Alunecarile de teren reprezinta o forma de evacuare rapida a materialelor de pe versanti, specifice pantelor cu inclinari relativ mari, fiind cauzate

intr-o forma directa sau indirecta de existenta unor mase de argile sau de formatiuni argiloase, care joaca rol de orizont de alunecare fie pentru ele insele, fie pentru rocile ce li se suprapun. De asemenea, fenomenul este precedat intotdeauna de o umezire puternica. Fenomenul alunecarilor de teren este foarte raspandit, inclusiv sub aspectul multitudinii formelor de relief pe care le creeaza. Din aceasta cauza, in multe tari, ele au impus si un vocabular specific. La noi in tara, pe langa termenul de alunecare de teren, se mai intalnesc si altii precum: pornitura, fugitura, ruptura, rapa, hartoape, vartoape, goarte, delnite, faramituri, iuzi, glimei, galmei, coparsaie, tiglai, gruieti. CAUZE DECLANSATOARE: Principala cauza declansatoare este apa. Alunecarea se realizeaza numai prin interventia apei in materialele ce contin coloizi si care se pot imbina cu aceasta. Apa poate proveni din ploi, topirea zapezilor, sau poate fi vorba de ape freatice sau subterane. Umezirea argilei este principalul motiv pentru care in regiunile temperate alunecarile se produc mai ales in anii ploiosi. Dar, pe langa apa, mai exista si alte cauze ce conduc la declansarea de alunecari. Acestea sunt: roca, panta, marirea greutatii locului, cutremurele, saparea laterala sau adancirile lor, defrisarile. Rocile cele mai predispuse la alunecare sunt cele poroase, putin coezive, bogate in coloizi si care au in interiorul lor o serie de crapaturi. In aceasta categorie sunt cuprinse, in primul rand, argilele si apoi marnele. Din aceasta cauza regiunile de flis ale muntilor tineri, ca si zonele de molasa din avanfosele acestora sunt afectate intr-un grad mare de alunecari. Panta intervine, in general, prin intermediul altor cauze care duc la depasirea limitei de stabilitate. Este vorba de defrisari, marirea greutatii prin constructii sau prin imbibare cu apa, eroziunea raurilor( laterala sau in adancime). Cutremurele reprezinta adesea o cauza imoprtanta de pregatire si de declansare a alunecarilor. In zonele cu seistmicitate pronuntata se

atunci cand sarcina masei a devenit foarte mare. Acest aspect este vizibil mai ales la raurile cu meande. un rol extrem de mare in declansarea celor mai mari alunecari. laterala si in adancime. apare acea “ padure beata”.Eroziunea laterala duce la marirea inclinarii versantului si la posibilitatea depasirii pantei limita. De aceea este greu de prevazut momentul declansarii unei alunecari. in partea unde bucla meandrului atinge versantul. alteori destul de scurta. Alunecarile se pot produce insa si in zonele bine impadurite. dar. uneori. posibilitatea alunecarilor creste. In aceste cazuri. Uneori anumite nuante climatice sunt invocate drept cauze ce accelereaza sau accentueaza amploarea alunecarilor. aparitia unor 2 . Ea insa nu intervine decat in regiunile formate din complexe de state ce contin si argile( flis. . . o cauza ce pregateste alunecarea de teren. joaca. in Subcarpati. Alunecari cauzate de acesti factori se intalnesc pe valea Buzaului. Perioada de pregatire poate fi uneori foarte indelungata. apare si posibilitatea pregatirii unei alunecari. in Podisul Transilvaniei si in Moldova. Cauzele enumerate mai sus pot avea rol pregatitor sau declansator intr-o anumita alunecare. pregatind astfel alunecarea.Eroziunea pe verticala joaca un rol si mai mare. conditiile locale si intamplatoare jucand adesea un rol deosebit. nu o frana absoluta. Vegetatia constituie o frana in calea dezvoltarii alunecarilor. Importante raman apa. roca si panta. pe de-o parte mareste panta versantului. Cand patura de vegetatie este rarita sau distrusa. Defrisarile reprezinta. Eroziunea raurilor. manifestata sub dubla forma. de asemenea. DECLANSAREA SI FORMA GENERALA A ALUNECARILOR: Exista alunecari ce se declanseaza brusc. Panzele subterane pregatesc cele mai grandioase si mai catastrofale alunecari. Ca fenomene premergatoare sunt de amintit: aparitia unor crapaturi adanci perpendiculare pe viitoarea directie de alunecare. iar pe de alta poate face sa afloreze panze subterane de apa si strate de argila situate sub un complex de roci neplastice. molasa). fara aparitia unor fenomene premergatoare.creeaza crapaturi in care apele patrund si imbiba statele de argila. pe cand altele sunt anuntate de acestea din urma.

ca forma. iar la anumite intervale. marginit pe laturi de abrupturi dispuse longitudinal. pe cand alunecarile de tip prabusire au viteze si mai mari. Aceasta are loc in partea sa superioara. astfel incat structura lor ramane nederanjata. rapa de desprindere sau de alunecare.terasa sau lunca. il constituie corpul alunecarii. Se pot diferentia patru categorii: alunecari lente. se poate ca fruntea sa bareze albia unui rau. de forma arcuita. Microformele mai caracteristice sunt: ondulari sau zbarcituri longitudinale sau transversale. escavatiuni lacustre temporare. in special primavara si toamna se caracterizeaza prin intreruperi si reactivari. Corpul alunecarii prezinta forme si marimi dintre cele mai diferite. care se opreste fie pe panta. care porneste spre aval. alunecari bruste si prabusirialunecari. Alunecarile repezi ating pana la 1-2 m/ h. Cand viteza de curgere si masa alunecata au fost mari. iar.izvoare si disparitia altora( cauzate de rupturi interioare ce au schimbat directia de scurgere a panzelor freatice). cunoscuta sub numele de fruntea alunecarii. Alunecarea incepe de fapt printr-un moment de declansare. La alunecarile lente deplasarea statelor este inceata. Aspectele cele mai generale sunt microformele. Fruntea alunecarii este partea terminala. rectiliniu sau frant. dupa care urmeaza si desprinderea din partea superioara. cunoscut sub numele de nisa. fie pe un loc neted . ondulari etc. brazde. 3 . pe linia unor crapaturi mai vechi. structura stratelor este in general deranjata. Al doilea element principal. apar perioade de stabilizare. VITEZA ALUNECARILOR: Viteza alunecarilor este foarte variabila. Acest caz este mai frecvent la alunecarile impuse de panzele subterane. Pe locul desprinderii ramane un perete abrupt. crapaturi. dupa rapa de desprindere. si partea terminala. denumit uneori val de refulare. inceputul alunecarii se face dinspre baza. Alteori. El se deplaseaza in cadrul unui jgheab de alunecare. alunecari repezi. ce apar pe corpul propriuzis. trecand chiar pe malul celalalt unde urca sub forma unui val. se produce o rupere a masei. aparitia unor denivelari.uneori. Dupa cativa ani se stabilizeaza. Alunecarile bruste au viteze ce depasesc viteze de 2m/h. unde. baza acestuia poarta denumirea de pat de alunecare si este format totodeauna din argila in stare plastica. trepte.

TIPURI DE ALUNECARI: Exista o multime de clasificari ale alunecarilor de teren. borsitura. Cel mai adesea sunt tipizate dupa forma pe care o imbraca. cand sunt impinse de sus in jos si delapsive cand incep de la baza). In primul caz alunecarea este cunoscuta sub numele de solifluxiune si constituie forma cea mai tipica de alunecare a solului. Un aspect mai aparte il constituie acele alunecari denumite in Subcarpatii Ialomitei. Acestea pot fi: consecvente( se produc la inclinari topografice medii si chiar mici) si asecvente( se declanseaza pe  4 . Alunecarile de acest tip sunt cunoscute sub variate denumiri. chiar forma de curgere). dupa care urmeaza o serie de braze de alunecare. Alunecarile ce afecteaza roca in loc sunt de doua feluri: unele se produc numai in statele argiloase situate la suprafata si altele care afecteaza un complex de state in care se intercaleaza si argile. cu aspect mai mult de zbarcituri. dupa raportul cu structura.  Alunecarile in patura de sol pot fi de doua feluri: provocate de dezghet pe o patura inca inghetata si provocate de o umezire mare a solului. adanca de 1-3 m. cum ar fi: faramituri. vartoape . goarte. delnite. Alunecarile ce afecteaza complexe de state sunt cele mai puternice si in general catastrofale. cu trepte de rupere si care imbraca. dupa adancimea afectata sau dupa punctual de inceput al declansarii( detrusive.  La acest tip de alunecari se deosebeste net o rapa arcuita de desprindere.  Alunecarile in patura de alterari sunt foarte extinse pe pantele medii din regiunile deluroase si de podis folosite ca pasuni sau fanete. pe alocuri. iuzi( alunecari cu incalecari venite din spate.se refera mai ales la state de gresii sau alte roci dure ce apar la zi si stau pe o patura argiloasa. Ele se desprind periodic si pot aluneca pe solul din aval atunci cand este umezit. In functie de adancimea afectata de alunecari avem urmatoarele tipuri de alunecari: Alunecarile de deasupra solului.

Printre masurile de combatere a unei alunecari pot fi enumerate: eliminarea rapida a apei din corpul alunecarii. strangulate. Cand gruietii se mentin mai inalti. Valurile sunt mai apoi distruse de eroziunea torentiala generand coparsaie.pante mari. Cele mai multe au forma de limba. denumite si alunecari de vale. Masuri de prevenire si combatere a alunecarilor de teren Desfasurarea alunecarilor este insotita prretutindeni de degradari ale terenului la scara diferita. de adancimi mari. acestea la randul lor se diseca. 5 . Pe versantii podisurilor. chiar vietile oamenilor.. iar in unele cazuri. mai rare. Pentru a preveni fenomenul alunecarilor de teren se impune utilizarea adecvata a terenurilor. sub aspectul unei surpari). mentinerea si protejarea vegetatiei. sunt mai frecvente alunecarile sunt forma de valuri. fixarea rapei de desprindere. diverse constructii. Sunt afectate culturile agricole. in trepte foarte alungite. se rotunjesc. drenarea suprafetelor cu exces de umiditate. amenajarea corespunzatoare a pantelor mari. Mai mari decat glimeele sunt alunecarile de versanti. de natura lor. ajungand niste mameloane numite gruieti. respectiv pe structuri tabulare. Majoritatea sunt alunecari masive. caile de comunicatie. fixarea diferentiata a acorpului alunecarii in functie de caracteristicile locale. conici sau cu aspect de clai se mai numesc si tiglai. glimei sau galmei. structura solului. de alimentarea cu apa etc. in functie de grosimea statelor de deasupra argilei. Formele acestui tip de alunecari sunt foarte variate.

.. Ielenicz M. 1976. 6 .BIBLIOGRAFIE: Ielenicz M. Posea G. Geomorfologie. Didactica si Pedagogica . Ed. Universitara. Ed. Bucuresti. 2005. Geomorfologie.. Bucuresti. Popescu .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful