Mihail Sadoveanu, scriitor deosebit de prolific, autor a numeroase romane şi povestiri, descrie

în povestirea "În Pădurea Perişorului", pădurea românească la sfârşitul verii, pădure bătrană şi
neatinsă incă de mână de om.
Pădurea se intinde în pantă lină pe coline,până sus, unde se regaseşte un brad bătrân ce vesteşte
la cea mai mica adiere, sosirea vânturilor.
In luminişul de la marginea pădurii, razele soarelui se cerneau printre frunze, iar roiuri de insect
apăreau şi dispăreau, ca intr-un joc grăbit, in lumina soarelui.
Ca o pată de culoare, pe o ramură de fag, stă un grangur şi din cand in cand îi auzim fluieraturile
gâlgâite, ce răsună lung printre ramurile pădurii.
Din vârfurile nuieluşelor, numeroase păsărele ciripesc neobosite: sticleţi, granguri, piţigoi şi
cinteze.
În armonie cu păsările, gâze viu colorate, cu aripi străvezii, alături de fluturi, joacă pe deasupra
ierbii dese, de unde emană miresme calde.
Dintr-o vizuină scurmată în pământ, ascuns in vegetaţia pajiştii, stă un iepuraş speriat, cu
urechile lăsate pe spatele gheboşat, toropit de căldura verii.
Doar în interiorul pădurii este incă umezeală, linişte profundă, tulburată doar de fâşâitul
frunzelor galbene dintr-o gârniţă.

Fişă de lucru
precizează modul de expunere folosit în text;
identifică, în prima frază a textului, ce părţi de vorbire apar mai mult;
descoperă modul şi timpul majorităţii verbelor;
alcătuiţi, în perechi, câmpurile lexicale ale elementelor terestre şi cosmice care apar în text;
observă perspectiva din care se prezintă aspectul pădurii în prima şi ultima parte a lecturii;
transcrie diferite imagini artistice descoperite în fragment, apreciind care dintre ele sunt mai
mult ilustrate;
numeşte două procedee artistice diferite utilizate în lectură, comentând semnificaţia unuia dintre
ele;
apreciază ce sentimente şi atitudini exprimă scriitorul prin intermediul acestui text.
Descrierea este modul de expunere prin care se înfăţişează trăsăturile caracteristice ale
unor obiecte, privelişti, fenomene din natură, chipuri de oameni sau stări sufleteşti.
Termenul are şi sensul de operă literară, în proză sau în versuri, unde se foloseşte acest
mod de expunere, reflectând şi impresiile celui care priveşte şi descrie.