Sunteți pe pagina 1din 6

Crearea repertoriului de deschideri pentru jucatorii de

medie si mare performanta

Repertoriul de deschidere este probabil cel mai personal element tehnic din
arsenalul unui sahist. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte :
- se se potriveasca perfect cu stilul jucatorului ;
- sa corespunda capacitatii sale de memorare ;
- sa aiba gradul de flexibilitate necesar trecerii din structuri cunoscute
de joc de mijloc in alte tipuri de pozitii cunoscute ;
- sa fie COMPACT, sa nu aiba prea multe « terra incognita » ;
- a fie suficient de modern pentru a pune probleme reale de pregatire
adversarilor ;
- sa fie suficient de elastic pentru a nu permite adversarilor o pregatire
la sigur ; jucatorul trebuie sa evite sa devina o tinta fixa (sitting
duck) ;
- sa fie coerent, adica sistemele de deschidere jucate trebuie sa aiba, pe
cat posibil, un grad de relationare cat mai mare;
- sa fie in permanenta dezvoltare si modificare, pentru a corespunde
modificarilor din gandirea jucatorulor si a progresului sau tehnic ;

Sa incercam sa analizam pe rand aceste cerinte si sa le detaliem :

1) Este evident ca stilul jucatorului are mare importantza, va trebui in


primul rand sa ne formam o imagine clara despre felul in care vede partida
de sah jucatorul nostru. O SIMPLA ETICHETARE DE JUCATOR
POZITIONAL SAU TACTIC ESTE INSUFICIENTA. De fapt, sunt rari
jucatorii care sa fie expresia pura a celor 2 stiluri ; de obicei un jucator este
un complex de calitati si defecte, la care ne referim ca la
PERSONALITATEA sa sahista. In functie de aceasta personalitate trebuie
sa facem prima alegere majora a repertoriului sau : Va juca 1.e2-e4 sau 1.d2-
d4 (1.c4 sau 1.Cf3 sunt similare cu 1.d4 din punct de vedere tehnic) ?
Urmeaza a doua mare alegere : Va juca 1….e5 sau 1…c5 la 1.e2-e4 ?
Urmatoare dilema se leaga de alegerea dintre structuri de Indiana sau de
Gambitul Damei la 1.d2-d4. Si asa mai departe…
De fapt, crearea repertoriului de deschideri este o serie lunga de
intrebari si dileme care trebuiesc rezolvate pe rand si intr-o ordine cat mai
logica. Majoritatea antrenorilor romani nu-si bat capul cu alegerea unui
repertoriu de deschideri personalizat, ci ii invata pe jucatorii lor deschiderile
pe care EI, ANTRENORII le cunosc cel mai bine.
Aceasta greseala frecventa poate fi asemanata cu tehnica « patului lui
Procust » pe care jucatorul este asezat si fortat sa joace ceva care nu ii se
potriveste din multe puncte de vedere. Am avut multe cazuri de junioare si
juniori care au venit la pregatire la mine avand repertorii de deschideri de-a
dreptul comice. Fie sisteme extrem de grele, care presupuneau un rafinament
cu mult peste intelegerea lor, fie sisteme primitive pe care le invatasera la 10
ani si ramasesera cu ele si dupa 5-6 ani.
De fapt, gandindu-ma bine, imi vine greu sa mentionez macar un
singur junior care sa fi venit cu un repertoriu de deschideri echilibrat, bine
pus la punct. Si aceasta din cauza ca alcatuirea repertoriului este facuta de
antrenori dupa ureche, la fel cum canta lautarii, fara note muzicale. Putini
dintre dvs au o imagine clara a calitatilor si defectelor jucatarilor, o « harta »
completa a lor. Aceasta deficientza atrage dupa sine si un repertoriu
necorespunzator, insailat in graba, cu gauri uriase, sisteme intregi nefiind
« acoperite » de cunostintele teoretice necesare.
In principiu un jucator cu tendintze pozitionale va trebui indrumat la
alb spre complexul 1.d2-d4 ;1.Cf3 ;1.c2-c4 si la negru spre Gambitul Damei
(una din nenumaratele forme) si spre Spaniola sau Franceza sau Caro-Kann.
Un tactician va trebui invatat la alb 1.e2-e4 cu Siciliene deschise, o Indiana
contra lui 1.d4 si o Siciliana contra lui 1.e2-e4.

2) O problema adesea ignorata este cea a concordantei dintre repertoriul de


deschideri si capacitatea de memorare a jucatorului respectiv. Se intampla
frecvent ca un jucator care are o memorie medie sau chiar slaba sa aiba un
repertoriu prea amplu, pe care nu poate sa-l controleze in totalitate. Jucatorul
trebuie evaluat (testat) precis din punctul de vedere al memoriei specifice
sahului. Am intalnic frecvent cazuri de jucatori (in special sahiste) care
aveau o memorie excelenta in general (in special la detaliile de
imbracaminte ale adversarelor) dar care nu puteau sa-mi arate toata partida
in seara rundei. Nu mai vorbesc de imposibilitatea de tine minte de
dimineatza pana la runda varianta de deschidere pregatita.
Acestui tip de jucatori trebuie sa i se aloce un repertoriu cat mai restrans,
bazat pe intelegerea pozitiilor tip din jocul de mijloc, urmand ca la tabla
el/ea sa-si (re)calculeze drumul spre pozitiile cunoscute. Vor fi evitate
Sicilienele (in special Najdorf , Dragon sau Celiabinsk) sau Indiana Regelui,
Gruenfeld. Pe cat posibil va trebui indrumat cu albul spre 1.d2-d4 , unde
jocul are un caracter strategic, fara prea multe variante fortate.
In cazurile jucatorilor cu memorie excelenta trebuie pus accentual pe
amplificarea si diversificarea repertoriului de deschideri. Este evident ca vor
fi jucate deschideri pretentioase, cu multe variante fortate, care sa puna
adversarul in dificultate solicitandu-i acastuia memoria la maximum.

3) Alcatuirea repertoriului de deschideri depinde direct de pozitiile de joc de


mijloc cunoscute de jucator. Sa luam exemplul unui jucator care vrea sa
joace 1.d2-d4.
Inainte de a incepe studiul variantelor teoretice ale Gambitului Damei
trebuie sa fim siguri ca jucatorul nostru cunoaste structurile de pioni
caracteristice lui 1.d2-d4:
- pionul izolat central « isolani »
- cuplu de pioni atarnati
- cuplu de pioni izolati
- structura Karlsbad (atacul minoritatii), etc.

Numai dupa aceea putem incepe alegerea deschiderilor, variantelor si


subvariantelor.
Un jucator care vrea sa joace 1.e2-e4 si Siciliana deschisa va trebui sa
inceapa prin a studia structurile de pioni caracteristice de tip Rauzer (a6, b7,
d6, e6, f7,f6 h7) Sozin (a6, b7, d6, e5, f7,g7, h7) Paulsen clasic (a6,b6, d6,
e6, f7, g7(g6), h7,) etc. De asemenea studiul Spaniolei de schimb trebuie sa
inceapa tot cu aprofundarea structurilor de pioni caracteristice ( a6,b7,c7,c6,
e5, f7 (f6), g7, h7 ) si numai dupa ce jucatorul intelege mecanismele care
guverneaza aceste structuri , se poate trece la invatarea variantelor propriu
zise.

O atentie aparte trebuie acordata posibilelor treceri dintr-o structura tipica in


alta structura tipica. Un exemplu clasic il constituie trecerea din structura de
pioni Scheveningen (a6, b7 (b5), d6,e6, f7,g7,h7 ) in cea de tip Najdorf (a6,
b5, d6,e5,f7,g7,h6) dupa inaintarea e6-e5. Buna cunoastere a structurilor
Najdorf este obligatorie pentru toti jucatorii de Scheveningen, desi multi
dintre ei nu joaca aceasta Siciliana. De asemeni este obligatorie studierea
structurilor de tip Maroczy (a2, b2, c4, e4, f2, (f3/f4) g2, h2) pentru jucatorii
de Dragon la negru, deoarece albul poate juca in multe pozitii c2-c4 trecand
in Maroczy.

In concluzie, inainte de a trece la studierea unei noi deschideri trebuie


sa ne asiguram de faptul jucatorul cunoaste bine toate structurile care
pot surveni, ca si acelea in care poate trece prin intervertiri de mutari.
4) Repertoriul de deschideri trebuie sa fie compact, atat ca lungime cat si ca
densitate.
Intalnim frecvent jucatori care stiu in detaliu anumite variante dintr-o
deschidere pina la mutarea 20-25, dar care in acelasi timp au goluri mari in
alte variante din aceeasi deschidere. Fara a mentiona nume, va pot cita cazul
unui jucator bun care era perfect pregatit cu albul la Paulsen-ul clasic (1.e4
c5 2.Cf3 e6 3.d4 cd4 4.Cd4 a6) dar care la mutarea 4….Cc6 5.Cc3 a6 trebuia
sa inceapa sa gandeasca la tabla ce sa joace. Si nu este un caz singular, multi
jucatori au in continuare repertorii dezechilibrate.
Deci, una din primele masuri care trebuiesc luate este avansarea
SIMULTANA si EGALA in adancime a variantelor, fara ca in anumite
portiuni repertoriul sa ramane nedezvoltat. Desigur ca trebuie acordata
prioritate variantelor principare si a celor la moda, dar trebuie in permanenta
supravegheat echilibrul lor. In acelasi timp trebuie acordata o atentie egala
“gaurilor negre” din repertoriu, variantelor care, fiind mai putin jucate sunt
fie “sarite” la pregatire, fie au fost pur si simplu uitate. In cazul in care unul
sau mai multe sisteme din repertoriu ies din moda sau sunt “rasturnate”
trebuiesc inlocuite imediat cu sisteme de eficacitate egala cu cele inlocuite.

5) Una din cerintele de baza ale unui repertoriu eficace este permanenta sa
actualizare, modernizarea sa continua. Fiecare turneu major, fiecare
Campionat Mondial sau European aduce in discutie noi variante, schimba
aprecieri de pozitii din jocul de mijloc. Pe scurt, produce schimbari in teoria
deschiderilor. Aceste modificari trebuiesc urmarite constant, macar la
nivelul variantelor principale ale repertoriului.
De fapt, in momentul in care punem pe tabla partidele turneului, fiecare
noutate sau modificare de apreciere trebuie comparata cu repertoriul de
deschideri, analizata si introdusa in nisa (slotul) sau. Experientza m-a invatat
ca amanand acesta operatie, plictisitoare de multe ori, nu facem decat sa
amplificam volumul de munca necesar intretinerii si modernizarii
repertoriului. Exista si o functie de « intretinere » a repertoriului de
deschideri in Chess Base 9, care compara cu repertoriu de deschideri orice
noua baza de date.
In ecranul principal cu Bazele de Date apasam « FILE- > New -> Generate
repertoire » si programul compara fiecare varianta din baza REPERTOIRE
cu fiecare partida din noua baza importata. Ulterior genereaza un raport,
sortand noile partide pe variantele din repertoriu. Partidele din baza
importata, care nu au nici o legatura cu repertoriu de deschideri nu sunt luate
in consideratie de CB 9 si nu apar in raport.

6) In mod sigur principiul vizuinii vulpii (care are mai multe intrari si iesiri)
trebuie adoptat cat mai rapid pentru a avea un repertoriu cat mai elastic si
elusiv.
In cazul jucatorilor cu memorie excelenta situatia este extrem de simpla : ii
construim un repertoriu complex, de mari dimensiuni, de unde poate sa-si
aleaga varianta in functie de ce isi doreste in ziua respectiva.
Jucatorii cu memorie medie sau slaba trebuie sa sa construiasca un repertoriu
cat mai economic, dar cu mai multe optiuni (iesiri din vizuina). Acest lucru
se obtine nu prin marirea repertoriului sau prin adaugarea de variante, ci prin
diversificarea aceleiasi variante. Astfel, este posibil ca un jucator de
Franceza sa joace pe langa variantele principale si cate o Franceza de schimb
sau cu 3….Ne7. In acest fel, el poate utiliza in continuare fondul principal de
pozitii-tip cunoscute din Franceza, dar si sa-si impiedice adversarul sa-l
pregateasca exact mutare de mutare. Un jucator specializat in Caro-Kann
poate juca 2-3 sisteme asemanatoare impotriva atacului Panov, pastrand
spiritul pozitiei, dar avand posibilitatea de a alege set-upul pieselor sale.

7) Un principiu important este acela de a cauta diverse grade de inrudire a


deschiderilor si varintelor care compun repertoriu. Este dezechilibrat un
repertoriu care cuprinde ca raspuns la 1.d2-d4 Gambitul Damei Acceptat, la
1.e2-e4 Siciliana Najdorf, iar la 1.Cf3 sau 1.c2-c4 sisteme bazate pe 1…g6.
O alta neconcordantza tipica este alegerea atacului Sozin la Siciliana Clasica
si a sistemelor bazate pe 6.Ng5 impotriva Sicilienei Najdorf.

Un repertoriu coerent trebuie sa fie constituit din pozitii de joc de mijloc


asemanatoare, care sa poata fi folosite si in alte variante. Un exemplu de
astfel de repertoriu ar trebui sa cuprinda la negru :
La 1.e2-e4 Sicilienele Simagin si Dragon, la 1. d2-d4 Indiana Regelui si la
Engleza sau Reti sisteme bazate pe fianchetto la g7. Trasatura de unire este
evidenta : Nebunul negru dezvoltat in permanentza la g7, fapt care va crea
multe similitudini in pozitiile jucate.
Daca la aceste sisteme la negru adaugam sisteme bazate pe fianchettoul la g2
de tip Catalana, Indienele Regelui (E60-E69) si Gruenfeld de fianchetto
(D70-D79) Engleze cu g2-g3, obtinem un repertoriu care are coerentza si
prezinta avantajul de a fi usor de invatzat si jucat.
Un alt exemplu de repertoriu bine alcatuit este format din 1.d2-d4 la alb cu
toate variantele principale ; la negru o Franceza, un Gambit de Dama sau
Semislava (sau Nimzovici) si asezari bazate pe e6 si d5 contra Englezei si a
1.Cf3.

8) O ultima cerintza importanta este modificarea permanenta a repertoriului,


pentru a tine pasul (ritmul) cu progresele jucatorului si cu modificarile de
gandire care rezulta de aici.
Acest lucru se intampla jucatorilor in plin progres, sa spunem pana la 20 de
ani. In acest interval de timp va trebui sa mentinem un repertoriu cat mai
elastic, cu pozitii-tip de joc de mijloc flexibile care vor putea fi folosite chiar
si in conditiile in care jucatorul progreseaza rapid. Pe masura ce jucatorul
progreseaza, vom adapta repertoriul la noile sale capacitati de analiza si la
potentialul sau de joc. Daca nu-i marim repertoriul la timp s-ar putea sa fie
pus in situatia de a alerga in adidasi cu 2-3 numere mai mici. O largire prea
mare a repertoriului este de asemeni periculoasa, deoarece ii va solicita prea
multe resurse jucatorului, resurse care ar trebui distribuite in mod rational si
pentru studiul jocului de mijloc si pentru finaluri.

In concluzie «Repertoriul de Deschideri » al unui junior constituie o cerinta


majora, care poate juca un rol decisiv in cariera sa. Trebuie acordat cu grija,
intretinut si revizuit de fiecare data cand inregistram un salt calitativ din
parte a jucatorului. Raspunderea revine in mare masura antrenorului, dar si
jucatorul trebuie educat pentru a fi capabil sa semnaleze orice anomalii sau
necesitatea de a face schimbari.

Mihai Ghinda

S-ar putea să vă placă și