Crearea repertoriului de deschideri pentru jucatorii de
medie si mare performanta
Repertoriul de deschidere este probabil cel mai personal element tehnic din arsenalul unui sahist. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte : - se se potriveasca perfect cu stilul jucatorului ; - sa corespunda capacitatii sale de memorare ; - sa aiba gradul de flexibilitate necesar trecerii din structuri cunoscute de joc de mijloc in alte tipuri de pozitii cunoscute ; - sa fie COMPACT, sa nu aiba prea multe « terra incognita » ; - a fie suficient de modern pentru a pune probleme reale de pregatire adversarilor ; - sa fie suficient de elastic pentru a nu permite adversarilor o pregatire la sigur ; jucatorul trebuie sa evite sa devina o tinta fixa (sitting duck) ; - sa fie coerent, adica sistemele de deschidere jucate trebuie sa aiba, pe cat posibil, un grad de relationare cat mai mare; - sa fie in permanenta dezvoltare si modificare, pentru a corespunde modificarilor din gandirea jucatorulor si a progresului sau tehnic ;
Sa incercam sa analizam pe rand aceste cerinte si sa le detaliem :
1) Este evident ca stilul jucatorului are mare importantza, va trebui in
primul rand sa ne formam o imagine clara despre felul in care vede partida de sah jucatorul nostru. O SIMPLA ETICHETARE DE JUCATOR POZITIONAL SAU TACTIC ESTE INSUFICIENTA. De fapt, sunt rari jucatorii care sa fie expresia pura a celor 2 stiluri ; de obicei un jucator este un complex de calitati si defecte, la care ne referim ca la PERSONALITATEA sa sahista. In functie de aceasta personalitate trebuie sa facem prima alegere majora a repertoriului sau : Va juca 1.e2-e4 sau 1.d2- d4 (1.c4 sau 1.Cf3 sunt similare cu 1.d4 din punct de vedere tehnic) ? Urmeaza a doua mare alegere : Va juca 1….e5 sau 1…c5 la 1.e2-e4 ? Urmatoare dilema se leaga de alegerea dintre structuri de Indiana sau de Gambitul Damei la 1.d2-d4. Si asa mai departe… De fapt, crearea repertoriului de deschideri este o serie lunga de intrebari si dileme care trebuiesc rezolvate pe rand si intr-o ordine cat mai logica. Majoritatea antrenorilor romani nu-si bat capul cu alegerea unui repertoriu de deschideri personalizat, ci ii invata pe jucatorii lor deschiderile pe care EI, ANTRENORII le cunosc cel mai bine. Aceasta greseala frecventa poate fi asemanata cu tehnica « patului lui Procust » pe care jucatorul este asezat si fortat sa joace ceva care nu ii se potriveste din multe puncte de vedere. Am avut multe cazuri de junioare si juniori care au venit la pregatire la mine avand repertorii de deschideri de-a dreptul comice. Fie sisteme extrem de grele, care presupuneau un rafinament cu mult peste intelegerea lor, fie sisteme primitive pe care le invatasera la 10 ani si ramasesera cu ele si dupa 5-6 ani. De fapt, gandindu-ma bine, imi vine greu sa mentionez macar un singur junior care sa fi venit cu un repertoriu de deschideri echilibrat, bine pus la punct. Si aceasta din cauza ca alcatuirea repertoriului este facuta de antrenori dupa ureche, la fel cum canta lautarii, fara note muzicale. Putini dintre dvs au o imagine clara a calitatilor si defectelor jucatarilor, o « harta » completa a lor. Aceasta deficientza atrage dupa sine si un repertoriu necorespunzator, insailat in graba, cu gauri uriase, sisteme intregi nefiind « acoperite » de cunostintele teoretice necesare. In principiu un jucator cu tendintze pozitionale va trebui indrumat la alb spre complexul 1.d2-d4 ;1.Cf3 ;1.c2-c4 si la negru spre Gambitul Damei (una din nenumaratele forme) si spre Spaniola sau Franceza sau Caro-Kann. Un tactician va trebui invatat la alb 1.e2-e4 cu Siciliene deschise, o Indiana contra lui 1.d4 si o Siciliana contra lui 1.e2-e4.
2) O problema adesea ignorata este cea a concordantei dintre repertoriul de
deschideri si capacitatea de memorare a jucatorului respectiv. Se intampla frecvent ca un jucator care are o memorie medie sau chiar slaba sa aiba un repertoriu prea amplu, pe care nu poate sa-l controleze in totalitate. Jucatorul trebuie evaluat (testat) precis din punctul de vedere al memoriei specifice sahului. Am intalnic frecvent cazuri de jucatori (in special sahiste) care aveau o memorie excelenta in general (in special la detaliile de imbracaminte ale adversarelor) dar care nu puteau sa-mi arate toata partida in seara rundei. Nu mai vorbesc de imposibilitatea de tine minte de dimineatza pana la runda varianta de deschidere pregatita. Acestui tip de jucatori trebuie sa i se aloce un repertoriu cat mai restrans, bazat pe intelegerea pozitiilor tip din jocul de mijloc, urmand ca la tabla el/ea sa-si (re)calculeze drumul spre pozitiile cunoscute. Vor fi evitate Sicilienele (in special Najdorf , Dragon sau Celiabinsk) sau Indiana Regelui, Gruenfeld. Pe cat posibil va trebui indrumat cu albul spre 1.d2-d4 , unde jocul are un caracter strategic, fara prea multe variante fortate. In cazurile jucatorilor cu memorie excelenta trebuie pus accentual pe amplificarea si diversificarea repertoriului de deschideri. Este evident ca vor fi jucate deschideri pretentioase, cu multe variante fortate, care sa puna adversarul in dificultate solicitandu-i acastuia memoria la maximum.
3) Alcatuirea repertoriului de deschideri depinde direct de pozitiile de joc de
mijloc cunoscute de jucator. Sa luam exemplul unui jucator care vrea sa joace 1.d2-d4. Inainte de a incepe studiul variantelor teoretice ale Gambitului Damei trebuie sa fim siguri ca jucatorul nostru cunoaste structurile de pioni caracteristice lui 1.d2-d4: - pionul izolat central « isolani » - cuplu de pioni atarnati - cuplu de pioni izolati - structura Karlsbad (atacul minoritatii), etc.
Numai dupa aceea putem incepe alegerea deschiderilor, variantelor si
subvariantelor. Un jucator care vrea sa joace 1.e2-e4 si Siciliana deschisa va trebui sa inceapa prin a studia structurile de pioni caracteristice de tip Rauzer (a6, b7, d6, e6, f7,f6 h7) Sozin (a6, b7, d6, e5, f7,g7, h7) Paulsen clasic (a6,b6, d6, e6, f7, g7(g6), h7,) etc. De asemenea studiul Spaniolei de schimb trebuie sa inceapa tot cu aprofundarea structurilor de pioni caracteristice ( a6,b7,c7,c6, e5, f7 (f6), g7, h7 ) si numai dupa ce jucatorul intelege mecanismele care guverneaza aceste structuri , se poate trece la invatarea variantelor propriu zise.
O atentie aparte trebuie acordata posibilelor treceri dintr-o structura tipica in
alta structura tipica. Un exemplu clasic il constituie trecerea din structura de pioni Scheveningen (a6, b7 (b5), d6,e6, f7,g7,h7 ) in cea de tip Najdorf (a6, b5, d6,e5,f7,g7,h6) dupa inaintarea e6-e5. Buna cunoastere a structurilor Najdorf este obligatorie pentru toti jucatorii de Scheveningen, desi multi dintre ei nu joaca aceasta Siciliana. De asemeni este obligatorie studierea structurilor de tip Maroczy (a2, b2, c4, e4, f2, (f3/f4) g2, h2) pentru jucatorii de Dragon la negru, deoarece albul poate juca in multe pozitii c2-c4 trecand in Maroczy.
In concluzie, inainte de a trece la studierea unei noi deschideri trebuie
sa ne asiguram de faptul jucatorul cunoaste bine toate structurile care pot surveni, ca si acelea in care poate trece prin intervertiri de mutari. 4) Repertoriul de deschideri trebuie sa fie compact, atat ca lungime cat si ca densitate. Intalnim frecvent jucatori care stiu in detaliu anumite variante dintr-o deschidere pina la mutarea 20-25, dar care in acelasi timp au goluri mari in alte variante din aceeasi deschidere. Fara a mentiona nume, va pot cita cazul unui jucator bun care era perfect pregatit cu albul la Paulsen-ul clasic (1.e4 c5 2.Cf3 e6 3.d4 cd4 4.Cd4 a6) dar care la mutarea 4….Cc6 5.Cc3 a6 trebuia sa inceapa sa gandeasca la tabla ce sa joace. Si nu este un caz singular, multi jucatori au in continuare repertorii dezechilibrate. Deci, una din primele masuri care trebuiesc luate este avansarea SIMULTANA si EGALA in adancime a variantelor, fara ca in anumite portiuni repertoriul sa ramane nedezvoltat. Desigur ca trebuie acordata prioritate variantelor principare si a celor la moda, dar trebuie in permanenta supravegheat echilibrul lor. In acelasi timp trebuie acordata o atentie egala “gaurilor negre” din repertoriu, variantelor care, fiind mai putin jucate sunt fie “sarite” la pregatire, fie au fost pur si simplu uitate. In cazul in care unul sau mai multe sisteme din repertoriu ies din moda sau sunt “rasturnate” trebuiesc inlocuite imediat cu sisteme de eficacitate egala cu cele inlocuite.
5) Una din cerintele de baza ale unui repertoriu eficace este permanenta sa actualizare, modernizarea sa continua. Fiecare turneu major, fiecare Campionat Mondial sau European aduce in discutie noi variante, schimba aprecieri de pozitii din jocul de mijloc. Pe scurt, produce schimbari in teoria deschiderilor. Aceste modificari trebuiesc urmarite constant, macar la nivelul variantelor principale ale repertoriului. De fapt, in momentul in care punem pe tabla partidele turneului, fiecare noutate sau modificare de apreciere trebuie comparata cu repertoriul de deschideri, analizata si introdusa in nisa (slotul) sau. Experientza m-a invatat ca amanand acesta operatie, plictisitoare de multe ori, nu facem decat sa amplificam volumul de munca necesar intretinerii si modernizarii repertoriului. Exista si o functie de « intretinere » a repertoriului de deschideri in Chess Base 9, care compara cu repertoriu de deschideri orice noua baza de date. In ecranul principal cu Bazele de Date apasam « FILE- > New -> Generate repertoire » si programul compara fiecare varianta din baza REPERTOIRE cu fiecare partida din noua baza importata. Ulterior genereaza un raport, sortand noile partide pe variantele din repertoriu. Partidele din baza importata, care nu au nici o legatura cu repertoriu de deschideri nu sunt luate in consideratie de CB 9 si nu apar in raport.
6) In mod sigur principiul vizuinii vulpii (care are mai multe intrari si iesiri) trebuie adoptat cat mai rapid pentru a avea un repertoriu cat mai elastic si elusiv. In cazul jucatorilor cu memorie excelenta situatia este extrem de simpla : ii construim un repertoriu complex, de mari dimensiuni, de unde poate sa-si aleaga varianta in functie de ce isi doreste in ziua respectiva. Jucatorii cu memorie medie sau slaba trebuie sa sa construiasca un repertoriu cat mai economic, dar cu mai multe optiuni (iesiri din vizuina). Acest lucru se obtine nu prin marirea repertoriului sau prin adaugarea de variante, ci prin diversificarea aceleiasi variante. Astfel, este posibil ca un jucator de Franceza sa joace pe langa variantele principale si cate o Franceza de schimb sau cu 3….Ne7. In acest fel, el poate utiliza in continuare fondul principal de pozitii-tip cunoscute din Franceza, dar si sa-si impiedice adversarul sa-l pregateasca exact mutare de mutare. Un jucator specializat in Caro-Kann poate juca 2-3 sisteme asemanatoare impotriva atacului Panov, pastrand spiritul pozitiei, dar avand posibilitatea de a alege set-upul pieselor sale.
7) Un principiu important este acela de a cauta diverse grade de inrudire a
deschiderilor si varintelor care compun repertoriu. Este dezechilibrat un repertoriu care cuprinde ca raspuns la 1.d2-d4 Gambitul Damei Acceptat, la 1.e2-e4 Siciliana Najdorf, iar la 1.Cf3 sau 1.c2-c4 sisteme bazate pe 1…g6. O alta neconcordantza tipica este alegerea atacului Sozin la Siciliana Clasica si a sistemelor bazate pe 6.Ng5 impotriva Sicilienei Najdorf.
Un repertoriu coerent trebuie sa fie constituit din pozitii de joc de mijloc
asemanatoare, care sa poata fi folosite si in alte variante. Un exemplu de astfel de repertoriu ar trebui sa cuprinda la negru : La 1.e2-e4 Sicilienele Simagin si Dragon, la 1. d2-d4 Indiana Regelui si la Engleza sau Reti sisteme bazate pe fianchetto la g7. Trasatura de unire este evidenta : Nebunul negru dezvoltat in permanentza la g7, fapt care va crea multe similitudini in pozitiile jucate. Daca la aceste sisteme la negru adaugam sisteme bazate pe fianchettoul la g2 de tip Catalana, Indienele Regelui (E60-E69) si Gruenfeld de fianchetto (D70-D79) Engleze cu g2-g3, obtinem un repertoriu care are coerentza si prezinta avantajul de a fi usor de invatzat si jucat. Un alt exemplu de repertoriu bine alcatuit este format din 1.d2-d4 la alb cu toate variantele principale ; la negru o Franceza, un Gambit de Dama sau Semislava (sau Nimzovici) si asezari bazate pe e6 si d5 contra Englezei si a 1.Cf3.
8) O ultima cerintza importanta este modificarea permanenta a repertoriului,
pentru a tine pasul (ritmul) cu progresele jucatorului si cu modificarile de gandire care rezulta de aici. Acest lucru se intampla jucatorilor in plin progres, sa spunem pana la 20 de ani. In acest interval de timp va trebui sa mentinem un repertoriu cat mai elastic, cu pozitii-tip de joc de mijloc flexibile care vor putea fi folosite chiar si in conditiile in care jucatorul progreseaza rapid. Pe masura ce jucatorul progreseaza, vom adapta repertoriul la noile sale capacitati de analiza si la potentialul sau de joc. Daca nu-i marim repertoriul la timp s-ar putea sa fie pus in situatia de a alerga in adidasi cu 2-3 numere mai mici. O largire prea mare a repertoriului este de asemeni periculoasa, deoarece ii va solicita prea multe resurse jucatorului, resurse care ar trebui distribuite in mod rational si pentru studiul jocului de mijloc si pentru finaluri.
In concluzie «Repertoriul de Deschideri » al unui junior constituie o cerinta
majora, care poate juca un rol decisiv in cariera sa. Trebuie acordat cu grija, intretinut si revizuit de fiecare data cand inregistram un salt calitativ din parte a jucatorului. Raspunderea revine in mare masura antrenorului, dar si jucatorul trebuie educat pentru a fi capabil sa semnaleze orice anomalii sau necesitatea de a face schimbari.
