Sanziene (DRĂGAICĂ)

Galium verum
Este o plantă cu flori galbene, mici şi dese ca o ploaie de stele, cu un parfum dulce şi
un gust contrastant - puternic amar. În medicina populară este cunoscută mai mult ca
plantă magică decât ca şi plantă de leac, însă virtuţile sale terapeutice sunt
incontestabile.
Iarba de sânziene este un puternic cicatrizant (mai ales extern), are o influenţă
binefăcătoarea asupra activităţii glandei tiroide (mecanismul de acţiune este
deocamdată neelucidat), având şi un rol de stimulent digestiv prin principiile sale amare.
Băile cu extract de flori de sânziene se pare că au un puternic efect revigorant şi
stimulent imunitar, fiind folosite cu succes în medicina populară pentru profilaxia bolilor
infecţioase, precum şi pentru re-întinerire şi combaterea reumatismului.
ACŢIUNI:
INTERN: antireumatic puternic, antiseptic intestinal şi urinar mediu-slab, calmant psihic
blând şi foarte subtil (se constată chiar o calmare a stărilor de excitaţie cerebrală),
cincatrizant bun, coleretic şi colagog mediu, diuretic bun, laxativ slab, foarte bun
reglator al activităţii glandei tiroide, tonic amar mediu, tonic general bun.
EXTERN: antireumatic bun, antiseptic şi cicatrizant puternic, cosmetic, ajută la
eliminarea petelor de pe piele.
INDICAŢII
INTERN:
• hiper- şi hipo-tiroidie, noduli tiroidieni - pulbere. Cele mai bune rezultate se obţin
când se asociază cu drobiţa (Genista tinctoria) şi turiţa mare (Agrimonia
eupatoria), în proporţii egale. Din acest amestec de pulberi se ia câte o linguriţă
de 3 ori pe zi.
• cancer al tiroidei şi paratiroidei - pulbere (ca şi la nodulii tiroidieni). Se fac în plus
gargarisme cu infuzie concentrată de sânziene galbene şi cataplasme pe zona
gâtului.
• reumatism, infecţie urinară şi renală, boli de piele, intoxicaţii (ca adjuvant) -
infuzie combinată, 3 căni pe zi, pe stomacul gol. În aceste afecţiuni se obţin
efecte foarte bune prin folosirea sânzienelor sub formă de tinctură, care se
asociază în proporţii egale cu tinctura de ienupăr.
• hernie - pulbere.
• nervozitate, tulburări de menopauză, nevroză - macerat la rece. Se combină
foarte bine cu lavanda (Lavandula officinalis) şi cu teiul (Tilia sp.). În cazuri de
isterie sau agitaţie foarte puternică se va folosi împreună cu rădăcina de
valeriană.
• diaree, enterită, enterocolită, sindrom entero-renal - infuzie combinată.
• erupţii pe piele - infuzie combinată. Se administrează 3-4 căni pe zi, în asociere
cu trei fraţi pătaţi (Viola tricolor).
• constipaţie - pulbere. Se recomandă mai ales persoanelor la care tulburarea
apare pe fondul stărilor de tensiune lăuntrică, agitaţie, anxietate.
Alte utilizări interne:
Intern mai este consemnată cu succes folosirea acestei plante (ca adjuvant), sub formă
de pulbere şi infuzie combinată, în: stări de excitaţie cerebrală, afecţiuni febrile (friguri),
epilepsie, isterie, insomnie, stări de oboseală şi slăbiciune.
EXTERN:
• răni, răni care nu se închid - cataplasmă cu iarbă de sânziene galbene-
reumatism, debilitate la copii - băi cu infuzie combinată super-concentrată.
• pete pe piele (remediu cosmetic) - cataplasmă.
• erizipel, erupţii tegumentare - băi locale cu infuzie combinată super-concentrată.
MOD DE PREPARARE ŞI ADMINISTRARE:
Pulberea - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea după care se cerne prin
sita pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.
Pulberea se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă.
Pulberea nu se păstrează mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţile.
Infuzia combinată (reţeta pentru obţinerea a 250 ml.)- 1-2 linguriţe de pulbere de
sânziene se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţa,
când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreşte cu o
jumătate de cană de apă fierbinte 20 minute, după care se lasă la răcit; se combină cele
două extracte; se bea înainte de masă cu un sfert de oră.
Doza - 3 căni pe zi. Infuzia combinată super-concentrată - se prepară întocmai ca şi cea
pentru uz intern cu deosebirea că va fi mai concentrată: 2-3 linguri de plantă în loc de 1
- 2 linguriţe.
Cataplasma - planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea, după care se amestecă
într-un vas cu apă călduţă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon şi aplică
pe locul afectat.
OBSERVAŢII:
- în hernie sânziana galbenă se asociază foarte bine cu plantele carminative (cimbru,
sovârf, chimen)- în bolile tiroidiene şi în cancer tratamentul cu sânziană galbenă va fi de
lungă durată, în alternanţa de 4 luni de administrare cu 1 lună pauză.
- sânzienele galbene mai mult ca alte plante se au o anumită selectivitate a acţiunii
terapeutice, fiind mai eficiente pe anumite structuri. Astfel, dacă pentru unii bolnavi de
cistită sau reumatism ea se dovedeşte a avea efecte de intensitate medie, pentru o
persoană foarte compatibilă cu această plantă efectele vor fi de intensitate mare.
Evident, pentru a afla cât de compatibili suntem în tratament cu această plantă nu
rămâne decât să o testăm.