8 1.

ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

c) Metoda Runge-Kutta.

5.1. Metoda Euler sau metoda liniilor poligonale. Consider¼

am
problema Cauchy
y 0 = f (x; y) , 8x 2 I
,
y (x0 ) = y0
unde funcţia f satisface condiţiile de existenţ¼
a şi unicitate a soluţiei ecuaţiei dife-
renţiale.
Metoda lui Euler const¼ a în aproximarea valorilor y (xi ) prin valorile yi , care se
calculeaz¼ a succesiv dup¼
a formula
(5.1) yi+1 = yi + hf (xi ; yi ) ; i = 0; 1; 2 : : :
unde xi = x0 + ih, i = 0, 1, 2, ..., reprezint¼ a o partiţie cu nodurile echidistante
xi ale intervalului de de…niţie a soluţiei y a problemei. Astfel curba integral¼ a
y = y (x) care trece prin punctul M0 (x0 ; y0 ) este aproximat¼ a prin linia poligonal¼
a
M0 M1 M2 ..., unde punctele Mi au coordonatele (xi ; yi ), i = 0, 1, 2, ....

5.2. Metoda Euler îmbun¼ at¼

aţit¼
a . În acest caz, valorile aproximative yi se
calculeaz¼
a succesiv dup¼
a formula
h h
(5.2) yi+1 = yi + hf (xi + ; yi + f (xi ; yi )), i = 0, 1, 2, ....
2 2
5.3. Metoda Runge-Kutta. Este o metod¼ a de aproximare ce are dezavan-
tajul c¼
a formulele de calcul sunt mai complicate decât la metodele anterioare, dar
este mai precis¼
a decât celelalte metode. În acest caz soluţia aproximativ¼
a yi+1 in
punctul xi+1 = xi + h se calculeaz¼a dup¼
a formula
h
(5.3) yi+1 = yi + (pi + 2qi + 2ri + si ) , i = 0, 1, 2,...,
6
unde pi = f (xi ; yi ), qi = f xi + h2 ; yi + h2 pi , ri = f xi + h2 ; yi + h2 qi şi si =
f (xi + h; yi + hri ).

6. Probleme rezolvate
1. S¼
a se determine soluţiile urm¼
atoarelor ecuaţii diferenţiale cu variabile sepa-
rabile:
a) xy 0 = y 3 + y;
b) x2 4 y0 y = 0;
c) y 0 tgx y = 0, x 6= (2p + 1) 2 , p 2 Z;
d) xdy ydx = y 2 dx;
e) y 0 = ctgx ctgy, sin x 6= 0, sin y 6= 0.
Soluţie. a) Ecuaţia se pune sub forma echivalent¼
a
y3 + y dy y3 + y
y0 = , x 6= 0 sau = , x 6= 0.
x dx x
Separând variabilele obţinem:
dy dx
= , x 6= 0, y 6= 0.
y3 + y x
 6. PROBLEM E REZOLVATE 9

Integrând obţinem:
Z Z
dy dx
= , x 6= 0, y 6= 0
y3 + y x
Z Z
dy dx
, =
y(y 2 + 1) x
Z Z Z
dy y dx
, dy =
y y2 + 1 x

1
, ln jyj ln y 2 + 1 = ln jxj + ln C, C > 0, x 6= 0, y 6= 0
2
jyj
, ln p = ln C jxj
y2 + 1
jyj
,p = C jxj , C > 0, x 6= 0, y 6= 0 .
y2 + 1
y2
Rezult¼
a c¼
a soluţia ecuaţiei diferenţiale este de…nit¼
a implicit de relaţia =
+1 y2
2
kx , k 2 R , x 6= 0, y 6= 0. Pe de alt¼ a parte, mulţimea soluţiilor conţine şi funcţia
identic nul¼a (y(x) = 0, x 2 R), soluţie care s-a pierdut prin împ¼ arţire şi care se
y2
poate obţine din formula 2 = kx2 pentru k = 0.
y +1
În …nal conchidem: orice soluţie a ecuaţiei diferenţiale date este de…nit¼ a implicit
de relaţia
y2
= kx2 ;
y2 + 1

b) Ecuaţia se pune sub forma echivalent¼

a
y dy dx
y0 = , x 6= 2 sau = 2 , x 6= 2, y 6= 0.
(x2 4) y (x 4)
Integrând obţinem:
1 x 2
ln jyj = ln + ln C, C > 0 sau
4 x+2
x 2
y4 = C , C > 0, x 6= 2, y 6= 0.
x+2
Luând C = 0, obţinem şi soluţia identic nul¼a (y(x) = 0, 8x 2 R) pierdut¼
a prin
4 x 2
împ¼
arţire. Aşadar y = C , C 0, x 6= 2;
x+2
c) Ecuaţia se pune sub forma echivalent¼ a
y dy y
y0 = , tgx 6= 0 sau = .
tgx dx tgx
Separând variabilele obţinem:
dy dx
= , tgx 6= 0, y 6= 0,
y tgx
10 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

iar apoi integrând, avem Z Z

dy dx
= , adic¼
a
y tgx
ln jyj = ln jsin xj + ln jCj , C 2 R , sin x 6= 0, y 6= 0 sau

ln jyj = ln jC sin xj , y = C sin x.

Notând C = k, obţinem
y(x) = k sin x, k 2 R , sin x 6= 0, y 6= 0.
Soluţia nul¼
a poate … cuprins¼ a în aceast¼
a formul¼a, luând k = 0. Pe de alt¼ a parte,
putem extinde prin continuitate soluţiile y(x), atribuindu-le valoarea 0 în punctele
în care sin x = 0. În …nal, putem scrie y(x) = k sin x, k 2 R, x 6= (2p + 1) , p 2 Z.
2
d) A integra o astfel de ecuaţie înseamn¼ a a g¼
asi atât funcţiile y = y(x), cât şi
funcţiile x = x(y) care satisfac ecuaţia. Ecuaţia se pune sub forma echivalent¼ a
xdy y + y 2 dx = 0.
Separând variabilele, se obţine ecuaţia:
dy dx
= , x 6= 0, y 6= 0, y 6= 1.
y + y2 x
Integrând, obţinem:
Z Z Z Z
dy dx dy dx
= , = , adic¼
a
y + y2 x y (1 + y) x
ln jyj ln jy + 1j = ln jxj + ln jCj , C 2 R

y
, ln = ln jCxj
y+1
y
, = jCxj ,
y+1
y
= Cx.
y+1
Notând C = k, obţinem soluţia general¼ a a ecuaţiei:
y
= kx, x 6= 0, y 6= 0, y 6= 1, k 2 R .
y+1
Pe de alt¼a parte, ecuaţia admite şi soluţiile particulare x(y) = 0, y 2 R, y(x) =
y
0, x 2 R, y(x) = 1, x 2 R. În …nal, mulţimea soluţiilor este dat¼ a de =
y+1
kx, k 2 R, y 6= 1, la care se adaug¼ a y(x) = 1, x 2 R;
e) Ecuaţia se pune sub forma echivalent¼ a
dy
= ctgx ctgy.
dx
Separând variabilele, obţinem:
dy
= ctgxdx.
ctgy
Integrând, obţinem succesiv:
 6. PROBLEM E REZOLVATE 11

Z Z
dy
= ctgxdx, cos y 6= 0,
ctgy
Z Z
sin y cos x
dy = dx, adic¼
a
cos y sin x

ln jcos yj = ln jsin xj + ln jCj , C 2 R , cos y 6= 0 sau

1
ln jC sin x cos yj = 0 , jC sin x cos yj = 1 , sin x cos y = .
C
1
Notând = k, k 2 R , obţinem soluţia general¼
a a ecuaţiei:
C
sin x cos y = k, k 2 R , x 2
= fp j p 2 Zg :
Pentru k = 0, aceast¼ a conţine şi soluţiile ym (x) = (2m + 1) , m 2 Z,
a formul¼
2
deci soluţiile ecuaţiei date veri…c¼
a sin x cos y = k, k 2 R, x 6= p , p 2 Z.
2. S¼
a se determine soluţia urm¼
atoarei probleme Cauchy:
(1 + ex ) y y 0 ex = 0, y (0) = 1.
Soluţie. Scriem ecuaţia sub forma echivalent¼
a
x
e 1
y0 = , y 6= 0.
1 + ex y
Remarc¼ am faptul c¼a y(x) = 0 nu este soluţie a problemei Cauchy, deci prin
împ¼arţire nu se pierde nici o soluţie. Separând variabilele, obţinem:
ex
ydy = dx.
1 + ex
Integrând, obţinem:
Z Z
ex
ydy = dx,
1 + ex
adic¼
a
y2 y2
= ln (1 + ex ) + ln C, C > 0 sau = ln C (1 + ex )
2 2
echivalent¼ a cu
2 2
ey = C 2 (1 + ex ) .
Notând C 2 = k, k > 0, obţinem soluţia general¼ a a ecuaţiei:
2 2
ey = k (1 + ex ) .
Constanta k se determin¼
a din condiţia iniţial¼
a y(0) = 1.
2 2 e
ey (0)
= k 1 + e0 , e = 4k, deci k = .
4
Prin urmare, soluţia problemei Cauchy este:
2 e 2
ey = (1 + ex ) .
4

3. S¼ a se determine soluţiile urm¼

atoarelor ecuaţii diferenţiale omogene şi re-
ductibile la omogene:
12 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

y y y
a) y 0 = + tg , x 6= 0, 6= (2k + 1) , k 2 Z;
x x x 2
y y
0
b) y = e x + , x 6= 0;
x
0 x2 + xy + y 2
c) y = , x 6= 0;
x2
y y
d) x y cos dx + x cos dy = 0, x 6= 0;
x x
3 2x y
e) y 0 = ; x + 2y 3 6= 0;
x + 2y 3
2x + y + 1
f) y 0 = , 4x + 2y 3 6= 0.
4x + 2y 3
Soluţie. a) Ecuaţia este omogen¼ a. Facem schimbarea de funcţie y = u x,
y = y (x), u = u (x). Avem y 0 (x) = u0 (x) x + u (x) şi ecuaţia devine
u0 x + u = u + tgu , u0 x = tgu.
1
Se obţine astfel ecuaţia u0 = tgu, care este o ecuaţie cu variabile separabile.
x
Dup¼a separarea variabilelor ecuaţia devine
du dx
= , tgu 6= 0, x 6= 0.
tgu x
Integrând, obţinem: ln jsin uj = ln jxj + ln jCj sau ln jsin uj = ln jCxj, de unde
rezult¼a sin u = Cx, C 2 R. Notând C = k, obţinem sin u = kx, k 6= 0.
Când k = 0, aceast¼ a formul¼ a conţine şi soluţiile yp (x) = p , p 2 Z, pierdute prin
împ¼ arţire.
Revenind la funcţia iniţial¼a, obţinem, în …nal, soluţiile(sub form¼ a implicit¼a):
y
sin = kx, k 2 R.
x
b) Fiind o ecuaţie omogen¼ a, facem schimbarea de funcţie y = u x şi ecuaţia
devine
u0 x + u = eu + u adic¼ a u0 x = eu ,
1
de unde u0 = eu . Ecuaţia obţinut¼ a este o ecuaţie cu variabile separabile şi dup¼ a
x Z
1
separarea variabilelor ea devine e u du = dx. Prin integrare, obţinem e u du =
Z x
1 1
dx, adic¼a e u = ln jxj + ln jCj, C 2 R, sau e u = ln jCxj şi deci u =
x
1
ln ln jCxj .
Revenind la funcţia iniţial¼a avem:
y 1 1
= ln ln jCxj şi astfel y(x) = x ln ln jCxj , C 2 R , x 6= 0.
x
y y 2
c) Ecuaţia se mai scrie y 0 = 1 + + . F¼ acând schimbarea de funcţie
x x
y = ux ecuaţia devine
u02 :
Deoarece aceast¼
a ecuaţie este cu variabile separabile, prin integrare obţinem
ln jxj = arctgu + C sau x = earctgu C:
 6. PROBLEM E REZOLVATE 13

Revenind la funcţia iniţial¼

a avem
y
x = Cearctg x ; x 6= 0; C 2 R:
y y y
d) Ecuaţia se poate scrie sub forma: x 1 cos dx + x cos dy = 0. Prin
x x x
y y y
împ¼arţirea ambilor membrii la x se obţine 1 cos dx + cos dy = 0, care
x x x
este o ecuaţie omogen¼
a de forma (2.5). Se poate scrie sub forma echivalent¼ a
y y
dy cos 1 y
= x x
y , cos = 6 0
dx cos x
x
sau
y y
cos 1 y 1
y0 = x x
y a y0 =
, adic¼ y.
cos x cos
x x
1 1
F¼ acând schimbarea de funcţie y = u x, ecuaţia devine u0 = , ecuaţie
x cos u
cu
Z variabile separabile.
Z Separând variabilele şi integrând în ambii membri se obţine:
dx C
cos udu = , de unde rezult¼ a sin u = ln , C 2 R, x 6= 0, deci esin u =
x x
C C k
şi astfel = esin u . Notând C = k, se obţine: = esin u . Revenind la
x x x
funcţia iniţial¼
a avem:
k y y
= esin x , adic¼
a xesin x = k, k 2 R.
x
3 2x y = 0
e) Ecuaţia este de forma (2.6). Consider¼ am sistemul sau
x + 2y 3 = 0
2x + y = 3 2 1
. Deoarece 6= 0, sistemul este compatibil şi are soluţia
x + 2y = 3 1 2
x=X +1
unic¼
a (x0 ; y0 ) = (1; 1). Cu substituţiile , obţinem ecuaţia
y =Y +1
2X Y
Y0 = .
X + 2Y
F¼acând schimbarea de funcţie Y = u X, Y = Y (X), u = u (X), ecuaţia
devine:
2 u
u0 X + u = ,
1 + 2u
1 2 u 1 2 u2 + u + 1
de unde u0 = u , X 6= 0 şi mai departe u0 = ,
X 1 + 2u X 1 + 2u
ecuaţie cu variabile separabile. Separând variabilele şi integrând în ambii membri,
se obţine: Z Z
1 1 + 2u dX
du = ,
2 u2 + u + 1 X
Z
dX
deci ln u2 + u + 1 = 2 a ln u2 + u + 1 = 2 ln jXj + ln jCj, C 2
, adic¼
X
jCj jCj
R sau ln u2 + u + 1 = ln 2 . În …nal rezult¼ a u2 + u + 1 = 2 , sau
X X
14 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

X 2 u2 + u + 1 = jCj. Notând jCj = k, k > 0 şi revenind la funcţia iniţial¼

a
avem:
Y 2 + XY + X 2 = k.
Dar Y = y 1; iar X = x 1 şi deci soluţiile sunt date(sub form¼ a implicit¼
a)
2 2
de ecuaţia: (y 1) + (y 1) (x 1) + (x 1) = k, k > 0.
2x + y + 1 = 0
f) Ecuaţia este de forma (2.6). Consider¼
am sistemul asociat
4x + 2y 3 = 0
2x + y = 1
sau , care este incompatibil. În acest caz facem schimbarea de
4x + 2y = 3
funcţie 2x + y = u, y = y (x), u = u (x). Prin derivare, obţinem 2 + y 0 = u0 , adic¼a
0 0 0 u+1 0 5 (u 1)
y = u 2. Înlocuind în ecuaţie se obţine: u 2 = şi de aici u = ,
2u 3 2u 3
2u 3
ecuaţie cu variabile separabile. Separând variabilele vom avea du = dx.
Z Z 5 (u 1)
1 2u 3
Integrând în ambii membri, se obţine: du = dx, de unde rezult¼ a
5 u 1
ln ju 1j = 2u 5x 5C, C 2 R.
Revenind la funcţia iniţial¼
a şi notând k = 5C avem:
ln j2x + y 1j = 2y x + k, k 2 R.

4. S¼ a se determine soluţiile urm¼

atoarelor ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul
întâi:
a) y 0 2xy = x x3 , x 2 R;
1
b) xy 0 y x 1 = 0, x 6= 0, x 6= 1;
x+1
c) y 0 y tgx = cos x, cos x 6= 0;
(x2 1)y
d) xy 0 = 1;
x2 + 1
x ax
e) y 0 + y= , x 6= 1, a 2 R.
1 x2 1 x2
Soluţie. a) Metoda 1. Ecuaţia omogen¼ a ataşat¼a este ecuaţia cu variabile
separabile y 0 2xy = 0 şi are soluţia
2
yo = C ex .
În continuare, folosim metoda variaţiei constantelor. C¼
aut¼
am soluţia ecuaţiei
neomogene date, de forma
2
y(x) = C(x) ex .
2 2
Atunci y 0 (x) = C 0 (x)ex + 2xC(x)ex . Punând condiţia ca y(x) s¼
a veri…ce
ecuaţia diferenţial¼
a din enunţ, obţinem:
2 2 2
C 0 (x)ex + 2xC(x)ex 2xC(x)ex = x x3 ,
2
C 0 (x)ex = x x3 ,
deci
x2
C 0 (x) = (x x3 )e .
 6. PROBLEM E REZOLVATE 15

Atunci
Z Z
3 x2 1 x2 1 x2 0
C(x) = (x x )e dx = e + x2 (e ) dx =
2 2
Z
1 x2 1 x2 x2
= e + x2 e 2 xe dx =
2 2
1 x2 1 2 x2 1 x2 1 2
= e + x e + e = x2 e x + k, k 2 R.
2 2 2 2
1 2
a y(x) = x2 + kex , k 2 R.
Rezult¼
2
Metoda 2. Soluţia se mai poate g¼ asi aplicând direct formula (2.11).
b) Ecuaţia poate … scris¼
a
1 1
y0 y=1 .
x(x + 1) x
Rezolv¼
am ecuaţia omogen¼
a ataşat¼
a:
1
y0 y = 0.
x(x + 1)
Aceasta este o ecuaţie cu variabile separabile a c¼ arei soluţie este
x
yo = C , C 2 R.
x+1
Aplicând metoda variaţiei constantelor, soluţia ecuaţiei neomogene este de
x
forma: y(x) = C(x) . Punem condiţia ca y(x) s¼ a veri…ce ecuaţia diferenţial¼
a
x+1
şi obţinem succesiv
x 1 1 x 1
C 0 (x) + C(x) 2
C(x) =1+ ,
x+1 (x + 1) x(x + 1) x+1 x
x x + 1
C 0 (x) = ,
x+1 x
(x + 1)2 2 1
C 0 (x) = sau C 0 (x) = 1 + + 2 .
x2 x x
1
Integrând obţinem C(x) = x + 2 ln jxj + k, k 2 R. Rezult¼ a y(x) = (x +
x
1 x
ln x2 + k) , k 2 R.
x x+1
c) Ecuaţia omogen¼ a y 0 y tgx = 0 are soluţia
a ataşat¼
C
yo = , C 2 R.
cos x
Folosind metoda variaţiei constantelor, soluţia ecuaţiei neomogene este de forma
C(x)
y(x) = . Punând condiţia ca y(x) s¼ a veri…ce ecuaţia iniţial¼a obţinem:
cos x
C 0 (x) cos x + C(x) sin x C(x) sin x
= cos x
cos2 x cos2 x
sau
C 0 (x) = cos2 x.
1 + cos 2x
Integrând şi deoarece cos2 x = , în urma integr¼ arii obţinem C(x) =
2
x sin 2x
= + + k, k 2 R.
2 4
16 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

Prin urmare
1 x sin 2x
y(x) = k+ + , k 2 R.
cos x 2 4
x2 1 1
d) Ecuaţia se mai scrie sub forma y 0 2
y = , x 6= 0. Soluţia ecuaţiei
x(x + 1) x
omogene ataşate
x2 1
y0 y=0
x(x2 + 1)
este
x2 + 1
yo = C , C 2 R.
x
x2 + 1
C¼
aut¼am soluţia general¼a a ecuaţiei neomogene de forma y(x) = C(x) .
x
Punând condiţia s¼a veri…ce ecuaţia iniţial¼
a, obţinem
C(x) = arctgx + k, k 2 R.
Soluţia general¼
a a ecuaţiei va …:
x2 + 1
y(x) = (k + arctgx) , k 2 R, x 6= 0.
x
e) Rezolv¼
am ecuaţia omogen¼ a ataşat¼
a
0 x
y + y=0
1 x2
şi obţinem p
yo = C 1 x2 , C 2 R.
p
C¼aut¼
am soluţia general¼
a a ecuaţiei neomogene de forma y(x) = C(x) 1 x2 .
Punem condiţia s¼a veri…ce ecuaţia iniţial¼
a. G¼
asim:
a
C(x) = p + k, k 2 R.
1 x2
Prin urmare, soluţia general¼a a ecuaţiei neomogene este
p a
y(x) = 1 x2 p + k , a 2 R, k 2 R.
1 x2

5. S¼
a se determine soluţia urm¼
atoarei probleme Cauchy
y 0 + y cos x = sin x cos x, y(0) = 1.
Soluţie. Rezolv¼
am ecuaţia omogen¼
a ataşat¼
a
y 0 + y cos x = 0
şi obţinem
yo = Ce sin x , C 2 R.
Folosind metoda variaţiei constantelor, c¼aut¼
am soluţia ecuaţiei diferenţiale sub
forma y(x) = C(x)e sin x . Punând condiţia ca y(x) s¼a veri…ce ecuaţia dat¼a, obţinem
C(x) = esin x (sin x 1) + k, k 2 R.
Soluţia ecuaţiei neomogene va …:
sin x
y(x) = ke + sin x 1.
Din condiţia iniţial¼
a y(0) = 1 obţinem k 1 = 1, adic¼
a k = 2. Atunci, soluţia
problemei Cauchy date este y(x) = 2e sin x + sin x 1.
 6. PROBLEM E REZOLVATE 17

6. S¼ a se determine soluţiile urm¼

atoarelor ecuaţii diferenţiale de tip Bernoulli:
4 p
a) y 0 y = x y, y > 0;
x
b) y 0 ytgx = y 4 cos x.
Soluţie. a) Ecuaţia se poate scrie sub forma:
4 1
y0 y = xy 2 ,
x
1
deci este o ecuaţie de tip Bernoulli cu = 12 . Împ¼
arţind cu y 2 , rezult¼
a
1 4 1
y 2 y0 y 2 = x.
x
1 2 x
Facem schimbarea de funcţie y 1 2 = z, deriv¼ am şi ecuaţia devine z 0 z= ,
x 2
ecuaţie liniar¼
a având funcţia necunoscut¼a z şi variabila x. Procedând ca la problema
anterioar¼ a, obţinem:
1
z(x) = x2 (C + ln jxj), C 2 R.
2
1
Dar z = y 2 . Revenind la variabila iniţial¼
a, obţinem
1
y(x) = x4 (C + ln jxj)2 , C 2 R.
2
b) Împarţim ecuaţia cu y 4 şi obţinem:
4 0 3
y y y tgx = cos x,
care este o ecuaţie Bernoulli cu = 4.
Facem schimbarea de funcţie y 3 = z, deriv¼
am şi ecuaţia devine
z 0 + 3z tgx = 3 cos x,
a în z cu soluţia z(x) = C cos3 x
ecuaţie liniar¼ 3 sin x cos2 x, C 2 R.
Revenind la funcţia iniţial¼a, obţinem:
1
y 3 (x) = ; C 2 R:
C cos3 x 3 sin x cos2 x

7. S¼
a se integreze urm¼
atoarele ecuaţii de tip Riccati:
1
a) x2 (y 0 + y 2 ) = xy 1, ştiind c¼
a admite soluţia particular¼
a y0 (x) =
, x 6= 0;
x
b) xy 0 (2x + 1)y + y 2 2x2 = 0, x 6= 0, ştiind c¼
a admite ca soluţii particulare
dou¼
a drepte ce trec prin origine.
Soluţie. a) Ecuaţia se scrie sub forma:
1 1
y0 = y2 + y .
x x2
Facem schimbarea de funcţie:
1 1
y(x) = + .
x z(x)
18 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

1 z 0 (x)
Derivând, obţinem y 0 (x) = . Înlocuind în ecuaţia iniţial¼
a obţinem
x2 z 2 (x)
o ecuaţie diferenţial¼
a liniar¼
a în z şi anume:
1
z0 z = 1.
x
1
Soluţia ecuaţiei omogene ataşate z 0 z = 0 este zo = Cx. Folosind metoda
x
variaţiei constantelor g¼ asim o soluţie particular¼ a a ecuaţiei liniare şi anume
zp = x ln x.
Deci, soluţia ecuaţiei liniare în z este
z = (C + ln x)x.
Revenind la funcţia iniţial¼
a obţinem
1 1
y= 1+ ,
x C + ln x
soluţia general¼
a a ecuaţiei Riccati.
b) Ecuaţia se scrie sub forma:
1 2 1
y0 = y + 2+ y + 2x.
x x
Ecuaţia unei drepte ce trece prin origine este y = mx. Punând condiţia s¼
a
veri…ce ecuaţia Riccati, obţinem succesiv
m= m2 x + (2x + 1)m + 2x,
m = ( m2 + 2m + 2)x + m,
m2 + 2m + 2 = 0,
p
m2 2m 2 = 0 ) m1;2 = 1 3.
Deci, cele dou¼
a soluţii particulare ale ecuaţiei Riccati sunt:
p p
y1 (x) = (1 + 3)x şi y2 (x) = (1 3)x:
F¼
acând schimbarea de funcţie (2.18)
p
y (1 + 3)x
z= p ,
y (1 3)x
p
obţinem o ecuaţie cu variabile
p separabile în z şi anume
p 12xz + 2xz 0 3 = 0. Cum
x 6= 0, obţinem ecuaţia z 0 3 + 6z = 0, adic¼a z 0 = 2 3z, deci
dz p
= 2 3z,
dx
dz p
= 2 3.
z
Integrând, obţinem:
p p
ln jzj = 2 3x + C sau jzj = e 2 3+C .
Astfel
p p
jzj = eC e 2 3x
şi z = ke 2 3x
, unde k = eC , k 2 R.
 6. PROBLEM E REZOLVATE 19

Revenind la funcţia iniţial¼

a, obţinem succesiv
p
y (1 + 3)x p
p = ke 2 3x ,
y (1 3)x
p p p
y (1 + 3)x = ke 2 3x [y (1 3)x],
p p
2 3x
p
2 3x
p
y (1 + 3)x = ke y ke (1 3)x,
p p p p
1 ke 2 3x y = (1 + 3)x ke 2 3x (1 3x),
p p p
(1 + 3)x ke 2 3x (1 3)x
y= p .
1 ke 2 3x

8. S¼ a se integreze urm¼ atoarele ecuaţii diferenţiale de tip Clairaut:

p
a) y = xy 0 + 1 + y 02 ;
b) y = xy 0 + y 03 .
p
Soluţie. a) Dac¼ am y 0 = p, atunci y = xp+ 1 + p2 . Derivând în raport cu
a not¼
pp0 pp0 p
x obţinem y 0 = p+xp0 + p a xp0 + p
, adic¼ = 0 şi p0 (x+ p ) = 0.
1 + p2 1 + p2 1 + p2
Dac¼ a p0 = 0, atunci p = C, deci
p
(6.1) y = xC + 1 + C 2 ,
care reprezint¼ a o familie de drepte. Aceast¼ a familie de soluţii este soluţia general¼a
a ecuaţiei diferenţiale date.
p p p2 p
Dac¼ a x+ p = 0, adic¼ax= p , atunci y = p + 1 + p2 ,
1+p 2 1+p 2 1+p 2
1
deci y = p . Obţinem astfel soluţia singular¼a a ecuaţiei diferenţiale (sub
1 + p2
form¼ a parametric¼ a): 8
> p
>
<x = p
1 + p2
1 .
>
>
:y = p
1 + p2
Eliminând parametrul p, rezult¼ a x + y 2 = 1, deci curba integral¼
2
a a soluţiei
singulare este un cerc cu centrul în origine şi raz¼ a 1.
p
S¼a remarc¼ am c¼ a dac¼a elimin¼am parametrul C între ecuaţia y = Cx + 1 + C 2
C
şi derivata sa în raport cu C, adic¼ a x+ p = 0, obţinem cercul de mai sus.
1 + C2
Prin urmare, curba integral¼ a corespunz¼ atoare soluţiei singulare este înfaşur¼ a-
toarea familiei de drepte (6.1).
b) Proced¼ am ca la punctul anterior. Notând y 0 = p, obţinem y = xp + p3 .
Derivând în raport cu x si ţinând cont de notaţie avem: p0 (x + 3p2 ) = 0.
Dac¼ a p0 = 0, atunci p = C. În consecinţ¼ a, y = Cx + C 3 , C 2 R, este soluţia
general¼ a a ecuaţiei diferenţiale. În acest caz curbele integrale sunt drepte.
x 2x
Dac¼ a x + 3p2 = 0, atunci x = 3p2 şi y = 2p2 . Cum p2 = , avem y = .
3 3
2x
În concluzie, y = este soluţia singular¼ a a ecuaţiei diferenţiale.
3
20 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

9. S¼ a se integreze urm¼ atoarele ecuaţii cu diferenţiale exacte:

2 2
a) x + y + 2x dx + 2xydy = 0;
x y 2 x2
b) 2 dx + dy = 0, y 6= 0.
y y3
a este de forma (2.24), cu P (x; y) = x2 + y 2 + 2x
Soluţie. a) Ecuaţia diferenţial¼
@P @Q @P @Q
şi Q (x; y) = 2xy. Avem c¼ a = 2y şi = 2y. Aşadar = , deci
@y @x @y @x
ecuaţia este cu diferenţial¼ a total¼
a exact¼a. Orice funcţie implicit¼ a dat¼
a de ecuaţia
F (x; y) = 0, unde F este astfel încât dF (x; y) = (x2 + y 2 + 2x)dx + 2xydy este
soluţie a ecuaţiei diferenţiale. Din

@F @F
dx + dy = x2 + y 2 + 2x dx + 2xydy,
@x @y
avem 8
>
> @F
< = x2 + y 2 + 2x
@x
.
>
> @F
: = 2xy
@y
Prin integrarea primei ecuaţii în raport cu x se obţine
x3
F (x; y) = + xy 2 + x2 + C (y) .
3
@F @F
Derivând în raport cu y, rezult¼ a = 2xy + C 0 (y). Dar = 2xy. Atunci
@y @y
2xy + C 0 (y) = 2xy, deci C 0 (y) = 0, adic¼ a C (y) = k = const. În consecinţ¼ a,
x3 2 2
F (x; y) = + xy + x + k. Soluţia ecuaţiei va … orice funcţie implicit¼ a de…nit¼ a
3
de ecuaţia
x3
+ xy 2 + x2 = C, C 2 R.
3
x y 2 x2 @P 2x
b) În acest caz P (x; y) = 2 şi Q (x; y) = . Atunci = şi
y y3 @y y3
@Q 2x @P @Q
= , deci = . Ecuaţia …ind cu diferenţial¼ a total¼
a exact¼
a, folosim
@x y3 @y @x
formula (2.25). Avem
Zx Zx
t 1
P (t; y0 ) dt = 2 dt = 2 (x2 x20 ),
y0 2y0
x0 x0

Zy Zy
t2 x2 x2 1 1
Q (x; t) dt = dt = ln jyj ln jy0 j + ( ).
t3 2 y2 y02
y0 y0
Atunci
x2 x20
F (x; y) = ln jyj + ln jy0 j .
2y 2 2y02
Aşadar, orice soluţie a ecuaţiei este de forma y = '(x), x 2 I, unde ' este o
funcţie implicit¼
a de…nit¼a de ecuaţia
x2
+ ln jyj = C, C 2 R.
2y 2
 6. PROBLEM E REZOLVATE 21

10. S¼
a se determine soluţia urm¼
atoarei probleme Cauchy:
x + 2y y
2 dx + 2 dy = 0, y (1) = 0.
(x + y) (x + y)

x + 2y y @P 2y
Soluţie. Cum P (x; y) = 2, Q (x; y) = 2, = 3,
(x + y) (x + y) @y
(x + y)
@Q 2y @P @Q
= 3 , rezult¼
a c¼
a = , deci ecuaţia este cu diferenţial¼
a total¼
a
@x (x + y) @y @x
exact¼
a.
Procedând ca mai sus, obţinem c¼
a soluţia este de…nit¼
a implicit de ecuaţia
y
ln jx + yj = C, C 2 R.
x+y
Din y (1) = 0 obţinem C = 0 şi deci soluţia ecuaţiei este de…nit¼
a implicit de
y
ecuaţia ln jx + yj = 0.
x+y
11. S¼ a se determine un factor integrant de forma indicat¼
a pentru ecuaţiiile
diferenţiale urm¼atoare şi apoi s¼
a se rezolve:
y3
a) 2xy + x2 y + dx + x2 + y 2 dy = 0, = (x);
3
b) 1 + 3x2 sin y dx xctg (y) dy = 0, = (y).
y3 @P
Soluţie. a) Deoarece P (x; y) = 2xy + x2 y + , Q (x; y) = x2 + y 2 , =
3 @y
@Q @P @Q
2x + x2 + y 2 şi = 2x rezult¼a c¼
a 6= , deci ecuaţia diferenţial¼
a nu mai
@x @y @x
este cu diferenţial¼
a total¼
a exact¼
a. Cum
1 @P @Q 1
= 2x + x2 + y 2 2x = 1,
Q @y @x x2 + y 2
rezult¼
a c¼a putem c¼ auta factor integrant de forma = (x). Acest factor integrant
se determin¼ a din ecuaţia (2.27), care în cazul de faţ¼a se scrie sub forma 0 (x) =
x
1 (x). Deci putem lua (x) = e .
y3
Ecuaţia dat¼a 2xy + x2 y + dx + x2 + y 2 dy = 0 se înmulţeşte cu ex şi
3
se obţine o ecuaţie echivalent¼
a, care este cu diferenţial¼
a total¼
a exact¼
a:
y3
ex 2xy + x2 y + dx + ex x2 + y 2 dy = 0:
3
Procedând ca în exerciţiul anterior, soluţia este de…nit¼
a implicit de ecuaţia
1
yex x2 + y 2 = C, C 2 R.
3
@P
b) În acest caz P (x; y) = 1 + 3x2 sin y, Q (x; y) = xctg y, = 3x2 cos y,
@y
@Q @P @Q
= ctg y. Cum 6= , rezult¼
a c¼
a ecuaţia nu este cu diferenţial¼
a total¼
a
@x @y @x
22 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

exact¼
a. Dar
1 @P @Q
= ctg y,
P @y @x
deci factorul integrant este de forma = (y) Factorul integrant se determin¼ a din
ecuaţia (2.28), care în cazul de faţ¼ a cu: 0 (y) = ctg y
a este echivalent¼ (y).
1
Ecuaţia este cu variabile separabile şi are soluţia (y) = . În aceste
sin y
condiţii soluţia ecuaţiei date este de…nit¼a implicit de ecuaţia
x
+ x3 = C, C 2 R.
sin y

12. S¼ a se integreze urm¼

atoarele ecuaţii liniare şi omogene, cu coe…cienţi con-
stanţi:
a) y 000 3y 00 y 0 + 3y = 0;
b) y 000 3y 00 + 3y 0 y = 0;
c) y 00 + y 0 + y = 0;
d) y (4) + 2y 00 + y = 0.
a a ecuaţiei diferenţiale este r3 3r2 r + 3 = 0
Soluţie. a) Ecuaţia caracteristic¼
2
şi este echivalent¼ a cu (r 3)(r 1) = 0. Soluţiile ecuaţiei caracteristice sunt
r1 = 1, r2 = 1, r3 = 3. Ecuaţia diferenţial¼ a va admite soluţiile liniar independente
y1 = e x , y2 = ex , y3 = e3x . În consecinţ¼ a, soluţia general¼ a va …:
x
y = C1 e + C2 ex + C3 e3x , C1 , C2 , C3 2 R.
b) Deoarece ecuaţia caracteristic¼ a r3 3r2 + 3r 1 = 0 admite r¼ ad¼acina tripl¼
a
r1 = r2 = r3 = 1, ecuaţia diferenţial¼ a va admite soluţiile particulare y1 = ex ,
y2 = xex , y3 = x2 ex , deci soluţia general¼
a va …
y = C1 ex + C2 xex + C3 x2 ex , C1 , C2 , C3 2 R.
c) Ecuaţia
p caracteristic¼ a r2 + r + 1 = 0 admite r¼ ad¼ acinile complexe r1;2 =
1 3
i . Rezult¼ a c¼a ecuaţia diferenţial¼
a admite soluţiile liniar independente
2 2 p p
x x
3 3
y1 = e 2 cos x şi y2 = e 2 sin x.
2 2
Prin urmare, soluţia general¼ a a ecuaţiei diferenţiale este
x p x p
3 3
y = C1 e 2 cos x + C2 e 2 sin x, C1 , C2 2 R.
2 2
d) Ecuaţia caracteristic¼ a este r4 +2r2 +1 = 0, iar r¼ ad¼
acinile ei sunt r1 = r2 = i,
r3 = r4 = i. Astfel soluţia general¼ a este
y = C1 cos x + C2 sin x + x(C3 cos x + C4 sin x), C1 , C2 , C3 , C4 2 R.

13. Folosind metoda variaţiei constantelor a lui Lagrange, s¼ a se rezolve ecuaţia

diferenţial¼
a:
ex
y 00 2y 0 + y = p .
4 x2
Soluţie. Ecuaţia omogen¼ a asociat¼a este y 00 2y 0 + y = 0, a c¼arei ecuaţie ca-
2
racteristic¼a este r 2r + 1 = 0, cu r¼ad¼
acinile r1 = r2 = 1. Astfel soluţia general¼a
 6. PROBLEM E REZOLVATE 23

a ecuaţiei omogene este y0 = (C1 + C2 x)ex . C¼

aut¼
am soluţia general¼
a a ecuaţiei
neomogene de forma
(6.2) y(x) = C1 (x)ex + C2 (x)xex ,
unde C10 (x) şi C20 (x) veri…c¼
a sistemul
8
<C10 (x)ex + C20 (x)xex = 0
ex .
:C10 (x)ex + C20 (x)(ex + xex ) = p
4 x2
1
Sc¼azând cele doua relaţii obţinem: C20 (x) = p , iar din prima ecuaţie a
4 x2 Z
x 2x
sistemului C10 (x) = p . Integrând, rezult¼ a C1 (x) = p dx =
4Z x2 2 4 x2
p 1 x
4 x2 +K1 , C2 (x) = p dx = arcsin +K2 . Înlocuind în (6.2), obţinem
4 x2 2
soluţia general¼
a a ecuaţiei neomogene
p x
y = 4 x2 ex + arcsin xex + K1 ex + K2 xex , K1 , K2 2 R.
2

14. S¼ a y 00 + 9y = 2 cos 3x + 5 sin 3x.

a se integreze ecuaţia diferenţial¼
Soluţie. Soluţia general¼
a a ecuaţiei obţinute va … de forma y = y0 + yp , unde
y0 este soluţia general¼a a ecuaţiei omogene ataşate, iar yp este o soluţie particular¼ a
a ecuaţiei neomogene. Ecuaţia omogen¼ a asociat¼ a este y 00 + 9y = 0, a c¼
arei ecuaţie
caracteristic¼ a r2 + 9 = 0 are r¼
ad¼ acinile r1;2 = 3i. Prin urmare, soluţia general¼ aa
ecuaţiei omogene este y0 = C1 cos 3x + C2 sin 3x, C1 , C2 2 R. Membrul drept este
de forma (3.9) cu = 0, = 3, P1 (x) = 2, P2 (x) = 5. Se observ¼ a c¼
a + i = 3 este
r¼
ad¼acin¼a simpl¼ a pentru ecuaţia caracteristic¼ a, deci c¼aut¼ am o soluţie particular¼
aa
ecuaţiei neomogene de forma yp = x(a cos 3x + b sin 3x). Punând condiţia ca acest
yp s¼
a veri…ce ecuaţia neomogen¼ a obţinem
6a sin 3x + 6b cos 3x = 2 cos 3x + 5 sin 3x:
5 1 x
Rezult¼ a c¼
aa= şi b = . Deci yp = (2 sin 3x 5 cos 3x). Prin urmare,
6 3 6
soluţia general¼
a a ecuaţiei neomogene este y = y0 + yp , deci
x
y = C1 cos 3x + C2 sin 3x + (2 sin 3x 5 cos 3x), C1 , C2 2 R.
6

15. S¼ a y 00 3y 0 + 2y = (x2 + x)e3x .

a se integreze ecuaţia diferenţial¼
Soluţie. Ecuaţia omogen¼ a asociat¼a este y 00 3y 0 + 2y = 0, iar r¼
ad¼
acinile ecuaţiei
2
caracteristice r 3r + 2 = 0 sunt r1 = 1, r2 = 2. Astfel soluţia general¼ a a ecuaţiei
omogene este y0 = C1 ex + C2 e2x . Membrul drept …ind f (x) = (x2 + x)e3x , c¼ aut¼
am
yp de forma special¼ a (3.9), cu = 3, = 0, P1 (x) = x2 + x. Cum gr(P1 ) = 2
şi + i = 3 nu este r¼ ad¼
acin¼
a pentru ecuaţia caracteristic¼ a vom c¼ auta o soluţie
particular¼a a ecuaţiei neomogene de forma yp = e3x (Ax2 + Bx + C).
Punând condiţia ca yp s¼ a veri…ce ecuaţia neomogen¼ a obţinem
(x2 + x)e3x = 2e3x (Ax2 + Bx + C) + 3e3x (2Ax + B) + 2Ae3x
sau
x2 + x = 2(Ax2 + Bx + C) + 3(2Ax + B) + 2A.
24 1. ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

8
>
<2A = 1 1
Obţinem sistemul 2B + 6A = 1 şi astfel A = , B = 1, C = 1.
>
: 2
2C + 3B + 2A = 0
x2
Prin urmare, yp = e3x x + 1 , iar soluţia ecuaţiei neomogene date va …
2
x2
y = C1 ex + C2 e2x + x + 1 :e3x , C1 , C2 2 R.
2

16. S¼ a y (4) +2y 000 +5y 00 +8y 0 +4y = 40ex +cos x.

a se integreze ecuaţia diferenţial¼
Soluţie. Ecuaţia omogen¼ a ataşat¼a este y (4) + 2y 000 + 5y 00 + 8y 0 + 4y = 0. Ecuaţia
4 3 2
caracteristic¼ a este r + 2r + 5r + 8r + 4 = 0, iar r¼ ad¼ acinile sale sunt r1 = r2 = 1,
r3;4 = 2i. Prin urmare, soluţia general¼ a a ecuaţiei omogene este y0 = (C1 +
C2 x)e x + C3 cos 2x + C4 sin 2x, C1 , C2 , C3 , C4 2 R. Se constat¼ a c¼a membrul drept
nu este de form¼ a special¼a, dar se poate scrie sub forma, f (x) = 40ex + cos x =
f1 (x) + f2 (x), unde f1 (x) = 40ex şi f2 (x) = cos x, iar f1 şi f2 sunt de form¼ a
special¼ a. Într-adevar, f1 este de forma f1 (x) = e x P (x), iar f2 este de forma
f2 (x) = e x [P (x) cos x + Q(x) sin x]. C¼ aut¼ am yp = yp1 + yp2 , unde yp1 , yp2 sunt
alese ţinând seama de forma lui f1 respectiv f2 , adic¼ a yp = A cos x + B sin x + Cex .
Punând condiţia ca acest yp s¼ a veri…ce ecuaţia dat¼ a, obţinem
40ex + cos x =6A sin x + 6B cos x + 20Cex
1
Rezult¼ a c¼a a A = 0, 6B = 1 şi astfel B = , 20C = 40 şi deci
6A = 0, adic¼
6
C = 2.
1
În concluzie, yp = sin x + 2ex , iar soluţia ecuaţiei date va …
6
1
y = (C1 + C2 x)e x + C3 cos 2x + C4 sin 2x + sin x + 2ex ,
6
unde C1 , C2 , C3 , C4 2 R.
17. S¼ a se g¼aseasc¼ a soluţia ecuaţiei diferenţiale y 00 + y = sin x + cos 2x care
veri…c¼a condiţiile y(0) = 0, y 0 (0) = 0.
Soluţie. Soluţia general¼ a a ecuaţiei diferenţiale va … de forma y = y0 + yp .
Ecuaţia omogen¼ a este y 00 + y = 0 a c¼
a ataşat¼ a, r2 + 1 =
arei ecuaţie caracteristic¼
0, are r¼ad¼acinile r1;2 = i, deci y0 = C1 cos x + C2 sin x, C1 , C2 2 R. C¼ aut¼
am
yp = yp1 + yp2 , cu yp1 corespunz¼ ator lui f1 (x) = sin x şi yp2 corespunz¼ ator lui
f2 (x) = cos 2x. Prin urmare yp este de forma yp = (A sin x + B cos x)x + (C sin 2x +
D cos 2x). Punând condiţia ca yp s¼ a veri…ce ecuaţia dat¼ a obţinem 2(A cos x
1
B sin x) 3(C sin 2x + D cos 2x) = sin x + cos 2x. Rezult¼ a A = 0, B = ,
a c¼
2
1 x 1
C = 0, D = şi deci yp = cos x cos 2x. Soluţia general¼ a a ecuaţiei
3 2 3
x 1
date este y = C1 cos x + C2 sin x cos 2x, C1 , C2 2 R. A‡a¼m acum soluţia
2 3
problemei Cauchy, ţinând seama de datele iniţiale y(0) = 0, y 0 (0) = 0. Din y(0) =
1 1
0, se obţine C1 = , iar din y 0 (0) = 0 se obţine C2 = . În consecinţ¼ a, soluţia
3 2
problemei Cauchy este
1 1 x 1
y = cos x + sin x cos x cos 2x.
3 2 2 3
 6. PROBLEM E REZOLVATE 25

18. S¼
a se integreze urm¼
atoarea ecuaţie diferenţial¼
a de tip Euler:
x2 y 00 2xy 0 + 2y = x, x > 0.

Soluţie. În urma schimb¼ a x = et , ecuaţia devine

arii de variabil¼
e2t e 2t
(z 00 z0) 2et e t z 0 + 2z = et ,
adic¼
a
(6.3) z 00 3z 0 + 2z = et .
Am obţinut astfel o ecuaţie liniar¼a si neomogen¼ a. Soluţia general¼ a a ecuaţiei
obţinute va … de forma z = z0 + zp , unde z0 este soluţia general¼ a a ecuaţiei omogene
ataşate, iar zp este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene. Ecuaţia omogen¼ a
z 00 3z 0 + 2z = 0 are ecuaţia caracteristic¼a r2 3r + 2 = 0, care admite r¼ ad¼
acinile
r1 = 1, r2 = 2. Soluţia general¼ a a ecuaţiei omogene este z0 = C1 et + C2 e2t , C1 ,
C2 2 R. Deoarece avem rezonanţ¼ a, c¼
aut¼
am o soluţie particular¼a de forma zp = Atet .
Punând condiţia ca zp s¼ a veri…ce ecuaţia omogen¼ a (6.3), rezult¼a A = 1, adic¼ a
zp = tet şi deci z(t) = C1 et + C2 e2t tet . Dar t = ln x, deci avem
y(x) = C1 x + C2 x2 x ln x, C1 , C2 2 R.
19. S¼
a se integreze ecuaţia diferenţial¼
a de tip Euler:
x3 y 000 + xy 0 y = 2x2 , x > 0.
Soluţie. Facem schimbarea de variabil¼ a x = et . Rezult¼ a y 0 (x) = e t z 0 (t),
a c¼
00 2t 00 0 000 3t 000 00 0
y (x) = e (z (t) z (t)) şi y (x)e [z (t) 3z (t)+2z (t)]. Ecuaţia în variabila
t este o ecuaţie cu coe…cienţi constanţi, neomogen¼
a:
(6.4) z 000 3z 00 + 3z 0 z = 2e2t .
Soluţia general¼a a ecuaţiei obţinute va … de forma z = z0 + zp , unde z0 este
soluţia general¼a a ecuaţiei omogene ataşate, iar zp este o soluţie particular¼ a a
ecuaţiei neomogene. Ecuaţia omogen¼ a z 000 3z 00 + 3z 0 z = 0 are ecuaţia
a asociat¼
caracteristic¼a r3 3r2 + 3r 1 = 0, care are r¼ ad¼
acinile r1 = r2 = r3 = 1. Rezult¼a c¼a
z0 = (C1 + C2 t + C3 t2 )et , C1 , C2 , C3 2 R. Alegem zp = Ae2t şi înlocuind în ecuaţia
(6.4), obţinem A = 2. Prin urmare, z(t) = (C1 + C2 t + C3 t2 )et + 2et . Deoarece
t = ln x, rezult¼a
y(x) = (C1 + C2 ln x + C3 ln2 x)x + 2x2 , C1 , C2 , C3 2 R.

20. S¼ a se scrie ecuaţia diferenţial¼

a care descrie variaţia curentului electric într-
un circuit format dintr-o bobin¼ a de inductanţ¼a L, un rezistor de rezistenţ¼ a R şi o
surs¼
a de tensiune electromotoare constant¼ a E, legate în serie.
Soluţie. Tensiunea la bornele bobinei, uL (t), este dat¼ a prin
di
uL = L
dt
unde i(t) este curentul din circuit la momentul t, iar tensiunea la bornele rezistoru-
lui, uR (t), este
uR = Ri
Legea a doua a lui Kirchho¤ se scrie
di
uL + uR = E; sau L + Ri = E;
dt
 2. PROBLEM E REZOLVATE 47

Matricea eAx se calculeaz¼ a uşor dac¼ a matricea A este diagonalizabil¼ a, adic¼

a
este asemenea cu o matrice diagonal¼ a. Acest lucru se poate realiza aplicând metoda
vectorilor şi valorilor proprii.
O alt¼a metod¼ a folosit¼a pentru rezolvarea sistemelor de ecuaţii diferenţiale este
metoda elimin¼arii. Prin deriv¼ ari şi integr¼
ari succesive se obţine o ecuaţie de ordin
superior cu o singur¼ a funcţie necunoscut¼ a. Se a‡a¼ funcţia respectiv¼
a prin integrarea
acestei ecuaţii diferenţiale, iar apoi se a‡a¼ pe rând şi celelalte funcţii necunoscute.

2. Probleme rezolvate
1. Folosind metoda matriceal¼
a, s¼
a se integreze urm¼
atorul sistem omogen de
ecuaţii diferenţiale liniare:
8 dy
>
>
1
> dx = 3y1 y2 + y3
>
>
<
dy2
= y1 + 5y2 y3 .
>
> dx
>
>
>
: dy3 = y
1 y2 + 3y3
dx
Soluţie.
0 Conform teoremei1 2, soluţia
0 1general¼ a a acestui sistem este Y = eAx C,
3 1 1 C1
unde A = @ 1 5 1A şi C = @C2 A, Ci 2 R, i = 1; 3.
1 1 3 C3
Pentru calculul matricei eAx vom g¼ asi o matrice diagonal¼ a D asemenea cu
matricea A, D = T 1 AT , cu T matrice inversabil¼ a. Matricea A …ind simetric¼ a, este
diagonalizabil¼ a. În acest scop determin¼ am valorile proprii ale matricei A. Obţinem
1 = 2, 2 = 3, 3 = 6. Pentru a g¼ asi matricea T , vom determina o baz¼ a în R3 ,
format¼a din vectorii proprii corespunz¼ atori valorilor proprii calculate. O astfel de
baz¼a este v1 = (1; 0; 1), v2 = (1; 1; 1) şi v3 = (1; 2; 1).
Matricea0 T este tocmai
1 matricea de0trecere de1la baza canonic¼ a la aceast¼ a nou¼ a
1 1 1 2 0 0
baz¼a: T = @0 1 2A. Atunci D = @0 3 0A. Din propriet¼ aţile funcţiei A 7!
1 10 1 1 0 0 6 0 2x 1
e2x 0 0 e e3x e6x
eA , avem eDx = @ 0 e3x 0 A şi eAx = T eDx T 1 = @ e3x 0 2e6x A.
6x 2x 3x
0 0 e e e e6x
0 1 0 1
y10 C1
Soluţia general¼a a sistemului omogen este Y0 = @y20 A = eAx @C2 A =
y30 C3
0 1
C1 e2x + C2 e3x + C3 e6x
=@ C1 e3x 2C3 e6x A.
C1 e2x + C2 e3x + C3 e6x
2. Folosind metoda elimin¼ arii, s¼
a se g¼
aseasc¼a soluţiile urm¼atoarelor sisteme de
ecuaţii diferenţiale:
8
> dy
< + 3y + z = 0
a) dx , ştiind c¼a soluţia veri…c¼
a condiţiile y(0) = 1, z(0) = 1;
>
: dz y + z = 0
dx
48 2. SISTEM E DE ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

8
> dx
< =y
b) dt .
>
: dy = x + et
dt
Soluţie. a) Deriv¼
am a doua ecuaţie a sistemului şi obţinem
d2 z dy dz
(2.1) 2
+ = 0.
dx dx dx
dy
Din prima ecuaţie se obţine = 3y z. Înlocuind în (2.1) avem
dx
d2 z dz
(2.2) + 3y + z + = 0.
dx2 dx
dz
Pe de alt¼a parte, din a doua ecuaţie a sistemului rezult¼
ay= + z. Înlocuind
dx
2
d z dz
în (2.2), se ajunge la ecuaţia diferenţial¼
a + 4 + 4z = 0 sau z 00 + 4z 0 + 4z = 0.
dx2 dx
Integr¼am aceast¼ a este r2 + 4r + 4 = 0 şi
a ecuaţie în z. Ecuaţia caracteristic¼
are r¼ad¼
acina dubl¼ a r1 = 2, astfel c¼ a z(x) = C1 e 2x + C2 xe 2x . Atunci y(x) =
dz
= + z(x) = e 2x ( C1 + C2 C2 x).
dx
Soluţia general¼
a a sistemului este
(
z = e 2x (C1 + C2 x)
.
y = e 2x ( C1 + C2 C2 x)
S¼
a g¼asim acum soluţia corespunz¼
atoare problemei Cauchy. Folosim condiţiile
iniţiale. (
z(0) = 1 ) C1 = 1
y(0) = 0 ) C1 + C2 = 1
deci C1 = 1, C2 = 2. În consecinţ¼
a, soluţia problemei Cauchy pentru sistemul dat
este: (
y = e 2x (1 2x)
.
z = e 2x (1 + 2x)
d2 x dy d2 x
b) Proced¼
am ca la punctul a). Obţinem succesiv 2
= , deci 2 = x +
dt dt dt
d2 x
et , adic¼
a x = et , ecuaţie diferenţial¼
a neomogen¼
a. Ecuaţia omogen¼
a asociat¼
a
dt2
d2 x
este x = 0 şi are ecuaţia caracteristic¼a r2 1 = 0, ale c¼ arei r¼
ad¼
acini sunt
dt2
r1 = 1, r2 = 1. Prin urmare, soluţia general¼ a a ecuaţiei omogene este x0 (t) =
C1 et +C2 e t . Cum f (t) = et se caut¼a o soluţie particular¼
a a ecuaţiei neomogene, xp ,
de forma xp (t) = tet A. Înlocuind în ecuaţia omogen¼ a avem 2Aet +Atet Atet = et ,
1 1 1
deci A = şi xp = tet . Atunci x(t) = x0 (t) + xp (t) = C1 et + C2 e t + tet , iar
2 2 2
dx t t 1 t 1 t
y(t) = = C1 e C2 e + e + te . Soluţia sistemului este
dt 2 2
(
x = C1 e + C2 e t + 21 tet
t
.
y = C1 et C2 e t + 21 et + 21 tet
 2. PROBLEM E REZOLVATE 49

Folosind metoda matriceal¼ a, s¼

a se integreze urm¼ atoarele sisteme de ecuaţii dife-
renţiale:
8
> dx
< + 2x + 4y = 0
3. dt .
: dy + x y = 0:
>
dt 8
> dx
< = 2x 4y
Soluţie. Sistemul se poate scrie sub forma dt . Matricea coe-
: dy = x + y
>
dt
2 4
…cienţilor este A = .
1 1
Determin¼ am valorile proprii. Ecuaţia caracteristic¼a este
2 4 2
= 0 sau + 6=0
1 1
şi are r¼
ad¼
acinile 1 = 3,
2 = 2. În consecinţ¼
a, matricea A este asemenea cu
3 0
matricea diagonal¼aD= .
0 2
Determin¼am acum vectorii proprii. Pentru 1 = 3, vectorul propriu core-
a
spunz¼
ator u = satisface
b
1 4 a 0
= ,
1 4 b 0
(
a 4b = 0
adic¼
a . Prin urmare, un vector propriu este v1 = (4; 1).
a + 4b = 0
Similar, pentru 2 = 2, avem
4 4 a 0
= ,
1 1 b 0
(
4a 4b = 0
deci . Atunci, v2 = (1; 1) este vectorul propriu c¼ autat. Aşadar
a b=0
0 1
1 1
1 4 1 1 B5 5 C
D = C AC, unde C = . Obţinem C = @ 1 4 A.
1 1
5 5
Prin urmare,
0 1
4e 3t + e2t 4e 3t 4e2t
B C
eAt = CeDt C 1 = @ 3t 5 2t 3t
5
2t A .
e e e + 4e
5 5
x0 C 1
Ţinând cont c¼
a = eAt , obţinem
y0 C2
8
> 4(C1 + C2 )e 3t (C1 4C2 )e2t
<x0 = +
5 5 :
3t
>
:y = (C1 + C2 )e (C1 4C2 )e2t
0
5 5
50 2. SISTEM E DE ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

C1 + C2 C1 4C2
Notând k1 = , k2 = , rezult¼
a c¼a soluţia sistemului omogen
5 5
este (
x0 = 4k1 e 3t + k2 e2t
, k1 , k2 2 R.
y0 = k1 e 3t k2 e2t
8
> dx
>
> = 4x y z
>
>
< dt
dy
4. = x + 2y z .
>
> dt
>
>
: dz = x y + 2z
>
dt 0 1
4 1 1
Soluţie. În acest caz, matricea coe…cienţilor este A = @1 2 1A. Cal-
1 1 2
cul¼
am valorile proprii ale matricei A. Rezolv¼
am ecuaţia caracteristic¼
a
4 1 1
1 2 1 =0
1 1 2
şi obţinem 1 = 2 = 3, 3 = 2. De asemenea, vectorii v1 = (1; 1; 0) şi v2 = (1; 0; 1)
corespund valorii proprii 1 = 2 = 3, iar v3 = (1; 1; 1) este vectorul propriu
corespunz¼ ator valorii proprii 3 = 2.
Matricea
0 A1 este diagonalizabil¼
a, adic¼
a este asemenea cu matricea
0 diagonal¼
1 a
3 0 0 1 1 1
D = @0 3 0A. În cazul nostru, D = C 1 AC, unde C = @1 0 1A, iar
00 0 2 1 0 1 1
1 0 1
C 1=@ 1 1 0 A. Atunci
1 1 1
0 1 0 3t 10 1
1 1 1 e 0 0 1 0 1
eAt = @1 0 1A @ 0 e3t 0 A @ 1 1 0 A,
0 1 1 0 0 e2t 1 1 1
prin urmare soluţia general¼a a sistemului de ecuaţii diferenţiale este
8
> 3t 2t
<x0 = (C1 + C2 )e + C3 e
y0 = C1 e3t + C3 e2t , unde C1 , C2 , C3 2 R.
>
: 3t 2t
z0 = C2 e + C3 e
8
> dx
< = 2x + 4y + cos t
5. dt .
: dy = x 2y + sin t
>
dt 8
> dx
< = 2x + 4y
Soluţie. Sistemul omogen asociat este dt . Matricea coe…-
: dy = x 2y
>
dt
2 4
cienţilor sistemului omogen este A = şi nu se poate diagonaliza deoarece
1 2
 2. PROBLEM E REZOLVATE 51

multiplicitatea algebric¼
a a valorii proprii = 0 este 2 ( 1 = 2 = 0), iar multiplic-
itatea geometric¼a este 1 (V0 = f (2; 1)j 2 Rg).
Folosim metoda elimin¼ arii. Deriv¼
am prima ecuaţie şi obţinem
d2 x dx dy
=2 +4 sin t.
dt2 dt dt
dy
Din a doua ecuaţie avem = x 2y + sin t, iar din prima ecuaţie 4y =
dt
dx
2x cos t. Înlocuind obţinem ecuaţia diferenţial¼
a de ordinul al doilea
dt
d2 x
= 2 cos t + 3 sin t,
dt2
a c¼
arei soluţie general¼
a este x(t) = C1 + C2 t 2 cos t 3 sin t. Pentru a determina
dx
y(t) folosim prima ecuaţie. Deoarece = C2 + 2 sin t 3 cos t, rezult¼
a y(t) =
dt
1
(C2 2C1 2C2 t + 8 sin t). În …nal, soluţia sistemului este
4
8
<x = C1 + C2 t 2 cos t 3 sin t
C C1 C2 t , C1 , C2 2 R.
:y = 2 + 2 sin t
4 2 2

8
> dx
>
> + x y z = et
>
>
< dt
dy
6. x + y z = e3t .
> dt
>
>
>
: dz x y z = 4
>
dt
Soluţie. Sistemul se scrie sub forma:
8
> dx
>
> = x + y + z + et
>
> dt
<
dy
= x y + z + e3t .
>
> dt
>
>
: dz = x + y + z + 4
>
dt
Sistemul omogen asociat este:
8
> dx
>
> = x+y+z
>
>
< dt
dy
=x y+z .
> dt
>
>
>
: dz = x + y + z
>
dt
0 1
1 1 1
Matricea coe…cienţilor sistemului este A = @ 1 1 1A. Aceasta se poate
1 1 1
diagonaliza deoarece valorile proprii sunt distincte 1 = 1, 2 = 2, 3 = 2.
52 2. SISTEM E DE ECUA ŢII DIFEREN ŢIALE

Vectorii proprii corespunz¼

atori sunt v1 = (1; 1; 1), v2 = (1; 1; 2), v3 = (1; 1; 0),
01 1 11
0 1
1 1 1 B3 3 3C
B1 1 1 C
deci, dac¼a not¼
am cu C = @ 1 1 1A 1
, atunci C = B B C. În con-
1 2 0 @6 6 3 C
A
1 1
0
0 2 21
1 0 0
a, D = C 1 AC este matricea diagonal¼
secinţ¼ a D = @ 0 2 0 A. Ţinând cont
0 0 2
a eAt = CeDt C 1 , obţinem
c¼
0 t 1
e e2t e 2t e t e2t e 2t e t
e2t
B 3 ++ + +
B t 6 2 3 6 2 3 3 CC
At Be e2t e 2t e t e2t e 2t e t e2t C
e =B C
B 3 + 6 2 3
+
6
+
2 3
+
3 C
@ t 2t t A
e e e e2t e t 2e2t
+ + +
3 3 3 3 3 3
0 1 0 1
x0 C1
şi @ y 0 A =eAt @
C2 A, C1 ; C2 ; C3 2 R, adic¼
a
z0 C3

8
>
> C1 + C2 C3 t C1 + C2 + 2C3 2t C1 C2 2t
>
>x0 = e + e + e
>
< 3 6 2
C1 + C2 C3 t C1 + C2 + 2C3 2t C1 C2 2t
y0 = e + e e .
>
> 3 6 2
>
>
:z0 = C1 + C2 C3 e t + C1 + C2 + 2C3 e2t
>
3 6
C1 + C2 C3 C1 + C2 + 2C3 C1 C2
Notând k1 = , k2 = , k3 = , relaţiile de
3 6 2
mai sus devin
8
> t 2t 2t
<x0 = k1 e + k2 e + k3 e
y0 = k1 e t + k2 e2t k3 e 2t , k1 , k2 , k3 2 R.
>
:
z0 = k1 e t + 2k2 e2t

Folosind metoda variaţiei constantelor, c¼

aut¼
am soluţia particular¼
a de forma:
8
> t 2t 2t
<xp = k1 (t)e + k2 (t)e + k3 (t)e
yp = k1 (t)e t + k2 (t)e2t k3 (t)e 2t .
>
:
zp = k1 (t)e t + 2k2 (t)e2t

Din sistemul
8
0 t 0 2t 0 2t
>
<k1 (t)e + k2 (t)e + k3 (t)e = et
0 t 0 2t
k1 (t)e + k2 (t)e k30 (t)e 2t
= e3t ,
>
: 0
k1 (t)e t + 2k20 (t)e2t = 4
 3. PROBLEM E PROPUSE 53

1 1 4t 4 t 2 2t 1 1 t
obţinem k1 (t) = e2t + e e , k2 (t) = e e t
+ e , k3 (t) =
6 12 3 3 6 6
1 3t 1 5t
e e , deci
6 10
8 1 3
>
> xp = 2 + et + e3t
>
> 6 20
<
1 t 7
yp = 2 e + e3t .
>
> 6 20
>
>
:z = 1 et + 1 e3t
p
2 4
În consecinţ¼
a, soluţia general¼
a va …:
8 1 3
>
> x = k1 e t + k2 e2t + k3 e 2t + et + e3t 2
>
> 6 20
<
1 t 7
y = k1 e t + k2 e2t k3 e 2t e + e3t 2 , k1 , k2 , k3 2 R.
>
> 6 20
>
>
:z = k e t + 2k e2t 1 et + 1 e3t
1 2
2 4

3. Probleme propuse
S¼a se integreze urm¼ atoarele sisteme de ecuaţii diferenţiale, ţinând seama, unde
este cazul, de condiţiile iniţiale.
8
> dx
< 2x y = 0
1. dt .
: dy + x 4y = 0
>
dt
8
> dx
< x y=0
2. dt , x(0) = 0, y(0) = 1.
: dy + 2x 4y = 0
>
dt
8
> dx
< 3x + y = 0
3. dt , x(0) = 1, y(0) = 5.
: dy 10x + 4y = 0
>
dt
8
> dx
>
> y z=0
>
>
< dt
dy
4. x z=0 .
>
> dt
>
>
: dz x y = 0
>
dt
8
> dx
>
> 10x + 3y + 9z = 0
>
>
< dt
dy
5. + 18x 7y 18z = 0 .
>
> dt
>
>
: dz 18x + 6y + 17z = 0
>
dt