încolo. Lucrurile nu sunt spuse pe sleau.l facuse mai înainte Kris. si evoca. îi spune Snaut cu vadit repros. copii care ar putea continua la nesfârsit. se vede pe ea la un moment dat si se recunoaste cu uimire ca chip. Orice slabire a intensitatii acestui gând o epuizeaza. Începe prin a-si fi siesi straina.. Lui Sartorius tipul acesta de „nemurire” i se pare „faustic”211. prin validarea ei de catre iubitorul Kris. dezamagit de stiinta pe care o slujise o viata. experienta anterioara i se adaugase. fiecare „înviere” o gaseste pe o treapta superioara de umanizare. odata cu „umanizarea” ei. Daca la început Hari pare sa fie un „vizitator” asemanator celorlalti de pe statie. Hari a devenit constienta de devenirea ei: „Da. Recuperarea este. sa se lamureasca.

asa cum a devenit ea pe Solaris. El o recunoaste acum ca „adevarata Hari”. mica rana de pe bratul lui Hari. Una dintre insulele formate în urma bombardarii cu encefalograma lui Kris este tocmai tinutul lui natal. atât de singur”. cu El. suferind. Dar pare sa dea seama lui Dumnezeu. fara sens. Are sentimentul ca a pierdut ceva pretios. Mama: „Cred ca asta -i foarte rau”. lumea pamânteasca izbavita se întâlneste cu lumea cereasca. Asadar. el se afla în fata unei reproduceri dupa „Sfânta Treime” a lui Andrei Rubliov. în consecinta. chiar daca înca cetoasa. împreuna. Ei încearca sa explice si sa rezolve cu mijloace pur stiintifice ceea ce este evident ca tine de alte resorturi. Kris este mai degraba trist. Certurile acelea acum par sa i se reveleze în toata stupiditatea lor pacatoasa. raspunde el. uitate în frigider. Se certasera adesea. dar aidoma celui anterior si identic cu cel pe care. dar tatal sau pare sa fie de-acum si el într-o lume mântuita. dupa incursiunea în Zona.Sunt semne care se constituie în marturii menite sa constate si sa certifice faptul ca Kelvin nu se afla pe un tarâm al nalucirilor si al nalucilor. Kris este de-acum ca un om care nu ar vrea sa i se destrame un vis frumos. Kris pare sa sporeasca si în legatura cu Dumnezeu. O parasise. în sensul clasic. insistând asupra faptului ca e sotia lui. uitari si aduceri aminte. Începe sa „recupereze” în camera sa de pe statie tot mai multe „obiecte” de pe pamânt. Si daca Kris refuza sa se întoarca pe Pamânt. 214 O vaga trimitere la felul în care urmele cuielor Îl adeverisera altadata pe Hri stos în ochii Apostolului Toma? Iata dialogul: „Esti fericit?”. lamurita. În dreptul ranii. Sfârseste prin a o accepta definitiv. sentimentul de singuratate 215. iar ea s-a omorât. într.l avusese Hari pe Pamânt. daruit de Ocean. Astfel. Când Hari „învie” si reapare. desi a scapat de „naluca”. ca urme pe un raboj. ca o marturie nesmintita. insensibili. Kris începe sa înteleaga si sa accepte adevarul ei si a se împaca cu realitatea existentei ei. îi ramâne si rochia cea necusuta. care n-a putut fi distrus de stiinta meschina omeneasca. întoarcerea pe pamânt i se pare acum lui Kris searbada. sfârseste prin a o prezenta celorlalti locuitori ai statiei (cercetatorii savanti Snaut si Sartorius) ca fiind sotia lui. el cu Hari. Si pare sa se petreaca o prima întâlnire constienta si esentiala. dupa fiecare disparitie provocata de Kris ramâne salul lui Hari. Si. în consecinta propun sa fie supusa testelor de tot felul. produsa de injectia letala. Ca atare. Pentru ei. Si. „Fericirea e o idee depasita”. el are straluminarea adevaratei misiuni pe statie. fructe. îl întreaba mama. Dupa ultima disparitie. Kris: „Ma simt. ea ramâne însa un „vizitator” ciudat. aici. Tocmai aceste semne materiale îsi propune Kris sa le distruga. folosind materialele lui de laborator. Transformarea lui Kris. din ea îl întâmpina si. la un moment dat. o advereste pe Hari de pe statie ca fiind aceeasi cu cea de pe Pamânt 214. ca o marturie a realitatii Zonei. Asa cum i s-ar parea probabil oricarui om pe lumea cealalta. O alta marturie o reprezinta salul. 215 . e asteptarea. asumându-si o noua conditie si o noua responsabilitate. ca un animal de experienta. Asa cum în Calauza. rochia este sfâsiata. e sa întelegem pentru prima data Lumea ca motiv de dragoste”. Fiinta lui sufera în integralitatea ei. Gândul lui Kris la sotia sa este însotit de un sentiment apasator de vinovatie. care ar vrea ca visul sa devina pe loc realitatea cea mai reala. „care amintesc de respiratia noastra. Deja Kris este iesit din acest cerc strâmt si vicios si respinge intentia lor inumana.l îmbratiseaza. ceva ce ar fi putut fi important pentru fiinta lui. Salul cu care vine este mereu un altul. Telurile stiintifice i se par fara noima. de iubire. el crede acum mai mult în continuitatea realitatii ei vechi decât poate sa creada ea însasi. Nu se roaga. Chiar daca ultima „moarte” a lui Hari pare sa excluda o „întrupare” ulterioara.un fel. tot felul de mici obiecte (fleacuri dragi) din casa lui de pe pamânt… Îi marturiseste mamei. care este de-acum trans-stiintifica: „Probabil motivul pentru care suntem aici. într. provocata de el. Salurile se constituie. chiar daca istoria relatiilor între iubit si iubita poate cunoaste suisuri si coborâri. în timp ce ea doarme. Kris se îmbolnaveste. Pamântul vine la el. câinele. atunci. Pentru ce? Doar cu speranta întoarcerii ei? Dar n-am nicio speranta. fata de a ramâne pe statie în preajma lucrurilor pe care le-au atins. acum. materializate de Solaris: o vaza cu flori. aleasa. La un moment dat. nu exclude totusi o alta minune. are febra. Singurul lucru pierdut pentru mine. si atunci orice supunere a ei de catre ceilalti la experiente distructive se rasfrânge direct dureros asupra lui Kris („E ca si cum mi-as taia un picior!”). Ca atare. tot asa. Dar boala cea mai febrila a lui Kris consta în faptul ca se îmbolnaveste de… Hari. ramâne câinele venind de acolo. Kris se întoarce la tatal sau ca un fiu risipitor. e febril. Dupa prima moarte a lui Hari. mama. Mereu salul ca o amintire persistenta. Sa astept ce? Nu stiu… Un nou miracol”. venit din purtarea lui fata de ea pe Pamânt. pâna la autopsie. ca o marturie a venirii ei reale în viata de pe statie a lui Kris.un fel sau altul. Este parte din el.

dar poate nu-i adevarat. un pisc. Dupa mine. Si totusi. Nu se mai satura. misiunea lui Kelvin pe Solaris a avut numai un singur scop: sa arate ca iubirea celuilalt este indispensabila întregii vieti. deoarece mai curata. probabil sora cu aceea pe care o avusese din acelasi sentiment pe Pamânt. izbavita. deja. umbra ei persistenta. dar rupta totusi din lumea de pe Pamânt. supravietuitoare. Sunt îndragostita de el. la rândul ei. ca urmând poruncii celei noii a lui Dumnezeu [cf. nu mai pot trai fara Kris. Marea si adevarata iubire conduce la dorinta fireasca de împreuna fiintare si valideaza fiinta ca facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. totusi iubirea initiala. p. Kris! ”. 15. POVESTE CU PARINTII (OGLINDA) În Oglinda întâlnim mai mult amintirea unei iubiri. . 4. limpezita de toate impuritatile inerente vietii pamântene. dar este un acum care vine de atunci. te iubesc atât de mult!”. chiar mai puternica. Lucrul acesta îi produce nesomn si o suferinta cumplita. nu mereu. dar. Ar vrea sa stea tot timpul cu el. Iubita-sotie reprezinta totul si aduce posibila orice renuntare la sine. daca s-a regasit si traieste cu adevarat? Este întrebarea cheie pe care o pune adesea o fiinta pentru a se afla pe sine. Kris (în legatura cu sinuciderea sotiei sale): „Cred ca a simtit ca n-o mai iubeam. creste treapta cu treapta. transcende orice cauzalitate subiectiva sau obiectiva. pe de alta parte planeaza totdeauna o incertitudine în legatura cu ceea ce simte celalalt pentru noi. În iubire. aducând viata si validare a fiintarii. Întreaga «solaristica» este menita sa arate ca omenirea trebuie sa fie iubita”216. Hari: „Eu cred în iubirea lui Kris pentru mine. vine la capatul unor experiente comune de traire. Drumul spre fericire trece cel mai adesea prin nefericire. Desi esuata. Dar iata ce marturiseste însusi Andrei Tarkovski în legatura cu cele de mai sus: „Aceasta poveste de dragoste este unul dintre aspectele filmului. lânga el. în care zacuse atâta timp. parca mai puternica si mai curata acum. în curs de limpezire de sine. 2. 7. Kris pare sa fi regasit o Hari epurata. prin despartire. cea mai simpla si cea mai puternica cu putinta (banala si vinovata daca nu este încarcata cu maxima traire). ca vor trai împreuna pe statie. Ioan 13. În acelasi timp si el este un altul. în Andrei Tarkovsky. pe de o parte stim si suntem siguri în ceea ce simtim noi pentru altul. Este interesant de analizat suisul replicilor referitoare la iubirea recuperatoare. Iar Kris parca ar dori sa puna un nou început. Marturisirea. Kris decide sa ramâna definitiv cu ea pe statie. pare sa planeze mereu în 216 L A U R E N C E C O S S É. Iubirea este o constanta a legaturii dintre Kris si Hari. Hari: „Cum ai trait în tot timpul acesta? Ai iubit pe cineva? Te-ai gândit mereu la mine?”. Sunt o fiinta umana!”. Totdeauna. Asa simte ea. desigur. Hari: „Tu nu ma iubesti. Mereu apare aceasta îndoiala a noastra în legatura cu iubirea celuilalt. a parintilor naratorului. poate e doar o forma de autoaparare a lui. Nu o iubeste acum. care priveste povestea lor de dragoste. Kris: „Ce altceva as putea face? O iubesc! ”. Sigur. Hari: „Kris. Starea de suprema fericire aduce dupa sine teama de a o pierde. ma iubesti?”. ca atare nu se poate întoarce cu ea pe Pamânt. Daca mai înainte Hari se îndoise de iubirea lui Kris. ferit de caderi. Mai înainte Hari îi reprosase ca nu o iubeste. nefericirea te face mai sensibil si mai atent la celalalt. 6. definitiv bun. acum o afirma apasat pe a ei. povestea de iubire dintre Kris si Hari de pe statie este reluarea si continuarea celei de pe Pamânt. Nu conteaza de ce iubeste o fiinta umana”. 5. doreste… Nu. Vrea sa stie daca este ea însasi. El îi spune ca nu se mai întoarce pe Pamânt. 1986. Kris: „Uneori. 12]. dar ceea ce este de remarcat este faptul ca ea parcurge un drum ascendent. Iubirea. de a nu recadea în moartea totala. ca ultima treapta a unui urcus îndelung si greu. 3. expiatoare. Interviews . O îmbratisare de infinita duiosie si reciproca compatimire pecetluieste marturisirea. daca este si mai ales daca este adevarata. Ea: „Te iubesc! ”. 34. afirmatia de mai sus pare mai degraba o recuperare a ceea ce simtise odinioara pe pamânt decât o constatare asupra starii actuale. îi declara Hari. anihilatoare. 167. 1. Poate. este lovita de aceeasi teama ca si Kris.Noua trepte de iubire recuperatoare si restauratoare. A fi îndragostit reprezinta. caci despre ea este vorba. „Portrait of a Filmmaker as a Mo nk -Poet”. Iar mai încolo: „Dar tu reprezinti mai mult pentru mine decât a fost vreodata stiinta!”. Hari: „Deja. Când ma simteam nefericit”. în aceasta alta lume. o încununare a unei relatii reînviate. 9. aceea de a nu i se destrama realitatea recâstigata. Un om fara iubire nu mai este un om. A parcurs drumul unor experiente dureroase. pe parcursul acestei parti din film. nu asta-i problema. cine e viu. Snaut îi atrage atentia lui Kris ca ea nu poate trai decât aici pe statie. face firesc orice sacrificiu. Dar te iubesc pe tine”. 8. Hari: „Kris. da. un maxim de traire contemplativa si de implicare afectiva. „Mi-e frica”. Simte renascând în el iubirea dintâi.

ea vine în camera lui Gorceakov.. În prima. Dar. dupa ce bause oxigen lichid. La un moment dat. „Sper ca nu ma vei ucide dintr-atâta”. persistent erotici. deja.e rau?”.. decât o viata cenusie. Fericirea putea sa nu fie posibila. oarecum în ciuda vointei ei. Un erôs care ignora persoana si numele ei. tatal o ajuta pe mama sa se spele pe cap într-un lighean. n-am invidiat vreodata pe cineva. într-o oarecare masura. Însa. ca un fel de mostenire paradiziaca. apatic. dar este. mai târziu. dar Stalkerul îl refuza categoric. zamislirea de prunci. uscat. Ai remarcat. trait aproape contemplativ. pierduta în gânduri. dar care nu ajunge niciodata la o manifestare maligna. încât merita reprodus în întregime. Mama zicea: «E calauza. O „admiratoare” tipica. stupida. Desi realizeaza asta. asa suntem noi. Ea zâmbeste încurcata. Povestea de dragoste. deoarece în camera ei nu curgea apa. cel putin în memoria fiului. În consecinta. atunci. „Ramas bun. relatia esueaza. Si atunci. ca era un vesnic prizonier. la întâlnirea revelatoare pe care tocmai o avusese cu Domenico. ei ramân cantonati în momentele de fericire ale începutului. pe care este evident ca a resimtit-o dureros toata viata. este atrasa de el. Eugenia. Într-un fel. M-am dus si n-am regretat niciodata. femeii îndeosebi. El ar fi vrut s-o ia cu el („Doamna a avut amabilitatea sa vina cu noi în Zona. ce puteam eu face? Eram sigura ca voi fericita cu el. Si un porumbel alb zboara deasupra ei. Cei doi sunt întinsi în iarba. de la începutul filmului. Numele ei este. Îmi cer scuze. Ea: „Nu te mira! Te iubesc!”. Am avut multa suferinta. Apoi în acelasi ton. probabil. eleganta... Si daca n-am fi avut nenorocirile noastre. cu cea a „învierii” lui Hari. protagonistii ei se separa. reiese din monologul sotiei Stalkerului de la finalul filmului.jurul protagonistilor. închide în el si rodirea lui. al oamenilor de lume dezabuzati. Autorul nu insista asupra cauzelor acestei despartiri. în preajma casei de la tara. când scriitorul vine la întâlnirea cu Calauza cu o tipa frumoasa. Dar nu mi-a parut niciodata rau. dar totusi. în afara oricarei nuante erotice. Eugenia îsi pune în joc tot sarmul pentru a intra într-o relatie amoroasa cu el. Poate. ranita în chemarea ei si în . erôs-ul este. Este poate erotismul intrinsec fiintei umane. Bineînteles.. POVESTE CU O C ALAUZA (STALKER) În Calauza. Chipul ei este în sine un raspuns mai mult decât concludent. Toti vecinii râdeau de el.ul. nici binele n-ar putut sa fie. multa spaima si multa rusine. Era asa de împiedicat. Scriitorul îi spune „îngerul meu”. ca era condamnat. ci fiecaruia dintre noi. Sa nu existe nicio speranta. ca el nu-i din lumea asta. în Solaris. o întreaba el. Avem de a face în Oglinda cu un erôs sublimat. stiam si ca voi avea si multa suferinta. practic. Stiam si singura toate acestea. care este atât de minunat. Putea sa fie mult mai rau.. arata atât de vrednic de mila. Si totusi. Nu stie ce sa spuna. fara ca el sa fie preocupat în vreun fel de aceasta. care-l face aproape irezistibil. A fost soarta noastra. Acesta o gaseste în patul lui uscându-si parul. Iata”. toate. Dintre cele de rasa. e condamnat. ca sa se spele pe cap. pe astea le-am gândit. formal. cu masina ei luxoasa de sport cu tot. anterioara celei dintâi. mama a fost împotriva. O expediaza rapid. stiam si despre copii. în lipsa acestuia. aproape absent. Ea îsi spune povestea nu spectatorilor. ea e siderata de apatia lui. Care este numele tau?”). A doua scena se afla spre sfârsitul filmului. Doua scene sunt semnificative în acest sens. Dar e mai buna o fericire amara. plictisiti. luati în ansamblul lor. cu totul speciala si. Iar eu… Nu m-am certat niciodata cu ea. Zâmbeste si lacrimeaza în acelasi timp. E o femeie foarte curajoasa. Niciodata. un vesnic prizonier! Nu stii ce fel de copii au calauzele?». Ar mai trebui spus despre scena de dinaintea plecarii în Zona. draga mea prietena”. el s-a apropiat de mine si a spus: «Vino cu mine!». El: „Ce s-a întâmplat Marusia? Ti. Este erôs-ul ocazional. din anturajul marilor nume. transfigurat. considerat parca un vechi prieten-confident: „Stii. parca. cu o figura „interesanta”. Dar el este cu gândul în alta parte. Tatal o mângâie pe mâna. Ar trebui semnalata si scena cu sotia Stalkerului. Si nu raspunde. fericita. practic. POVESTE CU IMPOSIBILITATEA UNEI POVESTI (NOSTALGHIA) În mod evident. Exista un anumit erotism în zvârcolirea ei pe dusumea. Se afla în Gorceakov o forta a structurii interioare amestecata cu o anumita vulnerabilitate. ghida si interpreta lui Gorceakov în Italia (pe timpul cercetarii sale pe urmele compozitorului Sosnovski). „Îti doresti fata sau baiat?”. dar cu foarte mare superficialitate. Suntem la momentul în care erôs. Scena este asemanatoare. viata noastra. Se privesc cu nesfârsita duiosie. Ea pluteste… De iubire! (…) Ea: „Pâna la urma m-am înaltat”.

cit. asa cum explica coscenaristul filmului. este imposibila o poveste de dragoste între Gorceakov si frumoasa sa interpreta din pricina „emotiilor si nelinistilor care se agita în mintea lui Gorceakov”219. La rândul sau. care vede în ea o vrajitoare buna!) pentru a salva în acest fel lumea amenintata cu disparitia definitiva . totusi. altfel. în orice caz. dar daca plutirea din Oglinda pare una de început de drum.disponibilitatea ei ignorata. p. Este un episod care tulbura si nedumereste. Tu esti altfel!”. pâna la urma? Asta vrei? Poftim. 2056 / 23 mai 1986. „Nu stiu de ce ma atrag doar idiotii”. Tonino Guerra. Eugeniei nu-i mai ramâne decât sa-si faca bagajul si sa paraseasca hotelul. irezistibila. Asadar. op. Este drept si ca sotia-i este o marcanta si persistenta prezenta de fundal permanenta. ofteaza ea. Nu exista niciun fel de patima.l pe Gorceakov de dorinte refulate din cauza complexelor si a fricii. spune chiar pe dos. sa fie un semn al unei jertfe de sine. dupa el. trece la atac. ci ca o chemare delicata. Toata atitudinea ei ascunde nazuinte neîmplinite. este evident ca nu erôs-ul este mobilul ei). o poveste de iubire adevarata. nr 2007 / 7 iunie 1985. Eugenia si Gorceakov se afla pe drumuri complet paralele si opuse. decât sa-ti explice de ce nu vrea”. ba uneori. nu neaparat lunga ca durata imediata. totusi. Izbucneste isteric: „Ce vrei de la mine. Dar îti jur ca voi persevera. nebun de oroare în fata sinuciderii 217 Ar fi de observat ca pe sotia lui Gorceakov o cheama Maria! P I E R R E D A L B Y . bucuria de a fi în preajma fiului sau etc. Referindu. alinând-o. Pierre Dalby vede si el aceasta componenta metaforica. cel putin în parte. în France Catholique . „Nostalghia: la flame et l’autre rivage”. Este nesatisfacuta si pentru ca. nr. ceea ce spune este cu totul altceva decât ceea ce gândeste. tu esti cel mai rau dintre toti. În timp ce el este detasat cu totul de orice nazuinta erotica. Si. atunci. desigur! Pentru ca tu esti un fel de sfânt. care. impresia pe care o da scena este apasat de metafora.. sa si. „Le sacrifice”. dar.l stearga din minte. în France Catholique . Furia ei este dezlantuita si necontrolata: „Slava Domnului ca nu a fost nimic intim între noi! [plânge] Numai gândul îmi face greata! [el o priveste grav] (. Voi gasi barbatul potrivit!”. dureri acumulate: „Cum nu întâlnesc niciodata omul potrivit? Nu ma refer la tine. devenind nedreapta si acuzându. 38 / 1984.] Nu. [Îi arata sânul. pentru toata viata. Eroul sacrifica fidelitatea conjugala (chiar daca numai formal. Chiar mai rau!”. cu spectatorul. 218 219 220 221 . desigur). cea din Sacrificiul este una de capat de drum. în revista germana Filmfaust nr.) Fugi înapoi la nevasta-ta 217! Pe care aproape ai tradat-o! Esti un porc ca toti ceilalti. p. A N T O I N E D E B A E C Q U E . o anumita asemanare între eroul lui Dostoievski si cel al lui Tarkovski se întrevede pe undeva. Pare ca nici nu-i observa farmecul. 16. ar vrea sa doarma si sa uite. spune despre cererea unei intercesiuni din partea Mariei care trimite la Maria Maica Domnului 221. desi facuta cu riscul de a scandaliza pe un crestin cuminte. Stii cum e un om plictisitor? Unul care prefera sa se culce cu tine. Ea este fascinata de personalitatea lui si si-ar dori o legatura amoroasa.. În toata aceasta scena ai impresia ca. poate chiar destul de serioasa. Dar iata cum descrie exigentul si deschisul. Dar nu este nimic „erotic” în gestul ei. „culcarea” lui Alexander cu Maria nu are nimic erotic (sau. Se simte înjosita. Un anume conflict exista totusi în Andrei. niciun fel de concupiscenta. confortul existentei zilnice. POVESTE CARE NU E POVESTE (S ACRIFICIUL ) În Sacrificiul am putea lua în considerare cel mult episodul în care Alexander se culca cu Maria (la îndemnul eruditului postas Otto. imaginea în ochii fiintelor celor mai apropiate. întradevar. Pierre Dalby o observa pe Eugenia din Nostalghia plina de „dorinta” dupa Andrei. te intereseaza Madonele. Se pare. caci. El se rezolva în cel mai pur stil tarkovskiano-dostoievskian. Si. Vine apoi o replica uluitoare: „Esti plictisitor pâna peste cap.ne strict la relatia Alexander-Maria. când într-o scena (de vis? imaginata?) sotia sa o îmbratiseaza pe Eugenia înlacrimata. într-un Synopsis facut filmului. eventual. Nu ca o amintire. Si. Aici „culcatul” nu face decât sa semnifice. P I E R R E D A L B Y . de suparare. dar asta se petrece numai. în acelasi timp. Antoine de Baecque gaseste ca „Eugenia este efectiv o Eva care stârneste dorinte”220. dincolo de modul de prezentare. o dorinta mereu nesatisfacuta 218.l acuza de ipocrizie. p. decât aparent de domeniul erôs-ului. niciun fel de dorinta. 56. teolog francez Olivier Clément aceasta întâlnire: „Si sa ne gândim si la momentul acela decisiv din Sacrificiul în care Alexander. 15. El nu apartine.. Si de data aceasta Tarkovski se exprima prin intermediul unei scene de plutire.

p. ci actul sexual. El se refugiaza în plenitudinea elevata a iubirii împlinite.o. pe care o stiinta cu totul «orizontala» o ignora si. ca simtim ca parca plutim de fericire? Si. cea a sotiei însarcinate din Nostalghia si cea a lui Alexander si a Mariei din Sacrificiul . apoi în Sacrificiul. protagonista. În realitate nu este iubirea cea care este aratata. aceste fragmente amoroase sunt uitate si dorinta supusa. cum ei vroiau cu disperare sa se linisteasca unul pe altul. desavârsit. cel mai adesea. bar batul numai uneori. „Rencontre avec le public romain”. Atunci când este pus în film. 1988. înca: „Refuzând placerea si contactul carnal. Ea este plina de un sentiment aproape de gelozie. cineastul nu este totusi insensibil mesajului de tandrete. ceva unic. nr. 56. pp. deloc atasata de partea „carnala” a iubirii226. pentru fiecare cuplu. p. plutirea nu apare în filmele sale decât în legatura cu momente esentiale. p. bineînteles. Cea mai mare parte a cineastilor arata actul de amor prin apropierea trupurilor. unite la bine si la rau. scoate o scrisoare si o citeste sotului ei. un sentiment aproape disparut. simbolul pamântului magic. chiar plutim. Dupa ce vedem scena de iubire. ar putea fi luata partial în seama si suspendarea Masei din Copilaria lui Ivan . în care o scena de iubire devine o necesitate. spune Alexander. ele au epuizat sentimentele reciproce. As numi mai degraba plutire decât levitatie ceea ce se întâmpla în filmele lui Tarkovski (Solaris. este totdeauna levitatia cea care materializeaza. apoi din placere”224. în Andrei Tarkovski . întreaba: «Dar cine ti -a scris aceasta scrisoare?». Una din prietenele mele îmi spunea ca atunci când traiesti mai mult de cinci ani cu un sot este deja la nivel de incest. . Tarkovski nu cunoaste decât elevatia. motivul dominant este cel al elevatiei care figureaza iubirea carnala. si amândoi sunt ridicati în aer. gaseste pacea si curajul sacrificiului mergând s-o regaseasca pe smerita si puternica Maria. 4. care fac cu producatorii compromisul introducerii obligatorii a ingredientelor constituite de scenele de sex si violenta. Acest refuz contribuie la singularitatea sa într-o lume în care strategiile cuceririi amoroase iau locul. caci. (…) Avem acolo. Pe undeva. iar ea nu este. avem acest fapt de a fi vecini. încerca diverse sentim ente. p. «Iubeste. Tarkovski este cineastul frustrarii dorintelor. 226 . Toate spun despre atingerea unei stari imponderabile de fericire vremelnica. art. Pamântul este acela care salveaza. comuniunea carnala. Este o scena de o frumusete incredibil a. Sacrificiul). pe care reprezentarea actului sexual n-o exprima. Nostalghia. 2060 / 30 iunie 1986. cu ceea ce. Acolo. Toate implica tandrete agapica. cr ed eu. Andrei Tarkovski este destul de reticent. Cu o exceptie: „Exista un singur caz. În alt loc. Antoine de Baecque este îndreptatit sa constate: „Numai câteva secvente poarta la Tarkovski amprenta unirii amantilor. marcând momentul forte în universul sau aproape la nivelul pamântului) este singura care poate da seama despre tandra unire a doua fiinte. el observa ecoul a ceva care era odata. „La foi est la seule chose qui puisse sauver l’homme”. o distruge. El. în France Catholique . expresie a acestor profunzimi ale vietii cosmice. El se întinde alaturi de ea. fara cale de iesir e. în cele din urma. op.ma. De aceea. De ce sa nu mergem în acest caz sa filmam pe câmp unde taurii încaleca vacile? Toata lumea se gândeste astazi ca avem de-a face cu cenzura daca nu se vede «amor» pe ecran. este opusul” 223. Atunci. la o analiza atenta. În Oglinda.) 224 A N T O I N E D E B A E C Q U E . (…) Tarkovski alunga caldura trupurilor. 223 P A S K A L C H E L E T. este ca o îmbratisare între doua persoane care se îneaca. «spiritualizeaza» s-ar putea spune. tot asa. I b i d e m. asa cum se întâlneste cel mai adesea în timpurile din urma. cit. luând în acelasi timp aparenta unui act spiritual. 60 -61. Tarkovski vorbeste despre o anume 222 O L I V I E R C L É M E N T . În acest loc. Ati înteles foarte bine ca este vorba despre ultima secventa din Noaptea lui Antonioni. cea a mamei din Oglinda . aceasta caldura nascuta din dorinta. adesea chiar critic.ma!». aproape. cineastii prezinta drept scene de dragoste. salveaza. Aceste personaje nu mai au nimic sa-si spuna de -acum. în centrul tuturor povestirilor cinematografice”225. Caci nu simtim si nu spunem noi când iubim cu adevarat si curat. pentru ca ascultâ n d-o. ci ascultând-o citind -o esti uimit de felul în care poti sa simti. dar în moduri diferite. Toate sunt legate de iubire.un spatiu orizontal (patul) al unui joc hedonist.nucleare a umanitatii. În acest fel se detaseaza în universul sau câteva secvente unde apare unirea fiintelor. dar tezaurizata în vesnicie. nu citind . Si. 30. si îsi pune capul pe genunchii Mariei. cit. Acest act sexual este pentru fiecare. Dossier Positif-Rivages. 225 Putem acum sa recapitulam si sa constatam patru scene de plutire în filmele lui Tarkovski: cea a lui Kris si a lui Hari din Solaris. în fond. Pozitia lui Tarkovski este cât se poate de transanta: „Iubirea este pentru mine manifestarea suprema a întelegerii mutuale. Jeanne Moreau. Oglinda. Paris. Este o scena de o forta fara asemanare”. care transporta pe androginul gnostic la cer”222. chiar si în filmele multor regizori renumiti. ea îi raspunde: «Tu». revelatia unei alegeri estetice: Tarkovski se teme ca dorinta si apoi placerea care ar închide-o într-o capcana. cel mai adesea. ceea ce marturiseste despre o spiritualizare a trupurilor. În consecinta. aproape în stare bruta. ca si cum structura verticala (foarte semnificativa. care ar mentine-o într. . fortând putin nota. Femeia este cea care pluteste totdeauna. hierogamie casta. Este o incredibila scrisoare de dragoste. De altfel. 55. în toata istoria cinemaului. Un lucru care se poate afirma cu certitudine este acela ca Andrei Tarkovski era împotriva oricarei confundari a iubirii dintre barbat si femeie cu actul sexual. Dimpotriva.

„iubirea nu poate fi impusa cu forta”228. cit. artistic cinematografic. . 109. sentimentul de iubire este de o libertate absoluta. frumusetea acestora se impune maiestuoasa si învaluitoare din poezia maiastra a limbajului specific. 227 I R E N A B R E Z N A . cu care sunt ele zugravite si spuse. cu mult mai mult decât din cuvintele în care putem îmbraca povestile de iubire din filmele lui Andrei Tarkovski. p. Ibide m. Dar. op. 228 .„dizolvare” în timpul trairii intense a unei iubiri adevarate 227. În acelasi timp.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->