Sunteți pe pagina 1din 4

Tolciu Andreea/Tema 3/Studii de conflict/An 2/CRP/grupa 8

SOCIETATEA NAŢIUNILOR ŞI SECURITATEA COLECTIVĂ

Abordarea vieţii internaţionale prin intermediul teoriei sistemelor implică două paliere : cel
al elementelor ei componente, ACTORII, şi cel al RAPORTURILOR dintre ei.1 Modificarea
actorilor influenţează raporturile dintre aceştia şi implicit întregul sistem.
Primul Război Mondial a dus la apariţia unui nou tip de actor multinaţional şi anume Liga
Naţiunilor.2
Securitatea este un concept strâns legat de actori şi sistem. Astfel, aceasta se referă la
integritatea teritoriala şi bunăstarea materială; mai mult decât atât, reprezintă capacitatea actorului
de a supravieţui în sistemul internaţional.
Referitor la conceptul de securitate, putem vorbi de alte două concepte antagonice, adică balanţa de
putere şi securitatea naţională. Aceste două concepte revin unor viziuni de gândire diferite,
realismul, respectiv liberalismul.
Din punctul de vedere al realiştilor, instrumentul cel mai important pentru evitarea unui
război este balanţa de putere. Statele sunt neincrezatoare în ceea ce priveşte ameninţarea cu
folosirea forţei asupra lor de către alte state, din această cauză ele încearcă să fie cât mai puternice
pentru a avea o securitatea proprie puternică. Realismul susţine ideea conform căreia mediul
internaţional este unul anarhic în sensul în care nu există o autoritate executivă superioară statului,
statele fiind constrânse doar de propriile interese şi capacităţi.3 Izbucnirea Primului război mondial
a fost pusă în seama politicilor de balanţă a puterii, statele formând coaliţii puternice pregătite să
folosească forţa dacă agresiunea nu este descurajată (Tripla Alianţă, Antanta).
Soluţia liberalilor pentru prevenirea unui alt război devastator era să aducă securitatea la un
nivel de responsabilitate colectivă, astfel doctrina securităţii colective a fost încorporată în
Constituţia Ligii Naţiunilor.
Pentru ca acest sistem al securităţii colective să funcţioneze există anumite cerinţe de ordin
militar, politic şi juridic. O condiţie esenţială în funcţionarea sistemului securităţii colective este
existenţa forţei pentru menţinerea păcii care în mod ideal ar trebui să fie mai puternică decît cea mai
puternică forţă militară mobilizată de un agresor. O altă cerinţă pentru funcţionarea proprie a secu-
rităţii colective este standardul înalt al solidarităţii politice sau consensul între statele membre.
Principala cerinţă juridică a securităţii colective este interzicerea generală a aplicării forţei cu
excepţia autorizării de către organul competent central al sistemului securităţii colective sau în

1
Prof univ. Dr. Ioan Mircea Pascu, lector drd. Sergiu Nicolae Vintila, Şcoala Naţională de Studii
Politice Administrative, Facultatea de Ştiinţe Politice, Teoria relaţiilor internaţionale. Note de
curs
2
Idem 1
3
http://www.scribd.com/doc/21698937/Intersec%C5%A3ii-nr-15-octombrie-2009
Tolciu Andreea/Tema 3/Studii de conflict/An 2/CRP/grupa 8

cazurile autoapărării. O altă cerinţă juridică constă în recunoaşterea clară a criteriilor de apărare
referitor la faptul ce constituie un act de agresiune. 4
În 1919, credinţa în binefacerile universale ale democraţiei va duce la ideea unei Societăţi a
Naţiunilor (punctul 14 al planului wilsonian) ai cărui membri vor accepta să facă să prevaleze
regulile dreptului internaţional, bazate pe arbitraj în caz de conflict între statele membre şi pe
dezarmare.5 Societatea Naţiunilor avea sediul la Geneva, regrupând o Adunare generală a statelor
membre, un Consiliu compus din 5 delegaţi permanenţi din Franţa, M. Britanie, Italia, SUA şi
Japonia, şi din 4, apoi 8 membri temporari ce se reuneau de 3 ori pe an, asistat de un Secretariat
permanent.
Liga Naţiunilor părea să fie cea mai promiţătoare moştenire a războiului, aceasta fiind
organizaţia internaţională desemnată de Woodrow Wilson să prevină conflictele internaţionale. 6
Ţările membre promit să promoveze pacea la nivel mondial. Însă, după nicio generaţie, liga se
dovedeşte a fi neviabilă, neputând împiedica izbucnirea unui nou război. Una dintre problemele ligii
era reprezentată de faptul că ţările învinse erau excluse. Ligii Naţiunilor îi lipsea puterea de a-şi
pune în aplicare deciziile luate. Sancţiunile comerciale nu aveau nicio valoare in lipsa Americii,
care era o ţară cu o mare putere economică. De asemenea, nu puteau să recurgă la forţă, dat fiind
faptul că liga nu avea o armată a sa şi le cerea membrilor săi să reducă armamentul la nivel
naţional.7
În Marea Britanie şi în Franţa, militarii erau deja epuizaţii din cauza războiului, mai ales că
francezii au cheltuit destul de mult pe întărirea puternică a Liniei Maginot.
În Italia, Mussolini s-a folosit de plutoanele sale şi în 1922 a organizat Marşul asupra Romei. Serge
Berstein şi Pierre Mirza spun în cartea lor că Marşul asupra Romei este de fapt o „punere în scenă
de mare spectacol pentru o piesă a cărei acţiune esenţială se joacă de fapt în culise”.8 De ce se joacă
în culise? Tocmai pentru că regele este convins de către Musollini să-i dea acestuia puteri dictoriale
şi nu pentru că garnizoana Romei nu ar fi putut rezista cu uşurinţă în faţa squadriştilor.
Hitler era furios gândindu-se la faptul că nu a fost acceptat în Ligă de la început, cu toate că
Germania a fost prima tara invingatoare dupa Primul Razboi Mondial.
Prima provocare adusă ligii a fost făcută de către Japonia, prin amendamentul la regulamentul ligii,
conform căruia „toate naţiunile, altele decăt statele membre, urmează să fie tratate în mod echitabil

4
www.iatp.md/articles/V_Arhiliuc/originea_si_trasaturile.doc
5
Pierre Mirza, Serge Berstein,trad. Cristian Marius Ioan, Istoria secolului XX 1900-1945,
Sfârşitul lumii europene, Bucureşti, Ed. BIC ALL, 1998, p. 98
6
Vyvyen Brendon, trad. Daniela Mişcov, Primul Război Mondial 1914-1918, Bucureşti, Ed. BIC
ALL, 2003, p.163
7
Idem 6, p.164
8
Pierre Mirza, Serge Berstein,trad. Cristian Marius Ioan, Istoria secolului XX 1900-1945,
Sfârşitul lumii europene, Bucureşti, Ed. BIC ALL, 1998, p. 190
Tolciu Andreea/Tema 3/Studii de conflict/An 2/CRP/grupa 8

şi just în toate privinţele”. Respingerea acestui amendament a făcut ca Japonia să discrediteze Liga
Naţiunilor, ceea ce va duce mai apoi la eşecul ligii.
Aşadar, pacea este reprezentată de ideile preşedintelui Americii, Woodrow Wilson, idei
expuse în „Cele Paisprezece Puncte” la Conferinţa de Pace de la Paris. Această pace recomandă
renunţarea la diplomaţia secretă, precum şi înfiinţarea unei „Ligi a Naţiunilor” destinată a asigura
membriilor săi „garanţii reciproce de independenţă şi integritate teritorială”.9
Situaţia internaţională de la sfârşitul Primului Război Mondial a fost favorabilă doar unora dintre
ţările „participante”. Chiar şi după terminarea războiului mai există rivalităţi. Înfiinţarea Ligii
Naţiunilor era necesară în contextul în care se vorbea despre garanţia de independenţă şi integritate
teritorială. Cu toate aceste, eşecul ligii este destul de aproape de înfiinţarea acesteia.

9
Idem 8, p. 94
Tolciu Andreea/Tema 3/Studii de conflict/An 2/CRP/grupa 8

BIBLIOGRAFIE

Brendon Vyvyen, Primul Război Mondial 1914-1918, Bucureşti, Ed. BIC ALL, 2003

Milza Pierre, Berstein Serge, Istoria secolului XX 1900-1945, Sfârşitul lumii europene, Bucureşti,
Ed. BIC ALL, 1998

Prof univ. Dr. Ioan Mircea Pascu, lector drd. Sergiu Nicolae Vintila, Şcoala Naţională de Studii
Politice Administrative, Facultatea de Ştiinţe Politice, Teoria relaţiilor internaţionale. Note de curs,
Bucureşti

www.iatp.md/articles/V_Arhiliuc/originea_si_trasaturile.doc

http://www.scribd.com/doc/21698937/Intersec%C5%A3ii-nr-15-octombrie-2009

S-ar putea să vă placă și