Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 7
CONICE SI CUADRICE
n n n
Definiţie Mulţimea H = {(x1, x2, …,xn) ∈ Rn | ∑∑ a ij x ij + 2 ∑ i i + c =
2
bx
j=1 i =1 i =1
n n
∑∑ a
2
0, aij, bi, c ∈R, aij = aji , ij
≠ 0} se numeşte
j=1 i =1
∑∑ a
2
Condiţia ij ≠ 0 ne asigură că ecuaţia ce defineşte
j=1 i =1
n n
∑∑ a
2
hipercuadrica este de gradul al doilea. Dacă ij = 0, ecuaţia în
j=1 i =1
discuţie este de gradul întâi şi defineşte fie o varietate liniară (mai precis
un hiperplan) dacă c ≠ 0, fie un subspaţiu vectorial al lui Rn, dacă c = 0.
CONICE
200
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Definiţia 7.1.1. Submulţimea (C) a spaţiul euclidian E2, formată din toate
punctele M(x,y,z)∈E2 ale căror coordonate satisfac
ecuaţia
(7.1.1) a11x2 + 2a12xy + a22y2 + 2a13x + 2a23y + a33 = 0,
2 2 2
unde aij ∈ R, i,j ∈ {1, 2, 3}, a 11 + a 12 + a 22 ≠ 0,
se numeşte conică. Ecuaţia (7.1.1) este numită ecuaţia
generală a conicei. Matricea simetrică A = (a ij )i , j=1, 3 se
201
Conice şi cuadrice
4.4.1 pct. 6). Deci ar fi suficient ca versorii e 1, e 2 să fie aleşi astfel încât
det(R) = + 1. Dacă această condiţie nu este îndeplinită, atunci înmulţim
unul din versori cu -1 sau îi renumerotăm (pe ei şi implicit valorile proprii
202
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
203
Conice şi cuadrice
a11] = ∆ . Deci, în urma translaţiei, valorile ∆`, δ`, I` rămân egale cu cele
iniţiale ∆, δ, I.
b) În cazul al II-lea avem subcazurile
i) Dacă λ1λ2 ≠ 0, atunci conica (C), în forma redusă, are matricea
λ1 0 0
0 λ2 0 (vezi relaţia (7.1.4)).
0 0 a ``33
coφ sin φ
, φ ∈ [0,2π). Într-adevăr, dacă e 1 = cosφ i + sin φ j şi e 2 =
− sin φ cos φ
ctgφ dacă cosφ, sinφ ≠ 0. Analog, λ2 = a11 - a12 ctgφ dacă sinφ ≠ 0. De
aici rezultă şi formulele
a 11 − a 22
(7.1.6) ctg(2φ) = .
2a 12
1 + tg 2 φ λ1 − λ 2
(7.1.6`) =
tgφ a12
204
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
∆`= δ a33 - ( a11 - a12 ctgφ)( a13 cosφ + a23 sinφ)2 – (a11 + a12 tgφ)( - a13
sinφ + a23cosφ)2 = δ a33 - a11 (a13)2 + 2a12(a13)2cgt2φ - a11 (a23)2 + 2 a11 a13
a23 = ∆ + a22 (a13)2 + 2a12(a13)2cgt2φ - a11 (a23)2 .
Deci ∆`= ∆ + (a22 –a11)(a13)2 + 2a12(a13)2cgt2φ .
Aplicând din nou formula (7.1.6), rezultă că suma ultimilor doi
termeni din membrul drept al formulei de mai sus este zero şi ∆`= ∆.
Dacă cosφ = 0 sau sinφ = 0, demonstraţia este imediată fiind lăsată
ca exerciţiu pentru cititori. Acum vom discuta cazul ii).
iia. Dacă λ1 ≠ 0, λ2 = 0 şi a`23 ≠ 0, atunci matricea asociată formei reduse
λ1 0 0
a conicei (C) este 0 0 a `23 (vezi relaţia (7.1.5)). În mod evident δ` =
0 a `23 0
a 12 a 13 − a 23 a 11
proprii λ2. Atunci a`23 = 2 2
şi, cum (a12)2 = a11a22, avem
a 12 + a 11
2 2
2 2 2 2
a11[a22(a13) + (a23) a11 − 2a12a13a23]
a 12 + a 11 = a 11a 11 + a 11 şi (a`23) = =-
a11(a22 + a11)
∆/I . Acum este clar că ∆`= - λ1(a`23)2 = (-I)(-∆/I) = ∆.
iib. Dacă λ1 ≠ 0, λ2 = 0 şi a`23 = 0, atunci, pentru acelaşi versor ales mai
sus, avem a12a13 = a11a23 şi rezultă ∆ = 0. Deci ∆`= ∆ = 0.
c) Dacă forma pătratică q(x, y) este în formă canonică, adică a12 = 0, nu
este nevoie de rotaţie, forma redusă se obţinându-se în urma unei
translaţii. Exerciţiu: Arătaţi că şi în acest caz valorile ∆ , δ , I rămân
neschimbate în urma translaţiei..
205
Conice şi cuadrice
206
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
207
Conice şi cuadrice
în formula lui f(xo,yo) rezultă f(xo,yo) = ∆/δ. Deci k = ∆/δ şi, în mod clar,
aflarea lui k nu este condiţionată de rezolvarea sistemului (7.1.9).
208
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
Pasul al-II-lea. a) Dacă ecuaţia seculară are rădăcini egale, atunci, aşa
cum am văzut în secţiunea 7.1, nu mai este necesară rotaţia pentru a
aduce conica la forma canonică. Conica este deja în formă redusă.
b) Dacă ecuaţia seculară are rădăcinile diferite λ1, λ2, atunci se calculează
coφ sin φ
, unde unghiul φ este dat de relaţia (7.1.6). În acest caz nu
− sin φ cos φ
210
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
1 / 2 1 / 2 x ``
e e
− 1 / 2 1 / 2 y`` şi deducem că, în reperul {C, 1, 2}(x``Cy``),
211
Conice şi cuadrice
212
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
−∆
(7.3.1) (x``)2 = 2p y``, p = ± .
I3
r r
Conica (7.3.1), raportată la reperul {V, e , e } este o parabolă cu
1 2
213
Conice şi cuadrice
r
Observaţia 7.3.1. Dacă e 2 = (α 2 , β 2 ) este vectorul propriu corespunzător
a 11 α 2 + a 12 β 2 = 0
valorii proprii λ2 = 0, atunci . Fie θ este unghiul dintre
a 21 α 1 + a 22 β 2 = 0
r
e 2 şi j . Panta m a axei parabolei este dată de formula
a 12 a
(7.3.4) m = tg θ = − = − 22 .
a 11 a 12
δ = 0, I = 6. Ecuaţia seculară, λ2 - 6λ = 0,
are rădăcinile λ1 = 6, λ2 = 0. Vectorii proprii corespunzători sunt e 1 =
1/ 2 i - 1/ 2 j şi e 2 = 1/ 2 i + 1/ 2 j .
214
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
x 1/ 2 1 / 2 x `
Efectuăm rotaţia = şi deducem că, în reperul {O,
y`
y − 1 / 2 1 / 2
215
Conice şi cuadrice
CUADRICE
7.4.1. Sfera
216
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
217
Conice şi cuadrice
Observaţia 7.4.1. Dacă (S) este sfera de centru C şi rază R şi d este dis-
tanţa de la centrului sferei la planul (P), atunci avem următoarele cazuri :
• d < r - planul (P) este secant sferei (S)
• d = r - planul (P) este tangent sferei (S)
• d > r - planul (P) este exterior sferei (S) .
7.4.2. Elipsoidul
218
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
2 2
x + y + z −1 = 0
2
x 2 y2
cu planul xOy este elipsa a 2 b 2 c 2 ⇔ a 2 + b 2 − 1 = 0 de
z=0 z=0
y2 z2
2 + 2 −1 = 0
respectiv b c (vezi
x=0
Fig.34).
Planele de coordonate (plane
principale) sunt plane de simetrie ale elipsoidului, axele de coordonate
sunt axe de simetrie, iar segmentele de pe axele de coordonate de lungime
egale cu a, b şi respectiv c sunt numite semiaxe.
Intersecţiile elip-soidului cu axele de simetrie vor fi numite vârfuri.
Dacă două semiaxe sunt egale, vom obţine un elipsoid de rotaţie, iar
pentru a = b = c se obţine sfera.
Originea reperului cartezian este centru de simetrie pentru
mulţimea punctelor elipsoidului şi se numeşte centrul elipsoidului.
7.4.3 Hiperboloizii
Definiţia 7.4.3. Se numeşte hiperboloid cu o pânză, suprafaţa (cuadrica)
(H1) pentru care există un reper cartezian Oxyz faţă de
care ecuaţia acesteia este
x2 y2 z2
(7.4.6) + − 2 −1 = 0 , unde a, b, c > 0.
a2 b2 c
Ecuaţiile parametrice ale hiperboloidului cu o pânză definit de
ecuaţia (7.4.6) sunt următoarele:
219
Conice şi cuadrice
x = a ch u cos v
y = b ch u sin v , u∈ R, v∈ [0,2π).
z = c sh u
Intersecţiile hiperboloidului (H1) cu planele πα|| xOy, πβ|| xOz şi πγ|| yOz,
caracterizate de ecuaţiile z = α, y = β şi respectiv x = γ, sunt curbele date
x 2 y2 α 2 x 2 z 2 β2
2 + 2 − 2 −1 = 0
de ecuaţiile: a b c (elipse), a 2 − c 2 + b 2 − 1 = 0 şi respectiv
z = α y = β
y2 z2 γ2
2 − 2 + 2 −1 = 0
b c a , (hiperbole).
x = γ
x 2 y2 z2
Definiţia 7.4.4. Suprafaţa C : + − 2 = 0 se numeşte conul
a 2 b2 c
asimptotic al hiperboloidului cu o pânză H1.
221
Conice şi cuadrice
x2 z2 β 2 y2 z2 γ 2
2 − 2 + 2 +1 = 0 2 − 2 + 2 +1 = 0
a c b şi respectiv b c a .
y = β x = γ
7.4.4 Paraboloizii
Definiţia 7.4.6. Se numeşte paraboloid eliptic, suprafaţa (cuadrica) (P1)
pentru care există un reper cartezian Oxyz faţă de care
ecuaţia suprafeţei este
x2 y2
(7.4.8) + = z , unde a, b > 0.
a2 b2
Ecuaţiile parametrice ale paraboloidului
x = a u cos v
eliptic sunt: y = b u sin v u∈ R , v∈ [0,2π).
z = u2
Intersecţia paraboloidului eliptic (P1) cu planul
x 2 y2
πα (caracterizat de ecuaţia z = α) este curba de ecuaţie: a 2 + b 2 = α .
z = α
222
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
223
Conice şi cuadrice
y
O
x Fig. 39
224
Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială
x 2 y2
În particular, dacă F(x, y)= + −1 ,
a 2 b2
atunci suprafaţa definită de (7.4.11) este un
cilindru eliptic. Pentru b = a, se obţine
ecuaţia x2 + y2 = a2 a cilindrului circular. În
Fig. 40 avem reprezentarea grafică a unui
cilindru eliptic în cazul a = 2 şi b = 3. Dacă
x 2 y2
F(x, y)= − −1 , atunci (7.4.11)
a 2 b2
defineşte un cilindrul hiperbolic, iar în cazul în care F(x, y) = y2 - 2px, un
cilindrul parabolic.
Aceste suprafeţe cilindrice au generatoarele paralele cu axa Oz .
225