George Bacovia

“Arta lui constă… în expurgarea oricărei găteli, a oricărui confort

sau cursivităţi stilistice…Iar inventivitatea lui…a constat în
ambiţia recreării limbajului nud, depersonalizat, aproape
mineral…El este poetul negaţiilor de felurite nuanţe, autorul în
literatura noastră al întâiului NU ideistic şi structural, opera sa
comportându-se ca un reproş inextingibil, adresat lumii”(Ion
Caraion, “Bacovia. Sfârşitul continuu”)
 Simbolismul> curent literar apărut în Franţa
Estetica simbolismului> caracteristici:
 - utilizarea simbolurilor cu o bogată funcţie sugestivă
 - cultivarea sugestiei
- stări sufleteşti vagi, fluide, confuze (melancolie, plictiseală, spaimă, disperare)
 - relevarea corespondenţelor tainice dintre obiecte, oameni, natură, sentimente
 - cultivarea elementului muzical, a sonorităţilor verbale, a repetiţiei
- existenţa sinesteziei (perceperea simultană a unui ansamblu de senzaţii)
Poezia simbolistă> accent pe stările indefinite, neclare
> valorifică conceptele de reverie şi nostalgie
> preferinţe pentru culori, pietre preţioase
> conceptul de corespondenţă (transfer de sens)
> sugestia şi simbolul
Farmecul poeziei simboliste constă în a sugera> o idee
> un sentiment
Teme şi motive predilecte> iubirea
> golul, singurătatea
> tristeţea, plictisul, viaţa târgurilor
> sentimentul morţii

Muzicalitate aparte> repetarea unor cuvinte, a unor vocale

Preferinţă> versul alb.

Picturi realizate
de Gustave Moreau
 NEGRU> culoare contrară
> determină pasivitate totală
>reprezintă nepătrunsul şi răul
ă d e jdii >culoare a eului primordial
a de zn >virginitate primordială
l e
oar tumnal
c u i lă
BE N> c ti s au d ia b >semn al morţii
GAL > pli eţe ireme u .
t li
> tris are de do tului
o e roză
> cul are a secr de n
e v
o
> cul > st are
ST RU
p ăsare AL BA
> t r ist e ţe , a
ţei e fe me r e
GRI
u ş i u l e xisten
> cen
ROŞ
U>
sâng
VIOLET> violenţă e , vi
aţă
> fast
>
artificialitate
>monotonie
 Motive simboliste> plumbul (sugerând cenuşiul
existenţial, apăsarea, căderea în moarte)
> oraşul de provincie (spaţiu
dezolant, cu ploi putrede de toamnă şi copii bolnavi)
> ploaia depresivă, solitudinea, golul
>agonia, somnul
„Plumb“> ars poetica
> sinteză a întregii lirici bacoviene

Catrenele> reunesc motive şi stări sufleteşti specifice:

* moartea, prăbuşirea, frigul, somnul, pustiul
* singurătatea, apăsarea

„Plumb“> deschidere spre modern ( în sensul relevării

unor nelinişti, frământări şi angoase care premerg
existenţialismului)
.
Sursa de inspiraţie> o vizită făcută la cavoul
Sturzeştilor (din cimitirul băcăoan).
 Plumb
de George Bacovia
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Plumb
Şi flori de plumb şi funerar vestmânt
Stam singur în cavou... şi era vânt...
Şi scârţâiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb,

Pe flori de plumb, şi-am început să-l strig-
Stam singur lângă mort... şi era frig...
Şi-i atârnau aripele de plumb.
 “Stam singur lângă mort...
Continuitate:
Şi era frig...
Şi-i atârnau aripele de plumb”

Cuvânt cheie folosit “ sicriele de plumb”,” flori de

Plumb> obsesiv: plumb”, “coroane de plumb”,
element “amor de plumb”
chimic “Şi-i atârnau aripele de plumb...”
metalic, Neputinţă:
moale şi Pustietate: “Stam singur în cavou…”
greu, de Izolare: “Stam singur lângă mort…”
culoare
cenuşie
Plumb
de George Bacovia
 Lacustră
De-atîtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,

În spate mă izbeşte-un val
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,

Pe-acelaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,

Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.
“Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.”
„Lacustră“ concentrează> motive specifice poetului:
ploaia, noaptea, singurătatea, somnul, coşmarul, golul,
prăbuşirea
> stări sufleteşti ale eului liric:
nevroză, plictis, angoasă, spaimă

Sentimentul predominant> teroarea de umed

„lacustră“= locuinţa construită pe apă, de către omul preistoric

“Lacustră" antrenează şi sugestia a două goluri:
* unul acvatic
* altul temporal > ambele generatoare de spaimă

Motivul acestei stări> ploaia nocturnă angoasantă, interminabilă

> >
sugerează: *putrezirea materiei
*descompunerea treptată
• plânsul cosmic>„Aud materia plângând"

• ploaia -devenită grea ca şi plumbul- trage în jos Universul

•patru strofe (perfect simetrice) structurate pe două planuri:

>planul exterior(cadrul material)
>planul interior (sufletul terorizat)
realitatea şi visul
 timpul actual şi timpul istoric
>personificarea „Aud materia plângând“
capătă rolul de marş funebru.
> teroarea de umed se concretizează în
frecvenţa termenilor din câmpul semantic
al apei: „lacustră", „plouând", „plângând",
„ude", „val", „podul", „mal", „ploaie"