Pornografia se răspândeşte astăzi mai repede decât odinioară ciuma, căci cu viteza luminii

traversează mările şi oceanele, urcă până în vârful munţilor şi cuprinde ca un foc suprafaţa
oricărei ţări şi continent. Şi, cel mai grav, rămâne indiferenţa generală cu care este tratată
această epidemie – care nu periclitează numai sănătatea trupească şi sufletească a celor
atinşi de ea, dar şi pe cea a urmaşilor lor.

Pornografia pune un punct şi virgulă în istoria omenirii după care, dacă nu se schimbă ceva
între timp, e greu de prevăzut ce se va mai întâmpla. Oricum, pornografia născută în numele
plăcerii şi fericirii individuale are ca şi consecinţă dispariţia cu totul a sentimentului de
bucurie curată şi fericire, înlocuite fiind cu plăceri extatice însoţite de depresii teribile.
Pornografia trasează un destin nou şi foarte riscant tuturor celor atinşi de ea.

„Numai în Statele Unite, astăzi numărul persoanelor care se uită la pornografie este ameţitor.
Americanii închiriază până la 800 de milioane de filme video şi DVD-uri (aproximativ unul
din cinci filme închiriate este porno) şi cele 11.000 de producţii porno filmate în fiecare an
depăşeşte cota anuală a Hollywood-ului de 400 de filme. Patru miliarde de dolari pe an sunt
cheltuite pe pornografia video în Statele Unite ale Americii, mai mult decât pe fotbal, baseball
şi baschet. Unul din patru utilizatori de internet se uită lunar la un site pornografic. Bărbaţii se
uită la pornografie online mai mult decât la orice alt subiect. 66% dintre bărbaţii cu vârste
cuprinse între 18 şi 34 de ani vizitează un site pornografic în fiecare lună”.[i]

„În fiecare secundă în America sunt aproximativ 28.258 utilizatori de internet care se uită la
materiale pornografice. În fiecare zi sunt aproximativ 116.000 de căutări online pentru
pornografie infantilă. În 2005, au fost lansate în Statele Unite ale Americii 13.585 de titluri
pornografice «hardcore» pe suport video/DVD, crescând de la 1.300 de titluri în 1988. Un
studiu recent realizat pe studenţi şi absolvenţi cu vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani din
întreaga ţară a relevat că 69% dintre bărbaţi şi 10% dintre femei din acest eşantion au vizionat
materiale pornografice mai mult de o dată pe lună.

Nu încape nici o îndoială că există o paralelă între acest consum şi cultura populară în general.
Numărul scenelor de sex în televiziunile din S.U.A., spre exemplu, aproape s-a dublat între
1998 şi 2005. Jocurile video de larg consum conţin în mod frecvent teme pornografice; unul
dintre ele, spre exemplu, «Leisure Suit Larry», conţine nuditate completă”.[ii]

1
Pornografia – deja cel mai răspândit drog

Ni se spune că toate în societatea modernă se fac în numele drepturilor şi libertăţilor omului.

Chiar şi credinţa a început să fie restricţionată în manifestările ei, pentru a se ocroti aceeaşi
„libertate”. Sunt unii care nu pot dormi noaptea de grija libertăţilor noastre. Aceiaşi susţin
însă şi pornografia, ca un mijloc facil plăcut şi distractiv de satisfacţie erotică. Nici unui
program etic al societăţii tradiţionale nu-i este îngăduit să spună nu. Nu îi este permis nimănui
să se împotrivească hotărârii libere a oamenilor de a se distra cum vor, atâta timp cât aceasta
este alegerea lor. Însă aceşti campioni ai apărării dreptului omului, care se luptă în fiecare zi
să lărgească câmpul de libertăţi sexuale prin educaţie sau divertisment, uită să ne ţină la
curent cu ultimele descoperiri ale ştiinţei. De ce nu-şi duc până la capăt misiunea de a
„ilumina lumea”, eliberând-o din întunericul credinţei?

Ce se uită să ni se spună, inclusiv de către legislatorii de la Bruxelles şi Geneva, este faptul că

noile cercetări în domeniul creierului demonstrează în mod clar că pornografia acţionează pe
aceleaşi mecanisme ca şi drogurile – atacă fără să ţină seama de consimţământul informat,
ocoleşte raţiunea, cultivă insidios pofta, schimbă hărţile corticale, adică modul în care omul
percepe realitatea şi se manifestă în lume şi, bineînţeles, produce modificări chimice la nivelul
reţelelor neuronale.

Diferenţa este doar aceea că în majoritatea ţărilor drogurile se vând ilegal şi costă enorm, pe
când pornografia nu costă mai nimic şi o poţi întâlni, mai ales în România, la toate colţurile de
stradă, în metrouri şi chiar în locurile sfinte, tapetate pe jos cu cotidiene de mare circulaţie.

De ce în unele cazuri victima ajunge să-şi iubească torţionarul?!

Tehnicile imagistice ale celor mai avansate tehnologii de scanare a creierului – RMN
(rezonanţa magnetică nucleară), PET (tomografie cu emisie de pozitron) şi scanarea SPECT –
demonstrează că întregul edificiu argumentativ adus în discuţie în ultimii 50 de ani în mass-
media este întemeiat pe minciună.

1. Pornografia este numai în aparenţă o sursă de satisfacţie şi distracţie, căci produce multă
suferinţă psihică, cu multiple efecte negative în viaţa individului.

2. Pornografia nu ţine cont de consimţământul informat, căci atacă pe nişte căi cerebrale
ascunse, care în general ocolesc raţiunea. Imaginea se fixează în memorie mai puternic ca
oricare altă experienţă cotidiană, înainte ca raţiunea să o poată analiza şi lua o hotărâre.

3. Pornografia modelează anumite hărţi corticale care inhibă funcţionarea normală a

cortexului – libertatea ca individul să aleagă şi să poată urmări cu atenţie o altă activitate.
Efectele pornografiei sunt perfect asemănătoare cu cele ale drogului, deoarece acţionează pe
căi neurale identice, producând şi modificări pe termen lung în chimia celulei nervoase.
Aceasta înseamnă că şi atunci când se va căuta să se scape de dependenţă, individul trebuie să
lupte timp îndelungat până să se elibereze complet de dependenţa chimică.

Ne putem întreba, aşadar, unde este libertatea omului? Nu este mai bine să ascultăm de
Cuvântul lui Dumnezeu şi de conştiinţa noastră decât să acceptăm în comunităţile noastre

2
intruziunea acestui ucigător virus? Dar să vedem foarte pe scurt care este părerea
neuropsihologilor privind efectele pornografiei.

Toate studiilor marilor psihiatri dovedesc că pornografia dă dependenţă, la fel ca şi drogul,

dar mecanismele neurologice rămâneau complet necunoscute. Iată care este punctul de vedere
al celor mai cunoscuţi clinicieni în domeniu:

„Dependenţa – Pornografia oferă un stimulent foarte puternic sau un efect afrodiziac urmat de
eliberarea sexuală, cel mai adesea prin masturbare. Excitaţia şi puterea imaginii pot fi apoi
rememorate şi elaborate în viitoare scenarii imaginare.

Intensificarea – În timp, dependenţii au nevoie de materiale din ce în ce mai dure şi explicite

pentru a atinge excitaţia. Satisfacţia sexuală nu se mai poate realiza în mod normal. De aceea,
îşi pot forţa partenerii în activităţi sexuale din ce în ce mai bizare. Soţiile sau soţii înşişi
trebuie să recurgă la perversiuni pentru a-şi putea satisface partenerul – o mare greşeală,
oricum, căci posibilităţile lor sunt limitate faţă de fantezia paranoică a filmelor pornografice.

În cele din urmă, consumatorul ajunge să prefere reprezentările induse de pornografie,

acompaniate de masturbare, actului sexual însuşi, diminuându-şi capacitatea de a-şi exprima
afecţiunea reală.

Desensibilizarea – Materiale pornografice care la început erau considerate şocante, ilegale,

repulsive sau imorale sunt apoi percepute ca acceptabile. Promiscuitatea şi perversiunile devin
legitime în mintea persoanei şi el/ea începe să creadă că «oricine o face».

Punerea în practică – Există o tendinţa crescută de a pune în practică comportamente văzute

în materialele pornografice. Dependenţa blochează persoanele în şabloanele acestor
comportamente, indiferent de consecinţele negative; perturbă legăturile maritale şi familiale şi
creşte posibilitatea comiterii unui atac sexual de proporţii, abuzuri sau viol”.[iii]

Pornografia se joacă cu chimia creierului nostru

Neuropsihologul N. Doige ne explică fenomenul:

„Pornografia mai mult excită decât satisface, pentru că avem două sisteme separate de
agrement în creierul nostru – unul care are de-a face cu plăcerea care excită şi unul cu
plăcerea care satisface. Sistemul excitant se referă la plăcerea «apetitivă», la care primim
imaginile pe care le dorim, cum ar fi sexul sau o masă bună. Neurochimia sa este în mare
măsură legată de dopamină şi ridică nivelul nostru de tensiune.

Al doilea sistem de plăcere are de-a face cu satisfacerea sau plăcerea consumată, care
participă la sex sau masă ca o plăcere calmantă, îndeplinită. Neurochimia acestuia se bazează
pe eliberarea de endorfine, care sunt legate de opiacee şi oferă o fericire paşnică, euforică.

Pornografia, oferind un harem nesfârşit de obiecte sexuale, hiperactivează sistemul apetitiv.

Spectatorii de pornografie dezvoltă noi hărţi în creierul lor, bazate pe fotografii şi înregistrări
video pe care le văd. Deoarece creierul se ghidează după ideea «îl foloseşti sau îl pierzi»,
atunci când se dezvoltă o astfel de hartă tindem să o păstrăm activată. Aşa cum muşchii noştri
devin nerăbdători pentru exersare dacă nu am face altceva decât să stăm toată ziua, aşa şi
simţurile noastre trebuie stimulate. Oamenii [dependenţi] care privesc articole pornografie la

3
computerele lor sunt ciudat de asemănători cu şobolanii din cuştile de la NIH (Institutul
Naţional de Sănătate), încercând să obţină dopamina sau echivalentul acesteia. Deşi ei nu ştiu
acest lucru, au fost seduşi în sesiuni de formare cu caracter pornografic, care îndeplinesc toate
condiţiile necesare pentru schimbarea plastică a hărţilor creierelor.”[iv]

- Va urma -

Virgiliu Gheorghe