Sunteți pe pagina 1din 8

Diagrama cauză-efect (Ishikawa)

Diagrama cauză-efect a fost concepută de


japonezul Kaouru Ishikawa în 1986 şi este cunoscută sub
diverse denumiri “schelet de peşte” (fishbone diagram),
diagrama Ishikawa. Prin configuraţia sa, diagrama permite
evidenţierea şi ierarhizarea cauzelor care generează un anumit
efect.
Diagrama a fost dezvoltată cu scopul de a determina şi
defalca principalele cauze ale unei probleme date.
Se recomandă utilizarea acesteia doar atunci când există o
singură problemă, iar cauzele posibile pot fi ierarhizate.
Diagrama cauză-efect are două părţi:
- o parte a efectului ;
- o parte a cauzelor.

Efectele

Efectul (o anumită problemă sau o caracteristică / condiţie de


calitate) reprezintă "capul peştelui".
Efectele sunt definite prin caracteristici sau probleme de
muncă, costuri, cantitatea producţiei, livrarea, securitatea
locurilor de muncă etc.
Efectele sunt concretizate în evoluţia nivelului parametrilor ce
caracterizează procesul supus analizei.

Cauzele

Cauzele şi sub-cauzele potenţiale conturează "structura


osoasă a peştelui".
Cauzele reprezintă factorii care determină efectele, apariţia
unei situaţii date.
Factorii principali pot fi: materialele, maşinile, metodele de
lucru, muncitorii şi mediul.

Astfel, diagrama ilustrează într-o manieră clară relaţiile


dintre un anumit efect identificat şi cauzele potenţiale ale
acestuia.

Cauzele pot fi diferite în funcţie de specificul bunului


analizat.

1
Dispersia caracteristicilor unui produs, de exemplu, poate fi
determinată de existenţa unor cauze cum sunt: defecte la
materiile prime folosite, diferenţe de reglaj la maşinile pe care
se prelucrează, greşeli de manoperă, metodele de organizare a
execuţiei, mediul în care se desfăşoară activitatea.
Toate aceste cauze, cunoscute sub denumirea de “cele 5 M-
uri”, sunt ordonate pe categorii şi vizualizate grafic sub forma
scheletului de peşte.
Cele 5 M-uri sunt: Materiale
Mijloace
Metode
Maşini
Mână de lucru

Diagrama clasifică deiversele cause care se crede că


afectează rezultatele unei activităţi, marcând prin săgeţi cauza-
efect dintre ele.
Ramurile diagramei sunt săgeţi care indică relaţiile dintre
efect şi factorii cauzali.

În practică, dacă se constată existenţa unei cauze care

2
influenţează negativ parametrii produsului, diagrama trebuie
identificată precis şi apoi formulate propunerile prin care poate
fi eliminată. Pentru emiterea propunerilor se organizează, cel
mai adesea, o şedinţă de brainstorming, în care diagrama
cauză-efect serveşte ca suport vizual, stimulând creativitatea
participanţilor.

Cum se construieşte o diagramă cauză-efect ?

Se parcurg următoarele etape :

 Prezentarea problemei.
Se realizează prin definirea precisă a produselor,
procedeelor sau evenimentelor supuse studiului şi a
caracteristicilor finale pe care trebuie să le aibă efectul
acestora.
Efectul este considerat rezultatul unor activităţi, cum ar fi :
• din activitatea de livrare – nivelul stocurilor, modul de
expediţie;
• din activitatea de control al calităţii – refuzuri, acurateţea,
măsurători etc.

 Expunerea principalelor cauze posibile.


Pentru aceasta, se întocmeşte o listă cu toate cauzele
posibile care determină variaţia caracteristicilor stabilite.
Cauzele sunt, de regulă, clasificate în “cele 5 M-uri,”
menţionate mai înainte sau în “cele 5 rele” (defecte, greşeli,
întârzieri, pierderi, accidente).
Evident, pot exista şi alte cauze în funcţie de problema
studiată.
Pentru identificarea cauzelor se foloseşte o metodă
adecvată, de exemplu brainstorming-ul.

 Gruparea cauzelor pe cauze fundamentale directe


şi pe cauze secundare indirecte sau subcauze.
Dacă într-o grupă numărul cauzelor este foarte mare,
acestea vor fi delimitate pe subgrupe realizând o ramificare
până la un nivel de detaliere care permite analiza acestora. În
cazul studierii unor bunuri complexe care prezintă un număr
mare de cauze, este indicat să se întocmească diagrame
parţiale.

3
 Elaborarea şi dezvoltarea diagramei.
Se elaboreaza planuri de îmbunătăţire.

Succesul diagramei cauză-efect depinde de eficienţa cu


care se realizează, clasificarea şi înscrierea factorilor.
Metodele pentru definirea factorilor determină cauza
respectivă sunt:
- metoda de expansiune a ramurilor mari;
- metoda de expansiune a ramurilor mici – brainstorming;
- metoda de expansiune a ramurilor mici – diagrama de
afinitate.
Ishikawa împarte caracteristicile de calitate în “reale” şi
“secundare”, care se constituie într-un minim de factori care
concură la mărimea caracteristicilor principale.

Tipuri de diagrame cauză-efect (Dale):

1. Diagrama cauză-efect 5M – structura osoasă de bază


include:
• Maşini
• Mână de lucru
• Metode
• Materiale
• Mentenanţa

Unii utilizatori omit mentenanţa, rezultând o diagramă 4M, în


timp ce alţii adaugă o a şasea dimensiune, Mama Natură,
rezultând o diagramă 6M.

Pentru domeniile extra-productive sunt considerate mai


potrivite diagramele 4P:
• Politici
• Proceduri
• Personal
• Poziţie (amplasare)

4
2. Diagrama cauză-efect de proces:
• se utilizează atunci când problema de rezolvat nu poate
fi localizată în cadrul unui singur departament / secţie /
divizie ;
• se recomandă întâi întocmirea unei diagrame de proces
în vederea identificării cauzelor potenţiale ale
problemelor identificate în fiecare etapă a procesului ;
• dacă procesul este prea mare pentru a putea fi
considerat în ansamblu, atunci se identifică sub-procese
sau etape ale procesului care vor fi analizate separat; în
cadrul fiecărei etape / sub-proces se poate utiliza câte o
diagramă 4M / 5M / 6M / 4P; se identifică astfel cauzele
cheie, care vor fi supuse unei analize ulterioare.

3. Diagrama cauză-efect pentru analiză dispersională –


este utilizată de obicei după elaborarea unei diagrame de tip
4M / 5M / 6M / 4P; cauzele majore identificate sunt tratate
ulterior ca ramuri separate, recurgându-se la o analiză în
detaliu a acestora.

Etape de întocmire a diagramelor cauză-efect (Dale):

• Se definesc cu claritate simptomul cheie sau efectul unei


probleme.
• Se scrie în dreapta paginii şi se trasează o linie de la dreapta
la stânga.
• Se asigură că fiecare membru al echipei de lucru înţelege
problema şi se formulează problema în termeni clari.
• Se decid care sunt principalele categorii de cauze; acestea
vor constitui ramurile principale ale diagramei.

5
• Se organizează o sesiune de Brainstorming şi se identifică cât
mai multe cauze posibile pentru efectul analizat, adăugându-
le ramurilor sau sub-ramurilor adecvate
• Se organizează o altă sesiune de Brainstorming în care se
discută în detaliu cauzele şi se determină care dintre acestea
au gradul cel mai mare de probabilitate pentru producerea
efectului respectiv.
• Se ierarhizează cauzele în ordinea probabilităţii de generare
a efectului analizat sau a importanţei; aceasta se poate face
prin vot, aplicând, de exemplu, regula "80/20" (Pareto) – 80%
din voturi ar trebui să aleagă 20% din cauze.
• Se colectează orice date suplimentare avute la dispoziţie
pentru a confirma viabilitatea cauzelor determinate.
• Se elaborează planuri de îmbunătăţire.

Diagrama în această formă nu poate oferi soluţiile


necesare, ci doar permite o definire clară a problemei
studiate. Fiind folosită ca suport vizual în cadrul şedinţei de
brainstorming, diagrama are rolul de a stimula imaginaţia
participanţilor în căutarea ideilor prin care să se rezolve
problema analizată.
Propunerile urmează filiera cunoscută în tehnica
brainstorming şi, în final, se vor concretiza în soluţii.

Diagrama cauză-efect este utilă :

• pentru înţelegerea situaţiei, a problemei, ea ajută la


revizuirea lentă a problemei şi orientează gândirea
asupra cauzelor ;
• pentru a ajuta la studiu, la învăţare, deoarece
participând în grup oamenii învaţă lucruri noi unii de la
alţii ;
• pentru gestionarea factorilor ;

• ca material tehnic când se elaborează norme tehnice,


norme de control, instrucţiuni de lucru ;

6
• cunoaşterea influenţelor dintre caracteristici ;

• analiza cauzelor unor efecte de calitate ;

• îmbunătăţirea sistemului de asigurare şi control al


calităţii.

Diagramele cauze-efect sunt deosebit de utile la analiza


unui proces oarecare. Toate persoanele implicate în problema
respectivă trebuie să participe, exprimându-şi şi opiniile, pentru
a descoperi factorii cauză asociaţi problemei.

7
8