P. 1
Straturi Culturale in Spatiul Balcanic - Ioncica Radu Tudor

Straturi Culturale in Spatiul Balcanic - Ioncica Radu Tudor

|Views: 285|Likes:
Published by jupanu001
carte despre Balcani
carte despre Balcani

More info:

Categories:Types, Research
Published by: jupanu001 on Aug 31, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/18/2013

pdf

text

original

Universitatea din bucuresti Facultatea de sociologie si asistenta sociala Sectia sociologie

Lucrare de diploma “Straturi culturale in spatiul balcanic”

coordonator: prof. Univ. dr. ilie badescu absolvent: ioncica radu tudor

Bucuresti 2003

CUPRINS [ 1 ] O introducere in tema lucrarii – pag 4 [ 2 ] Cateva notiuni generale despre spatiul balcanic – pag 7 [ 3 ] Cultura preindoeuropeana – pag 9 [ 4 ] Fondul indoeuropean din Balcani : tracii si mai apoi slavii – pag 11 [ 5 ] Influentele pe care le-au avut relieful si conditiile geografice – pag 15 [ 6 ] Credinta ortodoxa – pag 18 [ 7 ] Constituirea statelor medievale – pag 22 [ 8 ] Elemente bizantine in spatiul balcanic – pag 26 [ 9 ] Imperiul otoman si influentele sale – pag 28 [ 10 ] Orasul medieval ca punct de contact intre apus si rasarit – pag 31 [ 11 ] Lumea populara si conservarea vechilor traditii – pag 33 [ 12 ] Despre poporul roman – pag 36 [ 13 ] Sarbii si directiile contradictorii in care s-au angrenat ei – pag 40 [ 14 ] Croatii si identitatea lor catolica – pag 46 [ 15 ] Slovenia si influenta austriaca – pag 51

2

[ 16 ] Bosnia-Hertegovina, o sinteza a Iugoslaviei - pag 53 [ 17 ] Muntenegrenii, o varietate a sarbilor – pag 57 [ 18 ] Macedonia sau haosul de la inceputul timpului – pag 58 [ 19 ] Bulgaria si retragerea din lume – pag 61 [ 20 ] Albania, o necunoscuta a istoriei – pag 64 [ 21 ] Cateva concluzii – pag 68 [ 22 ] Bibliografie consultata – pag 70

3

[ 1 ] O introducere in tema lucrarii

Spatiul balcanic se deosebeste din multe puncte de vedere fata de cadrul mai larg, european, din care face parte. Conditiile istorice, culturale sau geografice in care s-a format lumea de aici difera intr-o mare masura de conditiile in care a aparut occidentul Europei. Date fiind aceste conditii, nu este deloc surprinzator faptul ca Balcanii actuali au un grad mare de particularitate fata de restul continentului. Aceasta particularitate a fost observata de-a lungul timpului de multi oameni apartinand unei lumi sau alteia si comentata intr-o gama larga de tonuri. Exista persoane care vad in Balcani un factor destabilizator pentru Europa, un loc in care civilizatia nu a patruns, un loc la care nu se pot raporta decat cu dispret sau cu dezaprobare. Exista si o alta categorie de oameni, ce privesc Balcanii ca fiind inconjurati de o aura de mister si de romantism. Nu ma voi ocupa aici de diferitele perceptii ale occidentului vis-à-vis de Balcani.

4

In prezenta lucrare, voi incerca sa identific si sa analizez diversitatea de elemente culturale comune spatiului balcanic studiat, care, puse laolalta au conferit de-a lungul timpului profunda particularitate de care am vorbit mai devreme. Deci, studiul de fata se va opri asupra diferitelor straturi culturale care s-au suprapus in istoria acestei peninsule, precum si asupra influentelelor lasate de ele in modul de a gandi si a simti al popoarelor ce traiesc aici. De fapt, am preferat sintagma “spatiu balcanic” in loc de “peninsula balcanica” deoarece nu ma voi ocupa de totalitatea geografica a peninsulei. De pilda, sunt multi cercetatori care afirma ca Grecia se situeaza mai degraba in spatiul mediteraneean decat in cel balcanic. Din punctul de vedere al acestei lucrari, Grecia are o cultura si o istorie ce difera in mare parte de cultura si istoria restului regiunii. De aceea nu voi trata Grecia decat intr-un mod tangential, prin prisma urmelor lasate de Imperiul Bizantin asupra spatiului despre care voi vorbi aici. De asemenea nu ma voi ocupa de Turcia, care la randul ei ocupa in peninsula Balcanica portiunea numita Rumelia, decat din punctul de vedere al Imperiului Otoman si a ceea ce a insemnat acesta.

5

Ca structura, lucrarea va acoperi mai intai ceea ce mi s-au parut a fi elementele constitutive ale culturii balcanice, apoi va incerca sa analizeze diferite aspecte ale culturii, civilizatiei si istoriei recente ale tarilor ce fac parte din ce am numit “spatiu balcanic”, in masura in care aceste aspecte contribuie la o mai buna intelegere a ceea ce inseamna respectivele tari si popoare.

6

[ 2 ] Cateva notiuni generale despre spatiul balcanic

Termenul de “balcanic” provine din cuvantul turcesc “balkan” care inseamna “munte”. Turcii au dat aceasta denumire muntilor cunoscuti sub numele grecesc Haemus, situati in partea de nord a Bulgariei, si care sunt cunoscuti azi sub numele de Stara Planina. In 1808, un geograf german, Zeune, s-a referit cele trei peninsule din sudul Europei dupa lanturile muntoase ce le margineau la nord. Astfel Peninsula Iberica a fost denumita Peninsula Pirineica, Italia – Peninsula Alpica si Peninsula Balcanica – Peninsula Balcanica1. Se poate observa ca singura denumire care a rezistat este ultima. Din punct de vedere geografic, aceasta denumire e una destul de improprie. Peninsula Balcanica are la nord doua lanturi distincte de munti, anume muntii Balcani si muntii Dinarici. Din punct de vedere geopolitic si cultural, denumirea este una si mai
1

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001

7

vaga. Romania se gaseste de cele mai multe ori inclusa in aceasta denumire, desi geografic se situeaza la nordul Dunarii, iar dintr-o perspectiva culturala, s-a incercat in multe momente o apropiere de latinitate. Iarasi, Slovenia si Croatia sunt geografic aproape de Austria si de Europa Centrala, de care le leaga printre altele si religia catolica. Grecia este inclusa de multi in zona mediteraneeana, sud-europeana, alaturi de Spania sau Italia, iar Turcia are o parte balcanica, ce reprezinta insa sub 5% din teritoriul tarii. Dat fiind faptul ca o delimitare stricta a fost intotdeauna greu de facut, nici prezenta lucrare nu va incerca sa faca acest lucru. Tematica lucrarii este una mai degraba culturala, si in consecinta, voi analiza un spatiu cultural, ce poate fi dealtfel mai lesne delimitat. In spatiul balcanic asa cum este inteles el aici, vor intra Romania, Bulgaria, Albania si republicile desprinse din fosta Iugoslavie, in speta Serbia, Muntenegru, Macedonia, BosniaHertegovina, Croatia si Slovenia. In capitolele urmatoare ma voi opri asupra acelor elemente ce se regasesc in cea mai mare parte a spatiului incadrat mai sus si care I-au modelat acestuia compozitia de-a lungul timpului.

8

[ 3 ] Cultura preindoeuropeana

Nu exista multe marturii despre oamenii care au populat sud-estul Europei in neolitic. In aceste conditii, lucrarile Marijei Gimbutas2, precum si propriul nostru folclor reprezinta surse nepretuite de informatie despre o cultura ce a avut o arie restransa de raspandire, anume teritoriile actuale ale Romaniei, Serbiei si Bulgariei. Cultura cu pricina a existat in mare intre 6500 si 3500 i.Ch. si este reprezentata de vestigiile gasite la Sesklo, Starcevo, Karanovo, Vinca sau Cucuteni. Societatea preindoeuropeana era una sedentara, nerazboinica si creatoare de arta. Aspectul cel mai interesant al acestei societati este apropierea ei deosebita fata de natura. Pamantul (mai ales in forma pesterilor, a hrubelor si a mormintelor) si apa (indeosebi apa statatoare) erau elemente venerate. Viata era privita ca venind din pamant si mergand in pamant, iar apa era vazuta ca un simbol
2

Marija Gimbutas – “Civilizatie si cultura”, Ed. Meridiane, Bucuresti 1989

9

al fecunditatii, al fertilitatii si al naturii zamislitoare. Un loc important il aveau si anumite animale percepute ca simboluri ale teluricului si ale fecunditatii, anume sarpele, berbecul, taurul sau porcul, precum si pasarile, mai ales bufnita, vazute ca simboluri ale mortii. Ce se poate desprinde ca imagine de ansamblu din aceasta lume este cultul pentru natura datatoare de viata si integrarea omului in aceasta. Foarte multe obiceiuri populare romanesti dateaza din neolitic, majoritatea avand in prim plan zeitati ale naturii, ale padurii, animalele privite intr-o interdependenta cu omul si credinta apartenentei omului la ciclul natural3. Despre toate aceste elemente voi vorbi mai pe larg in capitolele urmatoare, deoarece ele se afla aici doar intr-un stadiu de inceput, ce va evolua in viitor. Peste cultura preindoeuropeana despre care am vorbit, odata cu mileniul 3 i.Ch. au venit treptat triburi indoeuropene din stepele Rusiei centrale. Ele aduceau o cultura diferita, orientata spre cer, in care erau cunoscute metalele, bronzul si mai apoi fierul. Despre reprezentantii acestei culturi, traco-ilirii si ulterior slavii voi trata in capitolul urmator.

3

Ion Ghinoiu – “Obiceiuri populare de peste an”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1997

10

[ 4 ] Fondul indoeuropean din Balcani : tracii si mai apoi slavii

Traco-ilirii, pe care Mircea Eliade ii numeste “marii anonimi ai istoriei”, s-au stabilit in partea de nord a peninsulei Balcanice la inceputul mileniului 1 i.Ch. Marturiile scrise despre traci sunt foarte putine, si provin in principal de la Herodot si de la alti cativa istorici ai lumii vechi. Tracii aveau in cea mai mare parte obiceiuri pastoresti, neavand obiceiul organizarii sociale sau al lasarii de produse culturale materiale. Dupa cum afirma Iosif Constantin Dragan, tracii erau “prea putin legati de bunurile si avutiile lumesti, lipsiti de orgoliul de a transmite posteritatii urme cu privire la existenta lor, bizuindu-se in primul rand pe forta traditiei si pe inaltele trairi spirituale”4. Mircea Vulcanescu descrie civilizatia tracilor ca fiind una apropiata in mod fundamental de natura
4

Iosif Constantin Dragan – “Noi, tracii”, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova 1976

11

si de cosmos, ca pe o convietuire fara piedici a omului cu mediul inconjurator, avand cumva la baza insasi ideea de a nu insulta lumea5. Tot el vorbeste despre ethosul trac ca fiind unul pastoresc, legat de munte, de codru si de chemarea salbaticiei. Graitor in acest sens este faptul ca grecii l-au preluat din panteonul trac pe zeul Dionysos, care a devenit ulterior un simbol al atitudinii mistice, irationale si cuprinse de exaltari la adresa vietii. Tracii credeau ca lumea aceasta este doar o punte spre lumea de dincolo, moartea nereprezentand decat o calatorie catre meleagurile de apoi. De aici rezulta usurinta tracilor in fata mortii si perceperea acesteia ca fiind o parte indisolubila a universului. Slavii au fost ultimul popor indoeuropean care a patruns in spatiul balcanic. In secolele V-VI d.Ch., ei au coborat dinspre Ucraina si Polonia si s-au asezat pe teritoriile Iugoslaviei, Bulgariei si Romaniei. Oricum, in veacurile urmatoare ei nu au mai detinut un rol primordial decat in Iugoslavia si Bulgaria. Spre deosebire de majoritatea triburilor migratoare din acea perioada, slavii au un caracter mai degraba sedentar si un folclor bogat si plin de traditii, care I-au ajutat sa-si afirme identitatea
5

Mircea Vulcanescu – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991

12

in locurile in care s-au stabilit. Despre slavi, izvoarele bizantine afirma ca pe langa ferocitatea colectiva, destul de tipica dealtfel pentru acele vremuri, aveau o deosebita blandete individuala6,iar ocupatia lor de capatai era munca pamantului. Caracteristica pentru slavi era comunitatea de tip zadruga. In cadrul zadrugii traiau toti barbatii dintr-o familie extinsa impreuna cu familiile acestora. Toate posesiile asupra pamantului si asupra animalelor erau la comun, si nimeni nu putea sa dispuna de ele fara aprobarea celorlalti. De asemenea, nu exista un sef cu autoritate absoluta. De aici s-a dezvoltat la slavi o lipsa a initiativei individuale si o absenta a autoritatii. Dupa cum spunea Mircea Vulcanescu, pentru slavi nu exista fericire mai mare decat aceea de a nu avea guvernanti si de a lasa lucrurile sa mearga de la sine7. Tot Mircea Vulcanescu da slavilor o descriere plina de sensibilitate. Pe slavi ii caracterizeaza pe de o parte religiozitatea si atitudinea mistica fata de lume iar pe de alta parte un mod de a fi plin de moliciune, mladiere si delicatete. Sufletul slav este unul exaltat, navalnic, dezechilibrat si incarcat de nostalgie.
6

Constantin Rezachevici – “Istoria popoarelor vecine si neamul romanesc in evul mediu”, Ed. Albatros, Bucuresti 1998 7 Mircea Vulcanescu – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991

13

De retinut este si faptul ca initial nu a existat o separare geografica limpede intre slavi si traco-iliri. Se considera ca de-abia in mileniul al II-lea d.Ch. s-a delimitat o populatie slava la campie, cu portiuni populate de traco-iliri sau de vlahi in zonele de munte, la sudul Dunarii, si o populatie tracica avand elemente slave la nord de Dunare. Toate aceste trasaturi ale tracilor si ale slavilor, puse la un loc, vor contribui din plin la alcatuirea fondului popoarelor balcanice actuale.

14

[ 5 ] Influentele pe care le-au avut relieful si conditiile geografice

Oswald Spengler vorbeste despre sentimentul spatiului specific unei culturi ca fiind latura cea mai caracteristica a acelei culturi8. Acest sentiment al spatiului, se leaga intr-un mod incontestabil de peisajul exterior din cultura respectiva, care la randul lui este tradus in peisaj interior. Asa cum afirma Lucian Blaga in lucrarea sa despre “Spatiul mioritic”, peisajul e integrat intr-un angrenaj sufletesc. “Peisajul devine receptacolul unei plenitudini sufletesti; se intrupeaza in el un sentiment al destinului ca vantul in panzele unei corabii. Peisajul in acest din urma inteles e al doilea obraz al omului9”. Peisajul balcanic este din punct de vedere geografic dominat de munti. In cea mai mare parte a sa, muntii Dinarici, muntii Carpati si muntii Stara Planina se astern peste orizontul omului care traieste pe aceste meleaguri. Toti acesti munti se
8 9

Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969 Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969, pag. 131

15

aseamana mult, fiind intinsi, avand pe alocuri creste inalte, de peste 2000 de metri, inconjurate de munti mai mici si de dealuri domoale, impaduriti, strabatuti de vai si de ape. Ei incadreaza peninsula in partea ei de nord, facand patrunderea si circulatia in interiorul ei dificila. Pe langa acest tip de munti, mai exista si masivele din sud, in cea mai mare parte a lor calcaroase si impenetrabile. Aici se numara muntii Rodopi din Bulgaria, precum si sectiunea muntilor Dinarici de pe coasta Adriaticii, anume in Dalmatia, Muntenegru si Albania. Pe alocuri, mai apar si zone de campie, cum sunt campia Dunarii, campia Traciei, Slavonia sau Vojvodina. Dupa spusele lui Lucian Blaga, spatiul mioritic este dominat de notiunea de plai. Plaiul reprezinta un orizont inalt, ritmic si indefinit, alcatuit din deal si vale. Extrapoland putin, vedem ca aceasta idee se poate aplica usor si la spatiile din Bulgaria, Serbia sau Bosnia, foarte asemanatoare cu cel din Carpati. Deci, constiinta omului balcanica este una mladioasa, unduitoare, angrenata in ciclurile naturii, avand un orizont al dorintei indefinit. Toate acestea, si inca mai mult de-atat, se regasesc in primele versuri ale “Mioritei” : “Pe-un picior de plai / Pe-o gura de rai”, o

16

creatie folclorica ale carei adancimi, poate, nu vor putea fi atinse niciodata. Situatia se schimba oarecum in muntii de calcar ai Albaniei si ai Muntenegrului. Dupa cum observa geograful francez A. Blanc10, carstul confera peisajului maretie si austeritate. Oamenii de aici sunt mai aspri, obisnuiti cu o viata mai dura. Masivele de calcar sunt aproape impenetrabile, asa explicandu-se faptul ca Muntenegru a ramas ultimul bastion al apararii slavilor de sud in fata otomanilor, sau aspectul izolat al Albaniei si duritatea oamenilor de acolo. Ar putea fi o explicatie interesanta a faptului ca islamismul a prins atat de usor in Albania.

10

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001

17

[ 6 ] Credinta ortodoxa

Una din trasaturile cele mai definitorii pentru spatiul balcanic este religia ortodoxa. Cu exceptia catolicilor din Croatia si Slovenia si a musulmanilor din Bosnia si Albania, ortodoxismul domina intreg fundalul religios din aceste locuri. Chiar daca teoretic separarea dintre ortodoxism si catolicism a fost una mai degraba politica, diferentele reale prezente la ora actuala intre ortodoxism pe de o parte si catolicism sau protestantism de cealalta sunt asa de mari incat pare a fi vorba despre doua religii diferite. Probabil ca cea mai cuprinzatoare definire a fenomenului ortodox a fost data de Lucian Blaga in lucrarea sa “Spatiul mioritic”11. Ortodoxismul s-a cristalizat intr-un cu totul alt fundal decat religiile occidentale, in afara Balcanilor el neexistand decat in Rusia. Acest fundal includea un fond spiritual anterior de o forta fantastica, la care se adauga in plus unele conditii naturale si istorice aparte. Daca in
11

Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969

18

religiile occidentale accentul cade pe idei si pe fapte abstracte, ortodoxismul isi gaseste baza in cautarea frumosului si al magicului din lume si al contemplarii acestuia. Spre deosebire de catolicism, o religie ce cauta sa se raspandeasca in intreaga lume fara a avea o baza culturala sau organica, ortodoxismul este caracterizat tocmai de unitatea sa organica, de faptul ca este parte a culturii poparelor ortodoxe. El nu cauta sa faca prozeliti, din simplul motiv ca nu ar putea sa existe in afara acestei culturi. Biserica ortodoxa presupune un organism ce nu face altceva decat sa comunice sugestiv in jurul sau, cuprinzand in acest fel atat omul cat si natura vegetala. Cultura ortodoxa contine mai multe componente unice. Aici se incadreaza conceptele de natiune si de grai. Daca in catolicism, statul si natiunea sunt subordonate si tolerate de catre biserica, in ortodoxism exista ideile de neam si de lege, care sunt percepute de toti cei cuprinsi in ele. De asemenea, este surprinzatoare unitatea lingvistica a sarbilor, bulgarilor sau romanilor in comparatie cu cea a italienilor, spaniolilor sau germanilor. Notiunea de grai si de neam sunt asadar incluse in cultura ortodoxa. Ortodoxismul nu fost niciodata o religie dogmatica, favorizand dezvoltarea unui folclor de o bogatie ce nu se regaseste nicaieri in

19

Europa. Iarasi, spre deosebire de sectele protestante, in ortodoxie nu s-a pus accentul pe categoriile individualismului sau ale libertatii personale. Din acest punct de vedere, omul ortodox a fost de-a lungul timpului perfect integrat in colectivitate si in lume. Pentru el nici nu exista dileme de genul celei referitoare la prezenta lui Dumnezeu in lume. El se poate indoi cel mult de grija pe care I-o poarta Dumnezeu, dar nu si de prezenta acestuia, pe care o simte peste tot in jurul sau. Acest lucru se face simtit chiar si prin arhitectura bizantina a bisericilor. In aceasta arhitectura, transcendenta are o natura descendenta, de pogorare a sfinteniei si a inefabilului printre oameni, asa cum observa acelasi Lucian Blaga. Ortodoxul nu cauta sa isi explice divinitatea, ci o accepta, ducand o existenta intru mister. Constiinta ortodoxa a fost favorizata si de catre conditiile istorice din Balcani. Dupa prabusirea Constantinopolului, s-au format arhiepiscopii ortodoxe la Ohrida in Macedonia sau la Pec in Serbia, acestea punandu-se in slujba apararii credintei si a fiintei nationale a oamenilor de acolo. Manastirile de la Muntele Athos au avut acelasi rol, de a pastra identitatea religioasa si culturala a popoarelor ortodoxe.

20

Pentru sarbi de pilda, patronul religios al neamului este Sfantul Sava, frate al regelui Milutin, care chiar a infiintat manastirea sarbeasca Hilandar de la Muntele Athos si a contribuit in mod esential la intretinerea flacarii ortodoxe. Atunci cand vorbim despre spatiul balcanic, nu putem omite ortodoxia, care, atat in sine cat si prin implicatiile avute, este unul din cei mai puternici factori culturali de aici, fara de care, intelegerea omului balcanic este cu neputinta de infaptuit.

21

[ 7 ] Constituirea statelor medievale

Modul de viata atat al traco-ilirilor cat si al slavilor, asa cum l-am prezentat mai devreme, era intr-o anumita neconcordanta cu ideea de organizare intr-un stat. Tocmai de aceea, primul stat balcanic constituit a fost Bulgaria. Bulgarii erau un trib turcic venit de pe Volga. Pe la 680, un han al acestora, Asparuh, a coborat cu aproximativ 30000 de oameni prin Dobrogea si I-a supus pe slavii si pe vlahii de la sud de Dunare. Acesti protobulgari au format pentru scurta vreme o clasa conducatoare, fiind repede asimilati de populatia autohtona. Ulterior, sub hanul Boris, au imbratisat si religia crestina. Statul astfel obtinut s-a extins insa treptat, ocupand pe langa nordul actualei Bulgarii teritorii din Serbia, Macedonia si Albania pana la marea Adriatica in timpul tarului Simeon cel Mare. In cele din urma primul imperiu bulgar a fost cucerit de bizantini putin dupa anul 1000. Un al doilea stat vlaho-bulgar a aparut pe la 1185 in urma unei rascoale purtate de doi frati vlahi, Petru si Asan. Acest al doilea imperiu a ajuns sub

22

Ivan Asan la o intindere chiar mai mare decat primul, ocupand si o mare parte din Macedonia greceasca. Intr-un final, a fost la randul sau cucerit de turci in apropierea anului 1400. In Iugoslavia, primul stat format a fost pe teritoriul Croatiei, in jur de 900. Inainte sa ajunga la o dezvoltare semnificativa a fost ocupat de venetieni si de unguri. Din seria de cnezate aparute ulterior pe teritoriile Bosniei si Serbiei, cel mai important a fost cel ce a cuprins in perioada sa de maxima expansiune Serbia de sud, Kosovo, Macedonia, parte din Albania, Epirul si Tesalia sub conducerea lui Stjepan Dusan. Acesta sa incoronat dealtfel ca imparat al sarbilor si grecilor la 1346. Aici a fost si momentul de apogeu al imperiului, ce a fost cucerit treptat de turcii otomani. Decisiva in acest sens a fost batalia de la Kosovopolje din 1389, cand ostile sarbesti conduse de catre despotul Lazar au fost invinse de turcii sultanului Baiazid. Cu aceasta ocazie, a luat nastere un mit de o importanta extraordinara pentru viitorul Serbiei. Legenda populara spune ca, in noaptea dinaintea luptei, profetul Ilie I-a aparut in vis lui Lazar si l-a indemnat sa aleaga intre o Serbie pamanteana pe care ar fi dobandit-o daca ar fi castigat si o Serbie cereasca, ce avea sa dainuiasca in veci, pentru care sarbii trebuiau

23

sa piarda. Lazar a ales imparatia cereasca12. A doua zi, pe 15 iunie 1389, despotul Lazar a pierit in lupta, si impreuna cu el, libertatea sarbilor. Aceasta infrangere a contribuit la nasterea unei conceptii mesianice a sarbilor, pentru care toata istoria moderna, a fost o incercare de a recladi imparatia lui Lazar, marele martir al neamului lor. In Albania, este greu sa vorbim despre un stat medieval. Au existat o serie de formatiuni feudale conduse de diferite clanuri, insa nimic notabil nu s-a petrecut pana la aparitia pe scena istoriei a lui Gjergj Kastrioti cunoscut si sub numele turcesc de Skanderbeg. Acesta a trait in secolul XV si s-a opus timp de mai multe decenii ocupatiei otomane in Albania. Traditia populara l-a transformat intr-un erou si in principalul stalp in jurul caruia s-a cladit istoria Albaniei. Tarile Romane au fost ultimele locuri din Balcani in care s-au constituit formatiuni statale. De abia in secolul XIV micile cnezate s-au unit in trei tarisoare, Moldova, Valahia si Ardeal, care au rezistat de-a lungul secolelor urmatoare incercarilor de ocupatie din partea turcilor, ungurilor sau polonezilor. Chiar daca au devenit in timp vasale puterilor din jur, nu si-au pierdut

12

Robert Kaplan – “Fantomele Balcanilor”, Ed. Antet 2002

24

niciodata autonomia, acesta fiind pentru romani un motiv de mandrie nationala. Istoria tarilor din spatiul balcanic prezinta un mare interes, deoarece ea constituie fundamentul pe care s-a ridicat identitatea nationala actuala a acestor state.

25

[ 8 ] Elemente bizantine in spatiul balcanic

Intreg spatiul despre care e vorba in prezenta lucrare a fost ocupat la inceputul erei in care traim de catre Imperiul Roman. Aceasta ocupatie nu a durat decat o perioada redusa de timp. Actuala Romanie a fost parasita dupa numai 150 de ani, in timp ce restul peninsulei a trecut in posesia variantei grecesti a Imperiului Roman: Imperiul Bizantin. Despre influenta latina in Balcani nu sunt multe de spus. Cu exceptia unei limbi mai degraba latine vorbita de romani si de aromanii de la sudul Dunarii si de o serie de porturi importante la marea Adriatica, marea Egee si marea Neagra, nu au persistat prea multe elemente din modul de viata roman. In schimb, Imperiul Bizantin a lasat o amprenta de netagaduit in aceste locuri. Statul sarb si statul bulgar s-au format pe teritorii luate de la bizantini, iar civilizatiile lor au fost de puternica influenta bizantina13. De la religia ortodoxa, de care am vorbit mai inainte, la organizarea ortodoxa pe patriarhii independente,
13

Francis Dvornik – “Slavii in istoria si civilizatia europeana”, Ed. All, Bucuresti 2001

26

la viata de curte conceputa dupa modelul bizantin si la arta realizata dupa acelasi model, bizantinismul s-a perpetuat in noile tari aparute. Cele mai inalte expresii ale artei bizantine au fost manastirile de la Gracanica din Serbia, capodopera a arhitecturii europene si universale sau de la Rila din Bulgaria, pentru a da numai exemplele cele mai importante. Odata cu ocuparea de catre turci a Serbiei si a Bulgariei, bizantinismul si-a gasit continuarea naturala in Tarile Romane14. Tot acest fenomen si-a gasit expresia in cartea marelui nostru istoric Nicolae Iorga “Bizant dupa Bizant”. Domnii romani s-au erijat in protectori ai manastirilor de la muntele Athos si de la Meteora, adoptand totodata fastul si stralucirea vietii bizantine de palat, precum si stilul bizantin in constructia bisericilor si a curtilor domnesti. O importanta diaspora greceasca a existat in permanenta in Tarile Romane, ajungand in asa zisa perioada fanariota sa detina si scaunele domnesti ale celor doua principate. Per ansamblu, Bizantul a furnizat tarilor balcanice un model de organizare, oferind o solidaritate si o unitate ortodoxa impotriva turcilor si impotriva occidentului. Bizantul a
14

Nicolae Iorga – “Bizant dupa Bizant”, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti 1972

27

insemnat intai de toate autonomie si constiinta de sine, mai ales pentru Tarile Romane. [ 9 ] Imperiul otoman si influentele sale

Fiind pusi in situatia de a opta intre cucerirea otomana si acceptarea ajutorului occidental si a influentei occidentale, bizantinii au ales prima varianta, deoarece in acest fel puteau macar sa-si protejeze religia si obiceiurile15. Intr-adevar, turcii nu au fost un popor creator de cultura si de civilizatie, ei influentand lumea din Balcani mai degraba intr-un mod indirect. Nu au cautat, cu unele exceptii, sa impuna un mod de viata sau religia islamica, actiunile lor avand in general un caracter strict practic. Pentru a preveni si a contracara diferitele miscari de revolta din teritoriile ocupate, turcii au apelat la nenumarate transferuri de populatie dintr-o parte in alta a peninsulei, contribuind din plin la amestecul etnic existent astazi. Daca vroiai sa obtii avantaje si privilegii, nu trebuia sa fii turc, ci ajungea sa treci la islamism. Asta a facut ca multi oameni sa isi schimbe religia pentru a obtine diverse posturi16. Totusi, ei nu
15 16

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

28

ajuns sa se considere pe de-a intregul turci, dobandind identitati incerte. Astfel, in Bulgaria de pilda, bulgarii trecuti la islamism sunt numiti pomaci – cei ce au parasit – si nu sunt considerati nici bulgari pe de-a intregul, nici turci. Sunt totusi cateva locuri in care mahomedanismul predomina la ora actuala. Un caz este Albania, unde dupa revolta lui Skanderbeg a avut loc un proces puternic de islamizare fortata si de aducere de populatie musulmana. Aici crestinismul nu intrase niciodata foarte puternic, asa ca Albania este azi in proportie de 70% islamica. In Bosnia iarasi, a existat o importanta minoritate bogomilica, ce s-a convertit in masa la islamism. La aceasta s-a adaugat faptul ca Bosnia reprezenta granita cu Austria, asa ca aici au fost aduse in permanenta trupe de ieniceri pentru apararea frontierei17. Acesti doi factori au facut ca in Bosnia 40% din populatie sa tina astazi de religia lui Mahomed. De notat este faptul ca atat musulmanii din Bosnia cat si cei din Albania au foarte putine lucruri in comun cu musulmanii autentici18. La ei exista majoritatea obiceiurilor si traditiilor populare prezente la ortodocsi, legile islamice

17 18

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

29

exista putin sau deloc, iar modul de viata are foarte putin in comun cu cel indicat in Coran. Toti acesti oameni au intai de toate o identitate musulmana, avand moschee si imam, lucru ce ii separa de vecinii lor ortodocsi sau catolici. Sub turci s-a produs intai de toate o rupere de Europa19. Cele 500 de secole de izolare au consolidat in viata balcanica toate influentele de pana atunci, facand ca deosebirile fata de restul continentului sa fie si mai mari decat erau. S-a intarit legatura omului cu biserica ortodoxa, aceasta fiind principalul bastion de rezistenta si de pastrare a identitatii, iar otomanii au ajuns sa fie priviti in folclorul popular ca fiind dusmanul primordial, care a retezat aripile regatelor medievale si le-a intrerupt evolutia. Cu precadere in Bulgaria si in Serbia, aceste atitudini se pastreaza in mare parte si astazi.

19

Maria Todorova – “Balcanii si balcanismul”, Ed. Humanitas, Bucuresti 2000

30

[ 10 ] Orasul medieval ca punct de contact intre apus si rasarit

Pana in secolul 19, Balcanii au fost o regiune izolata de restul Europei. Singurele locuri in care contactul cu occidentul a continuat sa se pastreze au fost orasele20. Pe de o parte, exista orasul mediteranean, dalmatic, in care influenta otomana a fost slaba sau inexistenta. Asemenea orase au fost Fiume (Rijeka), Zara (Zadar), Spalato (Split), Ragusa (Dubrovnik), Cattaro (Kotor), Durrazzo (Durres) sau Scutari (Skhoder). Aici, comertul cu Venetia sau Genova a fost infloritor, populatia una multietnica, asa ca legatura cu restul Europei a existat in permanenta. Probabil cel mai important dintre aceste porturi a fost Dubrovnikul, care si-a pastrat o cvasiindependenta timp de multe secole, si unde cultura a inflorit in permanenta. Cei mai importanti poeti si scriitori medievali croati, precum Dzivo Gundulic, Ignjat Dordic sau Marin Drzic au fost toti din Dubrovnik.

20

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001

31

Pe de alta parte a existat orasul otoman, aici cele mai bune exemple fiind Sarajevo sau Salonic. In acest gen de cetate exista o viata activa, clocotitoare, un amestec de meserii si de nationalitati ce nu se intalneau altundeva decat in mediul urban. Functiile comerciale si artizanale reveneau diferitelor natiuni precum grecii, evreii, armenii, sarbii, bulgarii, vlahii, albanezii sau tiganii, toate acestea coexistand si formand un conglomerat foarte original. In general, orasele au fost puntea de legatura a orientului cu occidentului, aici luand nastere de-a lungul timpului noi orientari si noi atitudini. In acest fel, lumea balcanica a putut oarecum sa se pregateasca pentru viitoarele intalniri cu Europa.

32

[ 11 ] Lumea populara si conservarea vechilor traditii

In mediul rural din Balcani, s-a format si a continuat sa existe pana in ziua de azi cultura populara cea mai bogata din Europa, asa cum considera Lucian Blaga21. Motivele preindoeuropene s-au amestecat cu folclorul tracic, cu obiceiuri slave, cu elemente crestine si cu amintirea unui trecut istoric glorios. In satele de munte, influentele straine, putine cate erau, au ajuns si mai putin decat la campie, asa ca in preajma celui de-al doilea razboi mondial traditiile erau in mare parte ca acum 500 de ani. Lumea satului a fost de-a lungul timpului una incarcata de magie, in care se credea in existenta unor legaturi ascunse intre toate elementele universului. Individualismul lipsea, iar omul isi avea locul sau stabilit printre ceilalti si in cadrul cosmosului. Graitoare pentru aceasta indepartare de civilizatie si pentru amalgamul de
21

Lucian Blaga – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969

33

motive ce se impleteau in viata omului balcanic este marturia unui calator occidental prin Bulgaria secolului al XVIII-lea22. Acesta era mirat ca bulgarii, care erau crestini, in afara faptului ca erau botezati, ca aveau biserici in sate si ca isi faceau semnul crucii nu aveau nici o alta notiune despre crestinism. Singurii care tulburau viata de la sat erau cuceritorii turci. La satele de campie servitutea era una puternica, taranii trebuind sa plateasca drept bir cea mai mare parte din agoniseala. In schimb, la munte, majoritatea populatiei se indeletnicea cu pastoritul, iar turcii nu reuseau decat greu sa-si faca simitita prezenta. Datorita ocupatiei otomane, in majoritatea tarilor din Balcani aparuse o forma de milenarism23. Legendele populare ridicau in slavi vechii eroi, pe Lazar, pe Skanderbeg sau pe Simeon, si vorbeau despre revenirea acestora si despre mantuirea neamului. Studii despre folclorul popoarelor balcanice sunt multe, fiecare dintre acestea fiind o marturie a fortei spirituale existente in aceste locuri. M-as opri asupra unui studiu realizat de un cercetator american de origine macedoneana, Joseph Obrebski, in 1969, asupra unui sat macedonean,

22 23

Larry Wolff – “Inventarea Europei de Est”, Ed. Humanitas, Bucuresti 2000 Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

34

Voltche24. In acest studiu se observa ca toate femeile mature din sat aveau cunostiinte de magie alba, indeplinind de asemenea si roluri rituale la nivelul intregii comunitati. Exemplul mi se pare cat se poate de sugestiv. Lumea satului balcanic constituie elementul cel mai profund si mai caracteristic in acest spatiu, prin bogatia de motive pe care o prezinta si prin rezistenta ei in timp, ea spunand cele mai multe lucruri despre cultura balcanica.

24

Joseph Obrebski – “Ritual and social structure in a macedonian village”, 1969

35

[ 12 ] Despre poporul roman

Principatele romane si-au pastrat de-a lungul istoriei autonomia fata de turci sau unguri, acesta fiind un factor de mandrie nationala pentru romani. In secolul XIX, datorita amenintarii resimtite din partea Rusiei a avut loc un proces de afirmare a unei identitati latine, urmarindu-se o apropiere de unele puteri occidentale, precum Franta si Italia. Tendinta a fost favorizata de catre intelectualitatea romana ce isi facea studiile cu precadere la Paris. Cu toate ca teritoriile romanesti nu fusesera niciodata unite, constiinta apartenenentei la neamul romanesc fusese intotdeauna foarte puternica. Elocvent este faptul ca romanii din Ardeal, sub presiunea exercitata de biserica catolica, nu s-au convertit la romanocatolicism, ci au infiintat o biserica grecocatolica, sau cum spunea Nae Ionescu, nu romanii sau convertit la catolicism ci catolicismul s-a convertit la conditiile romanesti25. La fel, romanii
25

Nae Ionescu – “Indreptar ortodox”, Criterion Publishing, Bucuresti 2001

36

din Basarabia sau Bucovina, in ciuda secolelor de instrainare nu si-au uitat niciodata originile si neamul, unirea din 1918 fiind un moment trait de primul pana la ultimul roman. Odata cu primul razboi mondial si cu formarea Romaniei Mari, a aparut un intreg curent ce nu-si are echivalentul nicaieri in statele vecine. Generatia interbelica a fost una profund traditionalista si conservatoare. Acesti intelectuali au constientizat intr-un mod extraordinar forta traditiilor si spiritualitatii romanesti, ca si pericolul ce venea din partea occidentului, curent radicalizat de catre miscarea legionara, ce vorbea despre puritatea taranului si identifica in comunisti, atei sau evrei marile primejdii ce planau asupra sufletului acestuia. Personalitati de talia lui Lucian Blaga, Mircea Vulcanescu, Constantin Radulescu-Motru, Nae Ionescu sau Mircea Eliade au scris despre marile calitati ale romanilor si despre posibilitatea ca acestea sa fie subminate. Probabil ca una din cele mai tulburatoare descrieri ale poporului nostru a fost data de Mircea Vulcanescu in cartea sa “Dimensiunea romaneasca a existentei”. Pentru roman, lumea este randuita, lucrurile avand toate un loc si o vreme, si fiind unite intr-o vasta solidaritate

37

universala. Toate lucrurile sunt fiinte, iar lumea de dincolo o cuprinde pe cea de aici, sfintenia fiind prezenta pretutindeni. Romanul traieste intrun plan al posibilului si al indefinitului, unde nu exista nefiinta, nu exista imperativ, nu exista iremediabil, iar moartea este tratata cu usurinta, ea avand o continuare altundeva. Tot Vulcanescu descrie romanul reprezentativ ca fiind o combinatie de expunere franceza, metafizica germana, religiozitate slava, arta tiganeasca, politica bizantina, viata mondena balcanica, gandire tracica, simtire slava-tiganeasca si mod de a actiona balcano-bizantin26. Constantin Radulescu-Motru, intr-o scriere despre romani vazuti mai mult din punctul de vedere al vietii de zi cu zi, observa ca romanul nu are un spirit orientat spre munca si spre progres in ceea ce priveste ocupatiile nou aparute, nu e inzestrat cu perseverenta (“romanului ii e greu pana se apuca de ceva ca de lasat se lasa repede”), dar in schimb are rabdare in tot ceea ce tine de chestiunile traditionale, si munceste cu placere

26

Mircea Vulcanescu – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991

38

atata vreme cat o percepe ca fiind datoria lui fireasca.27 Din pacate, odata cu cel de-al doilea razboi mondial, au venit comunistii, care prin felul lor de-a fi erau incompatibili cu sufletul romanesc. Daunele pe care ei le-au pricinuit in cultura romana sunt enorme, iar dupa revolutia din 1990 vechile valori si vechea identitate nu s-au mai regasit cu aceeasi forta dinainte.

27

Constantin Radulescu Motru – “Despre psihologia poporului roman”, Societatea Romana pentru Cercetari Psihologice, Bucuresti 1937

39

[ 13 ] Sarbii si directiile contradictorii in care s-au angrenat ei

In anii ce au urmat cuceririi turcesti a Serbiei, sentimentul national a ramas viu in sufletele sarbilor. Simbolurile nationale precum Stefan Dusan, Sfantul Sava, Lazar Hrebljanovic, manastirea de la Gracanica sau batalia de la Kosovopolje erau prezente in constiinta oricarui copil sarb. Relieful muntos si acoperit de paduri al Serbiei a favorizat rezistenta anti-otomana, concretizata de multe ori prin miscari de tip haiducesc. Dupa 1800, in principal prin conducatorul lor Milos Obrenovic, sarbii s-au desprins incet-incet de sub turci. La inceput si-a castigat independenta Sumadija, portiunea centrala a Serbiei, insa planurile sarbilor bateau mult mai departe. Populatii sarbesti se aflau in Raska, in Vojvodina, in Muntenegru, in Bosnia si in Croatia, iar ideile primului ministru sarb Ilija Garasanin

40

erau de a crea un stat care sa ii includa pe toti sarbii. In urma razboaielor balcanice, Serbia si-a extins teritoriul cu Raska, Muntenegru si Macedonia, iar soldatii sarbi au luptat pentru ce percepeau ei a fi o cauza dreapta, ideea de unitate a sarbilor existand in sufletele tuturora28. Dupa cum stim, primul razboi mondial s-a declansat in urma asasinarii la Sarajevo a arhiducelui austriac Franz Ferdinand de catre un sarb bosniac, Gavrilo Princip, care facea parte din miscarea secreta “Mainile negre” ce avea ca scop unirea tuturor sarbilor intr-un stat. In urma pierderii razboiului de catre Austro-Ungaria, sarbii s-au vazut pusi in postura de a alege o directie sau alta. Dat fiind ca inglobarea sarbilor bosniaci si a celor din Croatia nu era geografic posibila fara o unire cu Bosnia si cu Croatia, planurile sarbesti din ultima vreme se orientasera inspre crearea unui stat al slavilor de sud in care Serbia avea sa detina rolul conducator (aceste planuri inclusesera pana la un moment dat si Bulgaria). Geograful si etnologul sarb Jovan Cvijic pusese la punct proiectul unui stat sarbesc ce avea ca nucleu axa Morava-Vardar, si cauta sa obtina iesire la Marea Adriatica prin Muntenegru si Croatia.
28

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

41

Tot Cvijic identificase unitatea caracterului slavilor de sud in ceea ce el numea “tipul dinaric”. Dinaricii isi au epicentrul in Sumadija, iar de-acolo s-au extins in toata peninsula. Ei nu sunt afectati de influente straine, avand toate trasaturile iugoslavului traditional. “Dinaricii au spiritul ager, inteligenta subtila. Dotati cu o sensibilitate vie si variata, ei se lasa condusi adesea fie de imaginatia lor, atat de supla si de bogata, fie de primul impuls de entuziasm sau de manie. Actiunile lor sunt determinate de obicei de mobiluri de ordin moral; interesele materiale trec pe planul al doilea. Pentru a obtine din partea lor maximum de efort, trebuie sa le impresionezi sensibilitatea, sa le starnesti sentimentul de compasiune sau de mandrie individuala sau nationala; trebuie sa faci apel la onoare sau la un ideal de justitie si libertate. Acestea sunt cauzele pasiunilor care-I anima pe dinarici si ale conflictelor care se nasc intre ei”29. Analiza lui Cvijic este una plina de sensibilitate, ea aplicandu-se teoretic intregului grup al slavilor de sud. Revenind la situatia de dupa primul razboi mondial, Serbia, Croatia, Bosnia, Slovenia si Vojvodina s-au unit in ceea ce se chema Regatul
29

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001, pag. 108

42

Sarbilor, Croatilor si Slovenilor. Serbia era tara cea mai puternica, avea o reputatie buna si pozitia cea mai sigura, asa ca sarbii si-au asumat rolul conducator in acest stat. Dar de unde croatii se asteptau la o balanta intre cele trei natiuni, au constatat ca sarbii incercau sa acapareze prim planul in tara nou aparuta. Aceasta a dat nastere la niste conflicte deosebit de violente in perioada premergatoare primului razboi mondial si in timpul razboiului. Despre aceste conflicte va fi vorba mai pe larg in capitolul dedicat Croatiei. Oricum, pe toata durata perioadei interbelice, sarbii au ajuns intr-o stare conflictuala atat cu croatii cat si cu minoritatea albaneza ce popula Raska (sau cum avea sa se numeasca ulterior – Kosovo). Albanezii se instalasera masiv in regiune in ultimii 400 de ani, iar sarbii ii percepeau ca fiind niste intrusi pe teritoriul vechii Serbii (in Raska se aflau atat Kosovopolje cat si Gracanica). In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Serbia s-a aflat sub ocupatie partial italiana, partial germana. In Serbia s-au format doua grupari de rezistenta: partizanii comunisti, condusi de Iosip Broz Tito si cetnicii, o organizatie paramilitara de extrema dreapta sub conducerea lui Draza Mihajlovic. Cetnicii au inceput un proces de purificare etnica, raspunzand la actiunile Ustasei

43

din Croatia. Cei vizati au fost albanezii, tiganii si evreii30. In cele din urma partizanii au reusit sa se impuna, si odata cu instalarea comunismului Tito a devenit presedinte al reformatei Republici Socialiste Federative a Iugoslaviei. Tito, tragand unele invataminte din evenimentele din timpul razboiului, pentru a crea un echilibru in noul stat, a incercat sa submine puterea sarbilor. A infiintat provincia autonoma Kosovo si provincia autonoma Vojvodina pe teritoriul Serbiei. Aceasta a contribuit la imaginea pe care sarbii siau creat-o de-a lungul timpului de popor martir, care a suferit enorm in toata istoria sa. Lumea credea ca vechile patimi din Iugoslavia fusesera stinse in cei 50 de ani de comunism. Dar, dupa caderea cortinei de fier, ele s-au redesteptat cu o forta si mai mare decat inainte. Presedintele Slobodan Milosevic s-a folosit tocmai de acest sentiment de frustrare al sarbilor. Federatia iugoslava a inceput sa se destrame. Sarbii renuntasera intre timp la visul iugoslav, dar idealul de unitate sarbeasca era mai viu ca niciodata. Milosevic a facut apel tocmai la mandria nationala a sarbilor: “Nimeni nu o sa va mai umileasca vreodata” si la idealul lor de unire: “Toti sarbii au dreptul de a trai intr-un singur
30

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

44

stat”. Astfel vedem cum conditiile istorice (anii de ocupatie otomana si miturile despre maretia imperiului sarb) precum si cele culturale (sentimentul natiunii prezent in ortodoxie) isi dau mana pentru a scrie pagini din istoria moderna. Una din temele acestei lucrari este tocmai aceea de a arata ca actualitatea din spatiul balcanic nu poate fi inteleasa fara a cunoaste straturile ce au dus la ea. Pentru formarea unei imagini si mai clare despre situatia din Iugoslavia, perspectiva bosniaca si perspectiva croata vor fi tratate in capitolele lor separate. In ciuda destinului contradictoriu al sarbilor, si al dezacordului dintre proiectul iugoslav si cel sarbesc, cultura sarba se afla in momentul de fata intr-o situatie cat se poate de interesanta. Asa cum cultura romana si-a avut apogeul intre cele doua razboaie mondiale, cea sarba este la ora actuala pe culmi. Pentru a apela doar la numele cele mai cunoscute, scriitorii Milorad Pavic si Ivo Andric, regizorul Emir Kusturica si muzicianul Goran Bregovic au creat opere profund angrenate in cultura nationala si in traditie, opere de o forta si de o autenticitate cum rar mai apar acum in Europa, opere care arata potentialul fantastic al unei culturi ce-si pierde radacinile in negura timpului.

45

[ 14 ] Croatii si identitatea lor catolica

Despre limba croata, scriitorul Milorad Pavic scria ca “este retusata in stil gotic, spre deosebire de sarba care e retusata in stil doric”31, cele doua limbi avand o baza comuna. Cu adevarat, sarbii si croatii au fost initial un singur popor, dar sarbii au avut religia ortodoxa, alfabetul chirilic si au fost ocupati de turci, in timp ce croatii au avut religia catolica, alfabetul latin si au fost ocupati de unguri si apoi de habsburgi. Dincolo de acestea, asemanarile dintre sarbi si croati sunt de buna seama mai mari decat deosebirile, aici gasindu-se si motivul pentru care cele doua popoare au fost intr-o rivalitate permanenta. Croatia medievala s-a aflat aproape de Viena si de Budapesta, cultura croata primind in permanenta influente occidentale care se suprapuneau peste acelasi fond popular existent pretutindeni in Balcani. Oricum, atunci cand
31

Milorad Pavic – “Peisaj pictat in ceai”, Ed. Univers, Bucuresti 2000

46

arhiepiscopul croat Josip Juraj Strossmayer a pus la cale in secolul trecut proiectul unui stat al tuturor slavilor de sud, singurul factor ce statea intre sarbi si croati era constiinta apartenentei la doua biserici diferite32. Au existat diferite proiecte de uniune, unele gravitand in jurul Zagrebului, si urmarind un stat cu element conducator croat aflat sub influenta Austro-Ungariei, iar altele avand ca pol Belgradul si un stat liber condus de sarbi. Disensiunile dintre cele doua popoare, pe atunci nu erau mari, iar croatii au fost bucurosi dupa primul razboi mondial sa se alipeasca la Serbia. Serbia avea pe atunci o anumita reputatie militara castigata in urma razboaielor balcanice si a razboiului mondial, si o pozitie geografica si strategica sigura. Croatii reprezentau o natiune mica, amenintata, iar uniunea cu Serbia parea cea mai buna solutie. Din partea sarbilor mai exista inca un factor, si anume existenta unei minoritati sarbesti in regiunea croata Krajina, acestia trecand in decursul evului mediu granita din Bosnia pentru a evita asuprirea musulmana. Statul nou format nu a decurs asa cum se asteptau croatii. Lor li s-a parut ca sarbii cauta sa le submineze identitatea, la care s-a adaugat un
32

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

47

sentiment de superioritate fata de acestia, pe care ii considerau inapoiati din punct de vedere cultural. Nationalismul croatilor a erupt mai intai sub forma Partidului Taranesc Croat, condus de Vladko Macek. Acesta avea o orientare separationista, rasista, ultrareligioasa si paramilitara. Principiile acestea au fost preluate de Ustasa, o organizatie ce avea bazele in afara Croatiei, sub conducerea lui Ante Pavelic. Multi istorici considera ca, in ciuda disensiunilor naturale dintre sarbi si croati, rolul determinant in ruptura dintre ei l-a avut Vaticanul33. Acesta nu I-a privit niciodata cu ochi buni pe sarbii ortodocsi, pe care ii vedea apropiati spiritual de rusi, si a facut tot ce a putut pentru a-I atata pe croati impotriva acestora. Dupa cucerirea Regatului Sarbilor, Croatilor si al Slovenilor de catre nazisti, pe teritoriul Croatiei si al Bosniei s-a infiintat Statul Independent al Croatiei, in care rolurile primordiale reveneau lui Ante Pavelic si Ustasei din punct de vedere militar, si arhiepiscopului Aloizije Stepinac, un catolic fanatic, din punct de vedere spiritual. Ustasa a initiat in Krajina si in Bosnia un proces de purificare etnica ce ii viza pe sarbi, musulmani, evrei si tigani. In lagarele de
33

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

48

exterminare de la Jesenovac se estimeaza ca au cazut victime in jur de 600.000 de oameni. Cifrele pot fi exagerate, insa brutalitatea de care a dat dovada Ustasa este una incontestabila. Despre Pavelic, mai multi diplomati straini au relatat ca avea pe birou un cos plin cu ochi de sarbi34. Pentru a disculpa poporul croat, trebuie spus ca ustasii nu s-au bucurat de sprijin popular, ura manifestata de acestia nefiind una resimtita in mod organic de catre majoritatea croatilor. O data cu venirea comunistilor, istoria relatiilor dintre sarbi si croati a luat-o de la capat. In Iugoslavia, Croatia era una din republicile cele mai dezvoltate, Zagrebul era mai apropiat de Viena decat de Belgrad, pe care il considera ca tinand de lumea a treia iar croatii ii dispretuiau pe sarbi, numindu-I tigani. Dupa 1990 acelasi motiv al prezentei sarbe in Krajina a declansat conflictul intre armata federala si Croatia ce dorea sa se separe. Croatia reprezinta un caz deosebit pe fundamentul spatiului balcanic. Mostenirea lor este una comuna cu cea a restului de popoare din peninsula. Religia lor catolica le-a dat insa o identitate ambigua. Majoritatea straturilor de care am vorbit pana acum se aplica si la croati, la care
34

Ignazio Silone – “Uscita di sicurezza”, Vallecchi, Firenze, 1965

49

in schimb constiinta nationala se asociaza cu cea de apartenenta la familia mai mare a bisericii romano-catolice. Astfel, croatii reprezinta un popor de frontiera, ce nu tin pe de-a intregul de nici una din cele doua lumi.

50

[ 15 ] Slovenia si influenta austriaca

Slovenii sunt cel mai atipic dintre popoarele balcanice. Ei nu au avut niciodata un stat medieval, ceea ce a facut sa nu posede o constiinta a trecutului istoric. Oricum, este lesne de observat ca identitatea lor a fost una puternica, deoarece in conditiile in care toata istoria lor sa petrecut sub austrieci, sentimentul national le-a ramas nestirbit. Slovenii provin dintr-un alt trib decat sarbo-croatii, limba lor fiind diferita. La aceasta se adauga faptul ca religia lor e una catolica, si ca, spre deosebire de croati care s-au aflat sub unguri, slovenii au stat sub dominatie austriaca, imprumutand multe elemente din felul dea fi al germanilor. In timp ce la croati marea masa era de tarani ce duceau o viata traditionala, slovenii din provinciile alpine erau o populatie de tarani educati, prosperi si conservatori si care detineau in general pamant. Iarasi spre deosebire de croati, in orase precum Maribor sau Ljubljana exista si un

51

element burghez. In aceste conditii, in care slovenii aveau un simt al ordinii si al muncii mult mai dezvoltat decat ceilalti slavi sudici35, Slovenia a fost republica cea mai dezvoltata a Iugoslaviei, iar dupa destramarea acesteia, au gasit de cuviinta ca au mai multe in comun cu austriecii decat cu restul slavilor si s-au apropiat economic tot mai mult de Austria. In ciuda frontului diferit facut fata de celelalte state iugoslave, slovenii manifesta totusi unele trasaturi vrednice de luat in seama. Pentru un popor marunt, ce nu a fost vreodata liber, ce nu are istorie si care a trait peste 1000 de ani sub ocupatie, faptul ca ei si-au pastrat fiinta nationala si ca au avut energia ca in ultimii ani ai guvernarii habsburgice sa-si afirme o cultura proprie dovedeste ca forta spirituala a slovenilor e una nebanuita.

35

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

52

[ 16 ] Bosnia-Hertegovina, o sinteza a Iugoslaviei

Pe teritoriul medieval al Bosniei si Hertegovinei au existat formatiunile Bosniei si Zahumljiei, ce au rezistat in fata cuceririi otomane pana in secolul 15. Bosnia era o zona de contact intre influenta catolica si cea ortodoxa, ceea ce a dus la popularea ei atat cu sarbi ortodocsi cat si cu croati catolici. Evenimentul cel mai semnificativ petrecut aici in evul mediu a fost convertirea la bogomilism, o erezie crestina maniheista, sub regele Ninoslav. O data cu ocupatia otomana, bogomilii, care in defintiv nu aveau o identitate religioasa organica, s-au convertit in masa la islamism. Pe toata durata dominatiei otomane in provincie, Bosnia a fost o zona de tranzit, in care turcii aduceau trupe pentru consolidarea frontierei, musulmani ce ramaneau ulterior in provincie, croatii treceau din partea ungureasca, aparand astfel un amalgam de populatii. Populatia musulmana de aici avea o identitate ambigua. Ei pe undeva se considerau turci, dar in

53

general nu cunosteau limba turca, vorbind sarbocroata, si aveau o gama foarte larga de obiceiuri ce tineau de traditia populara sau de crestinism36. Dupa retragerea turcilor, situatia Bosniei a devenit una delicata. Existau aici atat sarbi ce isi doreau unirea cu fratii lor din Serbia, croati ce se considerau ca atare, cat si musulmani ce nu se vroiau a fi nici sarbi nici croati, ci o etnie de sine statatoare. Cata vreme Bosnia s-a aflat in Regatul Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, n-au aparut mari probleme. Acestea au venit odata cu inglobarea Bosniei in Statul Independent al Croatiei din timpul celui de-al doilea razboi mondial. Procesul de purificare etnica al ustasilor s-a desfasurat cu precadere in Bosnia, vizand pe sarbii si musulmanii de aici. Situatia a fost amortizata in timpul comunismului, insa dupa 1990, o analiza a realitatii din Bosnia ar putea arata urmatoarele lucruri. Bosnia se prezenta ca o tare complet muntoasa, in care satele de sarbi, croati si musulmani erau amestecate unele cu altele. Relatiile mergeau de la tolerare reciproca pana la o ura crunta. Exista o aglomeratie urbana, Sarajevo, in care exista o oarecare armonie intre cele trei elemente, insa asta nu era deloc valabil
36

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

54

si pentru restul tarii. Serbia isi dorea o Serbie mare care sa cuprinda Bosnia, iar croatii vroiau o Croatie mare care sa cuprinda Bosnia. Atat sarbii bosniaci cat si croatii bosniaci erau animati de un patriotism mult mai puternic decat croatii sau sarbii din tarile de bastina. Constiinta lor de apartenenta la propriul popor era una fantastica, din cauza sentimentului indepartarii si al pericolului dezradacinarii. Multa lume a considerat ca abuziva invadarea Bosniei de catre trupele sarbe. Totusi, legatura aceasta tulburatoare care ii leaga pe sarbii de pretutindeni poate fi inteleasa de putini. Pentru a da o imagine, cred eu sugestiva, pentru sentimentul de neam si constiinta de sange a sarbilor din Bosnia, voi cita un text apartinand poetului sarb bosniac Gojko Djogo si datand din 1994: “Acest razboi a fost purtat si castigat de catre sarbii din vest. Ei au mers la lupta pentru intregirea Serbiei. Pentru casele si pamanturile lor, pentru mormintele lor, pentru credinta ortodoxa in Dumnezeu si pentru marea Serbija. Iar Serbija lor nu este numai Serbia si Muntenegru, Krajina si Hercegovina, Serbija este o metafora. Aceasta glie de vis a fost faurita de-a lungul secolelor, in strunele guzlarilor, in cantecele orbilor si in lacrimile vaduvelor. Serbija este

55

Cuibul si Maica. Intotdeauna, am dat bucurosi un strop din sangele nostru pentru un strop din laptele ei. In aceasta mana vesnic intinsa a sarbilor din vest catre maica lor, e ceva din dragostea unui orfan. Cineva care are o mama nu poate sa inteleaga pe deplin aceasta dragoste. Sarbii din Sumadija nu inteleg ce inseamna Serbija…”37. S-a crezut ca razboiul din Bosnia a fost unul determinat de interese si de rasism. Dincolo de acestea, este o constiinta a unei legi comune, ce nu poate fi deslusita decat undeva in adancurile istoriei. Bosnia asa cum arata acum, se bazeaza pe identitatea musulmana. Sarbii din Republica Srpska au pasaport sarb si drept de vot in Serbia, iar croatii la fel in Croatia. Musulmanii sunt aproximativ 40%, sarbii 30% iar croatii 20%. Bosnia ne ofera o serie de lectii deosebit de interesante. Este vorba aici de modul in care religia musulmana nu s-a putut consolida pe deplin in afara conditiilor istorice musulmane, musulmanii din Bosnia avand probabil mult mai multe traditii crestine sau precrestine decat islamice, sau despre acelasi sentiment al neamului de care am vorbit mai devreme.
37

Alexandar Pavkovic – “From Yugoslavism to Serbism” in Nations and Nationalism Vol 4,Part4,Oct1998

56

[ 17 ] Muntenegrenii, o varietate a sarbilor

Identitatea oarecum separata a Muntenegrului este data de faptul ca ei au fost singurul popor sarbesc care nu si-a pierdut niciodata independenta. Datorita reliefului impenetrabil, regiunea nu a fost niciodata supusa efectiv de turci. Inca din secolul XVII, Muntenegrul si-a afirmat independenta, sub forma unei teocratii conduse de vladica Daniil Petrovic-Njegos. Muntenegrenii se mandresc cu libertatea lor, dar in rest sunt sarbi din toate punctele de vedere.

57

[ 18 ] Macedonia sau haosul de la inceputul timpului

Asa descria jurnalistul american Robert Kaplan fosta republica iugoslava a Macedoniei38. Macedonia a reprezentat in antichitate nucleul imperiului mondial al lui Alexandru. Aceasta situatie insa nu mai are multe lucruri in comun cu Macedonia de azi. Macedonenii sunt slavi sudici, mai apropiati lingvistic de bulgari decat se sarbi. In evul mediu, Macedonia a fost centrul imperiului sarbesc al lui Stefan Dusan, care isi avea capitala la Skopje. Toate acestea au facut ca Macedonia sa fie marul discordiei in timpul razboaielor balcanice. Bulgarii ii reclamau pe macedoneni ca fiind bulgari, Macedonia ca fiind parte a imperiilor lui Simeon si Ivan Asan, si cuvenindu-se pe drept Bulgariei prin tratatul de la San Stefano. Sarbii aveau ideea imperiului lui Stefan Dusan, si a apartenentei macedonenilor la grupul mai mare al slavilor de sud, iar grecii spuneau ca Macedonia e parte din teritoriul lor istoric.

38

Robert Kaplan – “Fantomele Balcanilor”, Ed. Antet 2002

58

In realitate, in Macedonia fiecare popor din Balcani avea cate ceva. Macedonenii erau apropiati de bulgari dar nu erau bulgari. Pe langa ei se mai aflau in jur de 20% albanezi, sarbi, greci, vlahi, turci, tigani si evrei. In momentul acela, macedonenii nu aveau ideea de apartenenta la un grup sau la altul. Ei formasera gherile impotriva turcilor si luptau sa se elibereze de acestia, sub liderul de gherila Gotse Delchev, si aveau o vaga afinitate cu bulgarii. Oricum, la impartirea Macedoniei dupa razboaiele balcanice Serbiei ii revenea Macedonia Vardar, aproximativ 50% di teritoriu, grecilor Macedonia Salonic cu 40% iar Bulgariei 10% anume Macedonia Pirin. Grecii de pilda, s-au mirat ca macedonenii nou inglobati nu vorbeau nici unul greaca, insa au pornit de la premisa ca ei sunt greci dar si-au uitat limba si au inceput un proces de elenizare incununat cu destul succes39. Sarbii si bulgarii au inceput in regiunile ce le revenisera sarbizarea respectiv bulgarizarea, ceea ce a dat nastere unei miscari puternice de eliberare a Macedoniei, ORIM. Atat in primul razboi mondial cat si in cel de-al doilea Bulgaria a ocupat Macedonia Vardar si partial Macedonia Salonic. Bulgarizarea foarte accentuata pe care au inceput-o a taiat orice simpatie
39

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

59

probulgara care mai exista. Tito, pentru a calma situatia din Macedonia a incurajat dezvoltarea unei identitati macedonene proprii, asa ca la ora actuala atat macedonenii din Vardar cat si cei din Pirin, din Bulgaria, se considera macedoneni si lupta pentru o Macedonie care sa mearga pana la Salonic40. Idealurile macedonene se lovesc de cele albaneze, minoritatea albaneza incercand sa alipeasca Macedonia la Albania. Macedonia este un caz aparte, unde s-au intalnit toate popoarele din Balcani, iar in amestecul creat s-a format o cultura balcanica dintre cele mai tipice, dar, in mod usor ciudat, lipsita de o identitate puternica. Elementul rural, popular si traditional se gasesc la ele acasa indiferent despre care din grupurile etnice este vorba, insa macedonenii, aflati intr-un punct de contact intre celelalte natiuni balcanice, nu au reusit inca sa se hotarasca pe de-a-ntregul care este locul lor pe lume.

40

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001

60

[ 19 ] Bulgaria si retragerea din lume

Primul care a descoperit documente despre regatele bulgaresti medievale a fost calugarul Paisie de la Hilandar. Oricum, miscarea bulgareasca de eliberare de sub turci a inceput tarziu, si fara sa fie una puternic sustinuta cultural. In aceste conditii, s-a petrecut evenimentul ce avea sa influenteze intreaga istorie moderna a bulgarilor. In urma razboiului ruso-turc din 1878, la tratatul de la San Stefano, a fost aratat un proiect al Bulgariei ce cuprindea toata Macedonia precum si parti din Albania. Proiectul depasea in acel moment asteptarile si imaginatia oricarui bulgar, care, dupa cum am mai spus, facea doar incercari firave in vederea construirii unui stat. Opinia istoricilor este ca Rusia a plusat la San Stefano pentru a avea de unde lasa in Congresul de la Berlin de peste cateva luni41. Intr-adevar, puterile europene au perceput Bulgaria ca pe o tara ce reprezenta interesele Rusiei, si au delimitat-o drastic, la zona dintre Stara Planina si Dunare.
41

Georgios Prevelakis – “Balcanii. Cultura si geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001

61

Insa, acest joc diplomatic al rusilor a marcat toate idealurile bulgaresti ce urmau sa vina. Ce trebuie mentionat este ca bulgarii au pastrat o legatura stransa dupa aceea cu rusii, ca si sarbii ei asumandu-si din plin slavismul. In 1885 Bulgaria s-a unit cu Rumelia Orientala, partea ei sudica, si a dus cu aceasta ocazie un razboi cu Serbia castigat la Slivnita. Aceasta victorie a alimentat increderea Bulgariei in propriile forte. In urma primului razboi balcanic, Bulgaria, Serbia si Grecia au atacat Turcia pentru a cuceri teritoriile europene ale acesteia. Bulgaria, in ciuda faptului ca primise o parte bogata din prada, nu a fost multumita si I-a atacat pe sarbi si pe greci pentru a reveni la granitele de la San Stefano. Desi au pierdut, au ramas cu Macedonia Pirin precum si cu iesire la Marea Egee. In primul razboi mondial, bulgarii si-au pastrat ambitiile intacte si si-au deschis din nou ostilitatile la adresa vecinilor balcanici, ocupand iarasi Macedonia pe care o considerau bulgareasca. Procesul de bulgarizare la adresa macedonenilor a trezit mania ORIM, care au actionat dupa aceea in Bulgaria de cate ori au avut ocazia. Bulgaria a fost infranta si in acest razboi, pierzand iesirea la Marea Egee. In cel de-al doilea razboi mondial situatia s-a repetat, Bulgaria a invadat iar

62

Macedonia, de data aceasta distrugand orice simpatie probulgara a macedonenilor, si, iar au fost invinsi. In urma acestor aventuri nefericite, Bulgaria a ajuns intr-o situatie particulara. Animati de antipatii la adresa tuturor vecinilor (Serbia, Romania, Grecia si Turcia), bulgarii si-au dezvoltat o ideologie a izolarii. La aceasta se adauga, asa cum remarca balcanistul Stevan Pavlovici, faptul ca in Bulgaria miscarea nationala nu a fost una atat a maselor ca in Serbia, ci mai mult a elitelor42. Marea masa a populatiei a resimtit insa durerea celor trei esecuri consecutive, iar atmosfera generala din Bulgaria este una de rupere si mai mare de lume. Aceasta atmosfera a fost sesizata si de Nicolae Iorga cu ocazia unei treceri cu trenul prin Bulgaria. Spre deosebire de Iugoslavia sau Romania, unde contactele cu Europa au existat, Bulgaria ca si Macedonia s-au rezumat la propria lor viata si la propriile lor traditii. Cum bine remarca Iorga, atunci cand treci prin Bulgaria, simti o liniste extraordinara, linistea de acum cateva secole43.

42

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002 Nicolae Iorga – “Prin Bulgaria la Constantinopol”, Minerva, Bucuresti, 1907

43

63

[ 20 ] Albania, o necunoscuta a istoriei

Am spus in capitolul precedent ca Bulgaria s-a autoizolat. Acest caz se aplica si Albaniei, dar intr-o masura mult mai mare. Despre ea Edward Gibbon scria ca este “aflata foarte aproape de Italia, dar mai putin cunoscuta decat interiorul Americii”. Robert Kaplan comenta aceasta afirmatie ca ramanand adevarata pana in anii ‘90 presupunand ca interiorul Americii a ramas neexplorat. Albanezii sunt descendentii directi ai tracoilirilor. In muntii lor de calcar nu au ajuns nici grecii, nici romanii, nici slavii. Tara lor, denumita Sqiperia, “tara vulturului”, nu a fost niciodata una unita, ea fiind impartita in clanuri. Ortodoxismul a patruns putin, iar catolicismul doar in orasele de coasta, Skhoder si Durres. Nici otomanii nu au izbutit sa supuna pe deplin clanurile albaneze, asta pana dupa revolta lui Skanderbeg. Dupa aceasta, a inceput un proces de islamizare care, ca si in cazul bogomililor din Bosnia, a prins destul de bine din cauza absentei religiei ortodoxe. Se considera ca in secolul XIX,

64

populatia era impartita in 70% musulmani, 20% ortodocsi si 10% catolici. Problema albaneza a aparut in urma tratatului de la San Stefano. De unde pana atunci seniorii albanezi beneficiau de multa libertate, si aveau o anumita solidaritate cu turcii pe baza religiei, ei si-au vazut acum teritoriile impartite intre statele vecine. Clanurile albaneze, care erau un fel de stat in stat, au fost brusc amenintate de grecii, sarbii si macedonenii cu care se invecinau in tinuturile de margine44. Populatia albaneza se intindea pe un teritoriu mai larg decat cel al Albaniei propriu-zise, in Kosovo, in Macedonia si in Epir. Austria I-a sustinut pentru a submina pozitia sarba, iar sefii de clanuri au recurs adesea la incursiuni de prada in tinuturile alaturate. Chiar si dupa primul razboi mondial, dupa declararea independentei Albaniei, luptele pentru pamant intre clanuri au continuat. Presedinte a devenit Ahmed Zogolli, care a declarat ulterior tara monarhie si s-a incoronat ca regele Zog. S-a incercat un proces de dezarmare a populatiei, ce insa nu a reusit decat partial. Sub Zog, obiceiurile islamice, putine cate erau, au fost abolite, si s-a inceput o construire a identitatii
44

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

65

nationale a Albaniei in jurul figurii lui Skanderbeg. Dupa al doilea razboi mondial, Albania a fost singura tara omisa in impartirea de la Yalta. Condusi de catre liderul de partizani Enver Hodja, Albania a construit o cale proprie spre comunism, asociata cu o izolare totala de restul lumii. Albanezii, din descrierile ce le-au fost facute de catre istorici de-ai lor precum Anton Logoreci sau Skendi Stavro, imprumuta foarte multe din trasaturile muntilor in care traiesc45. Sunt oameni drepti si cu simtul onoarei, dar mandri, duri, agresivi si intoleranti cu strainii. Dupa 1990 albanezii si-au manifestat agresivitatea in Kosovo sau in Macedonia, incercand sa le anexeze la patria mama, la Albania. Albanezii sunt o combinatie unica pentru istoria europeana. Rezultatul unui amestec intre tracoiliri, intre conditiile aspre in care traiesc si intre plusul de austeritate venit din partea islamului, Albania este o tara complet rupta de occidentul Europei. Ca sa dau un exemplu din dreptul lor, in mare parte feudal, la ei exista o lege care permite familiei unui om ucis sa il omoare pe ucigas si pe toate rudele acestuia de parte barbateasca fara a intra sub incidenta
45

Stevan Pavlovici – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002

66

penala. Pare destul de logic, din moment ce probabil ca rudele ucigasului daca ar fi lasate in viata s-ar razbuna la randul lor…

67

[ 21 ] Cateva concluzii

Cand am scris acest studiu, m-am gandit la bogatia culturala pe care am observat-o in acest colt al Europei si la modul in care ea apare la fiecare pas in viata balcanica actuala. Exista multe opinii adverse la adresa Balcanilor, care provin dintr-o grava necunoastere a conditiilor in care s-a dezvoltat aceasta lume. Sunt de parere ca toata realitatea de aici, pornind de la profunzimea folclorului roman, mergand la conflictele din Iugoslavia, la visele de glorie ale bulgarilor sau la izolarea albanezilor, nu poate fi inteleasa fara a pricepe mai intai ca in spatele lor stau veacuri de istorie si de cultura unica prin frumusetea si prin complexitatea ei. Cred ca se poate vorbi de un fond comun de cultura balcanica, pe care desigur ca s-au grefat modelele particulare pentru fiecare stat in parte. Cu aceasta lucrare, ce am cautat sa fac a fost sa incerc sa delimitez si sa definesc straturile ce se regasesc in mai toata cultura de aici, si sa explic in oarecare masura influentele pe care ele le-au avut pana in zilele noastre. Pentru a evita

68

pe cat posibil aprecierile subiective, am apelat la autoritatea unor personalitati precum Lucian Blaga, Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Jovan Cvijic si a altora. Sunt constient de faptul ca marja de subiectivism a lucrarii este una mare in continuare, dar, dat fiind domeniul pe care l-am abordat, nu cred ca se putea altcumva. Inchei aceasta lucrare cu speranta ca am reusit macar in parte sa-mi ating obiectivele pe care mi le-am propus, si ca am izbutit sa descriu in oarece masura aceasta cultura, care probabil ca in realitate nu ar putea fi cuprinsa nici in o mie de carti.

69

[ 22 ] Bibliografie consultata

Blaga Lucian – “Trilogia culturii”, Ed. Pentru Literatura Universala, Bucuresti 1969 Dragan Iosif Constantin – “Noi, Tracii”, Ed. Scrisul Romanesc, Craiova 1976 Eliade Mircea – “Istoria credintelor si ideilor Religioase”, Ed. Univers Enciclopedic, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1999 Ghinoiu Ion – “Obiceiuri populare de peste an”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1997 Ionescu Nae – “Indreptar ortodox”, Criterion Publishing, Bucuresti 2001 Iorga Nicolae – “Bizant dupa Bizant”, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti 1972 Iorga Nicolae – “Istoria vietii bizantine”, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti 1974 Iorga Nicolae – “Prin Bulgaria la Constantinopol”, Minerva, Bucuresti 1907 Jelavich Barbara – “Istoria Balcanilor”, Institutul European, Iasi 2000 Kaplan Robert – “Fantomele Balcanilor”, Ed. Antet, 2002 Kinder Hermann, Hilgemann Werner – “Atlas de

70

istorie mondiala”, Ed. Rao, Bucuresti 2001 Nations and Nationalism, iulie 1997, iulie 1998, octombrie 1998 Obrebski Joseph – “Ritual and social structure in a macedonian village”, 1969 Pavic Milorad – “Peisaj pictat in ceai”, Ed. Univers, Bucuresti 2000 Pavlovici Stevan – “Istoria Balcanilor”, Ed. Polirom, Iasi 2002 Parvan Vasile – “Dacia”, Ed. Stiintifica, Bucuresti 1967 Prevelakis Georgios – “Balcanii. Cultura si Geopolitica”, Ed. Corint, Bucuresti 2001 Radulescu Motru Constantin – “Psihologia poporului Roman”, Societatea Romana de Cercetari Psihologice, Bucuresti 1937 Rezachevici Constantin – “Istoria popoarelor vecine si neamul romanesc in evul mediu”, Ed. Albatros, Bucuresti 1998 Silone Ignazio – “Uscita di sicurezza”, Vallecchi, Firenze 1965 Todorova Maria – “Balcanii si balcanismul”, Humanitas, Bucuresti 2000 Vulcanescu Mircea – “Dimensiunea romaneasca a existentei”, Ed. Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti 1991 Wolff Larry – “Inventarea Europei de Est”,

71

Humanitas, Bucuresti 2000

72

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->