Studiul 2 3-9 iulie

Studiul 2
Iudei şi neamuri
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Levitic 23; Matei 19,17;
Fapte 15,1-29; Galateni 1,1-12; Evrei 8,6; Apocalipsa 12,17.

Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi
adevărul au venit prin Isus Hristos.” (Ioan 1,17)
Toţi primii convertiţi la creştinism au fost evrei, iar Noul Testament nu
oferă niciun indiciu că li s-ar fi cerut să renunţe la practicarea circumciziei
sau să ignore sărbătorile iudaice. Totuşi, când cei dintre neamuri au în-
ceput să accepte creştinismul, s-au ridicat întrebări importante. Trebuiau
cei dintre neamuri să se supună circumciziei? În ce măsură trebuiau să
respecte celelalte legi iudaice? În cele din urmă, a fost convocat un con-
ciliu la Ierusalim pentru a clarifica subiectul (vezi Fapte 15).
În ciuda hotărârii ferme a conciliului, de a nu-i necăji pe cei dintre
neamuri cu o mulţime de reguli şi de legi, unii învăţători au continuat să
chinuie bisericile, insistând să li se ceară celor convertiţi dintre neamuri să
respecte aceste reguli şi legi, inclusiv circumcizia.
Într-un fel sau altul, aceste probleme există şi astăzi, doar că în
forme diferite. Cât de adesea noi, ca adventişti, suntem acuzaţi ca fiind
iudaizanţi sau legalişti, din cauză că aderăm la Cele Zece Porunci (sau, de
fapt, din cauză că aderăm la porunca Sabatului)? Cât de adesea auzim că
acum ne aflăm sub Noul Legământ şi că Legea (porunca Sabatului) a fost
desfiinţată?
Pe de altă parte, uneori, ca biserică, suntem confruntaţi cu aceia care
ar dori să ne impună mai mult regulile Vechiului Testament.
Prin urmare, Epistola către romani are cu siguranţă un mesaj impor-
tant pentru noi, aşa cum a avut şi pentru biserica din Roma în timpul
acela.

27
 Duminică, 4 iulie Făgăduinţe mai bune
Studiul 2

1. Care este mesajul din Evrei 8,6? Ce sunt aceste „făgăduinţe mai bune”?
______________________________________________________________
Probabil că deosebirea cea mai mare dintre religia Vechiului Testa-
ment şi cea a Noului este că Noul Testament a fost introdus prin veni-
rea lui Mesia, Isus din Nazaret. El a fost trimis de Dumnezeu spre a fi
Mântuitorul. Omul nu putea să Îl ignore şi, în acelaşi timp, să fie mân-
tuit. Păcătosul putea să primească iertarea păcatelor numai prin ispăşirea
oferită de Isus şi putea să stea înaintea lui Dumnezeu fără a fi condamnat,
numai prin atribuirea vieţii desăvârşite a lui Isus. Cu alte cuvinte, mântu-
irea a fost doar prin neprihănirea lui Isus şi nimic altceva.
Sfinţii Vechiului Testament au aşteptat binecuvântările veacului me-
sianic şi făgăduinţa mântuirii. În timpul Noului Testament, oamenii au
trebuit să aleagă dacă Îl primesc sau nu pe Isus din Nazaret, pe care Dum-
nezeu Îl trimisese ca Mesia, Mântuitorul lor. Dacă alegeau să creadă în El,
adică dacă Îl primeau pentru ce era El cu adevărat şi se dedicau Lui, aveau
să fie mântuiţi prin neprihănirea pe care le-o oferea El fără plată.
Între timp, cerinţele morale rămân neschimbate în Noul Testament,
deoarece au fost întemeiate pe caracterul lui Dumnezeu şi al lui Hristos.
Ascultarea de Legea morală este parte atât a noului, cât şi a Vechiului
legământ.
2. Citeşte Matei 19,17; Apocalipsa 12,17; 14,12 şi Iacov 2,10.11. Ce ne spun
aceste texte despre Legea morală în Noul Testament?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Toate legile ceremoniale şi ritualurile care erau distinctiv evreieşti,
care erau legate distinctiv de vechiul legământ, care indicau spre Isus, spre
moartea Sa şi lucrarea Sa de slujire ca Mare Preot, au încetat să fie vala-
bile şi a fost introdusă o rânduială nouă, bazată pe „făgăduinţe mai bune”.
Una dintre ţintele principale ale lui Pavel în Romani a fost aceea de
a-i ajuta atât pe iudei, cât şi pe cei dintre neamuri să înţeleagă ce implica
trecerea de la iudaism la creştinism. O tranziţie cere timp.
Care sunt câteva dintre făgăduinţele biblice preferate de tine? Cât de adesea
ceri împlinirea lor? Ce faci pentru împlinirea acestor făgăduinţe în viaţa ta?

28
 Comentarii pentru instructori

Studiul 2
Obiectivele instructorului
La nivelul cunoştinţelor: Membrii grupei să poată descrie marea dez-
binare cu privire la legalism şi neprihănirea prin credinţă din bi-
serica timpurie, precum şi din biserica de astăzi.
La nivelul sentimentelor: Să înţeleagă zelul cu care Pavel şi ceilalţi
conducători ai credinţei apărau neprihănirea prin credinţă.
La nivelul practic: Să îşi cerceteze fiecare propria viaţă pentru a găsi
dovezi ale luminii şi ale puterii harului, precum şi ale darului
ascultării.

SCHIŢA STUDIULUI
I. Cunoştinţe: Alunecarea spre mântuirea prin fapte
A. Unii creştini iudei susţineau că legile şi tradiţiile iudaice trebuie
să fie respectate de convertiţii dintre neamuri, în timp ce alţii
susţineau că mântuirea prin credinţă este esenţială atât pentru iu-
dei, cât şi pentru neamuri. Care au fost consecinţele?
B. Cum s-au confruntat Pavel şi ceilalţi conducători religioşi cu prima
dezbinare din biserică?

II. Simţăminte: Făgăduinţe mai bune

A. De ce Pavel şi alţi conducători ai bisericii au fost atât de zeloşi în
dorinţa de a nu-i împovăra pe creştini cu tradiţii religioase inutile?
B. Care sunt „făgăduinţele mai bune” (Evrei 8,6) susţinute de cei
credincioşi? Ce reguli a considerat biserica că era important să
ceară să fie respectate, ca fiind încă obligatorii?

III. Practic: Supus harului

A. Unde te afli în relaţia dintre tradiţiile religioase şi neprihănirea
prin credinţă?
B. Ce importanţă are în viaţa ta ascultarea de Legea lui Dumnezeu?
C. Cum susţii importanţa harului în viaţa ta, precum şi în mărturi-
sirea ta?

Rezumat: La fel ca în biserica creştină timpurie, există şi acum înclinaţia

de a ne concentra asupra lucrurilor pe care trebuie să le facem, în loc de
a depinde întru totul de jertfa ispăşitoare a lui Hristos şi de făgăduinţa Sa
de a locui în noi.

29
 Luni, 5 iulie Legile şi rânduielile iudaice
Studiul 2

3. Răsfoieşte cartea Levitic. (Vezi, de exemplu, Levitic 12, 16, 23). Ce gân-
duri îţi vin în minte când citeşti toate aceste reguli, rânduieli şi ritualuri?
De ce multe dintre ele ar fi imposibil de respectat în Noul Testament?
______________________________________________________________
Este mai uşor pentru noi să clasificăm legile Vechiului Testament în
câteva categorii: 1) Legea morală, 2) legea ceremonială, 3) legea civilă, 4)
legile judecătoreşti şi 5) legile sănătăţii.
Această clasificare este parţial artificială. În realitate, unele dintre
aceste categorii sunt corelate şi se suprapun considerabil. Cei din vechime
nu le-au considerat a fi separate şi distincte.
Legea morală este rezumată de Cele Zece Porunci (Exod 20,1-17).
Legea aceasta rezumă toate cerinţele morale pentru omenire. Aceste po-
runci sunt amplificate şi aplicate în diferitele legi judecătoreşti din primele
cinci cărţi ale Bibliei. Amplificările lor arată ce însemna a respecta Le-
gea lui Dumnezeu în diferite situaţii. Şi legile civile au legătură cu ea,
deoarece şi acestea sunt bazate pe Legea morală. Ele definesc relaţiile
cetăţenilor cu autorităţile civile şi cu semenii lor. Ele pronunţă pedepsele
pentru diferite infracţiuni.
Legea ceremonială reglementa ritualul de la sanctuar, descriind dife-
ritele jertfe şi responsabilităţile individuale. Ea preciza sărbătorile şi arăta
cum să fie ţinute.
Legile sănătăţii se suprapun cu celelalte legi. Diferitele legi cu privire
la ce este necurat definesc necurăţia ceremonială şi totuşi trec dincolo de
aceasta, incluzând principiile de igienă şi de sănătate. Legile cu privire la
animalele curate şi cele necurate sunt bazate pe considerente fizice.
Deşi iudeii s-au gândit, probabil, la toate aceste legi ca fiind un în-
treg, deoarece toate vin de la Dumnezeu, trebuie că în mintea lor exista
o anumită deosebire între ele. Cele Zece Porunci fuseseră rostite direct
de Dumnezeu. Faptul acesta le deosebea ca fiind foarte importante. Cele-
lalte legi fuseseră comunicate prin Moise. Ritualul de la sanctuar putea să
fie respectat numai atâta vreme cât funcţiona sanctuarul.
Legile civile, în mare parte, nu au mai putut fi impuse după ce iu-
deii şi-au pierdut independenţa şi au ajuns sub controlul civil al unei alte
naţiuni. Multe dintre regulile ceremoniale nu au mai putut fi respectate
după ce templul a fost dărâmat. De asemenea, după ce a venit Mesia,
multe dintre simboluri îşi întâlniseră împlinirea şi nu au mai fost valabile.

30
 Comentarii pentru instructori

Studiul 2
PAŞII ÎNVĂŢĂRII
1. MOTIVEAZĂ!
Ideea centrală pentru creştere spirituală: În dezbaterile din biserica
timpurie, cu privire la cât de mult şi dacă şi creştinii trebuiau să respecte
legile Vechiului Testament, regăsim eforturile noastre de astăzi de a pune
în echilibru Legea şi harul în viaţa spirituală.
În studiul din săptămâna aceasta, vom discuta despre dificultăţile cu
care s-a confruntat biserica timpurie, cu privire la rolul Legii şi al harului
în mântuirea omului.
Scriitorul american Ambrose Bierce spunea că un creştin este „cine-
va care crede că Noul Testament este o carte inspirată de Dumnezeu şi
potrivită, într-un mod admirabil, pentru nevoile spirituale ale semenilor
lui”. Din afirmaţia aceasta putem să înţelegem un lucru, şi anume că
Bierce nu a cunoscut adevăratul creştinism. Totuşi, ca în orice declaraţie
publică, există o sămânţă de adevăr.
Probabil că Bierce se referea la acea ipocrizie a omului care crede că
a-i iubi pe semeni, a purta de grijă celui mai neînsemnat dintre ei etc. este
o povară pe care trebuie să o poarte altcineva, dar nu el însuşi. Aşa cum
sugerează Luca 11,46, şcoala aceasta de gândire are o istorie veche.
Totuşi, în remarca aceasta critică, făcută de Bierce, mai există un as-
pect implicit la fel de vrednic de luat în consideraţie. Cei mai mulţi dintre
noi ar afirma că Noul Testament ne învaţă că suntem mântuiţi prin har şi
că nu putem face nimic pentru a fi mântuiţi. Dar când spui „noi”, te incluzi
şi pe tine? Crezi cu adevărat că eşti mântuit prin har sau te împovărezi sin-
gur cu lucruri pe care trebuie să le faci spre a fi acceptat? Este Evanghelia
şi pentru tine sau este doar admirabil de potrivită pentru semenii tăi?
De discutat: În Matei 11,30, Isus spune: „Jugul Meu este bun şi sarcina
Mea este uşoară”. De ce simţim adesea că trebuie să îl facem mai greu
pentru noi înşine sau pentru alţii?
2. APROFUNDEAZĂ!
Comentariu biblic
I. Cum a înţeles Domnul Isus Legea şi cum o înţelegem noi, prin El
(Reciteşte împreună cu grupa Matei 5,17.18 şi Matei 22,34-40.)
De timpuriu, în lucrarea Sa, Domnul a declarat cu claritate că nu a ve-
nit să desfiinţeze sau să anuleze Legea, aşa cum era descoperită în Vechiul
Testament, ci să o împlinească. De aceea creştinii de la început au tratat
Legea cu multă seriozitate.

31
 Marţi, 6 iulie „Ce trebuie să fac pentru a fi mântuit?”
Studiul 2

4. Citeşte Fapte 15,1. Ce subiect provoca dezbinări? De ce unii credeau că

practica circumciziei nu era doar pentru iudei? (Vezi Gen. 17,10)
______________________________________________________________
Deşi apostolii li s-au alăturat pastorilor şi membrilor laici, în efor-
tul serios de a câştiga multe suflete pentru Hristos în Antiohia, anumiţi
credincioşi evrei din Iudeea, „din partida fariseilor”, au reuşit să propună
un subiect care a condus curând la o controversă larg răspândită în biserică
şi i-a uimit pe credincioşii dintre neamuri. Aceşti învăţători afirmau cu o
mare convingere că, pentru a fi mântuit, credinciosul trebuie să fie circum-
cis şi să respecte toată legea ceremonială. De altfel, iudeii se mândriseră
întotdeauna cu faptul că fuseseră aleşi de Dumnezeu şi mulţi dintre cei
care fuseseră convertiţi la credinţa în Hristos încă mai simţeau că, din mo-
ment ce Dumnezeu le arătase clar evreilor cum să se închine, era imposibil
ca El să autorizeze vreodată o schimbare în vreunul dintre detalii. Ei in-
sistau ca legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în ceremoniile religiei
creştine. Aceşti oameni nu reuşeau să înţeleagă că jertfele nu făcuseră
altceva decât să indice spre moartea Fiului lui Dumnezeu, în care sim-
bolul s-a întâlnit cu Cel simbolizat, şi după aceea ritualurile şi ceremoniile
dispensaţiunii mozaice nu mai erau obligatorii.
5. Cum a fost clarificată această controversă? Fapte 15,2-12
______________________________________________________________
„Deşi aştepta îndrumare direct de la Dumnezeu, el [Pavel] a fost întot-
deauna gata să recunoască autoritatea dată corpului credincioşilor uniţi
în obştea bisericii. El simţea nevoia de sfătuire şi, când se iveau probleme
importante, el le prezenta bucuros înaintea bisericii şi se unea cu fraţii săi
în a cere de la Dumnezeu înţelepciune pentru a lua hotărâri drepte”. –
Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 200
Este interesant că Pavel, care a vorbit adesea despre chemarea lui
profetică şi despre felul cum îl chemase Isus şi îi încredinţase această misi-
une, a fost aşa de dispus să colaboreze cu biserica. Adică, oricare ar fi fost
chemarea lui, Pavel şi-a dat seama că el era o parte a bisericii ca întreg şi
că trebuia să conlucreze cu ea cât mai mult cu putinţă.
Care este atitudinea ta faţă de conducerea bisericii? Cât de cooperant eşti?
De ce este colaborarea atât de importantă? Am putea funcţiona, dacă fiecare ar
face numai ce vrea el, independent de biserică, în ansamblu?

32
 Comentarii pentru instructori

Studiul 2
În teologia creştină cu privire la Legea lui Dumnezeu, au fost două
lucruri fundamentale: învăţătura lui Isus cu privire la Lege şi împlinirea
Legii în viaţa, moartea şi învierea Sa.
În primul rând, învăţătura lui Isus despre Lege a avut intenţia de a o
reduce la elementele esenţiale. În Matei 22,34-40, când un fariseu L-a
întrebat care este porunca cea mai mare din Lege, Isus a redus Legea la
elementele ei esenţiale: dragostea faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de
semeni. În felul acesta, Isus le-a prezentat urmaşilor Săi un temei prezent
şi viitor pentru a-şi judeca şi evalua propriile fapte, gânduri şi atitudini,
chiar şi pe acelea care ar fi putut părea o respectare exterioară a Legii, dar
care aveau o motivaţie greşită sau le-ar fi putut face rău altora.
În al doilea rând, în viaţa şi lucrarea Sa, Isus a încercat să-i conducă
pe ucenicii Săi departe de legalismul fariseilor şi al altora care încercau să
respecte Legea prin puterea proprie. Lecţia aceasta este la fel de relevantă
pentru noi astăzi. Deşi ascultarea de Lege este importantă şi necesară,
mântuirea vine de la Isus. Să privim la El, la exemplul Său şi la lucrarea
Sa pentru noi.
De discutat: Care a fost învăţătura principală a lui Isus cu privire la
Lege şi cum au subminat-o creştinii farisei din Fapte 15,5, chiar dacă ati-
tudinea lor părea plauzibilă şi logică?
II. Iudeii, neamurile şi ceilalţi
(Reciteşte împreună cu grupa Fapte 15.)
Din vechime, circumcizia era un semn care arăta relaţia unică dintre
israeliţi şi Dumnezeu. Împlinind această cerinţă, fiecare bărbat din casa
lui Avraam a confirmat legământul lui cu Iehova.
Omului circumcis trupeşte i se cerea să fie circumcis şi în minte, şi
în inimă, aşa cum era poruncit în Deutronom 10,16, Deutronom 30,6 şi
Ieremia 4,4. Omul circumcis în inimă şi în minte răspundea imediat la che-
marea şi călăuzirea lui Dumnezeu, era un om care renunţase literalmente
la ceva pentru a-L urma pe Dumnezeu. Actul fizic era foarte dureros
pentru un adult, iar cei dintre neamuri care îl îndepliniseră şi ajunseseră
convertiţi pe deplin la iudaism erau foarte respectaţi.
Este important să înţelegi că Pavel şi ceilalţi apostoli au recunoscut
semnificaţia spirituală a circumciziei şi au respectat-o. Totuşi, circumcizia
adevărată este aceea a inimii (Romani 2,29).
De discutat: Toate legile lui Dumnezeu, chiar şi acelea care ar fi putut
părea greu de împlinit sau dureroase, au avut intenţia de a fi o binecu-

33
 Miercuri, 7 iulie „Nicio altă greutate”
Studiul 2

6. Ce hotărâre a luat conciliul şi care au fost argumentele? Fapte 15,5-29

______________________________________________________________
Hotărârea a fost împotriva controverselor iudaizanţilor. Oamenii aceştia
insistau ca toţi convertiţii dintre neamuri să fie circumcişi şi să respecte în-
treaga lege ceremonială şi ca „legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în
ceremoniile religiei creştine”. – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 189
În versetul 10, Petru a descris aceste legi din vechime ca fiind un „jug”
pe care ei nu au fost în stare să-l poarte. Oare Domnul, care a instituit
legile acelea, le-a făcut să fie un jug pentru poporul Său? Greu de crezut.
Dar, de-a lungul anilor, unii conducători au învăţat tradiţiile lor orale şi
au schimbat în poveri multe legi care au avut scopul de a fi binecuvântări.
Conciliul a căutat să-i cruţe pe cei dintre neamuri de poverile acestea.
Observaţi, de asemenea, că nu există nicio menţionare a faptului că
neamurile nu trebuiau să respecte Cele Zece Porunci. În cele din urmă,
am putea noi să ne imaginăm conciliul spunându-le să nu mănânce sânge,
dar că puteau să ignore poruncile împotriva adulterului, a uciderii şi a al-
tor fapte asemănătoare?
7. Ce reguli le-au fost date credincioşilor dintre neamuri şi de ce tocmai
acestea? Fapte 15,20.29
______________________________________________________________
Deşi credincioşii iudei nu trebuiau să le impună celor dintre neamuri
regulile şi tradiţiile lor, conciliul a dorit să se asigure că aceştia din urmă
nu vor face lucruri care ar fi fost ofensatoare pentru iudeii cu care erau
uniţi în Isus. Prin urmare, apostolii şi prezbiterii au fost de acord să-i în-
drume pe cei dintre neamuri, printr-o scrisoare, să se abţină de la cărnurile
jertfite idolilor, de la imoralitate, de la animalele sugrumate şi de la sânge.
Unii spun că, deoarece păzirea Sabatului nu a fost menţionată, înseamnă
că aceasta nu a fost rânduită pentru neamuri (desigur, însă nici poruncile
împotriva minciunii şi a uciderii nu au fost menţionate, aşa că argumentul
acesta nu este valabil).
Am putea noi să punem asupra oamenilor, în vreun fel, greutăţi care nu
sunt necesare, ci vin mai mult din tradiţie, decât din porunca divină? Dacă este
aşa, cum? Împărtăşeşte-ţi gândurile cu grupa ta în Sabat.

34
 Comentarii pentru instructori

Studiul 2
vântare pentru cei ce le respectau în spiritul lor. Totuşi, cum pot aceleaşi
legi să ajungă o povară insuportabilă chiar şi pentru aceia care doresc cu
sinceritate să-L urmeze pe Dumnezeu?
III. Creştini farisei?
(Reciteşte împreună cu grupa Fapte 15,5).
„Creştinii farisei”. Pentru un cititor obişnuit al Noului Testament, ex-
presia aceasta este aproape la fel de paradoxală, sau de-a dreptul con-
tradictorie, ca expresia „pacifişti pentru dezvoltarea nucleară”. Totuşi cei
descrişi în Fapte 15,5 erau şi creştini, şi farisei în acelaşi timp. Majori-
tatea traducerilor îi descriu ca fiind „din partida fariseilor care crezuseră”.
Adică ei au crezut că Isus a fost Mesia. Convingerea lor că noii convertiţi
trebuiau să fie circumcişi şi să respecte legile lui Moise a fost tratată cu
seriozitate de biserică, dar în cele din urmă a fost respinsă.
Asemenea fariseilor, toţi venim la Hristos cu un „bagaj” de cunoştinţe
şi deprinderi – obiceiuri rele, concepţii false ori inutile despre Dumnezeu,
despre alţii, despre noi înşine sau despre univers, în ansamblu. Dumnezeu
ne primeşte aşa cum suntem şi tot aşa trebuie să facă şi biserica, dar El
vrea să ne ajute să creştem şi să depăşim aceste lucruri. Tot ce ni se cere
este să fim dispuşi să ascultăm, să avem inimile şi urechile „circumcise”.
Şi trebuie să hotărâm care dintre lucrurile de care suntem legaţi sunt cele
mai importante pentru noi.
De discutat: În ce fel eşti asemenea „creştinilor farisei”, în sensul că
încă te „agăţi” de concepţiile şi de obiceiurile, bune sau greşite, care nu
mai sunt folositoare pentru umblarea ta cu Dumnezeu?

3. APLICĂ!
Încurajează-i pe membrii grupei să răspundă la următoarele întrebări
pentru a înţelege nădejdea creştină şi legătura ei cu viaţa lor şi cu lumea,
în general.
Întrebări pentru meditaţie
1. Ce deosebeşte Cele Zece Porunci de toate celelalte legi ceremo-
niale, civile şi sanitare? Ca răspuns pentru cei care îi acuză pe adventiştii
de ziua a şaptea că sunt legalişti, de ce este semnificativ faptul că porunca
Sabatului este una din cele zece?
2. De la ce a pornit discuţia despre circumcizie şi impunerea celorlalte
legi ale Vechiului Testament, care au fost specifice pentru israeliţii de di-
nainte de Hristos? De ce a fost aşa de categoric Pavel în împotrivirea lui

35
 Joi, 8 iulie Erezia din Galatia
Studiul 2

Oricât de clar a fost sfatul, au fost unii care au căutat să meargă pe ca-
lea lor şi au continuat să susţină că neamurile trebuie să respecte legile şi
tradiţiile iudaice. Pentru Pavel, problema aceasta a ajuns foarte serioasă,
deoarece nu era doar o vorbărie goală cu privire la puncte mărunte ale
credinţei. Aceasta ajunsese o negare a Evangheliei lui Hristos în sine.
8. Cât de serios tratează Pavel problema aceasta? Ce ar trebui să ne spună
nouă despre importanţa ei? Galateni 1,1-12
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Conţinutul epistolei trimise la Roma a fost determinat de situaţia din
Galatia. În Romani, Pavel dezvoltă subiectul din Epistola către galateni.
Iudaizanţii argumentau că toată Legea pe care Dumnezeu le-o dăduse prin
Moise este foarte importantă şi trebuie să fie respectată de convertiţii din-
tre neamuri. Pavel încerca să arate locul şi funcţia ei adevărată. El nu a dorit
ca aceşti oameni să câştige teren în Roma, aşa cum făcuseră în Galatia.
Ar fi o simplificare exagerată să ne întrebăm dacă, în epistolele adre-
sate galatenilor şi romanilor, Pavel vorbeşte despre legile ceremoniale sau
despre cele morale. Din punct de vedere istoric, controversa era legată de
faptul că tuturor convertiţilor trebuia să li se ceară să fie circumcişi şi să res-
pecte legea lui Moise, indiferent dacă erau iudei sau dintre neamuri. Con-
ciliul din Ierusalim hotărâse deja cu privire la subiectul acesta, dar unii au
refuzat să respecte hotărârea lui. Unii găsesc, în epistolele lui Pavel către
galateni şi romani, dovezi că Legea morală, Cele Zece Porunci (sau, de fapt,
numai porunca a patra), nu mai este obligatorie pentru creştini. Totuşi, ei
pierd din vedere ideea principală a epistolelor, pierd din vedere contextul is-
toric şi problemele la care se referea Pavel. Aşa cum vom vedea, el a accen-
tuat ideea că mântuirea este primită numai prin credinţă, şi nu prin păzirea
Legii, chiar şi a Legii morale, totuşi nu este acelaşi lucru cu a spune că Legea
morală nu trebuie să fie păzită. Ascultarea de Cele Zece Porunci nu a fost
niciodată un subiect de discuţie. Cei care fac din aceasta un subiect găsesc în
texte o problemă contemporană de care Pavel nu s-a ocupat.
Cum le răspunzi celor care pretind că Sabatul nu mai este obligatoriu pen-
tru creştini? Cum poţi prezenta adevărul despre Sabat într-un mod care nu
compromite integritatea Evangheliei?

36
 Comentarii pentru instructori

Studiul 2
faţă de cei care continuau să predice despre circumcizie şi despre celelalte
forme de legalism? De ce subiectul acela nu putea fi considerat ca o opinie
personală?
Întrebări aplicative
1. Hotărârea de a li se impune convertiţilor dintre neamuri circumcizia
şi respectarea legilor iudaice a fost cu claritate un compromis în unele
privinţe. Pavel afirmă că a mânca din carnea animalelor jertfite idolilor
nu era ceva semnificativ în sine însuşi (1 Corinteni 8,4). De ce Pavel, care
era atât de neconciliant cu privire la unele lucruri, a fost dispus să accepte
compromisul acesta? Este vreo îndrumare pentru noi aici cu privire la
situaţiile când este acceptabil să facem compromis?
2. Ispita de a îngădui o formă de legalism este universală. Ce anume ne
atrage la legalism? Este întotdeauna uşor să faci deosebire între legalism,
sau dorinţa de a ajunge la mântuire prin eforturile personale de a respecta
cu minuţiozitate Legea, şi o dorinţă sinceră de a face tot ce poţi mai bine
pentru Dumnezeu?
3. Întâlnim în biserica noastră de astăzi situaţii legaliste, similare cu
acelea cu care s-a confruntat Pavel, când le prezentăm noilor convertiţi
credinţa noastră? Cum putem să-i ajutăm pe noii convertiţi să se adapteze
la aşteptările îndreptăţite pe care le are Biserica Adventistă cu privire la
finanţe (zecime), dietă, practici sănătoase (a nu fuma, a nu bea alcool, de
exemplu), păzirea Sabatului? Mai mult, cum să îi ajutăm să se adapteze la
aşteptările acestea şi, în acelaşi timp, să îi ferim de aceia care ar putea să
le ofere informaţii false, prezentându-le nişte cerinţe bazate mai mult pe
păreri şi preferinţe personale, decât pe Biblie?

4. ILUSTREAZĂ!
Săptămâna aceasta, am văzut cum s-a raportat credinţa creştină, în
primul secol, la Legea lui Dumnezeu şi cum se aplică această raportare la
experienţele noastre, ca adventişti de ziua a şaptea.
Scrie pe nişte cartonaşe câteva texte, din primele cinci cărţi ale Bibliei,
care se referă la legi date lui Israel. Cere grupei să spună dacă acea lege
este morală, ceremonială, civilă sau sanitară şi cum putem să ştim lucrul
acesta. Căutaţi împreună aplicaţiile spirituale ale legilor ceremoniale sau
civile. Care sunt principiile pe care se bazează?

37
 Vineri, 9 iulie Studiu suplimentar
Studiul 2

Pentru studiu suplimentar: Faptele apostolilor, cap. „Iudei şi neamuri;

„Apostazia din Galatia”; Viaţa lui Iisus, cap. „Poporul ales”; Patriarhi şi
profeţi, cap. „Legea dată lui Israel” şi „Legea şi legămintele”.

„Israeliţii nu şi-au dat seama de păcătoşenia inimii lor şi de faptul că,

fără Hristos, le era imposibil să păzească Legea lui Dumnezeu, aşa că au
intrat imediat în legământ cu Dumnezeu”. – Ellen G. White, Patriarhi şi
profeţi, p. 371, 372
„Din cauza influenţei falşilor învăţători care s-au ridicat printre
credincioşii din Ierusalim, dezbinarea, erezia şi senzualitatea au câştigat
repede teren printre credincioşii din Galatia. Aceşti învăţători falşi ames-
tecau tradiţiile iudaice cu adevărurile Evangheliei. Neluând în seamă
hotărârea Consiliului general de la Ierusalim, ei le-au impus convertiţilor
dintre neamuri păzirea legii ceremoniale”. – Ellen G. White, Faptele apos-
tolilor, p. 383

Întrebări pentru discuţie

1. Recapitulaţi, în grupă, răspunsul la întrebarea finală de miercuri.
Cum aţi putea biserica ta şi tu, în familia ta sau poate chiar tu însuţi în pro-
pria viaţă, să puneţi asupra altora (sau asupra ta însuţi) greutăţi care nu
sunt necesare? Cum putem să recunoaştem dacă facem cu adevărat lucrul
acesta? Am putea şi noi să fim în pericolul de a merge în extrema opusă?
Cum putem să ne dăm seama dacă am ajuns prea lejeri în stilul nostru de
viaţă şi în standarde, astfel că viaţa noastră nu mai reflectă înalta chemare
pe care o avem în Hristos?
2. Care sunt câteva dintre argumentele pe care le folosesc unii pentru
a susţine că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii pentru creştinii
de astăzi? Cum răspundem la aceste argumente? De ce sunt aceste argu-
mente aşa de greşite şi de ce, în multe situaţii, cei care le prezintă nu aplică
în realitate convingerea lor că Cele Zece Porunci nu mai sunt obligatorii?
3. Citeşte din nou primele 12 versete din Galateni 1. Observă cât de
dogmatic, zelos şi fără compromisuri a fost Pavel cu privire la felul în
care înţelegea Evanghelia. Ce ar trebui să ne spună nouă lucrul acesta
despre felul în care trebuie să apărăm uneori, fără nicio şovăială, anumite
convingeri, îndeosebi într-un veac al pluralismului şi al relativităţii? Cum
arată lucrul acesta faptul că nu se poate face niciun fel de compromis cu
privire la anumite învăţături?

38
 VEŞTI MISIONARE 10 iulie
Adventiştii se alătură Asociaţiei Misionari pentru nevăzători – (MOB)
Michael Surak, un adventist din Pennsylvania, s-a alăturat recent
asociaţiei MOB. La fel au făcut Edgar şi Joycie Lao din Texas. De fapt,
mai mult de 320 de adventişti din America de Nord s-au alăturat acestei
asociaţiei şi au experienţa unei slujiri pline de satisfacţie.
Misionari pentru nevăzători (MOB) este o ramură a lucrării Bisericii
Adventiste pentru nevăzători. Asociaţia îi pune în legătură pe adventiştii
din America de Nord cu 23.000 de nevăzători şi persoane cu dificultăţi de
vedere, care primesc literatură în Braille sau cu litere mari, precum şi mate-
riale audio de la Centrul Audio Creştin. Voluntarii petrec una sau două ore
pe lună, vizitându-i pe aceşti oameni, legând prietenii şi rugându-se cu ei.
Michael Surak îl vizitează pe Carl, un bărbat de 31 de ani, care e orb
din naştere. „Carl are un spirit atât de voios”, spune Michael. „Am crezut
că îl voi încuraja eu, dar m-a încurajat el pe mine”.
„Atât de mulţi orbi primesc regulat materiale de la Centru”, spune, direc-
torul Departamentului de slujire personală al Centrului. Unii dintre ei chiar
participă la programele noastre pentru nevăzători. Vrem să ajungem la oa-
menii pe care îi slujim şi să-i punem în legătură cu biserica adventistă locală,
unde pot găsi părtăşie, prietenie şi închinare”.
„Majoritatea sunt dornici să fie vizitaţi”, spune Kinedinst. „Ei primesc re-
gulat materiale de la Centrul nostru, aşa că, atunci când vizitatorii se prezintă
ca voluntari ai Asociaţiei, sunt bineveniţi. MOB este o cale minunată de a fi
implicat în lucrarea misionară şi de a-ţi face prieteni pentru Isus”.
Edgar şi Joycie Lao încercaseră să înceapă un grup de studiu biblic în Tex-
as, dar au constatat că majoritatea oamenilor sunt prea ocupaţi pentru a par-
ticipa. Apoi, s-au alăturat asociaţiei MOB. Primul orb cu care s-a împrietenit
Edgar a fost Raul, un pasionat de păsări, care „urmăreşte” păsările după auz.
Edgar a mers să urmărească păsările cu Raul şi a fost prezentat altor orbi care
erau pasionaţi de păsări. S-a rugat cu acel grup şi i-a invitat pe toţi la biserică.
În grupul pasionaţilor de păsări se afla o tânără, pe nume Gladie. Edgar s-a
oferit să o înscrie pentru a primi cărţile şi revistele oferite gratuit de Centrul
Audio. Ea a acceptat oferta şi se bucură să primească aceste materiale. Apoi,
Edgar a invitat-o pe Gladie la biserică, iar ea a venit împreună cu două dintre
surorile ei şi cu un nepot. Acum, Gladie este botezată.
Darurile voastre vor susţine lucrarea acestei Misiuni pentru nevăzători.
MOB are sediul în Lincoln, Nebraska.

172