COPILĂRIA C a p

Mai lung de picioare decât prietenul meu, gândeam că-1 strivit de greutăţile vieţii
întrecusem cu vreun kilometru, când primele raze ale soarelui materiale, are dreptul la
aruncară petele lor de purpură pe ne-siarşitul balamuc de pe un orizont imaginar; este
Bărăgan. Am ridicat atunci ciulinul meu în vârful prăjinii s: m-am forma lui compensatorie
urcat pe-o movilită de unde l-am zărit, la marginea pustiului, pe de propensiune (înălţare
moş Năstase, care se-n-dărătnicea să mai scoată, pentru cireada spirituală): aşezat pe lutul
lui, o ultimă zi de : âsunat unui izlaz măturat de crivăţ. bolovănos, întins pe spate,
Se ivi în curând şi Ştirbu urmat, din loc în loc, de-un cârd de poate să privească la
tovarăşi, cei mai mulţi cu sufletul la gură. Se iveau de peste tot, „talerul pământesc [cum]
într-un talmeş-balmeş de ciulini care se rostogoleau odată cu se înalţă spre zenit. E
băieţii. Câteodată nu-i mai puteai deosebi pe unii de alţii şi nu mai
ştiai care rotogol e ciulin şi care-i băiat, până ce-apărea câte-un
ţugui de căciulă şi două mâini cu-un ciomag mititel, agitându-se şi
ridicân-du-se-n două picioare ca nişte popândăi. Apoi iar îi
amesteca crivăţul.
Am început să fug ca şi-naintea venirii lor.

Abordarea textului în clasă

1)Povestiţi, în succesiunea episoadelor distincte, întâmplările din
cuprinsul romanului lui Panait Istrati şi motivaţi de ce autorul a
ales să prezinte faptele expuse din perspectiva sensibilităţii şi
a capacităţii de înţelegere specifice unui copil.
2)Explicaţi de ce, într-un roman al copilăriei, elementele sociale
sunt atât de preg- | nante şi conturaţi, în câteva aspecte
esenţiale, viaţa eroului infantil.
3)Citiţi şi analizaţi paginile din roman dedicate reconstituirii
atmosferei în care a izbucnit, s-a desfăşurat şi a fost reprimată
Răscoala din 1907 şi explicaţi formula epică a rememorării
patetice, aleasă de prozator ca modalitate de evocare a seis-
mului social.
4)Identificaţi posibilele semnificaţii ale „ciulinilor" în diversitatea
întâmplărilor pe care scriitorul le reînvie ori le imaginează în
structura fragmentelor epice juxtapuse din roman.

Partea întâi construieşte o viziune geografică pitorească de un

mare rafinament, care dezvăluie, în personalitatea naratorului, un
veritabil poet al câmpiei nesfârşite. Toamna, după plecarea
berzelor, Bărăganul se pregăteşte pentru un lung somn hibernal.
Peisajul este pustiu, arid, singuratic, cu vegetaţie puţină, cu fântâni
şi puţuri rare, ars de soare şi de secetă, bătut de vânturi venite de
la miazăzi. Istrati, însă, preţuieşte frumuseţea sălbatică a câmpiei
sarmatice, geologia milenară prea puţin atinsă de mâna omului şi,
mai ales, simţul deplinei libertăţi oferit călătorilor care o
traversează: „[...] dacă vrei să te afli singur cu Dumnezeul tău,
atunci du-te pe Bărăgan: e ţinutul pe care Creatorul 1-a hărăzit
Munteniei pentru ca românul să poată visa în voie". Omul sărac,

15
place viaţa liberă, neîngrădită de convenţii sociale, este fascinat de
călătorii şi de aventura cunoaşterii nemijlocite, ajungând până în
Egipt. Traiul nesigur, marcat de privaţiuni, diversitatea îndeletnici-
rilor practicate îl pun în contact cu lumea muncitorească şi astfel se
produce debutul său în „România muncitoare" cu articolul Hotel
Regina (în 1906). în momentul intrării României în război (1916),
Panait Istrati părăseşte ţara, traversează Elveţia, ajunge la Paris,
apoi la Nisa, ducând o existenţă de etern peregrin, care nu-şi
găseşte locul. îl cunoaşte pe marele scriitor francez Romain
Rolland, care va îndeplini rolul de catalizator al energiilor creatoare
ale nomadului greco-valah, convingându-1 să scrie, în limba
franceză, cele dintâi povestiri şi, la intervenţia căruia, revista
„rEurope" îi publică Kyra Kyralina (1923), reluată în volum după un an
(în 1924). Prestigiul lui Rolland şi exotismul oriental al istorisirilor
lui, insolite pentru mentalitatea publicului occidental, îi aduc o
audienţă neobişnuită scriitorului necunoscut şi venit de pe alte
meleaguri. între 1922-1926 şi 1931-1935, operele sale în proză
sunt ordonate în cicluri existenţiale care reflectă întâmplările
copilăriei, adolescenţei şi maturităţii din viaţa eroului Adrian
Zograffi. Ele au fost publicate în edituri franceze şi române, unele
beneficiind chiar de traducerea realizată de autorul lor. Astfel, din
primul ciclu narativ al Istorisirilor lui Adrian Zograffi fac parte Chira
Chiralina, Moş Anghel (1924), Haidudi(MI, 1925 din Snagov, 1926; epic
este alcătuit d al treilea cuprini povestiri Mihail (1 include Casa Th

3),
Domniţa
)ilea
grupaj