Sunteți pe pagina 1din 168

PETRU TALPE›

AMINTIRI
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită

1
Descrierea CIP a Bibliotecii aţionale
Talpeş, Petru
Amintiri / Talpeş, Petru
168 pagini, 16/23 cm
ISB: 978 - 973 - 108 - 212 - 7

Ediţia a II-a, îngrijită de dipl. ing. Răzvan Hrenoschi


Consilier editorial: Matei Barbu
Tehnoredactare: A. C. Pascaru

otă. Textul primei ediţii a fost îngrijit


de ziaristul Vali Corduneanu(“Agenda”)
şi de istoricul Iosif Dudaş (Muzeul Banatului)

2
PETRU TALPE›

AMINTIRI
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită

Editura ArtPress
2009

3
4
Cuvânt înainte

M-am hot!rât la b!trâne#e s! scriu amintirile ce mi-au mai


r!mas în memorie, nu pentru a fi publicate, neavând valoare literar!,
nici istoric!, ci pentru a r!mâne în familie pentru copiii, nepo#ii sau
str!nepo#ii care, auzind c! au avut un bunic care a participat ca ofi#er
de rezerv! în cele dou! r!zboaie mondiale, vor fi curio"i s! afle prin
ce am trecut "i ce experien#e am câ"tigat într-o via#! tr!it! în cele
dou! cataclisme "i în perioada dintre ele "i dup! ele, pân! la data
când va sosi ceasul s! p!r!sesc acest p!mânt "i s! trec „dincolo”,
într-o lume în care imensa majoritate a oamenilor de pe aceast!
planet! o cred ca parte normal! a s!l!"luirii sufletului uman "i în
care, cu vremea, vor trece "i ateii "i materiali"tii din prezent "i viitor,
când îns!"i "tiin#a, ce progreseaz! cu pa"i gigantici, îi va face s!
cunoasc! adev!rul.
Lelia Talpeş

5
6
I. Copil"ria – data na#terii

Am sosit pe aceast! lume în Cornereva, la 23 Aprilie 1896, ca


primul fiu al p!rin#ilor mei, David "i Ana "i, în acela"i timp, ca
primul nepot al bunicului meu dinspre mam!, Matei Surdulescu, zis
"i Fraiman, dup! porecla cu care-l botezaser! s!tenii. Cred c! aceast!
porecl! a bunicului se trage dela cuvântul german „Freimann”, adec!
om liber, în sensul c!, "chiop!tând de un picior, a fost scutit de
serviciul militar, r!mânând deci liber în compara#ie cu cei trei fra#i ai
s!i, cu casele "i gospod!riile vecine, cari au fost sili#i s!-"i fac! datoria
ca osta"i ai împ!ratului austro-ungar Francisc Iosif I, serviciu care
apoi l-am f!cut "i eu ca fl!c!u, la etatea de 18 ani, în primul r!zboi
mondial, cum voi ar!ta mai târziu.

II. Locul unde m-am n"scut

Lumina zilei am v!zut-o prima dat! în pitorescul sat


Cornereva, din actualul raion Or"ova, regiunea Banat, sat care se
întinde pe o suprafa#! de 42 km p!tra#i, pe trei v!i principale ce se
întind unele pe o lungime pân! la 9 km lungime pân! unde casele se
în"ir! unele dup! altele, ca în Elve#ia, unele fiind cl!dite sus pe
coastele dealurilor pân! la o altitudine de circa 700 m.
Poate c! mai sunt sate cu întindere a"a de mare în #ara noastr!,
dar nu cred s! existe un alt sat care s! aib! o pozi#ie ca o adev!rat!
fort!rea#! natural!, ca satul meu. Fiecare vale e str!b!tut! de câte un
pârâu de munte, în care, în copil!ria mea, se g!seau "i p!str!vi. În
afar! de v!ile principale: Ohaba, Ramna "i Topla, se mai ramific! din
acestea "i alte v!i mai scurte, str!b!tute "i ele de câte un pârâia". Nu
mai vorbesc de numeroasele izvoare ce #â"nesc din p!mânt în locuri
unde nici nu te a"tep#i, cele mai multe înzestrate cu jgheaburi de
lemn de vreun cre"tin, pentru uzul public, pentru a i se pomeni fapta
pe lumea cealalt!.

7
Din valea din mijloc, Ramna, se ramific! dela jum!tatea ei, spre
nord-vest, valea Strug!sca, iar mai sus, spre dreapta, spre r!s!rit,
„Oga"ul Pucios”, iar mai sus, pe vale, mergând tot spre munte, tot la
r!s!rit, se ramific! valea numit! „Fr!sâncea”, pe care curge un pârâu
gr!bit ce izvor!"te din poalele muntelui, în care "i ast!zi se mai prind
p!str!vi.
Urmând tot mai sus, spre muntele Cozia, valea Ramna se
termin! într-o fund!tur! numit! „Camena”, unde se termin! "i
drumul de vehicole "i de unde se poate urca pe poteci în p!durea de
fag, în circa 2 ore, pân! la „Petrile Albe’’, un mic platou ce se ive"te
dup! terminarea împ!r!#iei p!durilor, la circa 1300 m altitudine, de
unde apoi începe urcu"ul de înc! 530 m pân! la „Vârful Babii”, care
domin! mun#ii mai învecina#i "i, din vârful c!ruia, se vede toat!
valea Cernei cu tot farmecul ei, ce nu se poate descrie, ci trebuie
v!zut! fie când soarele r!sare, fie când apune. Lungimea v!ilor se
calculeaz! dela centrul administrativ al satului, situat spre sud, unde
apele Ohabei "i Ramnei se întâlnesc "i unde casele sunt unele lâng!
altele, ca în orice alt sat de pe "es.
Dela 3500 m, pe Ramna, spre r!s!rit, este valea Topla cu izvorul
ei c!ldicel ce cre"te pe m!sur! ce curge în jos, dar care, dela izvor, pe
o lungime de circa 200 m, nu înghea#! iarna. Denumirea v!ii vine
dela numele slav al pârâului, „Tieplo”, având în#elesul de „cald”.
Valea „Topla” începe chiar de la v!rsarea pârâului cu acela"i nume în
pârâul mai mare Ramna, peste acesta din urm! fiind construit un
pod, pentru a putea trece spre Topla. Mai spre nord de acest pod, nu
departe de el, se împreun! cu pârâul de munte „Studena’’ ce str!bate
o vale îngust! cu acela"i nume, dar care #ine tot de valea Topla, ca
denumire general!.
Mai am de amintit "i descris valea „Ohaba’’, ce porne"te din
centrul satului spre nord, pe o lungime de circa 9 km pân! la „Furca
Obi#ei”, care este un delu"or desp!r#itor de ape, dincolo de care
începe „Poiana Ruschi”, str!b!tut! fiindu-i valea de râul de munte
„Igeg’’, jos, la o dep!rtare de cca 5 km dela „Furca Obi#ei”. Aceast!
Poian! a Ruschii este st!pânit! pân! la râul Igeg tot de cornerevin-

8
#enii de pe Ohaba, care au s!la"e cl!dite din lemn "i culturi de pomi
fructiferi planta#i prin fâna#ele ce o acoper!. Poiana Ruschi, fiind
destul de larg! pân! la poalele mun#ilor, ofer! "i ea o priveli"te
încânt!toare. Am uitat s! amintesc c! „Furca Obi#ei” este la o
în!l#ime de circa 800 m "i drumul urc! pân! la ea în form! de
serpentin!, începând dela poalele ei, cu cca 50 m mai jos.
Am amintit c! satul meu este, poate, ca o fort!rea#! natural!
unic! în #ar!, fiind înconjurat spre apus de dealurile de circa 1000 m
în!l#ime, ce pe vremuri au fost acoperite de p!duri de fag; aceste
dealuri, ocolind centrul satului spre sud, se unesc cu versantul sudic
al muntelui „Arjana”, iar mai spre sud se formeaz! o vale strâmt!,
acoperit! de p!duri "i stânci pe o lungime de circa 8 km, numit!
„Cheia Globului”, fiindc! dealurile ce o formeaz! pe o parte "i alta,
înalte de cca 200–400 m, se întind spre sud pân! la satul „Globul
R!u”. Spre r!s!rit satul este înconjurat de mun#ii ce formeaz! lan#ul
muntos numit „Domogled”, înal#i de peste 1800 m, iar la miaz!-
noapte de muntele „Cozia”, înalt de circa 1300 m. To#i ace"ti mun#i
sunt p!"uni bogate pentru turmele de oi "i vite, folosite nu numai de
cornerevin#eni, ci "i de c!tre multe alte comune învecinate, a c!ror
coproprietate o formau ca avere gr!nicereasc!, donate de c!tre stat
acestor comune ca o recompens! pentru serviciul militar obligatoriu
dela 18–60 ani, spre a ap!ra grani#ele împotriva n!v!lirilor turce etc.
În acest scop, locuitorii erau organiza#i milit!re"te, cu echipamentul
de r!sboi necesar mereu asupra lor "i cu obliga#ia de a-"i duce hrana
necesar! pe timp de o s!pt!mân!, pe spesele lor proprii, în cazul
când erau chema#i s! fac! fa#! primejdiei, la hotarele imperiului. În
acel timp mai aveau "i alte avantaje însemnate: erau oameni liberi
scuti#i de soarta iobagilor; primeau lemne "i sare gratuit "i u"ur!ri de
impozite. Aceast! stare de coproprietate gr!nicereasc! a încetat odat!
cu instaurarea regimului socialist în #ara noastr!.
Poalele mun#ilor sunt acoperite cu p!duri de fag seculare,
pres!rate ici-colea cu brazi, tei "i frasini, cari acum se g!sesc din ce în
ce mai rari, mai ales brazii, cari erau c!uta#i de str!mo"i pentru
fabricarea "indrilei de acoperit casele. În prezent, de câ#iva ani, aceste

9
p!duri au început s! fie t!iate cu mijloace moderne, materialul
lemnos fiind transportat din c!tunele Camena, Smogotin "i Fr!sâncea
cu autocamioane pân! la Gara Cru"ov!# "i Iablani#a. În acest scop, au
fost construite drumuri forestiere moderne, spre marea satisfac#ie a
locuitorilor din sat, cari pe vremurile copil!riei mele trebuiau s! ias!
în clac! la reparatul lor, mai ales pe Cheia Globului, din cauza
deselor surp!ri "i astup!ri, produse de ploile cari declan"au alunec!ri
de pietri" etc. de pe coastele abrupte.
Deoarece p!trunderea în Cornereva nu este posibil! decât prin
cele dou! „chei” (Cheia Globului "i Cheia Ruschii), este u"or de
în#eles c! accesul pe aceste v!i înguste era foarte u"or de împiedecat,
chiar de c!tre o mân! de oameni, când vr!jma"ii ar fi îndr!znit s! se
aventureze spre aceast! localitate. Oferind ad!post sigur împotriva
n!v!litorilor, aceast! comun! trebuie s! aib! o vechime din epoca
geto-dacilor. Conform tradi#iilor locale, v!ile comunei au fost un
refugiu sigur "i al lotrilor "i chiar al haiducilor. Conform diferitelor
pove"ti ce se p!streaz! din mo"i-str!mo"i pe teritoriul întins al
comunei, refugia#ii sau lotrii "i-ar fi îngropat comorile în locuri u"or
de reperat, pe v!i, p!duri "i munte, unele dintre comori fiind chiar
g!site dup! indica#iile r!mase dela cei care le-au ascuns "i care, din
diferite piedici, n-au mai ajuns s! le ridice. Despre aceste pove"ti cu
comori m! voi ocupa într-un capitol separat.
Comuna a fost "i este locuit! numai de români, num!rând
câteva mii de suflete, având azi peste 800 numere de case. Ocupa#ia
locuitorilor a fost "i este cre"terea vitelor, în special oieritul "i pomi-
cultura. În ce prive"te agricultura, teren prielnic în acest scop fiind
numai fâ"ii înguste pe la poalele dealurilor, cu excep#ia luncii din
marginea de sud a centrului satului, – produsele agricole, adec!
porumbul, care este hrana principal! a locuitorilor sub form! de
m!m!lig!, – solul, redus ca întindere arabil!, nu ofer! cantit!#i
suficiente de cereale pentru to#i locuitorii.
În acest sat de munte izolat s-au p!strat nealterate datini str!-
bune, ca "i portul cu oprege la femei, afirmativ de origine scitic!.
P!cat c! acest port, datorit! p!trunderii modei or!"ene"ti, începe s!
dispar!.

10
Dup! cum mi-a povestit un prieten, fost ofi#er activ, care a stat
de vorb! cu profesorul Iorga, când acesta a vizitat biserica din sat "i
a"ezarea satului, profesorul sus#inând c! acest sat ar fi fost un
refugiu pentru lotromani "i haiduci, l-a întrebat dac! în comun! se
întâmpl! ca unii s! mai fure lucruri de la s!tenii lor sau pe unde se
duc, acesta i-a r!spuns c!, din p!cate, acest urât obicei s-a mai
p!strat, dar nu se refer! la to#i locuitorii, fiind numai cazuri izolate.
Adev!rul este c! "i eu am auzit c!, dup! ultimele dou! r!zboaie
mondiale, au fost cazuri când s-au organizat mici bande, care se
îndeletniceau cu furti"aguri. Cu toate acestea, marea majoritate a
locuitorilor au p!strat datina str!mo"easc! de ospitalitate "i omenie.
Multe ar mai fi de spus despre satul meu, dar obiectul acestor
amintiri nu se întinde la facerea unei monografii a satului. Ceea ce
am ar!tat mai sus a fost o descriere sumar! a locului meu de na"tere,
a locuitorilor "i ocupa#iei lor.
Citind vol. II din „Istoria Banatului Severin”, scris! de prof.
Patriciu Dragalina din Caransebe", la pag. 185, acesta face o men-
#iune de existen#a în 1525 a unui proces dintre comuna Doma"nea "i
Cornereva, care sunt desp!r#ite de un deal. Procesul, probabil, a fost
pentru dreptul de proprietate a acestui deal bun pentru p!"une, un
proces asem!n!tor, foarte vechi, dintre aceste comune fiind tran"at
prin reforma agrar!, legiferat! îndat! dup! înf!ptuirea României
Mari, dup! primul r!zboi mondial, dealul din litigiu, numit „Vât”,
fiind defalcat între cele dou! comune. Dela acea dat! domne"te pacea
între cele dou! comune vecine.

III. Bucuria bunicului Matei

Bunicul meu dinspre mam!, Matei, avea casa mare de lemn


a"ezat! pe ziduri de piatr!, având "i subsol, casa fiind acoperit! cu
"indril! de brad. Pe lâng! cas!, care era situat! în fundul „Camenii”,
pe lâng! care curgea un pârâu ce isvora dela poalele muntelui Cozia,

11
la o distan#! de circa 1500 pa"i dela cas!, acest pârâu avea apa
cristalin! "i curat!, fiind "i potabil!, deoarece, de la casa bunicului în
sus, spre izvor, erau numai dou! case, departe una de alta la câte
100–200 metri, cari se foloseau de el. Pârâul, rostogolindu-se mereu
în jos printre "i peste pietre, î"i cânta cântecul lui sonor cu acela"i
timbru, în auzul c!ruia ne sculam diminea#a "i adormeam seara,
p!strându-"i acela"i ritm monoton, de natur! a lini"ti pe orice om
nervos. Î"i schimba îns! tonul când, în urma unor ploi toren#iale, î"i
schimba culoarea str!vezie în una tulbure "i urât!, bolborosind
mânios "i umflându-se, amenin#a s! macine "i malurile printre care
curgea. Cea mai groaznic! isprav! a f!cut-o în anul 1912, despre care
voi vorbi mai târziu, urmând acum s! descriu bucuria bunicului.
Bunicul Matei era considerat ca unul dintre cei mai harnici "i
de"tep#i de pe Valea Camenii. Era iarna dogar, iar vara f!cea lucr!rile
agricole. Nu era nici s!rac de tot, dar nici bogat. Se spune c! afar! de
cele 7 zile de coas! de pe dealul din spatele casei si 2 zile ar!tur! în
jos de cas!, pe lâng! pârâu, celelalte terenuri le-a cump!rat „cu
barda”, adec! cu banii ce-i câ"tiga prin fabricarea de butoaie "i
putini, comenzi numeroase primite de la s!teni, putini zise "i
streazuri, în care î"i p!strau #uica sau comina de prune. Pentru a le
face fa#!, mama spunea c! bunicul se culca odat! cu g!inile, dar la
ora 3 diminea#a era în picioare, î"i f!cea o m!m!lig!, mânca "i se
apuca de lucru.
Unul din cele dou! terenuri „cump!rate cu barda” era sus de
tot, aproape de masivul Cozia, o p!"une, adec! fâna#, în întindere de
8 zile de coas!, ob#inut prin defri"area de p!dure. Acest teren avea în
mijloc rezervat un crâng neatins de topor, la marginea c!ruia curgea
un izvora". Terenul acesta se numea „Cur!tura’’, ca "i terenurile
învecinate, ale fra#ilor bunicului, care "i ei, la rândul lor, au defri"at
p!durea, adec! au cur!#at-o pentru a-"i crea loc de fâna#e care, dup!
cositul fânului, servea apoi ca p!"une pân! la c!derea z!pezii. Din
crângul de circa 400 m p!tra#i bunicul î"i t!ia pari pe care îi împlânta
bine în p!mânt, pentru a face în jurul lor claia de fân "i pe care apoi
a"eza „pov!zni#e”, 4–6 legate între ele la vârful cl!ii, pentru ca vântul

12
s! nu smulg! fânul din jurul parului. Fiindc! terenul era parte pe
coast!, parte pe un mic platou, fânul se aducea pe platou tras pe
„târ"” de cai sau boi. A"a-zisul târ" nu era altceva decât o crac! mare
de fag cu mai multe ramuri, pe care se a"eza fânul cu furcile, în
m!rime de un porconi (circa 200 kg) "i dup! a"ezare se lega fânul cu
o funie prins! de vârful târ"ului "i strâns! peste fân "i legat! apoi
bine de cap!tul gros al târ"ului, pentru a se p!stra fânul pe acesta în
timpul trasului pân! la locul unde se a"eza în „boghie” (claie în
form! de c!ciul! uria"!, str!puns! de parul ce am amintit). Boghiile
acestea erau cl!dite temporar "i toamna erau coborâte jos "i cl!dite
aproape de cas!, în form! tot de claie, dar de o grosime "i în!l#ime
mai mare, numit! „fungei” în care intrau 2–3 boghii, "i din care se
consuma por#ie cu por#ie iarna, în m!sura cerin#elor de hran! a
animalelor. În aceste fungee mul#i s!teni obi"nuiau s! pun! pe la
mijloc mere, care se p!strau bine pân! prim!vara, când stocul de fân
era folosit pân! la nivelul sau stratul unde erau puse fructele.
Al doilea teren mare "i cel mai bun pentru fâna#, câ"tigat cu
barda de c!tre bunic, era pe versantul dealului dinspre r!s!rit, întins
între dou! dealuri, în m!rime de 25 de zile de coas!, partea de sus a
acestui teren ajungând pân! la „Plai”, în!l#ime de 1000 metri, de
unde începea p!durea secular! de fagi. Acest teren era o „pagin!”
între cele dou! dealuri "i avea sus, la mijloc, "i în partea de jos, câte
un izvora". Deasupra de tot, pe unde trecea plaiul spre munte, folosit
de s!teni "i celelalte comune, care î"i urcau prim!vara turmele la
munte "i le coborau toamna, – bunicul avea o stân! de bârne, pe care
mai târziu tat!l meu, dup! moartea bunicului, a transformat-o
într-un s!la", ce servea "i ca stân! "i ca loc de dormit, cât timp oile "i
vitele erau #inute sus la p!"une, ziua "i noaptea, pân! la venirea
iernii.
Deoarece se întâmpla ca vitele vecinilor s! scape "i s! se
înfrupte din boghiile str!ine ce nu erau îngr!dite cu gard, din cauza
asta se iscau certuri între p!guba" "i proprietarul vitelor "i, dac!
paguba nu era reparat! pe cale pa"nic!, se ajungea la constatare prin
delega#ii comunali (jura#i), "i, dac! nici pe aceast! cale p!r#ile nu se

13
împ!cau, se ajungea la judec!torie, cu cheltuieli "i avoca#i. Este drept
c! aceste din urm! cazuri erau destul de rare.
Câ"tigarea acestei averi „cu barda” a fost desigur o bucurie
mare pentru bunicul Matei, dar nu de aceast! bucurie este vorba, ci
de cea ocazionat! de na"terea mea. Aceasta nu este de mirare "i se
explic! prin faptul c! bunicul Matei "i bunica Maria au avut nu mai
pu#in de #apte fete "i nici un b!iat. Gândi#i-v! ce grij! a fost pe capul
lui s! m!rite toate fetele, s! le dea zestre câte o buc!#ic! de p!mânt "i
un anumit num!r de oi "i vite cornute etc., a"a cum era obiceiul în
sat. Deci, la venirea mea pe lume aveam "ase m!tu"i, dintre care cinci
erau deja m!ritate.
Cea mai mare m!tu"!, Petra, s-a c!s!torit cu Iva"cu Dumitru, cu
gospod!ria la dou! b!t!i de pu"c! în jos, lâng! pârâul de pe Camena.
Aceast! m!tu"! a avut un copil, pe v!rul Tr!il!, aproape de o vârst!
cu mine, "i o fat!, Stana, mai în etate, ce s-a c!s!torit cu Nistor
Gherescu, mai în jos, la 2 km, la Gura Smogotinului, unde p!r!se"te
p!durea un pârâu voinic plin cu p!str!vi. Atât v!rul Tr!il!, cu care
m-am jucat mai mult în copil!rie "i ne-am în#eles ca fra#ii toat! via#a,
cât "i veri"oara Stana, acum v!duv!, sunt în via#! când scriu aceste
rânduri. Deoarece p!rin#ii mei, în anul 1919, au vândut averea din
Camena "i s-au mutat la Caransebe", pentru motivele pe care le voi
ar!ta mai târziu, când m! ajungea dorul de a vedea locurile
copil!riei, am fost primit "i g!zduit veri de-a rândul, pân! acum 4 ani
la veri"oara Stana "i fiul ei, Nistoric! clarinetistul, ei având o cas!
înc!p!toare cu o pozi#ie romantic!, chiar lâng! gura Smogotinului,
unde iese pârâul din p!dure. Cu 4 ani în urm!, v!rul Tr!il!, având 2
feciori însura#i în gospod!rie cu dânsul, "i-a transformat casa veche
într-o locuin#! modern! cu patru camere "i hol, punându-mi la
dispozi#ia mea "i a familiei mele cea mai frumoas! camer!, pentru ori
de câte ori îl voi onora cu vizita mea "i a familiei.
A treia fat! a bunicului Matei a fost Ana, mama mea, care era
chemat! de to#i Anu#a. Mama fusese c!s!torit! pe valea Ohabei,
numai #in minte numele primului ei so#, care a murit la un an dup!
c!s!torie. Mama r!mânând v!duv!, bunicul Matei a adus-o acas! la

14
el "i a m!ritat-o apoi cu tat!l meu David Talpe", din fundul v!ii
Toplei, la circa 6 km dep!rtare de casa bunicului, în care vale se
g!sesc familiile Talpe", tata venind ca ginere în casa bunicului. De
multe ori mi-am pus întrebarea: nu cumva vreun str!mo" Talpe" "i-o
fi avut originea prin Moldova "i Bucovina, deoarece când destinul
m-a dus prin Moldova am aflat c! în Vaslui "i în jur sunt foarte
numeroase familii Talpe" "i poate pe vremuri vreun str!mo", fugind
de t!tari, "i-o fi g!sit refugiul în Cornereva. O simpl! presupunere,
din cauz! c! familii cu numele Talpe" se mai g!sesc în Tople# "i
Or"ova, dar acestea sunt plecate tot din Cornereva. Actuala familie
Talpe" din Or"ova este rud! mai îndep!rtat! cu familia mea, bunicul
lor fiind cunoscut de mine când eram copil mic, iar el era comerciant
"i cârciumar în centrul satului Cornereva "i era poreclit „Durac” "i a
#inut ca nevast! pe o sor! a bunicului Matei, dac! îmi aduc bine
aminte. Deoarece bunicul, cum am amintit, nu a avut nici un fecior,
iar tat!l meu mai avea un frate mai mare Ignat "i o sor! Petria, tata
r!mânând orfan de p!rin#i la 12 ani, bunicul l-a adus „ginere în
cas!”, ca so# al mamei; în acel timp toate fetele, adec! m!tu"ile mele
erau m!ritate, cu excep#ia celei mai mici, Crina.
A treia m!tu"!, mai mic! dup! mama, a fost m!tu"a Maria,
c!s!torit! cu Iancu Neme", cu gospod!ria tot în fundul Camenii, la
circa 500 pa"i de casa bunicului. Acest Iancu Neme" cu m!tu"a Maria
a avut o singur! fat! "i to#i au murit în r!stimp de 2 ani, – dup!
credin#a p!rin#ilor mei "i a tuturor vecinilor – din cauza unei comori
spurcate pe care a g!sit-o în gr!dina sa unchiul Iancu, istorie pe care
o voi povesti la capitolul „Comorile din Cornereva”.
O sor! a bunicului Matei a fost c!s!torit! cu brigadierul silvic
Ion Lozici, din centrul satului. Acesta urmase 4 clase medii la "coala
regimentar! (Regimentsschuhle) din timpul ocupa#iei austriece.
Taica Lozici cuno"tea perfect limba german! "i a avut dou! fete: una
m!tu"a Ioana, c!s!torit! cu un ceferist Matei din Bolva"ni#a, având
ca fiic! pe Ioana, în prezent v!duv!, fost! func#ionar! la po"t!, so#ul
ei fiind Bugariu, fost înv!#!tor în Petro"eni#a, iar ca fii pe Ionic! "i
Gheorghe, acesta din urm! decedat acum doi ani. Acesta a fost ofi#er

15
activ în armata austriac!, iar dup! primul r!zboi mondial, intrând în
armata român!, a fost locot.-colonelul Matei Gheorghe, comandant al
unei unit!#i de tancuri, care dup! insurec#ia de la 23 aug. 1944, din
proprie ini#iativ!, a cooperat cu armata rus!, trecând cu tancurile
peste mun#ii Carpa#ilor Orientali "i luptând pân! la dezrobirea
Cehoslovaciei, fiind considerat ca un erou. Faptele lui de arme "i
fotografia sa se pot vedea în bro"ura „Atac! tancurile”, editat! de
Min. Armatei în 1967.
Terminând cu în"irarea rudeniilor, de abia acum ajung s!
povestesc în ce a constat „bucuria bunicului Matei”. O repet în dou!
cuvinte: na"terea mea! S-ar putea obiecta c! orice bunic se bucur!
când i se na"te un nepot. Acest lucru e firesc "i adev!rat. Dar bucuria
bunicului meu era incomparabil mai mare decât a altor bunici. De ce?
s-ar întreba cineva. R!spunsul "i explica#ia sunt foarte simple.
Gândi#i-v! c! bunicul a avut "apte fete "i nici un b!iat!
M! n!"team ca primul b!iat în cas!, tat!l meu venind ca ginere
în casa bunicului. $i doamne, ce bucurie, ce mai osp!# a organizat
bunicul chiar în ziua na"terii mele. În primul rând a împodobit masa
de jur-împrejur, pe margini cu cetin! de brad "i flori, iar în mijloc,
adec! pe mas!, mânc!ri "i beutur!, în scopul ca ursitoarele mele s!
fie mul#umite când vor intra în cas! s!-mi „toarc! viitorul” – relatare
auzit! de la mama, când ajunsesem m!ricel. Din descrierea vie#ii
mele se va vedea dac! ursitoarele au fost sau nu binevoitoare "i dac!
le-a pl!cut masa preg!tit! în cinstea lor de bunicul.
Comparând destinul de pân! acum cu al celorlal#i fii de #!rani
de vârsta mea din satul Cornereva, adoptând de form! credin#a
#!ranilor între care m-am n!scut, pot afirma c! ursitoarele au
r!spl!tit în mare m!sur! a"tept!rile bunicului "i c! într-adev!r
mi-am f!urit un destin deosebit "i bun. […] În 23 aprilie, ziua
na"terii, mama i-a spus bunichii s! m! lase s! tr!iesc, c!ci se vede ca
a"a a fost voia lui D-zeu "i ea nu vrea s!-"i fac! p!cate. Bunica s-a
r!zgândit "i mama i-a spus c! poate din cauz! c! în timpul sarcinii,
cu câteva zile înainte de na"tere, a alunecat pe o coam! de deal "i a
c!zut cu pântecele de un bolovan, poate din cauza acea ar!tam a"a
cum ar!tam [vân!t, n.n.].

16
Pe vremea aceea, "i chiar mult! vreme mai târziu, în sat nu
existau moa"e, decât unele femei mai b!trâne care asistau pe femeile
care n!"teau sau acestea n!"teau chiar pe câmp, singure, f!r! nici o
asisten#!, f!r! urm!ri dezagreabile pentru ele sau copilul n!scut. A"a
s-a întâmplat c! pe mama a asistat-o numai bunica când m-am
n!scut. Iat! îns! c! s-a întâmplat o minune. În ziua urm!toare, fa#a
mea, din vân!t!, începuse s! se schimbe într-o culoare g!lbuie "i,
dup! câteva zile, am luat o înf!#i"are de copil cu fa#a normal!. Ce
bucurie a fost pe mama v!zând aceast! „minune”, cum credea ea "i o
critica pe bunica pentru inten#iile uciga"e de care d!duse dovad!.
Nici tata, nici bunicul nu erau acas! în ziua na"terii, fiind
pleca#i în centrul satului la prim!rie, pentru aranjat ceva treburi, iar
la întoarcerea lor bunica nu le-a dat voie s! m! vad!, spunând c! nu
se cade s! m! vad! decât la trei zile, iar bunicul, în culmea fericirii, a
aranjat masa pentru ursitoare, cum am amintit deja, invitând ca
oaspe#i pe fetele "i ginerii s!i "i fra#ii din vecini.
Dup! doi ani mama a n!scut pe fratele meu Nistor, iar dup! al#i
doi ani pe fratele cel mai mic, Matei, botezat cu acest nume la dorin#a
bunicului. A"a am crescut, jucându-m! cu fra#ii mei "i cei din vecini
pân! la etatea de "ase ani. Bunicul era în culmea fericirii, având trei
nepo#i, "i de multe ori se l!sa dela lucrul s!u ca s! ne fac! juc!rii, c!ci
tata în fiecare var! era plecat la munte, ca p!curar la oi, "i tocmai la
stâna comun! a Talpe"e"tilor din muntele „Ope"ata”, situat deasupra
Cernei, vis-a-vis de satul Izverna de peste grani#a cu Vechiul Regat,
grani#! ce o forma râul Cerna.
Când aveam vreo "ase ani, moartea a intrat pe nea"teptate în
casa noastr!. Era luna Iulie, când cire"ele erau în toiul coptului în
satul nostru de munte, cu clim! relativ rece. Cu o zi înainte plouase
a"a de tare, încât pârâul ce curgea pe lâng! cas! se umflase "i era
tulbure. Bunicul se urcase într-un cire" s! culeag! cire"e "i avea la el
un topora" pentru t!iat crengile uscate. La un moment dat, m!tu"a
Crina, sora mai mic! a mamei, care înc! nu era m!ritat!, vine aler-
gând din partea de sus a gr!dinii, pe marginea c!reia curgea pârâul
umflat, "i spune bunicului c! „Condei”, a"a era porecla vecinului din

17
susul pârâului, s-a apucat s! ia pietre "i lespezi de pe marginea
gr!dinii noastre "i le a"az! pe marginea gr!dinii sale, pentru a
proteja astfel gr!dina sa, s! nu fie sp!lat "i ras p!mântul de furia
apei, care astfel rodea p!mântul din gr!dina noastr! din matca apei.
Am v!zut cum bunicul, la aceast! "tire, s-a coborât din pom "i
cu toporul atârnat pe mâna stâng! s-a dus la numitul „Condei”, unde
acesta continua s! fac! isprava amintit!, "i, dup! câteva schimburi de
vorbe, bunicul i-a dat o palm!, iar Condei a scos din buzunarul
hainei un pumnal "i l-a înfipt în pieptul bunicului, care s-a pr!bu"it
la p!mânt, iar Condei a disp!rut.
Bunicul, sângerând, a fost adus pe o p!tur! în cas! "i a"ezat pe
pat. Nefiind vat! în cas!, a fost legat la ran! cu fâ"ii de pânz!. Tata,
în"tiin#at de acest eveniment, a venit urgent dela munte, l!sând oile
în seama unei rude "i, la cererea bunicului care mai tr!ia, a adus "ase
martori, oameni b!trâni, între care "i pe Talpe", zis Durac "i a f!cut
testament verbal prin care a l!sat bunicii o mic! parte din avere "i
alte desp!gubiri în vite "i bani pentru fetele m!ritate, separat zestre
în p!mânt, vite "i bani pentru m!tu"a Crina care nu era m!ritat!, iar
casa "i cea mai mare parte a averii a l!sat-o în p!r#i egale mamei "i
tatei. A treia zi bunicul a murit, "i, la autopsie, s-a constatat c! ficatul
i-a fost str!puns de pumnal. Era în etate de 50 ani. Dac! bunicul nu
ar fi avut posibilitatea s! fac! testament, toat! averea ar fi fost f!râ-
mi#at! "i mama târât! în proces de celelalte surori pentru împ!r#irea
mo"tenirii.
Asasinul a fost prins "i condamnat la un an "i jum!tate închi-
soare, pentru motivul c!, fiind p!lmuit de victim!, care avea topor,
din spaim! a dep!"it limitele ap!r!rii legitime. Un exemplu de cauze
mici care produc efecte tragice.
Tata a respectat testamentul, îndeplinind toate sarcinile impuse,
averea imobil! a fost p!strat!, fiind mic"orat! doar cu o gr!din! cu
pomi fructiferi, dat! ca zestre m!tu"ii Crina la c!s!toria ei cu Nistor
Talpe", zis Gan#u, din valea Topla, dup! trei ani de la moartea
bunicului.
***
18
Tot de la mama am aflat, când devenisem mare, c! la vreo
câteva luni dup! moartea bunicului Matei, umbla din cas! în cas! un
ghicitor numit Ghirtu, om b!trân cu p!rul aproape alb, care ar fi
cutreierat nu numai Banatul, ci "i Muntenia, "i ar fi fost pân! la
Pite"ti, cum ar fi sus#inut el.
Venind "i în cas! la noi, s-a oferit s! ghiceasc! "i viitorul nostru,
al copiilor, care ne adunaser!m în jurul lui "i mama s-a învoit, c!ci
fiind femeie miloas! "i a"a l-ar fi ajutat cu ceva, fie c! ar fi ghicit sau
nu. Iat! ce profe#ii a f!cut mo"ul Ghirtu, dup! spusele mamei: „Dta
ai trei feciori, dar nu "tiu dac! e bine s!-#i spun tot viitorul lor sau
s!-l ascund, ca s! nu te nec!je"ti de pe acum”. La îndemnul mamei,
acesta a continuat: „Celor doi mici le st! moartea nea"teptat!, iar cel
mare (eu) va sc!pa de moarte ca prin urechile acului, tot atunci când
vor muri fra#ii lui. Acesta, sc!pat de moarte, când va fi june va merge
în b!taie prin #!ri streine, va ajunge domn mare "i se va însura cu o
fat! oache"! dintr-o #ar! dela r!s!rit "i se va mira tot satul de el "i va
sc!pa s!n!tos din toate necazurile prin care va trece.”
Mama auzind acestea i-a r!spuns c! va fi cum e voia lui
Dumnezeu, l-a cinstit "i acesta a plecat mai departe, f!r! ca mama s!
se nelini"teasc!, zicând în sinea ei c! orice minciun! poate s!-i în"ire,
c!ci "i a"a nu-l poate controla "i ca om s!rac trebuie s! tr!iasc! "i
acesta din ceva. Cum era s! cread! mama c! eu, copil de #!ran,
destinat a p!zi oile, când voi ajunge mare s! ajung în b!taie (r!sboi)
în #!ri streine "i domn mare "i, pe deasupra, s! m! însor "i cu o fat!
din !ar" strein" dela r!s!rit?!
Dar iat! c! în prim!vara urm!toare a isbucnit o molim! în tot
satul "i copiii au început s! piar! ca mu"tele, nefiind cru#at! nici o
cas! de pe v!ile "i centrul satului, ca "i din alte sate vecine. B!nuiesc
c! a fost scarlatin!. Cei doi fra#i ai mei au murit amândoi în decurs
de dou! s!pt!mâni, iar eu eram între via#! "i moarte timp de "ase
s!pt!mâni, devenind numai piele "i os. Mama mi-a spus c! cu greu
înghi#eam câte o lingur! de lapte, iar ceva mai târziu m! f!cea s!
înghit, cu greu, zilnic o lingur! de #uic!. Dup! "ase s!pt!mâni am
început s! m!nânc mai bine "i m-am înzdr!venit.

19
Dup! aceste nenorociri, mama "i-a adus aminte de prorocirea
lui Ghirtu "i s-a mirat, ne"tiind ce s! cread!, dac! a fost o întâmplare
sau mo"ul î"i cuno"tea bine meseria. De altfel, poporul nostru, ca "i
alte popoare din restul lumii, crede în „ursita” pe care o are fiecare
om înc! dela na"tere.
Dup! moartea bunicului, tata a p!r!sit ciob!nia, iar oile le-a dat
în pâlc, fie la stâna familiei Talpe" din Topla, fie cea de la „Petrile
Albe”, f!cut! în comun cu familia Milu "i Iva"cu, cumna#ii mamei,
din Camena.
Pân! când am împlinit aproape opt ani devenisem de ajutor
tatei, ducând zilnic vaca cu lapte la p!"unat la „Cur!tur!”, plecând
cu ea de funie dup! ce se ridica roua "i apoi pe la orele 10, fiind
s!tul!, o coboram "i, pe c!ldur!, se odihnea în grajd, iar dup!-amiaz!
o scoteam din nou la p!"une pân! la înserat, când mama o mulgea,
ca "i diminea#a, într-o g!leat! de lemn "i, dup! ce termina, îmi întin-
dea g!leata s! beau cât pot. P!rin#ii mei, ca "i al#i #!rani, nu fierbeau
niciodat! laptele de vac!, care se consuma a"a crud sau l!sat s! se
acreasc! sau pus în „b!dâni” (putin!), care dup! ce era umplut în 1–2
zile se b!tea "i se ob#inea unt, iar ce r!mânea se numea „zar!” "i se
bea goal! în caz de sete sau se mânca amestecat! cu m!m!lig! cald!.
Bunica a mai tr!it înc! vreo "apte ani dup! moartea bunicului "i
m! iubea foarte mult, spunându-mi fel de fel de pove"ti, în timp ce
sta "i torcea, fie în cas!, fie afar! în curte.
Tata "i mama, ne mai putând s! fac! fa#! singuri gospod!riei,
au angajat un servitor numit Catran, fugit din „#ar!” (Vechiul Regat).
Acest servitor era foarte harnic, dar mare fum!tor, mai bine zis
sug!tor de tutun. Era încins cu un brâu lat de piele, în care î"i #inea
tutunul din care scotea între degete câte o doz! mic! "i o b!ga în
col#ul gurii unde o #inea, iar dup! câtva timp o scuipa. Brâul de piele
mirosea a tutun, fiind îmbibat prin p!strarea îndelungat! a acestei
otr!vi, iar dac! m! ocup de acest servitor o fac din cauza unui obicei
ciudat al acestuia, nemaiauzit "i pomenit de alt! lume. Când i se
ispr!vea tutunul, lua briceagul "i î"i t!ia câte o buc!#ic! de piele din
partea superioar! a brâului, pe care o b!ga în col#ul gurii, cum

20
proceda cu tutunul. Pielicica astfel îi d!dea senza#ia de gust al tutu-
nului. Cu vremea, tot t!ind mereu din partea anterioar! a brâului,
acesta se îngustase grozav în fa#!, iar în spate r!mânea intact. To#i
care îl vedeau îi cuno"teau n!ravul "i f!ceau haz.
Prim!vara tata mâna vacile sterpe la munte la „Petrile Albe”, în
grija v!carului, iar cei doi cai erau l!sa#i liberi tot acolo la munte, în
paza Domnului, a"a cum procedau "i al#i vecini. Caii se adunau
instinctiv în herghelie, de bun!voie, "i, fiindc! aveau p!"une la
discre#ie, rar se dep!rtau în alt! parte a muntelui, r!mânând nu
departe de stâni. Erau îns! cazuri când se aventurau "i pe mun#ii din
vecin!tate, iar când st!pânul avea nevoie de ei de multe ori erau
c!uta#i 1–2 zile de-a rândul, pân! erau g!si#i. De furat nu se puteau
fura, c!ci nu se l!sau prin"i decât de st!pânul lor binecunoscut, iar
ur"ii f!ceau pagube mai mult în vite cornute decât în cai.
Înc! de la etatea de "ase ani, tata m-a dus c!lare la stâna din
Ope"ata. Acolo am dormit prima dat! în apropierea p!durii, în stân!,
pe jos, aproape de vatra focului, care nu se stingea decât târziu de tot
pe la miezul nop#ii. Atunci am avut ocazia s! ascult concertul de
diminea#! al p!s!rilor din p!dure "i atunci am v!zut prima dat! "i
pui de mistre#i, adu"i la stân! în împrejur!rile urm!toare: tata
plecând prim!vara cu oile la pust!, cum se zice, unde se g!sea
p!"une, pe când satul nostru era acoperit de z!pad! – deplasare care
o f!ceau to#i proprietarii de oi, cu care ocazii î"i vindeau mieii "i
ca"ul – p!"unând în hotarul comunei Zerve"ti, de lâng! Caransebe",
a cump!rat, în schimbul unei oi, o frumuse#e de c!#elandru dela un
localnic de acolo "i c!#elul a r!mas cu numele Zârvan, dela numele
satului de unde fusese cump!rat. Acest c!#el era o ras! de câine de oi,
cu p!rul ro"cat-închis, cu p!rul lung ca la oi, dintre care de abia i se
vedeau ochii. Fiind hr!nit bine, a crescut mare de tot "i voinic tot pe
lâng! oi. Avea un l!trat rar "i gros "i nici un câine nu îndr!znea s! se
lege de el la lupt! când venea toamna acas! "i se întâlnea cu câinii
vecinilor. Dar nici lupii nu îndr!zneau s! se apropie de oile pe care el
le înso#ea pe munte sau în p!dure, împreun! cu ceilal#i câini.

21
În ziua urm!toare dup! ce am ajuns la stân!, câinii au luat la
goan! în p!dure, pe lâng! stân!, o scroaf! cu purcei mistre#i. Pe când
restul câinilor urm!reau scroafa prin p!dure, „Zârvan” al nostru,
mai de"tept, a înh!#at un purcel "i l-a dus plocon la stân!, purcelul
fiind înc! viu. Tata povestea mai târziu c! acest câine a mai prins
înc! doi purcei mistre#i în perioada în care pâlcul de oi era #inut tot în
muntele Ope"ata.
Pentru a avea un scut în cazul când s-ar fi înc!ierat cu lupii,
Zârvan purta în jurul grumazului ni"te col#i de fier, cum era obiceiul
s! pun! "i al#i ciobani la câinii lor. Zârvan nu se d!dea la oameni, dar
devenise spaima câinilor din vecini, când ace"tia se înc!ierau
toamna, dup! coborârea oilor dela munte. Într-o diminea#! de
toamn!, tata l-a g!sit mort, fiind otr!vit cu „omag” de vecinii
invidio"i, cum spunea el. „Omagul” era o plant! foarte otr!vitoare,
care se g!sea pe stânca unde începe „Camena Seac!”, la circa 1 km
mai jos de casa noastr! "i s!tenii o puneau în mâncarea destinat!
câinilor care veneau vara s! road! "tiule#ii de porumb, în timpul
când ace"tia nu erau înc! bine cop#i. Am plâns mult dup! r!bd!torul
meu prieten de joac! Zârvan, f!r! s! mai descriu mâhnirea p!rin#ilor,
mai ales a tatei, care spunea c! un astfel de câine nu va mai g!si. Ca
s! vede#i ce credin#! poart! un câine fa#! de st!pânul lui, #in s! ar!t o
adev!rat! odisee a acestui exemplar rar de animal. În 1904, an extrem
de secetos, tata, împreun! cu alte rude, pentru a salva oile dela
pieire, prin luna aprilie, a dus pâlcul de oi la "esul din susul Dun!rii,
aproape de Biserica Alb!, #inut locuit în mare parte de c!tre sârbi,
unde z!pada se topise mai devreme "i câmpul oferea p!"une bun!
pentru oi. Dup! câteva s!pt!mâni, la întoarcerea acas!, Zârvan nu
era de g!sit cu toate c!ut!rile întreprinse de tata în satul unde a stat
în acel #inut de lâng! Biserica Alb! "i a fost silit s! se întoarc! cu oile
f!r! acest câine credincios. L-a considerat definitiv pierdut, fie prin
omor sau furat de vreun sârb. Cu o lun! mai târziu, dup! ce pâlcul
de oi era deja sus la munte, într-o diminea#! mama iese în curte "i îl
vede pe Zârvan culcat pe p!mânt, schincind "i dând bucuros din
coad! în dreapta "i în stânga. Era într-un a"a hal de sl!biciune încât,

22
la vederea mamei, de abia s-a sculat în labele de dinainte. Era lihnit
de foame "i epuizat fizice"te, dup! un drum de aproape 200 km, ce a
parcurs prin zeci de sate streine, f!r! hran! "i ad!post, f!când
drumul întors spre cas! "i h!ituit desigur de câini streini "i oameni,
primejdii numeroase, prin care numai el le "tia, dar noi le b!nuiam.
Mare ne-a fost bucuria la to#i când l-am rev!zut. Hr!nit bine "i #inut
acas! vreo dou! s!pt!mâni, Zârvan avea înf!#i"are ca la plecarea pe
drumul lung parcurs cu pâlcul de oi. Tata era convins c! vreun sârb,
doritor a avea un astfel de câine, l-a ademenit "i închis "i dup! ce l-a
#inut astfel fie c! l-a legat cu vreo sfoar! prea slab!, fie c! l-a l!sat
liber, în speran#a c! s-a acomodat cu noul st!pân; animalul,
v!zându-se liber, dorul de munte, de p!dure "i pâlcul de oi al
st!pânului lui l-au îndemnat s!-"i încerce norocul pentru a reveni
acas!, f!când un drum atât de lung, plin de primejdii pentru un câine
ce nu putea fi considerat decât vagabond. Probabil c! el mergea
numai noaptea, iar ziua se odihnea camuflat în vreun loc potrivit.
Ceea ce este de admirat era în primul rând sim#ul de orientare în
recunoa"terea drumului la întoarcere, în care drum a trebuit s! treac!
"i prin ora"ul Or"ova "i or!"elul Mehadia. Am considerat c! Zârvan
din copil!ria mea ar fi fost un tovar!" demn de „Col# Alb”, scris de
Jack London.
Pân! la etatea de 8 ani, cât am stat în sânul c!minului p!rintesc,
am acumulat acelea"i experien#e în credin#e ca oricare alt copil de
#!ran din satul meu, în contact permanent cu muntele "i p!durea "i
cu jivinele din aceasta din urm!, inclusiv ursul, regele animalelor din
p!durile din Europa. Am fost martor a dou! întâmpl!ri în care ursul
a jucat rolul principal. Prima a fost la etatea de 7 ani, când am înso#it
pe tata în p!durea Igegului, la locul numit „%u#ule”, unde se aflau
oile noastre cu ale unchiului Dumitru Iva"cu, fiind p!storite în
p!dure de c!tre fratele acestuia Tr!il! Iva"cu, care, împreun! cu tata,
construiser! o stân! din bârne "i copaci, în form! de colib! #uguiat!,
în care erau la ad!post de ploaie "i în care dormeau lâng! focul a#â#at
pe vatra de p!mânt din colib!. Înc! în prima noapte, fiind culcat pe
un cojoc, aproape de focul din stân!, la un moment dat am fost trezit

23
din somn de l!tratul furios al câinilor "i deschizând ochii am v!zut
pe tata "i pe unchiul Tr!il! intrând gr!bi#i în stân! "i, apucând fiecare
câte un t!ciune aprins, au alergat în grab! spre seciul oilor (îngr!-
ditur! de pari cu nuiele), urma#i de h!rm!laia mare care o f!ceau
câinii "i astfel, cu t!ciunii aprin"i, au fug!rit ursul care venise s!
dijmuiasc! oile. Aceasta s-a întâmplat noaptea. Fiind întuneric, pe
urs nu l-am v!zut, dar am urm!rit cu ochii locul pe unde am v!zut
t!ciunii aprin"i rotindu-se prin aer, dep!rtându-se pe o mic! distan#!
dela seciul oilor spre interiorul p!durii, continuând s! aud l!tratul
neîntrerupt al câinilor.
A doua ocazie a fost pe la etatea mea de 10 ani. Plecasem cu tata
c!lare, fiecare pe un cal, pentru a primi dela ciobanul dela stâna din
Ope"ata produsul pe trei zile de ca" etc. dela cioporul de oi, cât i se
cuvenea tatei, conform m!sur!torii oilor noastre la intrarea lor în
pâlc, a"a cum era obiceiul. Era prin luna iulie, când cire"ele erau în
toiul coptului pe v!ile Cornerevei, coacere mai târzie din cauza
climei reci dela poalele mun#ilor împ!duri#i. Dup! ce am urcat pe
„Petrile Albe” "i am l!sat în urma noastr! "i Vârful Babei, înalt de
peste 1800 m, "i am ajuns deasupra „Gropii”, tot pe c!rarea de pe
coama mun#ilor, eu mergând înainte deoarece caii cuno"teau
drumul, chiar dac! nu l-am fi cunoscut noi, la un moment dat iapa pe
care o c!l!ream a început s! sfor!ie "i s! bat! pasul pe loc, spre
mirarea mea, c!ci era prima dat! c! se comporta astfel. Tata, v!zând
aceasta, a desc!lecat. La sfatul lui, am desc!lecat "i eu "i, dându-mi
frâul de la iapa lui, mi-a spus s! stau acolo lini"tit cu caii "i s! nu-mi
fie fric!, caii sim#ind probabil vreo jivin! s!lbatic!. A mers vreo 15
pa"i pân! la un loc de unde avea vedere jos spre „Groapa” str!b!tut!
de un pârâia" ce curgea jos, pentru a str!bate p!durea "i a se v!rsa în
Cerna. Dup! ce a stat câtva timp acolo, s-a întors la mine, a luat
amândoi caii de frâu "i am mers spre locul ce-l p!r!sise deasupra
„Gropii”, de"i caii nu mergeau bucuro"i. Ajun"i la acel punct, mi-a
f!cut semn s! m! uit jos în vale, f!r! s! vorbesc. Privind, am v!zut
jos în vale, la circa 150 m, o ursoaic! cu doi pui de urs, care se
îndeletniceau cu scormonirea pietri"ului sau nisipului din albia

24
pârâia"ului, scotea laba afar! "i se uita s! vad! dac! a prins ceva "i
apoi arunca furioas! spre spate con#inutul din gheare "i reîncepea
opera#ia. La un moment dat, îl v!d pe tata c!-"i scoate revolverul
mare din gura traistei, un revolver cu magazie rotativ! "i gloan#e cu
calibru de circa 10 mm "i trage în sus un foc. S-a produs o detun!tur!
mare, multiplicat! de p!durile dela poalele muntelui, iar ursoaica,
f!r! s! ne vad!, s-a speriat grozav "i a început s! alerge în jos, apoi
spre p!dure "i puii, neputând s! #in! pasul cu ea, erau împin"i
rotogol înainte, când unul, când altul, pân! au disp!rut to#i trei în
p!dure. Dup! aceea, ne-am continuat drumul spre destina#ie.
Afar! de aceste cazuri n-am mai avut ocazie s! v!d vreun urs
decât la gr!dina zoologic! sau la ursarii care umblau cu ur"i
îmblânzi#i, aceasta când am ajuns prin ora"e.
Am întrebat dup! aceea pe tata, în timpul mersului, dac! "tie de
ce cerceta ursoaica cu laba albia pârâia"ului. „Ca s! prind! raci”,
mi-a spus tata, "i eu l-am crezut, c!ci nici dup! judecata mea nu
g!seam alt! explica#ie, cum nu g!sesc alta nici acum. Ursul este
omnivor "i mergând zilnic la izvorul cristalin s! bea ap! o fi v!zut
raci sau broa"te în ap! "i a"a s-o fi hot!rât s! mai varieze alimentarea.
Nu pot descrie vraja nop#ilor petrecute fie la munte, fie cea din
mijlocul p!durilor seculare. A"a ceva trebuie tr!it.
Credin#a s!tenilor printre care am crescut este c! ursul nu atac!
pe om decât atunci când omul îl atac!. Am auzit povestindu-se unele
întâmpl!ri cu ur"ii, chiar din gura celor care v!zut direct sau au p!#it
ei în"i"i scene hazlii sau curioase. Unele mi-au fost povestite de c!tre
vecinii mei, cari au gr!din! de pomi roditori aproape de marginea
p!durii sau stupine nu prea departe de p!dure. Astfel, la un vecin
Gheorghe Milu, zis C!#elul, de sub Cozia, a treia cas! dela noi, pe
lâng! alt pârâu, în repetate rânduri, când poamele erau coapte, ursul
s-a urcat în pom "i, cum nu avea timp s! culeag! fructele, a g!sit de
cuviin#! s! rup! cr!cile "i s! se a"eze sub prun pentru a se desf!ta. O
alt! întâmplare cu totul hazlie s-a întâmplat cu soacra veri"oarei mele
Stana Gherescu, pe care toat! lumea o numea Baba Floarea. Aceasta
toat! vara obi"nuia, ca "i alte femei, s! culeag! zmeur! din p!dure pe

25
„Smogotin” "i astfel câ"tiga parale, vânzându-le la B!ile Herculane
sau la Or"ova. „Într-o diminea#! – îmi poveste"te Baba Floarea – am
plecat cu g!le#ile de lemn la Smogotin s! le umplu. Aveam trei g!le#i:
una mai mare în traist! "i câte una în fiecare mân!. Umplusem
g!leata din traist! "i înc! una de mân! "i, pentru a o umple "i pe
ultima, m-am îndreptat spre o tuf! mai mare de zmeur!, unde am
început s! culeg. În partea cealalt! a tufei auzeam fâ"âituri "i tros-
nituri u"oare de crengi rupte "i, crezând c! este vreuna din vecinele
cu care am plecat la cules, mi-am v!zut de treab!. Terminând cu
culesul acea parte a tufei "i, nefiind înc! g!leata plin!, am trecut pe
partea celalalt! s! v!d dac! mai sunt fructe. De abia am ocolit cu 4–5
pa"i "i cu cine crezi c! dau ochii? Mo" Martin nu s-a speriat de mine
– el culegea pe partea de unde auzeam zgomotele – "i când m-a
v!zut a început s! morm!ie "i s! m!nânce mai departe lini"tit,
considerându-m! ca pe o tovar!"! la cules. Eu îns!, când l-am v!zut
la doi pa"i de mine, am rupt-o fugind la vale "i strigând în gura
mare: «Fugi#i c! e ursul», p!r!sind "i traista "i g!le#ile pline cu
zmeur!. Celelalte femei au fugit "i ele "i ne-am întors acas!, pe drum
povestindu-le p!#ania. Unele au început s!-"i fac! cruce, iar una mai
"!galnic! f!cea haz "i îmi spunea c! am fost proast! c! am fugit, în
loc s! m! fi în#eles cu ursul "i s!-l fi poftit s! serveasc! din g!leat!.”
O alt! întâmplare petrecut! acum câ#iva ani, din care se poate
vedea firea ciudat! a ursului, care nu atac! pe oamenii pa"nici, ci
numai pe cei care îl atac!: la Furca Obi#ei din Cornereva un grup de
oameni "i femei urcau pe c!rarea ce merge sus spre muntele Cozia.
Jos pe coast!, ei observar! un urs sau ursoaic! care tindea s! treac!
de-a curmezi"ul coasta, spre a ajunge mai repede în p!durea dela
poalele muntelui. To#i, ca împin"i de un resort, au început s! zbiere "i
s! chioteasc! cu huo, hoho, pentru a speria ursul, care la auzul
h!rm!laiei î"i iu#ea pa"ii spre a se dep!rta de grupul oamenilor.
Ace"tia, v!zând c! ursul d! semne de fric!, au început s! arunce spre
el în jos bulg!ri de p!mânt sau pietre, de ursul î"i vedea de drum,
întorcând din când în când capul spre oameni. Una din femei, voind
s!-"i arate curajul, apucând un bolovan l-a aruncat cu toat! puterea

26
în urs, pe care din întâmplare l-a nimerit în spate. De"i piatra azvâr-
lit! nu era mare, probabil c! a fost de natur! mai mult a-l nec!ji pe
urs, decât a-i produce o durere mai mare, "i jivina s-a hot!rât s! dea o
lec#ie oamenilor care l-au atacat, f!r! ca el s! fi dat acestora ocazia a
se purta cu el. Primind lovitura, jivina s-a îndreptat spre grupul
oamenilor, care au început s! #ipe "i s! se împr!"tie, iar ursul, ajun-
gându-i, s-a repezit exact la femeia care-l lovise "i i-a aplicat o lab! pe
um!rul drept, pe care l-a r!nit destul de serios, deoarece rupsese din
um!r "i o buc!#ic! de carne, dup! care isprav! s-a dep!rtat în fug!,
f!r! s! se ating! de alte persoane.
Iat! o lec#ie dat! de un animal s!lbatic oamenilor care nu-"i v!d
de treburile lor "i nu "tiu cum s! se poarte cu alte fiin#e ce nu le fac
nici un r!u, cu atât mai ru"inos c! oamenii se în"al! unii pe al#ii, se
du"m!nesc "i se omoar! unii pe al#ii în r!zboaie, n!ravuri care sunt
str!ine animalelor s!lbatice din aceea"i specie.

La #coal"

De"i, ca unicul copil la p!rin#i, le eram acestora de mare ajutor,


cu toate c! eram numai de opt ani, tata, la sfatul primit dela briga-
dierul silvic, dela finan#ii-gr!niceri "i jandarmi, cari to#i în timpul
serviciului lor erau osp!ta#i în casa noastr! cu mâncare "i #uic! – la
sfatul repetat al acestora de a m! da la "coal!, spunându-i c! ar!t a fi
un copil iste# "i harnic – tata le-a ascultat sfatul "i s-a hot!rât s! m!
trimit! la "coal! pentru a înv!#a s! scriu "i s! citesc, "tiin#! de care el
era aproape cu totul lipsit, deoarece el nu avusese decât dou! clase
primare "i cu greu putea silabisi un text scris, c!ci, dup! spusa lui, în
timpul celor doi ani cea mai mare parte a timpului o petrecea
jucându-se cu al#i copii pe dealul Cucuiata, în loc s! frecventeze
regulat "coala. Aceast! neglijen#! din copil!rie tata a pl!tit-o scump
în via#!, cum spunea el, c!ci omul f!r! carte e ca "i omul care pleac!
la r!sboi înarmat cu un ciomag, în loc de pu"c! "i sabie.

27
Pe vremea aceea înv!#!mântul primar nu era obligatoriu sub
st!pânirea maghiar!, aceasta având tot interesul ca supu"ii s! fie cât
mai pro"ti, pentru a fi mai u"or st!pâni#i. Iat!-m! deci la etatea de 8
ani "i patru luni înscris în clasa I primar! la "coala confesional! din
centrul administrativ al satului, plecând în fiecare diminea#!, de
noapte, la "coal! cu înc! doi copii din valea Camena: cu Petru Milu,
zis Mari#a, cu trei ani mai b!trân decât eram eu, "i cu Petru Milu a lui
C!#elu, cu un an mai bun ca mine. Numele de Mari#a "i C!#elu erau
poreclele pentru to#i cei din casa lor, foarte rare fiind familiile care s!
nu fi avut o porecl! dup! care s!tenii se identificau u"or, spre a se
deosebi de alte familii cu acelea"i nume.
Mama îmi preg!tea mâncarea, pe care mi-o punea în s!cule#ul
de lân! în care aveam abecedarul "i caietul, mâncare suficient!
pentru a-mi ajunge pân! seara la asfin#itul soarelui, când m! întor-
ceam, dup! ce parcurgeam aproape opt km la dus "i tot atâ#ia la
întors, pe jos. Preg!tit deci din vreme, a"teptam s! vin! întâi Papi a
lui C!#elu, cum i se spunea lui Petru Milu, care locuia în ultima cas!,
aproape de marginea p!durii din fundul v!ii Camena, în gr!dina
c!ruia ur"ii se osp!tau cu prune. Amândoi eram înarma#i cu ciomege
de alun, lucrate frumos, pentru a ne ap!ra de câinii ce se iveau de-a
lungul drumului nostru lung. Ajun"i în dreptul casei lui Petru, zis
Mari#a, mai precis Truic! a lui Mari#a (în satul meu Truic! este
numele prescurtat dela Petru, Petric!, "i de aici Truic!, cum m!
strigau "i pe mine p!rin#ii "i cealalt! lume), Papi a lui C!#elu striga:
„Hai m! nea Truic!” "i acesta venea dela casa de sub coast!, mai la
vale cu circa 400 pa"i de casa mea "i o luam la picior cu pas vioi spre
"coal!. În drum spre "coal! mai întâlneam "i al#i copii de pe Valea
Ramnei, apoi cei din valea Toplei, foarte pu#ini la num!r.
$coala avea doi înv!#!tori: pentru cl. I–II O#el Trifon, iar pentru
cl. III "i a IV-a pe Cornel Cerbu. Num!rul total al elevilor din cele
patru clase era de circa 35–40 elevi, dar nici ace"tia nu frecventau
regulat "coala. Eu urmam în mod regulat "i respectam cu sfin#enie
sfatul mamei de a fi cuminte, ascult!tor, de a nu m! certa sau bate cu
al#i copii. Este adev!rat c! v!zându-mi de treab! "i fiind rezervat,

28
n-am avut nici un necaz din partea altor copii, iar pentru joac! nu
aveam timp, mai ales noi, copiii de pe vale, care dup! terminarea
orelor de clas! de dup! mas!, ne gr!beam s! ne întoarcem acas!
pentru a nu ne prinde noaptea pe drum.
Se întâmpla îns! s! mai z!bovesc lâng! "coal! din cauza tovar!-
"ului Truic! a lui Mari#a, care aproape zilnic era înc!ierat cu ni"te
elevi de pe Valea Ohabei. Acesta nu era b!t!u" din fire, nici nu c!uta
râc! altora, dimpotriv! du"manii lui nu-l l!sau în pace "i zilnic,
înainte de a pleca spre cas!, trebuia s!-"i încaseze por#ia de pumni
dela vr!jma"i Nu-mi d!deam seama care era cauza c! nu-l l!sau în
pace. Probabil figura lui cam caraghioas!, fa#a lunguia#!, obrazul
stâng br!zdat dela ureche spre nas de o dung! ro"ie si lat! de circa
un cm, provocat! de o arsur!, iar nasul lung "i ascu#it. Cred c! era
antipatic celor de pe Valea Ohabei, asta era cauza.
Odat! cu venirea iernii am sc!pat de naveta cas!-"coal!, c!ci
tata m-a cazat la m!tu"a Ioana Matei, veri"oara primar! a mamei,
fiica brigadierului I. Lozici, cu locuin#a în centrul satului, aproape de
"coal!. Când s-a înc!lzit vremea, prin aprilie 1905, iar!"i am f!cut
naveta cas!-"coal! pân! la terminarea clasei I.
$coala din sat fiind confesional!, limba de predare era limba
matern!, de"i era obligatorie "i câte o or! de limb! maghiar!, când "i
când, în care nu înv!#am decât alfabetul maghiar "i numai cei
începând cu clasa a II-a.

La #coala ungureasc"

În fine, terminând clasa I primar!, "tiam s! citesc orice din


abecedar "i pu#in! matematic!, conform programului "colar. Tata era
foarte mul#umit de mine, fiindc! m! l!udase înv!#!torul ca pe un
elev bun, lini"tit "i con"tiincios.
În timpul vacan#ei mi-am reluat îndeletnicirea de p!stor al vacii
"i de ajutor în alte treburi gospod!re"ti, fiind s!n!tos "i o#elit

29
fizice"te. Nu mult dup! începerea vacan#ei, tata, care avea cai buni "i
c!ru#!, a fost chemat de notar "i rugat s! mearg! la Or"ova "i s!
aduc! pe înv!#!torul Muntean Petru de la "coala primar! maghiar!
din Or"ova, împreun! cu familia acestuia, pentru a petrece vara în
aer de munte.
A"a s-a întâmplat c! dup! cazarea familiei Muntean la s!teanul
Constantin Gherescu, zis Pat!r, cu casa la Gura Smogotinului, la
marginea p!durii "i lâng! pârâul de munte Smogotin, plin de
p!str!vi, am cunoscut aceast! familie. Înv!#!torul era român, cum
arat! "i numele lui. So#ia era unguroaic! din apusul Ungariei, iar cei
doi copii "i 4 fete erau crescu#i de mama lor în spirit maghiar, dar
vorbeau "i române"te. La rug!mintea înv!#!torului, tata m-a l!sat
toat! vacan#a s! fiu ghidul "i tovar!"ul de joac! al copiilor lui, pân!
aproape de sfâr"itul lunii august.
Tata se preg!tea s! transporte la Or"ova familia sus-amintit!.
Copiii înv!#!torului, auzind c! eu nu merg cu ei la Or"ova, au
început s! fac! g!l!gie, c!ci nu pleac! f!r! mine. Înv!#!torul a con-
vins pe tata în felul urm!tor: s! m! dea la "coala ungureasc!, c!ci
dac! cunosc limba st!pânitorilor voi avea multe avantaje în via#! "i
trecere în fa#a autorit!#ilor, iar dup! ce voi termina cele patru clase
primare voi "ti bine ungure"te "i voi putea fi angajat ca scriitor la
prim!ria din sat, pe lâng! notar. Tata obiecta c! nu are atâ#ia bani, ca
s! pl!teasc! #inerea mea la ora". Înv!#!torul l-a convins c! nu trebuie
s! cheltuiasc! decât banii pentru c!r#i "i haine, iar pentru restul s-au
în#eles s!-i dea în natur! înv!#!torului diferite alimente, conform
obiceiului, "i tata a acceptat.
A"a m-am v!zut înscris în clasa a II-a maghiar! la Or"ova, în
gazd! la înv!#!tor. Greu mi-a fost la început, c! nu "tiam nimic
ungure"te, decât s! num!r "i câteva cuvinte. Înv!#!torul, gazda mea,
pentru a m! ajuta, a dat ordin copiilor ca s! nu mai vorbeasc! nici un
cuvânt române"te cu mine, ci numai ungure"te. În felul acesta, la
"coal! auzind numai limba maghiar!, la fel "i la gazd! "i în timpul
jocurilor cu copiii, pân! la Cr!ciun, adic! în trei luni "i jum!tate
("coala începuse la 5 septembrie), începusem s! m! descurc, iar la

30
sfâr"itul anului "colar eram notat printre elevii buni la limba
maghiar!.
Din cauz! ca tat!l meu nu mai putea face fa#! preten#iilor
mereu crescânde ale gazdei pentru furnizarea de alimente, în anul
urm!tor, tata a c!utat alt! gazd!, la un fierar, care mai avea înc! doi
copii în gazd!. Nou!, copiilor, ne-a pl!cut gazda fiindc! ne l!sa s!
aliment!m c!rbunii din atelier cu ajutorul „foalelui” "i ne permitea s!
st!m gur!-casc! pe lâng! el, privindu-l cum face potcoave, zafturi de
fier pentru ro#i etc. Se numea Doroban#u "i avea atelierul pe strada
principal!, în stânga, cum vine omul dela gar!. A"a am terminat "i cl.
III-a.
În toamna anului "colar 1907–1908, fiind prieten cu doi fra#i
Stroescu, ai înv!#!torului din comuna Iablani#a, care erau în gazd! la
un cismar, ace"tia mi-au spus c! pot veni în gazd! cu ei "i cismarul
este de acord, dac! vom pl!ti ca "i ceilal#i copii. Tata s-a în#eles cu
cismarul în ce prive"te cheltuielile mele de între#inere "i am ajuns
astfel s! locuiesc cu înc! 3 copii (cei doi fra#i Stroescu "i un v!r al
acestora, tot Stroescu) la acel cismar, care avea casa pe strada de sus,
lâng! pârâul Gra#ca, vis-a-vis de un hotel-restaurant. Aveam paturile
aranjate pentru câte doi copii în etaj, chiar în incinta atelierului de
cism!rie, în care mai lucra, afar! de gazd!, "i o calf! "i un ucenic. Este
u"or de închipuit c!, timp de 10 luni, v!zând zilnic în ce const!
me"te"ugul unui cismar, to#i copiii cuno"team tehnica cism!ritului,
de"i nu în întregime în practic!, dar "tiam fiecare s! facem cus!tur!
cu dou! ace, petecit, pingelit "i potcovit, folosind uneltele me"terului,
care se uita cu bun!voin#! la str!daniile noastre.
A"a am terminat "i cl. IV-a maghiar! "i vorbeam curent "i cu
u"urin#! limba oficial! a statului. To#i cei trei ani petrecu#i în Or"ova
mi-au l!sat amintiri ne"terse "i impresionante. Retr!ind timpul de
când, înc!rcat în c!ru#a tatei, am plecat spre Or"ova, am fost impre-
sionat când tata a oprit c!ru#a în dreptul stâncii "i podului dela
Tople#, unde Cerna curgea lin "i f!r! zgomot pe o distan#! de circa 20
pa"i "i când tata mi-a adus aminte de legenda lui Iovan Iorgovan, cu
balaurul cu 7 capete, de care îmi povestea bunica, oprind, mi-a ar!tat

31
apa lin! a Cernei, în care Iovan Iorgovan a aruncat o mrean! de aur
ca râul s! nu mai fac! zgomot; mi-a ar!tat cu mâna sus, deasupra
copacului, urma în piatr! a calului eroului "i a locului unde acesta a
cerut Cernei s! tac! ca s! aud! glas de fat!, r!pit! de balaur. Ajun"i
la Or"ova, trecând podul lung de peste Cerna, am v!zut cum se
revars! acest râu vijelios în Dun!re. Am r!mas uimit v!zând
m!rimea "i m!re#ia Dun!rii. În cei trei ani tr!i#i în ora"ul de pe
marginea Dun!rii, nu era zi ca noi copiii s! nu mergem pe malul ei,
unde era "coala, unde erau fel de fel de negustori, vânz!tori de pe"te
proasp!t, turci care vindeau zah!r "i brag!, dulce#uri "i, în aceea"i
pia#!, oameni dela munte, în special s!teni de ai mei care vindeau
mere, brânz! etc. În anotimpurile c!lduroase, noi, copiii, ne împ!r-
#eam în dou! tabere, ho#i "i jandarmi, "i ne jucam prin l!st!ri"ul
crescut pe malul Dun!rii, la afluen#a Cernei. N-am uitat nici sfatul
bunicii, care, la plecare, mi-a atras aten#ia s! nu m! scald la marginea
Dun!rii, c!ci balaurul de abia a"teapt! s! m! înghit!, de"i, la scurt
timp dup! ce m-am a"ezat în ora", mi-am dat seama c! nu este nici
un fel de balaur, c!ci vedeam copiii f!când baie, f!r! s! p!#easc!
ceva, iar mai târziu un coleg din cl. IV-a, cu numele D!nil! P!sui, a
f!cut pariu c! trece Dun!rea înot pân! în insula Ada-Kaleh, pe care a
"i trecut-o, fiind urm!rit de o barc!. N-am uitat nici sosirea "i
plecarea din port a diferitor vapoare "i plutirea lor pe fluviu,
priveli"te care ne atr!gea ca lumânarea pe fluturi.
Îmi aduc aminte de parcurgerea drumului spre cas!, dup!
terminarea anilor "colari, "i intrarea în vacan#e. Tata numai în prima
vacan#!, dup! terminarea cl. II-a, a venit cu c!ru#a noastr! pân! la
Or"ova pentru a m! aduce acas!. Ajun"i la Plugova, peste noapte am
r!mas la taica Petru Surdulescu, fratele bunicului Matei, c!s!torit cu
o plugoveanc! "i stabilit acolo. Începând cu vacan#ele de Pa"ti "i
vacan#ele mari din cl. III-a "i a patra, mergeam singur pân! acas!.
Luam trenul pân! la Mehadia, de acolo pe jos pân! la taica
Surdulescu din Plugova, unde dormeam peste noapte, iar diminea#a
plecam tot pe jos, trecând prin Globul R!u, Cheile Globului, Bogâltin,
pân! acas! în fundul Camenii. Acest drum, calculat dela Mehadia,

32
însemna pân! acas! circa 30 km. Când ajungeam în centrul satului
natal, m! odihneam la m!tu"a Ioana Matei, adic! în casa brigadieru-
lui silvic Lozici, cumnatul bunicului Matei, apoi continuam drumul
pân! acas!.
Prin anul 1907, când eram în cl. III-a primar!, la Caransebe",
prin st!ruin#a lui Constantin Burdea, pre"edintele Comunit!#ii de
Avere gr!nicereasc! "i deputat în Parlamentul maghiar, s-a înfiin#at
prima clas! a liceului maghiar "i un internat pentru fii de gr!niceri,
în care ace"tia se bucurau de între#inere gratuit!, adic! cas!, mas! "i
haine, atât internatul, cât "i liceul fiind înfiin#ate din fondul existent
în acest scop al Comunit!#ii de Avere gr!nicereasc!. Este adev!rat c!
fondul era destinat pentru înfiin#area unui liceu român, cu internatul
respectiv, dar guvernul maghiar, care ducea o politic! de maghiari-
zare a na#ionalit!#ilor din Ungaria, nici nu voia s! aud! de înfiin#area
unui liceu românesc, de"i deputatul Burdea, care era înscris în parti-
dul guvernamental "i avea mare trecere pe lâng! st!pânire, a încercat
trei ani de-a rândul s! ob#in! aprobarea pentru un liceu românesc,
dar zadarnic. Acest fapt l-am auzit atât eu, cât "i al#i tineri "i intelec-
tuali români, chiar din gura acestuia, târziu, dup! înfiin#area Româ-
niei Mari, când eram student "i ne mutasem cu familia în Caransebe",
prin anul 1920. Constantin Burdea era considerat de to#i românii
b!n!#eni "i ardeleni ca un renegat. Venea zilnic dup!-mas! la cafe-
neaua dela Pomul Verde din Caransebe" "i când ne-a amintit de
încerc!rile lui de a ob#ine înfiin#area liceului românesc, ministrul
Cultelor din Budapesta, afirmativ i-ar fi spus: „Vrei s! înfiin#ezi un
cuib de vipere "i la Caransebe", nu ajunge cel din Bra"ov "i Beiu"?”
„V!zând c! unicul mijloc de a da regiunii de grani#! un liceu este
numai cel maghiar, am socotit – spunea Burdea – c! decât s! r!mân!
gr!nicerii în stare de incultur! mai bine s! aib! liceu unguresc, c!ci
cultura este mai important!, indiferent în ce limb! este dobândit!.”
Într-adev!r timpul i-a dat dreptate.
Terminând 4 clase primare la Or"ova, vorbeam bine limba
maghiar! "i posedam bine cuno"tin#ele cerute dela un elev absolvent
a acestor 4 clase, conform notelor fiind considerat ca un elev bun. La

33
Or"ova, din satul meu aveam colegi la "coal! pe Ion Groz!vescu "i
fratele s!u mai mic, Liviu, fiii p!rintelui Groz!vescu, preot în satul
Cornereva. Tata nu mai voia s! urmez liceul, dar eu st!ruiam s!
merg la Caransebe", pentru a nu r!mâne în urm! de cei doi copii ai
preotului "i a lui Ion Duicu, brigadier silvic din satul nostru, c!ci
acesta din urm! "i cu fiul mai mare al preotului amintit terminaser!
cl. I de liceu maghiar din Caransebe" când eu terminasem cl. 4-a
primar! la Or"ova, fiind primi#i în internatul gr!nicerilor, cu toate
avantajele men#ionate. Atât preotul Groz!vescu, cât "i jandarmii "i
finan#ii "i p!durarii, cari în serviciul lor se perindau pe la casa
noastr!, pân! la urm! convingând pe tata c! dându-m! la Caran-
sebe" nu va avea alt! cheltuial! cu mine decât taxa de înscriere "i
cump!ratul c!r#ilor, tata s-a l!sat convins "i a"a, în 1908, am ajuns
elev în cl. I a liceului maghiar din Caransebe".
Când am ajuns "i primit în internat, veniser! o droaie de copii
de #!rani din toate comunele gr!nicere"ti din Banat, aproape to#i
îmbr!ca#i în costume române"ti, unii fiind "i în etate de peste 15 ani.
La internat am fost cu to#ii îmbr!ca#i într-o uniform! cu chipiu, ce se
asem!na cu aceea sold!#easc!. Eram supu"i unei severe discipline,
aproape militare. Administratorul internatului era un plutonier
major din armat!, pensionar. Tot timpul nostru era programat:
sculare, îmbr!cat, dup! aceea, în curtea internatului, o înviorare de
10 minute, prin fug! în grup, apoi ceaiul "i, la 7,45, plecarea la "coal!,
care se termina la ora 13, adic! zilnic 5 ore. Dup!-amiaz!, pân! la ora
15, odihn! sau joac! în curte, dela 15–16 plimbare în grup la Teiu".
Dela 17–19 studiul în sal!, câte 10 la o mas! din sala de mâncare,
având ca "ef al mesei cel de-al 10-lea, unul din cl. II-a. Dup! cin!, iar
o or! de studiu. În orele de studiu eram supraveghea#i de câte unul
din cei doi profesori dela liceu, care locuiau cu noi la internat. O dat!
pe s!pt!mân! mergeam în serii la baia comunal! pentru îmb!iat.
Ni se recomanda s! vorbim numai ungure"te, dar noi, în timpul
jocului, uitam de aceast! recomandare "i ne aminteam de ea numai
când, întâmpl!tor, se apropia vreun profesor.

34
Directorul internatului era profesorul de istorie Patriciu Dr!g!-
lina, fratele generalului erou Dragalina din r!zboiul de întregire a
neamului. Patriciu Dr!g!lina era "i vicepre"edintele Comunit!#ii de
Avere "i era profesor la $coala Pedagogic! "i Teologic! român! "i era
un erudit istoric. El a scris „Istoria Banatului Severin”, în 3 volume,
dintre care, în prezent, posed primele dou! volume, lucrare care nu
se mai g!se"te decât rar la vreun particular.
Dup! trei ani de internat, elevii fiind din ce în ce mai numero"i,
nu mai puteau fi caza#i to#i în internat "i astfel unii au fost caza#i pe
la diferite gazde, particulari din ora", tot pe cheltuiala internatului.
A"a am ajuns în cl. 4-a s! fiu g!zduit la o b!trân!, Simon Paraschiva,
cu înc! un coleg, %i#oni Romulus. Aceast! b!trân! era îngrijitoarea
„Casinei Române”, dela etajul I din Palatul numit pe atunci
Koronghi, azi spital din centrul ora"ului. Era foarte evlavioas!, în
timpul serilor citindu-ne fapte minunate "i minuni din Vie#ile
Sfin#ilor. Cu timpul, eram atât de vr!ji#i de aceste povestiri încât ne
f!ceam, "i eu "i colegul, diferite planuri, cum s! ajungem la Sf. Munte
Athos s! ne dedic!m vie#ii monahale. Dup! chibzuieli mai mature,
cu timpul am p!r!sit acest plan "i ne-am v!zut de treab!, socotind c!
este mai normal s! tr!im via#a ca toat! lumea, a"a cum vom reu"i s!
ne-o cre!m dup! terminarea "colii.
Am profitat mult de timpul cât am stat în gazd! la maica
Paraschiva, care locuia la etajul I, lâng! cele trei od!i spa#ioase ale
„Casinei Române”, a c!rei îngrijitoare era. Într-adev!r, la Casin!, mai
ales dup!-mas!, veneau aproape to#i intelectualii români din ora",
pentru a citi ziarele sau c!r#ile din biblioteca bogat! a casinei. Aceste
c!r#i îmi erau la îndemân!, c!ci gazda mea #inea cheile dela
dulapurile în care erau aranjate c!r#ile, dup! autori. Erau c!r#i scrise
"i în limba maghiar! "i chiar în italian! "i francez!. Pe aceste din
urm!, le r!sfoiam "i m! miram de asem!narea atâtor cuvinte cu cele
din limba noastr!, de origine latin!. La liceu, în fiecare zi, aveam în
program câte o or! de limba latin!, fiind obliga#i a trece în vocabular
"i a înv!#a toate cuvintele noi ce se iveau în textul ce trebuia s!
traducem, începând înc! din clasa I, cu opera lui Cornelius Nepos,
nou!, elevilor români, ni se p!rea mult mai u"oar! limba latin! decât

35
celorlal#i colegi de alt! na#ionalitate. Din aceast! mare asem!nare a
limbii noastre cu cea latin!, a"a tineri cum eram, ne-am convins de
originea roman! a str!mo"ilor no"tri, convingere care ne-a o#elit
ulterior sim#!mântul na#ional, în lupta ce o duceau na#ionalit!#ile din
Ungaria împotriva politicii de maghiarizare practicat! de st!pânirea
"ovin! dela Budapesta "i de asuprire a na#ionalit!#ilor. Acest sim#
na#ional român ne st!pânea mai ales când am dep!"it etatea de 14
ani, dar fa#! de profesorii no"tri treceam ca elemente, pe jum!tate sau
chiar în întregime, asimilate pentru ideea statului maghiar. De unde
erau s! "tie profesorii no"tri c! prin clasele superioare noi ne întru-
neam în grupuri r!zle#e prin p!durile Teiu"ului "i #ineam "edin#e în
care citeam din istoria românilor scris! de istoricii români "i proz! "i
versuri de autori din patria mam!, cum "i autori ardeleni: Agârbi-
ceanu, poe#ii Co"buc, Goga etc.
În timpul cât am locuit la maica Paraschiva, în palatul numit pe
atunci Koronghi, fiindc! era cl!dit de un mo"ier bogat dintr-o
comun! învecinat! Caransebe"ului, palat frumos cu dou! etaje,
destinat a fi închiriat pe apartamente, prin 1910–1911, în etajul
superior al palatului, s-a mutat sora episcopului Miron Cristea, ce era
c!s!torit! cu un medic veterinar, Becker, din Ungaria de apus "i tot
în acela"i palat, prin 1912, s-a mutat "i nepoata episcopului, c!s!torit!
cu avocatul dr. Alexandru Moraru, la care locuia "i cumnatul s!u,
Grigore Antal, elev cu o clas! superioar! la acela"i liceu, devenind
prieteni buni "i nedesp!r#i#i.
Dup! ce am terminat patru clase de liceu, tata, venind s! m! ia
acas! "i s! se socoteasc! cu gazda, mi-a spus "i mie "i gazdei c! nu v!
mai l!sa s! continui "coala, pe de o parte pentru c! am înv!#at des-
tul! carte, încât pot fi angajat ca func#ionar la prim!ria din comuna
noastr!, iar pe alt! parte continuarea liceului din partea mea ar
necesita cheltuieli c!rora nu le mai poate face fa#!. Auzind acestea
tare m-am întristat, iar gazda a s!rit cu gura pe tata, spunându-i c!,
din moment ce sunt printre elevii cei mai buni la "coal!, era p!cat s!
m! retrag!. V!zând c! tata persist! în hot!rârea sa, gazda s-a urcat la
etajul superior, la sora episcopului, pe care o ajuta deseori în lucruri
gospod!re"ti "i care m! cuno"tea "i pe mine, fiind prietenul nepotu-

36
lui ei, "i atunci atât gazda, cât din Dna respectiv! au venit la tata, care
a"tepta la gazd!, "i v!zându-l pe tata, sora episcopului i-a spus: „Baci
Davide (îl cuno"tea, c!ci mai venise pe la gazd!), Petru înva#! bine "i
eu am s! vorbesc cu fratele meu, care este pre"edintele «Funda#iei
Gojdu», s!-i fac! rost de o burs!, care este de vreo 30 coroane lunar,
f!r! lunile de vacan#!, iar în acest caz Dta nu vei avea nici o chel-
tuial!.” Tata, auzind aceasta, a r!mas convins "i a promis c! la
toamn! m! va înscrie în clasa V-a a liceului. Peste var!, într-adev!r
am primit în"tiin#are c! mi s-a acordat 30 coroane burs! lunar!, burs!
care numai în cazuri excep#ionale se acorda elevilor din liceu "i era
destinat! studen#ilor dela universitate, cu obliga#ia ca ace"tia, când
vor ajunge în situa#ie material! bun!, s! o restituie, pe m!sura posi-
bilit!#ilor, funda#iei respective. Mul#i, foarte mul#i din intelectualii
români din Ardeal "i Banat, î"i datorau realizarea carierei lor numai
burselor primite dela funda#ia Emanoil Gojdu, cu sediul în Buda-
pesta, care dispunea de un fond de peste zece milioane coroane în
bani la b!nci "i numeroase imobile de mare valoare.
Dup! terminarea clasei a V-a a liceului, când am ajuns acas!,
mare i-a fost mirarea tat!lui meu când i-am ar!tat 5 coroane econo-
misite, sum! suficient! pentru a-mi cump!ra o pereche de ghete în
acea vreme, iar el putea s! tocmeasc! la coas! 5–6 cosa"i pe o zi
întreag!. În aceste condi#iuni, am ajuns s! termin 7 clase de liceu cu o
lun! mai devreme ca în anii obi"nui#i, în 15 mai, în loc de iunie, din
cauza primului r!sboi mondial ce isbucnise în iulie 1914 "i care
necesita carne de tun "i dintre tinerii de 17–18 ani.

În r"zboi

F!cându-se recrutarea în 15 mai 1915 "i g!sindu-m! s!n!tos


tun, comisia, împreun! cu al#i colegi din clasa 7-a, ne-a înrolat,
f!cându-ne o singur! concesie "i anume s! alegem în care armat! s!
fim repartiza#i: în cea austro-ungar!, cu limba de comand! german!,
sau în armata maghiar! de ap!rare a #!rii (honved). Eu, cu al#i colegi

37
de clas!, am ales Reg. 43 austro-ungar, cu garnizoana în Caransebe",
iar o parte din regiment era la Biserica Alb!, atunci în Banatul
Iugoslav. Al#i colegi au optat pentru Reg. 8 Honvezi la Lugoj,
deoarece cuno"teau la perfec#ie limba maghiar!. Fiind asimila#i cu
voluntarii cu termen redus la un an, am început instruc#ia preg!ti-
toare de ofi#eri de rezerv! în cadrul Regimentului 43 Caransebe".
În vremea aceea, mica Românie independent! ducea o politic!
de neutralitate sub regele Carol I, la guvern fiind Partidul Liberal, în
frunte cu prim-ministrul Ionel Br!tianu, poreclit ulterior "i „Sfinxul”,
din cauza str!"niciei cu care î"i ascundea inten#iile politice externe
fa#! de puterile europene încle"tate în marele r!sboi. Atât Puterile
Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria "i Turcia), cât "i Marea
Antant! (Rusia, Fran#a, Anglia "i Italia), fiecare c!uta s! atrag!
România de partea lor. To#i românii supu"i Austro-Ungariei, cât "i
Rusiei, erau convin"i c! România, pân! la urm!, va intra în r!sboi s!
desrobeasc! pe unii din fra#ii robi#i "i aceasta o va face al!turându-se
p!r#ii care va r!mâne f!r! îndoial! înving!toare înspre sfâr"itul
r!sboiului. Conform unei judec!#i în#elepte, România nu se putea
avânta în lupta dintre uria"i f!r! a avea asigurat! izbânda final! "i
f!r! a-"i periclita independen#a în caz de e"ec. Se mai punea întreba-
rea pe care dintre fra#i s!-i desrobeasc!: pe basarabeni sau Ardealul,
Bucovina "i Banatul. Ambele p!r#i beligerante erau "i ele convinse c!,
pân! la urm!, România va intra în r!sboi.
În vara anului 1915, când eram instruit în deta"amentul din
Reg. 43 Caransebe", pentru a urma "coala de ofi#eri de rezerv!,
guvernul austro-ungar, din precau#ie, a g!sit necesar ca toate regi-
mentele române"ti s! fie mutate, cu garnizoanele respective, prin
Boemia, cât mai departe de grani#a cu România, fiindu-le fric! ca în
caz de r!sboi cu România aceste regimente s! nu treac! de partea
românilor, a"a cum au procedat unele regimente cehe, care au trecut
"i s-au predat ru"ilor. A"a s-a întâmplat c! Reg. 43 din Caransebe",
compus 99% din români, s! fie mutat tocmai în nord-estul Boemiei,
în ora"ul Icin, aproape de regiunea sude#ilor, nu departe de ora"ele
mari Reichenberg [Liberec, n.n.] "i Gablonz [Jablonec, n.n.]. Cehii,

38
care duceau "i ei o lupt! aprig! ca "i românii contra inten#iei "i
m!surilor de desna#ionalizare practicat! de Imperiul Austro-Ungar,
compus în majoritate de diferite na#ionalit!#i, la intrarea noastr! în
Icin ne-au primit cu flori "i o c!ldur! sufleteasc! adev!rat fr!#easc!,
în special deta"amentul nostru, de tineri intelectuali "i candida#i de
viitori ofi#eri. Am fost împ!r#i#i "i caza#i pe la case particulare, unde
eram trata#i ca ni"te fra#i. P!rin#ilor, care r!m!seser! am!râ#i la "tirea
înrol!rii mele, le trimiteam scrisori de îmb!rb!tare, între altele c!
pân! voi termina "coala de ofi#eri se poate termina "i r!sboiul "i îi voi
revedea, de"i nici eu nu credeam în a"a ceva.
Dup! vreo dou! s!pt!mâni, deta"amentul meu a fost trimis
pentru a urma cursurile preg!titoare de ofi#eri de rezerv! tocmai în
ora"ul Gablonz, un ora" frumos, de m!rimea Timi"orii, nu prea
departe de ora"ul Reichenberg, considerat! capital! a regiunii
sude#ilor (regiune locuit! "i de cehi "i de germani, ace"tia din urm!
fiind în minoritate). În acest ora" Gablonz era foarte dezvoltat!
industria casnic! de giuvaeruri false, având "i fabrici de stofe. Dup!
dou! luni am terminat cu succes "coala "i, reu"ind la examen, am fost
avansat la gradul de caporal "i trimis la regiment în Icin. Mul#i din
colegii mei n-au reu"it la examen "i au r!mas cu grad inferior, iar eu
"i ceilal#i avansa#i; am fost avansa#i în scurt timp la gradul de
aspiran#i-cadet, iar când s-a format un batalion de mers (al 15-lea), cu
destina#ia frontul italian, am fost trimis "i eu în calitate de comandant
de pluton.
Reg. 43 lupta pe frontul italian dintre Trieste – Gorica –
Doberdo, o regiune deluroas! "i acoperit!, în mare parte, cu stânci "i
pietre, denumit! regiunea „Carstului”. Regimentul nostru era cu
lag!rul la Costamievi#a, la circa 10 km de linia de foc. Zece zile eram
în linia de foc "i alte 10 zile în refacere la Costamievi#a. Batalionul din
care f!ceam parte nu a fost trimis direct în linia de foc, ci ne apro-
piam prin etape, f!când exerci#ii de lupt!, conform experien#ei
dobândite pân! atunci de cei de pe front. Când am ajuns la San
Daniel, o localitate prin care am trecut spre lag!rul regimentului de
pe front, am r!mas cu to#ii înm!rmuri#i de vederea unui cimitir uria",

39
cu mii "i mii de morminte a osta"ilor c!zu#i pe frontul spre care ne
apropiam.
Ultima etap!, pân! la Costamievi#a, lag!rul de refacere al regi-
mentului, a fost cea mai obositoare pentru mine "i solda#ii din
batalionul în care eram, aceasta din cauz! c! aveam misiunea s!
facem o demonstra#ie de preg!tire de ofensiv! pentru a în"ela pe
italieni "i ai face s! cread! c! austriecii îngr!m!desc "i aduc zilnic
trupe pe sectorul Triest – Gorica. În realitate, batalionul cu care am
plecat din Icin, având ca înso#ire tunuri de lemn, plecam diminea#a "i
ajungeam pe la asfin#itul de soare în lag!r, a"a c! puteam fi v!zu#i "i
din uria"ul balon captiv al inamicului "i de c!tre avioanele italiene
„Caproni”, ce sburau la mare în!l#ime deasupra noastr!, în timpul
mersului nostru. Dup! o odihn! de 4–5 ore, pe întuneric, iar ne
întorceam la gara St. Daniel pentru diminea#a urm!toare, s! facem
acela"i drum. Aceast! poveste s-a repetat "ase zile de-a rândul.
În sfâr"it, dup! 2 zile repaus în Costamievi#a, iat!-ne cu bata-
lionul trimis în prima linie de foc în tran"eele dela San Martino.
Tran"eele erau adânci de în!l#imea unui soldat, în unele locuri
acoperite cu grinzi groase de lemn. Frontul era lini"tit, rar se auzea
câte o împu"c!tur!, iar în unele locuri tran"eele inamice erau la o
dep!rtare de 40–50 m, încât artileria nu putea trage în tran"eea
inamic! f!r! a periclita pe solda#ii proprii.

Botezul focului

Cu o zi înainte de ocuparea tran"eelor din I-a linie, to#i coman-


dan#ii de companii "i plutoane am fost convoca#i într-o cavern!
(pe"ter!), unde ni s-a pus în vedere c! în ziua urm!toare, seara, va
trebui s! atac!m cota de pe dealul dela San Martino ocupat de
italieni "i preg!tirea "i planul se va face în diminea#a urm!toare chiar
în tran"ee, de unde vom porni la atac, fixându-se fiec!rui pluton
por#iunea ce va ataca "i modul de procedare, adic! artileria noastr!
va bate tran"eele inamice, iar seara la ora 8,50 va veni timpul ca noi
s! pornim la atac, iar inamicul s! nu poat! avea rezerve pentru

40
contraatac. În timpul acelor explica#ii "i planuri, ca din senin, o
bubuitur! groaznic! s-a produs în partea dreapt! a tran"eei unde
erau aduna#i ofi#erii "i am auzit ni"te vaiete înfior!toare "i scurt timp,
cam la 1–2 minute, ni"te sanitari au trecut prin fa#a noastr! cu t!rgi,
transportând mai mul#i solda#i grav r!ni#i, cu sângele #â"nind din
unii din ei, îndreptându-se spre primul post de ajutor. La vederea
acestei scene, mi s-a întunecat vederea "i, cu suprem! sfor#are, pentru
a nu c!dea jos, m-am r!zimat de peretele tran"eei. Revenindu-mi,
unul din camarazi m-a întrebat c! de ce sunt alb la fa#! ca varul, iar
eu i-am r!spuns: „Nu v!zu"i ce trecu prin fa#a noastr!?”
Ce se întâmplase? Italienii aveau arunc!toare de mine cu aer
comprimat, mine în form! de par!, cu trei aripi, "i în vârful ei un
focos, care la c!dere exploda. Lansarea ei nu se auzea, dar solda#ii
no"tri o vedeau prin aer "i, înainte de a c!dea, ei fugeau la dreapta "i
la stânga, pentru a ie"i din zona exploziv!. Italienii au observat acest
fel de ap!rare "i atunci aruncau câte dou! mine paralel, mine pe care
solda#ii no"tri le numeau „mâ#e”, dar dac! aceste 2 mine c!deau
chiar în tran"ee, solda#ii de pe por#iunea dintre ele nu mai aveau
sc!pare.
$i austriecii aveau o min! mult mai mare, de 35 kg, în form! de
butoi, care avea o for#! de distrugere mult mai mare "i ai no"tri o
numeau „Iancu” "i italienii se fereau "i ei, ca "i ai no"tri, fugind la
dreapta "i la stânga.
Iat! "i seara decisiv!, când trebuia s! atac!m. Artileria noastr! a
început, înc! înainte de l!satul serii, s! bat! pozi#iile inamice. Italienii
r!spundeau, c!utând s! bat! pozi#iile artileriei noastre. Era iadul pe
p!mânt, într-o sear! f!r! lun!, ca cerul albastru. Ghiulele sburau pe
sus, deasupra capetelor noastre, f!r! ca vreuna de-a du"manului s!
cad! între noi.
Se apropia ora decisiv!. Mi-am adus aminte de o istorisire
povestit! de mo"ul Vartolomeu Surdulescu, fratele bunicului meu,
pe când eram "colar. El a fost "i a luptat în armata austriac! contra
Rusiei la Königrätz [1868, n.n.] "i mi-a povestit c! un soldat din
armata austriac! era „gires”, adic! gloan#ele nu-i f!ceau nici un r!u "i

41
c!deau de pe el ca ni"te alune. L-a întrebat ce vraj! a f!cut "i acela
i-ar fi spus "i dest!inuit urm!toarele: „Înainte de a intra în lupt! s!
sco#i din rani#! o bucat! de pâine "i, #inând-o în mâna stâng!, s! o
love"ti de câte trei ori cu vârful baionetei "i s! zici: in uc cor us mius
potolius "i s! gu"ti de trei ori din ea. Aceasta este vraja, îns! trebuie
s! crezi în ea, f!r! nici o îndoial!.” Mo" Vartolomeu era analfabet "i
toat! via#a lui a fost cioban la oile familiei sale dela stâna de pe
„plai”, la 1000 m în!l#ime, nu departe de stâna tatei, "i a tr!it 94 de
ani. Când mi-a povestit acestea eram student în liceu, în etate de
circa 14–15 ani, "i, de"i "tiam for#a de p!trundere a unui glon# din
arma militar!, am înclinat a crede în cele spuse de b!trân, gân-
dindu-m! c! nu avea nici un interes s! m! mint! "i mai ales din
cauza folosirii celor "ase cuvinte ce p!reau a fi de origine latin!,
imposibil s! fie înv!#ate de b!trânul analfabet. Cuvintele auzite de el
probabil le-a mai alterat, c!ci „in uc” probabil a fost „in hoc” etc.
Mai erau vreo 10 minute pân! la pornirea la atac "i mi-am zis:
„Ce pierd dac! execut "i eu formula auzit! dela mo"” "i am procedat
în consecin#!. Atacul a fost executat, n-am avut nici o pierdere de
oameni "i am ocupat tran"eea de pe colin! a inamicului, în care am
g!sit câteva cadavre. M-am a"ezat în jurul unui cadavru "i a trebuit
s! respingem cu grenada de mân! trei contraatacuri ale inamicului,
iar tran"eele erau în cea mai mare parte distruse "i, fiind terenul
stâncos, noi am improvizat tran"ee din saci umplu#i cu pietri". Colina
fost ocupat! de batalionul nostru în seara zilei de 15 mai 1916.

Erou #i decorat f"r" merit deosebit

În zorii zilei, inamicul s-a resemnat, s-a a"ternut linia pe front.


Era ziua de 16 mai. Cam pe la amiaz!, un soldat vine "i îmi
raporteaz! c! de sub ni"te bolovani mari, unde st! el în tran"eea
improvizat!, parc! ar auzi vorbe sub stânci. $tiam c! toat! regiunea
„Carstului” este plin! de grote, care erau amenajate ca ad!posturi "i
dormitoare, atât de italieni, cât "i de ai no"tri. În pluton aveam ca

42
sergent pe un caransebe"ean, numit Stoica, care fusese mai demult pe
front în Gali#ia "i dase dovad! de mult! bravur! la respingerea
contraatacurilor italiene de care am vorbit. L-am luat cu mine "i,
împreun! cu soldatul raportor, i-am pus s! dea bolovanii la o parte
"i, în curând, eram în fa#a unei grote inundate de întuneric. B!nuind
c! în timpul bombardamentului artileriei noastre italienii s-au ad!-
postit în acea grot!, f!r! s! mai aib! posibilitatea s! ias!, fie c!
bombardamentul a aruncat bolovani, astupând intrarea, fie c! ei
îns!"i au astupat-o a"teptând salvarea dela ai lor, am luminat cu
bateria electric! de buzunar grota, în timp ce sergentul "i soldatul, cu
pu"tile întinse în jos "i am v!zut o grot! mare în care erau amenajate
paturi la fundul ei, pân! unde era o scar! de scânduri, iar pe paturi
umbre omene"ti. Sergentul a strigat: „Solda#i italieni, sunte#i prizo-
nieri, preda#i-v! armele "i ie"i#i afar!!” Primul a sosit un ofi#er, apoi,
rând pe rând, fiind lua#i în primire de plutonul meu de 48 de oameni,
au fost în"ira#i de-a lungul tran"eei "i, plecând în fruntea lor cu
ofi#erul italian, i-am dus pân! la comandantul companiei mele.
Acesta a raportat la comandantul de batalion, unde au fost du"i cei
135 de prizonieri, care au fost prelua#i de un pluton de rezerv! "i
du"i înapoia frontului.
În ziua de 17 mai a ap!rut generalul de brigad! "i a l!udat
întregul batalion de reu"ita atacului "i ne-a citit "i comunicatul
Marelui Cartier, prin care se anun#a c!, cu ocazia ocup!rii cotei de la
San Martino, au fost lua#i "i 135 de prizonieri inamici. Am fost
decorat cu marea medalie de argint, iar comandan#ii de companie "i
comandantul batalionului au primit "i ei câte o decora#ie.
Peste 2 zile a venit ordinul ca atât mie, cât "i colegilor care au
fost recruta#i în 15 mai 1915, s! ni se dea 2 luni concediu, pentru a
merge la liceu s! ne preg!tim "i s! d!m examenul de maturitate. A"a
am ajuns peste alte 3 zile la Caransebe". Am uitat s! spun c!, înainte
de a ajunge pe front, am fost avansat la gradul de cadet "i cu acest
grad, ajuns la liceu, purtând decora#ia de r!sboi primit!, dup! termi-
narea examenului de bacalaureat, m-am fotografiat împreun! cu
ceilal#i câ#iva camarazi veni#i de pe front în acela"i scop, fotogra-

43
fiindu-ne cu directorul "i profesorii clasei a VIII-a, cari ne-au l!udat
pentru patriotismul "i #inuta noastr! de pe front. Ordinul a fost s! nu
ne mai întoarcem direct pe front, ci la partea sedentar! a regimen-
tului dela Icin din Boemia, unde urma s! se formeze al 18-lea
batalion de mers pe front în care s! fim încadra#i.
Profitând de câteva zile ce-mi mai r!m!seser! pân! la
întoarcerea la regiment, am data fuga pân! la p!rin#i în Cornereva,
pe care îi în"tiin#asem c! am venit pe 2 luni în Caransebe" pentru
examen "i c! locuiesc tot la fosta mea gazd!, maica Paraschiva. Când
am intrat în sat, v!zându-m! cu sabie "i decorat, mai ales jandarmii,
s-au mirat, "i "eful lor plutonier, având grad inferior mie, m-a salutat
ost!"e"te, iar eu i-am strâns mâna "i i-am povestit isprava de pe
front, apoi mi-a pus viza pe biletul de concediu, conform dispo-
zi#iilor. Pe tata l-am g!sit cosind singur în fânea#a din spatele casei "i
era chiar o întunecime de soare par#ial!. Am dormit numai o noapte
acas! "i iar!"i am trecut prin clipele dureroase ale desp!r#irii,
manifestate mai ales de p!rin#i, care "tiau c! merg iar pe câmpul
unde oamenii se ucid unii pe al#ii f!r! s! se cunoasc! "i f!r! s! lupte
din convingere, ci numai din porunca împ!ratului. Seara, înainte de
culcare, tata mi-a propus s! trec în România, peste munte, "i m! va
duce el pân! într-un sat unde are buni prieteni "i astfel scap cu via#!,
f!r! a o periclita în r!sboi. Acest gând îmi venise "i mie înc! pe
drum, când am plecat de pe front. Îndeplinirea era u"oar!, dar îmi
puneam întrebarea care vor fi consecin#ele, atât în ceea ce prive"te
viitorul meu în cazul când voi dezerta în patria mam! "i aceasta va
r!mâne pân! la sfâr"it neutr! sau, intrând în r!sboi contra ungurilor,
nu va reu"i s! ob#in! alipirea Transilvaniei "i Banatului, chiar "i în
ipoteza c! ar intra în r!sboi contra ru"ilor "i ar alipi Basarabia, c!ci în
caz de victorie a Puterilor Centrale, monarhia austro-ungar! s-ar
consolida "i condi#iile românilor din Imperiu nu s-ar mai schimba în
bine. Afar! de aceea, dac! dezertam ce soart! ar fi avut p!rin#ii mei,
care ar fi fost învinui#i c! mi-au înlesnit trecerea peste grani#!? Tata
v!zând "i el c! acest plan este periculos, am hot!rât s! m! întorc la
regiment, spunându-mi "i el "i mama c! fiecare om are ursita lui "i
cine are zile scap! din orice primejdie.

44
Astfel, m-am înapoiat în Boemia la regiment, unde, în scurt
timp, s-a organizat un alt batalion de mers pentru front "i în care am
fost încadrat cu gradul de cadet "i comandant de pluton. Batalionul
era comandat de maiorul Walter, un "vab scurt, gras "i îndesat, ce se
mi"ca alene ca un mo"neag. În plutonul meu figura "i Ion Luca, zis
ulterior B!n!#eanul, coleg de liceu, cu grad de caporal, "i Mitru
Sg!vârdea, contabil la Episcopia Caransebe"ului, iar în companie mai
erau "i al#i colegi de liceu, între care Eugen Fene"an, din Mehadia, "i
Nicolae Ijac, coleg de clas! din Caransebe".
Întreg batalionul, îmbarcat într-un tren, am plecat spre Italia,
dar ajungând în Budapesta mult ne-am mirat c! trenul a pornit spre
Seghedin. Credeam c! ne vor duce în Serbia, dar, ajungând la Arad,
ne-am dat seama c! alta este destina#ia batalionului. Ne-am dat
seama c! vom fi du"i pe frontiera cu România, m!sur! de
precau#iune din cauza politicii de sfinx a României, fie c! au intuit c!
România s-a hot!rât s! treac! de partea Marii Antante, care ar fi dus
la desrobirea Ardealului, Bucovinei "i Banatului. Se "tie c! România a
fost presat! s! intre în r!sboi pentru a u"ura frontul francez, unde se
d!dea b!t!lia pe via#! "i pe moarte dela Verdun, având promisiunea
c!, odat! cu intrarea României în r!sboi, Generalul Saraille va începe
"i el ofensiva dela Salonic, pentru a face jonc#iunea cu românii, iar
ru"ii vor începe "i ei o ofensiv! pe frontul gali#ian "i vor da ajutorare
"i armatei române. Se "tie c! nici una din promisiuni nu s-a respectat.
Batalionul nostru a debarcat la Dumbr!veni, de acolo, dup! o
"edere de 2 s!pt!mâni, s-a deplasat tocmai în trec!toarea Buz!ului, la
Sita Buz!ului, la câ#iva km de grani#a român!. Acolo am început s!
facem tran"ee pe micile por#iuni de pe malul stâng "i drept ale râului
Buz!u, pe lâng! care era ie"irea în defileul strâmt, cu dealuri
împ!durite de ambele p!r#i, încât dela "osea liziera p!durii nu era
mai departe de 30–40 m, în unele locuri "i mai aproape. Batalionul a
fost cazat în dreapta râului, într-o fabric! de cherestea, iar ofi#erii
într-o cl!dire a jandarmeriei de frontier!. În imediata apropiere era
un pod, peste care se intra direct pe "oseaua defileului.
România continua s! fie neutr!. Noi o duceam foarte bine pe
frontier!, eram izola#i "i departe de satul Sita Buz!ului, dar dup!-

45
mas!, în timpul liber, pescuiam "i seara ne distram la un gramofon al
unui jandarm.
De îndat! ce am v!zut pozi#ia geografic! a locului unde ne
aflam, am "i întocmit planul de a trece la români f!r! lupt!, în cazul
declara#iei de r!sboi a României, considerând terminat r!sboiul, cu
primejdiile lui pentru mine. Planul meu de a trece la români f!r!
lupt!, când ace"tia ne vor ataca, n-am îndr!znit s!-l dest!inui nici
unui coleg de clas! din plutonul meu, decât unui brav sergent român
dela Vâr"e#, mare autodidact, de al c!rui patriotism român nu m!
îndoiam. Pe acesta l-am pus în curent cu planul care era ca s! ne
l!s!m prin"i f!r! a ne retrage cu grab! sau s! intr!m în p!dure "i s!
st!m pân! ne dep!"esc trupele române, c!ci de rezisten#! lung! a
batalionului nu putea fi vorba, românii ac#ionând prin flancurile ce le
ofer! dealurile împ!durite, putând s! captureze întreg batalionul.
Inten#ia noastr! era s! nu ap!rem ca tr!d!tori "i dezertori. R!mânea
s! vedem care va fi situa#ia în momentul declan"!rii r!sboiului.
În ziua de 13 august, deci cu dou! zile înainte de atacul Româ-
niei, patrulele noastre de pe grani#! au adus un soldat român, dezer-
tor din armata român!, care era evreu de origine. Era complet
echipat de r!sboi "i în r!ni#! cu un cozonac, afar! de alt! hran! "i
conserve. Întrebat de ce a dezertat, a spus c! a comis o grav!
indisciplin! fa#! de un gradat "i, pentru a sc!pa de sanc#iunile grave
ce îl a"teptau, a preferat s! fug! la noi. Cred c! a min#it "i a sim#it c!
România va începe r!sboiul, iar cozonacul din rani#! era un indiciu
pentru mine c! s-a dat solda#ilor în vederea unui mare eveniment. În
15 aug. era s!rb!toarea Sf. Marii "i cea mai bun! patroan!, dac! în
acea zi s-ar declara r!sboiul. Dezertorul a fost trimis la comanda-
mentul dela Bra"ov, iar noi n-am dat prea mare însemn!tate acestui
fapt izolat. Se spunea c! în armata român! se aplic! solda#ilor "i
b!taia ca pedeaps!, în cazuri de indisciplin!, "i "tiam c! evreii nu
sunt din firea lor r!sboinici, încât am considerat întrucâtva explica-
bil! fuga evreului.
Ziua urm!toare, 14 august, era la fel de frumoas! "i senin! ca "i
cele precedente, iar dup! terminarea programului, dup!-mas!,

46
ne-am reluat îndeletnicerea de a pescui "i seara de a asculta pl!ci la
gramofon. Pe la ora 20, camarazii mei erau aproape to#i culca#i, iar eu
developam un cli"eu dela un mic aparat „Ernemann” 4x6, într-un
col# ro"u improvizat, fiind dezbr!cat de bluz!.

Trecerea la fra!ii desrobitori

În seara de 14 august, în timp ce în col#ul ro"u, improvizat cu


p!turi, continuam s! developez ni"te fotografii luate peste zi, au
început s! se aud! o serie de împu"c!turi la r!s!rit, spre grani#!, care
au durat circa 5 minute. To#i am ie"it în curtea caz!rmii, s! ne d!m
seama ce ar putea fi. La urm! am ajuns la concluzia c! fiind ajun de
s!rb!toare, fra#ii de dincolo au f!cut o petrecere, iar al#ii erau de
p!rere c! s-ar fi produs un incident de frontier!. S-a întronat iar
lini"tea peste noapte "i ne-am întors fiecare în locul lui, iar eu trebuia
s! termin developatul fotografiei.
Peste ca 10 minute intr! în dormitor ca o furtun! adjutantul
batalionului strigând: „Alarm!, România la ora 10 a declarat r!sboi
Austro-Ungariei”. Solda#ii au fost trezi#i imediat, lumea nu mai avea
timp s!-"i încheie "ireturile la bocanci, spunându-se c! putem fi
captura#i din moment în moment "i fiecare comandant de companie
a primit ordinul ce pozi#ie s! ocupe imediat, iar ace"tia, la rândul lor,
au dat ordine comandan#ilor de pluton, pentru executarea fulger.
Cerul era senin, noapte f!r! lun!. Pentru planul meu norocul nu
putea s! m! slujeasc! mai bine, dar în acela"i timp plutonul meu
ocupând linia dela malul stâng al râului "i înc!lecând o parte de
teren pân! aproape de liziera p!durii, înc!lecând deci singura "ans!
pe unde trebuia s! r!zbeasc! armata român!. În caz de ordin de a
rezista, plutonul meu "i cel din stânga mea, dela liziera p!durii, tre-
buiau s! sus#in! greul luptei. În fa#a plutonului era o mic! pant! a
terenului, iar la marginea p!durii, la circa 50 pa"i, era o colib! de
lemn. Ordonan#a mea r!m!sese s!-mi aduc! bagajul dela locuin#!, eu

47
plecând doar cu un baston, binoclu, un revolver "i o lamp! electric!
de buzunar. Dup! ce am luat pozi#ia pe teren ordonat!, fulger!tor,
m-am decis c! e momentul s!-mi realizez planul de trecere la fra#i,
f!r! a trage un foc "i f!r! a p!rea dezertor. Am chemat la mine pe
sergentul credincios "i i-am spus c! voi merge la comandantul de
companie s!-i spun c!, neavând pozi#ie bun! de tragere, din cauza
terenului în pant! din fa#a plutonului, voi pleca s! reperez o linie mai
bun! pe care apoi s! o ocup "i, dac! se va întâmpla s! nu m! mai
întorc, în caz de retragere, s! mearg! înapoi ca melcul, a"a cum va
permite situa#ia. El m-a în#eles, a salutat "i eu i-am strâns mâna cu
putere, spunându-i „La revedere, în libertate”. El era de p!rere s!
ordon plutonului s! ne urmeze în p!dure, dar aceasta nu-mi con-
venea. Tr!darea ar fi fost evident! "i dispuneam de soarta a zeci de
oameni f!r! consim#!mântul lor "i, afar! de aceea, r!sboiul este
r!sboi "i soarta poate fi schimb!toare, deci am luat riscul numai
pentru persoana mea. Toat! lumea de pe pozi#iile ocupate era încor-
dat!, a"teptând, din moment în moment, apari#ia "i luarea con-
tactului "i luptei cu „inamicul”. Conform planului discutat la repe-
zeal!, cum am amintit, am plecat din fa#a plutonului la marginea
"oselei de lâng! podul de lemn din spatele plutonului, unde se afla
locot. Weszeli, comandantul companiei, "i i-am spus c!, neavând
pozi#ie bun! de tragere, sunt silit s! merg înainte, pe panta terenului,
pentru a repera o pozi#ie mai bun!. El a consim#it, v!zând "i el c! era
o pant! "i mi-a spus: „Mergi repede, dar ai grij! s! nu p!#e"ti ceva,
c!ci în acest moment putem fi surprin"i de inamic, care de fapt ar fi
putut fi aici, dat fiind distan#a de circa 4 km pân! la vama dela
frontier!.” Am plecat în v!zul lui, urcând panta u"oar! "i, dup! 50–
60 metri, uitându-m! înapoi, nu mai vedeam nimic "i nici urm! de
soldat, deci nici eu nu mai puteam fi v!zut.
Acum trebuia s! iau o hot!râre: încotro s-o apuc. Dac! mer-
geam înainte pe "osea, spre frontier!, ori puteam s! m! întâlnesc cu
deta"amentul nostru dela vama frontierei, cu care s-au schimbat
focurile de arm! auzite când eram cu camarazii în dormitor, în cazul
când acest mic deta"ament nu ar fi fost capturat, ori s! m! întâlnesc

48
cu „inamicul”, care putea s! trag! asupra mea. Am coborât deci jos,
pe marginea albiei râului, care era cu aproape 2 m mai jos sub nivelul
"oselei "i, întuneric fiind, cum e noaptea cu cer senin, f!r! lun!,
m-am întors în susul râului, pân! dinapoia podului de lemn ce se
afla în spatele plutonului "i, nev!zut de nimeni, am ie"it pe "osea "i,
de pe aceasta, p!durea începând la circa 20 pa"i, am intrat în ea pe o
c!rare care îmi era cunoscut! "i care urca sus, pân! în vârful dealului.
Intrat în p!durea cuprins! de o bezn! complect!, z!rind printre
vârfurile copacilor numai stelele ce luceau pe cer, am p!r!sit poteca
"i urcam în sus piezi", spre r!s!rit, în direc#ia frontierei, cu gândul de
a ajunge prin p!dure pe teritoriul românesc, care era la cca 4 km. Am
bâjbâit prin p!durea deas! "i am tot urcat cca 2 ore. Jos nu se auzea
nici un zgomot, în vale pe "osea, "i m! miram c! nu se aude nici o
împu"c!tur!. Am presupus c! batalionul nostru a primit ordinul s!
se retrag!, b!nuial! care în ziua urm!toare s-a "i adeverit, cum voi
ar!ta mai târziu. Dup! circa dou! ore urcu" greu, fiind silit s!-mi
croiesc drum prin tufi"uri dese "i pe întuneric, c!ci era imprudent s!
m! servesc de bateria electric! de buzunar, mort de oboseal!, am
ajuns lâng! un stejar gros, lâng! care era un loc mai plan, unde m-am
întins pe spate s! m! odihnesc. F!r! s!-mi dau seama, am fost furat
de un somn adânc "i m-am trezit datorit! unei bubuituri grozave, ce
era amplificat! de ecoul p!durii. Când am deschis ochii, soarele era
sus de tot pe cer "i, uitându-m! la ceasul de buzunar, era aproape ora
9 "i jum!tate. Se auzea zgomotul produs de un avion. Am socotit c!
acesta a aruncat vreo bomb! pe coloanele inamice de pe "osea, f!r! s!
pot stabili dac! era avion românesc sau unguresc, c!ci nu-l puteam
vedea, din cauza p!durii.
Prima întrebare ce mi-am pus-o a fost dac! mai sunt pe terito-
riul Ardealului sau am dep!"it grani#a. Era ziua de Sf. Maria, zi
splendid! cu soare "i lini"te în p!dure, doar ici-colea cântecul unor
p!s!rele. Gândul îmi sbura acas! "i parc! vedeam desf!"urarea
praznicului pe care familia noastr! îl aranja în cinstirea adormirii
Maicii Dlui, fiind hramul bisericii din sat, praznice #inute de majori-
tatea locuitorilor din comun!. La aceste ospe#e se invitau rude, vecini

49
"i orice str!in ar fi nimerit pe la case din alte sate, c!ci veneau la
petrecere fiind negee [nedee, n.n.]. În seara de 14 aug. se aranja o
mas! cu mânc!ri de post "i se numea „cini"oara”, iar praznicul, adic!
masa mare, se servea în ziua de 15 la amiaz! "i petrecerea dura pân!
în ziua de 16 august. Desigur c! la praznic vor fi vorbit "i de mine "i
de soarta mea, p!rin#ii "tiind c! sunt pe valea Buz!ului, în Ardeal.
Revenind la situa#ia mea din p!dure, am început s! continui
urcarea prin p!dure "i, în scurt timp, am z!rit o mic! poian!, ca un
platou în mijlocul p!durii; în marginea poienii, era o stân! din bârne,
în form! de cort, prin vârful c!reia ie"ea fum, iar pe lâng! stân!
p!"teau trei vite cornute. Între mine "i stân! era un oga", unde era un
izvor aranjat cu jgheab. Era imprudent s! merg direct la stân!, c!ci în
cazul când aceasta se g!sea tot pe teritoriul ungar, fiind situat! pe
ruta de patrulare a jandarmilor "i a unei mici unit!#i din batalionul
nostru, în stân! s-ar fi putut s! am o surpriz! nepl!cut!, cu
consecin#e grave. Am stat deci camuflat într-un tufi" "i #ineam stâna
sub observare.
Dup! vreo zece minute astfel petrecute, la un moment dat, v!d
o feti#! de circa 9–10 ani ie"ind din stân! cu o g!leat! de lemn,
îndreptându-se spre izvor, unde "i-a umplut g!leata, în care timp eu
m! "i deplasasem în spatele ei. Când m-a v!zut, de spaim! începuse
s! tremure, dar eu i-am spus cu voce blând!: „Nu-#i fie fric!,
deoarece eu sunt român, nu-#i fac nimic "i a" vrea s! "tiu cine se afl!
în stân!”, mângâind-o cu mâna pe cap, în timpul ce-i vorbeam. Feti#a
s-a lini"tit imediat "i mi-a r!spuns c! este numai mo"ul, care în acel
timp strânge ca"ul. Mergând cu ea spre stân!, la întrebarea mea a
r!spuns c! este din Sita Buz!ului "i a potolit "i un dul!u, în acela"i
timp, care începuse s! latre la vederea mea. Ajungând la gura f!r!
u"! a colibei, v!zând un b!rbat cu p!rul sur, în etate de vreo 50–60
ani, strângând ca"ul dintr-o c!ldare mare, i-am dat bun! diminea#a,
iar r!spunzându-mi m-a rugat s!-l iert câteva minute, pân! termin!
"i m-a invitat s! "ed pe un scaun mic, cu trei picioare. Dup! ce m-am
a"ezat pe sc!unel, el m-a întrebat, cu mirare, de ce sunt singur, c!ci
de obicei patrulele ce se opresc pe la stân! sunt compuse din mai

50
mul#i osta"i, a"a cum veniser! pe la el "i cu dou! zile mai înainte.
F!r! s! a"tepte explica#ia mea, în continuare, m-a întrebat ce s-a
întâmplat seara jos în vale, c!ci a auzit mai multe împu"c!turi "i c! el,
om b!trân, n-a mai pomenit ca domnii s! vâneze noaptea la jivine,
c!ci altceva nu putea s! se întâmple. Atunci i-am r!spuns: „Baciule,
ai dreptate c! asear! s-a început o mare vân!toare, dar nu pentru
jivine, ci de unguri "i c! România asear! a declarat "i primit r!sboi
pentru a dezrobi "i a f!uri o #ar! mare, s! cuprind! pe to#i românii
din Ardeal-Banat "i Bucovina.” La aceast! nea"teptat! veste ce i-am
dat, mo"ul a terminat repede cu strânsul ca"ului într-o strec!toare de
lân!, pe care a atârnat-o într-un cui, deasupra c!ld!rii în care se
scurgea zerul din ca", apoi, sp!lându-"i mâinile cu apa din g!leata
adus! de feti#!, "i le-a "ters de o cârp! de cânep! "i, ie"ind în fa#a
colibei, s-a întors cu fa#a spre soare "i, f!cându-"i trei cruci, a zis:
„Maica Dlui pe care o s!rb!torim ast!zi s!-i p!zeasc! "i s! stea în
ajutor”. Amin, i-am r!spuns eu "i ne-am dat mâna, spunându-ne
fiecare numele. I-am povestit c! sunt din Banat, singur la p!rin#i "i c!
comandam jos pe vale un pluton de osta"i, români "i ei, "i c! pe mine
nu m-a l!sat inima s! lupt fra#ilor ce au pornit s! ne dezrobeasc!, cu
pre#ul vie#ii lor, de sub robia ungurilor "i de aceea am plecat s! m!
predau de bun! voie. Mo"ul m-a l!udat "i m-a întrebat c! de ce nu
am luat cu mine "i plutonul meu. I-am dat explica#iile necesare "i
cauzele, spunându-i c! nu am voit s! dispun de soarta lor, ci numai
de a mea "i mo"ul m-a în#eles, apoi m-a invitat s! fiu oaspetele lui,
punând c!ld!ru"a pe foc pentru o m!m!lig! "i s-a preg!tit s! fac! "i
un balmu", în timp ce eu îi povesteam c! "i tat!l meu a fost cioban "i
"tiu "i eu cum se face balmu"ul "i cum se încheag! "i se strânge ca"ul
"i se face "i urda, lucruri v!zute de mine la tat!l meu înc! de mic
copil. Mo"ul era foarte vesel. Am cinstit cu un p!h!rel de vinars
(#uic! foarte tare), dar, dela prima înghi#itur!, am început s! tu"esc "i
mo"ul râdea, spunându-mi c! atunci când voi ajunge la etatea lui nu
voi mai tu"i când o voi gusta.
Dup! terminarea prânzului, fiind s!tul, am întrebat pe mo"
dac! nu este vreun loc de unde s-ar putea vedea drumul din vale "i

51
mi-a r!spuns c!, dup! câteva sute de pa"i, m! va duce la locul dorit.
Mul#umindu-i pentru mas!, l-am întrebat ce îi datorez, b!gând mâna
în buzunar dup! portofel. Mo"ul s-a sup!rat foc "i m-a întrebat dac!
la mine în Banat se cer bani pentru osp!tarea unui strein, într-o astfel
de zi de s!rb!toare mai ales. I-am r!spuns c! la noi se osp!teaz!
gratuit orice strein ar poposi la casa noastr! "i a altor s!teni, mo"ul
mi-a r!spuns c! de ce vreau s! stric frumosul obicei de ospitalitate al
tuturor românilor. L-am rugat atunci ca s!-mi permit! nu s!-i pl!tesc
ospitalitatea, pentru care i-am mul#umit, ci s-o cinstesc pe nepo#ica
lui cu 20 coroane, bani cu care s!-"i cumpere ce va dori, ca amintire
dela mine "i de ziua însemnat! ce o tr!im. Mo"ul s-a sc!rpinat în cap,
a luat feti#a de mân! "i i-a spus s!-mi mul#umeasc! "i eu i-am b!gat
banii în sân (2 bancnote de câte 10 coroane).
Am urmat apoi pe mo" prin p!dure, pân! sus lâng! o stînc!, de
unde se vedea o bun! parte din "oseaua din vale. Privind cu binoclul,
vedeam un "ir de c!ru#e, ce transportau desigur alimente "i muni#ie,
pe lâng! care, afar! de vizitiu, mergea câte un soldat cu arm! "i valea
r!suna de cântece din fluier "i veselie. Lupt!torii, probabil, erau deja
departe, înainte spre Ardeal. Am dat "i mo"ului binoclul trieder,
dup! ce i l-am potrivit pentru ochii lui "i, privind, mo"ul nu se mai
s!tura s! renun#e la minunata priveli"te, pe care eu o v!d "i acum ca
aievea. I-am spus b!trânului c! plec jos la "osea, s! m! predau. El
mi-a dat feti#a s!-mi arate o potec! de ducea pân! jos. Mi-am luat
r!mas-bun, "i dup! aceea feti#a m-a dus pân! la potec!; am pupat-o
"i am trimis-o înapoi la b!trân, spunându-i c! nu e nevoie s! mearg!
cu mine pân! jos, c!ci este ziu! "i m! duce poteca îns!"i. Feti#a a
r!mas pe loc, urm!rindu-m! pân! am disp!rut din vederea ei. M!
gândesc "i a" dori s! "tiu dac! mai tr!ie"te; trebuie s! fie în etate de
peste 60 ani, m!ritat! "i cu nepo#i. P!cat c! i-am uitat numele mo"u-
lui "i numele de botez al feti#ei, pentru a afla ve"ti despre acea feti#!,
c!ci mo"ul nu cred s! fi prins vârsta de 100 ani, de"i nu ar fi
imposibil.
Am coborât jos, pân! la liziera p!durii, la 15 pa"i de "oseaua pe
care se scurgea convoiul nesfâr"it de c!ru#e. Din precau#iune, am pus
batista în vârful bastonului "i, p!"ind calm, am ie"it din p!dure, mer-

52
gând spre "osea. Fiind v!zut, deodat! aud: „Uita#i-v! un ungur cum
vine din p!dure spre noi.” Eu, continuând mersul negr!bit, le
r!spund: „Nu sunt ungur, ci român, frate cu voi. Tr!iasc! România
Mare!”. „Auzi m! c! e român.” C!ru#ele continuau drumul lor, cu
solda#ii înso#itori, iar eu m! al!tur de o c!ru#!, lâng! care mergea un
caporal, c!ruia m! prezint "i îi spun cum am venit s! m! predau de
bun!voie, f!r! s! lupt contra lor, care vin s! ne dezrobeasc!. Capo-
ralul mi-a strâns mâna "i s-a prezentat, spunând c! este func#ionar la
Prefectura jude#ului Buz!u "i m-a rugat s! merg cu el pe lâng!
c!ru#!, c!ci el nu poate opri convoiul "i m! va preda primului ofi#er
pe care-l va întâlni pe drum cu al#i prizonieri. A"a am mers aproape
jum!tate de or!, când, dela o cotitur! a "oselei, v!d c! vine un grup
de solda#i austro-ungari, condu"i între baionete de solda#i români, în
fruntea c!rora era un sublocotenent. Când am ajuns la cca 30 pa"i de
grup, aud voci strigând: „Uita#i, acolo este comandantul nostru!” $i
între mul#i din plutonul meu era sergentul de care v-am vorbit "i
colegul meu de liceu Ion Luca, caporal, ulterior în via#! zicându-"i
B!n!#eanu, artist emerit, "ef de orchestr! popular!. Sublocotenentul
român opre"te grupul, m! ia în primire dela caporal, m! prezint, se
prezint! "i el "i m! îmbr!#i"eaz!. Era înv!#!tor în comuna Nehoi, de
unde trebuia s! ne îmbarc!m în trenul ce se forma, acolo fiind cap de
linie ferat!, "i unde trebuia s! ajungem pân! seara "i s! fim caza#i,
cum îmi spunea sublocotenentul în timpul mersului. El m-a luat
lâng! el "i ne povesteam unul altuia din via#a noastr!. La un moment
dat, în dep!rtare z!rim c! vine un automobil, la v!zul c!ruia sub-
locotenentul îmi spune: „Frate drag!, nu te sup!ra, treci în fruntea
solda#ilor Dtale, dup! cele dou! santinele din frunte, c!ci desigur în
automobil trebuie s! fie un ofi#er superior "i nu vreau s! mi se fac!
observa#ie c! nu respect regulamentul privind modul de escortare a
prizonierilor.” M-am conformat "i, dup! câteva clipe, automobilul se
"i opri în fa#a grupului nostru. Sublocotenentul lu! pozi#ie de drep#i
"i auzii: „Dle general, am onoarea s! m! prezint, sunt sublocote-
nentul (i-am uitat numele spus) "i conduc X prizonieri, to#i români, a
c!ror comandant este Dlui, care s-a predat de bun!voie, f!r! a trage

53
un foc împotriva noastr!”, "i m! ar!t!, cu mâna îndreptat! spre
mine. Lâng! general, care nu era altul decât Gl Sc!ri"oreanu, coman-
dantul brig!zii ce avea misiunea s! p!trund! în Ardeal, cum mi-a
spus dup! aceea sublocotenentul, zic c! lâng! general, care avea o
stea pe chipiu, era "i un soldat bandajat la cap "i bandajul ro"u de
sânge. Generalul, uitându-se fix la mine, la rândul meu imitând
formula de prezentare folosit! de sublocotenent, am ie"it doi pa"i
înainte, lâng! sublocotenent, am salutat "i m-am prezentat "i eu,
spunându-mi gradul, numele, c! am f!cut parte din batalionul din
Reg. 43 Caransebe", destinat a ap!ra defileul Buz!ului "i c!, în
calitate de român, am preferat s! trec f!r! lupt! de partea fra#ilor
dezrobitori, eveniment al dezrobirii a"teptat cu atâta dor de to#i
românii din Ardeal "i Banat. Generalul m-a mai întrebat dac! "tiu ce
for#e au mai fost în spatele frontului, la care am r!spuns negativ.
Atunci din porthart! a scos o hârtie în form! p!trat!, a scris cu stiloul
ceva pe ea "i, lipindu-i marginile, a predat-o sublocotenentului, cu
ordinul s! o predea comandantului lag!rului de prizonieri unde vom
fi transporta#i, apoi sublocotenentul "i eu, salutând milit!re"te,
ma"ina s-a dep!rtat de noi în direc#ia Ardealului, iar luându-mi locul
lâng! sublocotenent, cu grupul de prizonieri, ne-am continuat
mersul spre Nehoiu, unde am ajuns pe înserate "i prizonierii au fost
caza#i pe la diferite case, iar pe mine sublocotenentul m-a invitat s!
fiu oaspetele lui "i la cin! "i la dormit în camera lui. Bineîn#eles c! tot
timpul, "i pe drum "i acas! la dânsul, ne-am povestit fiecare eveni-
mente "i impresii din via#!, pân! noaptea târziu. I-am dat pre#iosul
binoclu, pe care ar fi fost obligat s! mi-l confi"te înc! de la început
caporalul care m-a luat în primire, "i sublocotenentul s-a bucurat de
neglijen#a caporalului.
În ziua urm!toare, amfitrionul meu, cu care m-am împrietenit,
m-a dus în vizit! pe la toate cuno"tin#ele lui "i to#i nu mai pridideau
s!-mi pun! fel de fel de întreb!ri despre Banat "i starea de lucruri
dela noi. Familia vizitat! de noi mai în urm! ne-a re#inut la prânz, iar
locuitorii duceau "i ei de ale mânc!rii prizonierilor, aflând c! sunt tot
români, de"i acestora li se preg!tise prânzul din grija sublocotenen-

54
tului. Seara ne-am îmbarcat cu to#ii în tren, c!l!torind toat! noaptea,
pân! când, ziua urm!toare spre sear!, trenul s-a oprit în gara Rediu,
situat! cam la jum!tate distan#! pe linia Ia"i-Dorohoi. De aici, f!când
pe jos cca 4 km, am ajuns în tab!ra de prizonieri de lâng! satul
$ipote, aproape de Prut, unde am fost preda#i administra#iei lag!ru-
lui "i sublocotenentul, cu escorta, îndeplinindu-"i misiunea, s-a
desp!r#it de noi, luându-"i un c!lduros r!mas-bun dela mine.

În lag"rul de prizonieri $ipote

Sosind în lag!r, mai erau "i al#i prizonieri, adu"i de curând de


pe alt! parte a frontului, "i mai erau "i refugia#i politici din Rusia.
Am fost repartiza#i "i caza#i în bordeie de p!mânt, în lag!r
neexistând decât o barac! locuin#! pentru colonelul de cancelarie
Lupu, care era comandantul lag!rului, o alt! barac!, cu locuin#e "i
birouri pentru c!pitanul administrator Botez "i subalternii lui "i
solda#ii de paz!. C!pitanul Botez adusese în lag!r la sine "i so#ia, cu
dou! fete, dintre care cea mai mare, foarte frumoas!, era student! la
Universitatea din Ia"i, iar cea mic! era urâ#ic! "i se uita cruci", fiind
elev! în cl. V de liceu, informa#ii aflate cu câteva zile în urm!. Eu "i
colegul meu de liceu Ion Luca ne-am aranjat într-un bordei mai mic,
destinat pentru grada#i.
Bordeiele erau în p!mânt, cu acoperi"ul din bârne deasupra
solului, acoperite tot cu p!mânt, aveau numai u"! cu fereastr! în ea.
Masa se servea dela cazan pentru toat! lumea. Ziua urm!toare,
administratorul c!pitan a trimis un caporal dup! mine, m-am
prezentat "i m-a rugat ca din oamenii mei s!-i aleg echipe de zidari,
tâmplari etc., care s! lucreze la ridicarea de bar!ci de locuit "i al#ii s!
se ocupe permanent cu t!ierea "i aducerea lemnelor dela p!durea
învecinat!, plus buc!tari etc. Desigur c!, cu toat! graba, i-am
îndeplinit dorin#a.

55
A patra zi, acela"i caporal m-a invitat s! merg cu el la coman-
dantul lag!rului, la care urma s! m! prezinte din ordinul administra-
torului c!pitan. Am mers cu caporalul, acesta, dup! ce a b!tut la u"!
"i a auzit vorba de intr!, a salutat, raportând c! a adus pe cadetul
Talpe" Petru. La rândul meu, am salutat "i m-am prezentat dup!
formula româneasc!, deja înv!#at!. Dup! ce m-am prezentat, colo-
nelul mi-a întins mâna, a f!cut semn caporalului s! plece, apoi m-a
poftit s! m! a"ez pe scaun în fa#a lui, oferindu-mi tabachera s! m!
servesc cu #igare. I-am mul#umit, spunându-i c! de"i am încercat s!
fumez înc! pe frontul din Italia, unde primeam gratuit #ig!ri fine,
n-am putut s! m! obi"nuiesc cu fumatul. Dup! aceea m-a întrebat
dac! resimt regimul de prizonierat în lag!r. I-am r!spuns c!, în
compara#ie cu via#a plin! de primejdii "i priva#iune de pe front,
oricare soldat ajuns prizonier se simte mai fericit, iar eu cu atât mai
mult mai fericit fiindc! tr!iesc pe p!mântul #!rii mam!, chiar dac!
trebuie s! locuiesc în bordei, ceea ce nu este prea pl!cut. Atunci, colo-
nelul, un b!rbat înalt, frumos, în etate de circa 40–50 ani, dup! apre-
cierea mea, mi-a zis: „Dle cadet, Dta, dac! dore"ti, po#i sc!pa chiar de
mâine de bordei "i lag!r "i s! fii liber”. F!când ochii mari "i v!zând
pe fa#a mea o expresie de uimire, a ad!ugat: „Eu sunt sigur c! dac!
prime"ti dela mine o autoriza#ie permanent! de liber! circula#ie pe
unde dore"ti, nu vei fugi înapoi la unguri, dela care ai fugit de bun!-
voie, c!ci "i Dta "tii c! nu te-ar primi cu bra#ele deschise. Iat! ce pro-
punere avem noi pentru a-#i îndulci regimul de prizonierat. Aproape
de gara Rediu, lâng! conacul boieresc al fra#ilor Corjescu, este un
brutar evreu care preg!te"te pâine pentru tot lag!rul. Noi avem
nevoie de un om de încredere, care s! înlocuiasc! un sergent de-al
nostru de acolo "i nu vei avea alt! treab! decât s! iei în primire sacii
de f!in!, ce sosesc cu trenul, pentru lag!rul de prizonieri, cam la 2–3
zile odat!, s!-i treci într-un registru ce vei primi dela Dl c!pitan
Botez, îi predai brutarului cânt!ri#i, contra semn!turii acestuia, "i, la
sfâr"itul fiec!rei s!pt!mâni, prezin#i raportul pentru verificare Dlui
c!pitan, pentru a verifica dac! brutarul lucreaz! sau nu cinstit.
Locuin#! vei g!si pe la cineva, în sat, noi î#i avans!m leafa în lei, în

56
loc de coroanele ungure"ti "i cu hrana te descurci Dta cu gazda. Vei
primi chiar mâine diminea#! un permis de liber! circula#ie, semnat
de mine, pe care s!-l prezin#i în sat "efului postului de jandarmi, ca
s! te cunoasc! "i iei contact "i cu "eful g!rii, cu care vei avea de
lucrat. Acum depinde de Dta s! hot!r!"ti, noi nu vrem s! d!m
ordin.” Am r!spuns c! la o asemenea schimbare a vie#ii mele de
prizonier nici prin gând nu mi-ar fi trecut "i c! sunt fericit c! pot s!
v! fiu de folos "i sunt gata de plecare pentru acea misiune. Colonelul
mi-a dat mâna "i, zâmbind, mi-a r!spuns c! sper! s! m! mai vad! "i
el prin sat. N-am în#eles ce a voit s! spun! "i ce ar putea s! caute prin
sat. Ulterior, dup! trei zile, am deslu"it tâlcul ultimelor lui vorbe.
În diminea#a urm!toare, înarmat cu actele amintite, înso#it de
acela"i caporal, am mers în satul Rediu, unde am f!cut cuno"tin#! cu
"eful postului de jandarmi, apoi am cunoscut pe "eful g!rii "i so#ia
acestuia; caporalul s-a întors în lag!r, iar "eful g!rii m-a trimis în
gazd! la o b!trân! ce locuia într-o c!su#! modest!, dar curat!,
aproape de gar!, care pe lâng! o odaie închiriat!, s-a obligat c!-mi
g!te"te "i de mâncare, dup! dorin#a mea, ce trebuia s! i-o spun în
fiecare sear!, pentru a doua zi, dându-i avans pentru ceea ce trebuie
s! procure. La b!trân! nu am stat decât dou! zile, c!ci, a treia zi dela
sosire, mergând ca de obicei în gar!, la taifas cu "eful g!rii "i so#ia
acestuia, care m! puneau s! le povestesc despre via#a românilor din
Banat, despre r!zboiul f!cut etc., iat! c! v!d în chio"cul de lâng! gar!
pe Dna "efi#! a g!rii c! st! la o m!su#! "i sorbea din ce"ti cafea
turceasc! cu o doamn! de statur! mijlocie, cu ochii verzui, p!rul
castaniu deschis, în etate de circa 40 ani, dup! aprecierea mea. Am
salutat "i m! preg!team s! intru la "eful g!rii, când so#ia acestuia m!
strig!: „Dle Talpe", ia pofte"te aici, s! te prezint unei cucoane
simpatice.” M-am dus, am s!rutat mâna so#iei "efului, dup! care
aceasta, vorbind celeilalte doamne a zis: „Dna Corjescu, acesta este
tân!rul b!n!#ean de care v-am vorbit ieri c! "tie s! povesteasc! o
mul#ime de lucruri interesante.” M-am aplecat "i am s!rutat mâna
Dnei Corjescu. Am fost invitat s! "ed la mas! "i am fost servit "i eu
cu o dulcea#! "i o cea"c! de cafea turceasc!. Atunci, Dna Corjescu

57
m-a întrebat ce origine social! am. I-am r!spuns c! p!rin#ii mei sunt
#!rani. La aceasta, Dna mi-a spus c! dac! sunt #!rani, cum au putut
s!-mi dea o astfel de educa#ie "i posibilitate de a studia. (În prealabil
îi spusesem c! am luat bacalaureatul "i în armat! am avut cel mai
mic grad de ofi#er). A continuat: „Atunci, tat!l Dtale probabil nu este
un #!ran ca #!ranii de pe mo"ia mea.” I-am r!spuns: „Dn!, tat!l meu,
ca to#i locuitorii din comuna mea "i alte circa 80 comune, de-a lungul
grani#ei cu România, nu sunt iobagi, ci sunt cu totul liberi, având
proprietatea lor, unii mai mare, al#ii mai mic!, dup! h!rnicia lor, "i în
Banat "i Ardeal nu mai exist! nobilime român!, c!ci cu sute de ani în
urm! a existat, dar s-a maghiarizat.” I-am explicat de gr!nicerimea
din cele cca 80 comune "i de jum!tatea din mun#i "i p!duri pe care o
folosesc s!tenii în comun. I-am explicat "i de marea funda#ie Gojdu,
de bursele ce le ofer! tinerilor români mai s!raci, ca s! poat! s!-"i
fac! studii universitare etc. Dnele au r!mas mirate de cele ce le
povesteam.
Dna Corjescu mi-a mai zis: „Str!mo"ii Dtale trebuie s! fi fost
moldoveni, c!ci în jurul Vasluiului "i în alte p!r#i, numele de Talpe"
este foarte r!spândit.” „N-ar fi imposibil Dn!, dar cu greu îmi pot
imagina cum ar fi ajuns #!rani din Moldova într-un sat din mun#ii
Cernei, chiar dac! s-ar fi refugiat cu ocazia vreunei n!v!liri t!tare.
Este îns! interesant c! b!n!#enii au pronun#area moale, exact ca
moldovenii, de"i între ei sunt ardeleni "i munteni, cu pronun#area
tare, cauze care nu mi le pot explica.”
Dup! aceast! conversa#ie, dna Corjescu m! întreab! c! unde
locuiesc "i unde m!nânc. Când i-am spus de baba Voichi#a de lâng!
gar!, cu o oarecare revolt! în glas mi-a zis: „Vai de mine, se poate a"a
ceva, când eu am la conac opt camere libere "i locuiesc singur!,
numai cu administratorul de mo"ie. Dac! v! face pl!cere, cu mare
pl!cere v! pun la dispozi#ie o camer! "i sc!pa#i "i de grija hranei, c!ci
ve#i lua masa permanent cu administratorul de mo"ie, atât dimi-
nea#a, la prânz, cât "i la cin!, c!ci la noi buc!t!reasa g!te"te tot-
deauna mai mult decât este necesar. Dac! v! convine, chiar acum, în
seara aceasta, veni#i cu mine, tr!sura din fa#a g!rii ne a"teapt!. Dta

58
mergi repede la gazd! "i ia-#i lucrurile "i desocotirea o po#i face "i
mâine.” „Dn!, n-am cuvinte cum s! v! mul#umesc, "i nici nu "tiu
cum a" putea s! m! revan"ez pentru bun!tatea ce ar!ta#i pentru mine
"i m! simt fericit.” „Las! problema revan"ei, c!ci eu sunt în câ"tig de
cauz!, c! mai pot schimba câte o vorb! cu un tân!r intelectual,
dezr!d!cinat de familia sa în alt! #ar!.” Am mers repede la gazda
mea, i-am spus c! sunt invitat s! locuiesc la conacul boieresc, c! sunt
a"teptat "i a doua zi m! voi desocoti cu ea. Ea mi-a spus: „O, Dle,
mare noroc ai, mergi s!n!tos "i s! mai dai pe la mine.”
Mi-am luat rucsacul primit dela c!pitanul Botez, c!ci nu aveam
alt bagaj decât un schimb de lingerie [lenjerie, n.n.] primit! tot dela
c!pitan din magazia taberii "i, în câteva minute, eram la chio"cul din
gar!. M-am urcat într-o tr!sur!, la care era înh!mat un cal frumos "i
peste 5–6 minute am ajuns la conac, ajutând Dnei Corjescu s!
coboare. Am urcat în curte câteva sc!ri de piatr! "i m-am v!zut
instalat într-o camer! în care era o pianin!, un pat de bronz, o mas!
mijlocie cu 3 picioare, 2 fotolii, 3 scaune, lavabou "i câteva picturi în
ram!, pe perete, afar! de aceea o canapea mai îngust!, pe care se
putea dormi "i pe ea. „V! place camera, Dle Talpe"?”, m! întreb!
Dna. „Cred c! e cea mai frumoas! din toat! casa.”, r!spund eu. „Te
în"eli Dle, este doar una obi"nuit!, ca "i alte câteva destinate oaspe-
#ilor no"tri, cu deosebirea c! aceasta posed! o pianin!.” – r!spunse
gazda. „Iar disear! v! fac cuno"tin#! cu administratorul meu de
mo"ie "i sper c! v! ve#i în#elege”, ad!ug! ea "i plec! din odaie. „Dn!,
sunt încântat "i n-am cuvinte s! v! mul#umesc.” M-am instalat, într-
adev!r m! sim#eam fericit, în compara#ie cu situa#ia camarazilor
r!ma"i în bordeie "i cu a acelora care au r!mas pe front s! lupte din
ordin, chiar contra românilor sau a altor du"mani ai Austro-Ungariei.
În ziua urm!toare, dup! ce am primit dela tren un transport de
saci cu f!in!, pe care i-am predat brutarului, înc! înainte de mas!,
devenind liber, am colindat împrejurimile conacului, în spatele
c!ruia era o colin! plantat! cu vie "i pomi roditori "i era "i o p!dure,
mai bine zis un crâng destul de întins, pân! la care, dela gar!,
drumul urca în pant! u"oar! câteva sute de metri. Era s! uit c! în

59
seara precedent! gazda mi-a f!cut cuno"tin#! cu administratorul de
mo"ie Horga, un om cam chior de un ochi, din fire t!cut, în etate de
cca 30–35 ani, cu care am cinat într-o sufragerie mic!, lâng! buc!t!-
rie, înspre curte, unde avea "i locuin#a, el având gospod!rie "i vreo
20 pogoane proprietate personal! într-un sat, nu prea departe, situat
lâng! prima sta#ie, Todireni, spre Dorohoi, unde se ducea în fiecare
sâmb!t! cu trenul de sear! "i se întorcea pe la prânz, cu alt tren. Cu
toat! înf!#i"area lui, în fond s-a dovedit a avea o inim! bun!, ne-am
în#eles foarte bine "i se purta omene"te cu #!ranii cari erau obliga#i
s!-"i fac! zilele de munc! obligatorii pe mo"ia boiereasc!. Dela el am
aflat c! mo"ia ce o administra era proprietatea a trei fra#i Corjescu,
dintre care unul era în str!in!tate, într-o func#ie diplomatic!, altul
neînsurat era plecat în r!zboi, iar al treilea, so#ul amfitrioanei, era pe
la Prefectura de Poli#ie sau Comenduirea Pie#ei din Ia"i, exact nu-mi
mai amintesc, "i c! era în divor# cu Dna Corjescu, pe care fra#ii o
l!saser! la conac s! conduc! mo"ia de cca 3000 de f!lci (o falc!
aproape ca 1 ha) "i c! so#ul ei afirmativ era încurcat cu o evreic!
frumoas! din Ia"i. Tot el mi-a mai spus c! gazda mea de fapt era o
fran#uzoaic! din regiunea Pirineilor francezi, cunoscut! de so#ul ei la
Paris, în tinere#e, unde îi pl!cea s! stea o mare parte din an, din
toamn! pân! în prim!var!, iar peste var! plecau pe la diferite
sta#iuni, ca to#i boierii, unde se distrau sau î"i cheltuiau banii pe la
rulet! etc.
În aceea"i zi, dup! ce am hoin!rit prin împrejurimile viei "i
p!durii, cum spusei, pe la orele 16, întorcându-m! în camer!, m-am
întins pe canapea s! m! odihnesc, f!r! s! pot dormi ziua, r!t!cind cu
gândul la trecutul meu "i la felul cum se va desf!"ura viitorul "i al
meu "i în ce prive"te r!zboiul. Eram la curent c! armata român!
înainta victorioas! în Ardeal. Deodat!, am auzit în curte sosind o
tr!sur! "i voci, între care "i vocea Dnei Corjescu, spunând: „Pofti#i
Dle colonel, v! a"teptam în ceardac, de unde v-am v!zut tr!sura.
Sunte#i punctual ca un adev!rat militar.” Am s!rit de pe canapea, pe
care m! întinsesem îmbr!cat "i, alergând la fereastr!, am v!zut c!
dintr-o tr!sur! cu 2 cai albi, splendizi, cum nu mai v!zusem, se

60
coboar! colonelul, cu cele dou! fete ale c!pitanului Botez, "i,
împreun! cu Dna Corjescu, urcar! treptele care erau în fa#a camerei
mele; u"a era deschis!, fiind var!, "i intrar! cu to#ii în camera mea.
Eu salutai milit!re"te pe colonel, apoi, dup! ce salutai "i pe domni-
"oare, pe care nu le cunoscusem pân! atunci, c!rora gazda m!
prezent!, cerându-mi scuze, m-am îndreptat spre u"!, s! plec. La
acest gest al meu, aud pe colonelul Lupu c! îmi zice: „Ehe, Dle
Talpe", nu cumva te deranjeaz! societatea noastr!, de vrei s! ne
p!r!se"ti. Te rog stai cu noi "i o s! ne sim#im cu to#ii bine, ceea ce
dore"te "i gazda noastr!, Dna Corjescu.” „Vai de mine, dar nici nu se
poate altfel, lua#i loc v! rog”, "i îndat! strig! femeia de serviciu,
c!reia îi d!du ordine pe ton sc!zut, care plec! gr!bit!. Colonelul se
a"ezase pe un fotoliu, Dna Corjescu pe altul, eu pe un scaun, fetele pe
canapea. Atunci, colonelul mi se adres!: „Vezi Dle Talpe" c! ne-am
întâlnit în acest sat, cum #i-am spus la plecarea Dtale. $tiam eu c!
Dna Corjescu, când te va cunoa"te, nu te va l!sa s! locuie"ti în alt!
parte.”, apoi a sosit femeia de serviciu cu o tav! de argint cu 5
farfurioare cu dulcea#!, cu pahare "i ne-a servit pe to#i. Atunci am
mâncat prima dat! în via#a mea dulcea#! de trandafiri. Dup! servirea
dulce#ii, femeia a adunat ce"tile "i paharele "i, peste câteva minute,
s-a întors cu tava cu 4 ce"ti de cafea turceasc!, fiica cea mic! a
c!pitanului nefiind servit!. Dup! ce s-a b!ut "i cafeaua, o v!d pe Dra
Coca, fiica cea mare a c!pitanului Botez, ducându-se la pianin!, se
a"az! pe scaunul special, ridic! capacul lunguie# al pianinei "i începe
s! cânte o bucat! clasic!, pe care nu o mai auzisem. Cânta splendid,
ca o adev!rat! m!iastr!, iar colonelul, cu #igara aprins!, "i amfi-
trioana ascultau încânta#i avalan"ele de sunete ale pianinei. Dup!
terminarea buc!#ii, fata fu aplaudat! de colonel "i Dna Corjescu;
m-am conformat "i eu, s! nu par caraghios "i r!u crescut. A urmat o
mic! pauz!, în care gazda m! întreab!: „Dar Dta, Dle Talpe", nu
cuno"ti nici un instrument muzical?” „Mult stimat! Dn!, eu cânt din
fluier "i flaut; am cântat din flaut în orchestra liceului, buc!#i mai
u"oare, cunosc notele, dar n-am f!cut studii de Conservator, ci am
luat lec#ii particulare dela un profesor ceh, care cuno"tea mai multe

61
instrumente "i era angajat "i pl!tit s! ne înve#e de conducerea
internatului liceului unde am urmat studiile. Pot cânta lieduri, doine,
dar la nici un caz n-a" putea s! o acompaniez pe Dra Coca la pian.
Mie îmi plac "i liedurile "i doinele.” R!spunse colonelul: „P!cat c!
n-ai la dispozi#ie un flaut.” Dup! aceea, gazda m! întreb! dac! nu
cunosc printre prizonieri pe cineva care "tie s! cânte din vioar!, la
care am r!spuns c! am un coleg de liceu care ar putea s! acompa-
nieze cu succes pe Dra Coca, dar nu are nici el vioar!. I-am spus c!
este Ion Luca, caporal, r!mas în bordeiul din care am plecat. „Dtale,
#i-ar conveni s! locuiasc! cu Dta, în aceast! camer!?”, m! întreb!
gazda. „Nu-i a"a, Dle colonel, c! i-a#i permite s! ias! "i acel tân!r din
tab!r!?” „Desigur Dn!, dac! ne vom convinge c! î"i cunoa"te
meseria”, r!spunse colonelul "i î"i not! numele colegului, pentru ca
acesta s! fie adus în ziua urm!toare la mine, dup! ce, în prealabil,
gazda a promis c! va face rost de o vioar!, ca împrumut dela un
l!utar din sat.
În ziua urm!toare, Ion Luca s-a prezentat cu un caporal, pe la
orele 15, l-am prezentat proprietarei, care s-a uitat cam lung "i
curioas! la el, i-a dat vioara împrumutat! din sat; Ion Luca a început
s! cânte câteva buc!#i, dup! care gazda a r!mas mul#umit!. La orele
17, apare colonelul, cu fetele în tr!sur! "i intr! to#i tot în odaia mea,
eu prezentându-i colegul "i spunându-i colonelului c!, de"i este
numai caporal, colegul meu este bacalaureat "i a fost unul din cei mai
buni elevi ai liceului, fiind cu o clas! superioar! mie. Gazda ne-a
tratat pe to#i ca "i în ziua precedent!, dup! care colegul a cerut dela
pianist! partitura ce acesta voia s! o cânte "i, dup! câteva minute,
colegul a început, f!r! dificultate, s! o acompanieze cu vioara,
cerându-"i scuze în prealabil c! vioara este de calitate inferioar! "i
are corzi simple. Dup! terminarea primei buc!#i, p!r#i din
„Traviata”, de Verdi, colonelul l-a felicitat pe viorist "i a aprobat ca
acesta s! r!mân! cu mine ca ajutor (!), de"i nici eu nu f!ceam altceva
decât t!iam frunzele la câini, în cea mai mare parte a timpului. Dup!
plecarea musafirilor, Luca mi-a mul#umit c! datorit! mie a sc!pat din
lag!r "i mi-a spus c! m-am n!scut în zodia porcului, a"a noroc am.

62
Peste zi, colegul se ducea la câmp cu administratorul. Când am
r!mas singur cu gazda, aceasta m-a întrebat dac! colegul nu este
#igan, c!ci a"a ar!ta. Eu, de"i "tiam c! e #igan, fiul unui l!utar din
Bozovici, i-am r!spuns: „Dn!, la noi în Banat este o regiune la "es
unde locuitorii sunt foarte brune#i "i arat! ca #iganii, dar nu sunt
#igani.” Cu ce convingere o fi r!mas Dna nu "tiu. Apoi m-a întrebat
dac! cunosc limba francez! "i, la r!spunsul meu negativ, m-a întrebat
dac! vreau s!-mi fie profesoar! de francez!, c!ci am timp suficient
pentru studiu. Am acceptat cu mare mul#umit!. Peste câteva zile,
gazda a plecat la Ia"i, la o nepoat! c!s!torit! cu un boier Negruzzi,
pe care mai târziu am cunoscut-o, datorit! tot gazdei mele, în împre-
jur!rile pe care le voi aminti mai târziu. La întoarcerea din Ia"i, gazda
mi-a adus cadou cel mai frumos flaut de concert, cu cap de abanos, "i
colegului o vioar! nou!.
Via#a noastr! continua f!r! griji, dar a mea s-a schimbat pe
nea"teptate, din vina mea, plecând din „semiparadisul” în care
tr!iam "i renun#ând "i la lec#iile de limba francez! ce mi le d!dea
gazda cu mult! r!bdare, fiind mul#umit! c! eram elev sârguincios "i
pronun#am corect cuvintele înv!#ate. Iat! ce s-a întâmplat. Cam dup!
2 s!pt!mâni dela ie"irea mea din lag!r, am fost chema#i to#i prizo-
nierii pentru a fi v!zu#i de Ionel Br!tianu, primul-ministru, înso#it de
un general, câ#iva ofi#eri "i civili, to#i ace"tia intrând în cercul uria"
format de to#i prizonierii din lag!r, care între timp se înmul#iser!.
Oaspe#ii veniser! s! vad! cum se prezint! tab!ra "i în ce condi#iuni
tr!iesc prizonierii, mai ales cei români. Dup! o scurt! cuvântare, în
care a explicat motivul pentru care a pornit România r!zboiul, adic!
pentru f!urirea României întregite, generalul a pus întrebarea dac!
este vreunul din ofi#erii români prizonieri cari cunosc trec!torile
peste Carpa#i. S-au prezentat, ie"ind din cerc, trei ofi#eri ardeleni,
dintre care mai #in minte c! unul era locotenent "i se numea Zamfir,
fiecare spunând ce trec!toare cunoa"te peste Carpa#i, afar! de defi-
leurile cunoscute. „Din p!r#ile Banatului nu-i nimeni?”, întreb!
generalul. Dup! o scurt! gândire, ies "i eu din cerc, m! prezint "i
spun c! eu sunt din satul Cornereva, c! tat!l meu are o stân!

63
deasupra Cernei, vis-a-vis de satul Izverna, c! are prieteni peste
grani#!, în comuna Clo"ani, Paharnic etc. "i cunosc "i eu trecerea prin
acele locuri peste mun#i. „Foarte bine – zise generalul – dar cred c!
v! da#i seama ce v! a"teapt! în cazul în care a-#i c!dea în mâna
ungurilor. Gândi#i-v! bine "i, cine va trece peste acest eventual risc,
s! mearg! acum la cancelaria administra#iei "i s! fac! o cerere
adresat! Ligii Culturale, prezidat! de Dl profesor N. Iorga, prin care
renun#a#i la cet!#enia ungar! "i opta#i pentru cea român!.” Nici nu
m! gândeam la aceast! condi#ie, to#i patru ne-am f!cut cererile "i
le-am predat adjutantului generalului, conform dispozi#iei dat! de
acesta. „Dlor, ve#i a"tepta în lag!r, pân! când ve#i primi ordinul de
plecare în misiune.”
Dup! ce m-am întors la gazd!, colegul Luca i-a spus acesteia c!
am înnebunit "i m-am s!turat de trai bun "i m-am lansat într-o aven-
tur! periculoas!, ce m! poate duce la spânzur!toare. Dna Corjescu
s-a uitat lung la mine "i a zis: „Nu e nebunie Dle, ci este un delir
patriotic, pentru care îl laud, de"i, pe de alt! parte, îmi va p!rea r!u
c! ne p!r!se"te "i nu "tiu dac! ne vom revedea vreodat!. În definitiv,
nu este sigur c! va fi nevoie s!-l cheme "i pe el.”
Dup! vreo dou! s!pt!mâni, cei trei ofi#eri ardeleni au primit
ordinul de prezentare "i au plecat, înso#i#i fiecare de un sergent.
Gazda mea, auzind aceasta, mi-a spus c! de mine nu mai au nevoie,
c!ci altfel a" fi primit "i eu ordin, iar Luca a ad!ugat: „Dn!, i-am mai
spus odat! c! prietenul meu e plin de noroc.” Am continuat lec#iile
de francez! cu gazda mea, care îmi adusese, odat! cu flautul, "i un
manual "colar pentru încep!tori la limba francez!.
Lec#iile n-au mai durat decât cinci zile, când s-a prezentat un
sergent rezervist din Ia"i, cu ordinul s!-l înso#esc pân! în Oltenia, la
deta"amentul ce fusese comandat de generalul Dr!g!lina, care fusese
r!nit. Nem#ii, dup! respingerea din Ardeal a armatei române, cu
enormele for#e aduse dela Verdun "i de pe alte fronturi, încercau s!
sparg! frontul român pe la vreuna din trec!tori. Dup! mai multe
încerc!ri nereu"ite pe la alte trec!tori, în sfâr"it reu"iser! s! sparg!
frontul pe la Tg. Jiu "i s! invadeze Oltenia. Când am ajuns cu ser-

64
gentul înso#itor la Ploie"ti, nu se mai putea merge la destina#ia
ordonat! pentru mine, fiindc! în gar! toat! lumea vorbea c! armata
român! se apropie de Craiova "i deta"amentul Dragalina a fost
izolat, nemaiavând leg!tur! cu restul armatei române ce se retr!gea.
Sergentul, în aceast! situa#ie, m-a rugat s!-l a"tept pe peronul g!rii,
pân! se va duce la comandantul militar al g!rii s!-i raporteze situa#ia
în care ne g!seam "i s! cear! ordin cum s! procedeze cu mine. Dup!
circa o jum!tate de or!, iese pe peron "i îmi spune c! comandantul
g!rii a cerut telefonic instruc#iuni dela Marele Stat Major "i i s-a spus
s! fiu întrebat ce cale vreau s! aleg: sau s! fiu trimis înapoi la lag!rul
de prizonieri sau, dac! accept, s! fiu dus "i predat Cartierului
General al Armatei a II-a român!, comandat! de Generalul Averescu,
instalat pe Valea Prahovei, în comuna Flore"ti. M! g!seam iar!"i la o
r!scruce "i trebuia s! m! decid. Întoarcerea în lag!r ar fi însemnat o
via#! tihnit!, f!r! riscuri, a"a cum am povestit-o, dar am ales cel!lalt
drum, c!l!uzit c! odat! ce am hot!rât s! servesc armata român!, este
indiferent la care unitate voi fi repartizat, în plus, faima g-lui
Averescu m! fascinase. Întreg neamul românesc vedea în el pe cel
mai capabil "i iscusit general "i ap!ra frontul cel mai important. Am
r!spuns deci c! merg la Flore"ti "i am "i plecat cu primul tren, înso#it
de sergentul ce avea ordinul original "i apoi modificat cu alternativa
ce depindea de mine.
De abia peste un an m-am convins c! hot!rârea luat! a fost cea
mai norocoas!, c!ci în anul 1917 începuse groaznica epidemie a tifo-
sului exantematic în toat! Moldova, flagel care a pustiit mai multe
vie#i omene"ti din armat! "i popula#ia civil! decât gloan#ele du"mane
"i acest flagel a decimat "i prizonierii din lag!rul dela $ipote.
Ajungând la Flore"ti, am fost predat c!pitanului de cavalerie
Apostolescu, care la început, ca de altfel "i ceilal#i ofi#eri, s-a mirat
v!zând c! nu sunt adus ca prizonier (eram tot în uniforma mea de
cadet din armata austro-ungar!), ci ca voluntar, gata a servi armata
român!, în m!sura puterilor mele. La cartier am fost repartizat la
serviciul de informa#ii, al c!rui "ef era c!pitanul Ciuperc!, ajuns
ulterior general, comandant de armat! în Basarabia, în cel de-al 2-lea

65
r!zboi mondial. La acela"i serviciu func#iona, spre marea mea uimire,
"i scriitorul ardelean Zaharia Bârsan, sublocotenent în armata
român!, "i Dl Dumitru Lascu, avocat din Oradea, afirmativ fost can-
didat în alegerile parlamentare contra lui Tisza István, prim-ministru
al Ungariei, acesta ie"ind înving!tor datorit! presiunilor "i metodelor
întrebuin#ate în alegeri, contra candida#ilor români. Când m-a cunos-
cut, Zaharia Bârsan a exclamat: „Iat! c! avem "i un pui de b!n!#ean
printre noi "i trebuie s! ne îngrijim fr!#e"te de el.” Atunci Dl Dumitru
Lascu, care era locotenent în armata român!, refugiat "i el mai
demult din Ardeal cu al#i intelectuali, care cum a avut norocul s!
treac! în #ara mam!, înc! înaintea isbucnirii r!zboiului cu România,
i-a r!spuns lui Z. Bârsan: „De Dl Talpe" m! voi ocupa eu. El va fi
mereu acolo unde voi fi eu, "i la mas!, "i la gazd!.” Dl Lascu, la
înf!#i"are era un om din cale afar! de antipatic: de statur! sub-
mijlocie, coco"at destul de vizibil, cu muste#e ca ni"te #epe de arici
tunse scurt, dar cu ni"te ochi sfredelitori "i cu o min! de aur "i un
na#ionalist atât de înfocat, cum n-am mai avut ocazia s! mai întâlnesc
pe altul. Despre toate aceste calit!#i m-am convins în timp scurt, cât
devenisem ca o umbr! a lui. Tot timpul, când eram numai noi doi, fie
la plimbare, fie încartirui#i, el mereu povestea despre via#a lui "i a
românilor din jud. Bihor "i caracteriza "i critica "i diferite persona-
lit!#i marcante din via#a politic! a românilor "i din Ardeal "i din
patria mam!.
De mâncat, mâncam la popota cartierului, cu ceilal#i ofi#eri,
fiind considerat c! fac parte din cartierul armatei, de"i eram îmbr!cat
în uniform! de cadet austro-ungar, ceea ce atr!gea mirarea, mai ales
a civililor din localit!#ile pe unde m-a dus soarta, care, necunoscând
rolul meu, m! vedeau circulând liber, dar se l!mureau când m!
auzeau vorbind limba român! ca "i ei. P!trunderea la cartier, care era
instalat într-un frumos castel cu etaj al familiei Cantacuzino, era
controlat! de santinele înarmate, dar acestea m! cuno"teau, dup! ce
fuseser! puse la curent cu rostul meu. De fapt, nu aveam nimic de
lucru, iar coresponden#a g!sit! la rarii prizonieri unguri sau nem#i
era tradus! de Dl Lascu.

66
Diminea#a, când m! plimbam prin satul Flore"ti, treceam zilnic
prin fa#a unei cârciumi, mai mult din curiozitate de a vedea un
mo"neag b!trân, care regulat, în fiecare diminea#!, venea la crâ"m!
nu s! se îmbete, ci s!-"i consume a"a-zisa cafea cu lapte, care îns!
consta într-un pahar de 200 g vin ro"u, în care mo"neagul înmuia un
corn cump!rat proasp!t, din care apoi mu"ca câte o buc!#ic!, urmat!
de o înghi#itur! de vin. Mo"ul cu p!rul alb era un #!ran îmbr!cat
destul de curat "i p!rea s!n!tos, nefiind gârbovit de spate "i mergea
drept, cu pa"i de plimbare. Am stat de vorb! cu el "i l-am întrebat de
ce nu m!nânc! diminea#a mai bine lapte cald cu corn, în loc de vin,
c!ci este mai hr!nitor. Mo"ul mi-a r!spuns c! laptele este pentru
copii, iar stomacului lui îi prie"te pu#in vin curat cu corn, dar cu
m!sur!, c!ci tot ce trece peste m!sur!, în orice privin#!, nu este lucru
s!n!tos. L-am considerat ca pe un #!ran b!trân, ca pe un filozof
în#elept, c!ci "i eu, de"i tân!r, la etatea când majoritatea tinerilor î"i
bat joc de tinere#ea lor, cheltuind-o în be#ii, nop#i pierdute "i des-
frâuri, eram c!l!uzit de principiul, auzit de la str!mo"i "i auzit "i în
"coal!, c! drumul mijlociu e cel mai s!n!tos "i orice exagerare este
d!un!toare în orice activitate din via#! s-ar produce. „Aurea medias”
a str!mo"ilor no"tri romani. Poate c! "i c!l!uzirea mea dup! acest
principiu "i apoi dup! lozinca „mens sana in corpore sano”, practi-
când cu pasiune diferite sporturi, au fost cauzele care, pân! la etatea
de 70 ani, am fost s!n!tos tun "i la 71 ani, intrând cu lozincile amin-
tite, crezând c! sunt tot tân!r, într-o dup!-amiaz!, în mai 1966, m-am
apucat "i am c!rat din strad!, în pivni#a locuin#ei, cu 2 g!le#i, 4 300 kg
c!rbuni brichete, din cauz! c! omul tocmit pentru aceast! treab! n-a
venit, iar la orizont se anun#au nori întuneca#i. Dup! cinci ore "i
jum!tate de lucru neîntrerupt, v!zându-m! so#ia "i fiica mea c! sunt
leoarc! de n!du"eal!, au venit "i ele s!-mi ajute la c!ratul ultimei mii
de c!rbuni, dojenindu-m! pentru efortul f!cut, care putea fi evitat,
l!sând treaba pentru ziua urm!toare. Dup! terminarea lucrului, m!
sim#eam mort de obosit, m-am schimbat "i m-am culcat mai devreme
de obicei. În diminea#a urm!toare am sim#it o durere curioas! de
inim!, nu insuportabil!, ci a"a parc! ar fi strâns! cu mâna, "i cotul

67
stâng rece. Cu toat! aceast! senza#ie de peste zi, totu"i, pe la ora 3
noaptea am adormit "i diminea#a, durerea persistând "i povestind
faptul ginerelui meu Barbu, medic internist, acesta m-a chemat la
spital, unde mi-a f!cut o electrocardiogram!, cu diagnosticul
„preinfarct cardiac” "i prescriindu-mi 6 s!pt!mâni odihn! în pat "i
regim alimentar sever, plus injec#ii cu heparin!, plus evitarea de
eforturi fizice "i de sup!r!ri, respectând întocmai recomanda#iile
date, m! simt destul de bine, f!r! nici o durere. Povestesc aceasta, ca
o parantez! la subiectul principal, pentru a adeveri c! orice exagerare
este d!un!toare.
Revenind la firul întrerupt al amintirilor ce le redau, în Flore"ti,
dup! cca 10 zile de "edere, din cauza înaint!rii nem#ilor spre
Bucure"ti, pentru a evita încercuirea sa, Armata a II-a, deci "i Cartie-
rul în primul rând, a trebuit s! se retrag! spre Moldova. A"a am
v!zut cu ochii mei groaznica "i dureroasa retragere a tuturor români-
lor ce nu voiau s! tr!iasc! sub ocupa#ia strein!, a retragerii autori-
t!#ilor "i armatelor române printr-o toamn! ploioas!, pe drumuri
desfundate, cu rezervoarele de petrol dela B!icoi în fl!c!ri, cu
convoaie de c!ru#e cu civili cu bruma de avere ce puteau duce cu ei,
cu femei bine îmbr!cate din Bucure"ti "i alte localit!#i care se opreau
pe marginea câmpului ostenindu-se s! aprind! vreun foc pentru a se
înc!lzi sau usca vreun obiect de îmbr!c!minte, în r!stimpul când
ploaia m!runt! se îndura s! se întrerup! pentru scurt timp; unit!#i de
cazaci, cu l!ncii lungi, în care refugia#ii "i conduc!torii armatei
noastre î"i puneau n!dejdi de respingerea inamicului, n!dejdi
zadarnice, deoarece ace"ti cazaci, la contactul cu inamicul, o rupeau
la fug! înapoi "i am v!zut când unul din cazaci, trecând pe lâng!
c!ru#a unui #!ran, în care acesta avea un purcel într-o tr!istu#!, din
care se vedea numai capul animalului, cazacul cu suli#a înfipt! în
traist! a ridicat-o "i, spre hazul camarazilor, "i-a v!zut de drum,
urmat de blestemele p!guba"ului.
Cartierul Armatei a II-a s-a oprit, în fine, la Foc"ani, insta-
lându-se în pensionul-internat numit Robescu, dac! îmi aduc bine
aminte. Ploile încetaser! "i în acest ora" am stat vreo dou! s!pt!mâni,

68
frontul armatei române scurtându-se cu speran#a c! se va putea
rezista. Într-o zi însorit!, pe la ora 11, m! plimbam cu Dl Lascu prin
centru, dela un restaurant pân! la o libr!rie, la un col# al str!zii, pe
unde se plimba mult! lume ca pe Corso, cum se obi"nuie"te. S-a
întâmplat un caz care mi-a înt!rit convingerea c! exist! un destin
pentru fiecare om "i c! for#e nev!zute îl c!l!uzesc pentru împlinirea
destinului s!u trasat înc! dela na"tere („supersti#ie” spun marxi"ti-
lenini"tii). Dup! ce ne-am plimbat un tur dela restaurant pân! la
libr!rie, distan#! de cca 200 m, în pas de plimbare obi"nuit, când am
ajuns în dreptul libr!riei, de unde urma s! ne întoarcem, tot pe
trotuar, pân! la restaurantul din centrul ora"ului, mi-a venit,
deodat!, un îndemn ca s! m! opresc "i s! m! uit la c!r#ile expuse în
vitrina libr!riei, exprimând aceast! dorin#! dlui Lascu, cu men#iunea
c! în Banat n-am avut ocazia s! v!d operele scriitorilor din #ara
mam!, decât pu#ine la num!r, ce erau în biblioteca „Casinei
Române” din Caransebe". „Bine fr!#ioare, hai s! le vedem” "i ne-am
oprit cam 5 minute, examinându-le copertele "i titlul, cu autorii lor.
Deodat!, ne sim#im zgudui#i de o detun!tur! ca de tr!znet, venit!
dinspre restaurant, tres!rind amândoi "i, în scurt timp, vedem
alergând pe strad!, înspre noi, ni"te cai în"eua#i, dar liberi, unul din
ei r!nit, cu rana sângerând!. Ce s-a întâmplat? Sus în v!zduh se
auzea zgomotul unui aeroplan. Lumea începuse s! se adune în
grupuri în fa#a restaurantului, spre care plecar!m "i noi, s! vedem ce
s-a întâmplat. Doi solda#i "i câ#iva civili fuseser! r!ni#i "i geamurile
sparte la restaurant "i casele vecine de schijele unei bombe aruncat!
de un avion austriac la marginea str!zii, în fa#a restaurantului pân!
la care trebuia s! ne facem "i noi tura de plimbare, dac! nu ne
opream s! vedem vitrina libr!riei. Doctorul Lascu, întorcându-se
spre mine, îmi spuse: „Dzeu te-a îndemnat s! te opre"ti în fa#a
libr!riei, c!ci astfel la întoarcerea noastr! de acolo, socotind timpul "i
mersul, am fi c!zut chiar în zona de explozie a bombei "i cine "tie ce
am mai fi p!#it.”
De abia la etatea de 42 ani mai târziu, am ajuns s! "tiu, în mod
sigur "i dovedit "i "tiin#ifice"te c! destinul omului e trasat dela

69
na"tere pân! la moarte "i c! fiecare om are un spirit înso#itor, prieten
ce nu-l p!r!se"te nici o clip! "i care, având cam acela"i grad de
evolu#ie, vegheaz! "i îndrum! prin sugestie pe om s!-"i împlineasc!
destinul, fie bun, fie nenorocit, a"a cum i-a fost h!r!zit. Acel prieten,
nev!zut de mine, m-a îndemnat s! m! opresc în fa#a libr!riei, tot
acela m-a îndemnat s! trec la români f!r! s! lupt împotriva lor "i tot
acela mi-a sugestionat toate ac#iunile mai importante din via#!,
prev!zute în cartea cereasc! a ursitei. Oh, doamne, ce de taine mai
sunt în Univers "i în leg!tur! cu via#a noastr!, necunoscute decât de
pu#ine persoane, între care se num!r! savan#i cu renume mondial,
chimi"ti, medici, fizicieni etc., pe care nu e cazul s!-i enum!r aci "i
mijloacele "tiin#ifice folosite de ei pentru cunoa"terea adev!rului,
negat "i hulit de savan#ii ce nu cred decât în ceea ce pip!ie "i aud sau
v!d, cu sim#urile limitate ale muritorilor, f!r! s! recunoasc! "i al 6 "i
7-lea sim#, dezvoltat la un num!r foarte restrâns din muritori. Dac!
spa#iul c!r#ii îmi va permite, voi reveni asupra acestui subiect, "tiin#!
zis! ocult!.
Revenind la firul întrerupt "i "ederea în Foc"ani, îmi amintesc
de o întâmplare în aparen#! neînsemnat!, dar care denot! iar!"i exis-
ten#a destinului, de data aceasta f!r! urm!ri decisive în via#a mea,
dar folositoare. Eram tân!r, în etate de 20 ani, cu visurile, ambi#iile
legate "i inerente acestei vârste. O amintire pl!cut!. Într-o duminic!
am intrat în biserica mai din centrul a Foc"anilor, din convingere,
crezând în Dzeu "i fiul s!u, care s-a r!stignit pentru salvarea ome-
nirii. De obicei, cei mai mul#i oameni sunt robii pasiunilor diferite
fa#! de care ra#iunea "i voin#a devin neputincioase. La terminarea
serviciului divin, înghesuial! la ie"irea din biseric!. Lâng! mine, v!d
o fat! de 16–17 ani, înalt! aproape ca mine, cu p!rul castaniu, mai
mult brun, cu tenul alb, cu ochii mari "i c!prui, o fat! frumoas! ce
m-a frapat dela prima vedere. Am privit-o insistent, m-a observat, s-a
ro"it un pic la fa#! "i "i-a l!sat ochii în jos. M-am dat la o parte s!-i
înlesnesc ie"irea, gest observat de ea. Am urmat-o pân! în strad!, iar
din strad! am urm!rit-o dela circa 10 metri, pân! a ajuns la col#ul
unei str!zi. Aci "i-a întors capul "i a v!zut c! este urm!rit! "i a

70
disp!rut dup! col#. Oare cine o fi? Desigur c! este foc"!neanc! "i
m-am întors din drum, cu credin#a c! poate în Dumineca viitoare o
voi vedea din nou la biseric!.
Dumineca viitoare îns! n-am mai apucat-o în Foc"ani, c!ci, cu
dou! zile mai înainte, retragerea spre Moldova a reînceput, – linia
frontului neputând fi men#inut! din motive strategice, – pentru a
scurta frontul "i mai mult. A"a am ajuns în toiul iernii, c!ci începuse
s! cad! z!pada mai abundent, "i cartierul Armatei a II-a s-a instalat
în Bac!u, nu departe de centru, în „Vila Ananie”. La sosire în Bac!u,
ofi#erul cu cartiruirea personalului cartierului m-a cazat, împreun!
cu un elev-plutonier, refugiat din Prahova, cu care m-am împrietenit
"i era adunat de cartier în retragerea dela Foc"ani, într-o mare sal! de
dans "i în care erau dou! canapele înguste "i scaune multe. Cazarea
refugia#ilor, "i chiar a militarilor, era o problem! greu de rezolvat,
c!ci pe lâng! puhoiul de refugia#i din Muntenia, ocupat! de nem#i, o
mare parte a locuin#elor le ocupau unit!#ile armatei ruse"ti, încât ai
no"tri erau caza#i chiar în camerele ocupate de familia proprietarilor
de case, în num!r pân! la refuz, socotindu-se loc de dormit "i
du"umelele, buc!t!riile, mansarde "i orice ad!post, moldovenii
preferând pe români, în locul ru"ilor care, cei mai mul#i, erau ispiti#i
s! calce legile ospitalit!#ii, s!tui de r!zboi. Ca bagaj nu aveam decât
un rând de albituri, ca rezerv! într-o rani#! "i o plapum! p!tur! de
lân! fason militar, iar sala rece, de"i avea o sob! mare de teracot!,
f!r! lemne. Atât eu, cât "i noul meu prieten, ne-am perpelit toat!
noaptea de frig, dar mai ales din cauza p!duchilor de care hainele
noastre erau bine populate, ca "i a tuturor refugia#ilor civili sau
militari, aceste insecte neavând vreo preferin#!, numai om s! fie
gazda lor. Ne-am dat seama c! nu mai puteam locui în aceste
condi#iuni "i a doua zi diminea#! am pornit, din cas! în cas!, s!
g!sim m!car o buc!t!rie înc!lzit!, unde s! ne aciuim. Zadarnic!
încercare, f!cut! pân! aproape de apusul soarelui, când am ajuns
pân! la un pârâu ce m!rginea partea de r!s!rit a ora"ului, peste
pârâu un pod de lemn de unde începea islazul întins al ora"ului,
dincolo de pod mai fiind în"irate vreo 5–6 case modeste. Înainte de a

71
trece podul, în partea stâng!, era în fundul unei gr!dini o c!su#! cu
ceardac acoperit, cu dou! camere, iar la peretele dinspre pârâu o
„aplecat!” (un fel de camer! din trei ziduri, cel lung pornind de sub
stre"in! casei în unghi de 45 grade pân! la sol, parte cl!dit "i cu
grinzi de lemn, un alt zid îngro"at prev!zut cu o u"! cu geam "i în
partea din fund o alt! u"!, din care se putea ie"i "i urca pân! în
buc!t!ria cl!dirii principale. „Hai s! încerc!m "i acolo”, zisei eu "i,
intrând pe poarta gr!dinii, mergând pe aleea îngust! pân! la
„aplecata” descris!, batem la u"! "i ne iese în fa#! o femeie prost
îmbr!cat!, ce ne f!cea impresia unei servitoare, fiind cu mâinile
suflecate, de"i era timpul rece. Îi spunem ce c!ut!m, dar ne r!spunde
c! nu ea este st!pâna casei, dar se duce s! o în"tiin#eze "i noi s!
a"tept!m în fa#a ceardacului. Dup! scurt timp, apare o doamn! în
etate de circa 60 ani, cu p!rul castaniu, mai mult argintat, slab!, cu
ochi alba"tri, pe care o salut!m cu tot respectul "i îi spunem
necazurile noastre, f!r! s! amintim de p!duchii ce ne invadaser!
hainele "i corpul. Doamna ne privi lung, cu o privire duioas!, "i ne
spune c!-i este mil! de noi, dar într-o camer! locuie"te ea cu so#ul
grav bolnav de mai mult! vreme, care nu poate p!r!si patul, iar în
cealalt! camer! o alt! doamn! mai în etate, tot rud! apropiat!, "i
singurul mod de a ne servi ar fi numai aplecata în care st! femeia
s!rman! ce ne-a deschis u"a, care nu are pe nimeni în lume "i este
#inut! de ea de mil!, de când era mai tân!r!, "i aceasta îi vede de
treburile gospod!re"ti drept recuno"tin#!. Dac! ne mul#umim cu
aplecata, ne-o poate pune la dispozi#ie, s! mergem s! o vedem "i s!
ne hot!râm. Vedem interiorul aplecatei. Era o sob! de c!r!mid!, o
m!su#! mic!, un pat de fier "i o canapea îngust!, un scaun "i un
lighean pe un sc!unel mic de lemn. Mai era vorb! s! nu ne plac!?!
Dna a"tepta în picioare, în ceardac, unde o l!sasem, îi spun c! ne
convine de minune aplecata "i o întreb!m cât ne cost! chiria.
Doamna, uitându-se iar lung la noi, ne r!spunde: „S!rmanii de voi,
v! mai gândi#i s!-mi pl!ti#i chirie în situa#ia în care se g!se"te #ara, cu
o parte din popula#ie în refugiu, îndurând toate mizeriile unei astfel
de vie#i f!r! c!p!tâi. Nu-mi datora#i nimic tinerilor, v! dau lemne

72
pentru dou! zile, dar mai mult nu pot, c!ci, cum vede#i în curte, nu
cred s!-mi ajung! nici mie s! ies din iarn!, a"a c!, dup! dou! zile, s!
v! aproviziona#i cum ve#i "ti, iar Aglaia, care a locuit pân! acum în
aplecat!, se va muta "i dormi în camera ocupat! de ruda mea "i tot
de la Aglaia s! cere#i s! v! dea cazanul "i troaca când vre#i s! v!
sp!la#i albiturile "i v! spune ea cum s! proceda#i.” Ne-am urcat în
ceardac, i-am mul#umit "i i-am s!rutat mâna, iar ea a dat dispozi#ie
Aglaiei s!-"i ia lucrurile din aplecat! "i s! se mute la doamna X (i-am
uitat numele) "i s! ne fac! foc în sob!.
Ne-am prezentat fiecare "i ea, auzind c! sunt b!n!#ean "i cum
am trecut "i fugit din armata austro-ungar!, mi-a r!spuns c!
str!bunii ei "i ai so#ului care se nume"te Rojinschi, nobili polonezi, au
trebuit s! se refugieze în România cu ocazia ultimei r!scoale a
polonezilor contra Rusiei, "i c! este ajutat! "i ea de un nepot, tot
polonez, ce posed! cea mai mare cofet!rie "i ceain!rie în Pia#a Cuza-
Vod! din centrul Ia"ilor, la parterul Hotelului Imperial, care o
viziteaz! din când în când, "i pe care îl vom cunoa"te, fiind f. bine
situat materialice"te. Am apreciat m!rinimia acestei femei, cu origine
"i suflet adev!rat nobile, la care deseori m-am gândit în via#a mea,
ulterior.
Instala#i în aplecat!, cu soba de c!r!mid! bine încins!, duce ce
am tras grosul j!ratecului în gura sobei, de nu te puteai apropia decât
la jum!tate de metru, luând rând pe rând p!turile, apoi hainele "i, în
fine, tot ce era pe noi, trecându-le prin fa#a j!ratecului în gura sobei,
acesta a nimicit to#i p!duchii "i ou!le lor, sc!pând definitiv de ace"ti
parazi#i, r!spânditori a tifosului exantematic isbucnit în prim!vara
anului 1917, medicii ne"tiind prima dat! cauzele epidemiei. Dup! cca
dou! s!pt!mâni, colegul meu prahovean, fiind elev la "coala militar!,
a fost trimis în Ia"i "i eu am r!mas singur. Gazda m! invita în camera
ocupat! de ruda sa "i îi povesteam via#a mea "i a celor refugia#i de
unguri. Am cunoscut "i pe nepotul bogat al gazdei, cu numele
Funiac, din Ia"i "i pe so#ia lui, care vizitau pe gazda mea cam la o
lun! odat!, gazda spunându-mi c! ace"tia au dou! feti#e mici, în
"coala primar!. To#i vorbeau perfect limba român!, încât nimeni nu

73
s-ar fi îndoit s! sunt streini de origine, de"i când veneau în vizit!
vorbeau "i poloneza.
Eu continuam s! iau masa la popota ofi#erilor cartierului,
re#inându-mi-se o sum! modest! din leafa ce o primeam ca prizonier.
Purtam tot uniforma mea austriac!, fapt ce atr!gea mirarea locuito-
rilor din ora", v!zându-m! c! umblu singur "i liber. În prim!vara
anului 1917, înc! pe la începutul anului, a sosit misiunea militar!
francez!, condus! de generalul Berthelot, pentru instruirea "i reorga-
nizarea armatei române "i înzestrarea ei cu armament francez, adus
cu mult! greutate prin Rusia. Gl Berthelot era în Ia"i, unde se afla "i
guvernul român refugiat, iar grupul francez de instruire destinat
Armatei a II-a, condus! de colonelul francez Charmand, cu câ#iva
ofi#eri "i un medic, au r!mas la cartierul Armatei a II-a, comandat!
tot de generalul Averescu, "eful Statului Major fiind Gl M!rd!rescu.
O parte din al#i ofi#eri "i subofi#eri francezi au fost repartiza#i la
diferite centre de instruire ale armatei noastre.
Popota cartierului nu ducea lips! de alimente, dar armata "i
popula#ia civil! o ducea greu, fiind îngr!m!di#i în Moldova. Obiec-
tele de prim! necesitate – înc!l#!minte, zah!r etc. – erau ra#ionalizate
"i se distribuiau la cerere individual!, cu aprobarea intenden#ei
armatei. Prim!vara a început tifosul exantematic, înc! în lunile de
iarn!. Numai în Bac!u erau zilnic înmormânta#i 70–80 oameni, civili
"i militari. Se stabilise de serviciul sanitar c! p!duchii transmit
microbul bolii. Dup! putin#!, c!utam s! m! feresc de aglomera#ii "i
har Dlui c! am sc!pat teaf!r. Ca o curiozitate amintesc un fapt ce a
produs întristare în tot cartierul armatei "i în ora". Colonelul Dimi-
triu, "eful intenden#ei Armatei a II-a, pentru a se feri de p!duchi, î"i
f!cuse rost de chilo#i lungi de m!tase "i lingerie de m!tase, care nu
era agreat! de p!duchi "i lega chilo#ii strâns jos, peste ciorapi, iar
man"etele dela c!ma"! la fel strâns legate, pentru a împiedeca
p!trunderea p!duchelui. Dar cine crede#i c! a murit de tifos exante-
matic, singur din tot personalul cartierului? Tocmai acesta, care î"i
luase aceste m!suri de protec#ie, poate împins de o premoni#ie
tainic! a mor#ii sale.

74
Autorit!#ile, pentru a face fa#! aliment!rii popula#iei, au luat
m!suri ca nici o palm! de p!mânt, chiar în ora"e, s! nu r!mân!
necultivat! în prim!var!. Astfel, neavând nici o treab!, am fost
chemat "i pus sub ordinele c!pitanului Roman, îns!rcinat cu identi-
ficarea "i m!surarea tuturor gr!dinilor "i locurilor din Bac!u ce
puteau fi cultivate, proprietarilor promi#ându-li-se semin#ele nece-
sare, în caz de lips!. Astfel mi-a revenit mie un cartier, urmând s!
vizitez cas! cu cas! "i s! m!sor suprafa#a de cultivat "i s! notez
adresa proprietarilor respectivi sau a de#in!torilor terenului.

O surpriz" pl"cut"

În executarea acestei misiuni, într-o zi intru în curtea unei case,


în fundul cur#ii fiind o gr!din! destul de mare. Casa era cu etaj "i bat
la u"a dela parter. Iese o doamn! de statur! mijlocie, slab!, uimit!,
v!zându-m! în uniforma de cadet, m! prezint "i îi spun scopul
vizitei. Când auzi c! sunt din Banat, din regiunea Mehadiei, fa#a i se
lumin! "i îmi r!spunse c! "i ea este b!n!#eanc!, din apropierea
Lugojului, c!s!torit! cu so#ul ei, Ilie Oan!, notar din comuna %ân#ari,
de lâng! Bra"ov, "i a trebuit s! se refugieze cu armata român!, când
aceasta s-a retras, pentru a sc!pa de r!sbunarea ungurilor, fiindc!
so#ul ei primise cu flori "i s!rb!tore"te venirea românilor dezrobitori.
M-a poftit în cas! "i m-a tratat cu ni"te pr!jituri "i un pahar de vin,
prezentându-mi o fat! cam de 10 ani "i alta de 14–15 ani "i un b!iat
de circa 13 ani, spunând c! so#ul ei este angajat la un birou al
prim!riei. În acest timp, se deschide o u"! "i, spre marea mea uimire
"i a celei venite, rev!d fata pe care o v!zusem la biserica din Foc"ani.
Gazda m! prezint! fetei: „Uite Florico, un tân!r b!n!#ean fugit "i el
dela unguri”, la care eu îi r!spund instantaneu: „Doamn!, eu cunosc
pe fiica Dvs. din vedere, înc! din biserica dela Foc"ani” "i îi povestesc
din trecutul meu. „A"a-i când fetele tinere umbl! singure prin ora"
strein”, r!spunse doamna. Florica mi-a spus apoi c! este elev! în cl.
VI de liceu.
De aci înainte, dup! ce am m!surat gr!dina, eram zilnic invitat
la ceai dup!-mas! în aceast! familie, cunoscând "i pe tat!l fetelor, un

75
om serios, dar f. simpatic, c!rora le povesteam din trecutul meu.
Într-o sear!, fiind invitat la mas! la aceast! familie, în sânul c!reia m!
sim#eam fericit, am v!zut în chio"cul din gr!din! un chef f!cut de
generalul Mo"oiu, cu al#i ofi#eri "i l!utari, pân! noaptea târziu,
auzind multe cântece ardelene"ti. Într-o zi de s!rb!toare am fost
invitat de familia Oan! într-o excursie la un proprietar din comuna
Fântânele, unde am fost foarte bine primi#i "i osp!ta#i. Nu a" putea
spune c! eram îndr!gostit de Florica Oan!, dar sim#eam o bucurie "i
fericire deosebit! în societatea ei "i desigur c! a" fi dorit-o de so#ie,
dac! ar fi fost s! aleg între ea "i alte fete, dac! a" fi fost în situa#ia de a
m! putea c!s!tori.
Prim!vara era pe sfâr"ite. Între timp, adic! mai demult, cunos-
cusem la popot! "i pe locot. de rezerv! Vernescu, în civilie inginer
hotarnic la Ministerul de Domenii, în etate de 42 ani, "i prieten cu Dl
Lascu. Dl Vernescu m! simpatiza "i m! chema deseori s!-l înso#esc la
plimbare prin ora". Organizându-se o excursie la o mo"ie boiereasc!,
în urma invita#iei proprietarului respectiv, Dl Vernescu m-a luat "i pe
mine, între oaspe#i figurând, "i medicul maior francez. C!l!toria s-a
f!cut în dou! tr!suri. Gazda m-a primit cu aceea"i afec#iune ca "i pe
ceilal#i, aflând c! sunt român b!n!#ean. Ing. Vernescu deseori îmi
spunea c!, dup! terminarea r!zboiului, s!-mi fac studiile universitare
la Bucure"ti, s!-l vizitez acas!, dându-mi adresa "i spunându-mi c! el
m! însoar! "i, cu rela#iile "i prietenii ce-i are, m! va ajuta s! r!zbesc.
Avea o pasiune ciudat! de a p!c!li pe to#i prietenii "i colegii dela
cartier, excluzând pe cei cu grade superioare, cu care n-avea rela#ii
amicale.
Pe generalul Averescu l-am v!zut o singur! dat!, de la o
distan#! de 10 pa"i, "i anume în Flore"ti, plecând cu automobilul spre
front. Nici el, nici "eful s!u de Stat Major, Generalul M!rd!rescu, nu
luau masa la popota cartierului, ci acas! unde locuiesc. Cu toate aces-
tea, pe Gl M!rd!rescu îl întâlneam des pe la birourile cartierului, m!
cuno"tea înc! dela Flore"ti, în urma raportului c!pitanului Ciuperc!,
"eful serviciului de care apar#ineam. Gl M!rd!rescu avea un obicei
ciudat, cunoscut de toat! lumea. Fuma #ig!ri de foi "i deseori era în

76
curtea vilei, ce era p!zit! la intrare de c!tre santinel!, sau, întâlnind
alt soldat, îi cere s! întind! mâna stâng! înainte, cu degetele întinse,
"i atunci freca vârful #ig!rii de degetul soldatului, în a"a fel ca s! cad!
jos mucul #ig!rii, adic! cum ar fi procedat cu o scrumier!. Chiar dac!
soldatul ar fi sim#it arsura #ig!rii, nici unul nu ar!ta c! sufer!.
Pe nobila mea gazd! polonez! o v!d într-o dup!-amiaz! ie"ind
pe cerdac în hohote de plâns "i, apropiiindu-m! de ea, îmi spune c!
so#ul ei a murit "i nu "tie cum s! afle un frizer, s!-i aranjeze barba "i
s!-i tund! pu#in "i p!rul, crescute peste m!sur!. Frizerii erau foarte
rari, din cauza plec!rilor în r!zboi, iar cei mai b!trâni aveau prea
mult! clientel! la atelierul lor, decât s! mearg! la marginea ora"ului
s! tund! un mort. Înc! de când eram elev în internat, obi"nuiam s!
ne potrivim p!rul cu foarfeca între noi, colegii, "i acas!, în vacan#!, îl
tundeam "i pe tata, c!ci în satul meu nu exista nici un frizer, iar
#!ranii se tundeau unii pe al#ii "i se b!rbiereau singuri. La cartier era
un soldat frizer, dar acesta de abia r!zbea s!-i tund! "i rad! pe ofi#eri
"i eu greu ajungeam, odat! la 3 s!pt!mâni, la tuns, deci nici vorb! nu
era s! g!sesc la repezeal! un frizer pentru decedatul Rojinschi, situa-
#ie care i-am spus-o gazdei mele. „Vai de mine, cum o s!-l îngrop în
halul cum arat!”, se v!ita buna mea gazd!. „Nu v! face#i nici o grij!
Dn!, eu m! pricep "i la tuns "i la b!rbierit "i n-am nevoie decât ni"te
foarfeci ascu#ite "i de un pieptene, iar Dvs. s! sta#i lâng! mine "i
s!-mi da#i indica#ii, cum s!-i potrivesc barba "i p!rul.” Zis "i f!cut. În
cca ½ or!, am terminat lucrul "i gazda mea a r!mas f. mul#umit!,
spunând c! nici un adev!rat frizer n-ar fi f!cut treab! mai bun!. La
rug!mintea ei am trimis o telegram! f. urg. nepotului s!u la Ia"i, care
a venit la înmormântare. O comp!timeam din tot sufletul pe buna
gazd!, care a refuzat s! se mute la Ia"i, la nepotul ei, nevoind s!-"i
vând! casa "i s! p!r!seasc! mormântul so#ului, pe care îl vizita des.
B!trâna #inea f. mult la mine "i eu o ajutam din r!sputeri la cultivarea
gr!dinii, ajutat de Aglaia, "i din gr!din! ajunsese s! aprovizioneze
cele necesare buc!t!riei, vorbesc de tot felul de zarzavaturi.
Tot pe la sfâr"itul prim!verii 1917, ziarele vorbeau c! în Rusia
s-a pornit o ac#iune pentru formarea unor unit!#i de voluntari
români dintre prizonierii ardeleni-bucovineni. Am cerut o audien#!

77
generalului M!rd!rescu, care, primindu-m!, i-am ar!tat dorin#a mea
de a fi primit în armata român!, amintindu-i de ac#iunea din Rusia,
printre prizonierii de acolo, "i spunându-i c! aproape n-am nimic de
lucru r!mânând la cartier, iar #ara are nevoie de lupt!tori. Generalul
m-a primit amabil "i mi-a aprobat hot!rârea "i m-a pus în biroul de
al!turi, unde era adjutantul s!u, adic! un fel de comandant al
cartierului – maiorul Costandache – s!-mi fac cererea personal, pe
care apoi i-am ar!tat-o "i el a luat-o "i a dat-o maiorului Costandache,
spunându-mi s! a"tept pân! va fi rezolvat! de Ministerul de R!zboi
din Ia"i, unde o va trimite.
M! aflam iar!"i la o r!scruce, schimbându-mi via#a tihnit! "i
f!r! griji, pentru alta periculoas!, ca pentru orice lupt!tor în r!sboi.
Familiei Oan! nu i-am amintit nimic de cererea de mai sus. Voiam s!
le fac o surpriz! "i s! fac o impresie, mai ales Florichii, înf!#i-
"ându-m! ca ofi#er în armata român!, c!ci dela maiorul Costandache
am aflat c! cererea a fost înaintat! cu recomanda#ia de a fi primit
sublocotenent cu vechimea gradului de cadet din armata austriac!.
Între timp, nu mai #in bine minte data, în vara aceluia"i an, în Ia"i
sosise primul batalion format din voluntari ardeleni-bucovineni, fo"ti
prizonieri în Rusia, care fusese primit "i inspectat de însu"i regele
Ferdinand, în cadrul unei mari s!rb!tori "i delir patriotic, manifestat
de to#i românii din Ia"i, "i speran#e bune pentru viitor, în întreaga
Moldov!. Am a"teptat înc! mult timp, f!r! s! primesc vreun rezultat.
În fine, a sosit "i timpul s! apuc alt drum în via#!.

Ofi!er în armata român" #i în Corpul voluntarilor


ardeleni

Prin Înaltul Decret Regal No. 1112 din 15 aug. 1917, exact la un
an dela intrarea României în r!sboi "i trecerea mea la fra#i (ce coinci-
den#!!) am fost numit sublocotenent în armata român!, cu vechimea
de 1 martie 1916, vechimea gradului de cadet din armata austriac!;
pân! la aceast! dat! purtam, în armata austriac!, gradul de cadet
aspirant.

78
Mi-am luat r!mas-bun dela nobila mea gazd!, recoman-
dându-mi s!-l vizitez pe nepotul ei din Ia"i, pe care îl cunoscusem;
r!mas-bun cu felicit!ri din partea familiei Oan! "i dela cunoscu#ii
dela cartier. Am plecat la Ia"i, conform instruc#iunilor primite, la
Reg. 4 Vân!tori, unde se adunau "i erau caza#i voluntarii din Rusia.
Apoi, la cererea mea, am fost repartizat provizoriu la Reg. 17
Mehedin#i din Turnu Severin, pentru ca la întoarcere s! fiu aproape
de Banat. Am primit dela minister suma de 900 lei prim! de echipare
"i avans de leaf! "i mi-am procurat echipamentul românesc.
Dup! aceea am cunoscut mai mul#i ardeleni veni#i din Rusia ca
voluntari, între care "i pe maiorul Cernea, ce plecase ca locotenent
din Reg. 43 Caransebe" la isbucnirea r!zboiului mondial; dup! ce am
suferit "i eu de icter, ce se r!spândise în Ia"i ca epidemie, to#i volun-
tarii am fost trimi"i la Centrul de Instruc#ie Bac!u, pentru a înv!#a
comanda "i instruc#ia româneasc! de r!zboi. În Bac!u, vizitându-mi
cuno"tin#ele, am fost primit cu mult! amabilitate de to#i, în special de
familia Oan! "i dna Rojinschi.
Pe la sfâr"itul lunii dec. 1917, cu instruc#ia terminat!, am luat
parte la dezarmarea armatei ruse bol"evizate ce mai sta#iona în
Moldova, f!r! a avea chef s! lupte al!turi de armata român!, "i care
era în stare de descompunere, devenind un pericol pentru siguran#a
popula#iei civile. Ru"ii se l!sau dezarma#i f!r! împotrivire, bucuro"i
c! pot pleca pe la casele lor. Unele unit!#i ale lor, mai disciplinate,
mai #ineau o mic! parte din front, al!turi "i încadrate de unit!#i
române, dar au fost cazuri când au p!r!sit frontul, care apoi trebuia
grabnic ref!cut cu rezerve române.
Tot pe la sfâr"itul lunii dec. 1917, înfiin#ându-se la Hârl!u
Corpul de voluntari ardeleni-bucovineni am fost trimi"i "i v!rsa#i cu
to#ii acolo, înfiin#ându-se 3 regimente: Reg. 1 Turda, în satul Scobin#i,
de lâng! Hârl!u; Reg. 2 Alba-Iulia, în localitatea Cotnari "i Cepleni#a
"i Reg. 3 Avram Iancu, în satul Deleni, la 4 km nord-est de Hârl!u,
regiment care s-a înfiin#at ulterior, dup! dezastrul suferit de solda#ii
ardeleni în Basarabia, care au reu"it s! fug! din captivitatea bol"evi-
cilor, a"a cum am reu"it "i eu, ceea ce voi povesti îndat! pe pagina

79
care va urma. Comandantul Corpului Voluntarilor era colonelul,
ulterior devenit general, Olteanu, cu re"edin#a în Hârl!u. În acest
or!"el, în care multe veri o fi petrecut $tefan cel Mare, care a zidit o
frumoas! biseric!, ce se vedea c! este f. veche. Localitatea era n!p!-
dit! de comercian#i evrei, cum erau de altfel "i celelalte ora"e "i
târguri din Moldova, în majoritate locuite de evreii ce se rev!rsau din
Gali#ia, printre r!bd!torii moldoveni, eliminând prin concuren#! "i
solidaritatea lor pe comercian#ii "i proprietarii b!"tina"i.
Eu f!ceam parte din Reg. 2 Alba-Iulia, cazat în vestitul Cotnari
"i Cepleni#a "i fusesem numit ofi#er cu cvartiruirea regimentului,
inclusiv a comandantului regimentului, pe acesta din urm!
cazându-l la etajul vilei frumoase a marelui proprietar cu numele
Zarifopol, care era plecat în str!in!tate. Mo"ia acestuia era admi-
nistrat! de c!tre o rud! a sa apropiat!, Maier, care era dela Tecuci, "i
locuia cu so#ia "i fiica sa, elev! în liceu, chiar în castelul proprie-
tarului. Dup! terminarea caz!rii, Dl Maier m-a întrebat dac! eu
mi-am g!sit camer! "i la r!spunsul meu c! voi merge în satul
Cepleni#a, la distan#! de cca 500 pa"i de castel, mi-a oferit o camer!
lâng! administratorul s!u ajutor, la parterul vilei. Seara m-a invitat la
cin!, m-a prezentat so#iei "i fiicei sale, "i atunci am b!ut, prima dat!
în via#a mea, vin de Cotnari.
Fata lui era de 17 ani. Nu era nici urât!, nici frumoas!, dar peste
vreo s!pt!mân!, în care timp eram mereu invitat ca oaspe la gazd!,
m-am trezit cu c!pitanul meu c! m! întreab! dac! nu vreau s! m!
c!s!toresc cu Dra Maier, care era "i mo"tenitoarea lui Zarifopol, c!ci
aceast! propunere a f!cut-o Dl Maier, rugându-l s!-mi afle inten#ia în
aceast! privin#!. I-am r!spuns c! nu eram de însurat, f!r! carier!,
desp!r#it de p!rin#i, "i c! nu m! intereseaz! averea fetei "i când va
veni timpul însur!torii voi lua o fat! chiar s!rac! de tot, dar s!-mi
plac!, afar! de aceea r!sboiul nu este terminat "i nu "tim ce soart! ne
pa"te pe noi to#i voluntarii proveni#i din armata austro-ungar!. L-am
rugat s! spun! Dlui Maier motive rezonabile, s! nu se simt! jignit,
nici el, nici fata "i c! m! voi hot!rî numai dup! terminarea r!sboiului
"i dup! ce îmi voi revedea p!rin#ii, care nu m! au decât pe mine, "i
nu "tiu dac! sunt în via#! sau mort.

80
Prizonierul bol#evicilor în Basarabia #i evadat

Fusese dat ordin ca un batalion de voluntari ardeleni-bucovi-


neni, sub comanda maiorului Cernea, s! p!trund! pe c!i pa"nice în
Basarabia, sub motivul c! merge s! preia "i s! p!zeasc! diferite
depozite de alimente "i armament dela armata rus!, evitând folosirea
for#ei "i ciocniri cu unit!#ile bol"evice ce sta#ionau "i benchetuiau în
Basarabia. În batalionul Cernea a intrat "i compania din care f!cea
parte "i plutonul meu. Fiecare regiment de voluntari a trimis câte un
batalion pentru ocupare pa"nic! a Basarabiei, trecând Prutul prin
diferite puncte. Compania din care f!ceam parte, compus! din 101
oameni (4 plutoane), în ziua de 4 ian. 1918 a trecut Prutul pe la
Leova, de pe malul stâng al râului, unde se instalase "i comandantul
brig!zii, "i am mers pân! în satul Tigheci, la 4 km spre interior, unde
compania a fost cazat! peste noapte. Eu am nimerit s! dorm în casa
unui cioban, originar din Ardeal, c!s!torit acolo cu o basarabeanc!,
având o situa#ie material! bun!. A fost f. bucuros c! sunt din Banat "i
solda#ii to#i din Transilvania. Satul era curat românesc "i nici urm!
de bol"evici. În ziua urm!toare am început mar"ul spre interiorul
Basarabiei, seara am trecut "i prin ora"ul Comrat, în care erau bande
de bol"evici. Se auzeau neîntrerupt chiar "i focuri trase în aer de
cheflii. Nu ne-a întrebat nimeni ce c!ut!m pe acolo "i am mers înc!
pân! la un sat a"ezat pe o mic! colin!, unde am r!mas peste noapte.
O întâmplare a f!cut s! fiu g!zduit de data aceasta tot de un cioban,
originar din Dobrogea, c!s!torit "i stabilit în acel sat, cum mai erau "i
al#i ciobani stabili#i acolo "i în satele vecine, cum spunea gazda. Iarna
era blând!, f!r! z!pad!, îns! noaptea cu ger potrivit. Comandantul
companiei noastre era locot. $erb, b!n!#ean din apropierea Aradului,
dar el trebuia s! asculte de ordinele maiorului Ulian, ofi#er de
intenden#!, pentru ca bol"evicii s! se conving! de inten#iile noastre
pa"nice, destina#i a p!zi depozite.
Ziua urm!toare, ca o zi de prim!var!, pe la apusului soarelui,
coborând un teren de pe coline, am ajuns în Besarabscaia, un târg de
mic or!"el, pe lâng! care trecea linia ferat! nord-sud ce str!b!tea
Basarabia, pornind dela Chi"in!u. Am poposit pe islazul din margi-

81
nea ora"ului, cu pu"tile în piramid! "i solda#ii pe jos, la odihn!, dup!
mar"ul obositor de peste zi. Nici n-a trecut o jum!tate de or! "i ne-am
trezit cu vreo 4 solda#i ru"i "i un civil, care luând contact cu maiorul
Ulian, l-a întrebat ce c!ut!m noi înarma#i pân! în centrul Basarabiei
"i c! desigur avem inten#ii r!sboinice. Maiorul a explicat civilului,
care vorbea române"te, în ce scop venim. Acela a r!spuns c!, dac!
cele spuse de maior se vor dovedi adev!rate, ne primesc "i ne
cazeaz! în ora", în care se afl! un regiment de infanterie "i unul de
artilerie ruseasc!, îns! g!zduirea se face cu condi#ia s" depunem
armele într-o magazie ce va fi p!zit! de o santinel! de a noastr! "i
una ruseasc!, pân! vor primi informa#ii dela comisariatul militar rus
din Chi"in!u, dac! cele afirmate de maior corespund adev!rului.
Maiorul, ofi#er de intenden#!, nu prev!zuse aceast! situa#ie, "i i-a
rugat s! se dep!rteze pentru a ne sf!tui dac! accept!m condi#ia sau
ne retragem de unde am venit. P!rerea lui a fost s! accept!m con-
di#iile dezarm!rii "i cazarea noastr! în libertate prin or!"el, pentru a
evita orice ciocnire cu bol"evicii "i vom vedea apoi, în zilele urm!-
toare, ce vom face. Eu "i sublocotenentul Grama am fost de p!rere s!
ne retragem pân! în satul unde era dobrogeanul de care am vorbit "i,
de acolo, prin curier sau telefon, dac! se poate, s! primim ordin dela
comandamentul brig!zii din Leova, c!ci odat! dezarma#i eram ca "i
prizonieri, la cheremul bol"evicilor, despre care to#i ne f!cuser!m cea
mai proast! idee, aflând c! rupeau galoanele "efilor lor "i nu mai
"tiau ce este disciplina "i umanitatea. Bineîn#eles c! a trebuit s!
ascult!m de ordinul maiorului. Delega#ii bol"evici, luând cuno"tin#!
de acceptarea condi#iei lor, se ar!tar! foarte amabili. Au cazat trupa
prin cartierul nord-estic al or!"elului "i au g!sit "i ne-au dat camere
bune pentru ofi#eri, eu "i ordonan#a mea Gheorghe fiind caza#i
aproape de marginea ora"ului, nu departe de "oseaua principal! ce
da în ora". Seara am fost pofti#i ca oaspe#i (numai ofi#erii) la popota
ofi#erilor ru"i, care ne-au primit f. bine "i ne-au pus în vedere "i
situa#ia lor neclar! "i f!r! putere asupra solda#ilor, care ascult!
numai de ordinul Sovietului, c!ruia trebuie s! se supun! "i ei.
Ziua urm!toare totul era în ordine. Solda#ii no"tri se amestecau
cu cei bol"evici, care îi atr!geau fr!#e"te la chef, dar unui plutonier al

82
nostru i-au rupt galoanele, fiindc! refuzase cârd!"ia cu gazdele. În
seara urm!toare, dup! ce m! plimbasem "i eu prin ora" "i peste zi ne
întâlnisem cu maiorul "i ceilal#i ofi#eri ai companiei, maiorul îndem-
nându-ne s! fim lini"ti#i, de"i santinela noastr! ce p!zea armele a
doua zi diminea#! fusese înl!turat!, pe motiv c! ajunge o santinel!
rus!, cum spun, în seara urm!toare, ordonan#a mea întârziase s! vin!
la ora convenit! la locuin#!, unde aveam bagajul. L-am v!zut venind
gâfâind, cu mutra alarmat!, spunându-mi: „Dle sublocotenent sun-
te#i în pericol "i trebuie s! fugi#i înapoi la Leova, c!ci am aflat dela un
soldat basarabean c! bol"evicii au auzit, nu se "tie cum "i prin cine,
c! doi ofi#eri au fost contra depunerii armelor, dar înc! nu "tiu care
sunt din cei 5 "i umbl! s!-i identifice.” Dându-mi seama la ce a"
putea s! m! a"tept dac! m! vor dibui – ce u"or era s! se îmbete
vreun soldat de-al nostru – am hot!rât s! fug, dar cum? Dup! depu-
nerea armelor, de"i nu eram declara#i de prizonieri, totu"i bol"evicii
instalaser! santinele pe toate str!zile la ie"irea din ora", "i eu,
ne"tiind ruse"te, datorit! "i uniformei române, era greu s! ies, neob-
servat, iar noaptea nu m! puteam orienta cum s! ocolesc pe undeva
s! m! strecor. Deoarece pericolul nu era chiar iminent, am dat bani
ordonan#ei s!-mi fac! rost dela gazd! de o c!ciul! "i ceva palton civil,
în schimbul mantalei, ceea ce a "i reu"it înc! în aceea"i sear! dela
gazda mea, care era tot român basarabean civil "i nebol"evizat.
În zorii zilei, cu noaptea în cap, înso#it de Gheorghe, m-am
apropiat de marginea satului, la distan#!, s! nu fiu v!zut de santinela
bol"evic! "i, fiind cea#! foarte deas!, îmi b!team capul cum s!
procedez. Era zi de târg "i intrau c!ru#e multe în ora" "i ici-colea câte
una ie"ea, fiind #!rani cei care mânau caii. Cea#a persista de nu se
vedea mai departe de 10-15 metri. Tot a"teptând, v!d c! vine în trap
o c!ru#! #!r!neasc!, în care era legat un porc z!când pe paie, "i de
c!ru#! era legat! o a doua c!ru#!, pe jum!tate plin! cu paie, în care
nu era nimeni. Fusesem bun gimnastician în liceu "i practicasem
aproape toate sporturile. Fulger!tor, f!r! s! mai am timp s! spun o
vorb! ordonan#ei, când c!ru#a din urm! ajunsese în dreptul meu, m!
ag!# de jiread! "i m! trântesc pe paie, ca un om beat. %!ranul în

83
cojoc, care mâna caii, habar n-avea c! am s!rit în c!ru#a din urm!,
din cauza zgomotului ce f!ceau c!ru#ele. Când c!ru#a a ajuns în
dreptul santinelei, aceasta a strigat ceva ruse"te c!ru#a"ului, f!când
cu mâna spre gur!, ca "i când ar goli sau bea ceva, la care c!ru#a"ul a
r!spuns „niet” "i "i-a v!zut de drum. Peste un minut eram deja ie"it
din raza vizual! a santinelei, în dreapta "i stânga islaz, "i, apucând
iar!"i jireada am s!rit jos, f!r! nici o fric! "i f!r! s! simt! c!ru#a"ul.
Cea#a fiind tot deas!, am luat-o peste câmp, spre coline, în direc#ia
apusului, f!r! s! caut "oseaua, adic! drumul pe care venisem, planul
fiind s! m! dep!rtez cât mai mult de ora", "tiind c! pân! în satul
unde dormisem la ciobanul din Dobrogea nu mai era alt! localitate "i
acolo #inteam. Mai târziu cea#a s-a ridicat, am g!sit drumul, "i seara,
înc! devreme, am ajuns la dobrogean, care a r!mas mirat v!-
zându-m! singur "i cum sunt îmbr!cat. I-am povestit p!#ania. Mi-a
dat de mâncare, c!ci eram înfometat, mi-a spus s! m! odihnesc pân!
va r!s!ri luna "i s! plec spre ora"ul Comrat, s! merg peste câmp,
departe de "osea, orientându-m! dup! stâlpii de telefon "i s! ocolesc
Comratul, pentru a nu întâni pe nimeni înc! în timpul nop#ii, iar
dup! ce voi sc!pa de Comrat s! merg tot departe de "osea, pân! voi
ajunge la o p!dure, care este la marginea Tigheciului, unde nu va
mai fi nici o primejdie, deoarece în sate nu sunt bol"evici, fiind urâ#i
de locuitori din cauz! c! se strâng "i chefuiesc în ora"e.
Dup! ce m-am odihnit, la r!s!ritul lunii m-am a"ezat pe mar" "i
pas vioi. Când am ajuns la marginea ora"ului Comrat a trebuit s!
ocolesc mult spre r!s!rit, deoarece erau ni"te râpe pr!p!stioase, pro-
duse de ploile ce rodeau "i duceau în jos p!mântul, râpe pe care
numai alpini"ti echipa#i ar fi putut s! le escaladeze. Dup! ce am
ocolit râpele, am dat de o coast! plantat! cu vii "i împ!r#it! în loturi
mai mari, desp!r#ite de garduri, peste care a trebuit s! trec, pân! am
sc!pat de vie, "i am ajuns deasupra colinei pe unde ducea drumul
spre Tigheci. Am mers tot paralel cu drumul, peste câmpul înghe#at,
dar f!r! z!pad!. Eram obosit "i aveam nevoie de odihn!, dar îmi era
fric! s! stau jos, s! nu m! apuce somnul "i s! înghe# de frig, deci cu
pa"i mai domoli am continuat s! merg spre Prut, la lumina lunii, f!r!

84
s! întâlnesc #ipenie de om sau vietate. Când am ajuns la marginea
p!durii, totu"i m-am odihnit pu#in pe un copac r!sturnat "i t!iat cu
ferestr!ul aproape de p!mânt "i de unde încep crengile. Coco"ii se
auzeau cântând în sat, "tiam c! sunt în p!durea Tigheciului în
siguran#!. Se mijise de ziu! "i, nu departe de trunchiul unde m!
odihnisem, am dat de un drum îngust de p!dure. Dinspre sat se
auzea venind un car "i voci omene"ti. Vorbeau române"te (basara-
beni), ambii cu topoare pe mân! "i unul, cu un ferestr!u, fiind mai
b!trân, erau în carul tras de boi. Dându-le bun! diminea#a, s-au uitat
la mine cu v!dit! nedumerire, r!spunzându-mi la salut "i unul
întrebându-m! de unde sunt "i de ce umblu singur prin p!dure.
Mi-am închipuit c! m! consider! ca pe un ho# sau "tiu eu mai ce "i
le-am r!spuns ce am p!#it "i dac! este departe Tigheciul. La cele
auzite dela mine, unul a exclamat: „M! b!tu-i-ar Dzeu s!-i bat!, aceia
nu sunt oameni, ci jivine!”, apoi mi-au spus c!, mergând pe drum,
îndat! voi fi la marginea Tigheciului. Le-am mul#umit "i dup! zece
minute intram în curtea casei ciobanului ardelean, la care dormisem
în prima noapte, care, v!zându-m!, a r!mas "i el perplex. Dup! ce
i-am povestit p!#ania, a dispus ca so#ia sa s!-mi dea de mâncare "i
mi-a preg!tit patul s! m! culc "i, pân! la amiaz!, s! dorm, iar dup!
prânz m! va duce el cu c!ru#a pân! la Leova.
A"a s-a întâmplat "i, pe la apusul soarelui, transportat de buna
mea gazd!, într-o c!ru#! tras! de doi cai frumo"i, m-a l!sat chiar în
fa#a comandamentului brig!zii. M-am prezentat în fa#a colonelului
comandant c!ruia i-am povestit cele întâmplate la Besarabscaia "i
cum am fost nevoit s! fug pentru a raporta cazul. Mi-a cerut
informa#ii precise de for#ele bol"evice de acolo "i, când i-am spus c!
am auzit c! ar fi un regiment de infanterie "i unul de artilerie, m-a
criticat c! în calitatea mea de ofi#er trebuia s! m! documentez precis.
Dup! aceea m-a pus s! scriu cele întâmplate, s! dorm la o adres! care
mi-o d! adjutantul lui, "i a doua zi diminea#! s! plec la Hu"i cu un
plic sigilat, pe care s!-l predau acolo. M-am conformat "i am predat
plicul, "i, la Comandamentul Diviziei din Hu"i, unde iar!"i am dat o
declara#ie scris! de cele întâmplate "i mi s-a spus c! peste dou! zile

85
voi fi trimis tot cu un plic sigilat la Ministerul de R!zboi, la Ia"i, unde
voi primi ordinul în ce m! prive"te personal.
Dup! ce mi-am îndeplinit misiunea "i la Ia"i, am primit ordinul
s! m! prezint la Reg. 3 Avram Iancu din Deleni. Am ajuns "i la
Deleni, unde regimentul era pe cale de organizare, din oamenii deve-
ni#i în plus dela celelalte dou! regimente "i al#i fo"ti prizonieri la ru"i,
sc!pa#i. Am fost numit adjutantul maiorului Nec"ulescu, comandan-
tul batalionului din care f!ceam parte. Comandantul regimentului
era locot. colonelul David, ce se instalase în dou! camere la etajul
castelul prin#ului Ghica-Deleni, care avea mo"ie întins! acolo, îns! el
lipsea, "i numai frumoasa lui so#ie locuia acolo cu administratorul de
mo"ie. Se vorbea prin sat c! prin#ul o luase dela o familie de #igani,
muncitori cl!ca"i de pe mo"ia lui, fata fiind o frumuse#e, a dus-o la
Paris, unde i-a dat instruc#ia "i educa#ia necesar!, "i vorbea perfect
fran#uze"te, posedând toate manierele "i cuno"tin#ele de cultur!
general!. Ceea ce era mai curios, se spunea, c! de"i n!scut! "i
crescut! în bordei "i fum, dup! educa#ia primit! în Fran#a devenise
atât de sim#itoare încât nu putea suferi mirosul de tutun pe care îl
sim#ea dela distan#!. Satul Deleni era la cca 4 km nord-est de Hârl!u,
era plin de pomi roditori, case #!r!ne"ti acoperite cu stuf, cele mai
multe, "i era a"ezat pe un vârf de delu"or, cu împrejurimi împ!du-
rite, oferind o priveli"te romantic!. Aci m-am sim#it foarte bine, nu
numai eu, ci "i ofi#erii "i trupa, c!reia i se f!cea instruc#ie.
La vreo s!pt!mân! dup! sosirea mea a venit "i sublocotenentul
Grama, care mi-a povestit c! a reu"it "i el s! fug! cu ceilal#i ofi#eri,
fiind travesti#i în #!rani, dar pe maiorul Ulian bol"evicii l-au b!tut
groaznic "i l-au transportat apoi, aproape mort, la spital, iar trupa
dus! toat! ca prizonieri spre Odessa. M! gândeam ce soart! a" fi
avut dac! n-a" fi reu"it s! fug la timp. Peste câteva s!pt!mâni, unii
din solda#i au reu"it s! scape "i au sosit "i ei la Deleni, f!r! s! se "tie
de soarta celor mul#i r!ma"i în mâna bol"evicilor. La Deleni, între al#i
b!n!#eni, era "i Sabin Dr!goi, cu grad de sublocotenent, care a orga-
nizat cor dintre noi "i serb!ri, cântând el însu"i la vioar!. Dna maior
Nec"ulescu avea o fire de amazoan!. So#ul ei era f. gras "i mult mai

86
în etate ca so#ia sa "i îi îndeplinea toate dorin#ele, între care "i dorin#a
de a înv!#a c!l!ritul "i m-a rugat s! o înv!#, ceea ce am reu"it în scurt
timp. M! invita la început numai pe mine la c!l!rit "i alerga în galop
spre p!durile din apropiere, iar eu cu frica în sân s! nu o trânteasc!
calul "i s! am r!spundere fa#! de maior, dar dup! ce parcurgeam
astfel o distan#! lung!, desc!lecam în câte un loc frumos "i ne
odihneam, iar ea m! întreba dac! iubesc pe cineva. Eu i-am r!spuns
c! da, îmi place f. mult o femeie, dar care este c!s!torit! "i nici n-a"
îndr!zni s!-i spun ce simt pentru ea. A în#eles c! m! refer poate la ea,
c!ci mi-a spus c! eu fac parte dintre b!rba#ii timizi. Era cu "apte ani
mai b!trân! ca mine "i ceea ce îi spuneam nu era adev!rat, o f!cusem
s! o flatez, dac! ar fi crezut c! m-a" fi referit la Dsa. Dup! alte câteva
astfel de escapade, deoarece mânca la popot!, "i eu, ca adjutant al
so#ului, stam la mas! în dreapta ei, iar maiorul în partea stâng! a ei, a
început s! m! laude c! atât de bine am înv!#at-o s! c!l!reasc! încât,
în galop, m! las! mult în urma ei "i ar dori s! fac! o cavalcad! cu mai
mul#i ofi#eri. So#ul i-a aprobat dorin#a "i s-a întocmit lista amatorilor,
în total "apte, inclusiv eu. Au urmat zilnic cavalcade, pe la apusul
soarelui, "i Dna era mereu înfrânt!, f!r! s! ghiceasc! c! nici unul
dintre noi nu voiam s! i-o lu!m înainte. Se organizau serate dan-
sante, dar Dna fiind singura femeie între noi, ea dansa "i cocheta cu
to#i; fiind cu to#ii convin"i c! vrea s! ne z!p!ceasc! din ambi#ie, dar
to#i eram convin"i c! era o so#ie credincioas!, dar exaltat! "i dornic!
de petreceri. Ne-a rugat ca, dup! ce va veni vremea s! ne desp!r#im,
s!-i scriem, dându-ne adresa ei din Bucure"ti, aceasta în prezen#a
so#ului ei, care i-a înt!rit dorin#a. Maiorul era un om blând, iubit de
to#i ofi#erii "i trup!.
Între timp, soarta armatei române "i a întregului popor începea
s! devin! tragic!. Din cauza descompunerii armatei ruse bol"evizate,
care nu "tiu pentru ce luptase nici pân! atunci, armata german!
înaintase în Ucraina pân! la Kiev. Armata român! era amenin#at! s!
fie înv!luit! pe la spate de nem#i, în #ar! "i în Basarabia unit!#i
ruse"ti erau "i ele în pericol. În aceast! situa#ie, armata român!,
r!mas! singur! "i tr!dat! de alia#ii ru"i, pe la sfâr"itul anului 1917 a

87
fost silit! s! încheie un armisti#iu cu nem#ii, dup! ce abandonase
ideea unora de a lupta într-un triunghi al mor#ii pân! la ultimul om.
Dup! armisti#iu, urmau s! înceap! tratative de pace. Armata fiind
înc! nedemobilizat!, a dezarmat, la începutul anului 1918, "i izgonit
din Moldova trupele ruse"ti în descompunere. În acela"i timp, adic!
chiar în 24 ian. 1918, conform noti#elor mele p!strate, Basarabia s-a
declarat provincie independent!, iar prin luna martie 1918 Sfatul
%!rii a hot!rât alipirea ei la #ara mam!, România, cerând ajutor
armatei române s! o cure#e de armatele bol"evice. Românii, ajuta#i "i
de unit!#ile Corpului voluntarilor ardeleni, i-au dezarmat "i, dup!
unele lupte violente, i-au izgonit peste Nistru, ocupând astfel Basara-
bia, la cererea acesteia. Era o mare bucurie în inimile tuturor româ-
nilor alipirea Basarabiei, la ceea ce nimeni nu ar fi îndr!znit s! viseze
la începutul r!zboiului, al c!rui scop era eliberarea Transilvaniei "i a
celorlalte #inuturi române"ti. Popoarele au destinul lor, ca "i oamenii.
Germanii urgentau imediata încheiere a p!cii, pentru a dispune
de toate for#ele pe frontul de vest, în Fran#a, dup! ce sc!paser! de
grija ru"ilor, cu care încheiaser! pacea. Guvernul român primise
ultimatum, cu amenin#area c! întreaga #ar! va fi ocupat! "i, în fa#a
acestei primejdii, România a fost silit! s! încheie pacea dela
Bucure"ti, prin luna mai 1918, acceptând, silit!, condi#ii extrem de
grele, numai s! salveze fiin#a neamului "i independen#a politic!. În
aceast! situa#ie, misiunea francez! î"i f!cea bagajele s! se înapoieze
în Fran#a, traversând întreaga Rusie, pân! la Vladivostok. Voluntarii
români, fo"ti prizonieri, erau alarma#i înc! înainte de încheierea
p!cii, din cauza zvonurilor ce circulau c! va fi cerut! extr!darea lor
de c!tre unguri, a"teptându-i spânzur!toarea. Cea mai mare parte
voiau s! plece cu misiunea francez!, mi"care care era sus#inut! "i de
francezi, care astfel sperau s! str!bat! mai u"or drumul enorm, plin
de primejdii, printr-o #ar! în descompunere. Cei care urmau s!
r!mân! în #ar! primiser! sugestia s!-"i schimbe numele, eu ale-
gându-mi numele de Silviu Arge"anu. Ne"tiind limba rus!, am con-
siderat ca o aventur! nebuneasc!, chiar "i pentru camarazii care o
înv!#aser! în timpul captivit!#ii, s! întreprind! un astfel de drum,

88
urmând s! treac! deghiza#i printre armata de ocupa#ie german! din
Ucraina, în grupuri mici, r!zle#e, ca s! nu atrag! aten#ia, plus
aventura în haosul bol"evic. Înainte de plecarea misiunii franceze, în
ultimul moment, s-a primit ordin de la guvern c! se interzice
plecarea lor cu misiunea francez! "i s! r!mânem pe loc "i vom fi to#i
repartiza#i pe la diferite regimente din #ar!, cei care nu-"i g!sesc alt
mijloc de existen#!, "i c! zvonul de extr!dare este fals. M-am mai
lini"tit. Prizonierii unguri "i nem#i au fost pu"i în libertate, fiind
trimi"i în Ungaria "i preda#i. Dac! r!mâneam cuminte în bordeiul de
la Lag!rul din $ipote ajungeam "i eu acas! pe la începutul lui iunie
1918, gândeam eu, v!zând viitorul întunecat, cu imposibilitatea de a
m! întoarce la p!rin#i, dac! nem#ii vor câ"tiga r!zboiul pân! la urm!.
Astfel s-a desfiin#at Corpul voluntarilor ardeleni-bucovineni.
Cu o ultim! petrecere, ne-am luat, cu to#ii cei din Deleni, r!mas-bun
dela Dl maior "i so#ia sa, care insista s! nu-i uit!m, c!ci sunt dornici
s! "tie ce soart! vom avea fiecare. De atunci nu i-am mai v!zut. Cu
mul#i ani de zile în urm!, întâlnind în trenul Caransebe" – Bucure"ti
pe camaradul Sabin Dr!goi, acesta mi-a spus c! la premiera operei
sale „N!pasta” a vizitat pe so#ii Nec"ulescu, oferindu-le invita#ii de
onoare la spectacol. L-am mai vizitat pe amicul Dr!goi în 1967, la
Bucure"ti, în splendida lui cas!, dar l-am g!sit complet îmb!trânit,
bolnav "i mi"cându-se greu. Anul trecut am auzit c! ar fi murit. A"a e
via#a.

Unde #i cum mi-am petrecut restul anului 1918

Dup! desfiin#area Corpului voluntarilor români, o parte din


ofi#eri, care erau mai tineri, neavând curajul s! înfrunte greut!#ile
vie#ii civile, au preferat s! se activeze în armata român!, al#ii s! se
ocupe de comer# "i afaceri, mai ales în Chi"in!u, "i prin alte ora"e
basarabene, unde erau f. bine primi#i "i ajuta#i, unii c!s!torindu-se
chiar. O alt! parte a ofi#erilor, ca "i mine, cerur!m s! fim repartiza#i
provizoriu pe la regimentele române"ti, pân! la terminarea r!zboiu-

89
lui mondial. Astfel am fost repartizat la Reg. 49 Infanterie din
Râmnicu S!rat, împreun! cu al#i câ#iva b!n!#eni (Iancu Vi#an, Vod!
Cornel etc.). Reg. era cantonat în satul T!tarca, pe malul Prutului, la
cca 18 km de Gala#i. Acolo, din tot regimentul, se mai aflau numai 44
solda#i, restul fiind trimi"i la munca câmpului, pe diferite mo"ii.
Nimeni nu avea nimic de lucru, locuitorii erau pescari, vin "i pâine se
g!seau mai u"or ca în alte p!r#i.
Într-o zi, comandantul regimentului, colonelul Petru Popovici
(numele îl re#in dup! noti#e), întreab! pe ofi#eri care se pricep la
gr!din!rit. Nu r!spunse nimeni, afar! de mine "i spusei c! am mai
f!cut gr!din!rit în Bac!u, în cadrul cartierului Armatei a II-a, ceea ce
era adev!rat, dar "tiam doar ceea ce v!zusem cum procedau solda#ii
"i civilii. Îndat! am primit ordinul s! plec în comuna Viforeni, din
jud. Boto"ani, ca ajutor al locotenentului Gherghiceanu, care avea
misiunea s! fac! gr!din!rie mare pentru necesit!#ile regimentului lui
"i a popula#iei, având circa 80 solda#i, în majoritate gr!dinari de
meserie. Mai aveam "i misiunea de a aduna fân pentru regiment.
Locot. Gherghiceanu era fiul generalului Gherghiceanu. M-a primit
cam rece, auzind c! sunt transilv!nean, pe care ulterior mi-a spus c!
nu-i simpatizeaz!, din cauz! c! obi"nuiesc s!-i critice pe cei din
Regat. Într-o s!pt!mân! am devenit prieteni buni. Satul, a"ezat pe o
colin!, era compus numai din câteva zeci de case, în apropiere fiind
localit!#ile Monastirea, B!trâne"ti, un c!tun la cca 4 km numindu-se
Cuza-Vod!. Amândoi ne sim#eam liberi, cu alimenta#ia o duceam
mult mai bine ca cei dela regiment "i ora"e "i cu distrac#iile "i mai
bine. La sugestia locotenentului, plecam c!lare în vizit! pe la pro-
prietarii din c!tunele amintite, fiind deseori invita#i la proprietarul
Simionovici, care avea dou! fete de m!ritat, cea mai mare fiind pe
placul colegului, iar pe cea mic! o curtam eu, nu din dragoste, ci din
polite#!, c!ci nu aveam gânduri de însur!toare. Dac! nu m! în"el,
locotenentul, dup! terminarea r!zboiului, s-a "i c!s!torit cu simpatia
lui, cum am fost informat cu ani în urm!, cu ocazia unei concentr!ri
pe o lun! la R. S!rat. În localitatea Monastirea mergeam în toate
s!rb!torile, acolo v!zând prima dat! jocurile moldovene"ti "i o nunt!

90
cu obiceiul respectiv. Gherghiceanu, cu gr!dinarii lui, fusese trimis
cu mult înaintea mea, a"a c! la sosirea mea se proceda deja la udarea
prin irigare a plantelor tinere.
În vara aceea bântuia peste tot gripa spaniol", pe care am
suportat-o "i eu "i camaradul meu cu greu, împreun! cu parte din
solda#i. Noroc c! ne-a #inut vreo 5-6 zile "i am dus-o pe picioare,
puterea ei în acel timp fiind în sc!dere.
În aceea"i toamn! 1918, francezii, sp!rgând frontul bulgar în
Balcani, ajunseser! la Dun!re, iar germanii, dup! primele succese pe
frontul francez, s-au v!zut opri#i de contraofensiva generalului Foch,
fiind uimi#i de apari#ia tancurilor. Atunci începuse "i destr!marea
armatei austro-ungare, "i România, la îndemnul francezilor, cu
diviziile ce-i r!m!seser! dup! pacea dela Bucure"ti, a mobilizat
repede "i a pornit spre Bucure"tiul ocupat de Gl Mackensen, care,
v!zându-se amenin#at din sud "i nord, a început s! se retrag! spre
Germania, p!r!sind toate teritoriile române"ti, reocupate de armata
român!. Regele Ferdinand a intrat triumfal în Bucure"ti. În Germania
se declan"ase revolu#ia "i împ!ratul fusese detronat. R!zboiul era
pierdut pentru Puterile Centrale. În Ardeal "i Banat se formau g!rzi
na#ionale, alungând autorit!#ile maghiare. Toamna, prin septembrie,
am fost demobilizat "i am plecat la Ia"i, pentru a m! înscrie la
Universitate, având economii f!cute din solda de ofi#er.

Student la facultatea de drept – Universitatea Ia#i

P!rin#ii înc! nu "tiau nimic de soarta mea, eu neputând pleca,


Banatul fiind ocupat de sârbi, care aveau planul s!-l ocupe în între-
gime. Trebuia s! aleg o carier!, s! ajung cât mai repede la o diplom!.
Se înfiin#ase un c!min studen#esc în Palatul Sturdza "i o cantin!
contra pre# modest, în apropiere. Cea mai mare parte a studen#ilor
erau bucovineni, cari f!ceau senza#ie în ora", purtând, cu pu#ine
excep#ii, portul na#ional, identic cu cel moldovenesc. Mai erau "i
studen#i basarabeni, plus cei din Ia"i "i din alte ora"e sau sate din

91
Moldova "i chiar din Muntenia. Eu eram singurul student b!n!#ean
înscris la facultatea de drept, având de dat examenele din trei ani în
numai doi ani, recunoscându-se la to#i fo"tii mobiliza#i frecven#a "i
înscri"i pe cuvânt de onoare, în mod provizoriu, pân! la data
prezent!rii, ulterior, a diplomei de maturitate.
Aveam cas! "i mas! astfel asigurat! pentru câteva luni cu banii
ce-i economisisem peste var! la Viforeni. Dup! înscrierea la facultate,
prima vizit! am f!cut-o familiei Funiac, nepotul nobilei mele gazde
din Bac!u, despre care am mai amintit. Dl Funiac avea cea mai mare
"i elegant! cofet!rie "i ceain!rie, ajutat de personal numeros, dintre
care ajutorul s!u cofetar "i-a deschis, mai târziu, o cofet!rie chiar la
Timi"oara, dar i-am uitat numele. So#ii Funiac aveau dou! feti#e mici:
una blond!, ce sem!na cu mama sa "i era elev! în cl. II-a primar!, iar
cea mai mare, brunet! "i dr!gu#!, sem!na cu tat!l s!u. Am fost f. bine
primit "i dl Funiac, cunoscându-mi istoricul "i situa#ia, împins de un
gând nobil, de a m! ajuta, f!r! s! m! jigneasc!, m-a întrebat dac! a"
putea medita pe cele dou! feti#e, privind lec#iile lor, "i ce preten#ii
b!ne"ti a" avea. I-am r!spuns c! o fac cu cea mai mare pl!cere "i m!
mul#umesc cu orice sum! vrea Dlui s!-mi ofere, dac! nu consimte s!
le meditez gratuit. M-a întrebat dac! sunt mul#umit cu 150 lei lunar,
ceai "i pr!jituri la discre#ie, când doresc în cofet!rie, iar Duminica s!
fiu oaspele Dlor la mas!. Când am auzit de aceste oferte, i-am spus c!
suma oferit! mi se pare nemeritat! "i m! mul#umesc cu celelalte
avantaje, Dlui a spus c! se simte jignit dac! îl refuz "i c! banii îmi vor
prinde bine, c!ci sunt tân!r "i poate dornic "i de teatru "i concerte.
I-am mul#umit "i m! ocupam serios de meditarea feti#elor, v!zând "i
p!rin#ii c! "coala merge mai bine.
A doua vizit! am f!cut-o la Dna Margareta Negruzzi, nepoata
Dnei Corjescu, care mi-a dat la plecarea mea dela mo"ia ei adresa,
spunându-mi c! i-a vorbit de mine "i neap!rat s! o vizitez când voi
avea ocazia s! trec prin Ia"i, c!ci vrea s! m! cunoasc!. N-am idee ce
putea s!-i povesteasc! despre mine Dna Corjescu, ca s! o fac!
curioas! pe nepoata sa. Am c!utat-o, avea cu so#ul ei, boierul Petru
Negruzzi, o cas! frumoas!, cu un etaj, cam la mijlocul ora"ului, la

92
r!s!rit de Pia#a Cuza-Vod!, unde începe colina ce urc! la Copou. Am
g!sit-o singur!, cu un copila" de vreo doi ani "i m-a primit foarte
amabil. Eu dup! aceea m-am interesat de Dna Corjescu "i mi-a
r!spuns c! este tot singur! la mo"ia dela Rediu "i se plictise"te,
lipsindu-i "i orele de muzic! "i vizitele colonelului, deoarece lag!rul
de prizonieri s-a desfiin#at. Am rugat-o s!-i transmit! respectuoasele
mele salut!ri "i c! nu voi uita niciodat! ospitalitatea ce mi-a oferit în
situa#ii grele. Dup! aceea mi-a fixat o zi când vine "i so#ul ei acas!,
c!ruia s! m! prezinte, "i care este plecat "i mare parte st! la mo"ie. În
ziua fixat! am cunoscut "i pe so#ul Dnei, care mi-a pus o serie de
întreb!ri privitoare la timpul petrecut dup! plecarea mea dela
conacul m!tu"ii sale "i despre Banat "i b!n!#eni. So#ia i-a spus c! sunt
de origin! „r!ze"”, probabil dup! interpretarea dat! de Dna Corjescu
situa#iei gr!nicerilor b!n!#eni, proprietari de mun#i "i p!duri în
comunitate. Am sim#it c! boierimea #inea la privilegiul originei
nobiliare "i dac! ar fi "tiut c! sunt un fiu de #!ran simplu, ca cei de pe
mo"ia lor, m-ar fi privit cu al#i ochi. Dna Margareta Negruzzi era o
femeie brunet!, foarte frumoas!, cu trupul svelt, în!ltu#! "i era în
etate de 24 de ani. Aflând c! sunt student la facultatea de drept, mi-a
spus c! are un veri"or dup! mam! student în anul trei la filozofie "i
c! îmi va face cuno"tin#! cu el, ceea ce s-a "i întâmplat în ziua fixat!.
M-am mirat când l-am cunoscut, c!ci p!rea ca un om matur de circa
30 ani. Am aflat c! de fapt nu se gr!bea s!-"i termine facultatea "i îi
pl!cea via#a de student, prelungind-o cât mai mult.
Deoarece masa o luam diminea#a, la prânz "i seara la cantin!,
care era organizat! "i condus! chiar de c!tre studen#i, fiind angaja#i
numai doi buc!tari de meserie, iar la mas! studen#ii erau servi#i cu
rândul de c!tre studente. Într-o zi, la prânz, m-am a"ezat în dreapta
unei studente, care discuta cu alta din stânga ei, "i am auzit-o pe
vecina mea zicând: „S! vii odat! s! vezi Lugojul.” Am întrebat-o de
ce a pomenit Lugojul, c!ci m! intereseaz!, fiindc! eu îl cunosc,
deoarece sunt b!n!#ean din p!r#ile Mehadiei "i liceul l-am terminat la
Caransebe", luând examenul de maturitate în 1916. La auzul aces-
tora, vecina mea s-a întors repede cu trupul "i fa#a spre mine,

93
spunându-mi c! este lugojanc!, înscris! la facultatea de litere în anul
I. Mi-a spus c! se nume"te Duzescu (am uitat cel!lalt nume de botez)
"i c! n-a "tiut c! mai este un b!n!#ean student la Ia"i "i m-am
prezentat "i eu. Lugojanca era cam gras!, de statur! mijlocie "i nu pot
zice c! era frumoas! sau atr!g!toare, dar era b!n!#eanc! "i, de atunci,
obi"nuiam s! mergem la acela"i schimb de mas!. Mai târziu, cum voi
ar!ta, cuno"tin#a noastr! mi-a fost de folos la amândoi.
Prin luna noiembrie, dup! retragerea nem#ilor din Bucure"ti, cu
ocazia intr!rii triumfale a regelui în Capital!, s-au dat bilete de
c!l!torie gratuite pentru studen#ii Universit!#ii, doritori a lua parte la
acea serb!toare, la care am participat "i eu cu colega din Lugoj, dup!
care ne-am întors la Ia"i.
Dup! ce la 1 dec. 1918 se proclamase Unirea Ardealului "i
Banatului cu patria mam!, am aflat din ziare c! o delega#ie, în frunte
cu episcopul Miron Cristea din Caransebe", va veni la Bucure"ti,
pentru a preda regelui actul de unire "i delega#ia va fi g!zduit! la
Palatul Regal, având ca secretar pe Caius Brediceanu. Ar!t ziarul
colegei lugojence "i îi spun c! eu sunt hot!rât s! plec la Bucure"ti,
pentru a încerca s! merg acas! odat! cu episcopul Miron Cristea, pe
care-l cunosc "i m! cunoa"te, p!rin#ii mei de doi ani neavând ve"ti
dela mine. „Merg "i eu, c!ci eu cunosc pe Caius Brediceanu”, r!s-
punse colega mea. Ajun"i la Bucure"ti, mergem la palatul din spatele
Palatului Regal, destinat oaspe#ilor, portarului îi spune colega mea c!
îl caut! pe Dl Brediceanu, care dup! scurt timp vine la intrare "i,
auzind dorin#a noastr!, "i c! m! cunoa"te episcopul, mi-a dat un bilet
de intrare în vagonul special, spunându-ne s! fim la ora 5 dup!-mas!
în gar! "i s! intr!m în vagon, f!r! a ocupa locuri în cabin!. Ne-am
conformat "i ne-am v!zut în tren. Pe la 5 "i jum!tate apare episcopul,
ajutat de Dl Cornel Corneanu, secretarul episcopiei, s! urce în vagon,
cu un om de serviciu, urcând în prima cabin! dela intrare o mul#ime
de bagaje "i pachete, în care cabin! lu! loc episcopul, apoi Dl
Corneanu. Mai urcar! în alte cabine "i ceilal#i membri ai delega#iei "i
alte persoane. Noi "edeam pe coridor, la fereastr!, nu departe de
prima cabin!. Dup! ce trenul a plecat, în unele cabine au început

94
cântece ardelene"ti, cu destupare de sticle. Atunci am ap!rut în u"a
compartimentului ocupat de episcop "i Dl Corneanu "i, salutând,
zisei: „S!rut mâna Preasfinte”. Se uit! mirat la mine câteva clipe. „Tu
e"ti Petre, nu era s! te recunosc, atât de mare ai crescut. Cum ai ajuns
aici?” "i, întinzându-mi mâna, am s!rutat-o, cum era obiceiul, am dat
mâna "i cu Dl Corneanu, care m! cuno"tea "i el bine, pe când venea
zilnic la „Casina Român!”. „Ia loc "i ai s! fii oaspetele nostru la cina
rece g!tit! la Palat, ce ni s-a dat pe drum, c!ci desigur e"ti fl!mând.”,
zise episcopul "i rug! pe Dl Corneanu s! m! trateze. Eu spusei c!
n-am cinat, dar nu mi-e foame "i mai am o coleg! lugojanc! student!,
care e pe coridor, povestind pe scurt, cum ne-am hot!rât s! venim
dela Ia"i la Bucure"ti, s! ne încerc!m norocul, eu cunoscându-v! pe
Dvs. "i ea pe Dl Caius Brediceanu, dela care am "i primit promisiu-
nea de a ne urca în vagon pe coridor. „Cheam!-#i "i colega, s! ia "i ea
cina.” Am prezentat-o "i, dup! ce am fost osp!ta#i, am mul#umit,
voind s! ies pe coridor, dar am fost re#inu#i, a"teptam venirea Dlui
Brediceanu s! ocupe înc! un loc, care a "i venit ultimul dintre to#i,
având o serviet! "i, când ne-a v!zut, a spus episcopului: „Unul, Dlui,
ar!tând spre mine, merge s!-"i vad! p!rin#ii, care îl cred mort de doi
ani (îi spusesem eu diminea#!), este caransebe"ean, cunoscut de
Preasfin#ia voastr!, iar domni"oara este lugojanca de-a mea, cum era
s! le refuz dorin#ele?”
Trenul special (doar un vagon de cl. I "i locomotiva) a pornit,
iar în compartimentele celelalte cheful nu înceta. Cineva cânta cân-
tecul ardelenesc ce începea cu „Hai sur! "i iar sur!, noaptea bea "i
ziua fur!/ Noaptea fur! iepele, ziua fur! fetele etc.” Cu tot zgomotul,
dup! câtva timp episcopul adormise, Caius Brediceanu trecu în
restul compartimentelor, în care cântecele încetar!, dar vorb!ria "i
ciocnitul paharelor nu.
În Sibiu, episcopul a coborât cu al#i câ#iva, noi "i Dl Corneanu,
schimbând trenuri la Simeria, colega a plecat spre Ilia – Lugoj, iar eu
"i Dl Corneanu, prin Subcetate, am ajuns "i dormit în B!u#ari, "i în
diminea#a urm!toare am ajuns la Caransebe"ul ocupat de trupe
sârbe"ti, ca "i restul Banatului. Dup! vizitarea cuno"tin#elor, a Dnei

95
Elvira, sora episcopului, "i a fostei mele gazde, maica Paraschiva, am
plecat, cu trenul, pân! la Teregova, de unde apoi, pe jos cca 25 km,
am ajuns la casa p!rinteasc!, fiind întâi v!zut de c!#eaua alb! care,
schincind, s-a repezit la mine, ridicându-se cu labele spre piept. Nu
pot descrie emo#ia mamei, care purta doliu, "i a tatei, când am ap!rut
ca din senin în fa#a lor. Au început s! plâng! de bucurie "i nici eu
n-am putut s!-mi st!pânesc lacrimile. Sosirea mea a stârnit vâlv!
prin vecini "i rude, care veneau s! m! vad! "i s! le povestesc cum am
sc!pat cu via#! "i de ce nu i-am în"tiin#at c! tr!iesc. Mama, adre-
sându-se tatei, i-a zis: „Vezi Davide, în#elegi acum visul de alalt!ieri,
c! visam c! a venit dela r!s!rit un aeroplan, s-a rotit de trei ori
deasupra casei "i iar!"i a plecat, tot spre r!s!rit. Mi-ai spus c! trebuie
s! primim vreo veste despre copil, fie c! e în via#!, fie c! e mort, "i
iat! c! a venit chiar el.” Tata, de"i #!ran simplu, cum am mai amintit,
obi"nuia s! t!lm!ceasc! visurile. A organizat apoi o mas! serb!to-
reasc!, dar eu peste trei zile am plecat la Tople#, la un pictor de
"coal!, $tefan Bornuz, împreun! cu care, condu"i de tat!l lui, am
trecut peste mun#i "i am coborât la gara Vârciorova, pentru a evita
contactul cu autorit!#ile sârbe"ti dela Or"ova "i vama de acolo.
Prietenul meu s-a înscris la Silvicultur!, iar eu, din Bucure"ti, am
plecat la Ia"i s!-mi continui studiile, drum lung "i anevoios, în
vagoane arhipline, cu geamuri sparte, unii urca#i chiar pe platforma
vagoanelor, de"i era luna decembrie, dar f!r! iarn! grea.
În Ia"i, la aceea"i facultate, aveam între al#ii coleg pe Ionel
Teodoreanu, viitorul mare scriitor, "i pe Vintil! Petala, acesta din
urm! fiul generalului Petala, care mai avea o fat! c!reia îi f!cea o
curte aprig! frumosul meu prieten Octavian Furlugeanu, locotenent
activ de cavalerie, împreun! cu care eram deseori invitat în casa
generalului. Prietenia cu fiul generalului mi-a prins bine ulterior, "i
iat! în ce împrejur!ri. În timpul campaniei dela Tisa a armatei
române, împotriva Ungariei bol"evizate, în fruntea c!reia era Bela
Kun, am fost "i eu mobilizat la Reg. 49 Râmnicu S!rat, unde fusesem
definitiv repartizat, cum am mai amintit. Eram înc! la partea
sedentar!, a"teptând s! ne vin! rândul la plecarea pe noul front, de"i

96
românii trecuser! Tisa "i înaintau spre Budapesta. La regiment am
aflat c! Generalul Petala era comandantul Corpului VI Armat! "i era
instalat în Cluj, unde prietenul meu, fiul generalului, func#iona în
calitate de comisar regal la Curtea Mar#ial! de acolo, de"i avea numai
gradul de sublocotenent "i terminase "i el numai doi din cei trei ani
de studii, ca "i mine. I-am scris dac! poate ob#ine repartizarea mea la
aceea"i curte mar#ial!, pân! la demobilizare. Peste o s!pt!mân! am
primit ordinul respectiv "i am fost numit grefier la Curtea Mar#ial!,
de"i mai era "i acel ofi#er ce îndeplinea aceast! func#ie, dar pe lâng!
un alt complet de judec!tori.
În timpul activit!#ii mele la Cluj, am fost înaintat la gradul de
locotenent, prietenul meu Furlugeanu s-a c!s!torit "i a devenit
ginerele generalului "i, drept cadou de nunt!, i-am promis c!-i aduc
un #ap sau o c!prioar!, dac! ob#in 10 zile concediu, ceea ce mi-a "i
reu"it, s!-i aduc un #ap negru mijlociu, împu"cat chiar de mine în
p!durile Igegului, cu ocazia unei vân!tori de dou! zile în ajunul
anului 1920, întov!r!"it de Liviu Groz!vescu, fiul preotului, "i înc!
al#i cinci vân!tori buni din sat, rezultatul vân!torii fiind trei capete
de c!prioare "i 3 #api, aproape fiecare câte unul. A fost primul "i
ultimul vânat mare împu"cat "i pe loc am "i mâncat o b!taie la fa#a
locului dela ceilal#i tov!ra"i, conform obiceiului vân!toresc. Vânatul
a sosit la timpul potrivit pentru osp!#ul c!s!toriei, iar pielea arg!sit!
cred c! o p!streaz! întins! în camer! "i acum amicul Furlugeanu,
care m-a întâlnit acum trei ani în Timi"oara, vizitând în Mehala o
rud! b!trân!.

O surpriz" pl"cut" în Cluj

Într-o dup!-amiaz!, plimbându-m! prin centrul ce ocolea sta-


tuia impun!toare a lui Matei Corvin c!lare, de lâng! biserica
romano-catolic!, în întâlnesc pe Dl Oan!, fosta mea gazd! ospita-
lier!, refugiat în Bac!u. V!zându-m! locotenent, întreb! ce vânt m-a
adus prin Cluj "i i-am explicat prin ce împrejur!ri "i cui datorez adu-

97
cerea mea la Curtea Mar#ial!. $i-a manifestat bucuria "i mi-a spus c!
el este director sau "ef de serviciu la o sec#ie a Consiliului Dirigent al
Transilvaniei "i mi-a dat adresa, cu invita#ia de a-l vizita, dac! îmi
face pl!cere chiar "i în ziua urm!toare, fiind definitiv mutat cu fami-
lia la Cluj. Am promis cu mult!, mult! pl!cere "i, în ziua urm!toare,
dup!-mas!, am rev!zut întreaga familie, care m-a primit cu vechea
amabilitate, în special vechea mea simpatie, Florica, care mai cres-
cuse "i era mai vesel! "i spiritual!. Eram invitat des la mas! "i pe
Florica o g!seam din ce în ce mai atr!g!toare. Eram convins c! fami-
lia m-ar fi dorit ca ginere, fata mi-ar fi pl!cut s-o am de so#ie dintre
toate fetele pe care le cunoscusem pân! atunci, dar eu eram înc! un
neispr!vit "i nu aveam gând de însur!toare pân! nu-mi voi croi o
situa#ie, dup! ce voi termina înc! ultimul examen, adic! anul III la
Ia"i. Florica "i mama ei, f!r! s! fie vorba de c!s!torie, m! sf!tuiau
s!-mi termin studiile de drept la Cluj, dar eu le spuneam c! la Ia"i
înc! în mai voi termina, c!ci, în timpul liber la Curtea Mar#ial!, m!
preg!team din cursurile primite dela Vintil! Petala, care "i el se pre-
g!tea, urmând s! ne prezent!m, deodat!, "i c! la Cluj examenele "i
materia lor erau altfel împ!r#ite "i durau mai mult ca ani de studii.
Le-am promis c! m! voi întoarce s!-i v!d dup! ce voi primi diploma
de licen#! dela Ia"i, pentru a nu-i dezam!gi în speran#ele ce le
nutreau.
Mai aveam posibilitatea s! m! activez "i s! fiu, în scurt timp,
avansat c!pitan, datorit! marii mele vechimi, ce mi se acordase la
avansarea de locotenent, dar eram s!tul de milit!rie "i îmi pl!cea
libertatea, de"i Vintil! Petala îmi spunea c! voi ajunge sigur în
justi#ia militar! cu diploma de licen#!, via#! mult mai pl!cut! "i mai
stabil! ca localitate, în compara#ie cu alte arme. Nici aceast! posibili-
tate, de a ajunge repede la un grad cu leaf! bun!, nu m-a ispitit "i
când, în prim!vara lui 1920, am fost demobilizat, m-am dus la Ia"i "i,
terminând examenele, am ob#inut diploma de licen#! în drept, care,
în civilie, pe atunci "i chiar ulterior, îmi deschide mai multe c!i
profesionale: magistratura, administra#ia, avocatura, dup! 2 ani de
stagiu, dar numai în Vechiul Regat, din cauza altor cerin#e, conform
legilor ungure"ti, care erau înc! în vigoare în Transilvania "i Banat.

98
Cu diploma în buzunar, f!r! a mai trece s! pierd vremea prin
Cluj, am alergat acas!, la Caransebe", unde familia mea se mutase
(alt! poveste cu inten#ia tatei de a m! însura cu cea mai bogat! fat! a
fabricantului numit tot Talpe" Petru, originar tot din Cornereva,
c!s!torie pl!nuit! de p!rin#ii fetei "i de p!rin#ii mei).
Trebuia s! m! întorc grabnic la Ia"i, cu minimum 2000 lei,
pentru a putea s! plec în excursia de studii la Grenoble, în Fran#a,
unde era un centru interna#ional, predându-se cursuri de literatura "i
istoria Fran#ei. Cei ce voiau s! participe urmau s! depun! o miz! de
2000 lei, în care se cuprindea transportul, cazarea "i masa pe timp de
peste 3 luni de zile, cât durau cursurile gratuite, unde veneau stu-
den#i "i adul#i din toate #!rile lumii, cu exceptarea celor care
luptaser! împotriva Fran#ei "i a alia#ilor lor. Cu care ocazie, Universi-
tatea din Ia"i urma s! predea Universit!#ii din Grenoble o urn!
con#inând cenu"a eroilor francezi, mor#i în b!t!lia dela M!r!"e"ti,
care f!cuser! instruirea armatei române în cadrul misiunii franceze,
de care am mai pomenit. Miza de 2000 lei era modest!, în compara#ie
cu avantajele de care urma s! ne bucur!m, aceast! datorit! spriji-
nului larg "i fondului sporit prin ajutorul statului. Planul c!l!toriei
era s! plec!m cu trenul pân! la Gala#i, de acolo cu vaporul Dacia pe
ruta Constan#a, cu oprire "i vizitarea Constantinopolului, oprire la
Pireu, vizitarea Universit!#ii din Atena "i a Acropolei, continuarea
c!l!toriei prin Canalul Corint, ocolirea capului de sud a Italiei,
vizitarea Messinei "i Universit!#ii ei, din strâmtoarea cu acela"i
nume, "i, în continuare, debarcare la Neapole, cu pauz! de o s!pt!-
mân!; de acolo, vizitarea ora"elor Pompei "i Herculanum, ce fuseser!
acoperite pe vremuri prin erup#ia vulcanului Vezuv; în continuare,
vizitarea Romei "i locurilor istorice din apropiere, apoi continuarea
tot cu trenul a drumului pe coasta de apus a Italiei, Genua "i prin
Modena, intrarea pe la poalele Alpilor francezi – ora"ul Chambéry "i,
în sfâr"it, la Grenoble. Pe cine nu ar fi ispitit o astfel de c!l!torie? Am
scris Florichii ce m! împiedec! s!-i vizitez la Cluj "i graba care m!
presa. Tata, care niciodat! n-a "ov!it toat! via#a lui s!-mi fac! rost de
banii de care aveam nevoie, "tiind c! sunt calculat "i nerisipitor, mi-a

99
f!cut rost (cred c! tot dela proiectatul cuscru) de 5000 lei, spu-
nându-mi c! va trebui s! am "i bani de rezerv! în buzunar, ulterior
convingându-m! cât! dreptate a avut.
Pentru excursie s-au înscris peste 90 studen#i "i absolven#i,
dintre care mul#i bucovineni, din Banat eu singur; circa 50 studente,
11 profesori universitari, cu so#iile lor, plus profesorul Nicolae
$erban, profesor de limba francez! la Univ. Ia"i, "i alte câteva familii
ai unor studen#i transilv!neni, de la Univ. Ia"i. Pe la sfâr"itul lui mai
ne-am îmbarcat cu to#ii la Gala#i, pe vaporul Dacia. Când vaporul a
p!r!sit Sulina "i s-a îndreptat spre largul m!rii, am avut o senza#ie de
fric!, dar peste un ceas m! acomodasem. Dl $tef!nescu-Gala#i, pro-
fesor universitar, a organizat un cor, înv!#ându-ne s! cânt!m în
grece"te imnul na#ional grec, când vom fi primi#i la Universitatea din
Atena, în mod oficial. Seara am ajuns în Bosfor, în mijlocul c!ruia
vaporul a sta#ionat toat! noaptea, neputând trage la chei decât
diminea#a, pentru a fi controlat.
Înainte de acostare la chei, am putut admira splendida prive-
li"te ce ni se înf!#i"a, partea nord-vestic! a ora"ului fiind cl!dit! pe
colin!. Am vizitat moscheia fosta catedral! Sf. Sofia, muzeul militar,
unul din cele mai faimoase din lume, mormintele sultanilor, cimiti-
rul cre#tin de pe dealul din spatele ora"ului, unde am g!sit morminte
române"ti de fo"ti domni sau înal#i dreg!tori, cari "i-au tr!it ultimii
ani în acest ora". Am vizitat apoi faimosul bazar, unde g!se"ti tot
felul de m!rfuri "i obiecte, pentru cump!rarea c!rora aproape c! e"ti
tras de mânec! de c!tre vânz!tor, când treci prin fa#a "atrei lui "i,
dac! "tii s! te tocme"ti, le ob#ii la cca 30% din pre#ul pretins la
început. Am vizitat, tot în grup, splendida moschee „Ahmed”,
situat! îndat! dup! trecerea, spre apus, a podului de peste golful
„Pera”, în nici o moschee vizitatorul neavând voie a p!trunde înainte
de a purta papucii preg!ti#i "i în"ira#i la u"!. În partea nordic! a
ora"ului este situat cartierul modern, iar pe malul dinspre ora" al
golfului este fostul palat al sultanilor, situat pe acela"i mal, dar mai
spre r!s!rit se vede turnul, fost! închisoare. Popula#ia este cosmopo-
lit!, dar dominat! ca num!r de cea greac!. Pe str!zi, în fa#a caselor,

100
micii negustori au mese a"ezate, înc!rcate cu dulciuri, siropuri,
narghilea, s! fumezi, sau vezi juc!tori de table, a"eza#i în jurul
m!su#elor.
Dup! ce am v!zut tot ce era demn de v!zut în acest ora",
vaporul nostru, care ne servea noaptea "i de hotel, la scurtele popa-
suri de 1-3 zile, destinate a ne permite vizitarea ora"elor pe lâng!
care vom mai trece, "i-a continuat plutirea pe Marea Marmara, dup!
ce am trecut prin strâmtoarea Dardanelelor, marea fiind pres!rat! cu
o puzderie de insule "i insuli#e, toate locuite afirmativ de greci. Am
avut ocazia s! vedem, cu to#ii, un splendid apus de soare pe aceast!
mare, pe care se schimbau culorile curcubeului pe m!sur! ce noaptea
se apropia. O astfel de ocazie c!l!torul o are numai când cerul este
senin "i marea lini"tit! "i f!r! vânt, suprafa#a m!rii fiind fin "i u"or
încre#it!, dându-#i impresia c! este de marmur!. C!l!torind toat!
noaptea, în zorii zilei corabia noastr! a acostat în portul Pireu, situat
la cca 7-8 km sud de Atena. Aci o surpriz!. Delega#ii Universit!#ii din
Atena, în"tiin#a#i la timp oportun de c!tre conducerea excursiei
noastre, ne a"teptau cu 50 de automobile, l!sându-ne, dup! un
parcurs de cca 10 minute, în fa#a cl!dirii Universit!#ii din Atena,
unde am fost primi#i oficial, ca oaspe#i. Am fost surprin"i c! unul din
delega#ii care ne-a a"teptat "i luat în primire înc! la venirea noastr! în
Pireu, vorbea perfect române"te, aflând apoi, tot dela el, c! era un
student la facultatea teologic! din Atena, fiul unor negustori din Tg.
Jiu. Acest student, al c!rui nume l-am uitat, ne-a servit, cu alt delegat
al Universit!#ii, drept c!l!uz! în vizitarea ora"ului "i a locurilor
istorice din apropiere. Întâi am vizitat cu to#ii Acropole, care domin!
cu colina ei întreg ora"ul, admirând templele "i tot ce este zidit pe ea
de vechii greci; tot ce vezi acolo este numai art!, ca construc#ie "i
sculptur! sau scene în relief pe ziduri de marmur!. Ni s-a ar!tat "i
am v!zut, spre poalele de sud-est a Acropolei, locul de unde s-au
rev!rsat pe vremuri faimoasele filipice ale celebrului orator
Demostene. Pe la ora 12, terminând vizitarea Acropolei, am coborât
la poalele ei, de unde ne-am urcat, urmând s! mergem s! lu!m masa
la un restaurant, unde numita noastr! c!l!uz! aranjase, la cererea
directorului excursiei noastre, rezolvarea acestei probleme.

101
Sunt silit s! redau un fapt nea"teptat, petrecut la poalele
Acropolei, cum am amintit. Când ne preg!team s! mergem în ora",
iat! c! apare un domn grec, cu barb! "i ochelari, "i intr! în vorb! cu
studentul nostru gorjean. Grecul vorbea "i gesticula, atr!gând aten#ia
profesorului Nicolae $erban, conduc!torul excursiei noastre. Acesta
se adreseaz! c!l!uzei noastre, întrebându-l ce dore"te acel domn care
vorbea grece"te. Studentul îi r!spunse c! grecul ne roag! s!-i fim cu
to#ii oaspe#i la prânz, la auzul c!rei invita#ii profesorul $erban întreb!
pe student dac! acel domn este normal sau smintit la cap, invi-
tându-ne pe to#i la mas!. Studentul îi r!spunse c! îl cunoa"te "i s!-l
urm!m cu încredere, prezentându-l pe grec profesorului $erban.
Urmându-l pe grec, am intrat cu to#ii în cel mai mare "i modern
restaurant din centrul Atenei, unde am luat cu to#ii loc la o mas!
intim! "i unde au început chelnerii s! ne serveasc!, grecul fiind
a"ezat între profesorul $erban "i studentul gorjean. Dup! servirea
felului doi, deodat!, se scoal! grecul, cu paharul plin de vin, "i, într-o
româneasc! perfect!, ni se adres! tuturor: „Scumpii mei oaspe#i!
N-ave#i idee ce bucurie am sim#it acceptând s! fi#i oaspe#ii mei "i v!d
surpriza dv. v!zându-m! vorbind limba român!. Afla#i dar c! eu
m-am n!scut "i crescut în Br!ila, unde am urmat la "coala româ-
neasc!, p!rin#ii mei fiind greci, de meserie armatori, care, dup! ce au
strâns o avere frumoas!, s-au înapoiat în Atena, iar eu sunt proprie-
tarul nu numai acestui restaurant, ci "i a altor restaurante "i hoteluri
din Atena, iar pentru a v! avea ca oaspe#i am colaborat din timp cu
tân!rul meu prieten din Gorj, ce v-a servit drept c!l!uz!.” Am aplau-
dat cu entusiasm "i i-a r!spuns profesorul $erban, a"a cum se cuvine.
Dup! mas! am vizitat Salamina, unde Temistocle a distrus
flota persan!, c!l!uza ar!tându-ne "i colina de unde afirmativ Xerxes
a privit b!t!lia. Seara, Universitatea din Atena ne-a oferit o mas! pe o
peninsul! artificial!, lâng! portul Pireu, fraternizând studen#ii greci
cu noi, masa îmbel"ugat! fiind servit! sub cerul liber, pân! noaptea
târziu, când am mers apoi la corabie "i ne-am culcat. Din Pireu am
r!mas "i cu o amintire proast!. Am schimbat o sum! mic!, pentru
monede grece"ti, dar ulterior am constatat c! am fost p!c!lit,

102
dându-mi-se monede scoase din circula#ie. Ne-am luat r!mas bun,
dup! cin!, dela c!l!uza noastr!, studentul gorjean, care cu acea
ocazie ne-a spus c! grecul care ne-a fost amfitrion la prânzul amintit
este unul dintre cei mai boga#i oameni din Atena "i c! are un agent în
portul Pireu, cu ajutorul c!ruia invit! pe vizitatori din România s!-i
osp!teze.
Diminea#a urm!toare vaporul nostru "i-a continuat drumul "i,
trecând prin canalul Corinth, a ie"it în Mediteran! "i, ocolind vârful
cizmei Italiei, a ancorat în portul Messina, din strâmtoarea Siciliei.
Aci am vizitat Universitatea, cl!dit! din lemn, ca multe alte cl!diri,
dup! groaznicul cutremur din 1908, care a distrus aproape în între-
gime ora"ul. Înainte de a ajunge la Messina, vaporul a trecut nu
departe de vulcanul Etna, care fumega încet, printre dou! stânci pe
care Homer le numea în Odisseia ca fiind Scylla "i Caribda.
P!r!sind Messina, corabia noastr! ne-a debarcat în Neapole,
unde am ajuns diminea#a, pe la r!s!ritul soarelui, fiind un timp
frumos, cu cerul senin. Cât timp vaporul a"tepta, aproape de chei,
pentru a i se indica locul de acostare, iat! c! un barcagiu se apropie
cu luntrea "i, ajungând lâng! corabie, face semn cu mâna, ar!tând o
moned! pe care a aruncat-o în ap! "i apoi, s!rind "i scufundându-se,
a scos-o "i a ar!tat-o pasagerilor de pe punte, f!când semn s! i se
arunce jos, pe lâng! barc!, monede. I s-au aruncat, pe rând, nume-
roase monede, pe care barcagiul le scotea din ap! "i, dup! ce le ar!ta,
le b!ga în gur!. Astfel "i-a umplut falca stâng!, apoi pe cea din
dreapta, "i, când gura era plin!, a înotat pân! la barc! "i "i-a deversat
într-o pung! monedele pescuite. Apa din port era murdar! "i ochii
lui erau ro"ii. M-am gândit la ce mijloace recurg unii oameni s!raci
pentru a-"i agonisi pâinea zilnic!.
În Neapole am caza#i într-un internat de fete, stând câteva zile.
În acele zile am vizitat muzeele cu sculpturi "i picturi, unul din ele
p!strând spre vedere, în vitrine, obiectele pre#ioase dezgropate din
ora"ul Pompei, distrus de cutremur în anul 79 în e.n. Am admirat
bijuteriile de aur, lucrate cu mare m!iestrie. Fostul palat regal era
transformat tot în muzeu "i pere#ii interiori erau acoperi#i, în bun!

103
parte, cu covoare lucrate în goblen, de m!rime impresionant!, repre-
zentând diferite scene de vân!toare, serb!ri etc. Într-o zi, în drum
spre "trandul dela mare, unde am mers în grup s! facem baie, am
trecut "i prin pia#a de pe"te, de pe marginea portului, "i m-am minu-
nat v!zând diferite viet!#i pescuite "i c!utate de italieni, unele fiind
consumate pe loc, a"a crude cum erau, fiind doar stropite cu pu#in!
zeam! de l!mâie. De, gusturile sunt diferite. Într-o zi s-a f!cut în
grup excursie la Insula Capri, iar în ultima zi ne-am deplasat cu
trenul pentru a vizita ora"ele dezgropate Pompei "i Herculanum.
Am r!mas adânc impresionat de aspectul Pompeiului, ale c!rui str!zi
erau pavate cu lespezi, a"a cum au fost pe vremuri, iar vilele erau cu
mozaic, cu fântâni "i pere#ii picta#i în fresc!, cu culoare pompeian!.
M-au impresionat tablourile, în num!r de "ase, reprezentând
membrii familiei, dac! nu m! în"el, în fa#a re"edin#ei de var! a patri-
cianului Marcus Olconius. Dup! cum se "tie, Pompei era re"edin#! de
seam! a nobililor romani. Interesul meu era cu atât mai mare,
deoarece, cu vreo doi ani înainte, citisem romanul istoric „Ultimele
zile ale ora"ului Pompei”, scris de englezul Bulwer Lytton. Casele
erau toate f!r! acoperi"uri, iar zidurile erau n!p!dite de mure, care
începuser! s! se coac!. În anumite locuri erau vânz!tori de diferite
obiecte, afirmativ antice, dezgropate. Mi-a pl!cut "i am cump!rat o
mic! statuet! de metal în negru, reprezentând pe p!storul „Adonis”,
pe care o p!strez "i acum, ca amintire, în vitrin!. O parte dintre noi
s-au urcat pân! la marginea craterului Vezuviului, iar al#ii s-au
deplasat la al doilea ora" apropiat, Herculanum, la a c!rui dezgro-
pare se mai lucra. Seara ne-am reîntors la Neapole, urmând ca a doua
zi s! plec!m cu trenul la Roma. Nu pot s! nu amintesc aci obiceiul
napolitanilor de a-"i întinde rufele sp!late pe sfori întinse "i legate
peste strad!, pân! la casa de vis-a-vis, proprietarii, recte locuitorii,
f!cându-"i servicii reciproce, prin tragerea sforilor pentru ag!#area
rufelor. Oare o mai d!inui "i ast!zi acest obicei? La plecarea din
Neapole, în grab!, am uitat în sertarul noptierei binoclul, pe care
l-am regretat "i mi-a lipsit în restul c!l!toriei.

104
În fine, iat!-ne ajun"i la mama Roma. $i aci am fost primi#i
oficial de c!tre Universitate "i caza#i, pentru câteva zile, tot într-un
internat. Studentele noastre, îmbr!când costumele na#ionale, au atras
o mul#ime de curio"i pe str!zile pe care treceam. A fost o înfr!#ire
general! între studen#ii "i studentele românce "i cei italieni,
legându-se prietenii "i not!ri de adrese. Prima vizit! am f!cut-o la
Columna lui Traian, la poalele c!reia ne-am fotografiat cu to#ii,
p!strând "i ast!zi fotografia în grup. Dup! aceea am vizitat Forul
Roman, Colosseum, Capitoliul, biserica Sf. Petru, cu vizitarea Capelei
Sixtine, în care am admirat opera marelui Michelangelo "i ca arhitect
(cupola bisericii Sf. Petru) "i ca sculptor (statuia lui Moise) etc. Am
mai vizitat biserica în care se afl! mormântul apostolului Pavel,
biseric! ce îi poart! numele, pe pere#ii interiori putând fi v!zute
portretele tuturor papilor, începând cu Sf. Petru, un num!r de firide
mai fiind goale pentru viitorii papi. Într-o zi am vizitat catacombele,
f!cute de primii cre"tini, care cuprindeau "i altare "i cimitire, fiind
obliga#i a ne #ine de mâini unii de al#ii, pentru a nu ne desp!r#i de
ghid, cu riscul de a nu mai vedea lumina zilei, c!ci catacombele se
întind sub întreaga suprafa#! a Romei, fiind adev!rate labirinte, în
care numai primii cre"tini se puteau orienta dup! anumite semne de
pe pere#i, din care cauz! prigonitorii lor nu îndr!zneau s!-i urm!-
reasc!. Într-o alt! zi am vizitat muzeele din Roma "i, într-o dup!-
amiaz!, fort!rea#a San Angelo, de pe malul Tibrului, urcând pân! pe
terasa superioar!, unde se puteau vedea gr!mezi de bolovani, ce
erau destina#i a fi arunca#i pe inamicii care ar îndr!znit s! atace acel
mare castel fortificat. În subsolul castelului am v!zut mormântul
împ!ratului Adrian. Într-o alt! zi ne-am deplasat cu autocarul pe Via
Appia, pân! la sta#iunea de var! Frascati, la cca 22 km dep!rtare de
Roma, renumit! pentru vinurile sale cu acela"i nume. O parte a Via
Appia era ca în timpul romanilor, cu ziduri de cca 80 cm în por#i,
mergând paralel, pe o mic! distan#!, "i cu apeductul, construit tot de
romani.
Dup! ce am v!zut tot ce era demn de v!zut în Cetatea Etern!,
am p!r!sit Roma cu un tren electric, ce ne ducea paralel cu malul

105
apusean al Italiei "i, nu departe de acesta, dup! p!r!sirea Milanului,
trecând printr-o sumedenie de tuneluri, ajungând la Modena, de
unde am intrat în Fran#a, pân! la Chambéry "i de acolo am ajuns la
#inta noastr! final!: Grenoble. Aici am fost primi#i oficial de Univer-
sitate "i am fost caza#i pe la diferi#i particulari, masa – diminea#!, la
prânz "i seara – luând-o cu to#ii într-un restaurant, decupându-ni-se
dup! fiecare mas! bonul dintr-o cartel!. Acest ora", de m!rimea
Timi"orii, are o pozi#ie pitoreasc!, fiind a"ezat la poalele Alpilor, pe
malul apusean al râului Iser, ce curge tumultuos, dup! ce prime"te "i
apa din cascadele Alpilor dinspre r!s!rit de ora", aceste c!deri de ap!
alimentând marea uzin! electric! a ora"ului, ale c!rui fabrici sunt în
întregime alimentate numai cu aceast! energie electric!, cea mai
important! fiind fabrica de m!nu"i, cu renume european. În acest
ora" era un centru interna#ional al studen#ilor excursioni"ti din toat!
lumea, cu excep#ia celor din statele care luptaser! contra Fran#ei "i a
alia#ilor lor din primul r!zboi mondial. Era "i o societate de patronaj
din cet!#enii ora"ului, care ne înlesnea legarea de cuno"tin#e "i
fraternizare cu tinerii "i fetele din ora" "i excursioni"ti, cari veneau s!
urmeze cursuri de limba "i literatura "i istoria Fran#ei. O dat! pe
s!pt!mân!, se #ineau ceaiuri dansante, pe na#iuni, precedate de
programe artistice, la cari veneau studen#i, adic! tineri "i fete din
ora", înso#ite de mamele lor, înfiripându-se astfel prietenii durabile.
Eu posedam foarte foarte pu#in limba francez!, cuno"tin#ele rezu-
mându-se la cca 12 lec#ii, primite dela Dna Corjescu, de care am
amintit, pe timpul când figuram ca prizonier la $ipote, recte în
comuna Rediu.
Universitatea Ia"i, reprezentat! prin prof. Nicolae $erban "i al#i
profesori excursion"ti, cu ocazia unei serb!ri organizate, la care a
venit dela Paris "i a vorbit "i Take Ionescu, care era ministru de
finan#e al României, a predat Universit!#ii din Grenoble urna ce
con!inea cenu#a eroilor francezi mor!i în b"t"lia dela M"r"#e#ti, în
care au luptat cot la cot cu osta"ii români, pe care îi instruiser! la
tactica r!sboiului modern "i folosirea armamentului francez. Atât
noi, cât "i auditorul francez, au r!mas încânta#i de u"urin#a "i elocin#a

106
discursului în limba francez!, rostit de T!chi#! gur! de aur, cum se
numea în România.
Programul nostru "i a tuturor celor veni#i s! înve#e franceza era:
diminea#a cursuri separate pe na#iuni, de gramatic!, iar dup!-mas!
dou! ore cursuri comune, mai bine zis conferin#e de istoria literaturii
franceze, o or!, iar ora urm!toare prelegeri din istoria Fran#ei, aceste
programe de dup!-mas! #inându-se în marele amfiteatru al
Universit!#ii. Eu c!utam s! profit cât mai mult de timp pentru
însu"irea limbii, în care scop, în orele libere, cu dic#ionarul "i caietul
de noti#e, m! duceam în gr!dina public!, a"ezându-m! pe banc! în
apropierea mamelor sau guvernantelor ce cro"etau "i discutau, iar
copiii se jucau. Expresiile auzite le traduceam "i le notam, mai ales pe
cele auzite dela copii, pe care le asociam cu jocul lor, când le-au
exprimat, ajutându-m! s! mi le amintesc mai u"or.
De mare folos mi-a fost sprijinul acordat de dna Germaine
Gallea, fiica directorului uzinei electrice din ora", pe care am cunos-
cut-o cu ocazia unui ceai dansant, de care am pomenit. Ne-am
simpatizat f. mult reciproc, ea fiind de 17, iar eu de 20 ani, afec#iune
mai mult decât fr!#easc!, cu f!urirea unui vis de viitor, ce nu s-a
putut realiza din cauza mea, care a trebuit s! m! întorc acas! odat!
cu grupul întreg, având pa"aport comun, dar am între#inut cores-
ponden#! timp de doi ani, pân! când am primit o carte po"tal!
expediat! din Viena, trimis! cu ocazia voiajului ei de nunt!. Aceast!
admirabil! "i frumoas! fat! mi-a fost cea mai bun! profesoar!,
ajutându-m!, în desele "i lungile noastre plimb!ri prin gr!dina
public!, s! m! exprim corect, ea ghicind de multe ori ceea ce voiam
s!-i spun "i nu "tiam. Oare ce s-o fi ales de ea? O mai fi tr!ind, dup!
nenorocirea ce s-a ab!tut asupra Fran#ei, cu ocazia celui de-al doilea
r!zboi mondial? I-am p!strat fotografia pân! la c!s!toria mea cu
minunata "i buna mea so#ie care, v!zând-o "i întrebându-m! cine
este, v!zând-o dup! explica#ia mea c! a r!mas pu#in gânditoare, am
aruncat atât fotografia, cât "i teancul de scrisori în foc, fapt pentru
care draga mea so#ie m-a certat, spunându-mi c! trebuia s! le p!strez
ca fiind amintiri din timpul burl!ciei mele, f!r! s! constituie vreun
pericol pentru c!snicia noastr!.

107
În zilele de duminic! se f!ceau excursii cu autocarul pân! sus,
la cabanele din Alpi. Dup! ce trecuser! dou! luni "i începusem cu
chiu "i vai s! m! fac în#eles de francezi, într-o diminea#! m-am urcat,
la întâmplare, într-un tren ce mergea spre apus, pe o distan#! de cca
25 km, la cap!tul liniei fiind un sat în care era o fabric! de hârtie,
dac! îmi aduc bine aminte. Satul era la poalele Alpilor, casele fiind
cl!dite, în bun! parte, "i sus pe coast!. Am început s! urc drumul în
sus, privind "i v!zând un #!ran cosind gr!dina m-am oprit "i i-am
dat „Bun! ziua”, fiind curios s!-l întreb de ce î"i ascute coasa l!sând-
o jos cu c!lcâiul, în loc s! o #in! sus, cum se ascute pe la noi. Nu prea
a în#eles ce am voit s!-i spun "i, luându-i coasa din mâini, am
ascu#it-o, în timp ce m! uitam la el, ceea ce l-a mirat foarte mult,
f!cându-m! atent s! nu-mi tai mâna. I-am spus c! sunt român "i fiu
de #!ran "i am înv!#at înc! dela 12 ani s! cosesc împreun! cu tat!l
meu. A voit s! intru în cas!, dar eu nu voiam s! pierd timp, voind s!
urc pân! sus de tot, unde se vedea liziera p!durii, iar în vârf Alpii cu
z!pad!. Când am ajuns deasupra satului, m-am odihnit pu#in, în care
timp am v!zut ce nu-mi vedea s! cred ochilor. De sus, de pe drumul
pe care urcasem "i eu, iat! c! venea un car tras de doi boi, înc!rcat cu
doi trunchi de brad. Ceea ce m-a uimit era felul cum erau înjuga#i
boii, care nu aveau jugul dup! grumazi, ci dup! coarne, a"a c! bietele
animale mergeau cu capetele întinse, f!r! s! le poat! mi"ca în
dreapta sau în stânga, pentru a alunga mu"tele ce st!teau ciorchine în
jurul ochilor "i pe fa#!. %!ranul, v!zând c! m! uit insistent la boi,
ajungând în dreptul meu, a oprit "i, v!zând c! sunt strein "i nu din
satul lui, m-a întrebat dac! îmi plac boii lui de îi privesc a"a de mult
"i c! de unde sunt eu. I-am r!spuns c! boii îmi plac, dar nu-mi place
cum sunt înjuga#i, "i în România, de unde sunt eu, jugul se pune
dup! grumazul boilor, f!cându-i un desen pentru a în#elege mai
bine. La v!zul desenului, de data aceasta francezul s-a mirat, spu-
nându-mi c! felul nostru de a înjuga trebuie c! produce mari dureri
"i r!ni pe umerii boilor "i nici povar! grea nu pot duce. I-am spus c!
la noi boii se deprind cu jugul cam pe la etatea de doi ani "i trag
poveri mari. Francezul îmi spunea c! puterea boului este în coarne,

108
doar trebuie s! fi v!zut "i eu cum se bat boii, c!utând s! împing!
adversarul cu capul "i coarnele. Am stat pe gânduri, judecând "i am
r!mas nel!murit, care fel de înjugare e mai avantajos, nu cumva
francezul are dreptate. Ne-am luat r!mas bun, v!zându-ne fiecare de
drum. Am urcat sus pe drum, pân! la marginea p!durii, unde era o
colib! de lemn, a"a cum e "i pe la noi la munte, iar un #!ran cosea "i
el fânul. Am stat de vorb! "i cu acesta, tot pe tema felului de a se
ascu#i coasa, i-am ar!tat "i lui cum se ascute la noi "i am cosit o
brazd! (otco", cum se spunea pe la noi), dup! care #!ranul m-a
invitat în colib! "i m-a osp!tat cu pâine, brânz! "i lapte. Cu trenul ce
pleca din sat pe la orele 17, seara, am ajuns în Grenoble.
Primul onorariu câ"tigat ca licen#iat în drept a fost tot la
Grenoble, dup! circa 2-3 s!pt!mâni de la excursia amintit!, bani
câ"tiga#i prinzându-mi bine "i venind tocmai când rezervele mele se
cam sub#iaser!. Într-o zi, când luam masa în grup la restaurantul
obi"nuit, intr! un domn "i, cu vocea tare, ne întreb! dac! este printre
noi vreun jurist care cunoa"te limba maghiar!, pentru a traduce un
contract din aceast! limb! în cea francez!. Cum nu era nici un alt
jurist, m-am ridicat eu, dar am spus c! nu posed bine franceza. Am
fost rugat s!-i fiu de ajutor, s! citesc contractul "i s! încerc. Am mers
într-o cafenea, unde, într-o odaie retras!, ne a"teptau un domn "i o
doamn! "i avocatul francez, care mi-a dat contractul, spunându-mi
c! acest contract a fost redactat de avocatul Dr. Sebestyen din
Ungaria, pentru concesionarea unei mine clientului s!u, mina fiind
într-o localitate din Ungaria de vest "i, dac! nu reu"im s!-l traducem,
este silit s! se deplaseze la Paris, la un traduc!tor oficial. Am început
s! traduc "i, folosindu-m! "i de latin! pentru unele expresii juridice
obi"nuite, am ajuns la sfâr"it, dup! cca dou! ore de str!danie. Atât
avocatul, cât "i clientul, au r!mas mul#umi#i, în timpul lucrului m-au
tratat cu cafea neagr!, iar la urm!, fiind întrebat ce îmi datoreaz!
pentru munca mea, le-am r!spuns c! am f!cut-o cu mare pl!cere "i,
dac! le-a" cere bani, ar fi primul meu onorariu câ"tigat ca licen#iat "i
înc! într-o #ar! strein!, iubit! de români. Clientul avocatului mi-a
r!spuns c! nu este obi"nuit "i în situa#ia de a fi servit de cineva în

109
mod gratuit "i, sco#ând din portofel 30 fr. m-a întrebat dac! sunt sau
nu mul#umit cu atât. Le-am r!spuns c! sunt foarte mul#umit, mai ales
c! banii îmi vor prinde bine, deoarece cursul leului sc!zuse catastro-
fal dela sosirea mea în Fran#a. Cu banii în buzunar, am plecat mul#u-
mit, leul fiind în acel timp cotat 100 lei pentru 18-20 fr. francezi.
Terminând cursurile "i "ederea în Grenoble, înainte de plecare
fiecare excursionist a primit dela Soc. de Patronaj amintit! câte o list!
tip!rit! cuprinzând pe to#i excursioni"tii români "i streini, cu adre-
sele lor, cu consemnul ca, în cazul când în via#! vreunul va trece prin
#ara altuia, "i ar trece prin greut!#i, s! apeleze la fostul coleg sau s!-l
viziteze de pl!cere. Posed "i acum lista cu sute de nume, pe care o
al"tur ca anex" la acest manuscris.
Adio, frumosule Grenoble "i frumoasele amintiri tr!ite acolo "i
am plecat, tot grupul, la Paris, minunatul ora" al luminii. La Paris am
fost g!zdui#i cu to#ii în internatul Liceului Ludovic al XIV-lea,
aproape de Sorbona, "i pe acela"i bulevard Sebastopol, dac! nu m!
în"el. Aici am stat peste 14 zile "i acest timp este atât de scurt încât
n-ar ajunge s! vizitez am!nun#it nici Louvrul, dar s! pot vizita tot ce
e mai demn de v!zut în aceast! capital! a lumii. Din aceast! cauz!, a
fost întocmit un program de vizite scurte "i fugare, ordinea lor nu
mi-o mai amintesc, dar n-am uitat ce am v!zut, "i anume:
1) Vizita oficial! la prim!ria ora"ului, unde am fost servi#i, dup!
cuvânt!rile de rigoare, cu sanviciuri "i vinuri franceze, iar dup!
aceea fotografia#i în grup, în fa#a prim!riei, împreun! cu amfitrionii,
fotografie care o p!strez.
2) Vizitarea Luvrului, mai mult în trecere.
3) Palatul Luxemburg, cu celebrele picturi, în holul palatului
fiind o mul#ime de pictori care copiau diferite tablouri, pe care le
vindeau vizitatorilor.
4) Un spectacol la Opera din Paris, pe afi" fiind „Samson "i
Dalila”, oper! care greu se poate monta în alte cl!diri, c!ci trebuie s!
se pr!bu"easc! cl!direa din pies! când Samson d!râm! stâlpii ce o
sus#in.
5) Un spectacol la Comedia Francez", jucându-se „Moartea
înl!n#uit!” („La morte enchaînée”).

110
6) Într-o înainte de mas!, „Palatul Invalizilor”, în care am
v!zut mormântul lui Napoleon, iar într-o sal! al!turat! se putea
vedea calul sur împ!iat al acestuia "i apoi în"ira#i "i reprezenta#i
figurile din cear! sau gips, în uniformele lor, to#i faimo"ii generali ai
celebrului împ!rat, în acel palat fiind "i unul din marile muzee
militare ale lumii. Am fost f. impresionat, privind timp mai
îndelungat mormântul împ!ratului, aflat într-o rotond!, împrejmuit
de jur-împrejur cu zid, co"ciugul acoperit cu lespede fiind l!sat în jos
la cca 1 m "i jum!tate. Prilej de medita#ie asupra rostului vie#ii.
Grandoare "i pr!bu"ire.
7) În alt! zi am vizitat „Jardin des Plantes” "i „Jardin de
Luxembourg”, dac! nu m! în"el nu departe una de alta, în aceast!
din urm! gr!din! o mul#ime de copii se jucau pe malurile lacului
artificial, cu b!rcu#e sau vapora"e de hârtie, urm!ri#i de pe b!nci de
c!tre mamele sau guvernantele lor.
8) C!l!torie cu metroul "i urcarea în turnul Eiffel, Bois de
Boulogne "i plimbarea prin diferite locuri "i pie#e, Arcul de Triumf
din Pia#a Concorde; mi se pare c! din aceast! pia#! se ramific! cca 12
str!zi, exact nu-mi mai amintesc dup! atâta vreme, faptele de mai
mic! însemn!tate fiind mai superficial înregistrate de memorie.
9) Vizitarea palatului "i gr!dinii din Versailles, palat cl!dit de
Regele Soare, Ludovic al 14-lea, pe fa#ada înalt! a por#ii fiind repre-
zentat un soare. Acest palat este ca din pove"ti, mare "i impun!tor.
Deoarece vizitele se f!ceau oficial "i în grup, toate u"ile ne erau
deschise. Aci am v!zut enorma sal!, mai bine zis hol al oglinzilor, în
care s-au desf!"urat, la vremea lor, baluri "i petreceri. Am v!zut
dormitorul perechii imperiale, apoi jos, la parter, sala de teatru a
castelului, de m!rimea Teatrului din Timi"oara, dar f!r! loje. În
spatele palatului, o mul#ime de fântâni arteziene, dup! care apoi
cobori pe ni"te trepte unde începe faimoasa gr!din! din Versailles,
c!rarea, în dreapta "i stânga, fiind ornat! cu diferite busturi, crengile
arborilor de pe margine tunse la linie, iar în fundul gr!dinii un lac
artificial, dup! care se întinde, pe distan#! apreciabil!, în jur, gr!dina,
adec! parcul cu diferite alei.

111
10) Vizitarea Micului "i Marelui Trianon, unde, la acesta din
urm!, s-a încheiat pacea dup! primul r!zboi mondial. Nu-mi mai
amintesc la care din aceste dou! am v!zut tr!surile aurite ale c!rui
rege, "i în apropierea c!ruia din Trianon am v!zut c!su#a "i gospo-
d!ria quasi#!r!neasc! a nefericitei Maria Antoaneta, în care îi pl!cea
s! se retrag! în zilele ei de glorie, ne"tiind c! înc! în plin! tinere#e va
ajunge sub ghilotin!. Iar!"i prilej de medita#ie: Grandoare "i
dec!dere!
11) Într-una din dimine#i, înso#i#i ca ghid de un maior francez,
care a luptat la Verdun, în marea "i sângeroasa b!t!lie declan"at! de
germani, am vizitat câmpul de b!t!lie din acel loc. Întâi am intrat în
fortul Veux, intact, primul fort din centura de forturi ale Verdunului,
cucerit de nem#i prin predarea lui de c!tre francezi, sili#i din cauza
lipsei de ap!. Am v!zut apoi fortul Doumont "i efectul asupra înt!-
riturii acestuia a unui obuz de 42 cm, lansat de c!tre faimoasa Dicke
Berta, tunul, denumit astfel de c!tre germani, producând o sp!rtur!,
ca într-o m!m!lig!, în zidul de câ#iva metri grosime a fortului. $i
acest fort a fost cucerit temporar de nem#i "i recucerit de francezi,
prin lupte corp la corp. Pe întreg teritoriul vastului câmp de b!t!lie
nu era un metru p!trat de teren f!r! s! nu poarte o groap! provocat!
de obuz, fie trase de inamici, fie în contraofensiva francez!. Înainte
de ajunge la câmpul de b!taie, am trecut pe lâng! un loc numai
moloz, n!p!dit de buruieni, v!zând un stâlp de lemn, pe care era
prins! o scândur! ce poart! inscrip#ia „Ici etait Fleury” (Aici era
Fleury), un sat ras pur "i simplu de pe fa#a p!mântului. Peste câmpul
de b!t!lie nu era voie s! umbli decât pe câte o c!rare îngust!, c!ci în
dreapta "i stânga ei se mai lucra de echipe de oameni la descoperirea
cadavrelor, consemnul fiind s! nu c!lc!m pe al!turi, c!ci c!lc!m pe
oseminte de eroi. C!l!uza noastr!, maiorul francez, dup! ce ne-a
descris fazele b!t!liei, ne-a dus la o por#iune de circa 7-8 m tran"ee,
în care solda#ii francezi au fost îngropa#i de vii de explozia obuzelor
în imediata apropierea tran"eei, v!zându-se afar! din tran"ee numai
baionetele lor din vârful armelor, preg!ti#i s! porneasc! la atac corp
la corp. Acea tran"ee a r!mas cu denumirea de „Tran"eea baione-

112
telor”. Cu nu mai "tiu câ#i ani dup! aceea am citit într-un ziar din
Bucure"ti, cred c! în „Universul”, c! un milionar american, vizitând
câmpul de b!t!lie "i v!zând acea tran"ee a baionetelor, a r!mas atât
de impresionat încât a donat o sum! important! pentru acoperirea "i
ridicarea unui mare cavou, r!mânând neatins! acea tran"ee.
12) În ziua urm!toare grupul a f!cut o excursie la ora"ul Reims,
dar o parte, printre care eram "i eu, am preferat s! hoin!rim prin
Paris.
13) În penultima zi a plec!rii noastre, întreg grupul a vizitat
ora"ul Lyon, ora" foarte frumos, la marginea c!ruia se întâlne"te
Rhônul cu Saônul, v!zând în ora" "i o statuie înf!#i"ând aceasta, prin
îmbr!#i"area unui tân!r cu o tân!r!. Am fost primi#i oficial la
prim!rie de c!tre primarul Edouard Heriot, mare om politic. Partea
de nord a ora"ului este str!b!tut! de fluviul Rhôn, peste care mai
multe poduri înlesnesc trecerea "i urcarea pe colina Fourvière, pe
vârful c!reia este o catedral! cu aceea"i denumire, colina find pres!-
rat! cu cl!diri. Am urcat cu to#ii pân! la aceast! catedral!, de unde
admiram întreg ora"ul "i regiunea, pân! la orizont. Am uitat s! spun
c!, odat! cu plecarea spre Lyon, ne-am luat r!mas bun "i cu oarecare
regret dela Paris, urmând ca dela Lyon s! mergem la Marsilia, unde
ne a"tepta frumoasa corabie „Romania”, proasp!t ie"it! din renova-
rea ei, pare-mi-se în "antierul din Genua, "i fiind anume trimis! la
Marsilia, pentru a ne readuce în #ar!. În aceea"i zi, seara am plecat cu
trenul din Lyon la Marsilia, unde am stat jum!tate de zi, vizitând
ora"ul apoi, luându-ne locurile pe frumoasa corabie, am parcurs
Mediterana, dela apus la r!s!rit, pe un timp frumos, oprindu-se
pentru l!sarea "i luarea de pasageri "i m!rfuri numai în Pireu "i
Constantinopol (Istanbul). Când am intrat în Marea Neagr! ne-a luat
în primire o furtun! puternic!, cu vânt rece, "i am trecut cu to#ii prin
mare spaim!, vaporul fiind s!ltat ca o coaj! de nuc! de valurile
înfuriate ale m!rii. Pe lâng! spaim!, am suferit cumplit "i de r!ul de
mare, cea mai mare parte din noi vomitând sau încercând s! vomi-
t!m, c!ci leac nu exist! pentru acest r!u, doar obi"nuirea organismu-
lui, cum sunt obi"nui#i marinarii de profesie. Cu mare greutate a

113
putut acosta vaporul în portul Constan#a, unde am debarcat "i, de
acolo, ne-am luat r!mas bun dela tovar!"ii de drum, fiecare plecând
pe la casele lor sau la continuarea studiilor. Eu m-am dus la Ia"i,
pentru a-mi ridica diploma de la facultate "i a-mi lua r!mas bun dela
Dna Margareta Negruzzi "i familia Funiac, ace"tia din urm! fiind
nepo#ii nobilei mele gazde Rojinschi din Bac!u.

Acas"

Cu diploma de licen#iat în drept, am plecat acas! la Caransebe",


p!r!sind definitiv Ia"ul, dar nu "i amintirile ce m-au legat toat! via#a
de acest ora", Heidelberg al României.
În prim!vara lui 1919, p!rin#ii mei lichidând averea din
Cornereva, pentru a sc!pa de munca grea de pe dealurile satului
natal, mai ales în vederea anilor dela b!trâne#e, de care nu scap! nici
un muritor care atinge acea etate. În cump!na acestei hot!râri a stat
faptul c! eu, cu studii universitare, nu mai puteam s! fiu împreun!
cu ei în satul natal, pe când în Caransebe", unde se mutaser! cu ani
în urm! mai multe familii din Cornereva, aveam mai multe
perspective de succes în via#!.
Între cei muta#i mai demult din satul natal în Caransebe" era "i
un Petru Talpe", care devenise unul dintre cei mai boga#i oameni din
acel ora", având fabric! de #igl!, pr!v!lii, case, p!mânt, stup!rie,
îngr!"!torie de porci, având un singur b!iat "i o fat!. Tata îl cuno"tea
mai demult, vizitându-l ori de câte ori venea la mine, când urmam
liceul acolo. Acesta l-a sf!tuit pe tata s! se mute în acel ora", g!sin-
du-i "i o gr!din! mare de 2 ½ Ha la marginea ora"ului, peste linia
ferat!, aproape de gara %igl!ria, pe care era "i o cas! cu 2 camere,
dintre care una, în lips! de grajd, în mod provizoriu a fost transfor-
mat! în grajd "i, afara de aceasta, înc! un loc de 1 ¼ Ha gr!din!,
aproape de cas!, dar mai spre interiorul ora"ului. Tot acest Petru
Talpe" a împrumutat tat!lui meu banii necesari pentru cump!rarea
acestei averi, pân! ce va lichida averea din Cornereva. Astfel ne-am

114
mutat în Caransebe", "i, în vara anului 1920, dup! lichidarea averii
din Cornereva, tata a modificat "i m!rit casa, mai zidind înc! 2
camere, cu coridor în fa#!.
Numitul Petru Talpe", c!ruia între timp îi murise singurul
b!iat, a avut alte planuri urzite cu tat!l meu, anume de a m! face
ginerele s!u, mai ales c! eu aveam acela"i nume. A promis c! va
pune ½ din fabric! pe numele meu "i cealalt! pe numele fiicei sale "i,
fiindc! aceasta era neinstruit! (2 clase liceu pe care îl p!r!sise), a mai
promis c! îmi d! suma necesar! s! plec cu ea la Paris, pentru a o
instrui. Era un om numai cu 4 clase primare, dar foarte în#elept, bun
"i cu foarte mare spirit comercial, "i eu l-am apreciat mult pentru
aceste calit!#i "i aprecierea ce mi-o ar!ta. Tata mi-a desv!luit aceste
inten#ii "i era încântat, spunându-mi c!, devenind bogat, nici nu mai
era nevoie de alt! carier!.
Adev!rat c! din punct de vedere material ar fi fost o c!s!torie
minunat!, dar dela prima vizit! f!cut! proiectatului meu socru,
pentru cunoa"terea fetei, am r!mas dezam!git. Fata nu era nici urât!,
nici frumoas!, dar cu nici un pre# n-o doream de so#ie. În acel an 1920
intrasem ca avocat stagiar, cu salar fix, la un avocat cu mare renume,
Dr. Roth Ernest; în ora" erau o droaie de fete frumoase "i culte, noi
eram mai mul#i tineri cu studii terminate "i eram vâna#i de mamele
acestora, pentru a ne ferici cu fetele lor. De altfel, eu nici nu aveam
gând de c!s!torie "i, când am spus p!rin#ilor mei c! la nici un caz nu
m! însor cu fiica lui Talpe", tata a r!mas cu totul deprimat. El era
materialist, eu idealist, iar mama, mai în#eleapt!, de"i femeie simpl!,
zicea tat!lui meu: „Las!-l s! se însoare cum i-o fi ursita”, iar mie îmi
spunea c! pot s! iau "i o #iganc!, dar s! fie frumoas! "i s!-mi plac!,
s! nu avem copii urâ#i, s!-mi fac neamul de râs. De"i nici ea, nici eu,
nu ne mai gândeam la prezic!torul Ghirtu "i nu credeam în cele ce
prorocise mamei, de"i, în parte, pân! atunci tot se realizase, totu"i
dup! mul#i ani m-am convins c! acel Ghirtu mi-a v!zut exact
viitorul, fapt care m-a pus pe gânduri "i am început s! studiez
a"a-numita doctrin! ocult!, care m-a l!murit în mod indubitabil în ce
prive"te destinul h!r!zit înc! în cer, înainte de a se na"te orice fiin#!
omeneasc!.

115
Via#a mea ulterioar! mi-a confirmat c! dac! m! c!s!toream cu
fiica lui Talpe" Petru, în ajunul b!trâne#ii a" fi r!mas f!r! faimoasa
avere, a" fi fost dus la Canal pentru munc! for#at! dup! instalarea
regimului socialist din #ar!, a"a cum a p!#it-o "i ginerele lui Talpe"
Petru, fost sergent în armat!, un om simpatic, iste#, care s-a c!s!torit
peste 2 ani, adic! prin 1922–1923, cu Florica Talpe", dup! ce eu
t!r!g!nasem s! m! pronun# asupra proiectatei c!s!torii, pe motiv c!
trebuie s! plec în Bucure"ti pentru 2 ani, pentru ob#inerea doctora-
tului în drept, din care proiecta#ii socri au dedus refuzul meu indirect
de a le deveni ginere.

Din nou student

Ca avocat stagiar, am stat un singur an în casa p!rinteasc! din


Caransebe". Tata era mul#umit c! eram al!turi de el, dar f. nemul#u-
mit c! am refuzat proiectata c!s!torie. În schimb, eu vedeam c! din
cauza legisla#iei în vigoare (ungar!) în Banat "i Transilvania, nu
puteam deveni avocat independent, c!ci se cerea s! ai doctorat "i
examen de capacitate, iar avoca#ii din Banat nu voiau s! în#eleag! c!
eu am studiile universitare terminate, conform legilor din Vechiul
Regat, unde doctoratul era un lux "i era ob#inut de f. pu#ini studen#i,
care aspirau la catedre universitare sau pentru a se l!uda cu un titlu
pompos, care nu le crea de altfel nici un avantaj, nici pentru cariera
de magistrat, nici pentru cea de avocat sau alt! carier! adminis-
trativ!, cu licen#! în drept având toate c!ile deschise, afar! de magis-
tratur!, în care, pentru a deveni judec!tor definitiv "i inamovibil, era
necesar s! treci dificilul examen de capacitate pentru magistra#ii cu
acest titlu. Pe de alt! parte, clien#ii cu care veneam în contact la avo-
catul unde eram angajat, to#i mi se adresau „Dle doctor”, atri-
buindu-mi-se de bun! credin#! un titlu pe care nu-l posedam.
Toate aceste cauze, m-au determinat s! mai sacrific 2 ani din
via#! "i, pentru a ob#ine titlul dorit, m-am înscris la Bucure"ti pentru
doctorat, pe care l-am "i ob#inut peste doi ani. În timpul studiilor,

116
datorit! recomand!rii ing. Simeon Simu, deputat averescan, cu care
eram prieten, am fost angajat ca func#ionar – "ef de birou – în Con-
tenciosul Ministerului de Domenii, unde mai era un coleg ce urma cu
mine doctoratul, deci tata nu a avut nici o cheltuial! cu mine în ace"ti
ani de studii. Am fost al 82-lea doctor în drept al Univ. din Bucure"ti.
În primul an de studii am locuit cu colegul meu din liceu Ion
Stroescu la o gazd! pe str. Olimp, el urmând Academia de Înalte
Studii Comerciale "i ulterior a fost numit "eful Sucursalei B!ncii
Na#ionale din Sighetu Marma#iei, unde, dup! câ#iva ani, am auzit c!
a murit de pneumonie. În al 2-lea an de studen#ie la doctorat am
locuit la Mitropolie, fiind invitat de bunul meu amic Grigore Antal,
nepotul mitropolitului primat Miron Cristea, devenit apoi patriarh,
iar nepotul s!u Grigore era secretarul s!u particular.
Pentru a învedera c!ile destinului "i uneltele ce le folose"te
pentru a se împlini, ar!t c!, ajuns student în Bucure"ti, am vizitat pe
ing. Vernescu, de la Min. Domeniilor, care locuia pe Aleea Suter,
dup! ce urci scara, recte treptele dela intrare în Parcul Poporului,
urmându-i invita#ia ce-mi f!cuse în timpul r!sboiului, la Cartierul
Armatei a II-a din Bac!u, de care am amintit. El locuia într-o vil! cu
un etaj, proprietate personal!; mai avea o mo"ie aproape de Buz!u "i
o feti#! de vreo 13 ani. M-a primit f. bine "i eram deseori invitat la
mas!. N-a uitat niciodat! c! într-o sear!, în Bac!u, l-am sc!pat din
mâna a doi derbedei, dintr-o mahala. Înc! dup! prima mea vizit!,
când m-a prezentat so#iei sale, mi-a spus, conform vechii promisiuni,
c! m! va însura "i îmi va înlesni, prin leg!turile viitorului socru, s!
fac politic! liberal! "i s! devin avocat cunoscut, dup! ce voi lucra cu
un mare avocat din Bucure"ti. Peste o s!pt!mân!, m-a invitat la un
ceai dansant, când va veni, pe lâng! alte familii, "i familia ing.
Dobrescu, profesor "i "ef de culoare a Sect. Liberal, când voi cunoa"te
"i pe fiica acestuia, Zizi, familie care locuia aproape, mi-a zis, într-o
vil! cu etaj, chiar prima cl!dire din stânga, dup! urcarea treptelor din
parc.
În ziua fixat!, eram primul sosit. Au început s! soseasc!, pe
rând, vreo 4-5 familii cu fete "i tineri, c!rora le-am fost prezentat. Cu

117
întârziere, sosi "i Dna cu Dl Dobrescu, cu fiica lor, c!rora le-am fost
prezentat. De la prima vedere, soarta proiectatei c!s!torii era decis!.
Fata, înalt!, "aten!, cu ochi alba"tri, nu era nici frumoas!, nici urât!,
avea îns! cusurul c! nu-mi pl!cea. Ziua urm!toare, la dorin#a Dnei
Vernescu, m-am prezentat la Dsa "i m-a întrebat dac! îmi place fata.
I-am r!spuns c! fata este simpatic!, dar nu-mi place s!-mi devin!
so#ie. Amfitrioana a început s! în"ire avantajul acestei c!s!torii, c!
fata este cult!, mare pianist!, care a dat "i va mai da concerte la
Ateneu, apoi c! la c!s!torie va primi un apartament în etajul vilei, o
mo"ioar! lâng! Giurgiu, "i, ca ultim argument, dragostea adev!rat!
vine dup! c!s!torie, când so#ii se vor cunoa"te mai bine, "i s! m!
gândesc c! o astfel de ocazie nu voi mai avea în via#!, ca un fiu de
#!ran s! intre într-o familie distins!. M-a rugat c! atât dorin#a ei "i a
so#ului este s! fac o vizit! proiecta#ilor mei socri "i fetei, pentru a-i
cunoa"te mai bine "i a le vedea "i vila în care locuiesc. Dup! 2 zile,
f!când rost de un buchet frumos de flori, împreun! cu binevoitorii
mei amfitrioni, am f!cut vizita dorit!, fiind f. bine primit "i am fost
cu to#ii re#inu#i la mas!.
Familia Vernescu era în mare prietenie cu Dobre"tii. Deoarece
nu mai avea nici un rost s! r!mân în Bucure"ti, fiind cu studiile
terminate, mi-am luat r!mas bun de la protectorii mei "i familia
Dobrescu, f!r! a m! pronun#a în privin#a c!s!toriei, l!sându-i în
dubiu, spunându-le c! merg la p!rin#i, urmând s!-i #in la curent cu
activitatea mea "i c! sper s! mai vin prin Bucure"ti.
Ajuns acas!, am povestit p!rin#ilor cele întâmplate. Tat!l meu
mi-a r!spuns c! iar am dat cu piciorul în noroc "i cine "tie cu ce
nevast! m! voi alege pân! la urm!. Neputând deschide birou
avoca#ial din cauzele amintite, am hot!rât c! e mai bine s! intru în
magistratur!, cu leaf! sigur! de la stat, decât s! lucrez cu leaf! la
avocat. În urma unei cereri f!cute la Ministerul Justi#iei, având "i
protec#ia unui deputat b!n!#ean, în vara anului 1923 am fost numit
ajutor judec!tor la Judec!toria Balta, în nordul jude#ului Mehedin#i,
nu departe de Izverna. Pentru a-mi lua postul în primire, pentru
evitarea drumului lung "i ocolitor, am trecut Mun#ii Cernei cu tata "i

118
un cal cu bagajul, tata având cunoscu#i în Izverna "i comunele înve-
cinate, înc! din timpul Austro-Ungariei. Balta era un sat simplu "i am
g!sit o locuin#! mai bun! la un comerciant. Tat!l meu era mul#umit
c! avea un fiu judec!tor "i numai mun#ii ne desp!r#eau de satul
natal, în care aveam numeroase rudenii. Ministru al Justi#iei, care m!
numise în acest post, era Jean Th. Florescu, din acela"i partid liberal
cu ing. Dobrescu. Am scris familiilor Vernescu "i Dobrescu c! m-am
hot!rât pentru cariera mea de magistrat "i locul unde func#ionam.
Probabil c! au r!mas f. decep#iona#i, a"teptându-se la alte semne de
via#! din partea mea.
Ca judec!tor în Balta îl aveam pe Dl Pavlide, originar din T.
Severin, cu acesta "i so#ia fiind în rela#ii f. bune. Peste dou! luni,
primesc o adres! de la Ministerul Justi#iei, prin care mi se comunica
s! m! prezint în aceea"i calitate la Judec!toria Pârlita-S!rule"ti, din
jud. Ilfov, care era la a 4-a gar! dela Bucure"ti – linia Constan#a. Am
r!mas uimit, c!ci de"i eram la dispozi#ia ministerului, erau cazuri
extrem de rare ca, f!r! cerere, un judec!tor s! fie transferat, f!r! voia
lui, în alt col# de #ar!. Judec!torul Pavlide mi-a f!cut chiar o critic!, în
aparen#! îndrept!#it!, c! am lucrat pe ascuns "i n-am avut încredere
în el, s!-i dest!inuiesc inten#ia de mutare, de"i i-am dat cuvântul de
onoare c! nici n-am visat la o astfel de transferare, mai ales în inima
B!r!ganului, localitate de care habar n-aveam. Nici mie nu-mi con-
venea acest transfer, c!ci m! îndep!rtam la distan#! prea mare de
p!rin#i. Înainte de a pleca la noul post, am trecut pe la p!rin#i, c!rora
nici lor nu le convenea transferul, dar ei, cu credin#a în ursit!, îmi
spuneau c! n-am ce face "i s! urmez s!n!tos drumul acesteia. Ce
dreptate au avut.
Înainte de a m! prezenta la noul post, am trecut pe la Min.
Justi#iei, pentru a fi l!murit c!rei cauze se datore"te transferul meu "i
am aflat, "i de la un "ef de serviciu cunoscut, c! am fost transferat la
dorin#a ing. Dobrescu, care ar fi dorit s! fiu numit chiar în Bucure"ti,
dar, nefiind loc, m-a mutat în cel mai apropiat loc vacant dela
Bucure"ti, fapt confirmat "i c!tre ing. Vernescu, pe la care am trecut,
spunându-mi s! m! gândesc bine, s! nu m! încurc cu vreo înv!#!-

119
toare sau cine "tie ce fat! dela #ar!, sf!tuindu-m! s! mai trec "i pe la
Dobre"ti. Eu eram f. nemul#umit "i n-am mai trecut nici pe la el, nici
pe la cealalt! familie.

La Judec"toria S"rule#ti

Pentru a ajunge la noul post, am luat trenul din Bucure"ti spre


Constan#a "i, la a 4-a sta#ie, S!rule"ti, am coborât, am urcat într-o
c!ru#! #!r!neasc!, venit! dup! clien#i de transportat din gar! "i, dup!
un parcurs de cca 3 ½ km, am ajuns la sediul Judec!toriei. Prezen-
tându-m! la judec!torul "ef, acesta m-a îndrumat la familia
Demirule, de origine greac!, unde am fost g!zduit. Satul era sediu de
judec!torie din cauz! c! era centrul geografic al plasei administrative
"i judec!tore"ti. Era a"ezat într-o depresiune, în partea dinspre r!s!rit
era lacul Mosti"tea, plin de pe"ti "i raci, care curgea pân! la Olteni#a,
în Dun!re. Fiind sediu de plas!, afar! de judec!tori ("eful "i eu), mai
era administratorul de plas!, medicul de plas! "i un singur avocat,
venit din jud. Craiova. Pe marginea lacului, mare "i z!g!zuit, era un
conac boieresc, în care locuia un arenda" grec, mo"ia fiind mic!, în
urma reformei agrare. Mai spre nord era o alt! mo"ie, a boierului
Piti"teanu, iar dincolo de gara S!rule"ti se întinde mo"ia Br!iloiu,
având conacul peste linia ferat! din gar!, mo"ie administrat! de un
alt Demirule, frate cu grecul Demirule la care locuiam. Gazda avea
dou! fete de m!ritat, dar ambele urâte, în special cea mai mic!, iar
Demirule din gar! avea un b!iat "i o fat! brunet!, f. frumoas!,
curtat! de un tân!r grec din Bucure"ti. Mo"ierul Br!iloiu, boier de
vi#! veche, dac! nu m! în"el, murise, la conac fiind numai so#ia sa, cu
o nepoat!, Zozo, o brunet! de o rar! frumuse#e.
Cu ocazia unei plimb!ri cu avocatul, prin sat, am întâlnit dou!
fete, una mai mare, "aten!, "i una mai mic!, de vreo 17 ani, brunet!,
cu trup zvelt, ochi negri "i foarte frumoas!, care mi-a pl!cut dela
prima vedere. Am fost prezentat. Erau surori, domni"oarele Popescu,
fiicele fostului director al "colii primare din sat, decedat de peste 10

120
ani. R!m!seser! orfane de tat!, mai aveau 5 fra#i "i o sor! "i locuiau
într-o cas! mare, cu pridvor acoperit în fa#! "i în spate, spre gr!din!,
casa având un hol lung, la dreapta c!ruia erau 2 camere, în stânga
alte 2 "i buc!t!ria, holul fiind larg, încât se putea întinde mas! lung!
pentru ocazii deosebite. Fiind atras de bruneta cea frumoas!, în ziua
urm!toare, fiind Duminic!, m-am dus la cele dou! surori s! le fac o
vizit!. Am cunoscut-o pe mama lor, r!mas! v!duv!, cu atâ#ia copii.
Afar! de cas!, am aflat c! mama fetelor mai avea 6 Ha teren arabil,
iar 25 pogoane (cca 13 Ha) teren le d!duse ca zestre fiicei sale cele
mai mari, Marioara, cu ocazia c!s!toriei acesteia cu ing. Mardare
$tefan, originar din Moldova, iar ea era înv!#!toare în Bucure"ti. Cel
mai mare dintre copii, Ionel, era judec!tor la Judec!toria Balaci, din
jud. Teleorman, c!s!torit cu fiica unei propriet!rese de case din
Olteni#a. Fratele mijlociu, Miti#!, era înv!#!tor provizoriu în alt!
comun!, sora sa, Stelu#a, de care am pomenit, era "i ea înlocuitoare
de înv!#!tor, sora ei, bruneta care m-a frapat, Alexandrina, strigat!
pe scurt Didina, era licean!, iar cei trei fra#i mai mici erau "i ei pentru
diferite "coli.
Aceast! feti"can! splendid!, brunet!, cu picioare "i trup de
zei#!, dar relativ s!rac! "i f!r! zestre, aceasta era fata „oache"!” din
#ara strein! de la r!s!rit, despre care ghicitorul Ghirtu a prezis c!-mi
va fi so#ie, cum am mai amintit pe la începutul acestor memorii.
Peste jum!tate de an, f!r! s! anun# p!rin#ii, am fost c!s!tori#i la ofi#e-
rul st!rii civile, f!r! s! ne preocupe problemele materiale. C!s!toria
mea a stârnit mare sensa#ie în sat, dar mai ales în Caransebe", când
am dus-o s! o cunoasc! p!rin#ii "i am ie"it cu ea la plimbare prin
ora"; mamele fetelor r!mase nem!ritate înc! "u"oteau, zicând: „Uite-l
pe Talpe", s-a dus s! se însoare în Regat, când aici erau atâtea fete "i
ele frumoase.” Nevasta mea a fost pe placul tat!lui, dar mai ales al
mamei. Anul urm!tor am adus "i pe tata în vizit! la soacr!-mea. Ca
plugar, i-a pl!cut p!mântul fertil al B!r!ganului, dar ca om dela
munte nu se împ!ca cu "esul drept "i nesfâr"it al regiunii. I-am spus
c! m! voi str!dui s! viu ca judec!tor, dac! nu la Caransebe", cât mai
aproape de casa p!rinteasc!.

121
Dup! c!s!torie, m-am mutat în casa înc!p!toare a soacrei mele,
în care, în ian. 1927 s-a n!scut prima mea fiic!, Emilia. Ca o curiozi-
tate, amintesc faptul c!, dup! c!s!torie, draga mea so#ie mi-a spus c!,
conform obiceiurilor fetelor, "i-a pus "i ea la Boboteaz! sub pern! un
fir din busuiocul luat dela unchiul s!u, preot în sat, "i în acea noapte
ar fi visat un tân!r asem!n!tor cu mine. De!, supersti#ie sau nu.
Multe "i necunoscute sunt tainele Tat!lui a toate creator, ce vedem "i
ce nu putem vedea cu ochii no"tri.
Ca ajutor-judec!tor aveam un salariu de 3265 lei lunar, iar în sat
unicul avocat câ"tiga 50-60.000 lei lunar, f!r! s! se ocupe de procese,
ci numai cu acte de notariat, destinate a fi autentificate. De"i nu
duceam lips! de nimic "i ajutam "i pe soacra mea cu ce puteam, dat
fiind faptul c! se legiferase examenul de capacitate pentru a r!mâne
în magistratur!, am socotit c! e mai prudent s!-mi asigur un venit
destul de important din practicarea avocaturii, iar examenul îl pot da
oricând m! voi plictisi de avocatur! sau aceasta nu ar mai renta s! o
practic. Astfel, în 1925, mi-am dat demisia din magistratur!, înscriin-
du-m! în baroul avoca#ilor din Bucure"ti, urmând s! practic avoca-
tura pe lâng! judec!toria unde func#ionasem ca judec!tor, acest fapt
contribuind la ob#inerea unei clientele sporite. În prima lun! am
câ"tigat 32.000 lei "i a"a tot timpul, pân! prin 1927, când a intrat în
vigoare legea Mihalache, care punea restric#ia ca vânzarea terenurilor
agricole s! nu se mai fac! f!r! aprobarea Consiliului agricol din
Bucure"ti. În urma acestei restric#ii, clientela din acte de notariat a
sc!zut brusc, deoarece #!ranii se duceau "i a"a în mod obligatoriu la
Bucure"ti pentru ob#inerea aprob!rii "i cu care ocazie angajau avoca#i
de acolo. Totu"i, din procese, mai încasam lunar cca 10.000 lei, ceva
mai mult ca leafa unui judec!tor "ef.
Spre toamna anului 1927, plecând la Caransebe", un fost avocat
din Teregova, mutat la Caransebe", mi-a propus s! merg la Teregova
"i s! iau în primire biroul avoca#ial al defunctului avocat Reichl,
birou care avea mult! clientel! "i c! acolo, dat fiind c! sunt "i în plasa
satului meu natal, voi avea clientel! mare, pe lâng! venitul ce-mi
revenea ca cot! parte ce-mi va da so#ia defunctului din crean#ele

122
neîncasate ale so#ului, neîncasate de acesta, dar ce le voi încasa eu.
Planul acesta mi-a convenit, mai ales p!rin#ilor, deoarece m! apro-
piam la o or! distan#! cu trenul de casa p!rinteasc!. Soacra mea,
având copii mici plasa#i la "coala ce o urmau, a fost de acord s! m!
urmeze "i s! lichid!m gospod!ria din S!rule"ti "i, deocamdat! închi-
riind casa, ne-am mutat la Teregova, preluând biroul cu func#ionarul
respectiv de la v!duva avocatului.
Aveam clientel! numeroas!, mai ales c! mai primeam clien#i "i
dela fostul meu coleg de "coal! Constandinovici, avocat mai demult
în Teregova, care nu mai prididea cu mul#imea clien#ilor. Într-un an
"i jum!tate realizasem crean#e de peste 600.000 lei, dar numai pe
hârtie, c!ci în realitate efectiv nu intrau în cas! în medie decât cca
15.000 lei lunar, din urm!toarele cauze: sistemul era c! venea clien-
tul, î"i ar!ta plângerea sau problema "i, dac! avocatul era de p!rere
c! are "ans! s! câ"tige, angaja procesul, dar dela client nu primea
decât procura "i banii de timbre pentru ac#iune, onorariul urmând s!
fie încasat dela partea care a pierdut procesul. Ori f. pu#ini erau
clien#ii care se gr!beau s!-"i achite datoria dac! pierdeau procesul "i
mai pu#ini se gr!beau adversarii din proces s! achite onorariile,
destul de mari, conform tarifului la care fuseser! obliga#i s! le pl!-
teasc! nu avocatului, ci adversarului din proces. Tot ce intra mai u"or
erau onorariile din procesele penale, injurii, calomnii, furturi, când
clientul de obicei pl!tea avocatului înaintea procesului, întreg sau
suma par#ial! cuvenit!. Procesele penale erau mult mai pu#in nume-
roase decât cele civile. Pentru a ajunge la încasarea onorariilor
hot!râte de instan#!, avocatul nu avea alt! cale, în 80% din cazuri,
decât a proceda la executarea silit! a debitorului, dup! ce se deplasa
cu executorul, el sau func#ionarul lui, în satul debitorului, pentru a-i
pune sechestru pe vite, obiecte "i apoi, la alt termen, pentru efectua-
rea licita#iei, dac! cu ocazia primei deplas!ri pentru sechestru nu
putea pl!ti, "i erau multe cazuri când nu puteau pl!ti nu din rea-
voin#!, ci din neputin#!. Astfel de execut!ri silite am fost silit s! fac "i
eu "i de multe ori, fa#! de mizeria în care era datornicul, renun#am la
cea mai mare parte a sumei sau chiar la tot, încasând, în unele cazuri,

123
numai cheltuielile de deplasare. Avocatul trebuia s! fie necru#!tor "i
f!r! mil! pentru debitor, dac! dorea s!-"i încaseze onorariul ce i se
cuvenea s! îl pl!teasc! clientul lui, dac! nu-l putea încasa dela
adversarul care pierduse procesul. Marea majoritate a avoca#ilor,
"tiind c! poate încasa onorariul dela oricare din p!r#ile aflate în
proces, angajau procese "tiind bine c! le vor pierde.
Când m-am izbit de aceste realit!#i, eu aveam prea mult! mil!
pentru a executa pe debitori "i con"tiin#a s! nu angajez procese dela
clien#ii care nu aveau dreptate, refuzându-i "i spunându-le adev!rul.
Unii din ace"tia or fi povestit c! nu angajez orice proces "i le vor fi
t!lm!cit în sens r!uvoitor. Am avut un caz, când, refuzând un astfel
de client, totu"i a câ"tigat la judec!torie angajând alt avocat, datorit!
sl!biciunii judec!torului ce func#iona, care se "tia c! împarte drepta-
tea "i dup! argumente mai pip!ibile, "i m-am trezit c! clientul
refuzat îmi zice: „Vezi Dle avocat, a#i zis c! n-am dreptate "i totu"i
am câ"tigat.” I-am r!spuns c! s! aib! r!bdare "i s! a"tepte hot!rârea
din apelul ce f!cuse partea advers! prin mine, fiind trimis de
prietenul coleg Constandinovici, "i, la urm!, la tribunal, unde m-am
deplasat, clientul refuzat a pierdut, pl!tind toate cheltuielile dela
ambele instan#e. Atunci mi-a spus c! îi pare r!u c! nu m-a ascultat.
Cât am profesat la Teregova, mi-am procurat, la comand!, dor-
mitor modern, lucrat de un me"ter dulgher din Caransebe", folosind
scândurile de cire" uscate, t!iate înc! la Cornereva, din cire"ii gro"i
doborâ#i de tata, înainte de lichidarea averii de acolo, dormitor de
cire" ornamentat cu tablii de paltin cre#. În prezent, acest secret al
dormitorului îl mai "tie numai so#ia mea "i eu, ceva analog cu
misterul patului lui Ulisse, care a l!murit-o pe so#ia sa, Penelopa,
pentru a-l indentifica în mod sigur c! este so#ul ei.
Mama, înc! de mult timp, îmi spunea c! nu-i place profesiunea
de avocat, deoarece m! supun blestemelor celor pe care îi executam
pentru încasarea sumelor datorate, poporul considerând pe avoca#i
ca „belitori”, adec! jupuitori. Pe mine nu m! mai interesa câ"tigul
mare de bani "i tânjeam dup! profesia de magistrat, carier! de mare
prestigiu. Astfel, m-am hot!rât, în toamna anului 1928, s! m! prezint

124
la examenul de capacitate a magistra#ilor "i într-o zi, cu înc! doi
concuren#i magistra#i, am reu"it.
În acea vreme a partidelor politice trebuia s! ai o proptea
pentru a fi numit, proptea politic!, care mie îmi lipsea, dar totu"i
aveam norocul ca ministru al justi#iei s! fie Iunian, binecunoscut a fi
un om corect, la care te puteai adresa direct. Am cerut audien#! "i
mai a"teptau în anticamer! înc! 8 persoane, între care am recunoscut
pe celebrul actor comic T"nase, deoarece mersesem cu so#ia la mai
multe spectacole ale sale, înc! în timpul când locuiam la S!rule"ti,
cuno"tin#! nu în persoan!, ci din vedere. Eu îl cuno"team de altfel
înc! din timpul r!zboiului în Ia"i, unde era mereu pe afi"ul Teatrului
Na#ional de acolo, având ca partener! pe nu mai pu#in celebra artist!
Marioara Cisti. Dar cine nu-l cuno"tea, în Bucure"ti mai ales, pe
T!nase!?
M-am mirat când l-am v!zut printre solicitan#ii de audien#e.
Obiceiul era s! fim introdu"i câte unul, în ordinea sosirii, între orele
11-13, dar trecuse "i ora 12 "i nimeni nu intra, nici nu ie"ea. Deodat!,
se deschide u"a "i apare Iunian în persoan!, cu statura lui mic! "i cu
ochelari, se scuz! c! a fost re#inut de alte treburi, ce nu le putea
amâna, "i ne-a poftit pe to#i deodat!, rugându-ne s! fim cât mai
scur#i posibil în expunerea cererilor, deoarece este presat de timp.
Am intrat cu to#ii gr!mad! "i, z!rindu-l pe T!nase, ministrul se duse
spre el "i îl întreb!: „Dar Dta Dle T!nase ce necazuri ai?” „Am "i eu
necazurile mele cu un nepot care a" vrea s! fie numit în magistratur!
în Moldova, cât mai aproape de Vaslui, dac! e posibil, ca încep!tor.”
„Bine, dac! e b!iat bun. Dar ce note a avut la facultate?”, întreb!
ministrul. „Poftim diploma de licen#iat în drept”, care i-o întinse
T!nase. Dup! ce o examin!, ministrul p!ru mul#umit "i îi promise c!
îl va numi când se va face primul loc vacant, examinând atent pe
protejatul lui T!nase. Se "tia obiceiul lui Iunian de a se interesa de
notele solicitan#ilor în magistratur!. Dup! ce se ocup! "i de proble-
mele a înc! 4 persoane, ce erau înaintea mea, îmi veni "i mie rândul.
„Ei tinere, Dta ce dore"ti?” „Dle ministru am fost jude-ajutor la
Judec!toria S!rule"ti pân! în anul 1925, când, din motive personale,

125
mi-am dat demisia. Acum sunt avocat "i reintru în profesiunea
avut!”, îi spun eu. „Ei treaba asta nu-mi prea miroase a bine, zise
ministrul. Probabil ai f!cut ceva care te-a silit la demisie.”, "i ap!s! pe
sonerie. Dup! scurt timp, intr! Dl Garoescu, directorul serviciului
personalului. „Adu-mi, te rog, cazierul Dlui Talpe", demisionat dela
Judec!toria S!rule"ti”, apoi se ocup! de alt solicitant. Dl Garoescu
venind cu cazierul meu, dup! examinare ministrul p!ru mul#umit "i
m! întreb! la care tribunal vreau s! fiu numit, iar eu l-am rugat s!
m! numeasc! la o judec!torie cât mai aproape de Banat, unde am
p!rin#ii, c!ci fiind fiu de #!ran, vreau s! fac dreptate mai ales #!ra-
nilor. „Bine, provizoriu te voi numi unde va fi primul loc vacant, c!ci
"i a"a soarta Dtale va depinde de reu"ita la examenul de capacitate.”
I-am prezentat nota dela examenul de capacitate "i, ducându-se la
birou, a notat ceva pe agend!. „Voi #ine socoteal! s! nu ajungi prea
departe de Banat, dac! va fi posibil.” I-am mul#umit "i am ie"it.

Din nou în magistratur"

N-am a"teptat prea mult "i am primit numirea tot ca ajutor de


judec!tor la Judec!toria Dr!g!ne"ti, jud. Vla"ca. Am predat biroul
avoca#ial din Teregova unui fost coleg de liceu, Iliescu, care era
c!s!torit cu o înv!#!toare din acea localitate, consim#ându-i a-i ceda o
cot!-parte din crean#ele restante ce mi le va încasa, "i m-am mutat cu
so#ia, feti#a "i soacra la Judec!toria Dr!g!ne"ti, mama fiind în special
mul#umit! c! am p!r!sit avocatura. Eram mul#umit c! aveam o leaf!
sigur! "i mijloc de existen#! asigurat pentru a tr!i "i carier! mult
pre#uit!. Deoarece mai aveam nevoie de câteva luni pentru a împlini
stagiul de 3 ani ca ajutor de judec!tor, pe la sfâr"itul anului 1929 am
fost înaintat judec!tor inamovibil, tocmai la Judec!toria Târn!veni,
jud. Târnava Mic! din Ardeal.
Dup! 6 ani "i jum!tate, în care timp mi s-a n!scut "i a 2-a feti#!,
Lelia, în iunie 1936 am fost numit, la cerere, judec!tor-"ef la Judec!-
toria mixt! Blaj, loc solicitat din cauza liceului de fete din acel ora".

126
M-am sim#it f. bine "i în Târn!veni, unde, cu 2 ani înainte de mutarea
la Blaj, fusesem numit tot judec!tor "ef, având un coleg judec!tor "i
pe un altul ca ajutor de judec!tor. La Blaj, centrul greco-catolicismu-
lui, eu am fost foarte bine primit, deoarece, contrar predecesorului
meu, ce î"i manifestase ortodoxia în mod nepl!cut pentru localnici,
eu mi-am v!zut de treab!, de"i so#ia era pre"edinta Asocia#iei
Femeilor Ortodoxe. Am f!cut vizit! protocolar! mitropolitului greco-
catolic Nicolescu, un om cu totul superior "i adev!rat preot, care m!
invita la mas! ori de câte ori avea musafiri oficiali, o dat! chiar cu
ocazia sosirii Monseniorului Andrea Casullo, delegat, adec! nun#iu
papal, la care mas! am cunoscut "i pe episcopul Hossu din Cluj. La
fel, am f!cut vizit! protocolar! "i celorlal#i canonici "i am legat
prietenii cu familii distinse din localitate. Locuin#a, f. înc!p!toare, o
aveam chiar în edificiul judec!toriei, în spatele c!reia era o gr!din! "i
unde cre"team 2 porci pe an, iar în fa#! se întindea istorica Câmpie a
Libert!#ii.
În fiecare var!, fie dela Târn!veni, fie dela Blaj, concediul lunar
îl petreceam, cu so#ia "i fetele în Caransebe", la p!rin#i, în care timp
gospod!ria îmi era condus! de blajina "i buna mea soacr!, care mi-a
crescut "i educat cu dragoste cele 2 feti#e, împreun! cu so#ia mea.
În Blaj n-am stat decât doi ani "i 2 luni, deoarece în septembrie
1938, cu ocazia unei mari mi"c!ri în magistratur!, f!r! s! m! a"tept "i
f!r! s! fi cerut, am fost avansat pre#edinte al Tribunalului Odorhei,
în inima secuimii. Scurt timp dup! mutarea în acest ora", am
constatat c! eram f. bine v!zut de popula#ia din raza tribunalului,
datorit! faptului c! cuno"team la perfec#ie limba maghiar!, pe care o
foloseam în timpul "edin#elor de judecat!, ori de câte ori aveam de
judecat vreun secui care nu "tia române"te, deci nu aveam nevoie de
interpret, pe de alt! parte #ineam rela#ii civilizate cu avoca#ii "i
intelectuali maghiari din ora". În timpul "ederii mele în secuime, cu
durere am constatat c! erau secui de origine român!, având nume
românesc, religie greco-ortodox!, ei în"i"i "tiau c! sunt valahi, dar î"i
pierduser! limba matern! în decursul veacurilor, în mijlocul secuilor.
Erau îns! mul#i secui care vorbeau române"te, pe care o înv!#aser! în
timpul serviciului militar în armata român!.

127
Dup! doi ani de "edere în Odorhei, cu ocazia ced!rii, prin
Dictatul dela Viena, a Ardealului de Nord Ungariei, isprav! pus! la
cale de Hitler "i Mussolini, am fost mutat provizoriu la Tribunalul
Sighi"oara, la care am predat valorile Tribunalului Odorhei, conform
dispozi#iei Ministerului de Justi#ie, "i apoi transferat la Trib. F!g!ra",
cu tot personalul refugiat din Odorhei, unde a r!mas numai perso-
nalul de origine maghiar!. Deoarece la F!g!ra" eram transferat tot
provizoriu, pân! la rezolvarea cererii de a fi mutat la una din loca-
lit!#ile indicate "i preferate, trei la num!r, familia a stat la Sighi"oara,
timp de o lun!, iar eu singur la Trib. F!g!ra", pân! când am primit
decizia de transferat ca pre"edinte de tribunal supranumerar la Trib.
Pite"ti, indicat de mine ca al 3-lea ora" solicitat în cerere, în care erau
licee de fete. Indicasem Turnu-Severin, Bucure"ti "i Pite"ti.
De"i era r!zboi, în Pite"ti, cu toat! familia, ne-am sim#it f. bine,
aveam o locuin#! cu mai multe camere, chiar peste drum de liceul de
fete, la care urmau "coala feti#ele mele. Apreciam cu to#ii din familie
splendidul parc „Trivale”, în care ne plimbam în toate zilele însorite
de prim!var! pân! toamna. La începutul lunii sept. 1941, ca din
senin, a intrat jalea în sânul familiei, când, în calitate de vechi c!pitan
în rezerv!, am primit o telegram! s! plec cu primul tren la Regimen-
tul din R. S!rat, de care apar#ineam înc! de mai mult! vreme. Armata
român! sub generalul Antonescu, aliat cu Hitler, pentru recucerirea
Basarabiei, lupta contra ru"ilor în regiunea Odessei.
În R. S!rat am fost încadrat, spre norocul meu, în Batalionul 2
paz! "i repara#ii de drumuri, unitate independent!, comandat! de
Locot. colonelul Ioanid. Prin scrisoare, am lini"tit familia c! nu sunt
în forma#ie de lupt! pe front, de"i puteam fi periclita#i de partizanii
bol"evici, chiar în spatele frontului. Eram ajutorul comandantului
batalionului "i înc! la câteva zile dup! ce am ajuns la R. S!rat am
aflat cauza mobiliz!rii mele. Un alt c!pitan, ce trebuia mobilizat, cu
mare protec#ie, intrase în spital "i, în locul lui, am fost chemat eu.
Am ajuns pân! la Odessa, am v!zut locul luptelor crâncene
dintre armata român! "i cea rus! dela Dalnik, aproape de Odessa,
lupte în care multe mii de osta"i români au pierit. Batalionul nostru
se ocupa cu paza "i repararea drumurilor, având sediul la Odessa, un

128
ora" mare "i frumos, cu port la mare. Subteranele ora"ului, adev!rate
labirinte, erau locuite de c!tre partizani bol"evici, care aveau intr!ri
"i ie"iri "tiute numai de ei, dar în urma drasticelor represalii date de
nem#i, ace"tia s-au potolit, iar osta"ii români erau simpatiza#i chiar de
popula#ia înfometat!, pe care o ajutau.
Cr!ciunul lui 1941 l-am f!cut în sânul familiei, ob#inând dela
comandantul meu o permisie de 10 zile, f!r! a o fi solicitat. Ce mare a
fost bucuria familiei, când, în ajunul serb!rii, s-au trezit cu mine în
pragul casei.
Comandantul meu, la începutul lui febr. 1942 mi-a f!cut cea
mai mare surpriz!, la care nici nu m-am gândit c! ar fi posibil!. În
timp ce luam masa la popot!, el mi se adres! cu urm!toarele cuvinte:
„Dle c!pitan, e"ti bun de cinste. %i-am g!sit un înlocuitor la R. S!rat,
astfel c!, peste dou! zile, prime"ti ordinul de demobilizare "i te po#i
întoarce în sânul familiei "i la serviciul Dtale.” Ar!tându-mi recuno"-
tin#a, prin vorbe calde "i mai multe pahare închinate pe contul meu,
am zis "i eu, ca celebrul scriitor Hemingway „Adio arme” "i m-am
reîntors la Pite"ti, provocând o v!dit! fericire în sufletul familiei
mele, comunicând vestea "i tat!lui meu la Caransebe", unde tr!ia
singur, ajutat de o servitoare. Mama murise în 18 februarie 1939, din
cauza unei pneumonii. Pe atunci nu era descoperit! Penicilina
salvatoare.

Procuror-#ef la Tribunalul Timi#-Torontal,


în capitala Banatului

Înc! cu vreo dou! luni înainte de a fi demobilizat, fusesem


avansat în acest grad, egal cu cel de prim-pre"edinte de tribunal, dar
nu puteam s! ocup postul decât dup! demobilizare. În Transnistria,
ofi#erii erau mai bine pl!ti#i "i solda în m!rci germane, putând face
economii. C!pitanul care a fost mobilizat în locul meu era cel care
intrase în spital pentru a sc!pa de front, unde credea c! va fi trimis în
prima linie de foc. Dup! ce a aflat care era misiunea batalionului în

129
care eram "i avantajele materiale "i lipsa de risc a vie#ii, a intervenit
s! fie mobilizat "i astfel nu comandantului meu, ci acestui c!pitan pot
s!-i mul#umesc pentru demobilizarea mea.
În calitate de prim-procuror al Trib. din Timi"oara am fost
mobilizat pe loc, ca civil, "i astfel mi-am luat postul în primire. Din
p!cate, deocamdat!, m-am mutat singur, iar familia a r!mas, pân! la
sfâr"itul lunii iunie 1942, în Pite"ti, pentru ca fetele s!-"i termine
acolo clasa în care urmau. Din iunie 1942, pân! când scriu aceste
memorii, sunt cu familia în Timi"oara, la etatea de 61 ani devenind
pensionar, dar pân! a ajunge aci prin multe necazuri am trecut "i
schimb!ri de serviciu.
În 1945 am fost avansat procuror la Curtea de Apel Timi"oara,
unde am func#ionat pân! la sfâr"itul lui februarie 1948, când, cu
ocazia reorganiz!rii "i „epur!rii” magistraturii, am fost pus în cadrul
disponibil, f!r! salariu "i cu 2 fete în liceu. Nu puteam cere nici o
explica#ie, dar am ghicit c!, de"i verificat de mai multe ori de c!tre
partid, am fost considerat ca având origine s!n!toas!, corect "i cinstit
în timpul serviciului, totu"i, din cauza c! am pus într-un proces
concluzii de achitare a unui acuzat, considerat, dup! vederea mea,
nevinovat, dar arestat de Mili#ie "i trimis în judecat! la cererea
partidului – eu refuzând s! fac politic! – rezultatul a fost c! învinui-
tul, arestat, a fost achitat la Curtea de Apel, iar întreg complectul de
judecat!, cu mine în frunte, am fost pu"i în cadrul disponibil.
Au urmat ani grei, cu multe lipsuri "i greut!#i în sus#inerea
familiei. Nefiind primit în nici un fel de serviciu timp de 1 ½ ani, nu
primeam cartel! de alimente. În acest timp, am mai fost ajutat
b!ne"te de c!tre fra#ii so#iei mele "i mi-am cump!rat trei capre, care
p!"teau pe malul Begheiului, în fa#a casei, "i prisosul de lapte îl
vindeam pe la vecini.
Începând din toamna anului 1949, în sfâr"it am lucrat ca angajat
la urm!toarele servicii, ajungând s! primesc un salariu mizer, dar
ob#ineam cartele de alimente la pre# relativ sc!zut: astfel, din sept.
1949 – vara anului 1950, ca ajutor-contabil la Regionala C.E.C, apoi
de aci transferat, în aceea"i calitate, pân! în 1953, la Banca Na#ional!,
apoi vreun an la I.S.C.V.A.R.M. (Întreprinderea de Stat pentru

130
Cump!rarea "i Vânzarea Animalelor de Ras! "i Munc!), fiind sf!tuit
de un bun cunoscut s! intru în acest serviciu, deoarece m! voi ocupa
numai cu partea juridic!, f!r! s! fiu obligat a m! deplasa în diferite
târguri, pentru achizi#ionare de animale, pentru care nici nu
posedam cuno"tin#ele profesionale. Peste un an, cu ocazia unei
inspec#ii din Bucure"ti, deoarece întreprinderea nu avea schem!
pentru jurisconsult, am fost considerat inutil "i am fost transferat, în
acela"i post, la Br!ila! Evident, se prevedea c! nu voi merge acolo "i
astfel am r!mas iar f!r! serviciu, dar, în scurt timp, în fine, am fost
angajat ca jurisconsult la Gospod!ria de Stat Agricol! din Graba#i,
din jude#ul Timi", unde m! deplasam singur, locuind mai multe zile
pe s!pt!mân! într-o camer! a gospod!riei "i în zilele de sâmb!t!
venind acas! la Timi"oara. Dup! aproape un an am fost transferat,
tot ca jurisconsult, la Gospod!ria Agricol! de Stat Cenei, mai fiind
obligat s! merg, o dat! pe s!pt!mân!, "i la Gospod!ria Agricol! de
Stat Uivar "i, la fel, la alt! Gosp. de Stat, Ionel, relativ învecinate, tot
din jud. Timi", la aceste dou! din urm! având f. pu#in de lucru.
În vara anului 1956, având etatea de 61 ani, am fost pensionat.
Pensia a fost destul de modest!, neavând decât 27 ani de serviciu "i
media salariilor pe ultimii 2 ani fiind mic!, evident "i pensia a fost
mic!, dar tr!ind modest "i fetele fiind amândou! m!ritate, mai ales
c! cea mare, Emilia, locuind cu so#ul ei la noi, nu duceam lips!, so#ia
mea fiind de mare ajutor fiicei mele, c!ci ea g!tea, având gospod!rie
comun!, "i se ocupa "i de Anca, nepoata mea, n!scut! Tr!ilescu, care
acum, când scriu aceste memorii, este în clasa 7-a a "colii generale.
Am uitat s! amintesc c! tat!l meu a decedat în 12 decembrie
1949, în etate de 84 ani, fiind înmormântat al!turi de mama în
Caransebe", în cimitirul de sus, dela Potoc.
Iat!-m! ajuns pensionar de b!trâne#e, cu via#! tihnit!, dar
neobi"nuit s! stau inactiv. Se vede c! destinul meu m! reclama s!
mai muncesc pe t!râmul public. Astfel, George Facsko, so#ul fiicei
mele Lelia, conferen#iar universitar, fusese angajat ca chimist la
Subsecretariatul de Stat al Minelor, cu sediul în $tei (ora"ul denumit
ulterior cu denumirea de ora"ul Dr. Petru Groza), în Ardeal, unde se
mutase cu so#ia sa, p!strându-"i "i locuin#a din Timi"oara, deoarece,

131
de 2 ori pe s!pt!mân!, venea pentru a-"i preda cursurile la facultatea
de chimie.
În 1956, toamna, mergând cu el pentru câteva zile la $tei, am
f!cut cuno"tin#! cu dl O. B!descu, jurisconsultul "ef al subsecretaria-
tului amintit, care, afar! de un jurisconsult subaltern, mai avea un loc
liber de jurisconsult "i, consultându-m! dac! nu mi-ar conveni s!
ocup acel post, în urma consim#!mântului meu, am fost numit în
postul respectiv, serviciu care îmi convenea, cu atât mai mult deoa-
rece primeam, pe lâng! salariul respectiv, "i pensia mea obi"nuit!, iar
ca locuin#! locuiam la ginerele meu, care avea 2 camere "i buc!t!rie.
Se mutase acolo, la so#ul ei, "i fiica mea, "i mai venea câte o perioad!
de timp "i so#ia mea, cu nepo#ica Anca, profitând de clima subalpin!
a localit!#ii. Din $tei, lunar o dat!, eram delegat, ca jurisconsult, la
Întreprinderea Minier! Banat din Oravi!a, care exploata uraniu la
Ciudanovi#a, la cca 21 km dep!rtare, unde se cl!dise un mic or!"el cu
blocuri, pentru muncitorii "i func#ionarii care nu locuiau în Oravi#a,
cei din acest ora" f!când zilnic cursa cu autobuzele dus-întors. Dup!
rezolvarea problemelor juridice ale întreprinderii care nu sufereau
amânare, m! întorceam la $tei. Aceasta a durat pân! în aprilie 1957,
când Subsecretariatul de Stat din $tei a fost mutat la Bucure"ti,
r!mânând o întreprindere de exploatare în $tei, iar cealalt! în Banat,
la Oravi#a, unde am fost transferat ca jurisconsult "ef al Biroului
Juridic. Transferul mi-a convenit, c!ci eram relativ aproape de cas!,
unde c!l!toream la fiecare sfâr"it de s!pt!mân!. Salarizarea era mai
bun!, plus primele, încât am func#ionat la acea întreprindere pân! în
28 iunie 1963, ajungând la gradul de consilier juridic principal, cu
salariu de peste 2000 lei lunar "i, în ultimul an, cu pensia la jum!tate,
conform noilor dispozi#ii legale. Era o prevedere c! pensionarilor
care renun#! la pensie "i mai servesc cel pu#in 2 ani, li se va recalcula
pensia, #inându-se socoteal! de anii servi#i ca pensionar. Având
frumoase economii realizate din salariu, ajuns la o etate când am
socotit c! am muncit destul desp!r#it ani de zile de familie, am
demisionat. Ulterior, am regretat, deoarece pensia mi s-a m!rit
numai cu 1% anual, iar dac! mai serveam 2 ani pensia mi s-ar fi urcat
la cca 1500 lei lunar "i, în loc de 888, cât primesc în prezent, când

132
scriu aceste rânduri, când sunt definitiv pensionar, nedorind altceva
decât s!n!tate, câte zile voi mai avea h!r!zite a le tr!i, pân! acum
sim#indu-m! bine, de"i am trecut de 2 ori prin clipe grele, o opera#ie
de prostat!, suportat! u"or, "i o grip! virotic!, aceasta #intuindu-m!
la pat 2 s!pt!mâni.
Ca pensionar, m! ocup de aprovizionare, urm!resc evenimen-
tele interna#ionale, marile realiz!ri ale Republicii Soc. Rom. în toate
domeniile, citesc c!r#i diferite, având acum timp suficient pentru
aceasta, m! întâlnesc, o dat! pe lun!, cu fo"tii colegi de liceu care
locuiesc în Timi"oara, rar îmi mai vizitez satul natal "i rudele din
Cornereva, cu care ocazie îmi reamintesc timpul copil!riei "i rev!d
dealurile, p!durile "i Mun#ii Cernei, pe cari acum nu-i mai pot urca
din cauza inimii sl!bite, care nu m! doare, dar trebuie s! o menajez,
evitând eforturile fizice "i sup!r!rile "i urmând un regim alimentar
recomandat de medic, regim u"or suportabil cu pu#in! voin#!.
Dorin#a mea este s! tr!iesc s!n!tos pân! îmi v!d nepo#ica
intrat! la facultate; acum, când scriu aceste rânduri, la etatea de peste
75 ani, ea urmeaz! în clasa III liceul german; iar alt! dorin#! a mea:
s!-mi rev!d reîntregit! #ara, a"a cum a fost la 1 dec. 1918, pân! când a
fost ciuntit! de nes!#ioasa U.R.S.S., care drept r!splat! c! armata
noastr!, întorcând armele împotriva hitleri"tilor, a luptat um!r la
um!r cu cea rus!, ne-a luat Basarabia "i parte din Bucovina, neajun-
gându-i uria"ul teritoriu dela Vladivostok pân! aproape de centrul
Europei, c!ci "i Cehoslovacia "i Ungaria sunt numai cu numele #!ri
libere, în realitate conduc!torii acestor #!ri "i a Germaniei Orientale,
joac! cum le cânt! ru"ii, aceste #!ri fiind în#esate cu armat! ruseasc!.
Scumpa noastr! #ar! "i vecina Jugoslavia, datorit! politicii externe
în#elepte a conduc!torilor ei, sunt libere "i s! sper!m c! vor r!mâne.
Cred c! nu numai dorin#a, ci a tuturor letonilor, lituanienilor etc. este
s! vad! odat! colosul bol"evic f!r!mi#at "i #!rile ocupate s! fie iar
libere "i cele ciuntite s! fie reîntregite. Popoarele au "i ele destinul lor,
ca "i oamenii, totul depinde de timp "i voia Creatorului.

***

133
Am r!mas dator cu descrierea ispr!vii pârâului ce curgea pe
lâng! casa p!rinteasc! din Cornereva, apoi despre comorile din satul
meu natal "i despre a"a-zisa doctrin! ocult! "i despre vise, care fac
parte din aceast! doctrin!, "i despre credin#a despre via#! "i moarte
la care am ajuns s! p!trund în cursul vie#ii. Noroc c! aceste memorii
ale mele nu sunt destinate tiparului, c!ci fiind contrare doctrinei
marxist-leniniste, dac! ar ie"i din cercul strict al familiei m-ar pa"te
pu"c!ria.

Isprava pârâului. Cire#ul #i puiul de cire#

Am amintit c!, pe lâng! casa natal! din Cornereva, curgea un


pârâu cristalin. Cu unu sau doi ani înainte de a se muta p!rin#ii la
Caransebe", în urma unei ruperi de nori, pârâul s-a umflat ca un
uria", distrugând totul în calea lui, aducând copaci, rostogolind
bolovani "i s!pând malurile, ce le ocolea când era cuminte. Astfel,
terenul din jurul casei, formând o curb!, împrejmuit fiind de un zid
de cca 1 m, format din bolovani zidi#i f!r! mortar, în partea sudic! a
terenului bunicul Matei s!dise un cire", altoit cu vi"in, care crescuse
falnic "i gros de abia doi oameni puteau s!-l cuprind! cu bra#ele "i
avea un rod bogat, putându-se culege din el aproape un cazan cire"e,
din care bunicul "i tata fabricau o #uic! excelent!. Când a venit
puhoiul de ap!, a sp!lat tot terenul ce era cultivat cu porumb, încât
cire"ul falnic a c!zut de-a curmezi"ul apei, care nu a fost în stare s!-l
mai târasc!, din cauza greut!#ii lui, "i poate "i din cauza c! o parte a
r!d!cinii mai era prins! în p!mânt. Lâng! r!d!cina pomului, ca prin
minune, a r!mas în picioare un pui de cire" de cca 3 cm diametru "i
înalt de cca 160–170 cm, fiind crescut "i r!s!rit dintre r!d!cinile
tat!lui s!u, cire"ul falnic care acum sta lungit la p!mânt ca un om
mort. Mama, fire foarte impresionabil!, "i eu, am v!rsat lacrimi de
jale, iar mama a spus: „S!racul cire", a murit pentru a-"i salva puiul.”
Cum am mai amintit, tata a dus trunchiul la fer!str!u "i a f!cut
scânduri, cum a procedat "i cu al#i cire"i gro"i pe care i-a t!iat, din

134
scândurile c!rora mi-am f!cut dormitorul, compus din paturi, dulap
de haine, mas!, scaune, noptiere "i toalet!, în anul cât am stat ca
avocat la Teregova.
Dup! mutarea în Caransebe", pân! în anul 1947, an în care
m-am întors, fiind în vizit! la v!rul meu Tr!il! Iva"cu, cu acea ocazie
vizitând "i locul unde m-am n!scut, am r!mas uimit, v!zând în locul
cire#ului doborât de pârâu alt cire#, tot a#a de falnic #i mare, ce
devenise puiul de cire#. Motiv de medita#ie!

Pove#ti cu comori

Când eram înc! copil de 4–5 ani, îmi amintesc, "i ulterior mi-au
confirmat "i p!rin#ii, c! au venit la bunicul 6 sârbi din Serbia, înso#i#i
de un român numit Toni, din Or"ova, acest Toni cunoscând "i limba
sârb!, având asupra lor un plan al unei comori fantastice, afirmativ
ascuns! de sârbi, dup! ocuparea de c!tre turci a #!rii lor, într-o
pe"ter! dela o cascad! din Mun#ii Cernei. Afirmativ, dup! b!t!lia
pierdut! contra turcilor, un "ef sau prin# sârb, urmat de o numeroas!
ceat!, au trecut Dun!rea "i s-au refugiat în Valea Cernei, aducând cu
ei tot ce aveau mai valoros, ascunzându-le, dup! spusele lor, într-o
grot!, în stânc!, la în!l#ime de circa 5–6 metri, la care grot! nu se
putea ajunge decât urcându-se pe un brad crescut la poalele stâncii.
Stânca respectiv! era traversat! de un strat alb, ca un fel de brâu,
numindu-se „peatra cu br!cira” (br!cira, în limbajul b!n!#enilor,
însemnând o cing!toare de lân!, lat! de cca 10 cm).
Acei sârbi, înso#i#i de numitul Toni, care f!cea pe t!lmaciul, au
fost îndruma#i s! vin! la tata, care fiind mai mul#i ani cioban prin
mun#ii "i p!durile Cernei, cuno"tea mai bine Valea Cernei. Au plecat
cu to#ii, înso#i#i de c!tre bunicul "i tata, s! caute cascada respectiv! "i
peatra cu br!cira, dar, datorit! lungimii de zeci de km a v!ii Cernei "i
a numeroaselor cascade mai mici, cercetarea în primul an a r!mas
f!r! nici un rezultat. Anul urm!tor, sârbii, împreun! cu Toni, au
venit din nou "i au continuat cercet!rile, împreun! cu bunicul "i tata,
f!r! nici un rezultat. Sârbii, înainte de a pleca, au l!sat o copie dup!

135
plan, pe care bunicul a pus-o într-o cutie de lemn, în casa în care î"i
#inea actele, cutie care era a"ezat! pe scândura prins! de-a curmezi-
"ul grinzilor din cas!, la o în!l#ime de cca 2 m "i ceva. Planul era
copiat pe o hârtie de culoare roz "i, înc! din momentul în care buni-
cul a a"ezat-o în l!di#!, începuse s! m! atrag! ca un magnet.
Într-o zi, r!mas singur în camer!, am a"ezat 2 scaune #!r!ne"ti,
f!r! speteze, unul peste altul "i, urcându-m! pe ele, am scos hârtia
roz din cutie, m-am dat jos "i am privit-o. Avea trei linii trase pe ea în
felul urm!tor: ! Probabil s! fi mai avut "i alt semn, dar nu-mi mai
aduc aminte. Auzind pa"i în curte, pentru a nu fi prins cu mâ#a în
sac, am rupt hârtia, f!când-o ghemotoc, scaunele puse la loc, "i am
stat ca un copil cuminte, cum m-a g!sit mama intrând în cas!. Sârbii
nu s-au mai întors, iar eu, când la 9 ani am ajuns la "coal! la Or"ova,
l-am rev!zut pe Toni, care c!ra cet!#enilor apa din Dun!re într-un
butoi, pe un c!ru# tras de un m!gar. Lipsa planului nu s-a observat,
ne mai interesând pe nimeni. Linia de mijloc, ce întret!ia vârful de
s!geat!, indica probabil râul Cerna, linia din stânga: cascada, iar cea
din dreapta ar!ta locul unde afirmativ ar fi grota. De"i devenit mare,
dup! plecarea din satul natal, deseori m-am gândit la aceast! poveste
de comoar!, dar via#a, conform destinului, ducându-m! în alte p!r#i,
n-am mai avut timp, nici posibilitate material! s! caut „peatra cu
br!cira”.
Cu vreo 4 ani în urm!, în 1970, fiind în vilegiatur! la v!rul meu
Tr!il! Iva"cu, care fusese mare vân!tor, aducând vorba de aceast!
poveste, pe care "i el o auzise dela mama "i dela mine, mi-a spus c!
este convins c! "tie unde este locul respectiv, c!ci a fost dup! vânat
pân! unde râu"orul numit Craiova, printr-o cascad!, se vars! în
Cerna, "i în dreapta este o stânc! cu o dung! alb! pe la mijloc, îns!
este f. greu de coborât jos, pân! unde se vars! cascada. Tot acest v!r
al meu mi-a povestit o întâmplare auzit! de unchiul s!u înc! în
tinere#ea acestuia, afirmativ dela un locuitor din comuna Rusca, sat
la 20 km, socotit din centrul administrativ al Cornerevei. Conform
acestei povestiri, mai mul#i ruscani, ajun"i, nu se "tie pe ce cale, în
posesia planului de care am vorbit, s-ar fi dus la „peatra cu br!cira”;
unul din ei, afirmativ urcându-se pe o scar! improvizat! pân! la

136
grota din stânc!, a intrat, a umplut galbeni, cât a putut duce în
tr!istu#a ce avea la el, "i, dela vârful sc!rii a strigat la cei din jos c! a
pus comoara în traist!. Cei de jos l-au întrebat dac! în traist! este tot
ce a fost în grot!, la r!spunsul afirmativ al acestuia cei din jos
deodat! au v!zut un #ap ie"ind din grot! "i, repezindu-se la cel din
vârful sc!rii, l-a împins jos, împungându-l, iar acesta a c!zut mort.
De traista cu banii din grot! povestea nu arat! ce s-a întâmplat, a
r!mas sus sau a c!zut "i ea jos. Ruscanul povestitor ar fi spus c! #apul
respectiv era „straja comorii” "i, fiindc! cel ce umpluse traista a
min#it, deoarece cea mai mare parte a comorii r!m!sese în grot!, a
fost pedepsit pentru necinstea lui.

***
O alt! versiune, privind tot o comoar! ascuns! de sârbi pe
Valea Cernei "i tot la o cascad! de ap! ce se vars! în râul Cerna,
probabil s! se refere la aceea"i comoar! amintit! mai sus, ar fi
urm!toarea: sub cascad! este o grot!, în care este ascuns! comoara,
circa 3 gr!mezi de galbeni. Grota este astupat! cu bolovani la intrare,
zidul astfel format fiind n!p!dit de mu"chi, crescut dup! ridicarea
zidului. Cel care ar desface acest zid "i ar intra în grot!, ar ie"i
îngrozit afar!, deoarece un "arpe de cear!, cu solzi din galbeni înfip#i
în corpul lui de cear! "i cu diamante în ochi, s-ar mi"ca, dând iluzia
c! se repede spre cel ce a reu"it s! p!trund! în grot!, f!r! ca omul s!
"tie c! "arpele este numai din cear! "i este a"ezat pe o scândur! dela
intrare, pe care, c!lcând, acesta se ridic! la cap!tul opus, pe care este
a"ezat "arpele. Cel care cunoa"te secretul "arpelui, acela ne mai
trecând prin groaza fricei, va izbândi s!-"i însu"easc! comoara care
nu are alt p!zitor, afar! de "arpe.

***
În copil!rie "i adolescen#!, ca licean, am adunat circa 15 pove"ti
diferite referitoare la comorile din satul meu, multe îngropate "i prin
p!duri, dar mai ales pe mun#i, dar am predat însemn!rile respective.
Se vorbea în acel timp c! mul#i din s!tenii mei, "i chiar din comunele

137
învecinate, au g!sit comori, fie c! la anumite serb!tori au v!zut jocul
banilor (o flac!r! albastr! sau galben!, ridicându-se de trei ori din
locul comorii), fie c!, auzind din vreo alt! povestire locul "i semnul
unde este ascuns! comoara, au c!utat-o "i au g!sit-o, devenind
deodat! boga#i. Aceste pove"ti au explica#ia lor "i au pornit chiar
dela ascunz!torii comorii respective, care, fiind aresta#i sau condam-
na#i la închisoare sau pe patul mor#ii, adic! împiedeca#i de a se mai
duce s!-"i ridice comoara ascuns!, au dest!inuit secretul fie vreunui
membru al familiei, fie la vreun temnicer sau altui om cu care a reu"it
s! vin! în contact, înainte de a muri. Unii din cei cari au aflat secretul
acesta s-au dus "i au ridicat-o sau, neputând merge, au spus la
rândul lor altor persoane povestea, care a mers din gur! în gur! mai
departe. A"a se explic! existen#a unor numeroase s!p!turi, în diferite
locuri, pe platoul dela „Petrile Albe” etc.
Eu însumi, ca elev în clasa a 6-a de liceu, am auzit dela un v!r al
tatei, numit „Dulece”, din Bogâltin, c! la „Vârful Babii”, ce se înal#!
la cca 1700 m în mun#ii Cornerevei, s-ar afla trei pietre albe, în"irate
la mici distan#e una de alta; în linie dreapt!, spre r!s!rit, la trei pa"i
dela ultima piatr!, ar fi ascuns! o c!ld!ru"! de galbeni. Era pe la
începutul lunii septembrie, când pe mun#i nu mai erau nici turme de
oi sau de alte vite. Tata, fiind în acea zi obosit, în urma adunatului
fânului, nu a fost dispus s! mai fac! un urcu" de circa 3 ore pân! în
acel vârf de munte "i m-am oferit eu, în locul lui. Numitul „Dulece”,
pe numele adev!rat Valu"escu, luând dela tata o s!p!lig! mic!, cu
coada scurt!, ascuns! în traist!, înso#it de mine, pe la ora 12, am
urcat amândoi pân! în vârful muntelui, plini de speran#e, în posesia
planului sus-amintit al locului comorii. G!sind cele trei pietre,
în"irate, eram plini de speran#e, dar mai f!când "i cei trei pa"i, de la
ultima piatr!, am r!mas dezam!gi#i. Se vedea gropi#a, în diametru de
circa 30–40 cm, în care fusese ascuns! c!ld!ru"a, cu p!mântul a"ezat
de jur-împrejurul gropii, dar atât pe fundul gropii, cât "i pe marginea
ei, erau crescute afine, de aproape o palm! în!l#ime. Povestea fusese
adev!rat! "i precis!, unde a fost ascuns! c!ld!ru"a, dar cine "tie de
câ#i amar de ani alt! persoan! sau persoane, auzind înaintea noastr!
povestea, au g!sit-o precis "i au ridicat-o, povestea continuând s! se
repete din gur! în gur!.

138
Tatăl meu
M-am aşezat astăzi la biroul tatălui meu, cu intenţia de a scrie despre
cele mai importante momente din viaţa noastră de familie, şi am constatat că
ar trebui să scriu sute de pagini. Pentru că trebuie să mă restrâng, voi încerca
să relatez numai fapte, petrecute în viaţa lui care îi arătau caracterul. Vreau
doar să spun că întreaga mea viaţă a fost luminată de dragostea, respectul şi ad-
miraţia pe care i le-am purtat, atât cât a fost în viaţă, precum şi după moartea
lui.
A fost un om de o mare modestie, omenie, a cărui corectitudine nu a fost
pusă niciodată la îndoială, de o rară bunătate, cu credinţă în Dumnezeu şi dez-
interesat de bunurile materiale, având însă grijă, cât a putut, să avem cele nece-
sare, dar dispreţuind luxul. Până în 1948 am trăit din leafa lui de magistrat, dar,
fiind o familie formată din cinic persoane, plus părinţii lui, atât cât au trăit,
banii trebuiau cheltuiţi cu grijă.
Era tatăl meu un om introvertit, totdeauna serios, dar blând, iar faţă de
noi nu-şi arăta sentimentele decât prin fapte. Ne săruta când era ziua noastră
sau când plecam şi veneam din vacanţe. Eu semănam mai mult cu mama şi,
fiind “cea mică”, îi săream de gât şi-l sărutam adesea. El mă ţinea în braţe,
mângâindu-mă uşor pe spate, iar eu căutam în ochii lui acea scânteie de bu-
curie care-i lumina faţa.
Prima mea amintire despre el datează din anii 1934-1935 când, foarte
mică fiind, în curtea casei din Târnăveni, unde era judecător, m-a luat în braţe
şi m-a dus să miros florile de cireş, explicându-mi că în vară, din aceste flori,
vor apărea fructe roşii şi dulci. Apoi, în aceeaşi perioadă, ne-a construit singur
o sanie de lemn, cu care sora mea mai mare şi cu mine ne bucuram când fugea
prin zăpadă să ne plimbe. Ştiu că în toate oraşele în care am locuit părinţii mei
erau foarte iubiţi, erau în legături de prietenie cu intelectualii, iarna făceau
patinaj, vara jucau tenis şi nu-mi amintesc să fi avut vreodată discuţii neplă-
cute cu cineva. Ceea ce astăzi pare de necrezut, în familia mea niciodată nu
i-am auzit certându-se sau ridicând glasul unul la altul, se sfătuiau totdeauna
când luau o hotărâre, şi bunica mea, din partea mamei, l-a iubit pe tata ca pe
un fiu al ei şi tata, de asemenea, a considerat-o ca pe a doua sa mamă. Am fost
educate să apreciem oamenii după caracterul şi comportamentul lor, nu după
139
rangul sau averea acestora. În liceu fiind, atât sora mea, cât şi eu, aveam pri-
etene şi de alte condiţii sociale, dacă acestea ne plăceau, spre deosebire de
colege din familii mari care nu invitau la ele acasă niciodată decât fete de
condiţie…
Când, după refugiul din Ardeal, am venit în Timişoara, aveam deja 12
ani şi-mi aduc aminte de perioada în care a fost prim procuror. Magistraţii,
atunci când erau avansaţi, plecau în alte oraşe, şi noi, după cinci ani la
Târnăveni, ne-am mutat la Blaj. Din acea perioadă îmi amintesc că în incinta
Tribunalului era şi locuinţa preşedintelui, un apartament mare, cu o minunată
privelişte spre Câmpia Libertăţii, şi socotin-du-mă destul de mare să înţeleg,
a început să-mi povestească întâi fapte din istoria antică, apoi despre cele ale
românilor, despre vitejia şi patriotismul dovedit în război. Într-o zi m-a luat cu
el la gară, pe unde trecea sicriul poetului Octavian Goga; trenul s-a oprit cinci
minute, timp în care, o parte din mulţimea adunată cânta melodii pe versurile
poetului. După doi ani am plecat la Odorhei, unde tata a fost numit preşe-din-
tele Tribunalului, şi acolo am locuit până în 1940, când s-a cedat Ardealul. A
fost, poate, cea mai fericită secvenţă a existenţei lor, aveau mulţi prieteni, erau
tineri, şi în societatea lor erau toţi intelectualii români, care duceau o viaţă plă-
cută, se întâlneau la tenis, la patinaj, la zilele fiecăruia, când se făceau mari
pregătiri, mese întinse şi era multă veselie. Atunci copiii nu stăteau la aceste
mese festive, ne îmbrăcau de Duminecă, salutam musafirii, primeam cutiile cu
ciocolată şi, după 5-10 minute, ne retrăgeam. Îmi amintesc că într-un an, de Sf.
Petru, ziua tatei, a venit, pe neaşteptate, bunicul din Caransebeş, îmbrăcat
foarte curat, dar în hainele albe ale ţăranilor, în opinci, şi ne-am bucurat mult
de venirea lui. Musafirii erau aproape toţi veniţi, rămăsese în capul mesei doar
scaunul destinat prefectului, dar când bunicul a venit tata l-a aşezat în capul
mesei, socotind că bunicul David avea dreptul să stea acolo. Tot din Odorhei,
reţin că, într-o zi, mergând într-o plimbare cu tata în afara oraşului, am auzit
într-o tufă un zgomot ciudat; tata s-a aplecat şi a scos din tufiş un căţeluş, fără
ochii deschişi, aruncat desigur de cineva, pentru a scăpa de el. Mi-am scos
basca din cap şi am luat căţeluşul acasă, unde l-am botezat Bric; avea o culoare
roşcată, l-am hrănit cu pipeta şi a rămas membru al familiei 14 ani.
Apoi, totul s-a schimbat. A venit refugiul şi tata era foarte preocupat să
salveze arhiva Tribunalului; colonel Nedelcu, prieten de familie, care a venit
cu câţiva soldaţi, ne-au ajutat să ducem, în vagonul pus la dispoziţie, arhiva şi
o parte din mobila casei. Pentru noi a fost pusă o canapea, pe care ne-am cul-
cat, iar jos, pe o pătură, dormeau Bric cu pisica, prietena sa, care ne-au însoţit
până la Timişoara. Primii doi ani de refugiu i-am petrecut la Piteşti, unde tatăl
meu a primit un post de magistrat, supranumerar.
140
În perioada petrecută la Piteşti, tata fiind pe front la Odessa, mama, îm-
preună cu multe doamne, au făcut şcoala de asistente medicale şi au activat în
spitalul de răniţi. Pentru activitatea desfăşurată, mama a primit mai multe de-
coraţii, printre care şi Ordinul Crucea Regina Maria, cl. a II-a. Spitalul a fost
vizitat de mama mareşalului Ion Antonescu, dna Liza col. Baranga, momen-
tul fiind imortalizat prin fotografiile păstrate. După doi ani petrecuţi la Piteşti,
tata a fost numit prim-procuror la Timişoara.
În sfârşit, tata a ajuns în Banatul său drag. Veniţi din Piteşti, când am
intrat în Timişoara parcă am ajuns în Rai. Oraşul era minunat, foarte curat, oa-
menii civilizaţi şi, mai ales, foarte atenţi, în special cu toţi refugiaţii, care au
fost ajutaţi şi ocrotiţi de bănăţeni. Tata şi mama veniseră înaintea noastră, să
aranjeze vila de pe str. Abrud nr. 8, repartizată tatei. Nu pot să uit că în seara
când am sosit în gară, tata ne aştepta cu o trăsură. Pe atunci nu erau taxiuri,
doar în Piaţa Traian, în faţa bisericii sârbeşti era staţie de trăsuri. După ce
ne-am instalat în casă, iar Bric a primit o cuşcă pe terasă, tata ne-a chemat şi
ni l-a prezentat pe Gheorghe, care avea obligaţia să-l păzească; tata nu avut
însă nevoie, şi Gheorghe venea rar la noi acasă. Ne-a ţinut un discurs despre
cum trebuie să ne comportăm la şcoală, pentru a nu avea probleme din cauza
noastră; ne-a mai atras atenţia ca, sub nici un motiv, dacă vine cineva cu vreun
pachet s-au plic să nu-l primim. Totuşi, în cei 6 ani, cât a fost în funcţia de
prim-procuror, odată, noua servitoare, care nu fu-sese încă instruită, auzind
soneria, s-a dus la poartă şi a venit cu un pacheţel. Bunica a întrebat ce-i cu pa-
chetul, servitoarea a răspuns că o bătrână, modest îmbrăcată, a sunat şi a ruga-
t-o să dea pachetul copiilor dlui prim-procuror. Degeaba am fugit să o
întoarcem înapoi, femeia dispăruse. Când tata a venit, mama i-a dat pachetul
şi, cum nu avea nici un nume scris pe el, l-a deschis; înăuntru erau două pungi
mici cu sâmburi de alun şi doi iepuraşi de ciocolată. Mai era un plic, pe care
tata l-a deschis, şi am văzut că era foarte impresionat. În plic era o felicitare
de Paşti, şi pe ea, un scris tremurat; se vedea să scrisese cineva care nu scria
bine: “Domnule prim-procuror, să vă dea Dumnezeu numai bine dumnea-
voastră şi familiei. Sărbători Fericite de la o femeie pe care aţi primit-o în au-
dienţă şi aţi ajutat-o fără să o cunoaşteţi. Nu vă voi uita niciodată”. Nu semnase
nimeni, iar tata nu şi-a amintit despre cine era vorba; avea audienţă de 3 ori pe
săptămână şi venea multă lume la el. L-am privit şi ne-am dat seama că era
foarte emoţionat. Acest dar a fost singurul primit vreodată de tata, dar pentru
el a fost extrem de preţios.
Un alt magistrat cunoscut pentru corectitudinea sa, Marius Anastasescu,
a dat familiei aceeaşi dispoziţie ca şi tata: să nu fie primit nimeni cu pachete
sau plicuri. Fiul său, ing. Decebal Anastasescu, fost prefect de Timiş după
141
1989, copil fiind, a povestit cum într-o zi a venit la ei acasă un domn cu un
pachet, spunând că l-a trimis tatăl său. Deschizându-l, Decebal a văzut o cutie
mare de bomboane de ciocolată; bucuros, se pregătea să deschidă cutia, când
a sosit tatăl său. A întrebat de unde este cutia şi, când a aflat că a adus-o un
străin, a vrut să o ia din mâna fiului, care însă nu voia să renunţe la ea. Abia
când tatăl său i-a dat o palmă, care l-a dus sub birou, a dat drumul cutiei.
Când ne mai întâlnim ne aducem aminte cu duioşie de integritatea părinţilor
noştri…
Peste tot unde am locuit, aveam şi curte, iar tata săpa câteva brazde şi
semăna roşii, le punea araci, şi era foarte fericit când ne dădea din recolta lui.
Când am împlinit 14 ani, în toamnă, m-a chemat pe terasă, a scos nişte araci,
a luat un cuţit şi mi-a spus că-mi va face un joc de şah, ca să mă înveţe acest
joc, pe care el îl juca cu prietenii. A tăiat cu grijă aracii şi, cu un cuţit, a cio-
plit piesele. După ce le-a terminat, explicându-mi cum se mută fiecare piesă,
le-a împărţit în două, cu cerneală neagră a vopsit jumătate din piese, apoi pe
celelalte cu lac alb; după uscarea celor negre, le-a lăcuit şi pe acelea. După
câteva zile am început lecţiile. Juca foarte serios, nu făcea nici o greşeală,
timp de un an mă bătea mereu. Apoi am început să fac remize, el fiind foarte
bucuros. După 2 ani am luat parte la primul concurs de şah. S-a organizat
prima competiţie de masă, „Cupa Unităţii Tineretului”, la Bucureşti, unde am
luat locul 3. A fost foarte supărat pe mine, pentru că deşi conduceam în ul-
tima partidă şi lumea deja se ridicase să plece, am făcut, din neglijenţă, o
mare greşeală. Mi-a spus că niciodată să nu mă cred învingătoare înainte de
a da şah-mat. Nu i-aş fi spus niciodată că am pierdut din neatenţie, dar…
partida a apărut în “Sportul”, ziar pe care-l păstrez. Am jucat cu tata ani de
zile; odată, când era mai bătrân, a făcut o greşeală copilărească, iar eu m-am
făcut că nu observ şi nu am profitat de ea. Atunci s-a ridicat de pe scaun,
mi-a spus că a fost ultima partidă jucată împreună, pentru că şi-a dat seama
că nu am vrut să-l înving. Şi a fost ultima partidă. În perioada pensionării
s-a ocupat mult de nepoata sa, Anca, pe care a iubit-o foarte mult şi de a
cărei educaţie s-a preocupat în mod special. De asemenea, a ţinut mult la
Dinu Barbu care timp de 15 ani i-a fost nepot (prin alianţă) şi căruia eu îi da-
torez publicarea acestor amintiri şi îi mulţumesc. Mulţumesc şi Muzeului
Banatului, secţia de istorie, care a publicat această carte, precum şi domnu-
lui Vali Corduneanu, care, fiind redactor la ziarul local “Agenda” a făcut
cunoscut prin ziar destinul tatălui meu. Tata a murit în 5 septembrie 1979, în
casa mea, în care am rămas singură, piesele de şah făcute de el fiind, pentru
mine, cele mai valoroase obiecte.
***
142
Îmi amintesc că eram elevă în clasa a III-a la Liceul “Carmen Sylva” şi,
deşi locuiam aproape de şcoală, aveam abonament de tramvai. Într-o
dimineaţă, ca să nu întârzii, am luat tramvaiul şi, când a venit controlul, am
constatat că mi-am uitat abonamentul. Controloarea mi-a luat ghiozdanul şi
mi-a spus să vin în faţa primăriei, unde avea un birou, cu amenda. Am ruga-
t-o să-mi dea ghiozdanul, pentru că am abonament, dar l-am uitat acasă, sunt
fata primului-procuror şi nu mint. Controloarea a susţinut că mint, spunân-
du-mi să vină tata să plătească amenda. Tata m-a certat pentru că nu mi-am
pregătit din timp tot ce-mi trebuia pentru şcoală şi s-a dus singur după ghioz-
dan. A plătit amenda, iar controloarea i-a spus că am minţit că sunt fata primu-
lui-procuror, ca să scap. Tata i-a răspuns că am fost certată pentru neglijenţă,
dar nu am minţit-o. Femeia a început să se scuze, dar tata i-a spus că nu are de
ce, ea şi-a făcut datoria şi eu nu trebuia să fac uz de funcţia lui. Ajuns acasă,
m-a chemat în biroul lui, şi foarte serios şi supărat, mi-a spus că dacă încă
odată mai îndrăznesc să uzez de funcţia lui, ca să scap dintr-o încurcătură, o
să mă pedepsească aşa cum nu a făcut-o niciodată. Nu am uitat niciodată faţa
lui, privirea decepţionată şi tristă din cauza comportamentului meu.
Societatea tatălui meu a fost formată, în general, din familii de magis-
traţi, şi un prieten vechi, dr. Liviu Selegianu, cunoscut pe atunci mai ales ca
simpatizant al Germaniei; niciodată nu a avut relaţii de prietenie cu avocaţi
sau angajaţi ai Administraţiei Financiare. Avea respect şi simpatie pentru câţiva
foarte buni avocaţi, dar nu dorea să se creadă că ar putea să-i favorizeze. Nu
făcea politică şi nu-mi amintesc să fi îndrăznit cineva să vină cu intervenţii la
el. Tata nu era un caz izolat, magistraţii erau înafara bănuielilor că ar fi putut
fi cumpăraţi. Printre cei care îi erau prieteni şi colegi se aflau magistraţii Aurel
Comoroşan, Anghel Dragomirescu, Marius Anastasescu, Brutus Imbroane,
Petre Toma, Gheorghe Galoşanu, Ion Popiştiu. De asemenea ing. Vasile Toma,
Dimitrie Novăcescu, Nicolae Table, dr. Bodea medic, Coriolan Băran, dr.
Fodor - ulterior decan al Facultăţii de Medicină Cluj - şi Alexandru Morariu,
notar public, şi întregii sale familii, doamna Moraru fiind nepoata fostului Pa-
triarh şi regent, Miron Cristea, care l-a ajutat din copilărie pe tatăl meu când
era elev caransebeşean şi învăţa la Liceul „Traian Vuia”. Tot în aceltimp a
primit bursa „Emanoil Gojdu” şi astfel a putut absolvi liceul. Erau respectaţi
şi nimeni nu a îndrăznit vreodată să-i acuze de incorectitudine.
În vara anului 1944, pentru a ne feri de bombardamente, sora mea şi cu
mine am fost trimise la prietena noastră din Murani, Doina Andraşiu, fiica fos-
tului primar al Timişoarei, prof. Gheorghe Andraşiu. Împreună cu alţi tineri
găsiţi acolo şi localnici, precum fostul scriitor Marius Munteanu, am făcut o
echipă de teatru şi o orchestră, dând spectacole sătenilor; s-au legat prietenii
143
care au durat întreaga viaţă. După retrocedarea conacului, cei care mai trăiam,
ne-am reîntâlnit la Murani. Din fericire, Doina a reuşit să refacă clădirea.
Înainte de terminarea celui De-al Doilea Război Mondial, din balconul
Parchetului (aşa se numea atunci Procuratura), aflat în faţa hotelului Conti-
nental de azi, priveam intrarea trupelor sovietice în Timişoara. Înainte de
venirea ruşilor, tata ne-a spus să ne pregătim că vom lăsa casa aşa cum este,
cu servitoarea să o păzească, iar noi vom pleca spre Caransebeş, să vadă dacă
nu cumva americanii vor interveni să ne salveze. Tata a luat geamantanul cu
actele cele mai importante de la Parchet, iar noi numai hainele de pe noi şi
ceva mâncare; am plecat la gară şi ne-am urcat în primul tren care mergea în
acea direcţie. În acel tren supraaglomerat am întâlnit multe cunoştinţe, printre
care şi familia avocatului Emil Man, din care făcea parte şi buna mea pri-
etenă de o viaţă Mia. După plecarea garniturii, când am ajuns în prima gară,
Remetea Mare, am aflat că nemţii bombardaseră calea ferată şi trenul nu mai
mergea. Sala de aşteptare s-a umplut de călători şi nu ştiam ce să facem. După
vreo oră, mama s-a ridicat şi a spus tatei că noi trebuie să plecăm acasă pe jos,
pentru că este posibil ca ruşii să nu ajungă la noi, dar acolo, în gară, suntem
vulnerabili şi victime sigure ale ruşilor. Tata la început a arătat că şi drumul
înapoi este periculos din cauza bombardamentelor nemţeşti şi, mai ales pe
câmp, putem fi mitraliaţi. După o scurtă discuţie cu mama, au decis să plecăm
şi, dacă mergem prin lanurile de porumb, putem scăpa. Spre surprinderea
noastră, când am părăsit gara, am constatat că toţi călătorii s-au încolonat
după noi şi au plecat prin porumbişte spre Tim-şoara. De trei ori au trecut
avioane deasupra noastră; tata striga să ne culcăm, pentru a nu fi văzuţi, şi
toată lumea se trântea la pământ. În sfârşit, după câteva ore, obosiţi şi
flămânzi, plini de praf şi speriaţi, am ajuns acasă. Când am intrat, am găsit
mutată la noi familia dr. Selegianu, prietenul tatei, cu trei persoane, care
l-au rugat să-i primească, pentru că se cunoştea atitudinea filogermană a doc-
torului, căruia îi era frică de ruşi. Au locuit la noi vreo două luni; toată ziua
stăteau închişi în casă, numai seara târziu, pe întuneric, mai stăteau cu noi în
grădină. Apoi au plecat acasă, considerând că pericolul a trecut; în oraş, mai
ales în centru, nu se auzise că ruşii ar intra în case, doar seara atacau oameni
şi furau. Una din victime, când venea seara acasă (ne mutasem pe Splaiul.
Galaţi nr. 5, într-o vilă, pe malul Begheiului), a fost chiar tatăl meu. Fiind în-
tuneric, avea o lanternă cu care-şi lumina drumul, când la colţ a fost oprit de
doi ruşi beţi. L-au somat cu puşca îndreptată spre el, l-au buzunărit, luându-
i banii şi, spre supărarea noastră, a fetelor, i-au luat ceasul de aur, cu lanţ gros,
din buzunarul vestei, şi spre mirarea tatei, i-au pus în loc altul vechi şi stri-
cat; i-au luat lanterna bună, i-au dat alta mai veche şi au plecat. Când a intrat
144
în casă şi a povestit, tata zâmbea. Mama, mirată, l-a întrebatcum de îi mai
vine să râdă, după ceea ce a păţit. Zâmbind, tata s-a uitat la ea, şi a întreba-
t-o dacă nu este mai bine că a făcut schimb de ceas şi de lanternă, decât să-l
fi împuşcat şi să-l arunce în Bega. Avea dreptate, şi sora mea şi cu mine
ne-am consolat de pierderea lanţului de aur, căruia îi pusesem gând rău, să-l
rugăm pe tata să ni-l dea, să ne facem inele şi brăţări.
Au urmat multe nelegiuiri făcute de armata rusă, care era iritată şi de
atitudinea neprietenoasă a locuitorilor, motiv pentru care tata a cerut o întâl-
nire prim-procurorului sovietic, pentru a protesta împotriva abuzurilor celor
care veniseră ca “prieteni”... A doua zi, pe 8 noiembrie 1944, tata a organizat
o conferinţă de presă, prin care se făcea un apel la populaţia judeţului. După
ziua conferinţei de presă, au fost cazaţi în locuinţa noastră un colonel rus şi or-
donanţa. Într-o zi, venind acasă de la şcoală, am intrat pe terasă, ocolind in-
trarea principală. Sub terasă, am văzut ordonanţa îngenuncheată, făcându-şi
cruce. S-a speriat şi am înţeles că mă ruga să nu spun ce am văzut, arătân-
du-mi o cruce, legată de un şnur, pe care o purta sub uniformă.
Printre prietenii noştri din tinereţe, menţionez câţiva, pe atunci elevi:
Decebal Anastasescu, Emil Sebeşan, Iancu Sârbu, , foşti colegi ai sorei mele
Emilia şi foşti colegi ai mei, Alex Fuciec, Mircea Chiriac, Mircea Reghiş,
Aurel Blaga, Aurel Balint, Leonte Munteanu, Vasile Pop, Pavel Nicolaevici,
Pompiliu Vasiliu, toşi colegi de liceu de la “C.D. Loga”, de care mă leagă o
amintire din 10 mai 1945. Noi, tinerii, ţineam mult la regele Mihai, participând
la defilare; ajunşi în faţa Teatrului, am protestat pentru că portretul suveranu-
lui nu se afla expus, fiind înlocuit cu cele ale lui Marx, Engels şi Lenin. Eram
foarte mulţi şi scandam “Regele şi Patria”... După o vreme, Decebal Anas-
tasescu şi Emil. Sebeşan, împreună cu două eleve de la .Carmen Sylva, pre
cum şi directorul Liceului C.D. Loga, profesorul de matematică Vasile Mioc,
au fost arestaţi. Fiind elevi în ultimul an, cei doi erau pregătiţi pentru ba-
calaureat de profesorul Mioc. Au fost eliberaţi numai în urma unei telegrame
a regelui Mihai.
Mult timp după venirea ruşilor, tata, ca şi prietenii lui, şi în general toţi
românii, au crezut zadarnic că americanii vor interveni şi ne vor salva. A urmat
instalarea comunismului, deportarea celor care aveau moşii, sărăcia anilor de
după război, când totul era raţionalizat; neputincios la atâtea a divorţat formal
de soţie, care fusese foarte bogată, sperând că astfel va putea să-şi salveze cei
doi băieţi, elevi. Când, în noaptea în care au fost ridicaţi moşierii (1/2 martie
1949), o maşină s-a oprit la casa lui şi au venit pentru fosta soţie, din greşeală
l-au luat şi pe el şi pe copii. Înainte a pleca de acasă, a avut timp să-şi facă o
injecţie cu o doză mare de morfină, iar noaptea tata a fost anunţat că este pe
145
moarte. Când tata a ajuns acolo, prietenul său era deja mort. Băieţii au rămas
singuri şi nu pot uita ziua când a avut loc înmormântarea. Era o zi urâtă, cu
lapoviţă, în cimitir un număr restrâns de prieteni, cei doi băieţi lângă sicriul de
brad sărăcăcios; în sfârşit, dormea liniştit, acel bărbat falnic, inteligent, iubit
de toţi prietenii pentru caracterul său, simţul umorului, atât de apreciat atunci
când ne vizitau.
În 1948, tata a fost vizitat de membrii unei delegaţii de la Partidul Co-
munist Român, care i-au spus că a fost arestat un bărbat, pe care ei îl doreau
condamnat. A fost prima dată când au fost făcute presiuni asupra magistraţilor.
Tata, foarte liniştit, le-a răspuns că nu trebuie să-şi facă probleme, dacă este vi-
novat va fi condamnat. La proces s-a constatat că acuzatul era nevinovat, fiind
achitat. A doua zi, în jurul orei 12, tata a apărut trist, cu roba pe braţ, şi ne-a
anunţat că tot completul de judecată, care a dat sentinţa, a fost desfiinţat. Au
urmat zile foarte grele, tata încerca să se angajeze în orice post, să poată avea
cartelă de pâine şi alimente (nimic nu se putea cumpăra “la liber”), dar, după
ce i se citea autobiografia, nu era primit nicăieri. Doi ani de lipsuri şi umilinţe
ne-au chinuit, sora mea, studentă la Drept în Cluj, fiind ajutată de un frate al
mamei; noi abia aveam ce mânca. Tata era foarte trist, neştiind cum va reuşi
să ne întreţină. Mama a fost o femeie foarte puternică, l-a încurajat, a spus că
ei doi se vor descurca; servitoarea a fost concediată şi mama a luat în gazdă
pe fraţii Savulov (ambii au devenit preoţi, Mircea fiind, toată viaţa, preot în
Fabric). Ea a gătit pentru ei, le spăla hainele, iar părinţii lor aduceau de la ţară,
unde locuiau, suficiente alimente şi pentru noi. În sfârşit, tata a primit un post
de funcţionar la C.E.C. Când m-am dus să-l văd acolo, era într-o sală mare, cu
zeci de mese, stătea aplecat şi lucra într-un loc cam întunecat. Pentru prima
dată în viaţa mea, am făcut un efort să nu izbucnesc în plâns şi să nu protestez,
să mă plâng de nedreptatea ce se făcea acestui om. Singurul gând care mi-a
venit atunci - şi m-a liniştit - a fost că totuşi nu a fost închis, nu a murit în în-
chisoare, a rămas cu familia sa şi am mulţumit lui Dumnezeu. Mi-am şters
lacrimile şi am rugat să-l anunţe că vreau să-i vorbesc. S-a ridicat cu greu de
pe scaun şi a venit zâmbind spre mine.
După terminarea facultăţii, din cauza “originii sociale”, sora mea nu a
putut să ajungă magistrat, cum îşi dorea; făcând în paralel Conservatorul, întâi
s-a angajat la Filarmonica “Banatul”, apoi a fost profesoară de vioară la Şcoala
Populară de Artă din Timişoara. Şi eu am avut necazuri din aceleaşi motive.
Deşi am fost campioană naţională la floretă, membră a lotului naţional, şi am
participat la competiţiile internaţionale vreme de cinci ani, nu am putut să plec
la nici un concurs în străinătate, nici măcar la Budapesta. Cu o seară înaintea
plecării spre Olimpiada de la Melbourne (1956) am fost anunţată că nu am
146
primit paşaport, locul meu fiind luat de fiica unui muncitor din Ploieşti, care
nu fusese niciodată finalistă la un concurs naţional!
Tata niciodată nu s-a plâns de situaţia lui, iar eu mi-am propus, ca de
fiecare dată când mi-l închipui la masa lui, umil, aplecat spre munca lui de la
C.E.C., să schimb acea imagine cu figura lui senină şi fericită, aşa cum l-am
văzut odată la Cornereva, cosind împreună cu vărul lui Trăilă, care i-a fost ca
un frate. (Ca şi alţi ţărani din Cornereva, Trăilă Ivaşcu le duceau hrană celor
conduşi de colonelul Uţă, ascunşi în munţii Cernei, fiind pentru acesta arestat
şi trimis la Canal pentru doiani; fiind puternic îi ajuta pe ceilalţi deţinuţi în
vârstă să-şi facă “norma”). Atunci, în acea vacanţă, suind pe dealul unde se
dusese să cosească cu rudele, am avut fericirea să-l văd, în acea zi însorită,
cosind alături de vărul său şi cei doi fii ai acestuia. Se auzea coasa celor patru
tăind iarba minunată, parfumul fânului proaspăt cosit înmiresma aerul, de jur-
împrejur erau munţii Cernei, era atât de fericit, faţa lui era luminată de soare
şi atunci mi-am dat seama că aparţinea acelui loc, că acolo se simţea aproape
de Dumnezeu. Casa străbunicului Matei, unde s-a născut tata, aşezată la
poalele muntelui, cu o privelişte de vis, izolată, mai există şi acum. Mi se pare
normal ca străbunicul, cu cele şapte fete, toate la fel de senine şi bune, la fel
ca tata, să fie atât de deosebiţi. Dacă te scoli şi vezi soarele răsărind pe după
munţi, întinderea pădurilor, murmurul pârâului din curtea casei şi sus cerul, cu
păsările cântătoare, cum puteau fi altfel?
Lelia Talpeş

147
148
FOTOGRAFIILE
UEI VIEŢI

149
150
Ana Talpeş
(prima din dreapta)

Bunicul David, alături de nepoata sa


Emilia Talpeş

151
152
Colegii de la liceul din Caransebeş
Ziarul de front
austro-ungar
în care se anunţa
dezertarea românului
Petru Talpeş, fiul lui
David Talpeş

În anii
Primului Război Mondial

153
În anii
Primului Război Mondial

La Bacău, în anul 1917

154
La Curtea Marțială de la Cluj

Alexandrina Talpeş, 1922 (stânga, pe scaun)

155
Alături de soţia sa, Alexandrina

Petru Talpeș,
împreună cu soția
și cele două fiice,
Emilia și Lelia, la Blaj

Emilia Talpeş,
fiica cea mare

Anca Drujescu,
născută Trăilescu,
nepoata lui Petru Talpeş

156
În anii celui de al Doilea Război
Mondial

Fotografie făcută la Odessa,


Petru Talpeș al treilea din stânga, în picioare

La Odorhei, împreună
cu colonelul edelcu și
prefectul județului

Odorhei, la poligonul de tragere.


Primul din stânga, Petru Talpeş.
Lângă el, fiica sa Lelia Talpeş

157
Piteşti, 1941: spitalul în care activa Alexandrina Talpeș (+)
este vizitat de Liza col. Baranga, mama mareşalului Ion Antonescu

Prim-procuror
la Curtea de Apel Timişoara

158
De la stânga la dreapta:
prof. dr. Mircea Reghiş,
prof. Maria Man-Iorgulescu, Lelia
Talpeş şi ing. Doina Strava

Lelia Talpeş,
campioană
naţională la
floretă femei,
1949

50 de ani de la terminarea liceului: Petru Talpeş, al treilea


din dreapta, alături de Constantin Daicoviciu (cu baston)

159
160
161
Casa străbunicului Matei
(Cornereva)

Crăciunul anului 1974. Petru Talpeş în mijlocul familiei.

Cu Maria Picură
şi Petru Pasăre,
verişorii mei - Cornereva, 2007.
Sania pe care stăm
este din timpul în care
bunicul meu, David,
locuia în Cornereva
162
IMPRESII

163
Colonel (r) Constantin Gomboş, ultimul din dreapta

Dna Anca Augusta

Ziaristul
Vali Corduneanu,
cel care, alături de
istoricul Iosif Dudaş,
a îngrijit textul
primei ediţii

164
La lansarea cărţii, între prieteni

165
Mesajul de răspuns
al Mitropolitului
icolae Corneanu

Aprecieri
venite
din partea
Anei Blandiana

Cronica cărţii apărută în ziarul


românesc Libertatea, care apare
în oraşul Zrenjanin Pancevo -
Banatul sârbesc (ianuarie 2009)

166
Cuprins

Cuvânt înainte..............................................................................................5

I. Copilăria - data naşterii ..........................................................................7


II. Locul unde m-am născut .......................................................................7
III. Bucuria bunicului Matei ....................................................................11
La şcoală......................................................................................................27
La şcoala ungurească.................................................................................29
În război ......................................................................................................37
Botezul focului ..........................................................................................40
Erou şi decorat fără merit deosebit ........................................................42
Trecerea la fraţii desrobitori.....................................................................47
În lagărul de prizonieri Şipote ................................................................55
O surpriză plăcută ....................................................................................75
Ofiţer în armata română şi în Corpul voluntarilor ardeleni..............78
Prizonierul bolşevicilor în Basarabia şi evadat......................................81
Unde şi cum mi-am petrecut restul anului 1918 ..................................89
Student la facultatea de drept - Universitatea Iaşi .............................91
O surpriză plăcută în Cluj .......................................................................97
Acasă .........................................................................................................114
Din nou student ......................................................................................116
La Judecătoria Săruleşti .........................................................................120
Din nou în magistratură .........................................................................126
Procuror-şef la Tribunalul Timiş-Torontal, în capitala Banatului ...129
Isprava pârâului. Cireşul şi puiul de cireş ..........................................134
Poveşti cu comori.....................................................................................135

Tatăl meu (Postfaţă) ................................................................................139

Fotografiile unei vieţi....................................................................................149

Impresii ..........................................................................................................163

167
168

S-ar putea să vă placă și