Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Polisemia cuvântului “timp”: A trecut ceva timp de când nu ne-am văzut. Mai
am timp o jumătate de oră ca să scriu tema la română. Ion şi Maria au sosit în
acelaşi timp. Săptămâna viitoare va fi un timp ploios.
2. Linia de pauză se foloseşte în interiorul enunţului pentru a delimita apoziţia
“departe”, de complementul de loc “La orizont”, pe care-l explică; Linia de pauză
din versul al treilea marchează o pauză în vorbire cu scopul de a accentua chinul
căldurii excesive, al dogoarei din timpul verii, având totodată rol stilistic, cu
nuanţă metaforică.
3. Expresii/locuţiuni: în floarea vârstei; a prinde floare; floare la ureche; copil din
flori;
4. Cuvinte în relaţie de sinonimie: lan de grâu - spicele; la orizont - departe;
5. Scrierea cu literă mică la începutul unor versuri din poezie este o caracteristică
a poeziei moderne, specifică liricii lui Lucian Blaga şi sugerează continuitatea
ideilor exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament
(enjambament);
6. Tema timpului; motivul arşiţei;
7. Figuri de stil: Personificarea “fulgere fără de glas” sugerează absenţa
tunetelor, fenomenul fiind astfel umanizat, lipsit de agresivitate sonoră;
zvâcnesc din când în când
Comparaţia “fulgere//[…] ca nişte lungi picioare de păianjen-smulse/ din trupul
care le purta” semnifică amploarea ameninţătoare prin care fenomenul naturii
prevesteşte schimbarea vremii caniculare.
8. În ultima strofă a poeziei “Vară” de Lucian Blaga se manifestă stări elegiace şi
atitudini meditative ale poetului. Principala figură de stil este personificarea,
armonizarea spicelor ce-şi “ţin la piept grăunţele/ca nişte prunci ce sug” cu omul,
principalul beneficiar al roadelor. Timpul, personificat şi el, se scurge încet, “îşi
întinde leneş clipele”, apoi adoarme “între flori de mac”. El capătă dimensiuni
umane, deoarece la “ureche-i ţârâie un greier”. Imaginea auditivă a greierilor
constituie o muzică ancestrală, cosmică, în armonie desăvârşită cu pământul şi
roadele sale.
9. Titlul poeziei semnifică anotimpul descris în textul liric, fiind exprimat prin
substantivul nearticulat ”vară”, care sugerează un spaţiu nelimitat şi un anotimp
încremenit de arşiţa dogoritoare din sufletul poetului.
10. Caracteristici ale descrierii:
* imagini vizuale (”La orizont […] fulgere/ […] zvâcnesc din când în când); imagini
auditive (”ţârâie un greier”, “cântec de lăcuste”)
* prezenţa figurilor de stil: epitete (”lungi picioare”), comparaţii (”fulgere […] ca
nişte lungi picioare de păianjen”), personificări (”fulgere fără glas”)
Dragă Emil,
Cu drag,
Andreea/Andrei Popescu