Pircalabu Maria

Clasa a XI a B

Adrenalina

Adrenalina sau epinefrină (suprarenină) este un hormon secretat în sânge de glanda

medulosuprarenală în cazuri de stress. Ajunsă în sânge ea determină creşterea
frecvenţei cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor şi pregătirea
organismului pentru o producere masivă de energie prin arderea lipidelor (lipoliză) şi
sinteza glucozei. Circulaţia sângelui este activată la nivelul sistemului nervos central
pe când la nivelul tractusului digestiv este diminuată. La nivelul SNC adrenalina
devine un transmiţător neuronal, cuplat cu proteina-G joacă un rol intermediar şi de
activator al receptorilor nervoşi.

Istoric

Prima indicaţie despre existenţa hormonului în glanda suprarenală, este colorarea

clorurii de fier trivalent. Lucru observat în anul 1856 de fiziologul francez „ Alfred
Vulpian”. Acest lucru de descoperire a unei substanţe noi în suprarenală este publicat
în anul 1886 în „New York Medical Journal” de „William Bates”. Faptul că această
substanţă are o acţiune deosebită din punct de vedere farmacolgic a fost stabilit în
1893 de fiziologii „George Oliver” şi „Edward Schäfer”. O conturare mai precisă a
acestor efecte farmacologice o face fiziologul polonez „Napoleon Cybulski”. Prima
încercare de izolare a substanţei o face în anul 1897 „John Jacob Abel” care
denumeşte substanţa epinefrină. Inspirat de încercarea lui Abel, chimistul american
de origine japoneză „Jokichi Takamine”, reuşeşte să izoleze o substanţă numită
adrenalină, ce avea proprietăţile descrise de Oliver, Schäfer şi Cybulski. Prima sinteză
chimică a adrenalinei îi reuşeşte în anul 1904 lui „Friedrich Stolz”, adrenalina fiind
primul hormon la care era cunoscută structura chimică şi este produs pe cale
sintetică.

Mecanismul de acţiune

Mecanismul ei de acţiune determină punerea rapidă de energie la dispozţia

organismului, energie necesară în cazuri de pericol, pentru supravieţuire prin fugă
sau luptă. Acest efect fiind realizat prin activarea proteine-G de adrenalină.
Acţiunea stimulatoare a ei asupra inimii şi sistemului circulator, duce la creşterea
volemiei sanguine centrale inimă, muşchii scheletici, prin derivaţia sângelui periferic
realizat prin contracţia vaselor periferice, unde scade volumul de sânge de la nivelul
pielii şi rinichilor şi activarea receptorilor adrenalinei.
Asupra muşchilor netezi, respiraţiei, tractusului digestiv şi vezicii urinare are o
acţiune diferită. Astfel determină creşterea frecvenţei respiratorii cu dilatarea
bronhiilor, reducerea activităţii digestive, a perstaltismului intestinal şi în general de
contracţie a musculaturii netede de la nivelul vezicii urinare cu excepţia gravidelor
unde adrenalina acţionează relaxant asupra uterului.
Mobillizarea rezervelor de energie se realizează prin metabolizarea grăsimilor
(lipoliză), adrenalina activând enzimele lipaze şi formare de glucoză şi glucagon
necesară energiei muşchilor scheletici, prin inhibarea producerii de insulină.
Adrenalina produsă de glandele suprarenale nu poate traversa bariera hemato-
encefalică a SNC, de aceea se presupune că asupra sistemului nervos central are
numai o acţiune pe baza reflexelor nervoase.
Alte efecte ale adrenalinei sunt uscarea mucoaselor, de unde apare senzaţia de gură
uscată, piele de gâscă, transpirare, midriază pupilară, influenţând şi procesul de
coagulare a sângelui.

Serotonina si endorfina

Cercetatorii americani Hammer si Lykken sustin ca misterul fericirii are de-a face cu chimia. Mai
precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un numar de receptori ai fericirii,
continuti in zestrea sa genetica, acestia asteaptand sa fie ‘hraniti’ cu endorfine si serotonina.
Cand receptorii au primit o cantitate indestulatoare din acestia, psihicul atinge cote maxime.

Serotonina si endorfina reprezinta doua substante cu metabolisme strans legate intre ele, care se
influenteaza reciproc si a caror cantitate e controlata de creier.

Serotonina este un monoaminotransmitator sintetizat la nivelul unor neuroni din sistemul nervos
central, la nivelul celulelor enterocromafine sau plachetelor, care are un rol important in
producerea somnului, în procese mintale şi afective, în funcţii motorii, în termoreglare, în
reglarea presiunii arteriale, în actul vomei, în funcţii hormonale. Este produs din
triptofan si i s-a identificat un rol important in producerea depresiei, daca se gaseste
in cantitate scazuta. E numit si ‘hormonul fericirii’ si unii sustin ca e implicat in
‘chimia dragostei’.

Endorfinele au fost descoperite in 1975 si reprezinta o clasa de peptide cu actiune

opioida. In functia de zona in care se gasesc, endorfinele sunt stocate ca atare sau
sub forma inactiva. Interactioneaza cu receptorii localizati la nivel cerebral, reducand
senzatia de durere, interactionad similar cu medicamente precum morfina si codeina.
Alterarea metabolismului endorfinelor duce la tulburari psihice, iar o anumita
substanta numita b-endorfina produce o marcata stare de rigiditate sau mobilitate
numita catatonie.

Endorfina reduce intensitatea duerii si anxietatea, stimuleaza sistemul imun,

intervine in procesul invatarii sau in adaptarea la lumina sau intuneric. Actiunea lor
dureaza peste 30 de ore.

Iata cum influenteaza endorfina si serotonina starea de spirit a indivizilor. Producerea

de endorfine variaza de la o persoana la alta.

Endorfinele sunt eliberate in prezenta luminii puternice, a anumitor

alimente(ciocolata, ardei iuti), in cadrul exercitiilor fizice, in timpul rasului, in cadrul
stresului sau activitatilor sexuale.

Multi sufera de ceea ce ar putea fi denumit ‘dependenta de endorfine’ si au tendinta

la exercitii fizice intense, pot avea multiple tatuaje si piercinguri sau isi pot provoca
singuri taieturi care nu fac altceva decat sa declanseze eliberarea de endorfine.

Mancarea are un rol colosal in cadrul psihicului. Cercetarile in domeniu au aratat ca

productia de endorfine este intensificata prin consumul unor alimente bogate in
grasimi si zahar(apare asa zisa ‘sugar rush’) Se prea poate sa tanjesti dupa alimente
precum ciocolata, tocmai datorita continutului ridicat de grasimi si zahar pe care il
contin(creierul are nevoie de aceste componente esentiale si prin depresia si
somnolenta care apar te ‘obliga’ sa consumi exact ceea ce are el nevoie). Dar pe
langa acestea , in ciocolata intalnim o substanta - feniletilamina - care favorizeaza
eliberarea endorfinelor.
In ceea ce priveste serotonina lucrurile par si mai interesante.

Probabil ca nu este o simpla coincidenta faptul ca atunci cand te simti stresat sau
suparat simti o nevoie acerba de dulciuri. Mancarea bogata in carbohidrati produce o
crestere a concentratiei de triptofan (un aminoacid precursor serotoninei si un
tranchilizant natural). Asadar, o masa bogata in carbohidrati induce un sentiment de
calm, pace si satisfactie, deoarece sporeste productia de serotonina in creier. Insa,
consumul carbohidratilor simpli in locul celor complecsi poate avea un efect de
moment. Te vei simti in plina forma, insa starea aceasta va fi una de scurta durata,
deoarece nivelul insulinei va scadea conducand la pierderea energiei, la depresie sau
"concentratie scazuta de zahar". Daca te gandesti ca o alta cantitate de zaharuri te
va ajuta sa iti revii, ia-ti gandul! Nu va face decat sa inrautateasca si mai mult starea
ta!

Serotonina e implicata si in depresia si senzatia de somnolenta asociata cu trezitul

mult prea tarziu, printr-un mecanism extrem de simplu : cand soarele apune
serotonina e transformata in melatonina, la rasaritul soarelui acest proces se
opreste(numai daca esti treaz). Legatura intre productia de serotonina si alternanta
zi-noapte explica de ce oamenii se pare ca sunt mai fericiti in timpul verii(datorita
duratei mai mari a zilei).

Consumul de legume si produse pe baza de cereale determina si el depresie.

Vegetalele sunt bogate in cadmiu(ce provin in mare parte din randul
ingrasamintelor), cadmiu determinand scaderea nivelelor de serotonina.

Utilizarea contraceptivelor orale care influenteaza balanta hormonala din organism,in

timp indelungat se asociaza cu depresia, pentru ca intervine in productia de
estrogen,care creste activitatea receptorilor pentru serotonina. De asemenea
anticonceptionalele cresc nivelul de cortizol, cu transformarea triptofanului intr-o
serie de produsi .

Vitamina B3 , in cantitate mica, duce si ea la deficienta la nivelul productiei de

serotonina,pentru ca ajuta la transformarea triptofanului in serotonina.