P. 1
M Griffiths Rel. Intern- Scoli, Curente, Ganditori

M Griffiths Rel. Intern- Scoli, Curente, Ganditori

|Views: 377|Likes:
Published by monica_dronca4253

More info:

Published by: monica_dronca4253 on Sep 03, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/05/2014

pdf

text

original

Griffiths Martin Fifty Key Thinkers in International Relations London and New York, Routledge 1999 Copyright ©1999

by Martin Griffiths & Routledge

RELA|II INTERNA|IONALE
}coli, curente, g@nditori

Martin Griffiths este conferen\iar universitar la }coala de Studii Politice ]i Interna\ionale a Universit`\ii Flinders, Australia de Sud. Printre lucr`rile anterioare se num`r` Realism, Idealism and International Politics (Routledge, 1992).

{n rom@ne]te de Darie Cristea, Olga Popista]u, Cristian Barna, Florin L. Cojocaru (Universitatea din Bucure]ti), Romana Careja (Universitatea Babe]-Bolyai, Cluj-Napoca), Adrian Tudorache (}coala Na\ional` de Studii Politice ]i Administrative, Bucure]ti)

Consultant de specialitate Dan N`stase

Coordonator si Prefa\` de Ionel Nicu Sava

s
2 3

RELA|II INTERNA|IONALE

2

CUPRINS

• Johan Galtung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216 • Vladimir I. Lenin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .224 • Andrew Linklater . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231 TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . .239 • Hedley Bull . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .240 • Terry Nardin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248 • John Vincent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257 • Michael Walzer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .266 • Martin Wight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276 ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285 • Karl W. Deutsch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286 • Ernst Haas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .293 • Robert Keohane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .300 • David Mitrany . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .309 • John Ruggie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .315 • Alexander Wendt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .324 POSTMODERNISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .333 • Richard Ashley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .334 • Robert B. J. Walker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .342 FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .349 • Jean Bethke Elshtain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .350 • Cynthia Enloe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .357 • J. Ann Tickner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .364 SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL . . . . . . . .371 • Anthony Giddens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .372 • Michael Mann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .380 • Charles Tilly . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .390 • Immanuel Wallerstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .399 TEORIILE DESPRE NA|IUNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .409 • Benedict Anderson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .410 • Ernest Gellner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .419 • Anthony D. Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .426 BIBLIOGRAFIE GENERAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .435

Prefa\` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9 Cuv@nt [nainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13 REALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17 • Raymond Aron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18 • Edward Hallett Carr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25 • Robert Gilpin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33 • John Hertz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41 • George Kennan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49 • Henry Kissinger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56 • Stephen Krasner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65 • Hans Morgenthau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73 • Susan Strange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82 • Kenneth Waltz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91 LIBERALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97 • Norman Angell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98 • Charles Beitz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106 • Michael Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115 • Francis Fukuyama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124 • David Held . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134 • John Hobson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142 • Stanley Hoffmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150 • Richard Rosecrance . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .158 • Woodrow Wilson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167 • Alfred Zimmern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175 TEORIILE CRITICE/RADICALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .183 • John Burton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184 • Robert Cox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192 • Richard A. Falk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .201 • André Gunder Frank . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .209

Prefa\`
Publicarea prezentei lucr`ri de rela\ii interna\ionale încearc` s` r`spund` nevoilor generate de extinderea înv`\`mântului de profil în România. Domeniile noi de specializare universitar`, cum sunt studiile de securitate, geopolitic`, rela\ii interna\ionale, integrare european` ]i euroatlantic`, dezvoltate în ultimii ani în diferite universit`\i, solicit` extinderea suportului bibliografic disponibil în limba român`. În acest sens, manualele universitare sunt un pas necesar pentru consacrarea unor noi specializ`ri academice. Este motivul pentru care studen\i masteranzi ]i cadre didactice din cîteva institu\ii de înv`\`m@nt superior (Universitatea din Bucure]ti, Universitatea Babe]-Bolyai din Cluj-Napoca ]i SNSPA Bucure]ti), c`rora li s-au ad`ugat experien\a unui referent ]i meticulozitatea unui diplomat, ]i-au unit eforturile pentru a publica acest manual. Publicarea lui se încadreaz` în seria de manuale ini\iate în cadrul Masterului de Studii de Securitate de la Facultatea de Sociologie ]i Asisten\` Social`, Universitatea din Bucure]ti, serie din care fac parte manuale universitare deja publicate (sociologie militar`, geopolitic`) sau care se afl` în stadiu de proiect. Ca domeniu independent de studiu universitar, rela\iile interna\ionale (RI) s-au dezvoltat extensiv în anii ’70-’80 de cealalt` parte a fostei Cortine de Fier. De-a lungul timpului a ap`rut o vast` literatur` a c`rei simpl` trecere în revist` ar solicita ast`zi eforturile a numero]i cercet`tori vreme de mai mul\i ani. Totu]i, în ultimul deceniu s-au creat condi\iile pentru o evaluare critic` ]i astfel a devenit posibil` analiza literaturii RI dup` câteva categorii care s` permit` organizarea sa în func\ie de curentele de gândire din care s-a inspirat, de teoriile pe care le-a creat ]i de autorii pe care i-a consacrat. Acesta este ]i tipul de demers preferat de ini\iatorul acestei traduceri. Demersul nostru permite o trecere în revist` a principalelor ]coli de gândire RI, ilustrate de autorii cei mai cunoscu\i din interiorul fiec`rei ]coli. Prezint` astfel avantajul de a cuprinde toate ]colile consacrate (realism, liberalism, sociologie istoric`, radicalism, feminism etc.) ]i primii cei mai cunoscu\i 50 de gânditori (o ierarhie altfel arbitrar`, care apar\ine autorului versiunii originale) între coper\ile unei singure lucr`ri. Are probabil dezavantajul, datorat spa\iului disponibil limitat, de a realiza o prezentare restrâns` a autorilor ]i a contribu\iei lor. Furnizeaz` îns` suficiente repere ]i recomand`ri bibliografice pentru cei interesa\i de aprofundarea unei ]coli sau a unui autor.

11

12

În acest fel, lucrarea r`spunde menirii sale esen\iale: ini\ierea în principalele curente de gândire din studiul rela\iilor interna\ionale ]i contactul cu lucr`rile celor ce au ilustrat aceste curente. Motiv pentru care manualul este util studen\ilor ]i cercet`torilor care au nevoie de o preg`tire introductiv` în RI. La fel de util se poate dovedi ]i celor care ocup` func\ii de responsabilitate public` (politicieni, diploma\i, militari, func\ionari) sau formatorilor de opinie public`, cum sunt jurnali]tii, care doresc s`-]i completeze preg`tirea profesional` ]i care pot beneficia astfel de o informare avizat` în domeniu. Practica traducerilor a fost evident extins` în ultimii ani în România. Pe de o parte, a fost nevoie de umplerea unui uria] gol de informa\ie, acumulat vreme de mai multe decenii dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. Pe de alt` parte, pruden\a academic` ne îndeamn`, cel pu\in în ]tiin\ele sociale, s` proced`m critic în preluarea diferitelor texte din limbile de circula\ie. În paralel cu practica traducerilor este nevoie de asimilarea aparatelor critice de evaluare a diferitelor lucr`ri, a numero]ilor autori tradu]i sau cel pu\in a principalelor orient`ri teoretice. Aparatul critic este întotdeauna necesar pentru o bun` raportare ]i asimilare în cadrul culturii locale a oric`rei contribu\ii externe. În cazul culturii române au fost asimilate ]i deci au devenit obiecte de inventar academic ]i profesional în principal acele lucr`ri care ]i-au g`sit un referen\ial local. Teoriile ]i, în general, ideile nu pot circula în afara unui referen\ial critic, ceea ce înseamn` c` notorietatea nu este suficient` pentru a impune un autor sau o lucrare în cadrul unei comunit`\i academice. Deocamdat`, se poate aprecia c` atât traducerile, cât ]i contribu\iile române]ti sunt necesare pentru dezvoltarea studiului RI în România. În aceast` lucrare recomand`rile bibliografice sunt aproape exclusiv pentru literatura de limb` englez` datorit` num`rului mic de c`r\i traduse sau de contribu\ii autohtone, aflate în circula\ie în limba român`. Ceea ce particularizeaz` traducerea de fa\` este tocmai prezen\a unui aparat critic, prin care fiecare autor expus este raportat la orientarea teoretic` [n interiorul c`reia s-a afirmat, în particular, ]i la domeniu, în general. În acest fel, traducerea pe care o propunem câ]tig` pe cel pu\in dou` planuri: r`spunde unei nevoi acute de informa\ie în materie ]i ofer` elemente de referin\` pentru asimilarea corect` a acestei informa\ii. Raportarea critic` a oric`rei traduceri permite a]adar o mai bun` asimilare a sa ]i, în paralel, actualizarea contribu\iilor autohtone. De aceea, publicarea unei versiuni în limba român` a uneia dintre cele mai vehiculate lucr`ri în str`in`tate destinate preg`tirii generale în RI poate fi socotit` în primul rând o întreprindere de asimilare a tradi\iei occidentale

(îndeosebi a celei dominante, anglo-saxone). Este îns` ]i o bun` ocazie pentru a men\iona, cel pu\in în acest cuvânt introductiv, c` exist` ]i o semnificativ` contribu\ie româneasc` la studiul rela\iilor interna\ionale (în principal înainte de cel de-al doilea r`zboi mondial, dar cu o oarecare continuitate ]i în perioada comunist`) care, în paralel cu traducerile, trebuie (re)introdus` în circuitul academic. Lucrarea Geopolitica integr`rii europene (colectiv, Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003), publicat` sub auspiciile Centrului de Geopolitic` ]i Antropologie Vizual`, reprezint` o invita\ie [n acest sens. De aceea, prezenta întreprindere trebuie în\eleas`, în continuarea unui proiect mai general, ca o tentativ` de a asimila ]coala occidental`, dominant` ast`zi, ]i de a stimula totodat` reluarea tradi\iei române]ti. Împ`rt`]esc opinia c`, pentru dezvoltarea academic` a disciplinei rela\iilor interna\ionale la noi în \ar`, calea potrivit` o reprezint` „naturalizarea“ (sau ceea ce am numit asimilarea critic`) a sofisticatelor ]coli occidentale, în paralel cu valorificarea tradi\iilor proprii. Necesit`\ile universitare ale ultimilor ani m-au apropiat de scrierile interbelice române]ti, îndeosebi de studiile de geopolitic`. Am putut constata larga compatibilitate, pentru vremea la care au fost scrise, a abord`rilor multor geopoliticieni români. Spre exemplificare, amintesc teoria lui Simion Mehedin\i despre semnifica\ia frontierei ponto-baltice, elaborat` înc` din 1916. „Meridianul istoriei“, cum a denumit Mehedin\i aceast` frontier` care separ` Europa de Asia pe linia de la Marea Baltic` la Marea Neagr`, se suprapune aproape perfect pe meridianul extinderii NATO din 2002. Similar, scrierile de filozofie pacifist` ale lui Dimitrie Gusti pot fi u]or comparate cu lucr`ri similare din Occident, dup` cum geografia istoric` a lui Gheorghe Br`tianu se încadreaz`, lucru deja confirmat, în curentul ]colii franceze a Analelor, din care s-a inspirat mai târziu ]coala mondialist` a lui Wallerstein. Nicolae Titulescu, considerat simbolul politicii externe române]ti, este un alt exemplu, compatibil de aceast` dat` cu ]coala institu\ionalist` european`. A]adar, asimilarea critic` a vastei literaturi occidentale ]i stimularea refacerii tradi\iei române]ti din domeniul studiilor interna\ionale mi se par necesare în egal` m`sur`. Publicarea prezentei traduceri este parte a acestui demers. Ionel Nicu Sava

Richard Tudor (1924-1993) Lilian Doreen (1926-1996) .În memoria p`rin\ilor mei.

Acest volum urmeaz` drumul deschis de Diané Collinson cu lucrarea Fifty Major Philosophers (1987) ]i de John Lechte cu Fifty Key Contemporary Thinkers (1994). aceasta devenind din ce în ce mai mult o regul` în domeniu. În sfâr]it. 1997. de asemenea. În lipsa consensului asupra criteriilor adecvate de identificare ]i evaluare a acestora. Tom Martin ]i David Moore. Neumann ]i Ole Waever (coordonatori). Londra. Îi mul\umesc pentru toleran\` ]i dragoste ]i îi promit s` nu mai depun vreodat` o munc` atât de obsedant` pentru un proiect similar.Mul\umiri Cuv@nt [nainte Kieron Corless m-a c`utat în 1995. multe mul\umiri. Astfel. Din acest motiv am exclus. Îi mul\umesc în special lui Terry O’Callaghan pentru ajutorul lui în studierea elementelor bibliografice cheie. Nu a] fi putut scrie aceast` carte f`r` ajutorul unor oameni întâlni\i de-a lungul acestui drum. A se vedea în special: Iver B. o bibliografie general`. Pentru a-l ajuta pe cititor în parcurgerea domeniului ca întreg. Londra. recunosc`tor lui David Mathieson ]i Lachlan Pontifex pentru ajutorul lor în adunarea materialelor. Oricum. O serie de colegi au citit ]i mi-au furnizat observa\ii critice utile la anumite sec\iuni. Men\inerea standardelor înalte fixate de ace]ti autori a fost o provocare descurajant`. Mi-a fost de mare ajutor în a pune proiectul pe picioare ]i îi mul\umesc pentru toat` munca depus` în fazele ini\iale. am inclus. El a citit întreaga carte de la început pân` la sfâr]it ]i deprinderile sale editoriale au contribuit inestimabil la îmbun`t`\irea variantei finale. Kylie. ca ]i a ]colilor de gândire din cadrul lui. partenera mea. zgomotul tastaturii din camera al`turat`. Am încercat s` fiu cât mai obiectiv posibil fa\` de fiecare teoretician. Pinter. 1991. Routledge. îi ofer cititorului liste cu lucr`rile fiec`rui gânditor studiat. de asemenea. Exist` o serie de alte lucr`ri. este potrivit s`-i analiz`m pe ace]ti gânditori prin prisma propriilor realiz`ri. Între ace]tia se num`r` George Crowder. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of . Ca ]i ei. Makers of Modern Strategy. de]i uneori nu m-am sfiit s` introduc în text judec`\i proprii. la finalul c`r\ii. The Future of International Relations: Masters in the Making. Îi sunt. Îi sunt în mod în special îndatorat lui Rick DeAngelis. Pentru to\i cei care m-au încurajat s` cred c` a] putea termina acest proiect la timp. Joseph Kruzel ]i James N. gânditori importan\i din domeniul strategiei nucleare ]i am trimis cititorul la lucrarea coordonat` de John Baylis ]i John Garnett. Leonard Seabrooke. repere biografice acolo unde era cazul ]i un ghid pentru o lectur` aprofundat`. texte excelente despre gânditorii clasici ai disciplinei (men\iona\i în bibliografia general`) ]i am vrut s` m` suprapun cu ele cât mai pu\in posibil. a îndurat multe nop\i. Rosenau (coordonatori). unele intersect`ri sunt inevitabile. Cartea prezint` numai teoreticienii importan\i din domeniul rela\iilor interna\ionale din secolul al XX-lea. unii teoreticieni inclu]i în aceast` carte sunt discuta\i ]i în alt` parte. cu o propunere ini\ial` pentru aceast` carte. pân` târziu. Ultimele dou` decenii au fost caracterizate de o serie de polemici aproape nesfâr]ite privind meritele comparative ale „paradigmelor“ concurente din domeniu.

În sfâr]it. Realist Thought From Weber to Kissinger. Michael Smith. am introdus teoreticieni din subdomenii în afirmare. Oricum. Astfel. 1986. Lexington Books. În chip asem`n`tor. Woodrow Wilson ca liberal ]i V. Astfel. Louisiana State University Press. într-o epoc` în care na\ionalismul revine în politica mondial`. Sec\iunea dedicat` teoriilor despre na\iune poate fi problematic` pentru unii. nu scopul de a-i plasa pe ace]ti gânditori într-un soi de cu]c` teoretic` sau ideologic`. am urmat exemplul lui John Lechte ]i i-am plasat pe teoreticienii respectivi în categorii. Folosirea categoriilor men\ionate are. unele dintre ele fiind îns` inevitabile când scrii despre teoreticieni importan\i. Într-adev`r. Lenin ca radical. A. Robert Keohane este îndatorat descoperirilor multor reali]ti chiar prin modul în care a c`utat s` dep`]easc` limit`rile acestora. apar Henry Kissinger ca arhirealist. Hobson despre imperialism este foarte critic` la adresa multor argumente liberale privind binefacerile „comer\ului liber“ ]i a fost inspirat` de unele din ideile lui Karl Marx. am încercat s` m` asigur c` lucrarea ca întreg reprezint` profilul domeniului. În ciuda cerin\ei din ce în ce mai mari de a discuta mai degrab` gânditori individuali decât „]coli de gândire“ practic lipsite de corporalitate. a]a încât cititorul nu ar trebui s` substituie modestele mele schi\e unei întâlniri directe cu munca acestora. indiferent de domeniul academic pus în discu\ie.14 15 Thirty-Four Academic Travellers. liberali ]i radicali. Baton Rouge. trebuie s` ar`t c` majoritatea teoreticienilor din aceast` carte înc` studiaz` ]i scriu. precum postmodernismul ]i feminismul. Categoriile însele reprezint` ]colile de gândire dominante în studiul contemporan al rela\iilor interna\ionale. Lexington. Martin Griffiths . 1989. Massachusetts. de]i pot fi încadra\i în mod util în tradi\ii de gândire îndelungate. pe lâng` tradi\ionalii reali]ti. am încercat s` minimizez aceste suprapuneri. cercet`torii diplo- ma\iei ]i ai folosirii for\ei între state ]i cei preocupa\i de economia politic` interna\ional`. Cred c`. Paginile care urmeaz` inten\ioneaz` s` completeze cursurile de rela\ii interna\ionale ]i s`-i inspire pe cei care p`trund într-una dintre cele mai interesante ]i mobile discipline academice. În cele trei categorii principale am inclus câte un om de stat care s` reprezinte întruparea politic` a paradigmei respective. Aceast` lucrare prezint` autori care au avut contribu\ii substan\iale la modul în care gândim rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al XX-lea. teoria lui J. de]i nu pot fi considera\i „teoreticieni ai rela\iilor interna\ionale“ în sens strict. în viziunea mea. De pild`. ci pe acela de a ar`ta faptul c`. este justificat` includerea unora dintre cei mai buni anali]ti ai fenomenului. Aceste figuri istorice au contribuit ]i cu o substan\ial` literatur` de specialitate la domeniul rela\iilor interna\ionale. de]i exist` un substan\ial câmp comun de viziuni ]i idei la gânditorii din cadrul lor. s-ar putea spune c` semnul oric`rui mare gânditor este capacitatea de a dep`]i cadrele conven\ionale de analiz`. I. sunt rar limita\i la acestea. în loc s` îi men\ionez pur ]i simplu în ordine alfabetic`. În cadrul celor trei categorii dominante am încercat s` asigur un echilibru între filosofii politici. O scurt` not` introductiv` precede fiecare grup de teoreticieni din respectivele categorii.

exist` un dezacord puternic în ceea ce prive]te beneficiile fiec`rui echilibru de putere (unipolar. distribu\ia inegal` a puterii înseamn` c` arena rela\iilor interna\ionale este o form` a „politicii de putere“ (power politics). distribu\ia sa între state se schimb` în timp ]i nu exist` un consens al statelor cu privire la modul de a o distribui.REALISMUL Rela\iile dintre state au loc în absen\a unui guvern mondial. se discut` mult despre raportul cauzal al importan\ei relative a felurilor diferite de putere [n rela\iile interna\ionale contemporane cu statele ]i presiunile interna\ionale asupra lor. . Când reali]tii analizeaz` schimbarea în sistemul rela\iilor interna\ionale. bipolar ]i multipolar) [n parte. În ciuda egalit`\ii legale formale. Pentru reali]ti. reali]tii nu r`spund [ntr-un glas la aceste întreb`ri ]i ar fi gre]it s` credem c` ipotezele comune duc la elaborarea unor concluzii similare. De fapt. iar rela\iile interna\ionale pot fi cel mai bine în\elese prin descifrarea modului în care puterea este distribuit` între state. Adep\ii acestei teorii subscriu acestor ipoteze de baz` când exploreaz` urm`toarele probleme: (1) Care sunt sursele principale ale stabilit`\ii ]i instabilit`\ii în sistemul interna\ional? (2) Care este echilibrul de putere real ]i dezirabil între state? (3) Cum ar trebui s` se comporte marile puteri unele fa\` de celelalte ]i fa\` de statele mai slabe? (4) Care sunt sursele ]i dinamica schimb`rilor contemporane în echilibrul de putere? În ciuda câtorva afirma\ii comune cu privire la natura rela\iilor interna\ionale. Puterea este greu de m`surat. acest lucru înseamn` c` sistemul interna\ional este anarhic. De altfel. Rela\iile interna\ionale sunt prin urmare un domeniu al necesit`\ii (statele trebuie s` ob\in` putere pentru a supravie\ui într-un mediu competitiv) ]i al continuit`\ii în timp. ei se concentreaz` asupra schimb`rilor echilibrului de putere dintre state ]i tind s` nu \in` cont de posibilitatea unei schimb`ri fundamentale în dinamica sistemului însu]i.

în defavoarea utopiei ]i a materialismului istoric al lui Marx. Opera lui Aron este prea complex` ]i vast` pentru a putea fi prezentat` pe scurt. De]i este corect. Aron este cunoscut ]i pentru analiza incisiv` a dilemelor strategiei în era nuclear`. în 1983. este important s` men\ion`m felul [n care el abordeaz` studiul rela\iilor interna\ionale spre deosebire de gânditorii reali]ti americani. Ca evreu francez care ]i-a petrecut ceva timp în Germania înainte ca Hitler s` ajung` la putere în anii ’30. Leon Blum. s` îl încadr`m în ]coala realist`. iar rela\iile interna\ionale se des- . În 1978 scria: „Apari\ia na\ional-socialismului … ]i revela\ia politicii în expresia sa dialogic` m` for\eaz` s` m` contrazic cu mine însumi. Într-adev`r. din 1940 p@n` [n 1970. În domeniul rela\iilor interna\ionale Aron este foarte cunoscut pentru cartea Paix et guerre. Anumite interpret`ri ar putea fi analizate critic în ceea ce prive]te consisten\a lor intern` ]i compatibilitatea lor cu structurile sociale ]i politice existente. De]i Sartre a fost [n general mult mai cunoscut. împotriva spiritualit`\ii filozofilor ]i împotriva tendin\ei anumitor sociologi de a interpreta gre]it impactul regimurilor politice sub pretextul concentr`rii asupra realit`\ilor permanente. care a produs g@nditori ]i politicieni precum Claude-Lévi Strauss. în compara\ie cu aceea a fostului s`u concurent. care i-a inspirat pe al\i intelectuali europeni. iar. reputa\ia celui din urm` a crescut dup` moartea sa. dezgustul s`u fa\` de gândirea utopic` ]i fa\` de totalitarism în toate formele lui a oferit scrierilor sale un aer de pesimism critic prin refuzul de a între\ine speran\a c` politica va putea fi vreodat` un spa\iu potrivit pentru promovarea prin for\` de versiuni particulare ale unei vie\i mai bune în detrimentul altora. în afar` de industrializarea per se. nu era potrivit pentru conducerea unei societ`\i industriale mai complexe. Aron a reac\ionat fa\` de apari\ia fascismului în Europa ]i a stalinismului în Uniunea Sovietic` altfel dec@t majoritatea intelectualilor francezi din epoca postbelic`. 2 În principiu. dar ]i sociolog. el a ap`rat capitalismul occidental liberal de criticile de stânga ]i l-a sus\inut ca pe mijlocul cel mai bun de combinare a cre]terii economice cu o anumit` m`sur` de libertate politic` ]i redistribu\ie economic`. El a fost jurnalist. publicat` în 1955). de]i facilita industrializarea for\at`. care a ap`rut pentru prima dat` în limba englez` în 1966. asemenea societ`\i s`-]i modereze competi\ia ideologic`. nici ei încânta\i de teoriile progresive evolu\ioniste ale istoriei (a se vedea în mod special cartea sa The Opium of the Intellectuals. el nu a g`sit nici un motiv pentru care conflictul dintre muncitori ]i capitali]ti s` fie unul cu sum` zero. Cercet`torilor afla\i în c`utarea unui principiu c`l`uzitor pentru a analiza rela\iile interstatale posibile nu le-a fost u]or s` citeasc` aceast` lucrare cu amplitudine discursiv` ]i profunzime istoric`.19 R. de]i a exprimat îngrijorarea c` domina\ia grupurilor de presiune ar putea sl`bi procesul democratic ]i ar putea priva statele liberale de „capacitatea de conducere“ a intereselor societ`\ii ca întreg. cu preferin\ele mele intime. Aron a fost inspirat de lucr`rile lui Hobbes ]i Clausewitz. În ceea ce prive]te studiul rela\iilor interna\ionale. politica extern` este constituit` din comportamentul diplomatico-strategic. ca ]i Jean-Paul Sartre. iar sfera intereselor sale intelectuale a fost mult mai ampl` decât cea a multor cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale. Aron a sperat ca. nu a crezut niciodat` în ideea potrivit c`reia „clasa muncitoare“ era suficient de omogen` sau motivat` pentru a se revolta împotriva nedrept`\ii din societatea capitalist`. O abordare corect` a teoriei ]i practicii politice const` în recunoa]terea unor valori politice diferite ]i adesea incompatibile ]i prin urmare a existen\ei ]i competi\iei diferitelor interpret`ri/ideologii divergente care privilegiaz` unele din aceste valori în defavoarea celorlalte. aceast` diferen\` fiind piatra de temelie a întregii teorii a rela\iilor interna\ionale. mi-au inspirat un soi de revolt` împotriva instruirii pe care am primit-o în facultate. În condi\iile în care societ`\ile capitaliste pot combina ob\inerea profiturilor cu un anumit nivel al bun`st`rii ]i redistribuirii. pe termen lung. În ciuda forma\iei sale filozofice bazate pe teoriile abstracte ale istoriei din lucr`rile lui Marx ]i Hegel. El a fost printre primii care au sus\inut c` modelul sovietic de planificare centralizat`. Aron a fost considerat un paria de intelectualii aripii de st@nga în parte datorit` gaullismului ]i anticomunismului s`u hot`rât. Amândoi au fost educa\i la ]coala de elit` Ecole Normale Supérieure. o mare parte a lucr`rilor lui Aron s-a concentrat asupra naturii industrializ`rii ]i a viabilit`\ii diferitelor moduri de a o promova în societ`\ile capitaliste ]i a]a-zis „socialiste“.“1 Experien\a i-a insuflat lui Aron angajamentul fa\` de liberalism ]i admira\ia pentru munca lui Max Weber. Pornind de la acest punct de vedere. dar ar fi o utopie s` credem în utilitatea ra\iunii ca mijloc de a transcende o asemenea competi\ie. De]i a recunoscut existen\a conflictului de clas`. dup` cum vom vedea. Într-o oarecare m`sur` el a împ`rt`]it viziunea realist` cu privire la existen\a unei diferen\e fundamentale între rela\iile interne ]i interna\ionale. ARON RAYMOND ARON Raymond Aron s-a n`scut la Paris în 1905. Georges Pompidou ]i Michel Foucault. Pentru Aron.

b) constrângerile „materiale“ ale spa\iului (geografia). Prin acest lucru. ARON f`]oar` în umbra r`zboiului. Partea final` a lucr`rii Paix et guerre încearc` s` r`spund` la întrebarea privind modul în care s-a schimbat sistemul interna\ional în perioada de dup` 1945. ele au atins punctul numit descurajare „existen\ial`“. Aici pe autor [l intereseaz` în mod special dac` armele nucleare au schimbat fundamental gândirea strategic` cu privire la rolul for\ei în politica extern`. ci s` le îmbine pe toate trei într-o încercare istoric` de a trasa procesele de schimbare ]i de continuitate în timp în interac\iunea acestor factori. Ca urmare. gloria. c) factorii „morali“ care provin din „stilul statelor de a fi ]i de a se comporta“. în toate epocile. acest mediu nu stabile]te obiectivele statelor. Aron s-a dovedit perfect con]tient de ambiguitatea dovezilor. O mare parte a lucr`rii Paix et guerre este dedicat` prezent`rii ]i analiz`rii punctelor slabe ale unor ]coli de gândire care. Aron scoate în eviden\`. de exemplu.RELA|II INTERNA|IONALE 20 21 R. Pe de o parte. rela\iile interna\ionale sunt „rela\ii între unit`\i politice care pretind fiecare dreptul de a-]i face singure dreptate ]i de a fi singurul arbitru în privin\a deciziei de a lupta sau de a nu lupta“. cea a lui Hans Morgenthau sau Kenneth Waltz. el a subliniat c` între armele nucleare ]i cele conven\ionale exista o diferen\` fundamental` deoarece capacitatea lor de distrugere. Mai mult. c`ci în cel mai bun caz reprezint` o colec\ie de ipoteze par\iale bazate pe modurile în care statele se influen\eaz` unele pe altele în func\ie de: a) diferite epoci istorice. cum ar fi geopolitica ]i teoria marxist-leninist` a imperialismului economic. de configura\ii bipolare ]i multipolare ale puterii. el nu a inten\ionat s` afirme c` r`zboiul este o posibilitate permanent`. teoria interna\ional` trebuie s` încerce nu s` privilegieze vreuna din aceste categorii. asupra stabilit`\ii lor relevante ne-am putea pronun\a cel mult ipotetic. Este tot a]a de important c` statele împ`rt`]esc anumite valori sau interese comune ca ]i modul în care ele se afl` în rela\ie unele cu altele pe o scar` cantitativ` a „puterii“. 5 Potrivit lui Aron. c` „excesul de capital“ al Fran\ei – care. iar aceast` sanc\iune extrem` ]i teama de escaladare erau suficiente pentru a descuraja fiecare parte s` lanseze prima lovitur`. statele care de\ineau arme nucleare aveau capacitatea de a se distruge reciproc f`r` s` fie nevoite s` înfrâng` for\ele armate ale adversarilor.3 Desigur. Imediat dup` ce superputerile s-au aflat în situa\ia de distrugere reciproc` asigurat` (la finele anilor ’50). diplomat sau strateg este s` încerce s` în\eleag` scopurile ]i motivele statului pe baza celor mai bune dovezi de care dispune. cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva în calitate de filozof. Dac` rivalitatea dintre state este comparabil` cu un joc. dar. de exemplu. De]i era de acord cu Morgenthau c` rela\iile interna\ionale sunt în anumite privin\e o lupt` pentru putere între state. potrivit teoriei. de]i era de acord cu Waltz c` mediul rela\iilor interna\ionale era structurat în mod unic. ca ]i de dilemele centrale cu care se confruntau strategiile ]i etica diplomatic` în era nuclear`. miza nu poate fi exprimat` printr-un singur concept valabil pentru toate civiliza\iile. Pentru Aron aceast` condi\ie existen\ial` era sigur` atâta timp cât nici una dintre superputeri nu putea s` distrug` capacitatea de r`spuns a celeilalte printr-un atac nuclear ]i atât timp cât nu se putea construi nici un ad`post . la o examinare mai atent`. de]i ar avea sens s` compar`m epoci istorice caracterizate. Diploma\ia este un joc în care câteodat` juc`torii risc` s`-]i piard` vie\ile. el a sugerat c` nu exist` un motiv real ca pie\ele interne s` nu se extind` nelimitat pentru a absorbi „produc\ia în exces“ a statelor capitaliste avansate. „obiectivele“ unui stat nu pot fi reduse la o formul` simpl`: „Securitatea. s` zicem. În faimoasa sa fraz`. viteza de atingere a \intei ]i utilitatea militar` limitat` au f`cut ca ele s` fie folosite mai mult pentru a descuraja r`zboiul decât pentru a-l duce. ci doar c` legitimarea violen\ei pentru asigurarea scopurilor statului este comun` tuturor statelor ]i c` nu ar putea fi monopolizat` a]a cum fusese în interiorul grani\elor teritoriale ale statului. ideile sunt obiective esen\ialmente eterogene care pot fi reduse la un singur termen doar distorsionând în\elesul uman al ac\iunii diplomatico-strategice. Fiecare parte avea capacitatea de a o distruge în întregime pe cealalt` printr-o a doua lovitur` nuclear` de r`spuns. \inând cont de caracterul statelor într-o anumit` epoc`. Într-adev`r. dar ]i în alte lucr`ri. În schimb. nu avantajele care ar rezulta în urma ei. Paix et guerre poate s`-i dezam`geasc` pe cei afla\i în c`utare de generaliz`ri anistorice. Pentru prima dat` în istoria omenirii. exagereaz` influen\a factorilor de mediu. iar alt`dat` prefer` victoria. ar fi trebuit investit în colonii – ajungea de obicei în America de Sud ]i în Rusia ]i nu în Africa de Nord. La fel. popula\iei (demografia) ]i resurselor (economia). puterea.“4 În absen\a unei formule simple care s` prevad` obiectivele statului. conceptul puterii era prea nebulos pentru a servi ca principiu de baz` pentru în\elegerea rela\iilor interna\ionale. În aceast` carte. el a subliniat c` rivalitatea tradi\ional` dintre state este principala „cauz`“ a r`zboiului. drept cauze ale r`zboiului. în opinia lui Aron. opera lui Aron apare mult mai subtil` decât. un asemenea argument pare s`-l plaseze pe Aron în mod corect printre reali]ti.

Londra. On War. 2. prin realismul s`u sobru ]i pluralismul liberal. Diversity of Worlds: France and the United States Look at Their Common Problems. 1961. Democracy and Totalitarianism. Ibid. Aron a insistat c` strategia nuclear` nu ar putea deveni niciodat` o ]tiin\` exact`. New York. Morgenthau ]i Valtz . traducere în englez` de Terence Kilmartin. 6. traducere în englez` de Terence Kilmartin. Principalele lucr`ri ale lui Raymond Aron The Century of Total War. nu în func\ie de un sistem oarecare sau prin obedien\` pasiv` fa\` de o regul` . 1965. The Greenwood Press. Londra. New York. ne-a atras aten\ia f`r` remu]c`ri asupra limitelor pe care le a]tept`m de la teorie. 1961. Peace and War. Raymond Aron.W. edi\ia [n limba englez`.. Note 1. p.B. 1960. History and Politics. iar Aron i-a criticat sever pe cei ce pl`nuiau conflicte nucleare ]i pe adep\ii teoriei jocului din Statele Unite pentru modul lor diferit de gândire. inevitabil. Londra. 1978. Doubleday. W. combinate cu incertitudinea care a caracterizat întotdeauna rela\iile interna\ionale. Free Press. 1968. 585. iar conflictele regionale ar fi continuat în umbra st`rii de „stand-off“ nuclear dintre cele dou` mari puteri. dac` nu chiar din cauza pericolelor f`r` precedent ale erei nucleare. de]i Clausewitz i-a fost pu\in de folos [n examinarea condi\iilor în care r`zboiul nuclear ar fi putut fi dus ]i „câ]tigat“.“6 riei ]i de a încerca s` evit`m atât c`derea într-un cinism permanent. ca teoretician al rela\iilor interna\ionale ]i critic al exceselor r`zboiului rece. 1954. în contextul diferen\elor ideologice dintre cele dou` superputeri nucleare. Praeger. Credibilitatea descuraj`rii \inea de arme ca atare. Introduction to the Philosophy of History: An Essay on the Limits of Historical Objectivity. De asemenea. înseamn` s` stabile]ti obiective tangibile concrete … nu unele intangibile ]i poate f`r` sens. traducere în englez` de George J. „On the Historical Condition of the Sociologist“. The Opium of the Intellectuals. 1957.. Norton. În ceea ce prive]te considera\iile sale cu privire la limit`rile inerente ale teoriei interna\ionale în general.. p. 185-206. ARON blindat împotriva armelor nucleare. 1968. Aron a ajuns la concluzia potrivit c`reia r`zboiul rece a fost f`r` precedent ]i. Derek Verschoyle. 65. În ciuda. Pe scurt. Westport. Oceana Publications. asupra nevoii de a ne baza generaliz`rile pe o bun` cunoa]tere a evenimentelor neprev`zute ale isto- . Weidenfeld & Nicolson. Aron a crezut cu putere în pruden\` ca fiind cea mai potrivit` etic` a artei politice. cât ]i între\inerea unor speran\e utopice în ceea ce prive]te transcenden\a rela\iilor interna\ionale. înseamn` s` preferi limitarea violen\ei fa\` de pedepsirea unei p`r\i presupuse a fi vinovate sau fa\` de o a]anumit` justi\ie absolut`. 91. New York. „What Is a Theory of International Relations?“. Weidenfeld & Nicolson. Garden City. Irwin. el a crezut c` o stabilitate mai mare în poten\ialul de descurajare dintre Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` (în ciuda cursei înarm`rilor dintre ele) determina mai pu\in` stabilitate la nivelurile inferioare ale sistemului interna\ional. Londra. republicat` într-o colec\ie de eseuri. Ibid.. 5. 1957. p. nr. Secker & Warburg. 1968. editat` de M. cum ar fi «o lume sigur` pentru democra\ie» sau o lume din care politica de putere a disp`rut. The Great Debate: Theories of Nuclear Strategy. 3. New York. nu de încerc`rile statelor de a gândi un r`zboi nuclear în termeni conven\ionali. traducere în englez` de Ernst Pawel. A se vedea în special Raymond Aron. Eficien\a sau credibilitatea intimid`rii nucleare nu se bazau pe strategii sau doctrine complexe utilizate de una din p`r\i pentru a o convinge pe cealalt` de ceea ce s-ar putea întâmpla dac` un conflict direct ar izbucni între ele. traducere în englez` de Dorothy Pickles. France: The New Republic. p. New York. 4. Pe de alt` parte.RELA|II INTERNA|IONALE 22 23 R. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hoffmann. Prin aceasta a în\eles nevoia de a înlocui convingerea cu lec\ia consecin\elor: „A fi prudent înseamn` s` ac\ionezi în func\ie de o situa\ie specific` ]i date concrete. Weidenfeld & Nicolson. p. Londra. Conant. în Journal of International Affairs. 1967. 5. Connecticut. Superputerile însele ar fi putut fi tentate s` foloseasc` arme conven\ionale în r`zboaiele din „proximitatea“ lor în cazul în care nu exista temerea unei escalad`ri. p. Raymond Aron s-a remarcat.. Ibid. 21. The Dawn of Universal History. 279.

u]urin\a cu care a combinat reflec\ia filozofic`. studiul rela\iilor interna\ionale a fost dedicat efortului de a produce pacea la nivel interna\ional pe baza unor norme ]i principii care de fapt erau limitate la experien\a istoric` a politicii ]i economiei interne din Marea Britanie ]i nu puteau fi puse în aplicare la nivel interna\ional într-o lume divizat` în state diferite atât sub aspectul puterii cât ]i al pozi\iei fa\` de . Robert. The Free Press. California. Carr s-a n`scut în 1892 ]i a absolvit Universitatea Cambridge ca ]ef de promo\ie. subordonând analiza faptelor dorin\ei de a reforma lumea. Carr va r`mâne îns` cunoscut cel mai bine prin contribu\ia sa. Mai mult. îns` primul r`zboi mondial i-a întrerupt studiile. Oxford. Progress and Disillusion: The Dialectics of Modern Society. New York. Miriam Bernheim. El sugereaz` c` toate ]tiin\ele umaniste. a devenit editor adjunct la The Times din Londra. ed. 1969. Marxism and the Existentialists.RELA|II INTERNA|IONALE 24 Peace and War. ed. Weidenfeld & Nicolson. în International Studies Quarterly. a sus\inut el. traducere în englez` de Peter Morris. Lecturi suplimentare „Raymond Aron: A Critical Retrospective and Prospective“. University of Chicago Press. Nu Carr a fost cel care a ini\iat aceast` dezbatere ]i nici nu ]i-a formulat o pozi\ie clar` în cadrul acesteia. Studiul rela\iilor interna\ionale. Beverly Hills. 1978. Lyon. Dominique Schnapper. bazat` pe lucrarea The Twenty Years’ Crisis. Colquhoun. Manufacture. Când a izbucnit cel de-al doilea r`zboi mondial. În aceast` lucrare. Sage Publications. Paris. care combin` o critic` tran]ant` la adresa diploma\iei occidentale dintre cele dou` r`zboaie mondiale cu un cadru de analiz` solid. Robert. Nicolas. H. Opera lui Carr a contribuit la instituirea termenilor în care a fost discutat` teoria interna\ional` în secolul al XX-lea. mai ales când se afl` la început. 1986. Truth. mai precis ca dezbatere continu` între „reali]ti“ ]i „ideali]ti“ sau „utopici“. Aldershot. traducere în englez` de Christine Booker ]i Norman Stone. History. S-a întors la Cambridge în 1953. 1983. Londra. 1988. Beverly Hills. Astfel. traducere în englez` de Valence Ionescu. traducere în englez` de Frank Jellinek. ed. 1985. Colquhoun. Clausewitz: Philosopher of War. Daniel J. sus\ine el. Hants. S-a angajat în Serviciul diplomatic ]i a fost prezent la Conferin\a de Pace de la Paris de la sfâr]itul primului r`zboi mondial. 1955-1983.. Harper & Row. tind s` fie într-o oarecare m`sur` prescriptive. 1968. 1945-1973. Carr este cunoscut prin cartea sa The Twenty Years’ Crisis (1946). Franciszek Draus. Raymond Aron. cu o biografie de Edward Shils. Raymond Aron: Volume Two: The Sociologist in Society. la ascenden\a „realismului“ în studiul rela\iilor interna\ionale. El a demonstrat [ns` cum s-au manifestat în gândirea ]i practica interna\ional` dou` concep\ii opuse privind progresul istoric. Mahony. Modernity. New York. în care Marea Britanie a jucat un rol dominant. Liberty: Selected Writings of Raymond Aron. Londra. unde a predat politic` interna\ional`. când a fost numit profesor la University College of Wales din Aberystwyth. The Imperial Republic: The United States and the World. 1986. a dominat gândirea intelectual` ]i practica diplomatic` occidental` din perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale. Rowman & Littlefield. Memoires. ap`rut` prima dat` în 1939 (a doua edi\ie în 1946). Weidenfeld & Nicolson. S-a întors în mediul universitar în 1936. 29. analiza istoric` ]i comentariul asupra problemelor curente a f`cut ca aceast` carte s` r`mân` una clasic` în domeniu. Cu toate c` cercetarea sa a culminat cu publicarea a 14 c`r\i despre acest subiect. The Liberal Political Science of Raymond Aron. Julliard. Londra. Londra. 1986. Sage Publications. 1968. Anglia. Routledge ]i Kegan Paul. Gower. 1975. 1905-1955. traducere în englez` de Richard Howard ]i Annette Baker-Fox. Raymond Aron: Volume One: The Philosopher in History. Londra. nr. unde a r`mas pentru a se apleca asupra istoriei Uniunii Sovietice. edi\ie special`. era prea mult influen\at de un set de idei care ele însele erau produse ale unui anumit echilibru de putere. EDVARD HALLETT CARR E. 1983. 1985. 1968. Chicago. Pall Mall Publishers. California. Democracy and Totalitarianism. Praeger. Power. and Sociology: Selected Sociological Writings. Politics and History. Carr s-a angajat într-o critic` sus\inut` la adresa gândirii „utopice“ care. Baverez. 1991.

Pe de o parte. Carr a c`utat s` reconcilieze aceste tendin\e concurente în propriile sale diagnoze ]i recomand`ri de stabilitate interna\ional`. rela\ia dintre teorie ]i practic`. intelectualul contra birocratului ]i morala contra politicii. se pare. aceasta era îns` o improbabilitate. un apel emo\ional. în caz de necesitate. îns` nu atrage aten\ia în mod direct ]i inevitabil asupra marilor decizii pe termen scurt“. Dar ele nu pot fi dep`]ite sau sintetizate în gândire. iar responsabilitatea pentru ca aceste schimb`ri s` aib` loc pe cât posibil într-un mod ordonat depinde atât de cei care lanseaz` provocarea. un drept al judec`\ii morale ]i o baz` pentru ac\iune. cât ]i de cei care ap`r` ordinea.“1 Carr a sus\inut c` rela\ia dintre realism ]i utopie era dinamic` ]i dialectic`. Date fiind astfel de presupuneri.“ 2 Exist` totu]i o tensiune între descrierea pe care o face Carr conflictului dintre realism ]i utopie ]i nevoia sa profund` de a o media.5 În timpul ]i imediat dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. statele s-ar fi angajat s` respecte legea ]i ar fi fost preg`tite s` coopereze pentru a împiedica ]i. Chiar dac` era un critic sever al gândirii utopice din anii ’30 ]i ’40. Carr a sperat s` se poat` înv`\a din experien\a Uniunii Sovietice în materie de planificare economic` ]i social` ]i a crezut în coexisten\a . f`r` a încerca s` prezic` politicile ]i evenimentele diplomatice pe termen scurt. „Procesul «d` ]i ia» trebuie aplicat provoc`rilor adresate ordinii existente. Tot ceea ce se poate face. s-au bazat pe ipoteza eronat` potrivit c`reia toate marile puteri din sistemul interna\ional erau mul\umite cu statu quo-ul teritorial ]i politic. Cele mai importante norme erau credin\ele în armonia natural` a intereselor (derivate din economia de tip laissez-faire a secolului al XIX-lea) ]i în securitatea colectiv`. De aceea. este balansul între ele. Acest lucru a dus la emiterea unor judec`\i care au fost criticate. dezbaterea diferen\elor teoretice dintre aceste „isme“ este îmbibat` de determinism (ideea marxist` potrivit c`reia normele ]i valorile sunt expresii justificative ale clasei conduc`toare) ]i de dualism metafizic („cele dou` elemente – utopia ]i realitatea – apar\in unor planuri diferite care nu se pot întâlni niciodat`“). H. „o teorie bun` ajut` pe termen mediu ]i lung. Prin urmare. Carr a sus\inut c` teoreticienii ]i diploma\ii ar fi putut evita câteva din problemele perioadei interbelice dac` ar fi adoptat o abordare mai pu\in „idealist`“ ]i mai „realist`“ în rela\iile interna\ionale. ar fi fost nevoie de o organiza\ie interna\ional`. îns` fiecare dintre ele poate ac\iona doar ca o „corectare“ a celeilalte. Pentru ca r`zboiul s` fi fost abolit. de]i trebuie spus c` aceste critici au beneficiat de avantajele conferite de trecerea timpului. Carr a sus\inut c` „gândirea politic` s`n`toas` ]i via\a politic` s`n`toas` vor fi g`site doar acolo unde î]i au amândou` sorgintea“. 3 Antiteza dintre ele este identificat` în mod analog cu o serie de dihotomii pe care Carr le postuleaz` ca fiind voin\a liber` contra determinismului. Pe de alt` parte. CARR statu quo-ul interna\ional. Cei care profit` cel mai mult de acea ordine pot doar s` spere c` o vor men\ine pe termen lung f`când suficiente concesii pentru ca cei care profit` cel mai pu\in de pe urma ei s` o considere tolerabil`. ultima fiind subordonat` primei pentru a avea efect.4 Indiferent de dificult`\ile filozofice implicate de argumentul s`u. realismul ]i utopia sunt dou` doctrine lipsite de substan\`. publicat` în 1939. el a recunoscut c` realismul f`r` utopie ar putea degenera într-o realpolitik cinic`: „realismul consecvent exclude patru lucruri care par s` fie ingredientele esen\iale ale oric`rei reflec\ii politice eficiente: un scop finit. folosindu-se punctele tari ale uneia pentru a o ataca pe cealalt` atunci când una pare s` domine în diploma\ia interna\ional` ]i în comportamentul marilor puteri în materie de politic` extern`. dar a lipsit din cea de-a doua edi\ie ap`rut` în 1946. creat` pentru a o pune în aplicare. Carr a afirmat c` optimismul ]i credin\a în securitatea colectiv` ca ]i instituirea Ligii Na\iunilor. Aceast` abordare ar fi implicat nevoia de a înlocui retorica cu diploma\ia ]i de a subordona principiile universale eticii procedurale a compromisului dintre statu quo ]i statele revizioniste din sistemul interna\ional. el a respins ideea c` pacea ar putea rezulta din reproducerea în rela\iile dintre state a proceselor juridice sau legislative care puteau fi impuse de state doar în spa\iul lor intern. Ca adept al stângii. Cel mai clar exemplu îl constituie acceptarea de c`tre Carr a politicii guvernului Marii Britanii de conciliere fa\` de Germania în ultima parte a anilor ’30. conflictul dintre state nu era doar o consecin\` a e]ecului de a se în\elege între ele. În special aceasta din urm` considera r`zboiul drept o consecin\` a „agresiunii“ de peste hotare. Carr ]i-a concentrat aten\ia asupra ]anselor stabilit`\ii interna\ionale. pentru a pedepsi „agresorii“ cu o gam` variat` de m`suri pornind de la sanc\iuni diplomatice ]i economice pân` la utilizarea for\ei colective pentru a asista victimele agresiunii. Acest lucru a fost inclus în prima edi\ie a lucr`rii The Twenty Years’ Crisis. Dup` cum observa William Fox în excelenta sa analiz` a ideilor lui Carr de la sfâr]itul anilor ’30. Într-o lume de state suverane cu puteri inegale.RELA|II INTERNA|IONALE 26 27 E. ci ]i rezultatul inevitabil al unor aspira\ii incompatibile care ar fi putut fi rezolvate doar prin negociere prin prisma echilibrului de putere ]i nu f`cându-se apel la principii „universale“ de conduit` moral`. Apoi Carr transform` antinomia într-o dihotomie aparent` a puterii ]i moralit`\ii.

În acela]i timp. Pentru cei interesa\i de problemele na\ionalismului la sfâr]itul r`zboiului rece. Carr nu a scris foarte mult în domeniul rela\iilor interna\ionale per se dup` cele dou` mari lucr`ri de la sfâr]itul anilor ’30 ]i ’40.RELA|II INTERNA|IONALE 28 29 E. Dac` ar fi f`cut acest lucru ar fi însemnat s` se lanseze într-un exercitiu utopic de genul acelora pe care le-a deplâns. În mare parte acest lucru poate fi atribuit credin\elor marxiste ale lui Carr (care nu apar în nici una din lucr`rile sale publicate) ]i influen\ei pe care a exercitat-o asupra sa opera lui Karl Mannheim din domeniul sociologiei cunoa]terii. imaginea permanentei diviziuni teoretice dintre realism ]i utopie realizat` de el nu este conving`toare pentru mul\i cercet`tori ai domeniului.“7 S-ar putea sus\ine punctul de vedere potrivit c`ruia pr`bu]irea Uniunii Sovietice nu a însemnat sfâr]itul provoc`rii. în special cei care se asociaz` cu „}coala englez`“ a rela\iilor interna\ionale. Al\ii au condamnat relativismul aparent a lui Carr ]i refuzul s`u de a ap`ra valorile socialiste într-o manier` mult mai explicit` decât a încercat. dar care erau perimate. a sus\inut c` experien\a fascismului ]i cea a comunismului au oferit lec\ii utile democra\iilor occidentale în special cu privire la necesitatea planific`rii sociale ]i a interven\iei interna\ionale pentru atenuarea inegalit`\ilor capitalismului global. CARR f`r` conflicte a comunismului ]i capitalismului. H. Participarea în mas` la procesul politic nu putea fi men\inut` decât dac` societ`\ile occidentale descopereau noi modalit`\i de a administra pia\a ]i dac` adoptau forme de democra\ie social` care cereau interven\ia pe pia\` ]i nu idei naive de secol al XIX-lea derivate din lectura simplist` a lui Adam Smith. Potrivit lui Carr. el a recunoscut c` cel de-al doilea r`zboi mondial era la fel de mult un produs al unei ideologii revolu\ionare ]i un conflict de interese na\ionale pe termen lung. în compara\ie atât cu comunismul în stil sovietic. De]i a fost recunoscut ca autorul uneia dintre cele mai importante lucr`ri clasice ale secolului al XX-lea. ceea ce ar putea duce la apari\ia unui num`r mare de „statena\iune“ dac` procesul nu ar fi controlat. indiferent . cum ar fi Martin Wight ]i Hedley Bull. Nationalism and After constituie înc` o lectur` obligatorie. a deplâns aplicarea unor idei care ar fi putut fi realizabile în trecut. solu\ia era crearea unor organiza\ii multina\ionale ]i regionale de state care s`-]i poat` coordona mai bine politicile ]i s` poat` men\ine un angajament fa\` de justi\ia social`. Nationalism and After a fost o profe\ie. ci doar sfâr]itul nevoii de a se confrunta cu un stat ale c`rui încerc`ri de a-i face fa\` au e]uat dramatic. el sus\ine c` principiul autodetermin`rii na\ionale nu mai este un remediu pentru libertate. dar opera sa continu` s` stârneasc` dezbateri în rândul celor care studiaz` rela\iile interna\ionale. comunismul se baza pe idealul unui scop moral comun necesar pentru a genera sacrificiul de sine care ar fi putut constitui leg`tura dintre cei slabi ]i cei puternici. În ciuda ororii r`zboiului. În aceast` carte. în ciuda tuturor gre]elilor sale. îns` garanteaz` conflictul atâta timp cât interpretarea sa în termeni etnici este incompatibil` cu diversitatea etnic` a majorit`\ii statelor. Carr a murit în 1982 la vârsta de 90 de ani. au sus\inut c` dihotomia sa dintre realism ]i utopie este o încercare mult prea simplist` ]i rigid` de a diferen\ia abord`rile teoretice din studiul rela\iilor interna\ionale. Aceast` atitudine se baza pe neîncrederea sa profund` în capacitatea capitalismului de a promova egalitatea dintre oameni sau state ]i pe credin\a sa c`. Dar. pentru c` multe din argumentele ]i analizele sale sunt la fel de relevante azi ca atunci când au fost elaborate. cât ]i cu „initia\iva liber`“ în stil american. În ciuda propriului punct de vedere oarecum naiv cu privire la Hitler de la sfâr]itul anilor ’30. Carr însu]i nu a oferit nici un plan pentru modul în care se putea r`spunde acelei provoc`ri. precum ]i c` Vestul avea mult de înv`\at de la Est în propriile încerc`ri de a împ`ca libertatea individual` cu politicile sociale egalitariste: „Soarta lumii occidentale va depinde de capacitatea sa de a r`spunde provoc`rilor Uniunii Sovietice printr-o c`utare încununat` de succes a unor forme de ac\iune social` ]i economic` în care tot ce este valabil în tradi\iile individualiste ]i democratice s` poat` fi aplicat la problemele civiliza\iei de mas`. Carr era foarte con]tient de schimb`rile drastice din politica extern` aduse de revolu\ia francez` ]i de extinderea democra\iei. Mai mult. Carr a comparat mi]c`rile na\ionaliste ale secolului al XIX-lea cu cele ale secolului al XX-lea ]i. Câ\iva.6 În cartea sa Nationalism and After (1945). De la începutul anilor ’50 ]i-a concentrat aten\ia asupra analizei istoriei Uniunii Sovietice. Prin prisma experien\ei statelor europene din timpul r`zboiului rece. precum în celelalte c`r\i ale lui din acea perioad`. Întotdeauna a sus\inut c` teama americanilor de „agresiunea“ sovietic` împotriva Europei de Vest era exagerat`. na\ionalismul secolului al XX-lea este strâns legat de apari\ia particip`rii publice la sistemul politic. a existat o incompatibilitate clar` între valoarea autodetermin`rii na\ionale ca expresie a libert`\ii ]i puterea economic` sc`zut` a statelor-na\iune de a le furniza cet`\enilor lor securitate social` sau militar`. un proiect uria] prin care a încercat s` în\eleag` problemele cu care se confruntau liderii Uniunii Sovietice ]i a refuzat s` se lanseze într-o condamnare „moralist`“ a sistemului politic sovietic.

p. Carr. No\iunea de progres istoric a lui Carr este cuprins` în ideea c` „omul este capabil s` profite (nu înseamn` c` ]i profit`) de experien\a predecesorilor. Carr. Londra. The Soviet Impact on the Western World. Dec`derea Angliei ca putere mondial` a f`cut din Carr purt`torul de cuvânt al genera\iei sale când a exprimat ideea c` progresul istoric nu poate fi adev`rat în sens victorian. St. The New Society. ele r`mân abstracte ]i într-un anumit fel lipsite de sens. Londra. Morgenthau ]i Wight. Londra. 87-88. 8 Potrivit lui Carr. 1946. 1961. Macmillan. H. Macmillan. 1958-1964. Essays in Honour of E. [n Review of International Studies. a c`ror reform` depinde de un proces istoric complex în care progresul nu poate fi garantat. Macmillan. la rândul lui. 1919-1939. spre deosebire de evolu\ia din natur`. 1950-1978. îns` nu exist` nici un dubiu c`. Bull. Beacon Press. doar ulterior temperat de realit`\ile mai pesimiste ale celor dou` r`zboaie mondiale. Socialism in One Country. Macmillan. Carr. 24. Chimen. Carr. 1946. 6. S` ne amintim c` prima parte a educa\iei lui Carr a avut loc în plin val de optimism victorian. H. Macmillan. Macmillan. 1945. Londra. and Other Essays. 8. 1951. nr. Londra. Harmondsworth. Penguin. p. le permite s` z`reasc` mai bine direc\ia mereu schimb`toare în care se mi]c` istoria ]i chiar s` schimbe acea direc\ie într-un sens mai favorabil. care relev` punctele de vedere ale lui Carr ]i r`mâne o lucrare clasic` pentru modul în care istoria trebuie în\eleas` ]i scris`. opera lui Carr ne aminte]te c`. „E. se pot pr`bu]i sau pot stagna tot a]a cum grupuri diferite din cadrul societ`\ilor câ]tig` sau pierd puterea. „The Twenty Years’ Crisis Thirty Years On“. A se vedea în special E. independent de modul în care ne justific`m angajamentul fa\` de valori ca libertatea ]i egalitatea. 2. Carr. Carr este printre cei mai importan\i. CARR de sl`biciunea sa filozofic`.. 1919-1939. 5. 11. ci depinde de capacitatea oamenilor de a înv`\a din trecut ]i de capacitatea istoricilor de a transmite într-un mod folositor acel trecut culturii de care apar\in prin prisma problemelor contemporane. studen\ii pot consulta doar textul s`u What is History?. A History of Soviet Russia (14 volume). 1970. 1951. progresul nu este o linie dreapt` c`tre perfec\iune. Macmillan. 1947. în International Journal. 1919-1939. cu excep\ia situa\iei în care sunt cuprinse în aranjamente politice ]i economice concrete. Londra. From Napoleon to Stalin. What is History?. Boston. E. Principalele lucr`ri ale lui E. p. edi\ia a doua. Londra. Meritele încerc`rilor modeste ale lui Carr de a influen\a cursul istoriei interna\ionale pot fi discutate. Macmillan. The Romantic Exiles: A Nineteenth Century Portrait Gallery. În aceast` lucrare Carr încearc` s` medieze între viziunea asupra progresului ca form` etern` platonic` anistoric` ]i ca obiectiv determinat istoric stabilit în viitor. The Twenty Years’ Crisis. între cei 50 de mari gânditori prezenta\i în aceast` carte. Londra.. 4. 1924-1926 (trei volume). Civiliza\iile umane pot ap`rea. 1961. Londra. 1945. Carr Britain: A Study of Foreign Policy From the Versailles Treaty to the Outbreak of War. se bazeaz` pe transmiterea unor bunuri dobândite“. Martin’s Press. William Fox. Londra. Londra. c` progresul în istorie. 89. Macmillan. neformat ]i susceptibil de a fi modificat de atitudinile prezente. Nationalism and After. Ibid. Longmans Green. . H. Ibid. Baltimore. Londra. H. 1969. The Twenty Years’ Crisis. 3. 1961. Pentru o analiz` profund` a abord`rii lui Carr cu privire la progresul istoric. 7. E. dar „progresul“ în sensul modificat de Carr poate persista. 1980. Ibid. Hedley. 117. Carr and Political Realism: Vision and Revision“. 5. H. p. What is History?.RELA|II INTERNA|IONALE 30 31 E. German-Soviet Relations Between the Two World Wars. 1985. The Soviet Impact on the Western World. p. Johns Hopkins University Press.. îns` poate fi adev`rat într-un sens mai vast ]i mai complex.10. 1947. Aceasta pentru c` toate evenimentele distincte care au loc îmbog`\esc memoria colectiv` a istoricilor. Carr examineaz` no\iunea de progres în istorie ]i istoriografie începând cu iluminismul ]i observ` c` ceea ce a început ca secularizare a teleologiei cre]tine a trebuit s` fie modificat` continuu de istoricii de mai târziu ]i într-un final chiar de Carr însu]i pentru a nu degenera în misticism sau cinism ]i pentru a men\ine o viziune constructiv` asupra trecutului. Macmillan. Macmillan. Nationalism and After. Note 1. E. Conditions of Peace. 93. 1942. Acest lucru. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. H. nr. p. Lecturi suplimentare Abramsky. 625-638. Printre alte aspecte. H. Londra. a doua edi\ie. p. H. 1939. Macmillan.

RELA|II INTERNA|IONALE

32

Evans Graham, „E. H. Carr and International Relations“, în British Journal of International Studies, nr. 1, 1975, p. 77-97. Fox, William, „Carr and Political Realism: Vision and Revision“, în Review of International Studies, nr. 11, 1985, p. 1-16. Gellner, Ernst, „Nationalism Reconsidered and E. H. Carr“, în Review of International Studies, nr. 18, 1992, p. 285-293. Howe, Paul, „The Utopian Realism of E. H. Carr“, în Review of International Studies, nr. 20, 1994, p. 277-297. Morgenthau, Hans J., „The Political Science of E. H. Carr“, în World Politics, nr. 1, 1949, p. 127-134. Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1986, p. 68-98.

ROBERT GILPIN
Robert G. Gilpin este profesor de politic` ]i rela\ii interna\ionale la Woodrow Wilson School, Universitatea Princeton. A fost consilier la Congresul SUA ]i vicepre]edinte al Asocia\iei Americane de }tiin\e Politice ]i este cel mai bine cunoscut pentru cercet`rile sale din domeniul economiei politice interna\ionale. Pentru a le r`spunde celor care sus\in c` realismul se preocup` prea mult de politica de securitate militar` ]i tinde s` ignore for\ele economice, Gilpin încearc` s` realizeze integrarea dintre studiul politicii interna\ionale (preocupat` de rolul puterii în modelarea rela\iilor dintre state) ]i economia interna\ional` (preocupat` de natura ]i dinamica firmelor pe pia\`). Mai mult, este unul din pu\inii reali]ti interesa\i de schimbare, în special în efortul s`u de a explica ascensiunea ]i dec`derea statelor de-a lungul timpului. Acest domeniu din cadrul rela\iilor interna\ionale s-a extins în ultimele dou` decenii sub influen\a preocup`rii pentru declinul economic vizibil al Statelor Unite din anii ’70 ]i ’80 în compara\ie cu Europa ]i Japonia ]i a argumentelor multor liberali, potrivit c`rora cre]terea interdependen\ei economice dintre state le diminua puterea ]i atenua vechea rela\ie dintre for\a militar` ]i capacitatea de a sus\ine interesele na\ionale de stat. Lucr`rile lui Gilpin demonstreaz` o preocupare consecvent` pentru rolul puterii ]i modul în care statul o administreaz`. Prima lucrare important` a fost studiul tensiunilor dintre oamenii de ]tiin\` americani din domeniul nuclear ]i guvernul SUA cu privire la politicile regimului armelor nucleare în anii ’50. Dar cele mai importante studii ale sale au ap`rut pe la mijlocul anilor ’70 ]i în anii ’80 în domeniul economiei politice interna\ionale. Contrar celor care sus\ineau c` m`rirea interdependen\ei economice submina statul ]i reducea relevan\a puterii militare coercitive în determinarea influen\ei economice în problemele globale, Gilpin a sus\inut c` ordinea comercial` interna\ional` liberal` depindea chiar de factorii pe care se pretindea c` îi submina, mai exact de prezen\a unui stat puternic care putea oferi a]a-numitele „bunuri publice“ interna\ionale. Argumentul principal este c` pie\ele nu pot produce ]i distribui bunuri ]i servicii în absen\a unui stat care s` le ofere anumite condi\ii prealabile. Prin defini\ie, pie\ele depind de transferul, prin intermediul mecanismului eficient al pre\ului, al bunurilor ]i serviciilor care pot fi cump`rate ]i vândute între actori priva\i care schimb` între ei drepturile de proprietate. Dar pie\ele însele depind de stat, care ofer`, prin m`suri

RELA|II INTERNA|IONALE

34

35

R. GILPIN

coercitive, prin reglementare ]i impozite, anumite „bunuri publice“ pe care pie\ele nu le pot genera. Acestea includ infrastructura legal` a drepturilor de proprietate ]i legi pentru a realiza contracte obligatorii, infrastructura coercitiv` pentru a asigura respectarea legilor ]i un mediu de schimb stabil (bani) pentru a garanta evaluarea standard a bunurilor ]i serviciilor. În interiorul grani\elor de stat, guvernul este cel care ofer` aceste condi\ii. Desigur, la nivel interna\ional nu exist` un stat global care s` poat` reproduce aceste condi\ii la scar`. Construindu-]i argumentul pe lucr`rile lui Charles Kindleberger ]i pe analiza lui E. H. Carr privind rolul Marii Britanii în economia interna\ional` a secolului al XIX-lea, Gilpin sus\ine c` stabilitatea ]i „liberalizarea“ schimbului interna\ional depind de existen\a unui „hegemon“ care este capabil, dar ]i dornic s` asigure „bunuri publice“ interna\ionale, ca ordine, legi ]i o moned` stabil` pentru comer\. Direc\ia general` a argumentului lui Gilpin poate fi g`sit` în cele mai importante trei lucr`ri ale sale, ]i anume US Power and the Multinational Corporations (1975), War and Change in World Politics (1981) ]i The Political Economy of International Relations (1987). Prima este o examinare a influen\ei pe plan extern a corpora\iilor multina\ionale din perioada postbelic`. Contrar anumitor idei larg r`spândite, potrivit c`rora, expansiunea ]i autonomia activit`\ii corpora\iilor erau în afara controlului guvernului Statelor Unite, Gilpin sus\ine c` activitatea lor pe plan extern poate fi în\eleas` doar în contextul economiei deschise liberale stabilite sub patronajul SUA la sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Conducerea hegemonic` ]i atitudinea antisovietic` a Statelor Unite au constituit fundamentul angaj`rii lor pe calea „interna\ionalismul liberal“ ]i a stabilirii institu\iilor interna\ionale destinate facilit`rii extinderii comer\ului dintre statele capitaliste în anii ’50 ]i ’60. Urm`toarele dou` lucr`ri majore au fost scrise în contextul unei dezbateri, care lua amploare, cu privire la presupusul declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ionale, în special în lumina bru]tei reveniri economice a Europei ]i a Japoniei dup` devastarea produs` de cel de-al doilea r`zboi mondial. De]i la sfâr]itul anilor ’80 opera lui Paul Kennedy a atras mai mult aten\ia, lucrarea lui Gilpin War and Change in World Politics reprezint` o încercare de a orienta dezbaterea c`tre teoretizarea atotcuprinz`toare a ascensiunii ]i declinului statelor hegemonice în rela\iile interna\ionale. Originalitatea lucr`rii sale const` în încercarea de a integra ipoteze atât la nivelul sistemului interna\ional, cât ]i la nivelul individual al statelor din sistem. Pornind de la anumite ipoteze cu privire la state, el încearc` s` explice apari\ia ]i schimbarea sistemelor de state prin intermediul teoriei op\iunii ra\ionale. Mai mult, el distinge trei tipuri de schim-

b`ri în rela\iile interna\ionale. Schimbarea prin interac\iune se refer` doar la schimbarea rela\iilor interstatale în cadrul dat al echilibrului puterii. Schimbarea sistemic` se refer` la guvernarea general` a sistemului, la num`rul marilor puteri ]i la schimbarea identit`\ii puterilor dominante. Aceste schimb`ri se produc de obicei în urma unui r`zboi, [n cadrul sistemului care implic` atât provoc`ri la adresa distribu\iei de putere existente, cât ]i încerc`ri de a o men\ine. Schimb`rile sistemelor, cele mai importante schimb`ri, se refer` la transformarea fundamental` a actorilor ]i prin urmare a naturii sistemului per se. Ca exemplu, s-ar putea men\iona apari\ia sistemului de state din secolele al XV-lea ]i al XVI-lea sau transformarea imperiilor în state na\ionale în secolul al XVIII-lea ]i al XIX-lea. Modelul schimb`rii sistemice a lui Gilpin se bazeaz` pe o serie de ipoteze cu privire la state pe care el le deduce din teoria microeconomic` a alegerii ra\ionale. Aceast` teorie este utilizat` pentru a postula o teorie ciclic` a schimb`rii în sistemul interna\ional, care const` în cinci enun\uri principale: „1. Un sistem interna\ional este stabil (adic` în echilibru) dac` nici un stat nu consider` c` schimbarea sistemului este profitabil`. 2. Un stat va încerca s` schimbe sistemul interna\ional dac` beneficiile a]teptate dep`]esc costurile presupuse. 3. Un stat va c`uta s` schimbe sistemul interna\ional prin expansiune teritorial`, politic` ]i economic` pân` când costurile marginale ale unei viitoare schimb`ri sunt egale sau mai mari decât beneficiile a]teptate. 4. O dat` ce se ajunge la un echilibru între costurile ]i beneficiile unei viitoare schimb`ri (]i expansiunea este atins`), costurile economice de men\inere a statu quo-ului tind s` creasc` mai repede decât capacitatea economic` de a sus\ine statu quo-ul. 5. Dac` dezechilibrul din sistemul interna\ional nu este solu\ionat, sistemul se va schimba ]i se va stabili un nou echilibru care va reflecta redistribu\ia puterii.“1 Din punctul de vedere al lui Gilpin, istoria lumii, începând cu Tratatul de la Westphalia (1648), a fost o perioad` de schimbare sistemic` în cadrul unui sistem centrat pe stat, iar stabilitatea sau instabilitatea sistemului depind de existen\a unui hegemon politic ]i economic. Îns` stabilitatea este dificil de men\inut deoarece schimbarea economic` ]i tehnologic` nu este distribuit` în mod egal între state. Prin urmare, în timp apare o pr`pastie tot mai mare între statutul ]i prestigiul anumitor state ]i puterea pe care pot s` o desf`]oare pentru a-]i ap`ra interesele na\ionale. În ciuda nevoii de schimbare pa]nic` din sistem pentru controlarea proce-

RELA|II INTERNA|IONALE

36

37

R. GILPIN

sului schimb`rii, Gilpin observ` c`, pân` în prezent, „mecanismul principal al schimb`rii … a fost r`zboiul sau ceea ce noi am numi r`zboiul hegemonic (adic` un r`zboi care determin` ce stat sau state vor fi dominante ]i vor guverna sistemul)“. 2 Factorii care stau în spatele schimb`rii din sistemul interna\ional sunt în mare parte factori ambientali care structureaz` paleta de motiva\ii în func\ie de care statele încearc` s` schimbe ]i schimb` sistemul în beneficiul propriu, cum ar fi schimb`rile de popula\ie ]i r`spândirea tehnologiei militare în întregul sistem. De]i declinul imperiilor pare s` confirme demodarea expansiunii teritoriale ]i înlocuirea ei cu statele hegemonice (ca Marea Britanie în secolul al XIX-lea ]i Statele Unite dup` 1945), încerc`rile Germaniei ]i Japoniei de a-]i extinde controlul teritorial în prima jum`tate a secolului trecut sugereaz` c` modul de schimbare r`mâne nedeterminat [n contextul dezbaterii privind presupusul declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ionale. Aceste dou` afirma\ii merit` s` li se acorde o aten\ie deosebit`. În esen\`, Gilpin crede c` toate statele hegemonice sunt efemere întrucât costurile men\inerii lor cresc mai repede decât resursele necesare acestei men\ineri. Pe de o parte, statul hegemon nu poate împiedica r`spândirea capacit`\ilor ]i tehnicilor sale economice în alte state. Pe de alt` parte, trebuie s` se confrunte cu cre]terea a]tept`rilor propriilor cet`\eni. În timp, ace]tia vor prefera consumul produc\iei ]i se vor opune sacrificiilor necesare pentru men\inerea suprema\iei pe scena interna\ional`. Combinarea factorilor interni cu cei externi duce la ceea ce Gilpin nume]te „o criz` fiscal` sever`“ pentru statul hegemon. Astfel, acesta dispune de un num`r limitat de op\iuni. Dac` dore]te s`-]i men\in` puterea, poate fie s` înfrunte obstacolele interne ]i s` determine popula\ia s` accepte situa\ia, fie s` atace puterile în ascensiune înainte ca acestea s` devin` o amenin\are. Alternativ, statul hegemon poate încerca s`-]i diminueze angajamentele externe ]i s` promoveze alian\e strategice cu alte state. Gilpin ilustreaz` primul caz cu exemplul Chinei imperiale, iar cel de-al doilea cu ac\iunea Marii Britanii în anii ’30. În orice caz, Gilpin este sceptic în privin\a lec\iilor istoriei. De]i, în trecut, s-au ob\inut, [ntr-o m`sur` sau alta, succese dup` aceste op\iuni, nici una nu a fost capabil` s` împiedice izbucnirea r`zboiului ca solu\ie a dezechilibrului de putere la nivel global. În ultima parte a secolului al XX-lea, o asemenea concluzie a ridicat întreb`ri cu privire la stabilitatea sistemului interna\ional curent ]i la nevoia de a descoperi alte mijloace decât r`zboiul pentru producerea schimb`rii, din moment ce, în contextul existen\ei armelor nucleare, urm`torul r`zboi „sistemic“ avea foarte multe ]anse de a deveni ]i ultimul.

A treia lucrare, The Political Economy of International Relations (1987), este atât un manual de economie politic` interna\ional`, cât ]i o continuare a temelor prezentate în lucr`rile sale anterioare. Dup` cercetarea unei game variate de cauze ale schimb`rii, care cuprinde finan\ele, comer\ul ]i investi\iile din era postbelic`, Gilpin concluzioneaz` c` perioada hegemoniei americane în sistemul interna\ional se apropie de sfâr]it ]i c` Japonia apare ca poten\ial stat hegemon în sistemul interna\ional. El crede c` declinul puterii americane, cauzat de o combina\ie de for\e interne ]i externe, va avea efecte negative în ceea ce prive]te men\inerea ordinii economice liberale în state. Pe de o parte, exporturile de tehnologie ]i capital american au u]urat revenirea Europei ]i a Japoniei, în timp ce, pe de alt` parte, Statele Unite fac fa\` cu greu competi\iei rivalilor lor datorit` costurilor impuse de politica de [ngr`dire a Uniunii Sovietice. Statele Unite au devenit unul dintre marii debitori, în special în anii ’80, în timp ce Japonia a dobândit un surplus semnificativ de capital pe care l-a investit în Statele Unite. Gilpin crede c` aceast` situa\ie are consecin\e grave pentru continuitatea sistemului comercial liberal din moment ce, în timp, Statele Unite nu vor dori s` pl`teasc` pentru bunuri publice de care vor beneficia a]a-numi\ii free riders din sistemul interna\ional, ca Japonia. Gilpin sus\ine c` s-ar putea ca declinul hegemoniei Statelor Unite s` inaugureze epoca unui „nou mercantilism“, poate chiar apari\ia unor noi blocuri de comer\ sub hegemoniile regionale ale Statelor Unite, Germaniei ]i Japoniei. Astfel, spre deosebire de cei care vorbesc despre „globalizare“ în economia mondial`, Gilpin pune accentul pe schimb`rile fundamentale din economia mondial` ca produs secundar al eroziunii hegemoniei americane. El crede c` în prezent ne afl`m în mijlocul unei tranzi\ii de la o perioad` lung` de interna\ionalism liberal la una de mercantilism, iar, dac` cel din urm` este malign sau benign, este o întrebare care r`mâne deschis`. Opera lui Gilpin a fost subiectul unor critici, în ciuda încerc`rii sale inedite de a adapta realismul pentru a explica schimbarea din sistemul interna\ional. Unii autori au atras aten\ia asupra ambiguit`\ii ]i caracterului nedeterminat al teoriei, în timp ce al\ii au sus\inut c` pesimismul lui Gilpin privind viitorul sistemului interna\ional se bazeaz` aproape în întregime pe predispozi\ia sa ideologic` fa\` de realism ]i c` teoria sa a schimb`rii este pu\in mai mult decât aplicarea unui darwinism social la studiul rela\iilor interna\ionale. Primul tip de critic` este deosebit de pertinent prin prisma schimb`rilor dramatice care au avut loc în ultimul deceniu. Gilpin nu a prezis sfâr]itul r`zboiului rece, dar s-ar putea sus\ine c` pr`bu]irea Uniunii

RELA|II INTERNA|IONALE

38

39

R. GILPIN

Sovietice a f`cut ca diagnoza sa privind declinul Statelor Unite s` par` demodat`, din moment ce statul hegemon nu mai trebuie s` se angajeze într-o competi\ie militar` costisitoare cu rivalul s`u principal. Caracterul nedeterminat al teoriei, în special pentru c` tinde s` se bazeze pe dou` studii de caz (Marea Britanie ]i Statele Unite), las` loc pentru dezbateri. Richardson arat`:
„Dac` Statele Unite sunt în faza de declin a ciclului, teoria lui Gilpin poate sugera atât o parte a motivelor, cât ]i unele op\iuni ]i constrângeri. Dar este oare a]a? Cum ]tim noi c` nu sunt capabile de refacere, întocmai precum China imperial` sau ca Anglia ]i Fran\a secolului al XVIII-lea? … teoria lui Gilpin nu este suficient de riguroas` pentru a specifica criteriile care ar solu\iona problema: el presupune c` modelul declinului hegemonului se potrive]te Statelor Unite, dar, cu excep\ia unei compara\ii cu situa\ia din perioada postbelic`, nu dezv`luie ra\ionamentul aflat la baza acestei ipoteze.“3

Note
1. Robert Gilpin, War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981, p. 10-11. 2. Ibid., p. 15. 3. James Richardson, „Paul Kennedy and International Relations Theory: A Comparison With Robert Gilpin“, în Australian Journal of International Affairs, nr. 45, 1991, p. 73-74. Pentru o încercare de testare a teoriei lui Gilpin în contextul hegemoniei britanice, a se vedea K. Edward Spezio, „British Hegemony and Major Power War: An Empirical Test of Gilpin’s Model of Hegemonic Governance“, în International Studies Quarterly, nr. 34, 1990, p. 165-181. 4. Robert Gilpin, „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în International Organization, nr. 38, 1984, p. 290. Pentru cea mai recent` ap`rare a realismului, a se vedea Robert Gilpin, „No One Loves a Political Realist“, în Security Studies, nr. 5, 1996, p. 4-26 (edi\ie special` editat` de Benjamin Frankel, publicat` de Frank Cass, Londra).

S-ar putea foarte bine sus\ine ]i c`, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, unipolaritatea a luat locul bipolarit`\ii în rela\iile interna\ionale ]i c` dezvoltarea economic` a Statelor Unite din ultimii ani, combinat` cu declinul relativ al Japoniei ]i al altor „\`ri recent industrializate“ din AsiaPacific, face ca o mare parte a preocup`rii fa\` de „declinul“ american s` nu mai fie de actualitate. Problema este dificil de rezolvat în absen\a criteriilor prestabilite pentru m`surarea puterii în sistemul interna\ional contemporan sau pentru selectarea unor perioade de timp relevante. De asemenea, se poate sus\ine c` hegemonul cel mai important care a ap`rut la sfâr]itul secolului al XX-lea este China, hegemon chiar mai important decât Japonia. Al\i critici au atras aten\ia asupra modului în care teoria lui Gilpin se bazeaz` mai pu\in pe valabilitate empiric` ]i mai mult pe ipoteze ]i judec`\i de valoare care î]i au originea într-o perspectiv` pesimist` asupra lumii. A]a cum a afirmat el însu]i, „acolo este o jungl`!“4, viziunea lui Gilpin asupra lumii r`mâne centrat` pe stat; el nu este convins c` tipurile de rela\ii dintre state într-o lume anarhic` se vor schimba în viitorul apropiat. Unii critici au sugerat c` opera teoretic` a lui Gilpin se bazeaz` pe ipoteza principal` c` Statele Unite sunt un hegemon benign, dar este foarte posibil s` interpreteze intimidarea nuclear` ca fiind mai curând un „r`u“ decât un „bun“ public. În ciuda încerc`rii sale de a sintetiza realismul ]i utilitarismul microeconomic, mul\i r`mân sceptici c` aceasta ofer` o baz` care s` îi justifice pesimismul cu privire la posibilitatea unei reforme progresive în sistemul interna\ional.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox, Keohane, Krasner ]i Strange. Principalele lucr`ri ale lui Robert Gilpin Scientists and National Policy-Making, Columbia University Press, New York, 1964. France in the Age of the Scientific State, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1968. „The Politics of Transnational Economic Relations“, în International Organization, nr. 25, 1971, p. 398-419. A se vedea de asemenea Robert O. Keohane ]i Joseph S. Nye (ed.), Transnational Relations and World Politics, Harvard University Press, Cambridge, Massachusets, 1970, p. 48-69. US Power and the Multinational Corporation: The Political Economy of Direct Foreign Investment, Basic Books, New York, 1975. „Three Models of the Future“, în International Organization, nr. 29, 1975, p. 30-67. „Economic Interdependence and National Security in Historical Perspective“, în Klaus Knorr ]i Frank N. Trager (ed.), Economic Issues and National Security, Regents Press of Kansas, Lawrence, Kansas, 1977, p. 19-66. War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981. „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în International Organization, nr. 38, 1984, p. 287-304. The Political Economy of International Relations, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1987.

1990. În prima sa carte. care este atât practic cât ]i dezirabil. 713-738.1 În lucr`rile sale dedicate „statului teritorial“ din anii ’50. nr. nr. „The Cycle of Great Powers: Has It Finally Been Broken?“. 591-613. 1993. ca ]i concep\iile despre securitate. Rogowski.). Growth.“2 Aceast` schimbare de direc\ie era înso\it` de preocuparea fa\` de ceea ce putea fi numit „critica imanent`“ a modului în care politica extern` este adesea interpretat` în ceea ce Herz sus\ine c` sunt „imagini“ gre]ite asupra lumii. Interna\ionalismul moderat. u]urat` de e]ecul aparent al statului de a-]i îndeplini rolul principal în era nuclear`. el a recunoscut c` era improbabil ca statul s` dispar` în ciuda apari\iei armelor nucleare. dar care afirm` de asemenea nevoia de a le dep`]i prin c`utarea unei ordini mondiale mai umane ]i mai drepte. iar scrierile sale au dobândit o dimensiune mai normativ`. 1988. în International Organization. JOHN HERZ Ca ]i în cazul lui Susan Strange. Stability. „Exploring the «Myth» of Hegemonic Stability“. 18. Oslo. „Rational Hegemons. Excludable Goods. Scandinavian University Press. tinde spre o lume în care statele r`mân cei mai importan\i actori politici. „Structure. 37. scris pentru International Encyclopaedia of Social Sciences în 1968. lucr`rile lui John Herz nu pot fi plasate complet în ]coala de gândire „realist`“ f`r` o anumit` rezerv`. 431-477. El ne îndeamn` (ca observatori ]i practicieni ai rela\iilor interna\ionale) s` distingem între acea parte a „realit`\ii“ care este stabil` ]i imuabil` ]i partea care ia na]tere din „structuri conceptuale ]i perceptuale prin care noi … vedem lumea“. 1989. nr. iar conflictele sunt solu\ionate prin mediere. Isabelle.3 În lunga sa carier`. foametea ]i epuizarea resurselor energetice. acela de a-]i ap`ra cet`\enii. 307-324. termen care rezum` opera unui autor ce recunoa]te toate constrângerile empirice identificate de „reali]tii“ mai tradi\ionali. p. în International Organization. 1994. and Small Groups: An Epitaph For Hegemonic Stability Theory“. Grundberg. p. The Fall of Great Powers: Peace. p. Roger. Într-un scurt eseu. 44. Herz a încercat mereu s` realizeze acest lucru ]i s` evalueze percep\iile dominante prin prisma a ceea ce odat` numea „interna\ionalism moderat“. p.RELA|II INTERNA|IONALE 40 „The Theory of Hegemonic War“. nr. Herz a crezut c` aceast` dep`]ire era iminent`. Joanne. În 1981 el scria: „Tr`im într-o epoc` în care amenin\area la adresa supravie\uirii noastre – supraînarmarea nuclear`. f`când apel la necesitatea existen\ei unor puncte de vedere mai informate asupra intereselor proprii din politica extern`. and Legitimacy. în World Politics. Pân` la sfâr]itul anilor ’60. arbitrare ]i aplicarea legii interna\ionale în contextul extinderii interdependen\ei ]i cooper`rii. în Journal of Interdisciplinary History. 41. a explicat diferen\a dintre ideologia interna\ionalismului moderat ]i alte forme mai radicale ale interna\ionalismului. Lecturi suplimentare Gowa. distrugerea habitatului omului – preocup` toate na\iunile ]i popoarele ]i prin urmare trebuie s` afecteze procesul de luare a deciziilor pe plan extern. . autorul î]i descrie propria pozi\ie drept „liberalism realist“. Power: Three Rationalist Accounts“. în Geir Lundestad (ed. sunt democratice ]i autodeterminate.

De fapt. Mai mult. 4 Herz s-a n`scut în 1908 în Germania. Ca ]i în cazul altor gânditori importan\i prezenta\i [n aceast` carte (Deutsch. întrucât ajung s`-]i echivaleze identitatea ]i valoarea cu aceea a grupului c`ruia îi apar\in. chiar dac` este formulat` cea mai optimist` ipotez` cu privire la natura ]i motivele indivizilor ]i grupurilor. Astfel. În loc s` apeleze la metafizic`. a venit în Statele Unite pentru a sc`pa de nazi]ti cu pu\in timp înainte de izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial. pe lâng` activitatea privind rela\iile interna\ionale. jucat dup` reguli imperfecte. prin urmare este nevoie întotdeauna de autoap`rare. la Universitatea Columbia.7 În contrast. Prima ofer` o descriere a apari\iei statului care se concentreaz` asupra rolului tehnologiei militare. International Politics in the Atomic Age. iar dup` r`zboi a avut o pozi\ie permanent` ca profesor de ]tiin\e politice la City College din New York ]i a condus programul de doctorat de la City University din New York. iar mijloacele imaginate a c`ror valoare decurge din acest t`râm sunt nepotrivite. Apoi a lucrat pentru Biroul de Afaceri Strategice ]i Departamentul de Stat. acest argument nu îi apar\ine lui Herz. [n care ]i-a [nf`\i]at punctul de vedere despre ascensiunea (]i colapsul iminent) a „permeabilit`\ii“ statelor suverane. unde s-a înscris la cursurile de rela\ii interna\ionale de la Institutul de Înalte Studii Interna\ionale din Geneva. Herz sus\ine c` exis\enta unei „dileme a securit`\ii“ este factorul-cheie. Herz ]i-a publicat prima lucrare important`. care la rândul ei îi poate face pe al\ii s` se simt` în nesiguran\`. Herz a continuat s` cerceteze natura dilemei securit`\ii în rela\iile interna\ionale postbelice. în timp ce a doua prezint` criza statului în epoca nuclear`.RELA|II INTERNA|IONALE 42 43 J. Ca profesor. În aceast` carte. T`râmul f`g`duit se afl` mereu dincolo de orizont. Robert Berki rezum` astfel argumenta\ia lui Herz: „În viziunea realist`. ar`tând modul în care retorica „idealist`“ din spatele unor asemenea mi]c`ri ajunge întotdeauna la probleme „realiste“ care le condamn` la e]ec. Hobbes a afirmat ceva asem`n`tor la mijlocul secolului al XVII-lea. d` na]tere la letargie ]i disperare. el accept` c` „idealurile“ sunt de asemenea parte a „realit`\ii“ politice ]i istorice ]i. ca orice filozofie care neag` idealurile. na\ionalism ]i interna\ionalism. dilema securit`\ii va persista atâta timp cât vor exista grupuri care nu se subordoneaz` unei autorit`\i mai înalte. În 1959 ]i-a publicat a doua lucrare clasic`. El a editat de-a lungul mai multor ani revista Comparative Politics. În 1951. Herz sus\ine c` dilema securit`\ii este mai acut` la grupuri pentru simplul motiv c` acestea pot dezvolta mijloace de autoap`rare care sunt mult mai distructive decât cele ale indivizilor. indivizii pot fi preg`ti\i s`-]i sacrifice via\a în numele supravie\uirii grupului. Dup` ob\inerea titlului de doctor sub îndrumarea teoreticianului în drept Hans Kelsen. la New School for Social Research din New York ]i la Fletcher School of Law and Diplomacy (1939-1941). Morgenthau). În acela]i timp. Kissinger. Ce este adev`rat pentru indivizi este la fel de relevant pentru în\elegerea comportamentului de grup. În lumea modern`. acestea sunt statele suverane. fie crede c` vor disp`rea o dat` ce solu\iile „ra\ionale“ ale problemelor politice sunt prezentate ]i adoptate. Herz s-a mutat în Elve\ia. Political Realism and Political Idealism. dar nu au f`cut acest lucru întrucât erau ner`bd`toare s` o transforme într-un bastion împotriva comunismului sovietic. Ea apare din con]tiin\a individului c` al\ii urm`resc s`-l distrug`. 6 Într-adev`r. Desigur. HERZ Scopul interna\ionalismului radical este acela de a înlocui sistemul existent al statelor suverane cu o form` de guvernare mondial`. În timp ce prima carte se concentreaz` asupra rolu- . mijloacele politice trebuie modelate în a]a fel încât s` combat` «rezisten\a» for\elor care amenin\` idealurile. Îns` Herz a devenit cunoscut pentru sintagma „dilema securit`\ii“ (security dilemma). metafizice ]i chiar spirituale – care se combin` pentru a determina comportamentul uman ]i c` [n orice prezentare adecvat` trebuie s` se \in` seama de tr`s`turile etice umane. ca ]i pentru îndemânarea cu care s-a folosit de cadrul de analiz` pentru a ilustra istoria rela\iilor interna\ionale din ultimii 200 de ani. El recunoa]te c` natura uman` are multe dimensiuni – biologice. 5 El credea c` Statele Unite ar fi putut ac\iona mai mult pentru a stabili bazele democra\iei în Germania în primii ani de dup` r`zboi. spre deosebire de Hans Morgenthau ]i de al\i „reali]ti clasici“ ai vremii. Haas. idealismul politic fie ignor` ace]ti factori. A predat la Universitatea Howard. A urmat cursurile Universit`\ii din Köln. Experien\a sa de la Departamentul de Stat l-a înv`\at „cât de pu\in înseamn` pentru cei care iau decizii munca ]i eforturile cuiva de la un nivel inferior“. Cartea are dou` p`r\i. unde a studiat filozofia juridic` ]i politic` precum ]i dreptul constitu\ional ]i interna\ional. Herz define]te „realismul“ ca un curent de gândire care „ia în considerare implica\iile din via\a politic` ale factorilor de putere ]i de securitate ineren\i societ`\ii umane“. Herz nu descoper` „factorii de putere“ în caracteristicile permanente ale naturii umane. Herz examineaz` anumite mi]c`ri pentru democra\ie. Herz este considerat specialist în problemele Germaniei. Herz a continuat s` se concentreze asupra democratiz`rii germane ]i asupra problemelor de schimbare a regimului în politica comparat` european`.“8 De-a lungul urm`toarelor dou` decenii. În aceast` carte el încearc` s` urmeze o cale de mijloc între „realism“ ]i „idealism“. Oricum. ceea ce înseamn` intrarea în jocul imperfect al politicii.

Herz a admis c` determinismul tehnologic al argumentului s`u anterior era de fapt determinist. Situa\ia îngrozitoare a nimicirii nucleare ]i schemele elaborate de strategii civili ]i de inventatorii armelor nucleare pentru a elimina noua dilem` a securit`\ii au dus la pierderea din vedere a unei probleme fundamentale: „Chiar impactul at@t de mare al dezvolt`rii tehnice a armelor ]i a armamentelor nucleare a ajuns aproape de a dicta politicile. El î]i concentreaz` aten\ia în special asupra trecerii de la unit`\ile politice mici ]i vulnerabile ale Evului Mediu european (castele fortificate ]i cet`\i) la unit`\i mai mari. a doua este o aplicare a „interna\ionalismului liberal“ în contextul specific al bipolarit`\ii nucleare ]i al r`zboiului rece.“9 Pe scurt. Herz identific` trei motive pentru continuitatea teritorialit`\ii ca semn al diferen\ierii politice. Herz se angajeaz` într-o form` de „determinism strategic“. chiar dac` mijloacele folosite pentru a o solu\iona submineaz` acest scop. o „opera\ie ampl`“ era absolut necesar`. construind mii de arme necesare pentru descurajare. În primul rând. evitarea prolifer`rii nucleare … ]i reducerea rolului ideologiilor comunist` ]i anticomunist`“. demarcarea sferelor blocurilor. în general. între cele dou` r`zboaie mondiale a crescut spectaculos capacitatea distructiv` a puterii aeriene. Desigur. care au ajuns s` fie cunoscute ca state na\ionale. dac` cursa înarm`rilor nucleare urma s` fie \inut` sub control în viitor. În compara\ie cu situa\ia precedent`. R`zboiul. de]i a continuat s` se plâng` de cursa înarm`rilor dintre cele dou` superputeri. Herz a recunoscut c` „evenimentele m-au f`cut s` m` îndoiesc de corectitudinea anticip`rilor mele anterioare“. {nt@i. Herz a sus\inut c` ceea ce odinioar` fusese considerat „un ideal“ – adic` sl`birea suveranit`\ii statale – constituia acum interesul na\ional primordial. Cu alte cuvinte. chiar dac` unii strategi militari i-au exagerat putin\a de a câ]tiga r`zboaie. Pe parcursul c`r\ii. Doi. Astfel. Astfel. Trei. dar [n acea vreme nu a rezultat nici o prob` care s` sugereze c` bombardamentul conven\ional. „realistul“ din el recunoa]te c` dilema securit`\ii înc` mai func\ioneaz`. El nu a recunoscut for\a na\ionalismului în sprijinirea statului teritorial indiferent de permeabilitatea sa militar` în era nuclear`. Observând varietatea unit`\ilor care au intrat în „rela\iile interna\ionale“ de-a lungul istoriei. care în opinia sa era un factor crucial în determinarea ascensiunii statelor. în loc ca politi- cile s` decid` tipul ]i alegerea armelor. utilizarea lor. bombardarea ampl` a infrastructurii industriale nu a [ngenunchiat statele-\int`. Schimbarea crucial` a acestei situa\ii a avut loc în secolul al XX-lea. De exemplu. Schimbarea tehnologic`. Herz sus\ine c` armele nucleare au distrus „impermeabilitatea“ statului suveran astfel încât tradi\ionalul „echilibru de putere“ s-a perimat în cele din urm`. el sugerase c` statul teritorial se afla în declin. care func\ionase ca parte a dinamicii echilibrului. Herz regret` c` Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` nu au reu]it s` se adapteze la noua situa\ie. în loc ca armele s` slujeasc` politicile. bombardarea ora]ului Tokyo cu arme conven\ionale. statele suverane erau impenetrabile din punct de vedere teritorial. HERZ lui filozofiei politice în formarea atitudinilor noastre în politica interna\ional`. lumea a devenit prea mic` pentru teritorialitatea tradi\ional` ]i pentru protec\ia pe care o asigurase anterior. Echilibrul terorii nu mai era continuarea vechiului echilibru de putere. iar bombardarea civililor nu a generat o dorin\` general` de a cere pacea indiferent de consecin\e. el a înt`rit distinc\ia dintre constrângerile inerente ale dilemei securit`\ii ]i percep\iile prost plasate ale acestor constrângeri bazate pe imaginile improprii a ceea . Dup` cum a demonstrat experien\a celui de-al doilea r`zboi mondial. ar fi facilitat în acel moment apari\ia unor noi forme de guvernare transna\ional` ]i cooperativ`. a cauzat mai multe pierderi directe decât bombardamentul atomic de la Hiroshima din august. la începutul anului 1945.10 La sfâr]itul anilor ’50. În 1968 a sus\inut c`. împreun` cu artileria ]i armata. Herz a afirmat ulterior c` echilibrul terorii era mai stabil decât crezuse cu 10 ani înainte. decolonizarea a dus la o remarcabil` „creare“ de state noi ]i Herz a recunoscut c` nu anticipase viteza cu care s-au pr`bu]it vechile imperii. inventarea ]i r`spândirea utiliz`rii prafului de pu]c` le-au permis conduc`torilor s` distrug` autorit`\ile feudale pe suprafe\e extinse ]i s` le protejeze ulterior prin construirea fortifica\iilor impenetrabile. Herz a crezut c` argumentele care în anii ’30 erau asociate cu idealismul deveniser` compatibile cu realismul. politica devine slujitoarea unor armamente care încet-încet constituie chiar ra\iunea de a exista. invazia conven\ional` cu trupe aliate nu ar mai fi fost necesare. El ]i-a schimbat p`rerea nu doar ca urmare a faptului c` liderii politici nu i-au acordat mai mult` aten\ie decât atunci când lucrase pentru Departamentul de Stat. Pentru aceasta. nu mai constituia un instrument ra\ional al politicilor. cantitatea lor ]i a]a mai departe. Herz încearc` s` justifice apari\ia statului modern în func\ie de capacitatea de a oferi protec\ie ]i securitate cet`\enilor împotriva atacului armat al celor din afar`. 11 Acesta este contextul în care Herz a ap`rat politicile de destindere la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Aceasta ar consta într-un set de politici precum „controlul armamentelor. El sus\ine c`.RELA|II INTERNA|IONALE 44 45 J. Aproape un deceniu mai târziu.

2.). p. 1957. John Herz. 253. „Political Realism and Political Idealism“. dup` cum o nume]te Herz. p. De]i teama de un r`zboi nuclear între marile puteri s-a diminuat într-o oarecare m`sur`. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-four Academic Travellers. ea a fost înlocuit` de noi temeri în leg`tur` cu proliferarea nuclear`. p. Verso. John Herz. John Herz. iar mo]tenirea vechilor imagini este înc` vie. 29. 10. 4. Westport. New York. John Herz. David McKay. cit. Kenneth Thompson. 157-180. 1951. „An Internationalist’s Journey Through the Century“. 279-289. în 1974 el a atacat viguros ideea propus` de unii critici conservatori c` destinderea era o form` de „împ`ciuire“ (appeasement). John Herz. „An Internationalist’s Journey Through the Century“. 5.12 Herz a argumentat c` între situa\ia interna\ional` din anii ’30 ]i cea din anii ’70 exista doar o asem`nare minim`.. Fred Halliday. 1. 1983. p.. . R`zboiul rece a luat sfâr]it deoarece o superputere nu a mai putut s` se men\in` în competi\ia cu Occidentul în termeni ideologici sau economici. p. Existen\a armelor nucleare însemna c` „agresiunea“ din partea (pe atunci) a Uniunii Sovietice ar fi însemnat un act sinuciga]. Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and Realities. nr. nr. 129. Berki. 72-73. „The Rise and Demise of the Territorial State“. a înlocuit ceea ce el discrediteaz` sub numele de „parohialism regional“ în rela\iile interna\ionale. p. Political Realism. 184. Londra.14 Herz nu crede c` sfâr]itul r`zboiului rece justific` mul\umirea de sine în analiza rela\iilor interna\ionale.). 12. p. nu oportunism. Destinderea. în Polity. Ibid. HERZ ce înseamn` rela\iile interna\ionale. Giddens. Macmillan. 18. op. 1976. New York. Lexington. 1959. în Joseph Krutzel ]i James N. Chicago. Rosenau (ed. Statele Unite continu` s` evoce mo]tenirea „[mp`ciuirii“ pentru a-]i justifica politica fa\` de Irak ]i nu exist` nici un indiciu c` „etica supravie\uirii“. Lexington Books. John Herz. 12. p. Note 1. cit. 14. 1968. Spre exemplu. Massachusets. c`zuse ]i fusese înlocuit` de ceea ce Fred Halliday a numit „al doilea“ r`zboi rece. Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and Realities.. fiind mai pu\in preocupat de analize descriptive ]i explicative ale rela\iilor interna\ionale contemporane ]i sf`tuindu-ne s` abandon`m imaginile rela\iilor interna\ionale care fac posibil „parohialismul regional“. De exemplu. op. Connecticut. Chicago. 7. 11. 185. p. 112. 9. era de fapt o condi\ie prealabil` a unor politici ]i mai radicale în „interesul comun“ al supravie\uirii rasei umane. John Herz. 1951. Greenwood Press. în International Encyclopaedia of the Social Sciences. 473-493. 9.13 Reluarea cursei înarm`rilor. The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics in the Twentieth Century. departe de a reprezenta o distan\are de realism. Columbia University Press. în World Politics. 1968. 6. 1989. ]i c` destinderea. From Dictatorship to Democracy: Coping With the Legacies of Authoritarism and Totalitarianism. 1980. John Herz. Londra. 252. A se vedea spre exemplu John Herz (ed. În anii ’80. Mann ]i Morgenthau. în International Studies Quarterly. Masters of International Thought: Major TwentiethCentury Theorists and the World Crisis. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr. Herz a fost tot mai deziluzionat de politica extern` american`. El nu a luat sfâr]it ca urmare a unor decizii în care interesul „uman“ a fost pus înaintea interesului „na\ional“. 1981. Dent. p. p. p. University of Chicago Press. 25. 13. Londra. „Détente and Appeasement from a Political Scientist’s Vantage Point“. 2. Statele Unite negociau de pe o pozi\ie puternic`. „International Relations: Ideological Aspects“. 3. 1982. nr. p. 8. „The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the Nation-State“. toate au conferit un ton „de disperare ]i de romantism angoasat“ scrierilor sale. Robert N. în World Politics. The Making of the Second Cold War. International Politics in the Atomic Age. în John Herz. 1949. John Herz. interven\ia superputerilor în Afganistan ]i America Central` ]i e]ecul lor în a începe s` se ocupe de problemele ecologice ]i demografice. Baton Rouge.RELA|II INTERNA|IONALE 46 47 J. University of Chicago Press. Louisiana State University Press. 1981. nu de pe una slab`. În perioada pension`rii sale. „Political Realism Revisited“. Principalele lucr`ri ale lui John Herz „Idealist Internationalism and the Security Dilemma“. nr. în care sperase atât de mult. Herz s-a dedicat „cercet`rii supravie\uirii“. 220. p.

{n tinere\e a fost trimis la ]coala militar` ]i apoi la Universitatea Princeton. Lexington. 98-113. în Polity. 116-128. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-four Academic Travellers. în 1952. 220. 204-236. 179-183. p. p. înainte de a lucra [n serviciul diplomatic al SUA în 1926. De]i nu prea era cunoscut în Statele Unite. Wright. 247-261. Par\ial aceasta este o simpl` consecin\` a preg`tirii sale. GEORGE KENNAN George Frost Kennan s-a n`scut la Wisconsin în 1904 (întâmpl`tor în acela]i an cu un alt realist. 11-34. 1976. faimosul s`u articol din prestigioasa revist` Foreign Affairs. New York. Richard K. Massachusets. c@nd pre]edintele Roosevelt a recunoscut Uniunea Sovietic`. unde a r`mas pân` când s-a retras din diploma\ie. la Institutul de Studii Avansate.). în World Politics. Kennan a fost acolo în scurta perioad` a independen\ei Letoniei ]i astfel nu a intrat în contact doar cu nobilimea rus` emigrant`. în Social Research. ci mai degrab` s` extrag` ample principii realiste pentru analiza ]i evaluarea comportamentului diplomatic. Lexington Books. nr. în 1950. 1. Harcourt. Într-un moment de incertitudine caracterizat de dezbateri profunde asupra felului în care SUA ar trebui s` se comporte fa\` de Uniunea Sovietic` dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. X“. Praeger. Columbia University Press. nr. The Government of Germany.. The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics in the Twentieth Century. „Political Realism and Human Interests“. 25. Quincy. „An Internationalist’s Journey Through the Century“. 25. în 1947. Rosenau (ed. „Political Realism Revisited“. New York. cât ]i pentru criticile tran]ante pe care i le-a adus. Government and Politics in the Twentieth Century (împreun` cu Gwendolen Margaret Carter). nr. Lecturi suplimentare Ashley. în ciuda faptului c` a încercat s`-]i p`streze anonimatul. Articolul se centra pe o analiz` detaliat` a „surselor comportamentului sovietic“ pe care o trimisese Departamentului de Stat din Washington în 1946 („telegrama cea lung`“). Brace & World. p. el nu este interesat s` contribuie la teoria interna\ional`. capitala Letoniei. p. acest lucru s-a schimbat dup` ce a publicat. Kennan a fost trimis ]i a stat la Moscova în timpul anilor cruciali 1944-1946. semnându-]i articolul „Mr. „The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the Nation-State“. 1968. 1967. De]i este corect s` îl caracteriz`m drept realist. Poate cel mai important lucru de men\ionat este c` a fost educat s` devin` sovietolog la Riga. în Joseph Krutzel ]i James N. ci a ]i observat îndeaproape ascensiunea lui Stalin ]i consolidarea nemiloas` a puterii sale în Uniunea Sovietic`. De]i a îndeplinit pentru scurt timp func\ia de amabasador al SUA în Uniunea Sovietic`. p. Hans Morgenthau). în International Studies Quarterly. 43. avertismentele lui Kennan cu privire la tendin\ele expansioniste ale Uniunii Sovietice ]i nevoia de a o „[ngr`di“ (contain) au atins o coard` sensibil` în Statele Unite ]i au dus la numirea sa în fruntea nou createi Echipe de Planificare Politic` din cadrul Departamentului de Stat. New York. 5. 1959. nr. George Kennan ]i-a petrecut cea mai mare parte a vie\ii profesionale la Universitatea Princeton. „Technology. 1981. and International Relations“. în International Studies Quarterly. nr. „Realism and Idealism in International Politics“. Acolo a elaborat o serie de c`r\i ]i articole pe teme de politic` . Dup` 1933. Ethics. New York. 1952. p.RELA|II INTERNA|IONALE 48 International Politics in the Atomic Age. p. David McKay. 1981. Este cunoscut atât pentru contribu\ia sa major` la politica extern` a SUA în timpul r`zboiului rece. 1961. 1976. la sfâr]itul anilor ’20. iar la începutul anilor ’60 a fost ambasador în Iugoslavia când pre]edintele Kennedy încerca s` îmbun`t`\easc` rela\iile dintre SUA ]i Tito. 1989.

Kennan a subestimat gradul de volatilitate al opiniei publice americane. Statele Unite doreau foarte mult s` includ` Germania într-o alian\` vestic` ]i aceasta necesita prezen\a trupelor americane pe teritoriul german ca parte a ceea ce urma s` devin` (în 1949) NATO. Mai exact. anume c` modul în care Statele Unite în\elegeau s` se comporte în r`zboiul rece ar fi putut submina chiar idealurile de libertate ]i democra\ie pe care sus\ineau c` le ap`r`. Conform spuselor lui Barnet.. dac` Uniunea Sovietic` ar fi fost „[ngr`dit`“ geografic. trebuie avute în vedere atât modul în care aceasta s-a dep`rtat de viziunea lui. în lipsa oric`rui mijloc de a prevedea politica extern` sovietic`. comuniste. influen\a ei asupra altor state s-ar fi diminuat în timp ]i ar fi determinat schimb`ri interne graduale care ar fi transformat-o dintr-un stat revolu\ionar într-o mare putere moderat`.. c` Vietnamul nu era vital pentru interesele strategice ale Statelor Unite ]i c` prestigiul \`rii nu ar fi fost afectat dac` s-ar fi retras din conflict. În al treilea rând. doctrin` ce va fi mereu asociat` cu numele s`u.. „administra\ia Truman a întâmpinat dificult`\i în momentul în care a încercat s` prezinte o viziune mai nuan\at` a situa\iei din Europa ]i astfel s-a dezvoltat repede un consens în rândul administra\iei c` poporul american trebuie prevenit . În ceea ce prive]te metoda. Aceasta le-ar fi permis s` î]i recapete statutul ]i s` sl`beasc` popularitatea mi]c`rilor interne radicale. formularea original` a teoriei „[ngr`dirii“ a lui Kennan era distorsionat` de confundarea amenin\`rii sovietice cu comunismul în general. KENNAN extern` american`. Aceste idealuri ar fi fost cel mai bine promovate dac` Statele Unite ar fi încercat s` fie un exemplu pentru restul lumii ]i s` nu î]i impun` propriile idealuri altor state ori s` sus\in` regimuri autoritare doar pentru c` ar fi fost „anticomuniste“. sus\inea c` Statele Unite ar trebui s` î]i foloseasc` uria]a putere economic` pentru a repune pe picioare Europa ]i Japonia ]i a le transforma în mari puteri. . Kennan a fost un critic aspru al politicii externe americane din Vietnam. administra\ia Truman s-a bazat pe a]a-zisele „lec\ii de istorie“ ale anilor ’30. De]i planul Marshall era în concordan\` cu accentul pus de Kennan pe acordarea de ajutor economic. „marile proiecte“ ale comunismului de cucerire a lumii nu l-au îngrijorat. La mijlocul anilor ’60. Kennan nu s-a sim\it niciodat` ca apar\inând Statelor Unite. se plângea de aparenta incapacitate a liderilor americani de a în\elege subtilitatea g@ndirii sale ]i în multe dintre lucr`ri repudiaz` politicile ]i practicile aplicate în numele „[ngr`dirii“ (containment). ce p`rea s` angajeze SUA [n sprijinirea pe termen nelimitat a oric`rui regim care se confrunta cu „subversiuni interne“ sprijinite de Uniunea Sovietic`. lucru esen\ial pentru a combate atmosfera izola\ionist`“. Richard Bernet identifica patru factori cruciali care au determinat administra\ia Truman s` nu urmeze sfatul lui Kennan. Kennan sus\inea c` stabilitatea interna\ional` depindea de recrearea ordinii multipolare care fusese distrus` de r`zboiul mondial. în fa\a Comisiei de Rela\ii Externe a Senatului. astfel încât povara \inerii sub control a amenin\`rii sovietice s` fie distribuit` între mai mul\i actori ]i nu purtat` numai de o \ar` pe care Kennan o suspecta de incapacitate de modera\ie în politica extern`. la fel ca Morgenthau. Apoi. Spre deosebire de al\ii care au fost educa\i la Riga. Într-o analiz` incisiv` scris` în momentele în care r`zboiul rece intra în istorie.RELA|II INTERNA|IONALE 50 51 G. atât în interior cât ]i în exterior. În fine.2 În consecin\`. De]i [n scrierile de [nceput a pus accentul pe provocarea revolu\ionar` adresat` ordinii interna\ionale de comunism. cât ]i regretele sale cu privire la evolu\ia politicii interna\ionale de la un sistem multipolar centrat pe Europa spre unul bipolar bazat pe domina\ia a dou` superputeri nucleare. Kennan considera c` obiectivele controlului ar fi trebuit limitate la ap`rare ]i la refacerea complexului militaro-industrial. La sfâr]itul anilor ’40. de accentuarea mijloacelor militare în defavoarea celor economice ]i de expansiunea geografic` a r`zboiului rece în Asia. Statele Unite de\ineau monopolul nuclear în anii ’40. el a crezut întotdeauna c`. mai concret pe natura autodistructiv` a tacticii de „împ`ciuire“ în fa\a agresiunii autoritare.1 În primul rând. un nostalgic al lumii relativ mai calme a Europei secolelor al XVIII-lea ]i al XIX-lea. Din lucr`rile sale se ive]te profilul unui critic conservator ]i aristocratic al unora dintre cele mai revolu\ionare schimb`ri din politica interna\ional`. Pentru a în\elege de ce Kennan era deziluzionat de politica extern` american`. Destul de neobi]nuit` este împ`rt`]irea de c`tre Kennan a opiniilor multor radicali din mi]c`rile pentru pace. istoria Uniunii Sovietice ]i impactul armelor nucleare asupra rela\iilor interna\ionale în timpul r`zboiului rece. la sfâr]itul anilor ’40. Chiar la apogeul influen\ei sale. a sus\inut c` mijlocul cel mai bun prin care Statele Unite ar atinge acest rezultat ar fi fost acordarea de ajutor economiilor devastate de r`zboi ale Europei ]i Japoniei. opus` ap`r`rii de „perimetru“. în 1967 a afirmat. Ca sus\in`tor al politicii de m@n` forte (strongpoint). În ciuda faimei sale ]i volumului mare de scrieri. ceea ce i-a determinat pe Truman ]i pe câ\iva consilieri s` cread` c` armele nucleare pot fi folosite pentru intimidarea lui Stalin ]i pentru ob\inerea unor concesii concrete la dolean\ele americane. el a fost îngrozit de limbajul folosit în formularea „doctrinei Truman“ din 1947.

A]a cum a eviden\iat Michael Smith.“3 De]i Kennan era sus\in`torul unei politici de destindere între superputeri la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. ci o provocare major` pentru Uniunea Sovietic` ca lider al mi]c`rii comuniste mondiale. Nu a fost nici el lipsit de critici. 4 Pentru acei ce vor s` construiasc` analize în era de dup` r`zboiul rece pornind de la mo]tenirea lui Kennan. iar capacitatea noastr` de a ra\iona ]i de a fi morali ne oblig` s` dezvolt`m virtu\i pentru care nu putem garanta c` se vor manifesta în orice sistem politic. „Kennan nu a luat în considerare niciodat` dac` sau cum ar putea fi construit consensul necesar în jurul acelor valori“. Kennan a eviden\iat: „Pozi\ia Moscovei ca «a treia Rom`» a comunismului interna\ional este esen\ial` pentru imaginea cultivat` cu grij` de sovietici. dac` guverenele ]i-ar urm`ri doar interesele pe termen lung. Kennan nu se bucur` de terminarea r`zboiului rece care. Kennan s-a ancorat mereu într-o viziune tragic` a condi\iei umane. KENNAN Majoritatea lucr`rilor lui Kennan s-au concentrat asupra chestiunii dac` Statele Unite sunt capabile s` se comporte ca o mare putere „tradi\ional`“ european`. Around the Cragged Hill. Într-un interviu din 1972. Una dintre dificult`\i st` în constantul s`u apel la interesul na\ional ca determinant al politicii externe. în anii ’40. privind avantajele men\inerii unei distribu\ii drepte a puterii între ele ]i prin urmare privind respectarea limitelor în încercarea de a reprezenta interesele cet`\enilor. efortul este la fel de provocator ca în momentul în care Kennan a început s` publice. întreaga istorie planificat` ]i prefabricat` a comunismului sovietic. influen\i ]i tran]an\i critici ai politicii externe americane din secolul al XX-lea. în opinia sa. F`r` cuno]tin\e temeinice ]i f`r` acces la date obiective. Kennan sus\inea c` a]a-numita „c`dere a Chinei“ din 1949 nu a reprezentat o oportunitate nesperat` pentru Uniunea Sovietic` de a cimenta o alian\` comunist` împotriva Vestului. ar fi gre]it s` se afirme c` istoria rela\iilor dintre SUA ]i URSS sus\ine perfect valabilitatea viziunii sale originale. a deplâns ceea ce îi pl`cea s` numeasc` tendin\a american` de a adopta „o abordare moral-legalist` în politica interna\ional`“. De]i este de acord cu al\i reali]ti c` nu putem evita lupta pentru putere care este strâns legat` de natura uman`. Adesea sus\ine c`. La fel.RELA|II INTERNA|IONALE 52 53 G. cursa înarm`rilor nucleare este un excelent exemplu al modului în care politica extern` american` a fost distorsionat` de o team` ira\ional` c` Uniunea Sovietic` ar putea folosi armele nucleare ca mijloace ra\ionale de extindere a teritoriului s`u în Europa sau de implicare într-o form` de ]antaj nuclear. cititorul trebuie s` fac` un efort de memorie pentru a ob\ine profilul filozofic care se desprinde din teoriile lui Kennan despre politica extern` în secolul al XX-lea. dar se suprapunea calculului obiectiv al interesului na\ional pe baza unor tendin\e pe termen lung în echilibrul de putere ]i nu pe fluctua\ii pe termen scurt. imediat înainte de încercarea lui Nixon de a normaliza rela\iile cu China. nu pasiunile de scurt` durat`. a]a cum a prezis. Este mereu o lupt` constant` pentru a ne controla pasiunile primare ]i a cultiva civiliza\ia. teoria „[ngr`dirii“. s-ar fi putut produce mult înainte de sfâr]itul anilor ’80 f`r` costurile enorme ale cursei înarm`rilor nucleare. nu suntem animale. care se dezvolt` pe baz` de interese ]i l`comie. . F`r` îndoial` c`. Ca mul\i al\i „reali]ti“ clasici. astfel de reac\ii pot avea efecte dezastruoase pe termen lung. Totu]i. Îngrijorarea sa în leg`tur` cu regimuri democratice precum Statele Unite se datoreaz` faptului c` în aceste regimuri func\ionarii publici sunt mereu tenta\i s` fac` mai mult ce este popular decât ce este virtuos. În ultima carte. Luate drept barometru pentru deciderea politicii externe. acest lucru depinde de consensul dintre guverne. Totu]i. descrie oamenii ca „f`pturi gata s`-]i piard` controlul“. Moscova trebuie s` se opun` Chinei cu disperare deoarece China atenteaz` la identitatea sa. destinate s` oscileze între natura animal` ]i aspira\ia aproape divin` de a dep`]i limitele umane. ar rezulta stabilitate ]i ordine. George Kennan va fi amintit ca unul dintre cei mai insisten\i. De exemplu. În eseurile ]i cursurile sale ]i mai ales în volumul American Diplomacy. 1900-1950. în multe dintre lucr`rile sale Kennan prive]te cu suspiciune capitalismul pie\ei libere. Acest lucru era inevitabil într-un stat democratic precum Statele Unite. mai ales dintre marile puteri. cet`\enilor nu le r`mâne decât s` î]i exprime îngrijorarea în termeni duri ]i morali. iar politicile surprinz`toare puse în aplicare de Gorbaciov la sfâr]itul anilor ’80 stau m`rturie c` era incapabil` s`-]i continue competi\ia cu Statele Unite pe o baz` economic` care se reducea rapid. Odat` îndep`rtat`. Într-adev`r. întreaga sa justificare ]i sens al legitim`rii sunt amenin\ate. De]i cele mai multe scrieri ale lui Kennan au fost dedicate artei diplomatice (sau mai degrab` lipsei ei lamentabile în cea mai mare parte a r`zboiului rece). Uniunea Sovietic` s-a „înmuiat“ în timp. O reac\ie moral` este un fenomen pe termen scurt când publicul consider` c` interesul na\ional este în joc.

1992. Anders. 1954. Kennan. Richard J. Praeger. Brown. New Jersey. Manchester. 25. George Kennan and the American-Russian Relationship. Massachusets. Londra. John Lewis. New York. Baton Rouge. Contending With Kennan: Toward a Philosophy of American Power. From Prague after Munich: Diplomatic Papers. 1977. 1961. Barton. W. Wilson Douglas. Decline of the West?: George Kennan and its Critics. American Diplomacy 1900-1950. Boston. 1947. Barnet. Princeton. Stephenson. W. New Jersey... The Nuclear Delusion: Soviet-American Relations in the Atomic Age. Londra. and Dean G. New Jersey. Kissinger ]i Morgenthau. David. Gelman. 1958. Harvard University Press. John L. Cambridge University Press. Cambridge. Van Nostrand. George F. Athens. Manchester University Press. Hutchinson. KENNAN Note 1. p. Memoirs: 1950-1963. Norton. 1986. Cambridge. 1988. Pantheon Books. Hogan (ed. Norton. 7. p. „Containment: a Reassessment“. 1973. în M. Walter L. D... 1978. Roosevelt. Princeton. 1947-1950. Washington DC. New York. Mayers. Princeton University Press. Georgetown University. 566-582. „Interview with George W. 113-127. Miscamble. 1917-1941. W. 1996. p. Columbia University Press. în Foreign Affairs. nr. 1960. 1958. New Jersey. New York. 165-191. 3. Michael J. Martin F. Kennan and the Making of American Foreign Policy. nr. Realist Thought From Weber to Kissinger. 10. Louisiana State University Press. Kennan. în Foreign Affairs. Baton Rouge. 18751890. 1979. W. Memoirs: 1925-1950. Chicago. Russia and the West Under Lenin and Stalin. p. George F. p. Ibid. 873-888. 1989. Russia and the Coming of the First World War. Russia. 1982. 1968. 1984. p. Lecturi suplimentare Gaddis. George Kennan and the Dilemmas of US Foreign Policy. Princeton. Michael Smith. and the Cold War“.RELA|II INTERNA|IONALE 54 55 G. New Jersey. Cambridge University Press. Realities of American Foreign Policy. p. The Fateful Alliance: France. 4. Oxford University Press. Princeton University Press. Travis. Londra. 1986. 1982-1995. 1938-1940. New York. 1968. Harper. 1984. Princeton. Soviet Foreign Policy.). Hixson. 1993. 1992. Princeton. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Aron. Oxford University Press. Faber & Faber. Herz. Princeton University Press. Realist Thought from Weber to Kissinger. Hutchinson. „A Balance Sheet: Lippmann. Around the Cragged Hill: A Personal and Political Philosophy. 1972. 2. At a Century’s Ending: Reflections. 1951. New York. Kennan and the Art of Foreign Policy. Ohio University Press. în Foreign Policy. Acheson. 1917-1920. Frederick F. . Ethics and Public Policy Center. Principalele lucr`ri ale lui George Kennan „The Sources of Soviet Conduct“. George F. American Visions of Europe: Franklin D. 1994. Chicago University Press. The Cloud of Danger: Current Realities of American Foreign Policy. 1989. Kennan“. Louisiana State University Press. nr. Londra.. Little Brown. 1990. Kennan: Cold War Iconoclast. 236. Boston. Soviet-American Relations.. Smith. Cambridge. New York. 1977. The Decline of Bismark’s European Order: Franco-Russian Relations. Princeton University Press. The End of the Cold War: Its Meaning and Implications. the Atom and the West. 122. Little. 60. 1865-1924.

adesea numit` realpolitik. era admira\ia lui Kissinger pentru autonomia relativ` a politicii externe fa\` de cea intern`. A fost arhitectul-]ef al politicii de destindere de la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. lucrare [n care examineaz` atent concertul european din secolul al XIX-lea. al deschiderii c`tre China ]i al „navetei diplomatice“ (shuttle diplomacy) [n Orientul Mijlociu. În timp ce preda la Harvard. predând în cadrul Departamentului de ]tiin\a guvern`rii (1957-1971) ]i conducând programul de studii de ap`rare al universit`\ii din 1958 pân` în 1969. a fost consilier pe probleme de securitate na\ional` al pre]edintelui Nixon la sfâr]itul anilor ’60 ]i s-a men\inut dup` c`derea lui Nixon de la putere. În abordarea teoriei ]i practicii politicii interna\ionale. În descrierea modului în care diploma\ii au reu]it s` creeze un astfel de echilibru dup` 1815. Kissinger a f`cut parte din Serviciul de Contrainforma\ii al armatei americane. ale lui Wilhelm de Orania. s` manipuleze echilibrul de putere pentru a men\ine o ordine interna\ional` în care nici un stat s` nu le domine pe celelalte. mul\i consider` perioada cât a fost în func\ie ca una în care Kissinger a încercat s` implementeze o nou` abordare „realist`“ în conducerea afacerilor externe. De la p`r`sirea func\iei în 1977. Ace]tia au fost capabili s` subscrie la un sistem comun de valori care a mediat conflictele dintre interesele na\ionale. Prima este conceptul de raison d’État. Frederick cel Mare. Înainte de a se al`tura echipei de la Casa Alb`. A doua. Diplomacy (1994). El declara: „Inspira\ia implic` identificarea sinelui cu sensul evenimentelor. A World Restored (1957). Întregul statu quo extrage beneficii de la o ordine interna\ional` „legitim`“ în care statele î]i pot p`stra independen\a prin alinierea sau opozi\ia fa\` de alte state conform mi]c`rilor balan\ei. Inspira\ia este o chemare la m`re\ie. Kissinger a fost ]i consultant pentru Departamentul de Stat. Aceasta este tema central` a uneia din lucr`rile de început ale lui Kissinger. mai ales dac` apar\ine unei mari puteri ca Statele Unite. Accept` opinia conform c`reia rela\iile interna\ionale se petrec într-un spa\iu ce nu dispune de o autoritate central` care s` arbitreze conflictele de interese ]i valori dintre state. Având în vedere c` statele sunt egale doar formal ]i legal ]i foarte inegale din punct de vedere militar ]i economic. De asemenea. La un moment dat. la 27 mai 1923. Aceasta este o tem` permanent` în lucr`rile sale începând cu teza de doctorat. Kissinger pune accentul pe dou` caracteristici ale acelei ere. supunere fa\` de voin\a grupului. depinde de materialul aflat la dispozi\ie într-o perioad` dat`. Lupta poate fi controlat` dac` marile puteri sunt conduse de indivizi care pot produce o ordine „legitim`“ ]i pot ajunge între ele la un consens privind limitele în care se poate desf`]ura lupta. a]a cum s-a dezvoltat din secolul al XVII-lea pân` în secolul al XIX-lea. Organizarea necesit` disciplin`. profesor ]i consultant politic. KISSINGER HENRY KISSINGER Henry Kissinger a fost secretar de stat al Statelor Unite din 1973 pân` în 1977. în care interesul statului justific` folosirea de mijloace externe care ar putea p`rea de neconceput într-un sistem politic intern ordonat. Organizarea este istoric`. Kissinger crede c` este datoria omului de stat. sau ra\iune de stat. Kissinger calc` pe urmele cardinalului Richelieu. Germania. Aceast` tradi\ie are dou` idei centrale. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Dup` r`zboi. Tensiunea dintre creativitatea artei diplomatice ]i sarcinile birocra\iei ]i politicii interne este o tem` mereu prezent` în lucr`rile sale. p`r`sind \ara din cauza persecu\iilor naziste [mpotriva evreilor. Metternich. iar câteva dintre lipsurile realismului sunt adesea prezente în politicile lui. Familia sa a ajuns în America în 1938. ob\inând licen\a în 1950 ]i titlul de doctor în 1954. pe care le-a admirat ]i a încercat s` le recreeze în perioada foarte diferit` a sfâr]itului anilor ’60.57 H. Kissinger a fost profesor la Universitatea Harvard ]i a scris mult ]i cu accente critice la adresa politicii externe americane în timpul r`zboiului rece. bazat` pe teza de doctorat. care sprijinea o astfel de cultur`. pân` la cea mai recent` carte. În ceea ce prive]te a doua idee. ceea ce este o reflectare a dorin\ei ]i capacit`\ii sale de a controla politica extern` american` ]i de a centraliza într-o m`sur` cât mai mare puterea executiv`. a început o carier` academic` în ]tiin\e politice la Harvard. Corpora\ia Rand ]i Consiliul Na\ional de Securitate. Castlereagh ]i Bismark. Abordarea sa se bazeaz` pe tradi\ia diplomatic` european`. a de\inut ambele posturi simultan. Într-adev`r. în timpul scandalului Watergate de la începutul anilor ’70. rela\iile interna\ionale iau forma luptei pentru putere dintre aceste state. Kissinger a continuat s` scrie c`r\i ]i articole ]i s` fie activ în calitate de comentator la televiziune. Ca diplomat. Kissinger a încercat s` critice ]i s` reformeze ceea ce a considerat a fi atitudinea american` tradi\ional` fa\` de restul lumii. orga- . scrie în tradi\ia realist` a lui Max Weber ]i are multe în comun cu Hans Morgenthau ]i George Kennan. Kissinger s-a n`scut la Fuerth. Prima era existen\a unei culturi europene cosmopolite în rândul diploma\ilor care s-au întâlnit la Congresul de la Viena. Ca savant. Inspira\ia nu este supus` timpului. A World Restored (1957). valabilitatea ei este inerent` conceperii.

Astfel. iar Gerald Ford a refuzat s` foloseasc` termenul în timpul campaniei preziden\iale din 1975. în cele din urm`.. care sunt interesante ]i ast`zi doar prin faptul c` aceste preocup`ri au lipsit din diploma\ia lui Kissinger când a ajuns la Casa Alb`. ]i li se ofer` acest ajutor ca parte a unui set de acorduri care duc la un tratat SALT. lider al lumii comuniste. Kissinger a afirmat c` Statele Unite nu se mai puteau bizui pe strategia „ripostei masive“ urmat` de Eisenhower ]i Dulles. Kissinger nu a putut controla ritmul cooper`rii dintre Germania de Est ]i . atunci cu siguran\` vor tinde s` accepte necesitatea de a calcula întregul spectru de interese ]i de a se comporta prudent ]i ra\ional.RELA|II INTERNA|IONALE 58 59 H. În primul rând. atunci când politica extern` se modeleaz` dup` principiile sale. [ns` nu simt nici o presiune pentru a extinde acest tip de comportament ]i în cazul Orientului Mijlociu?“3 A doua problem` major` a constat în dificult`\ile pe care Kissinger le-a întâmpinat în controlul comportamentului p`r\ilor ter\e.. Bineîn\eles. trebuie ca SUA s` fie capabile s` manipuleze rela\iile de „interdependen\`“ în domenii precum controlul armamentelor. Kissinger a prev`zut apari\ia unei confrunt`ri primejdioase între superputeri. o asemenea strategie ar fi l`sat Statele Unite f`r` op\iune în cazul unui atac „necugetat“ cu arme conven\ionale din partea URSS. Pentru Uniunea Sovietic`. Într-o oarecare m`sur`. sprijinirea „lupt`torilor pentru libertate“ radicali din Angola ]i Chile la începutul anilor ’70). spunea el. destinderea (relaxarea tensiunilor) devenea posibil` datorit` rezultatelor ob\inute de sovietici în cursa înarm`rilor ]i recunoa]terii URSS ca superputere de c`tre americani. Pentru aceasta. Kissinger a fost consternat când URSS nu a presat Vietnamul de Nord s` fac` concesii la negocierile de pace de la Paris pentru a pune cap`t mai repede r`zboiului din Vietnam ]i când s-a folosit de rela\iile comerciale mai bune cu SUA pentru a promova influen\a sovietic` în lumea a treia (de exemplu. Solu\ia realiz`rii acestor dou` obiective consta în ideea de „[mbinare“ (linkage). La sfâr]itul anilor ’50. acesta nu era sfâr]itul competi\iei. Aceasta a fost tema urm`toarelor dou` c`r\i. care ilustreaz` problemele ridicate de realism. comer\ ]i altele. r`zboiul rece. care era esen\ial în cazul în care Statele Unite urmau s` pun` în aplicare o strategie foarte complex` ]i delicat`.“1 Publicarea lucr`rii A World Restored a fost posibil` datorit` popularit`\ii de care s-a bucurat prima carte a lui Kissinger. Au existat trei motive ale e]ecului. De]i conducerea sovietic` a recunoscut nevoia de coexisten\` pa]nic` cu SUA în lumina amenin\`rii nucleare ]i a dorin\ei de a ob\ine recunoa]terea sferei sale de influen\` din Europa R`s`ritean` de c`tre SUA. Prima problem` a fost aceea c` Uniunea Sovietic` nu p`rea s` în\eleag` regulile echilibrului de putere a]a cum erau prezentate de Kissinger. Aceasta nu însemna. fie conflict. destinderea era un cuvânt murdar în politica american`. Interesul s`u academic consta în examinarea modului în care SUA ar putea men\ine rela\ii bune cu Europa Occidental` în lumina acestei confrunt`ri. împreun` cu Richard Nixon. În func\ie de pozi\ia adoptat`. Pentru a prezenta numai câteva exemple. mai ales în lumea a treia. „Deschiderea c`tre China“ era o parte a acestei strategii ample. un joc bipolar cu sum` zero. sau necesita. strategia „[mbin`rii“ nu a reu]it s` produc` un echilibru de putere mai stabil sub conducerea Statelor Unite ]i cu Kissinger mânuind pârghiile de influen\`. În aceast` lucrare. „manipularea“ echilibrului de for\e ar fi necesitat fie cooperare. Astfel. Pân` la mijlocul anilor ’70. Acesta urm`rea un scop dublu. în 1969. Acest comportament ridica întrebarea dac` URSS \inea la statu quo sau era în continuare o for\` revolu\ionar` în rela\iile interna\ionale. [Dar] dac` afi]eaz` un comportament corect în cadrul SALT [n schimbul unor afaceri economice avantajoase. În al doilea rând. 2 În opinia lui Kissinger. Ideea era ca Statele Unite „s` urmeze strategia morcovului ]i a b`\ului. vroia s` îmbun`t`\easc` rela\iile cu Uniunea Sovietic` astfel încât ru]ii s` nu încerce s` profite de o aparent` înfrângere a Statelor Unite ]i astfel cele dou` superputeri s` poat` crea o serie de „reguli de angajare“ care s` limiteze competi\ia dintre ele. imediat ce Uniunea Sovietic` ar fi egalat puterea nuclear` a Statelor Unite. diploma\ia lui Kissinger din urm`torii ani poate fi interpretat` ca o încercare de a recrea anumite elemente ale Congresului de la Viena în turbulenta perioad` a anilor ’60. Philip Windsor rezuma astfel problema: „Dac` ru]ii vor grâu ]i computere americane . fiind gata s` pedepseasc` actele necugetate ]i s`-]i extind` rela\iile în contextul unui comportament responsabil“. Statele Unite ar fi trebuit s` se preg`teasc` de un r`zboi nuclear limitat împotriva URSS. îmbun`t`\irea rela\iilor dintre superputeri depindea de capacitatea ]i de dorin\a americanilor de a induce un „comportament bun“ sovieticilor prin acordarea de beneficii pentru cooperare ]i pedepse pentru „acte necugetate“. KISSINGER nizarea este recunoa]terea faptului c` mediocritatea este modelul obi]nuit al conducerii. Kissinger a avertizat c`. Nuclear Weapons and American Foreign Policy (1957). el dorea s` scoat` SUA din r`zboiul din Vietnam f`r` a afecta „credibilitatea“ \`rii ca superputere în ochii alia\ilor ]i ai inamicilor. ceea ce se potrive]te cu necesit`\ile ordinii mondiale. coabitare conform condi\iilor americane.

Îns` în a doua jum`tate a secolului al XX-lea a dominat a doua cale. critic` opinia c` fosta Uniune Sovietic` a fost mai curând o amenin\are ideologic` decât una geopolitic`. În cea mai mare parte a istoriei sale. în anii ’90 ]i în secolul urm`tor. A avut îns` un oarecare succes. El afirm` c` aceast` tradi\ie a generat dou` atitudini politice opuse ]i la fel de nepotrivite. În ultima sa carte. Carter. a înclinat s` presupun` c` URSS avea mai mult` influen\` asupra alia\ilor s`i (ca Vietnamul de Nord ]i Cuba) decât în realitate. Kissinger reflecteaz` asupra provoc`rilor la care au fost supuse SUA în era de dup` r`zboiul rece. În particular. . KISSINGER cea de Vest. pre]edintele ales. dar reputa\ia sa a sc`zut curând. ca practican\i ai politicii echilibrului de putere. El nu a reu]it s` conving` guvernul din Vietnamul de Sud c` „vietnamizarea“ r`zboiului (prin retragerea trupelor americane ]i predarea controlului militar guvernului vietnamez) nu era o strategie pentru a câ]tiga timp înainte de abandonarea aliatului. mai recent`. realiz`rile sale în politica extern` au fost reevaluate. Kissinger traseaz` istoria diploma\iei în ultimele dou` secole. dar continu` s` cread` c` strategia de destindere propus` de el era cea potrivit` ]i d` vina pe Watergate ]i pe incapacitatea poporului american de a în\elege arta realist` de conducere a statului. Diplomacy (1994). Kissinger a fost nevoit s` se confrunte cu suspiciunile Congresului. este angajarea în cruciade pentru democra\ie în lume ca o modalitate de a transforma sistemul interna\ional vechi într-o ordine mondial` bazat` pe democra\ie. În timpul scandalului Watergate. pacea va fi rezultatul natural al rela\iilor dintre na\iuni. A fost criticat de dreapta pentru refuzul de a extinde procesul de „[mbinare“ la respectarea drepturilor omului în URSS. primul-ministru al Fran\ei în secolul al XVII-lea. c`ci el îi consider` pe p`rin\ii fondatori. în ciuda încerc`rii de a centraliza la Casa Alb` controlul asupra politicii externe americane. Într-o astfel de lume. Statele Unite se consider` o na\iune excep\ional` datorit` formei republicane de guvern`mânt. El a observat c` „tradi\ia american`“ dominant` consider` politica extern` doar un mijloc de a proteja ]i a promova libertatea ]i bun`starea individului. nu al echilibrului de putere instabil ]i adesea nedrept. Kissinger recunoa]te aceste probleme. Woodrow Wilson este un exemplu al interna\ionalismului american. În mare parte. A doua. exemplificat` de cardinalul Richelieu. Pentru Kissinger. Pentru o vreme. Similar. Kissinger a sus\inut c`.RELA|II INTERNA|IONALE 60 61 H. Totu]i. A primit Premiul Nobel pentru Pace în 1973 pentru negocierile care au dus la Acordurile de pace de la Paris ce au pus cap`t implic`rii militare americane în Vietnam. ar fi trebuit ca SUA s` se concentreze pe politica extern` sovietic` ]i mai pu\in pe emigra\ia evreiasc` ]i pe tratamentul de\inu\ilor politici. Kissinger a sus\inut c`. care se desf`]ura mai repede decât ar fi dorit. Prima este retragerea izola\ionist` a Americii din rela\iile interna\ionale pentru a-]i îmbun`t`\i institu\iile democratice ]i a fi un exemplu pentru restul umanit`\ii. Tragedia din Vietnam. Sondajul Gallup l-a prezentat drept cel mai admirat om din America în 1972 ]i 1973. S-a înregistrat un progres minim în discu\iile asupra controlului armamentelor cu URSS ]i. iar multe dintre temele dezvoltate în A World Restored sunt repetate. consider` c` politica extern` american` din timpul r`zboiului rece a fost excesiv de moralist` ]i insuficient acordat` la realit`\ile echilibrului de putere. succesul american în r`zboiul rece a fost mai costisitor decât ar fi putut fi. nevoia unei ordini legitime interna\ionale este tot atât de mare pe cât a fost ]i înainte ]i c` Statele Unite trebuie s` vegheze ca „idealismul“ lui Wilson s` nu apar` din nou în politica extern`. cartea discut` practica realist` de conducere a statului. Ca rezultat al acestei erori de percep\ie. circumstan\elor dezvolt`rii ]i virtu\ilor cet`\ene]ti înn`scute. ca ]i pentru Kennan ]i Morgenthau. De asemenea. Ele eviden\iaz` faptul c` „tradi\ia diplomatic` european`“ nu este complet str`in` Statelor Unite. În memoriile sale. investigatorii numi\i de Congres au descoperit c` d`duse ordin FBI s` înregistreze convorbirile subordona\ilor din cadrul Consiliului Na\ional de Securitate. în c`utarea unei stabilit`\i politice. „Structura p`cii“ pe care promisese în 1969 c` o va ob\ine l`sa loc unui „nou“ r`zboi rece între superputeri ]i pân` în 1977 Kissinger a pierdut controlul asupra politicii externe americane. care încerca mereu s` sl`beasc` puterea ]i autonomia executivului. izola\ionismul. El recunoa]te ]i admir` faptul c` SUA au reu]it s` înfrâng` URSS. A fost criticat de stânga pentru escaladarea în secret a conflictelor din Vietnam ]i Cambodgia deoarece el ]i Nixon s-au bazat pe lovituri aeriene devastatoare pentru a ob\ine un „progres“ în timpul negocierilor de pace. la care [i adaug` pe Theodore Roosevelt ]i Richard Nixon. l-a acuzat c` s-a angajat în diploma\ia ineficient` a „c`l`re\ului singuratic“. SUA au ales primul curs. În opinia lui Kissinger. A treia problem` major` a fost e]ecul s`u de a convinge poporul american c` destinderea era în interesul na\ional al SUA. comer\ liber ]i lege interna\ional`. la începutul anilor ’70. Pân` la mijlocul anilor ’70. aceea a interna\ionalismului cruciat. Victoria comunist` din Vietnam ]i ascensiunea lui Pol Pot în Cambodgia au distrus Acordurile de pace de la Paris. a ob\inut mai mult` popularitate decât oricare alt diplomat american. în timpul campaniei electorale din 1976.

Pe scurt. Brodine. î]i pierde din acurate\e. Walter. Cambridge University Press. Londra. ce \ine de aspectele militare ]i geopolitice. Brown. Isaacson. Londra. McDougall. 1957. 1992. Kissinger: A Biography. Dickson. ]i politica „joas`“ (low politics) privind comer\ul ]i economia. Houghton. Weidenfield & Nicholson. Years of Upheaval. Kissinger identific` dou` domenii unde echilibrul de putere ar trebui aplicat. 120. Observations: Selected Speeches and Essays. 1994. Bruce. New York. la fel cum rela\iile lor de interdependen\` cu celelalte \`ri le vor împiedica s` se retrag`. 1972. . de]i critica sa privind politica extern` a SUA este amplu cunoscut` de reali]ti. Michael Joseph. SUA sunt interesate s` se asigure c` Germania unit` ]i Rusia nu vor intra în competi\ia asupra centrului Europei. 1983. Basic Books. relativul declin al puterii americane de dup` 1945 va împiedica Statele Unite s` domine lumea. „Henry Kissinger’s Scholarly Contribution“. Brown. 1985. Castlereagh and the Problems of Peace. distinc\ie care. McGraw-Hill. Kissinger and the Meaning of History. Ca de obicei. Weidenfeld & Nicholson. „Oh Henry! Kissinger and his critics“. 1972. Harper. New York. Boston. New York. 1812-22. Lec\ia care trebuie înv`\at`. 1979. p. 1965. Boston. Principalele lucr`ri ale lui Henry Kissinger Nuclear Weapons and Foreign Policy. 2. 1969. 1979. nr. 317. Exist` multe elemente de valoare în analiza pe care Kissinger o face sistemului interna\ional la sfâr]itul secolului al XX-lea. Towards a New Cold War: Essays on the Current Crisis and How We Got There.RELA|II INTERNA|IONALE 62 63 H. Rusia ]i Germania sunt puterile europene asupra c`rora Statele Unite ar trebui s` se concentreze. White House Years. 1957. The Troubled Partnership: A Re-appraisal of the Atlantic Alliance. accentul pe care Kissinger l-a pus pe primatul interesului na\ional ]i pe echilibrul de putere s-ar putea dovedi mai apreciat sub aspect politic decât atunci când el era arhitectul politicii interna\ionale americane în toiul r`zboiului rece ]i al celui din Vietnam. a]a cum au f`cut în prima jum`tate a secolului. Harper. p. Londra. În cadrul a ceea ce el crede c` va fi o lume multipolar`. Lecturi suplimentare Bell. el accentueaz` distinc\ia dintre politica „înalt`“ (high politics). nr. Faber & Faber. Henry Kissinger. 1977.). Philip Windsor. 1961. 1978. Note 1.. Brown. White House Years. 1. Londra. A World Restored: Metternich. Mark (ed. Boston. The Price of Power: Kissinger in the Nixon White House. Suummit Books. Coral. Londra. Virginia ]i Selden. în Orbis. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Kennan. Simon & Schuster. New York. 1994. Henry Kissinger and the American Approach to Foreign Policy. Landau. În ceea ce prive]te Asia. Noam. Gregory D. Mazlish. 1982-1984. A World Restored: Metternich. Kissinger: The Uses of Power. p. Harper & Row. în British Journal of International Studies. American Foreign Policy: Three Essays. Morgenthau ]i Wilson. Little. New York. Castlereagh and the Problems of Peace. Open Secret: The Kissinger-Nixon Doctrine in Asia. Seymour M. 1982. Hersh. Weidenfield & Nicholson. Kissinger sus\ine c` SUA trebuie s` \in` Japonia ]i China [n echilibru ]i s` le ajute s` coexiste în ciuda suspiciunii dintre ele. 1975. domin` reflec\iile sale asupra politicii externe americane din timpul r`zboiului rece. Cleva. Martin Robertson. Little. New York.. este c` SUA nu trebuie s` se a]tepte ca sfâr]itul r`zboiului rece s` duc` la un sistem interna\ional radical schimbat. afirm` el. În mod ironic. The Diplomacy of Détente: The Kissinger Era. p. David. 1976. New York. Boston. 1989. Londra. Diplomacy. Chomsky. 1982. Londra. Walter. 1957. ast`zi [n SUA. 3. KISSINGER nu triumful c`derii zidului Berlinului. Henry Kissinger. Associated University Press. Peter W. 38. în opinia altor anali]ti. The Necessity for Choice: Prospects of American Foreign Policy. 1812-22. New York. 35. Little. 657-672. Aceast` situa\ie necesit` o prezen\` american` continu` în Europa ]i l`rgirea NATO c`tre Est. Pantheon Books. New York.. Kisssinger: The European Mind in American Policy.

1976. Columbia University Press. chiar dac` argumentele sale pot fi contracarate.. Al`turi de lucr`rile lui Kenneth Waltz ]i Robert Gilpin. Robert D. când a devenit membru al Departamentului de }tiin\e Politice la Universitatea Harvard. Uncertain Greatness: Henry Kissinger and American Foreign Policy. Realist Thought From Weber to Kissinger. cât ]i caracteristicile sistemului interna\ional ca întreg. New York.RELA|II INTERNA|IONALE 64 Morris. Statele suverane sunt actori ra\ionali ]i interesa\i. 1986. 1989. Sideshow: Kissinger. 165-191. contribu\ia sa la studiul economiei politice interna\ionale i-a convins pe câ\iva liberali (ca Robert Keohane) s` î]i prezinte lucr`rile mai mult ca o modificare a realismului structural decât ca un atac direct la ipotezele sale esen\iale: „Realismul este o teorie despre politica interna\ional`. Baton Rouge. Smith. Shawcross. dac` nu chiar preocupa\i exclusiv s` ob\in` câ]tiguri relative deoarece trebuie s` func\ioneze într-un mediu anarhic în care securitatea ]i bun`statea lor se bazeaz` în cele din urm` pe capacitatea de mobilizare a resurselor proprii în fa\a unor amenin\`ri externe. Harper & Row. Simon & Schuster. ele explic` statutul s`u în domeniu ca om de ]tiin\` care refuz` s` urmeze moda zilei ]i a c`rui fidelitate fa\` de idealurile ]tiin\ei sociale empirice produce un model de urmat. Sistemul interna\ional este anarhic. Michael J. 1979. New York. toate aceste afirma\ii erau puse sub semnul întreb`rii. New York. Nu exist` o autoritate suprem` care s` poat` constrânge sau canaliza comportamentul statelor. Schulzinger. Este un efort de a explica atât comportamentul statelor individuale. chiar dac` o astfel de validare nu poate fi exhaustiv`“. and the Destruction of Cambodgia. De asemenea. William. exista o p`rere conform c`reia. p. New York. Nixon. dac` aceste ipoteze fuseser` vreodat` corecte. Louisiana State University Press..“2 În anii ’60 ]i la începutul anilor ’70.. Norton. 1 Acestea sunt virtu\ile în care abund` întreaga oper` a lui Krasner. Henry Kissinger: The Anguish of Power. Roger. Axioma ontologic` a realismului este c` statele suverane sunt componentele constitutive ale sistemului interna\ional. Suveranitatea reprezint` o ordine politic` bazat` pe control teritorial. criza petrolului ]i problemele comerciale cu Japonia s-au petrecut în acela]i timp ]i astfel . când Krasner era un tân`r licen\iat implicat în cercetarea pentru teza de doctorat. 1977. Stephen Krasner îi îndeamn` pe studen\i „s` reziste la moda de moment ]i s` încerce s` dezvolte un mod de cercetare care permite o form` de validare empiric`. Stroessinger. Este un sistem care se autosus\ine. Într-o epoc` în care realismul era criticat din toate unghiurile ]i într-un subdomeniu de cercetare al c`rui raison d’être este adesea presupus a fi absen\a cercet`rilor din economie realizate de reali]tii clasici preocupa\i de siguran\a militar`. STEPHEN KRASNER La sfâr]itul reflec\iilor autobiografice despre cariera sa. politica interna\ional` trecea printr-o schimbare structural` gigantic`. Henry Kissinger: Doctor of Diplomacy. Mai exact. W. John G. opera lui Krasner a insuflat via\` paradigmei realiste. W. E]ecul SUA de a câ]tiga r`zboiul din Vietnam. ]i ulterior.

În consecin\`. Un stat puternic care dispune de avantaje tehnologice asupra celorlalte state va dori un sistem de comer\ deschis ]i noi pie\e de export. nerabile la schimb`rile din exterior ]i pot folosi aceast` putere pentru a-]i men\ine accesul la pie\ele externe. de]i comer\ul liber poate produce câ]tiguri absolute pentru toate statele implicate. cum ar fi interesele materiale generale ]i obiectivele ideologice. concentrându-se asupra comer\ului drept criteriu de deschidere/închidere m`surat prin nivelul tarifelor dintre state ca propor\ie din produsul na\ional brut ]i prin gradul în care este concentrat la nivel regional. care pe atunci se considera „un spin în coastele“ departamentului de la Harvard. O economie mondial` deschis` este o economie cu tarife mici. Ceea ce este ra\ional pentru binele colectiv al statelor nu este neap`rat necesar pentru statele individuale. trad. Mai mult.4 Argumentul lui Krasner este o încercare de a explica varia\ia în „deschiderea“ economiei mondiale. Explica\ia lui Krasner se bazeaz` pe afirma\iile realiste despre interesul de stat. are în vedere acele acte ]i declara\ii ale factorilor de decizie de la Casa Alb` ]i din Departamentul de Stat care au scopul de a m`ri bun`starea general` ]i sunt caracterizate de men\inerea în timp a unei ierarhii. în timp ce statele a c`ror hegemonie intr` în declin se tem c` vor pierde puterea în favoarea rivalilor ]i rezist` cu greu la presiunile interne care cer protec\ie fa\` de importurile ieftine. Din 1945 Statele Unite au fost o astfel de mare putere. a scris articolul State Power and the Structure of International Trade (1976) care. în timp ce statele mai mici se orienteaz` spre p`strarea integrit`\ii politice ]i teritoriale ]i a intereselor lor economice înguste. Mai precis.RELA|II INTERNA|IONALE 66 67 S. Un factor crucial în argumentul lui Krasner este afirma\ia sa c` statele nu consider` întotdeauna boga\ia drept cel mai important scop. produsului na\ional brut ]i particip`rii la comer\ul mondial ]i investi\ii. Mai precis. Krasner a continuat s` î]i dezvolte argumentele ]i s` le aplice pe un spectru larg de chestiuni în EPI. Defending the National Interest. unde comer\ul de\ine o propor\ie ridicat` din venitul na\ional ]i unde concentrarea regional` a comer\ului este sc`zut`. „Interdependen\a“ economic` este subordonat` echilibrului de putere economic` ]i politic` dintre state. KRASNER mai mul\i observatori au sugerat c` „anarhia“ era înlocuit` de fenomenul „interdependen\ei complexe“ dintre state. Ceea ce reiese din studiul acesta este c` interesul na\ional american pe pia\a interna\ional` a bunurilor are trei componente. Pe de alt` parte. El afirm` c`. El sus\ine c` perioadele de deschidere din economia mondial` se coreleaz` cu perioade dominate în mod clar de un singur stat. ele sunt mai pu\in dispuse s` sus\in` un sistem deschis de comer\. unele vor câ]tiga mai mult decât altele. nivelul de deschidere este dependent de distribu\ia puterii între state. doar statele mari vor încerca s` modeleze lumea dup` propria lor imagine. nu poate fi explicat` în întregime în termeni de men\inere pe ter- . aceste state sunt mai pu\in vul*EPI – economia politic` interna\ional`. m`surate cu ajutorul venitului na\ional pe cap de locuitor. Pe baza analizei atente a datelor empirice. era o perioad` în care anali]tii politicii interna\ionale nu mai considerau statul un actor ra\ional unitar. Aici. au fost Statele Unite. iar cheia politicii lor externe este ideologia. mai concret anticomunismul. „a definit agenda [pentru EPI* din SUA] pentru ani de cercet`ri“. ordonate în ordinea cresc`toare a importan\ei: stimularea competi\iei economice.3 Acesta era contextul în care Krasner. asigurarea siguran\ei ofertei. care au inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori la sfâr]itul anilor ’70 ]i ’80. nu invers. Keohane observa c` for\a sa provenea nu doar din subminarea viziunii conven\ionale a liberalilor. Statele mai pu\in dezvoltate economic vor încerca s` evite pericolul politic de a deveni vulnerabile la presiuni exercitate de alte state. promovarea unor scopuri de politic` extern` mai largi. De la publicarea articolului din 1976. lucr`rile lui Graham Allison sugerau c` aceast` ipotez` era adesea inadecvat` pentru în\elegerea procesului decizional în SUA ]i implicit ]i în alte state. De asemenea. În perioada 1945-1960. Krasner formuleaz` o serie de ipoteze pe care le explic` apelând la abordarea realist`. Puterea politic` ]i stabilitatea social` sunt la fel de importante ]i aceasta înseamn` c`. Argumentul s`u principal este acela c` statul este o entitate autonom` care încearc` s` î]i impun` interesul na\ional în fa\a actorilor interni ]i a celor externi. În 1978 ]i-a editat prima carte. Krasner examineaz` politica SUA cu privire la investi\iile externe în materii prime din secolul al XX-lea. Odat` astfel definit` variabila dependent`. n. conform lui Robert Keohane. Mai mult. Admirând argumentul lui Krasner ]i contribu\ia sa la evolu\ia EPI. ci ]i din unele lipsuri ]i din sugerarea de c`i noi de cercetare. spre deosebire de liberali ]i marxi]ti. De]i aceast` politic` a fost în general favorabil` dezvolt`rii corpora\iilor multina\ionale din SUA. dac` puterea este distribuit` egal între state. statele mari ]i puternice sunt mai pu\in expuse schimb`rilor economiei interna\ionale în compara\ie cu cele mici ]i prin urmare ceea ce Krasner nume]te „costurile de oportunitate pentru închidere“ vor fi mai sc`zute. În secolul al XIX-lea acesta era Marea Britanie. Se sugera adesea c` agenda tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale trecea de la chestiuni de „politic` înalt`“ (securitate militar` ]i dezarmare nuclear`) la „politica joas`“ (comer\ ]i finan\e interna\ionale). Krasner examineaz` varia\iile distribu\iei puterii economice între state timp de 200 de ani.

Pe la începutul anilor ’80. se afl` în incitantul volum Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism (1985). Krasner concluzioneaz` c` factorii de decizie din SUA erau dispu]i s` protejeze interesele corpora\iilor americane. a popularizat ideea c` „regimurile“ erau o variabil` care intervenea între puterea de stat ]i rezultatele interna\ionale. Statele din lumea a treia încearc` s` se protejeze în fa\a opera\iilor de pe pie\ele unde se afl` în dezavantaj. o zon` de importan\` neglijabil` pentru SUA. Prin regimuri „cu autoritate“ Krasner în\elege principii. În consecin\`. ci este necesar pentru c` z`d`rnice]te capacitatea unor grupuri populiste. el respinge ipoteza c` statele urm`resc doar bog`\ia ]i afirm` c` \`rile din lumea a treia sunt ]i ele implicate în lupta pentru putere. el prezint` date care arat` c` \`rile mai s`race. Contribu\ia lui Krasner la dezbaterea privind regimurile. se manifestau lipsuri semnificative în argumentul cauzal precum ]i unele anomalii empirice. mul\i dintre cei care afirmau c` interdependen\a eroda „anarhia“ statelor ]i-au schimbat p`rerile v`zând argumentele lui Krasner. conform c`ruia toate statele sunt egale din punct de vedere formal ]i legal. Mai mult. Pe baza analizei datelor. care a cauzat atâta tulburare intern` ]i un câ]tig economic infim. Par\ial.) reprezint` principii ]i reguli care reglementeaz` interac\iunea statelor ]i a altor actori pe un spectru larg de probleme ]i confer` un anumit grad de „guvernare“ sistemului interna\ional. el înseamn` „un set de obiective ordonate tranzitiv ]i validate empiric care nu a avantajat dispropor\ional nici un grup din societate“. lumea a treia nu a fost capabil` s` modifice semnificativ regimul existent orientat spre pia\`. în special despre capacitatea lor de a transforma interesele de stat ]i de a men\ine cooperarea în ciuda schimb`rilor din cadrul echilibrului de putere. e]ecul SUA de a-]i asuma conducerea dup` 1919 ]i discutabil … sprijinul SUA pentru comer\ul liber dup` 1960 – sunt evidente“. Lumea a treia a men\inut un regim de autoritate în avia\ia civil` în ciuda presiunilor SUA pentru adoptarea unui regim mai orientat c`tre pia\`. dar au utilizat for\a pe scar` larg` în cazuri motivate ideologic. cele mai multe state din lumea a treia au un segment de pia\` dispropor\ionat de mic din transportul naval mondial (de multe ori mai pu\in de o zecime) în compara\ie cu segmentul lor din totalul m`rfurilor transportate. Dar el însu]i a observat c` nu exista o potrivire perfect` între perioadele de hegemonie ]i cele de comer\ liber din economia mondial`. Krasner îi atac` pe structurali]tii marxi]ti pentru c` nu au putut explica implicarea SUA în r`zboiul din Vietnam. Drept urmare. Aceasta explic` folosirea for\ei împotriva Vietnamului. Dup` cum eviden\iaz` Keohane.8 Îns`. cea a unei ideologii coerente prin care s` atace legitimitatea regulilor interna\ionale de pia\` ]i inechit`\ile capitalismului global. împreun` cu al\i cercet`tori. dac` exist`. care au amenin\at rezervele de petrol ale întregii lumi capitaliste. lumea a treia se bucur` de „un segment de pia\` care este mai mult sau mai pu\in propor\ional cu segmentul pe care îl de\in din totalul c`l`torilor aerieni la nivel mondial“. Regimurile (international regimes – n. La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. luate împreun`. de a acapara statul ]i a-i modela politicile pentru satisfacerea propriilor \eluri. cât ]i de criticii s`i.n. „anomaliile – sprijinul britanic pentru comer\ul liber dup` 1900.6 Implica\iile normative ale c`r\ii lui Krasner. în timp ce statele mai bogate din Nord vor prefera regimurile ale c`ror principii ]i reguli dau prioritate mecanismelor de pia\`. motivele acestei diferen\e sunt evidente. ]i re\inerea de a folosi armele în timpul crizelor petrolului din anii ’70. privilegiate din punct de vedere economic. reguli ]i proceduri care sporesc puterea suveran` a statelor individuale sau care confer` statelor ce ac\ioneaz` [n grup dreptul de a reglementa fluxuri interna\ionale (ca migra\ia sau semnalele radio) sau dreptul de a aloca accesul la resursele interna\ionale (fundul oceanului). De exemplu. Ele vor s`-]i reduc` vulnerabilitatea fa\` de pia\` prin exercitarea unui control mai puternic al statului asupra pie\ei.5 Interesul na\ional este un termen care a fost folosit foarte vag atât de ap`r`torii realismului. 7 Bineîn\eles. statele mai s`race pot folosi puterea principiului suveranit`\ii de stat. Krasner ]i-a folosit uneltele analitice ]i teoretice în dezbaterea inspirat` par\ial de articolul din 1976. Pentru Krasner. Dup` cum am mai spus. Krasner sus\ine c` provocarea pe care lumea a treia o adreseaz` liberalismului global este de fapt un atac la regulile jocului ]i mai pu\in o reac\ie direct` la s`r`cia economic`. Suveranitatea furnizeaz` statelor din lumea a treia o form` de „metaputere“. Keohane însu]i a cercetat mult aceste anomalii. au o situa\ie economic` mai bun` decât în trecut ]i c` apelurile lor la o . Într-o recent` sus\inere a argumentului c`r\ii sale. Totu]i. Transportul este un bun exemplu. Krasner afirm` c` obiectivul principal al acesteia nu era ap`rarea direct` a realismului ]i a modului s`u de a descrie sistemul interna\ional. la transportul naval. sunt c` etatismul nu numai c` este compatibil cu realismul. ci mai degrab` „un efort de a demonstra plauzibilitatea empiric` a unei aser\iuni realiste importante: statele pot fi considerate actori ra\ionali unitari“. În aceast` carte. La fel ca în toate scrierile sale anterioare. În aceast` încercare. Krasner sus\ine c` statele mici ]i s`race din Sud tind s` sprijine acele regimuri politice care aloc` resursele în mod autoritar.RELA|II INTERNA|IONALE 68 69 S. explica\ia lui Krasner pentru aceast` diferen\` de preferin\e dep`]e]te economia conven\ional`. KRASNER men lung a capitalismului.

în Foreign Policy. De asemenea. New Jersey. 7. Existen\a regimurilor universale nu poate masca inegalit`\ile de putere în rela\iile interna\ionale ]i aceste regimuri nu pot modifica importan\a suveranit`\ii de stat. 1982. 1989. „Transforming International Regimes: What the Third World Wants and Why“. Krasner folose]te date pentru a-]i sus\ine afirma\iile ]i astfel „disciplineaz` puterea prin adev`r“. Cambridge. Principalele lucr`ri ale lui Stephen Krasner „Are Bureaucracies Important? (or Allison in Wonderland)“. p. p. and Systematic versus Scientific Inquiry“. and Democracy“. 6. Stephen Krasner. nr. New York. 223-246. Stephen Krasner. Keohane. În anii ’90. 36. 7. 119-148. cit. 197. Krasner este oarecum pesimist cu privire la capacitatea regimurilor de a modera conflictele de interese dintre Nord ]i Sud. 1972. în Comparative Politics. Krasner a continuat s` publice lucr`ri importante privind natura suveranit`\ii statului ]i schimb`rile din economia politic` global`. Princeton University Press. Foreign Policy. Princeton. p. Stephen Krasner. Strange ]i Waltz. în Steve Smith. Keohane. în Joseph Kruzel ]i James N. 1982. Robert O. Cambridge University Press. Lucr`rile sale stau m`rturie pentru relevan\a perspectivelor realiste în rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al XX-lea.S. în International Studies Quarterly. International Theory: Positivism and Beyond. Stuart. „Realism. „Fortune. nr. Stephen Krasner. Spre deosebire de cei care se mul\umesc s` accepte anumite abord`ri teoretice din motive ideologice sau personale. 1976. 9 Opera sa reprezint` un bun exemplu pentru modul în care se pot evita dou` vicii academice: manipularea datelor în absen\a unui cadru teoretic mai larg ]i tenta\ia de a r`mâne pe t`râmul metateoriei f`r` a o conecta la lumea empiric`. Berkeley. Mai degrab` au rolul de a oferi un cadru structural în care ciocnirile dintre Nord ]i Sud sunt inevitabile. Essence of Decision: Explaining Cuban Missile Crisis. 1997. p. Little. 1981. p. nr. University of California Press. 426. „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s ’State Power and the Structure of International Trade“. KRASNER Nou` Ordine Economic` Interna\ional` (NOEI) erau f`cute într-un moment în care cre]terea economic` ]i veniturile lor atinseser` un apogeu postbelic. op. Mai mult. dar lucr`rile sale în acest domeniu sunt o corectare necesar` a unor evalu`ri benigne care ignor` rolul suveranit`\ii în politica mondial`. Massachusetts. nr. Imperialism. 153. Boston. nr. nr. argumentul s`u este sus\inut de faptul c` mai multe state din lumea a treia sprijin` regimuri autoritare care se conformeaz` principiului suveranit`\ii. 39. Stephen Krasner. în International Organization. Longman. Journeys Through World Politics. „Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous Variables“. p. 1996. Mai mult. op. Ken Booth and Marysia Zalewski (ed. în Political Theory.. 1971. nr. Lexington Books. 1-21.). 36. Stephen Krasner a activat la Universitatea Stanford ca profesor de rela\ii interna\ionale la catedra Graham A. statele din lumea a treia au sus\inut cre]terea pre\ului petrolului de OPEC în anii ’70 chiar dac` a avut un efect devastator asupra bugetelor celor care importau petrol. A fost editorul revistei International Organization între 1987 ]i 1992 ]i este asociat al Academiei Americane de Arte ]i }tiin\e. 8. p. „Realism.RELA|II INTERNA|IONALE 70 71 S. Rosenau. 3. 151. „The Accomplishments of International Political Economy“. Robert O. Avery ]i David P. 125. and Democracy“.. Ibid. p. „American Policy and Global Economic Stability“. în William P. Brown. 6. 159-179. Din 1981. 9. 25. care includeau mecanisme cu autoritate pentru reglemetarea mineritului la mare adâncime. 355-368. „succesul“ UNESCO de a adopta o politic` informa\ional` interna\ional` antiliberal` a fost urmat de retragerea sprijinului financiar din partea SUA. 29-48.). Virtue. în World Politics. America in a Changing World Political Economy. p. din orice ciocnire între statele bogate ]i cele s`race primele ies în câ]tig. Defending the National Interest: Raw Material Investment and U. 28. în World Politics. „Approaches to the State: Alternative Conceptions and Historical Dynamics“. Structural Conflict: The Third World against Global Liberalism. p. 1984. 20. 1982. De exemplu. 1985. 2.. p. „State Power and the Structure of International Trade“. 1992. SUA au refuzat pur ]i simplu s` semneze prevederile Conven\iei privind dreptul m`rii. cit. dar care nu se afl` în sfera intereselor economice individuale ale statelor din lumea a treia. „Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as Intervening Variables“. 46. Note 1. Allison. 317-346. 5. Keohane. în International Organization. p. 50. Din analiza realist` a lui Krasner rezult` c` încercarea de a stabili regimuri pentru dep`]irea sau atenuarea efectelor anarhiei nu este eficient`. Astfel. . p. Graham T. 4. 47. Imperialism. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin. p. 1978. nr. Rapkin (ed.

A predat pentru perioade scurte la Brooklyn College (1937-39) ]i la Universitatea din Kansas City (1939-43). a fost un b`iat timid ]i introvertit care a trebuit s` fac` fa\` ]i antisemitismului ]i discrimin`rii crescânde din ]coal`. în Joseph Kruzel ]i James N. care a murit în 1980 la 76 de ani.). Baldwin (ed. p. p. A ajuns în Statele Unite în 1937 ]i a reu]it s` î]i g`seasc` de lucru în domeniul academic în ciuda antisemitismului cu care se confruntau mul\i evrei din mediul universitar. Robert O. La începutul anilor ’30. p. p. Massachusets. 1985. Berkeley. cât ]i intelectual. de]i de multe ori a pretins c` este ]i cel mai pu\in în\eles. nr. „Trade Conflicts and the Common Defence: the United States and Japan“. dar ]i filozofie ]i literatur`. în World Politics. 1996. International Theory: Positivism and Beyond. 29.. 417-427. 1995. 1986. în David A. }i-a dedicat cea mai . Asemenea lui Kennan. 108-127. la City College din New York (1968-1975) ]i la New School for Social Research din New York (1975-1980). 137-145. 101. 213-233. „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s «State Power and the Structure of International Trade»“. H. dup` pensionare. a admirat modul în care Weber a combinat de-a lungul întregii sale vie\i activitatea academic` riguroas` ]i deta]at` cu activismul politic ]i social. Janice E. Neoliberalism and Neorealism. p. nr. New York. „Toward Understanding in International Relations“. 1996/97. 13-19. în Robert H. Morgenthau a predat dreptul public la Universitatea din Geneva. în Steve Smith. Journeys Through World Politics. Ken Booth ]i Marysia Zalewski (ed. când Hitler ]i-a consolidat puterea în Germania. 115-151. Cambridge. 1989. 50. University of California Press. în Political Science Quarterly. 301-321. University of California Press. Clarendon Press. HANS MORGENTHAU Hans Morgenthau. and Systematic versus Scientific Inquiry“. 787-806. nr. esen\a politicii. Mai exact. Oxford. în Review of International Political Economy. Este cu siguran\` cel mai cunoscut dintre to\i gânditorii clasici reali]ti ai secolului al XX-lea. Cariera sa academic` s-a desf`]urat la Universitatea din Chicago (19431971) ]i. Rosenau. 1987. „State Sovereignity in International Relations: Bridging the Gap Between Theory and Empirical Research“. în anii ’50 a recunoscut c` nu a reu]it s` modeleze prea mult politica extern` a SUA. p. în ciuda vehemen\ei cu care au fost criticate ideile sale. înainte de a p`r`si Europa pentru SUA. „International Political Economy: Abiding Discord“. nr. Al`turi de E. a studiat la universit`\ile din Frankfurt ]i München. Morgenthau este amintit ca unul dintre autorii care au încercat s` construiasc` o teorie cuprinz`toare a „politicii de putere“ pe bazele filozofice ale principiilor realiste despre natura uman`. influen\a sa asupra studiului rela\iilor interna\ionale a fost mai mare decât a oric`rui gânditor important prezentat în aceast` carte.RELA|II INTERNA|IONALE 72 Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism.. „Economic Interdependence and Independent Statehood“. Lexington Books. Unicul fiu al unui tat` autoritar. 20. p. în International Security. „The Accomplishments of International Political Economy“. p. 1993. Morgenthau s-a n`scut în 1904 în Germania. 1. a dorit s` îi educe pe americani în lumina acestor principii astfel încât Statele Unite s` înve\e cum s` se comporte ca mare putere activ` în sistemul interna\ional. „Compromising Westphalia“.). Berkeley. 234-249. în International Studies Quarterly. 150-170. 1985. specializându-se în drept ]i diploma\ie. De asemenea. În aceast` perioad` a descoperit ]i a devorat lucr`rile lui Max Weber. Virtue. a lucrat în Spania.). „Global Communications and National Power: Life on the Pareto Frontier“. Thompson. 1993. p. Cambridge University Press. p. Lecturi suplimentare Keohane. Nu este surprinz`tor c` ]i-a g`sit lini]tea în c`r\i ]i c` îi pl`cea s` citeasc` istorie. Ca refugiat evreu din Germania nazist`. a fost supranumit „pap`“ al rela\iilor interna\ionale. În anii ’20. în International Studies Quarterly. nr. States in a Changing World: A Contemporary Analysis. 1997. 1994. nr. Asymetries in Japanese-American Trade: The Case for Specific Reciprocity. Columbia University Press. 39. care i-a devenit un model de urmat atât personal. Janckson ]i Alan James (ed. echilibrul de putere ]i rolul eticii în politica extern`. A lucrat pentru scurte perioade de timp pentru guvern (consultant pentru planificare politic` [n cadrul Departamentului de Stat la sfâr]itul anilor ’40 ]i apoi consilier la Pentagon la începutul anilor ’60). Dar. Carr ]i George Kennan. „Fortune.

RELA|II INTERNA|IONALE

74

75

H. MORGENTHAU

mare parte a vie\ii scrisului ]i activit`\ii didactice. Pe lâng` contribu\ia sa teoretic`, Morgenthau a scris pentru mai multe reviste ]i magazine de larg` circula\ie. De fapt, a publicat nu mai pu\in de patru volume separate de articole elaborate de-a lungul vie\ii. Ca teoretician, Morgenthau a devenit cunoscut la sfâr]itul anilor ’40 ]i începutul anilor ’50. Prima sa carte, Scientific Man versus Power Politics (1946), reprezint` cea mai sistematic` expunere a unei filozofii realiste ]i constituie o critic` incisiv` a ceea ce el numea „liberalismul ra\ional“. În contrast cu ceea ce consider` c` este credin\a liberal` despre progres, bazat` pe un set de afirma\ii optimiste cu privire la natura uman`, Morgenthau accept` concep\ia mai tradi\ional`, metafizic` ]i religioas`, a „omului c`zut“. Întreaga politic` este o lupt` pentru putere pentru c` ceea ce el nume]te „omul politic“ este o creatur` egoist` prin na]tere, caracterizat` de o nevoie nes`\ioas` de a-i domina pe ceilal\i. Natura uman` are trei dimensiuni: biologic`, ra\ional` ]i spiritual`. De]i recunoa]te c` cele trei se combin` pentru a determina comportamentul uman în contexte diferite, Morgenthau se concentreaz` asupra „voin\ei de putere“ ca element caracteristic principal al politicii, prin care se deosebe]te de economie (urm`rirea ra\ional` a bog`\iei) ]i religie (mediul spiritual al moralit`\ii). Din moment ce tr`s`tura principal` a politicii este folosirea puterii pentru a-i domina pe ceilal\i, moralitatea ]i ra\iunea sunt virtu\i subordonate politicii, simple instrumente de ob\inere ]i justificare a puterii. Accentul pus de Morgenthau pe politica interna\ional` ca mediu al continuit`\ii ]i al necesit`\ii invoc` o dimensiune contextual` a autonomiei politice pe lâng` elementele ei subiective, relevând astfel c` speran\a de a îmblânzi politica interna\ional` prin dezarmare sau stabilirea de corpuri parlamentare interna\ionale este un exemplu de naivitate. În interiorul grani\elor teritoriale ale unui stat, lupta pentru putere este mediat` de o pluralitate de loialit`\i, aranjamente constitu\ionale ]i „reguli ale jocului“ dependente de o cultur`. Acestea mascheaz`, dar ]i direc\ioneaz` lupta pentru putere c`tre concep\ii concurente despre bun`stare. Puterea coercitiv` legitim` a statului, combinat` cu o re\ea de norme sociale ]i leg`turi din interiorul comunit`\ii, eviden\iaz` politica ca pe o aren` de progres poten\ial. În contrast, to\i ace]ti factori sunt mult mai slabi pe plan interna\ional. Aici nu numai c` „voin\a de putere are mân` liber`“, dar ea este accentuat` de num`rul mare de state, ale c`ror suveranit`\i individuale le ridic` pe fiecare la rangul suprem de de\in`tori ai autorit`\ii morale ]i politice. În consecin\`,
„continuitatea în politica extern` nu este supus` op\iunii, ci este o necesitate; pentru c` deriv` din [factori] pe care nici un guvern nu îi poate controla, dar pe care îi poate neglija risc@nd s` e]ueze … r`zboiul sau

pacea sunt decise în func\ie de ace]ti factori permanen\i, indiferent de forma de guvern`mânt … ]i de politicile interne. Na\iunile sunt «doritoare de pace» în anumite condi\ii ]i sunt r`zboinice în altele.“1

Pentru Morgenthau, teoria interna\ional` are func\ia de a descoperi aceste condi\ii ]i, pe baza examin`rii am`nun\ite a istoriei, de a identifica tiparele lor de continuitate ]i schimbare. Masiva sa carte Politics Among Nations, publicat` prima oar` în 1948, r`mâne cea mai sistematic` încercare de a adopta principii „realiste“ în construirea unei teorii empirice de politic` interna\ional`. O astfel de teorie devine posibil` atât prin rolul puterii de a delimita scopul ]i natura domeniului de studiu, cât ]i prin tiparele recurente de activitate ale statelor pe care lupta pentru putere le produce de-a lungul istoriei. Mai mult, de]i a sus\inut c` teoria sa era aplicabil` la toate statele, Morgenthau s-a concentrat asupra celui mai puternic dintre ele, afirmând c` doar marile puteri determin` caracterul politicii interna\ionale în fiecare perioad` a istoriei. Pe baza interpret`rii datelor istorice, Morgenthau descoper` c` toate politicile externe tind s` se conformeze unuia dintre urm`toarele trei tipare de activitate: men\inerea echilibrului de putere, imperialismul ]i ceea ce el a numit politica prestigiului (impresionarea altor state cu m`rimea puterii unui stat). El eviden\iaz` condi\iile care determin` ce politic` va fi urmat`, scopurile proxime c`tre care sunt orientate, metodele adoptate pentru a le ob\ine ]i politicile potrivite pentru a le contracara. De]i nu descoper` nici o „lege“ sigur` a echilibrului de putere, aceasta din urm` sluje]te ca dispozitiv de organizare esen\ial, în cadrul c`ruia el examineaz` dificult`\ile m`sur`rii puterii ]i stabilitatea relativ` a diferitelor configura\ii de putere. De]i un anumit tip de „echilibru“ este inevitabil pe termen lung într-un sistem anarhic, stabilitatea sa depinde de capacitatea ]i de voin\a oamenilor de stat de a-i evalua caracterul ]i apoi de a ac\iona în cadrul constrângerilor pe care le impune libert`\ii lor de ac\iune în exterior. Acest lucru este foarte important în sistemul de dup` 1945, a c`rui stabilitate este amenin\at` de schimb`rile istorice care au f`cut noua structur` „bipolar`“ mult mai greu de men\inut. Morgenthau eviden\iaz` patru schimb`ri importante. {n primul r@nd, sus\ine c`, începând din secolul al XVIII-lea, num`rul marilor puteri a sc`zut. În trecut, când pacea depindea de un echilibru stabil între cinci sau ]ase mari puteri din Europa, structura vag` de alian\e dintre ele inducea pruden\` ]i prevedere în politica extern` a fiec`reia. Bipolaritatea celei de-a doua jum`t`\i a secolului al XX-lea i-a r`pit diploma\iei flexibilitatea necesar` ]i a f`cut-o s` par` un joc cu sum`

RELA|II INTERNA|IONALE

76

77

H. MORGENTHAU

zero în care schimb`rile marginale ale raporturilor de putere puteau duce la conflict. {n al doilea r@nd, nu a existat nici o mare putere care s` ac\ioneze ca un tampon între superputeri, iar Morgenthau sus\inea c` acesta a fost un element-cheie al politicii europene în trecut, când Marea Britanie putea s` se comporte ca un „arbitru“ neutru în conflictele continentale. Apoi, în epoca decoloniz`rii, compensarea teritorial` nu mai era o solu\ie disponibil` pentru a men\ine echilibrul. În trecut, diviziunile teritoriale ]i distribu\ia coloniilor ]i a puterilor mai mici din Europa (ca Polonia) erau o tehnic` important` pentru a negocia concesii în diploma\ia european`. {n sf@r]it, aplicarea noilor tehnologii de transport, comunica\ii ]i r`zboi au transformat secolul al XX-lea într-o epoc` pe care Morgenthau a numit-o „mecanizare total`, r`zboi total ]i dominare total`“.2 Pe scurt, Morgenthau era foarte pesimist cu privire la capacitatea SUA ]i a URSS de a garanta pacea interna\ional`. De]i lupta pentru putere era men\inut` în limite greu de tolerat de amenin\area reciproc` provocat` de armele nucleare, el nu avea încredere c` ele vor men\ine pacea. Cum armele nu erau o surs` de instabilitate în r`zboiul rece, nu puteau fi nici o solu\ie salvatoare. În acela]i timp, Morgenthau avea pu\in` încredere în orice reform` liberal` sau „idealist`“ a sistemului interna\ional. El a dedicat capitole lungi inutilit`\ii dreptului interna\ional, opiniei publice, dezarm`rii ]i ONU. Date fiind aceste credin\e metafizice privind natura uman` ]i centralitatea puterii, a condamnat toate încerc`rile de evitare a r`d`cinii problemei sau de c`utare a r`spunsurilor în afara cadrului existent al sistemului de state. Astfel de încerc`ri sunt mai nocive decât nimic, e]ecul lor duce la cinism ]i disperare. Morgenthau însu]i a evitat disperarea sugerând c`, în ciuda dificult`\ilor, oamenii de stat au ]i rolul de a modera instabilitatea inerent` a politicii interna\ionale contemporane. Îns` Statele Unite trebuie s` înve\e s` renun\e la unele iluzii adânc înr`d`cinate despre politica interna\ional`. A treia carte major` a lui Morgenthau, In Defence of the National Interest (1951), este o critic` sus\inut` a ceea ce el descria a fi „o anumit` obi]nuin\` a min\ii ]i preconcep\ii asupra naturii politicii externe“ în Statele Unite.3 Considera c` politica extern` american` era continuu afectat` de patru erori importante (legalism, utopie, sentimentalism ]i izola\ionism), care proveneau din separarea geografic`, istoric` ]i diplomatic` întâmpl`toare a Statelor Unite de echilibrul de putere european. Dac` SUA urmau s` joace un rol constructiv în stabilirea noului echilibru de putere dup` 1945, ar fi trebuit s` se dezbare de aceste preconcep\ii ]i s` se angajeze într-o analiz` serioas` a noului echilibru de putere ]i a necesit`\ilor de promovare a interesului na\ional. Mai precis, Morgenthau

dorea s` demoleze afirma\iile „moraliste“ despre care sus\inea c` ar caracteriza diploma\ia lui Woodrow Wilson din timpul primul r`zboi mondial. În locul lor, el cerea cu insisten\` o trecere la diploma\ia „realist`“ a lui George Washington ]i Alexander Hamilton din secolul al XVIII-lea, când SUA au ac\ionat conform interesului na\ional – s` împiedice Fran\a sau Marea Britanie s` amenin\e securitatea SUA. Stanley Hoffmann a scris c` Morgenthau „a furnizat atât o explica\ie [a politicii interna\ionale] cât ]i un ghid“ pentru modul în care trebuie condus` politica extern` american`.4 Trebuie totu]i s` se men\ioneze c` Morgenthau nu a reu]it în încercarea de a uni sferele teoriei ]i politicii. Figur` important` prin contribu\ia la definirea „realismului“ ca paradigm` dominant` [n studiul rela\iilor interna\ionale, tocmai pe c@nd raporturile dintre teorie ]i politic` evoluau [n direc\ie opus`, Morgenthau, ca ]i George Kennan, a fost dezam`git de orientarea politicii americane [n timpul r`zboiului rece. De]i motivele acestui e]ec nu pot fi atribuite integral lacunelor din abordarea lui Morgenthau, acestea nu pot fi trecute cu vederea. Teoria interna\ional` a lui Morgenthau, impresionant` în termeni istorici, este plin` de tensiuni ]i contradic\ii pe care Morgenthau nu a reu]it s` le rezolve niciodat`. Trei [n special merit` a fi men\ionate. Prima, nu a reu]it s` fac` distinc\ia dintre puterea ca scop în sine ]i puterea ca mijloc pentru a atinge un scop. Pe de o parte, „cel de-al doilea principiu“ al realismul politic al lui Morgenthau, al`turi de alte remarci din Politics Among Nations, afirm` c` „oamenii de stat gândesc ]i ac\ioneaz` conform interesului definit ca putere, iar istoria arat` c` acest lucru este adev`rat“. 5 Pe de alt` parte, distinc\ia pe care o opereaz` între statu quo ]i statele imperiale presupune c` nivelul la care politica interna\ional` este o lupt` pentru putere depinde de (in)compatibilitatea intereselor de stat. Deci, lupta pentru putere nu este o constant`, ci o variabil`. Dac` statele încearc` s` ob\in` puterea sau nu, în ce m`sur` ]i în ce condi\ii este o chestiune de studiu empiric ]i istoric pentru a descoperi determinan\ii intereselor statelor. Dup` John Vasquez, „politica de putere nu este atât o explica\ie, cât descrierea unui tipar de comportament identificat în sistemul politic global [care] el însu]i trebuie explicat; nu se explic` pe sine“. 6 A doua: a]a cum Kenneth Waltz ]i al\ii au observat, în lucr`rile lui Morgenthau exist` o problem` a „nivelului de analiz`“. Niciodat` nu este clar dac` pesimismul s`u privind natura politicii interna\ionale deriv` din afirma\iile sale metafizice despre „natura uman`“ sau din natura anarhic` a sistemului interna\ional per se. Dac` natura uman` este sursa politicii de putere a statelor, înseamn` c` se comite inversul erorii ecologice – analiza

RELA|II INTERNA|IONALE

78

79

H. MORGENTHAU

comportamentului individual folosit` necritic pentru a în\elege comportamentul de grup. A]a cum a eviden\iat Waltz, r`zboiul ]i pacea nu se pot explica argumentând c` oamenii sunt r`i.7 Dac` contextul politicii interna\ionale este sursa politicii de putere, aceasta presupune ceea ce lui Morgenthau îi venea greu s` resping`, anume c` sistemul interna\ional era caracterizat atât de continuitate, cât ]i de schimb`ri ]i c` esen\ial` este trecerea de la un sistem eurocentric relativ stabil la un sistem global, ai c`rui juc`tori principali nu pot c`dea de acord asupra regulilor jocului. În fine, exist` o tensiune real` între ata]amentul lui Morgenthau fa\` de teorie ca descriere a realit`\ii ]i ca instrument de promovare a politicii externe americane. Pe lâng` faptul c` a sus\inut c` Politics Among Nations con\inea o teorie empiric` de testat în realitate ]i în istorie, lui Morgenthau îi f`cea pl`cere s` invoce metafora portretului pictat ]i a fotografiei pentru a ilustra rela\ia dintre teorie ]i practic`.
„Realismul politic vrea ca fotografia lumii politice s` semene cât mai mult cu portretul construit. Fiind con]tient de distan\a inevitabil` dintre politica extern` bun` – adic` ra\ional` – ]i politica extern` a]a cum este ea în realitate, realismul politic sus\ine nu doar c` teoria trebuie s` se axeze pe elementele ra\ionale ale realit`\ii politice, ci ]i c` politica extern` trebuie s` fie ra\ional`.“8

Din anii ’50, când a continuat s` publice edi\ii succesive ale magnum opus-ului s`u, Morgenthau s-a dep`rtat de teorie pentru a se concentra asupra politicii ]i rela\iilor externe dintre America ]i URSS. Asemenea lui Kennan, a fost foarte nemul\umit de politica extern` american` din anii ’60, mai ales cu privire la implicarea în Vietnam, c`reia i s-a opus cu curaj pe baza principiului clasic al diploma\iei c` oamenii de stat nu ar trebui s` pun` în joc prestigiul \`rii lor (sau pe ei în]i]i) în situa\ii din care nu se pot retrage f`r` s`-]i afecteze credibilitatea ]i nu pot avansa f`r` a risca un conflict direct cu alte mari puteri. În lumina caracterului general al teoriei ]i a ambiguit`\ilor cu privire la natura puterii în politica interna\ional`, p`rerile sale cu privire la natura Uniunii Sovietice nu formau un tot unitar, îns` el era perfect con]tient de limitele diploma\iei americane într-o er` a decoloniz`rii, iar articolele sale privind limitele impuse de armele nucleare în politica extern` sunt printre cele mai bune din domeniu.

Note
1. Hans Morgenthau, Scientific Man versus Power Politics, University of Chicago Press, 1946, p. 66. 2. Ibid., p. 383. 3. Hans Morgenthau, In Defence of National Interest, Alfred Knopf, New York, 1951, p. 91. 4. Stanley Hoffmann, „Hans Morgenthau: the Limits and Influence of Realism“, în colec\ia sa de eseuri Janus and Minerva, Westview Press, Boulder, 1987, p. 5. 5. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, Alfred Knopf, New York, 1948, p. 5. 6. John A. Vasquez, The Power of Power Politics, Rutgers University Press, New Jersey, 1983, p. 216. 7. Kenneth N. Waltz, Man, The State, and War, Columbia University Press, New York, 1959. 8. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, p. 8.

Unificarea teoriei cu practica pe baza unei teorii dogmatice ]i deterministe a echilibrului de putere ridic` o problem` de inconsisten\`. Atâta timp cât teoria este empiric`, preten\iile sale la adev`r necesit` ca ipotezele ei principale s` fie testate cu date. Dar acest lucru este dificil de realizat deoarece Morgenthau a evitat s` opera\ionalizeze variabila sa principal`, „puterea“, astfel încât s` poat` fi m`surat` cantitativ. Mai mult, critic@nd e]ecul politicii externe americane [n a ac\iona conform necesit`\ilor „interesului na\ional“, Morgenthau []i submina teza c` politica interna\ional` nu este domeniul op\iunii ]i contingen\ei, ci al necesit`\ii ]i determinismului. Dac` politica interna\ional` este într-adev`r guvernat` de „legi obiective înr`d`cinate în natura uman`“, care se aplic` indiferent de schimb`rile istorice ]i de recunoa]terea de c`tre cei al c`ror comportament îl explic`, nu ar trebui s` conteze dac` oamenii de stat recunosc aceste legi sau nu. Pe de alt` parte, dac` aplicarea lor depinde de recunoa]terea anterioar` ]i de încorporarea con]tient` în formularea politicilor „ra\ionale“, atunci ele nu sunt „legi“ empirice obiective ]i nu pot fi invocate ca parte a unui deus ex machina metateoretic care determin` fie comportamentul statal, fie modelele de ac\iune provenite dintr-un astfel de comportament.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr, Herz, Kennan ]i Kissinger. Principalele lucr`ri ale lui Hans Morgenthau Scientific Man versus Power Politics, Chicago University Press, Chicago, 1946.

RELA|II INTERNA|IONALE

80

81

H. MORGENTHAU

Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace, Alfred Knopf, New York, 1948. In Defence of the National Interest: A Criticall Examination of American Foreign Policy, Alfred Knopf, New York, 1951. Dilemmas of Politics, University of Chicago Press, Chicago, 1958. The Purpose of American Politics, Alfred Knopf, New York, 1960. Politics in the Twentieth Century (trei volume), University of Chicago Press, Chicago, 1962. The Crossroad Papers: A Look into the American Future, W. W. Norton, New York, 1965. Vietnam and the United States, Public Affairs Press, Washington DC, 1965. A New Foreign Policy for the United States, Pall Mall Press, Londra, 1969. Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-1970, Praeger, New York, 1970. Science: Servant or Master?, W. W. Norton, New York, 1972. Lecturi suplimentare Claude, Inis, L., Jr., Power and International Relations, Random House, New York, 1966. Gardiner, Lloyd, C., The Origins of the Cold War, Ginn-Blaisdell, Waltham, Massachusetts, 1970. Gelman, Peter, „Hans J. Morgenthau and the Legacy of Political Realism“, în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 247-266. Griffiths, Martin, Realism, Idealism and International Politics: A Reinterpretation, Routledge, Londra, 1995. Hoffman, Stanley, „Notes on the Limits of Realism“, în Social Research, nr. 48, 1981, p. 653-659. Jervis, Robert, „Hans Morgenthau, Realism and the Sceintific Study of International Politics“, în Social Research, nr. 61, 1994, p. 856-876. Mastny, Vojtech, Power and Policy in Transition: Essays Presented on the Tenth Anniversary of the National Committee on American Foreign Policy in Honor of its Founder Hans J. Morgenthau, Westport, Connecticut, 1984. Nobel, Jaap W., „Morgenthau’s Theory and Practice: A Response to Peter Gelman“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 281-293. Nobel Jaap W., „Morgenthau’s Struggle with Power: The Theory of Power Politics and the Cold War“, în Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 61-85. Russel, Greg, Hans J. Morgenthau and the Ethics of American Statecraft, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1990.

Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State University Press, Baton Rouge, 1996, p. 134-164. Social Research, an 48, nr. 4, iarna 1981. Edi\ie special` dedicat` operei lui Hans J. Morgenthau cu eseuri de George Liska, Kenneth Thompson, Michael Joseph Smith, Stanley Hoffmann, Richard Rosecrance, Hedley Bull ]i al\ii. Thompson, Kenneth ]i Myers, Robert J., Truth and Tragedy: A Tribute to Hans Morgenthau, Transaction Books, New Bruswick, 1984. Tickner, J. Ann, „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: A Feminist Reformulation“, în Rebecca Grant and Kathleen J. Newland (ed.), Gender and International Relations, Indiana University Press, Bloomington, 1991, p. 27-40. Tucker, Robert, „Professor Morgenthau’s Theory of Political «Realism»“ în American Political Science Review, nr. 46, 1952, p. 214-224.

3 Strange se bazeaz` pe toate aceste trei ]coli când dezvolt` ideea puterii structurale ca un concept al EPI care le poate permite cercet`torilor s` împace economia ]i politica. capitalismul este exploatator. într-o oarecare m`sur`. Strange a condus valul de critici care îi acuzau pe cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale c` ignorau modul în care for\ele economice alterau politica tradi\ional` a puterii ]i i-a criticat pe economi]ti pentru c` se bazau prea mult pe calcule abstracte în determinarea ac\iunilor politico-economice. clar ]i nepreten\ios. ea se prezint` drept „un nou realist“ în subdomeniul economiei politice interna\ionale (EPI). În 1948 a preluat prima pozi\ie în înv`\`mânt la University College din Londra. dar ]i în pie\e. Strange s-a angajat la Institutul Regal de Politic` Extern` de la Chatham House în calitate de cercet`tor. În ultimul deceniu Susan Strange a lucrat la European University Institute din Floren\a.83 S. R`spunsul nu este dat o dat` cu întrebarea ]i este supus schimb`rii. iar statele creditoare au acumulat ]i mai mult capital. îns` statele cu deficit s-au îndatorat ]i mai mult. un domeniu la înfiin\area ]i dezvoltarea c`ruia Strange ]i-a adus pe deplin contribu\ia. precum ]i de critic acerb al modului în care EPI evolua în Statele Unite. În aceast` lucrare a învinov`\it liderii economici ]i politici ai Marii Britanii pentru declinul economic al \`rii. de data aceasta ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton. 2 În aceast` perioad` a scris faimosul s`u articol în care ataca modul de tratare a politicii ]i economiei ca domenii separate în studiul rela\iilor interna\ionale. disciplina rela\iilor interna\ionale era adesea înf`\i]at` în termenii a trei astfel de ]coli: reali]tii. conform logicii economice pure. De]i opera ei a constituit o critic` puternic` la adresa neorealismului. Strange î]i dezvolt` conceptele teoretice pentru a r`spunde la întreb`rile empirice pe care le ridic` ]i pentru a fi adaptate nemul\umirii ei fa\` de modul în care aceste întreb`ri erau tratate în literatura existent`. Strange argumenteaz` c` nu este nevoie ca domeniul s` fie divizat „ca trei trenule\e de juc`rie pe trei linii separate. în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. care afirmau c`. a murit la 25 octombrie 1998. Astfel. Tot atunci ]i-a publicat prima carte. În loc s` defineasc` lumea exclusiv în termenii statelor. prin natura sa. s-a aflat o vreme la Cambridge. Evenimentele care au urmat c`derii sistemului instituit la Bretton-Woods pentru gestionarea economiei globale au constituit un bun exemplu pentru criticile lui Strange. Strange este neconven\ional` ]i pentru c` a fost ceea ce Robert Cox nume]te „o singuratic`“. care c`l`toresc dinspre trei puncte de pornire diferite ]i se îndreapt` spre \inte diferite (predeterminate) ale c`ror c`i nu se încruci]eaz` niciodat`“. În anii ’70. care sus\ineau ideea unei pie\e „libere“ ]i considerau competi\ia un mijloc de a promova bun`starea global`. puterea de a modela tipare pentru rela\iile dintre state.“4 . Puterea structural` „confer` puterea de a decide cum vor fi f`cute lucrurile. STRANGE SUSAN STRANGE Dintre to\i gânditorii reali]ti. [n m`sura [n care determin` structura care înconjoar` rela\ia. Strange a afirmat c` ace]tia fuseser` prea obseda\i de men\inerea monedei britanice ca semn interna\ional al prestigiului. Dup` certuri cu administra\ia universit`\ii în leg`tur` cu durata concediului de maternitate. nu „o coechipier`“. Experien\a de ziarist` a fost de nepre\uit pentru Strange pentru c` a pus-o în contact cu politica ]i i-a format stilul – direct. În urm`torul deceniu ]i-a stabilit reputa\ia de cercet`tor de vârf în domeniul finan\elor ]i comer\ului interna\ional. În loc s` porneasc` de la un set de afirma\ii teoretice sau ideologice deja acceptate. În 1978 a revenit la London School of Economics. Cox observa: „Realismul ei este o c`utare a unor entit`\i eficiente ale politicii mondiale. a devenit ziarist` ]i a lucrat pentru The Economist. oricare ar fi ele. În anii ’70 Strange a jucat un rol important în înfiin\area cursurilor de economie politic` interna\ional` la London School of Economics ]i a creat filiala britanic` a International Studies Association (BISA). ea consider` puterea drept preocuparea de baz` a realismului ]i se întreab`: unde se afl` puterea? Cu siguran\` se afl` în state. liberalii. o trecere de la rate fixe la rate libere ale schimbului ar fi trebuit s` le permit` statelor s` î]i echilibreze bugetele. care continuau tradi\ia mercantilist` ]i accentuau necesitatea controlului statului asupra pie\ei. Strange s-a bazat în mod explicit pe mai multe ]coli de gândire. Pentru a explica acest fapt ]i alte anomalii ale EPI. iar în 1946 a fost corespondentul la Washington pentru The Observer. Susan Strange s-a n`scut în 1923 ]i a absolvit London School of Economics. Dup` o lupt` de un an cu cancerul.“1 Aceast` observa\ie este mai cu seam` adev`rat` în EPI. Sterling and British Policy (1971). În 1993 s-a angajat la Universitatea Warwick. Puterea relativ` a fiec`rei p`r\i incluse în aceast` rela\ie este mai mare sau mai mic`. marxi]tii. Dup` ce. În firme ]i poate ]i în alte entit`\i. dintre state ]i popoare sau dintre state ]i corpora\ii. În 1970. Susan Strange este cea mai neconven\ional`.

Spre exemplu. iar analiza pe care o face fiec`reia ilustreaz` eclectismul s`u teoretic. []i] au dereglementat pie\ele pentru transportul aerian ]i finan\e. descrierea structurii de securitate \ine de realismul conven\ional. incapacitatea Statelor Unite de a men\ine un surplus comercial fa\` de competitorii lor principali indica existen\a unui dezechilibru crescând între angajamentele puterii pe plan militar ]i baza sa economic`. puterea de a influen\a viitorul securit`\ii lor [structura de securitate]. în care autoritatea statului deriv` din asigurarea de c`tre el a securit`\ii cet`\enilor împotriva amenin\`rii venite din partea altor state.. idei ]i cuno]tin\e sunt communicate sau restric\ionate“. De]i sunt interesate s` î]i protejeze industria fa\` de competi\ia „necinstit`“ din exterior. c`ci ar trebui s` recunoasc` constrângerile exercitate ]i interac\iunile dintre patru structuri de putere distincte analitic. ci între ramuri ale corpora\iilor multina\ionale. Distinc\ia pe care o face Strange între cele patru tipuri de putere structural` este dezvoltat` deplin în States and Markets (1988).. dar modul în care interac\ioneaz` influen\eaz` rezultatele negocierilor dintre actorii economici ]i politici în diferite domenii ale economiei politice interna\ionale. structura de produc\ie a trecut prin schimb`ri uria]e din moment ce o treime din comer\ul mondial nu mai are loc între firme separate din cadrul statelor. n. STRANGE Strange argumenteaz` c` studierea fiec`rui aspect din cadrul EPI ar trebui s` înceap` cu un set de întreb`ri empirice: „Prin ce procese politice ]i economice ]i datorit` c`ror structuri politice ]i economice s-a produs acest rezultat? Dup` cauze vin consecin\e: Cine a beneficiat de ele? Cine a pl`tit? Cine a suportat riscurile? Cine s-a bucurat de noile oportunit`\i?“ 5 Astfel de întreb`ri ar trebui s` primeasc` r`spunsuri în urma examin`rii deciziilor luate ]i a negocierilor purtate între actorii relevan\i.6 Pentru Strange.“8 . Mai mult. Îns` analiza nu ar trebui limitat` la negocierile explicite (rezultatul puterii rela\ionale dintre actori). dorin\a de a oferi „bunuri publice“ la nivel interna\ional care s` se bucure de autoritate. structura de cunoa]tere se refer`. Structura financiar` se refer` la modul în care este creat. Toate aceste decizii politice luate de Statele Unite au promovat schimb`ri structurale în economia global` ]i datorit` multora dintre ele guvernul american ]i alte guverne au cunoscut o deteriorare a autorit`\ii legitime a statului asupra economiei. guvernele fiind doar unul dintre ace]tia. au abuzat de GATT prin tratate comerciale unilaterale. puterea de a influen\a accesul la credite [structura financiar`]. Strange ]i-a concentrat cea mai mare parte a analizei sale empirice asupra schimb`rilor din structura financiar` mondial`. concluzionând c` cei care deplâng declinul hegemoniei Statelor Unite confund` puterea rela\ional` cu cea structural`. guvernele americane au ridicat succesiv barierele din fa\a investi\iilor str`ine ]i au promovat mobilitatea capitalului. Argumentul conven\ional decurgea astfel: Japonia ]i Europa î]i reveniser` de pe urma distrugerii economiilor lor din cel de-al doilea r`zboi mondial. anume „puterea de a influen\a ideile altora [structura de cunoa]tere]. În ceea ce prive]te protec\ionismul. autoarea insist` asupra ideii c` sporirea m`surilor protec\ioniste nu afecteaz` capitalismul global. aceste patru structuri interac\ioneaz` ]i se modific` în timp.). Aranjamentele de la Bretton Woods puse în aplicare de Statele Unite pentru a asigura un sistem comercial deschis nu erau adecvate pentru a opri presupusa cre]tere a protec\ionismului între state. }i lista nu este exhaustiv`. au distrus în\elegerile de la Bretton Woods. Structura de produc\ie trimite la sursa fundamental` a cre`rii avu\iei în societate ]i la modul în care tehnologiile de produc\ie structureaz` distribu\ia puterii între state ]i pie\e. în favoarea pie\ei – ]i pierderea a fost în mare m`sur` autoimpus`.RELA|II INTERNA|IONALE 84 85 S. Statele Unite nu ]i-au pierdut puterea în favoarea altor state ca urmare a faptului c` acestea din urm` profit` de pe urma accesului privilegiat pe pia\a american`: „Guvernul american a pierdut puterea . În cele din urm`. statele sunt la fel de interesate s` limiteze aceste m`suri deoarece propria lor economie va stagna dac` va fi prea izolat` în fa\a presiunilor competi\iei interna\ionale. o astfel de analiz` este un exemplu clasic al neputin\ei de a distinge puterea rela\ional` de cea structural` (subl. ceea ce se ]tie (]i este perceput ca în\eles sau dat) ]i la canalele prin care aceste credin\e. conform lui May. Pentru a transforma restul lumii într-un spa\iu sigur care s` primeasc` cu bra\ele deschise capitalismul american. Ea a fost inspirat` ]i de dezacordul autoarei cu cercet`torii care au afirmat c` puterea politico-economic` a Statelor Unite fa\` de alte state înregistra o descre]tere în anii ’70. cum ar fi o moned` interna\ional` stabil` ]i descurajare nuclear` extins` la Europa ]i Japonia. Nici o structur` nu le domin` pe celelalte. Prin urmare. Pentru Susan Strange. distribuit ]i administrat (sau prost administrat) creditul în rela\iile interna\ionale. Aceasta datorit` faptului c` ele nu vor func\iona tocmai din cauza structurii de produc\ie. puterea de a influen\a ]ansele lor la o via\` mai bun` în calitate de produc`tori ]i consumatori [structura de produc\ie]“. la „ceea ce se crede. 7 Opera lui Strange privind puterea structural` în economia politic` interna\ional` izvor`]te din nemul\umirea ei fa\` de inadecvarea instrumentelor teoretice utilizate în studiul politicii ]i economiei în anii ’70. era amenin\at`. Mai mult.

argumentând c` în special europenii trebuie s` dezvolte o moned` comun` ]i s` î]i asume o responsabilitate mai mare pentru nevoile proprii de securitate. nu ar putea constitui agen\i reali ai reformei sau revolu\iei. Casino Capitalism (1986). Ea identific` o serie de cazuri în care guvernul american a refuzat s` ac\ioneze ca un hegemon responsabil (spre exemplu. ci avansul tehnologic este atât de rapid încât capitalul necesar pentru dezvoltarea de bunuri ]i servicii competitive nu poate fi recuperat numai pe baza vânz`rilor pe plan intern. statele concureaz` pentru p`r\i din pia\` în cadrul economiei mondiale. Strange respinge orice speran\e în clasele muncitoare care. în particular în domeniul EPI. Strange se ocup` mai pu\in de dezbaterea privind declinul hegemoniei Statelor Unite ]i este mai interesat` de m`sura în care puterea structural` s-a modificat astfel încât disperseaz` autoritatea statului teritorial. Toate acestea sunt rezultatul schimb`rilor structurale din natura puterii. ci lipsa unei surse sigure de credit pentru dezvoltarea pe termen lung. care rezoneaz` la temele iresponsabilit`\ii politice din lucr`rile precedente. Ea sugereaz` c` Statele Unite ]i-ar putea face ordine în propria cas` prin rezolvarea problemei enormului lor deficit bugetar. Strange presupune c` statul american este slab ]i nu dore]te s` se opun` intereselor economice de grup din Statele Unite. iar acum statele trebuie s` împart` autoritatea cu al\i actori. În al doilea rând. încorsetate în interiorul statelor na\ionale. Spre deosebire de reali]ti precum Stephen Krasner. Strange argumenteaz` c` sistemul capitalist global sufer` de lipsa ordinii în structura financiar`. ci ]i paleta negocierilor dintre state ]i firme. Nu numai c` tr`im într-o lume în care viteza comunica\iilor transfrontaliere este f`r` precedent. crearea unor rate mobile ale schimbului. iar acest proces accentueaz` dificult`\ile de a administra economia global`. Îns` astfel de reforme nu vor avea loc f`r` presiuni ]i. În primul rând. Transferul de putere este dinspre state spre pie\e ]i nu este reflectat în mod necesar într-un transfer de putere între state. O tendin\` nepl`cut` este aceea c`. care nu pot fi în\elese dac` analiza este limitat` la rela\iile interstatale. Strange adopt` astfel o variant` a diploma\iei echilibrului de putere. fapt care este reflectat de domina\ia universit`\ilor americane în compara\ie cu alte state în ceea ce prive]te atractivitatea pentru studen\ii str`ini. stimulând firmele str`ine s` investeasc` ]i s` manufactureze produse pe teritoriul lor. Strange sus\ine c` adev`rata problem` nu sunt nivelurile foarte înalte ale datoriilor. ]i prin controlul b`ncilor interna\ionale. Strange spune foarte clar cine este de vin` pentru crearea „capitalismului de cazinou“ al anilor ’70 ]i ’80 – Statele Unite. a atras aten\ia cercet`torilor asupra necesit`\ii ]i dificult`\ilor managementului central a ceea ce ea descrie ca trecere de la lumea statelor na\ionale la un „nou medievalism“ în rela\iile interna\ionale. Prin urmare. finan\e ]i cuno]tin\e. În ceea ce prive]te lumea a treia. Implica\iile operei lui Strange sunt duble. Îns` nu este deloc clar. iar Strange crede c` ar trebui ca SUA s` fie trase la r`spundere pentru ac\iunile lor. În ciuda faptului c` au pierdut din putere în fa\a pie\ei. ci pur ]i simplu s-a evaporat. Statele Unite înc` beneficiaz` de o enorm` putere structural` în termeni de securitate. Statele Unite p`streaz` o mare putere structural` în compara\ie cu alte state din sistemul interna\ional.RELA|II INTERNA|IONALE 86 87 S. reglementându-se accesul lor la New York. care a produs în primul rând dezvoltarea pie\elor volatile ale monedei europene. În lucr`rile sale mai recente. În particular.“9 Strange afirm` c` motivul acestei transform`ri îl constituie rata schimb`rii tehnologice din structura de produc\ie. trebuie s` vin` dinspre celelalte state. „Dac` intelectualii nu g`sesc curajul de a abandona impedimentele unui trecut care dispare cu repeziciune ]i nu încep s` reflecteze din nou . ea a f`cut mai mult decât oricare alt cercet`tor pentru a promova fertilizarea teoretic` între „paradigmele“ centrale ale gândirii în rela\iile interna\ionale. În ciuda faptului c` a împrumutat amplu din ]coala marxist` în elaborarea naturii structurii de produc\ie. priorit`\ile lor s-au deplasat dinspre ap`rare ]i politic` extern` spre comer\ ]i politic` economic`. STRANGE În cea mai provocatoare carte a sa. Prima implica\ie este esen\ial` dac` cea de-a doua urmeaz` a fi încercat`. Schimb`rile nu au complicat numai identitatea actorilor angaja\i în economia interna\ional`. În loc s` concureze pentru teritorii. „Autoritatea statal` s-a împr`]tiat în toate p`r\ile. capacitatea lor de a percepe impozite ]i de a reglementa pie\ele scade. pe m`sur` ce statele concureaz` pentru p`r\i din pia\a mondial`. refuzul de a negocia direct cu OPEC ]i de a înfiin\a o institu\ie interna\ional` de împrumut ca ultim resort dup` crahul bancar din 1975). Îns` ea insist` c` argumentele neorealiste/neoliberale cum c` Statele Unite sunt atât de slabe din punct de vedere economic încât nu pot institui o ordine financiar` interna\ional` sunt doar scuze pentru politici ]i evalu`ri gre]ite. trecerea de la rata fix` a schimbului la cea liber` a f`cut ca statele s` întâmpine greut`\i în administrarea economiilor lor ]i a creat un climat în care cre]terea economic` este greu de realizat. care ar fi tratamentul pentru bolile pe care analista le observ`. Iar în anumite privin\e pare c` nu s-a dus nic`ieri. cel pu\in nu reiese din Casino Capitalism (1986). din moment ce este improbabil ca acestea s` vin` din interiorul Statelor Unite.

8. Susan Strange. Robert Cox. 479-496. 1996. p. în Global Society. 33-50. în John A. Susan Strange. hic Dragones: A Critique of Regime Analysis“. Firms and Diplomacy“. p. 46. 34. „Supranationals and the State“. în James N. Cambridge. Toronto. 10. Cambridge University Press. Rival States. Basil Blackwell. „Finance. 1986. nr. nu am preferat s` lupt“. în International Organization. Political Economy and the Changing Global Order. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Keohane ]i Krasner. în Global Society. p. Information and Power“. nr. nr. 103-115. Cambridge. Londra. p. p. The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy. p. Londra. 7. 1982. Rival Firms: Competition for World Market Shares (împreun` cu John M.). Ibid. 259-274. Cambridge. Rosenau. Cambridge. Oxford. International Relations Theory Today. p. States and Markets: An Introduction to International Political Economy. 41. Political Economy of International Relations and Domestic Monetary Relations. Oxford. „Towards a Theory of Transnational Empire“. cu patru copii mici acas`. 1994. . Iowa. Krasner! The World Has Changed“. sistemelor politice ]i economiei. în Review of International Political Economy. nr. 1989. 6. Paths to International Political Economy (ed. „Political Economy and International Relations“. 73-103. Cambridge. Pinter. p. Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the 1990’s. p. 1984. „Cave. 213. Stopford). în Daedalus. 1989. „The Persistent Myth of Lost Hegemony“. Ames.. Massachusets. D. 1994. „Still an Extraordinary Power: America’s Role in a Global Monetary System“.). p.). 10. „A Reply to Chris May“. 1970. în Craig N. Approaches to World Order. în Richard Stubbs ]i Geoffrey R. Susan Strange. 56. 172. „The Defective State“. 333-345. orice tip de progres c`tre un sistem durabil va fi imposibil. 1996. nr. Oxford University Press. Lombra ]i Willard E. Ibid. Principalele lucr`ri ale lui Susan Strange „International Economics and International Politics: A Case of Mutual Neglect“. Underhill (ed. „An Eclectic Approach“. 183. 1984. 24-25. 303-306. p. 1-17. p.). Toronto. Lynne Reinner. A se vedea Susan Strange. States and Markets: An Introduction to International Political Economy. 36. 1996. Heath & Co. „problema feminist` a profesiilor este înc` de ridicat ]i. 154-174. Witte (ed. 182. 1. Polity Press. Iowa State University Press.RELA|II INTERNA|IONALE 88 89 S. Boulder. în Journal of International Affairs. C. 161-176. 1995. Londra. „The Future of the American Empire“. McClelland & Stewart. „The Global Political Economy: 1958-1994“. nr. Allen & Unwin. p. nr. 10. 1991. nr. p. în Raymond E. 1988. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed). 1996. „Strange Fruit: Susan Stange’s Theory of Structural Power in the International Political Economy“. 72. 433. în International Organization. Colorado. nr. 9. 551-574. Joseph Kruzel ]i James N. 1988. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. 4. Cambridge University Press. D. 2. p.). 289-305. 1985. Susan Strange. 1990.“10 Dup` cum se observ`. p. în International Affairs. „Political Economy in International Relations“. Polity Press. 16. nr.. 1995. 24. Cambridge University Press. p. Murphy ]i Roger Tooze (ed. 233-259. Chris May. cu adev`rat un nou gânditor realist! Note 1. STRANGE la unele aspecte fundamentale ale societ`\ii. 1986. p. International Relations Theory Today. May sugereaz` ideea interesant` c` structura cunoa]terii ar trebui tratat` cu mult mai mult` seriozitate ca precedesor al altor structuri. 42. în International Journal. Casino Capitalism. 304-315. States in History. „Wake up. p. 1988. „Rethinking Structural Change in the International Political Economy: States. dar acesta este un subiect care necesit` alte cercet`ri. p. 16. nr..). în Review of International Studies. Hall (ed. Lexington Books. Rosenau ]i Ernst-Otto Czempiel (ed. în International Organization. 39. p. 1982. 1995. p. Dup` cum remarc` ea în leg`tur` cu aceast` perioad`. 3. The New International Political Economy. 1987. Ibid. p. Pinter.). în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. „Protectionism and World Politics“. 5. 1991.

„Strange Fruit: Susan Strange’s Theory of Structural Power in the International Political Economy“. prin care a ajuns succesorul . David P. îns`. The State and War nu era numai un exerci\iu str`lucit de istoria ideilor privind cauzele r`zboaielor dintre state. mediul anarhic în care statele coexist` f`r` o putere superioar` care s` dispun` de autoritatea de a reglementa conflictele dintre ele. îns`. A absolvit programul de masterat la Universitatea Columbia în 1950 ]i în 1954 ]i-a terminat teza de doctorat. în lipsa celei de-a treia imagini. Stephen. Man. 10. A contribuit cu articole importante la dezbaterea privind meritele relative ale echilibrelor multipolare de putere fa\` de cele bipolare dintre marile puteri.ntu. prima imagine ]i cea de-a doua descriu for\ele care ac\ioneaz` la nivelul politicii mondiale. iar în 1967 a publicat o carte în care a comparat politicile externe ale Statelor Unite ]i Marii Britanii prin prisma sistemelor lor politice diferite.RELA|II INTERNA|IONALE 90 Lecturi suplimentare Calleo. economia intern` ]i sistemele politice ale statelor. Christopher. Waltz a argumentat c` este necesar s` se \in` seama de interac\iunea dintre aceste imagini ]i s` nu se exagereze importan\a nici uneia dintre ele.. 1982. Harvester Wheatsheaf. istorici ]i anali]ti politici la întrebarea fundamental`: Care este cauza r`zboiului? El a sus\inut ideea c` ace]tia pot fi clasifica\i ca optimi]ti sau pesimi]ti. May a oferit o bibliografie cuprinz`toare a lucr`rilor publicate ale lui Susan Strange la urm`toarea adres` Internet: http://human. La un prim nivel cartea este pur ]i simplu o încercare de a examina sistematic r`spunsurile oferite de filozofi. Power: A Radical View. ci con\inea ]i germenii unei idei pe care Waltz a dezvoltat-o în întregime un sfert de secol mai târziu. care a fost publicat` în acela]i an cu mare succes. În 1979. Gill. importan\a lor nu poate fi evaluat` ]i nici rezultatele lor nu pot fi prezise. „A treia imagine descrie cadrul politicii mondiale.ac. Macmillan. nu pot fi cunoscute for\ele care determin` politicile. iar r`spunsurile lor ar putea fi împ`r\ite în trei niveluri de analiz` sau „imagini“.html. p. 1974. Acestea sunt: natura uman`. May. El a devenit profesor titular la vârsta de 33 de ani ]i a fost numit profesor de ]tiin\e politice la Berkeley. KENNETH WALTZ Kenneth Waltz s-a n`scut în 1924. în pragul alegerii lui Ronald Reagan ]i în momentul în care destinderea dintre superputeri f`cea loc unei noi faze (care s-a dovedit ulterior a fi faza terminal`) a tensiunii dintre Statele Unite ]i Uniunea Sovietic`. nr. în Global Society. dup` ce între timp a predat la Harvard ]i Brandeis. 1988. oameni de stat. Basingstoke. Waltz a publicat cartea care a fost descris` drept „singura ]i cea mai citit` contribu\ie la teoria neorealismului. The Global Political Economy: Perspectives.uk/foh/is/ipebib. David. Problems and Policies. Harvard University Press. 167-189. Cambridge. Massachusetts. 1996. în 1971. în lipsa primei ]i a celei de-a doua.“1 În urm`torii 25 de ani Waltz s-a preocupat de problema modului de evaluare a rela\iei empirice dintre imaginile pe care le-a identificat în prima carte. Stephen ]i Law. Brighton. Lukes. The Imperious Economy.

despre gradul [n care concluziile sale substan\iale cores- . Statele se confrunt` cu sarcini similare. El define]te structura politic` interna\ional` cu ajutorul a dou` criterii. statele se bazeaz` pe alian\e pentru a-]i men\ine securitatea. El afirm` c` acest principiu este constant în timp ]i limiteaz` sever gradul la care poate ajunge diviziunea muncii dintre state. ]i Waltz sugereaz` c` nu mai mult de opt au jucat vreodat` un rol cu consecin\e pe scena mondial`. The State and War ]i în acela]i timp o repudiere a concluziilor acesteia. inegalitatea dintre superputeri ]i celelalte state face ca amenin\area s` fie mai u]or de identificat ]i permite atât Uniunii Sovietice cât ]i Statelor Unite s` men\in` echilibrul central bazându-se pe for\e proprii ]i nu pe alia\i. sus\ine el. Ele sunt. O structur` bipolar` tinde s` fie mai durabil` f`r` r`zboaie extinse la nivelul întregului sistem.“ 4 Dup` ce a izolat structura. spre sfâr]itul anilor ’70 Waltz s-a autoidentificat drept un optimist al celei de-a treia imagini. 2 Theory of International Politics este un text fundamental al domeniului. care erau preocupa\i de confruntarea ideologic` a superputerilor în era nuclear`. spre deosebire de reali]tii din perioada postbelic` timpurie (precum Carr ]i Morgenthau). Argumentul c`r\ii este o continuare a unor idei prezentate întâi în lucrarea Man. Pericolele calculelor gre]ite ]i ale retragerii alia\ilor sunt astfel reduse. Unii l-au l`udat pe Waltz pentru c` a r`sturnat credin\a liberal` c` rela\iile interna\ionale treceau prin schimb`ri structurale ]i pentru c` a oferit cea mai sistematic` încercare de a articula o teorie testabil` a echilibrului de putere. Dat fiind num`rul mic de astfel de state. Din nou. În al treilea rând. Acest al treilea nivel influen\eaz` comportamentul statelor ]i prin urmare influen\eaz` rezultate precum inciden\a r`zboaielor. Instabilitatea este inerent`.RELA|II INTERNA|IONALE 92 93 K. Kenneth Waltz a reafirmat importan\a statului ca actor principal în politica interna\ional` ]i a catalogat argumentele oponen\ilor s`i drept reduc\ioniste ]i nonfalsificabile. Ideea lui Waltz c` domina\ia în continuare a superputerilor este cea mai bun` garan\ie a ordinii ]i stabilit`\ii în politica mondial` a ap`rut într-o vreme în care mul\i credeau c` un r`zboi atomic putea izbucni în Europa ca urmare a cursei înarm`rilor nucleare. Spre deosebire de to\i cei care considerau c` rela\iile interna\ionale treceau printr-o transformare radical` ca urmare a interdependen\ei crescânde din economia mondial` ]i a limit`rii for\ei în era nuclear`. politica interna\ional` „poate fi studiat` în termenii logicii sistemelor numerelor mici“. poate fi în\eleas` f`r` a face vreo afirma\ie vag` ]i care nu poate fi testat` despre când ]i în ce m`sur` statele urm`resc s` dobândeasc` puterea. 3 Aceast` logic`.6 {ntre cei care au admirat rigoarea c`r\ii lui Waltz s-a derulat o dezbatere despre [ncercarea sa de a izola natura ]i efectele structurii sistemului interna\ional. dar difer` sub aspectul capacit`\ilor de care dispun în a le rezolva. În timpul a]a-numitei dezbateri a paradigmelor care a dominat rela\iile interna\ionale în anii ’80. Waltz a afirmat c` a ob\inut echivalentul „revolu\iei lui Copernic“ în studiul politicii modiale prin rezolvarea problemei nivelului de analiz` pe care o anun\ase în anii ’50. dup` cum spune Waltz. Waltz sus\ine c` exist` diferen\e izbitoare între multipolaritate ]i bipolaritate în termeni de comportament strategic. Pentru mai mult de un deceniu de la publicare. Theory ]i autorul s`u au fost în centrul unei dezbateri intense ]i adesea acide [n rela\iile interna\ionale. variaz` de la un stat la altul. coinciden\a dintre publicarea c`r\ii ]i începutul unui nou r`zboi rece a f`cut ca argumentul s`u principal s` fie deosebit de controversat. Waltz argumenteaz` c` o structur` bipolar` dominat` de dou` mari puteri este mai stabil` decât o structur` multipolar` dominat` de trei sau mai multe mari puteri. Elementul de referin\` empiric al ultimei variabile este num`rul de mari puteri care domin` sistemul. În timp ce anarhia este o constant`. Prin urmare. Waltz a afirmat c` lucrarea sa era prima teorie a echilibrului de putere din rela\iile interna\ionale care putea fi sus\inut` în mod ]tiin\ific. a fost acuzat c` ar legitima „un proiect autoritar de propor\ii globale“. Amenin\area nuclear` ]i incapacitatea fiec`reia dintre cele dou` superputeri de a dep`]i for\a de r`spuns a celeilalte sporesc stabilitatea sistemului.5 În schimb. În termenii anun\a\i de lucr`rile sale precedente. Acest succes se explic` printr-o serie de factori. iar cartea sa continu` s` fie o lucrare de referin\` pentru sus\in`torii ]i oponen\ii neorealismului în rela\iile interna\ionale. Primul este un principiu al aranjamentului prin care statele se rela\ioneaz` reciproc. {ntâi. distribu\ia capacit`\ilor. Waltz se concentreaz` asupra autonomiei ]i influen\ei componentei structurale a sistemului interna\ional. În cazul multipolarit`\ii. Waltz a fost o figur` cheie. În al doilea rând. constrângând statele s` nu adopte anumite politici ]i predispunându-le pentru altele. anarhic. Sistemul interstatal este un sistem de autoprotec\ie. de]i momentul apari\iei a fost într-o oarecare m`sur` întâmpl`tor. „Politica echilibrului de putere predomin` oricând sunt îndeplinite dou` ]i numai dou` condi\ii: ordinea s` fie anarhic` ]i s` fie populat` de unit`\i care doresc s` supravie\uiasc`. La cealalt` extrem`. nediferen\iate din punct de vedere func\ional. deoarece „exist` prea multe puteri pentru a permite oric`reia dintre ele s` trag` linii clare ]i rigide între alia\i ]i adversari“. spre deosebire de predecesorii s`i reali]ti. cel de-al doilea criteriu al structurii. În loc s` exploreze rela\ia dintre nivelurile de analiz` pe care le-a identificat în lucr`rile anterioare. suveranitatea multipl` limiteaz` amploarea interdependen\ei statelor. WALTZ lui Morgenthau“.

New York. Dup` cum era de a]teptat. el afirm` c`. În cele din urm`. s-ar putea ca Statele Unite s` ia pe cont propriu asigurarea intereselor lor de politic` extern` ]i. El este înc` adeptul acestui argument ]i crede c` „r`spândirea controlat`“ a armelor nucleare poate avea. Premisele lui Waltz privind natura statelor au fost contestate cu aprindere de neoliberali. De]i explica\ia este o condi\ie prealabil` necesar` ac\iunii reu]ite. În loc s` încerce s` amendeze sau s` reconstruiasc` teoria lui Waltz pentru a solu\iona unele dintre presupusele sale sl`biciuni. Michael Banks. Man. lucr`rile sale recente reflect` o parte din preocup`rile pe care le-a enun\at în anii ’60 referitoare la consecin\ele nedorite care decurg din dezechilibrul de putere. care cred c` este exagerat` m`sura în care statele sunt obsedate de distribu\ia puterii ]i c` sunt ignorate beneficiile colective care pot fi dobândite prin cooperare. Statele sunt condamnate s` reproduc` logica anarhiei ]i orice cooperare care are loc între ele este subordonat` distribu\iei puterii. unii critici au sus\inut c` modelul lui Waltz este prea static ]i determinist. pentru care Theory este m`rturia s`r`cirii teoriei rela\iilor interna\ionale într-un mod neorealist. p. În acest context. p 14. La începutul anilor ’80 Waltz a afirmat c` descurajarea nuclear` reprezenta o for\` pentru stabilitatea politicii mondiale. prin aceasta. Groom (ed. nu rezult` c` ele erau la fel de puternice fiecare ]i c` s-au adaptat cu succes la structura dominant`. Pentru Waltz. The State. WALTZ pundeau premiselor ]i despre schimbare ]i continuitate [n sistemul interna\ional. Prima problem` este m`sura în care Waltz reu]e]te s` identifice structura drept cauz` a comportamentului statelor. puterea explicativ` ]i predictiv` a teoriei lui Waltz a fost compromis` de dificultatea separ`rii nivelurilor de analiz` ]i a determin`rii con\inutului fiec`ruia. International Relations: A Handbook of Current Theory. prima nu o poate evalua ]i prescrie pe cea de-a doua. interoga\ia teoretic` este o activitate f`r` valoare politic`. lipsindu-i dimensiunea schimb`rii structurale. obligând statele s` î]i realizeze scopurile f`r` riscul unui conflict nuclear global. al\ii au privit cartea cu mult mai mult` suspiciune ca o încercare prost deghizat` de a legitima r`zboiul rece sub mantia ]tiin\ei. Waltz admite c` a fost inspirat de Durkheim ]i de studiile sociologice privind comportamentul mul\imilor. Londra. S-a atras de asemenea aten\ia asupra inconsecven\elor [n argumenta\ia substan\ial` a lui Waltz privind meritele bipolarit`\ii în anii ’70 ]i teoria echilibrului de putere. în absen\a unor presiuni de echilibrare eficiente. „The Inter-Paradigm Debate“. Waltz ]i-a îndreptat aten\ia asupra consecin\elor a ceea ce el consider` a fi o trecere dinspre bipolaritate spre unipolaritate. „Problema nu este de a spune cum trebuie condus` lumea. 2.). Note 1. Waltz nu a r`spuns celor mai radicali critici.“ 7 În mod ironic. el este deosebit de optimist cu privire la consecin\ele prolifer`rii nucleare în politica interna\ional`. s` se bazeze pe preponderen\a lor militar` pentru a-]i impune propria viziune despre o nou` ordine mondial`. Aceast` schimbare dramatic` a evenimentelor nu era compatibil` cu a]tept`rile enun\ate în Theory. O mare parte a c`r\ii este dedicat` problemelor deconstruc\iei teoretice. pozitivist. rela\iei dintre legile comportamentului ]i teoriile care explic` acele legi precum ]i modului în care poate fi testat` o teorie astfel încât s` se conformeze standardelor ]tiin\ifice corecte de comportament. Kenneth Waltz. 238. acelea]i efecte pe care le-a avut descurajarea nuclear` ]i ar putea contrabalansa pericolele sale inerente. Unii dintre criticii s`i au afirmat c` „stabilitatea“ r`zboiului rece este legat` mai mult de armele nucleare (un fenomen la nivelul unit`\ilor) ]i mai pu\in de bipolaritate. îns` nu este clar în ce m`sur` structura func\ioneaz` independent de percep\ia statelor asupra echilibrului de putere. De la sfâr]itul r`zboiului rece. 1985. 1959. ci de a spune cum variaz` posibilitatea marilor puteri de a modela constructiv rela\iile interna\ionale o dat` cu schimbarea sistemului ca întreg. conform c`rora superputerile se maturizau ]i deveneau „doi poli sensibili“ în fruntea unei structuri tot mai stabile. . Uniunea Sovietic`. în contextul multipolarit`\ii. Tocmai pentru c` superputerile erau cu mult mai puternice dec@t alte state. Îns` acest argument porne]te de la prezum\ia c` dinamica complex` a rela\iei nucleare dintre superputeri poate fi reprodus` f`r` probleme. Columbia University Press. J. în M. o teorie este un instrument de explicare a tiparelor comportamentului statelor în cadrul circumscris al activit`\ii umane. R. Light ]i A. În particular. Frances Pinter. Dat` fiind distinc\ia rigid` pe care o face [ntre teoria politic` interna\ional` ]i analiza politicii externe. and War. sistemul s-a schimbat dramatic o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece ]i colapsul unuia dintre polii structurii. El sus\ine c` structura func\ioneaz` precum ficatul omului sau ca un sistem progresiv de impozitare.RELA|II INTERNA|IONALE 94 95 K. Din nou. producându-]i efectele prin socializare ]i competi\ie interstatal`.

Notre Dame. Massachusetts. 1986. 4. 18. p. Massachusetts. Addison-Wesley. 1981. 210. în Daedalus. Little. 7. Columbia University Press. 168.). Kenneth Waltz. New York. cât ]i în interiorul acestora. Robert O. Pr`bu]irea Uniunii Sovietice. (ed. Oricum. Reading. la sfâr]itul secolului al XX-lea. Addison-Wesley. cât ]i gradul în care (individual sau combinate) afecteaz` rela\iile interna\ionale sunt sus\inute de liberali. prilejul de a afirma tradi\ia intelectual` ]i importan\a liberalismului. Neumann ]i Ole Waever (ed. Kenneth Waltz. liberalii consider` rela\iile interna\ionale ca o posibil` surs` de progres ]i transformare teleologic`. 615-628. în Iver B. Foreign Policy and Democratic Politics. University of Notre Dame Press. în Journal of International Affairs. 51-69. nr. liberalismul trebuie s` r`spund` la noi provoc`ri. în Journal of Interdisciplinary History. ]i Little. în William Fox (ed. Polity Press. 1990. 1993. 1959.). 44-79. la sfâr]itul r`zboiului rece. 1995.131. The Logic of Anarchy: Neorealism to Structural Realism. „The Stability of a Bipolar World“. ]i Rosenberg. Ast`zi. în ciuda dificult`\ilor pe care le presupune transferul acestor constrângeri la nivel interna\ional. Sunt prezentate aici formele republicane. de nevoia de a respecta cerin\ele economiei de pia\` ]i normele de drept. Richard Ashley. Aceasta a fost eticheta care s-a aplicat f`r` deosebire lucr`rilor lui Norman Angell. În anii ’20 ]i ’30. LIBERALISMUL Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin. 44. liberalismul a fost subapreciat ]i considerat o form` de „idealism“ sau „utopism“ de c`tre autoproclama\ii „reali]ti“ ai vremii. Theory of International Politics. 21-37. ]i deci a comunismului drept concurent global al capitalismului. Reading. Ibid. F. Theoretical Aspects of International Relations. nr. Columbia University Press. Boston. Cambridge. Morgenthau ]i Wendt. Între gânditorii de seam` din aceast` sec\iune exist` diferen\e de accent în ceea ce prive]te prioritatea ce trebuie acordat` democra\iei. p. 1967. comerciale ]i cele juridice ale tradi\iei liberale. liberalismul nu mai este marginalizat în studiul rela\iilor interna\ionale. 93. Lecturi suplimentare Buzan. Theory of International Politics. 1981. p. Mouritzen. Woodrow Wilson ]i Alfred Zimmern. 1959. R. 1997. interdependen\ei economice ]i reglement`rii legale interna\ionale a securit`\ii ]i domeniului economic. International Institute of Strategic Studies. Spre deosebire de reali]ti.). în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. Keohane. „Neo-realism in Theory and Practice“. Londra. 1979. nr. Pe plan intern. „The Poverty of Neorealism“. p. Keohane. Columbia University Press. Londra. în International Organization. 6. 5. 171. 1998. în Adelphi Paper. „Kenneth Waltz: A Critical Rationalist Between International Politics and Foreign Policy“. Ibid. Indiana. în International Security. ele trebuie instituite pentru a promova stabilitatea atât în raporturile dintre statele suverane. J. B. p. nr.. Liberalii consider` c`. The Future of International Relations: Masters in the Making. Routledge. 1964. 226. „The Emerging Structure of International Politics“.). „Political Philosophy and the Study of International Relations“. le-a asigurat liberalilor contemporani. . Neorealism and its Critics. a]a cum atât meritele acestora. Principalele lucr`ri ale lui Kenneth Waltz Man.. 121. Linklater. p. 1988. Jones C. New York. Aceast` evaluare a operei lui Waltz con\ine ]i o bibliografie complet`. New York. puterea statului liberal constitu\ional este limitat` de r`spunderea sa democratic` fa\` de propriii cet`\eni. 18. 371-386. „Realist Thought and Neorealist Theory“. Ei pun libertatea individual` mai presus de orice ]i consider` c` statul se cuvine s` fie oprit de la ac\iuni de natur` a o submina. de]i unele tendin\e contemporane par a confirma teoriile „ideali]tilor“. în Review of International Studies. 1993.. The State. 66-99. Hans. p. nr.. pe m`sur` ce for\ele capitalismului global submineaz` aparenta „victorie“ a democra\iei liberale. Brown. p. p. International Relations Theory Today. Theory of International Politics. 38. p.RELA|II INTERNA|IONALE 96 3. „The Origins of War in Neorealist Theory“.. „The Spread of Nuclear Weapons: More May Be Better“. Halliday. p. „Interview with Ken Waltz“. 881-909. and War. Andrew. nr. 1979. p.

John Dewey ]i John Hobson. convins c` problemele Europei erau nerezolvabile. ca best-seller. în 1967. A dat chiar na]tere unei teorii care i-a purtat numele. ANGELL NORMAN ANGELL Norman Angell ]i-a publicat celebra lucrare The Great Illusion cu doar doi ani înainte de izbucnirea primului r`zboi mondial. De fapt. pentru prima dat`. Educa\ia sa formal` nu era foarte vast`. titlul de cavaler pentru servicii aduse comunit`\ii. a fost membru al Parlamentului. dar pe care pu\ini îl iau în serios“1. în 1909. Angell nu a fost victima propriei sale „iluzii“ c` r`zboiul nu ar mai putea izbucni doar pentru c` nu mai era ra\ional din punct de vedere economic. Louis ]i Chronicle din San Francisco. El a sus\inut c` interdependen\a economic` a statelor puternic industrializate era atât de mare încât controlul teritorial. tranzi\ia c`tre societ`\i comerciale puternic dezvoltate. în cele din urm`. cercet`torii î]i pot îndrepta aten\ia c`tre perioada de dinainte de 1914 f`r` prejudec`\ile din trecut ]i. ca premis` a bun`st`rii economice. Oricum. dac` s-ar baza pe o asemenea percep\ie. tema ira\ionalit`\ii avea s` domine tot ceea ce a publicat ulterior. devenise perimat ]i. a creat o situa\ie care a f`cut inutil r`zboiul ca mijloc de rezolvare a conflictelor ap`rute în jurul intereselor materiale ale statelor. S-au vândut peste dou` milioane de exemplare pân` la izbucnirea r`zboiului ]i lucrarea a fost tradus` în 25 de limbi. ca reporter la publica\iile GlobeDemocrat din St. într-o familie din clasa mijlocie ]i a înv`\at s` citeasc` la o vârst` fraged`. în cele din urm`. Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalism in Politics. de fapt. În era mercantilismului. eronat`. pân` când Angell ]i-a dezvoltat argumentele ]i a publicat lucrarea The Great Illusion. Walt Whitman ]i mai ales pe cele ale lui John Stuart Mill. ]i. a fost selectat de Lord Northcliffe s` conduc` edi\ia francez` a cotidianului Daily Mail. c` r`zboiul rece s-a sfâr]it. De pild`. În 1903 ]i-a publicat prima carte. pot aprecia munca „unui teoretician despre care toat` lumea a auzit. a c`l`torit de-a lungul Coastei de Vest. dobândirea de teritorii noi le permitea statelor s`-]i m`reasc` resursele. totu]i. în special cele de aur. s-a întors la Paris ]i s-a angajat redactor la ziarul de limb` englez` Daily Messenger ]i. Angell este un precursor important al teoreticienilor „interdependen\ei“. M. lui Angell i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace. De]i primele sale încerc`ri de a instrui oamenii nu s-au bucurat de prea mult` aten\ie. Talentul s`u de a-]i face reclam` ]i distribuirea gratuit` a c`r\ii unor politicieni eminen\i ]i altor jurnali]ti au contribuit la consacrarea acesteia. Acum. al`turi de conturarea unei pie\e mondiale ]i de cre]terea diviziunii muncii la scar` mondial`. Angell cuno]tea pe deplin modul în care presa putea modela ]i deforma opinia public` ]i era hot`rât s` î]i foloseasc` pozi\ia din pres` pentru a schimba opinia publicului. Pân` la încetarea sa din via\`. A fost membru în consiliul Institutului Regal de Studii Interna\ionale din Londra ]i al Comitetului Executiv al Ligii pentru Uniunea Na\iunilor. a contribuit la bun`starea economic` a statelor. J. iar realismul nu mai domin` studiul rela\iilor interna\ionale. }i-a petrecut câ\iva ani în Fran\a ]i Elve\ia. Angell a ar`tat c` „lucrarea era. în Lincolnshire. în general. Din nefericire. În 1909. Anglia. asimilând operele lui Voltaire. plantator de vi\`-de-vie ]i. în 1931. expansiunea teritorial`. prin colonialism ]i r`zboi. unde a urmat câteva cursuri la Universitatea din Geneva. În SUA. Esen\a analizei lui Angell este aceea c` principala caracteristic` a modernit`\ii ar fi incompatibilitatea dintre r`zboi ]i obiectivul fiec`rui stat de a ob\ine bun`stare economic`. iar succesul c`r\ii i-a permis autorului s`-]i dedice restul vie\ii scrisului. p`reri ce pot fi corecte sau incorecte. Atribuirea unei asemenea etichete ar fi. sus\inerii de cursuri ]i organiz`rii de mi]c`ri politice menite a promova idei compatibile cu viziunea sa asupra interna\ionalismului liberal. a fost inspirat s`-]i scrie cartea tocmai pentru c` s-a temut de începutul r`zboiului ]i a dorit s` contracareze gândirea conven\ional` despre care credea c` a contribuit la consim\`mântul publicului de a sprijini politici care nu erau în interesul s`u. A continuat s` scrie pentru ziare ]i a editat revista Foreign Affairs din 1928 pân` în 1931. de aceea. Norman Angell s-a n`scut [n 1874. Harold Laski. Angell a publicat peste 40 de c`r\i despre rela\iile interna\ionale. credin\a c` Norman Angell a prezis desuetudinea r`zboiului a facilitat înt`rirea impresiei c` acest gânditor de seam` ar fi un „idealist“ care fie se în]ela fundamental. Ca jurnalist. În 1933. ap`ru\i la finele anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. reevaluând ]i dezvoltând argumentele sus\inute. În autobiografia sa. Tom Paine. fie (într-o interpretare mai binevoitoare) era prea avansat pentru vremea sa.99 N. Angell nu a crezut c` noua epoc` ar reflecta . La vârsta de 17 ani a decis s` emigreze în SUA. reprezentând Partidul Laburist ]i i-a fost acordat. o provocare deschis` la adresa determinismului materialist ]i economic… oamenii nu sunt c`l`uzi\i de fapte. care a fost. de regul`. spre sfâr]itul anilor ’20. Keynes. Pentru o scurt` perioad`. în cele din urm`. Când a r`mas f`r` bani. lucrând ca muncitor agricol. a scris un scurt pamflet intitulat Europe’s Optical Illusion. pentru care a fost nominalizat de personalit`\i ca Bertrand Russel. sunt incorecte“2. în acest mod. ci de p`rerile lor despre fapte. ignorat. v`car. r`zboiul era ira\ional.

Angell a fost un „pacificist“ ]i un sus\in`tor zelos al securit`\ii colective în rela\iile interna\ionale. de primul.“3 boiul îi confirmase teza principal` ]i s-a opus cu înver]unare deciziei de la Versailles de a impune costuri imense pentru repara\ii de r`zboi Germaniei înfrânte. din moment ce domina\ia legii este crucial` pentru men\inerea p`cii în interiorul statelor. de]i o asemenea interven\ie politic` ar fi putut avea costuri economice foarte mari. Angell a considerat c` r`z- Mai târziu. Dar Angell credea cu adev`rat c` aceasta din urm` va cre]te în timp. marea era agitat`. dar a r`mas solidar cu teza central` din The Great Illusion. Angell ]i-a concentrat aten\ia tot mai mult asupra nevoii unor reforme politice interna\ionale pentru a preveni un alt r`zboi mondial. ANGELL vreo „armonie de interese“ utopic` a celor care particip` la diviziunea interna\ional` a muncii. în lumina experien\ei primului r`zboi mondial ]i a lec\iilor sale mai cuprinz`toare. o asemenea m`sur` era inutil` într-o epoc` în care bun`starea nu se mai m`sura în aur. a fost printr-o tax` pe comer\. Apoi. Aceasta a ar`tat capacitatea statului de a interveni în diviziunea muncii ]i de a controla gradul de interdependen\`. în ultim` instan\`. statele ar fi incapabile s` controleze apari\ia organiza\iilor transna\ionale. temerile lui Angell au fost confirmate de izbucnirea primului r`zboi mondial. a c`ror cooperare ar trece peste grani\ele teritoriale ]i ar putea duce la ceea ce noi numim ast`zi o societate civil` interna\ional`. adic` opinia c` „r`zboiul. din moment ce Germania trebuia reabilitat` pentru a putea pl`ti repara\iile cerute de înving`tori. vâsla]ul îl amenin\` pe cel care scotea apa c`. Ar fi trebuit ca [n special Germania ]i Italia s` primeasc` statute ]i drepturi egale cu celelalte mari . Dac` unul dintre ei ar fi cedat. odat` acest mesaj în\eles. economia german` s-a redresat ]i a putut pl`ti. ar trebui s` i se acorde un rol similar ]i la nivel interna\ional. El a crezut c`. liderii politici ar fi c`utat mai degrab` cooperarea decât r`zboiul pentru a-]i rezolva diferendele. Interdependen\a îns`]i ar fi facilitat. îl arunca din barc`. cu siguran\` s-ar fi înecat apoi ]i vâsla]ul. Martin Ceadel face distinc\ie între pacifism ]i ceea ce el nume]te pacificism. sindicatele franceze refuzau s` primeasc` m`rfuri germane în contul repara\iilor. la aceasta. dac` vrem s` ap`r`m avantajele interdependen\ei economice. el a recunoscut c` experien\a acestuia îl obliga s`-]i reconsidere câteva puncte de vedere. în opinia lui. de]i necesar uneori. }i. Pentru Angell. Angell era un credincios sus\in`tor al eforturilor interna\ionale de promovare a dezarm`rii ]i de domina\ie a dreptului interna\ional prin Liga Na\iunilor. ]i. de asemenea.RELA|II INTERNA|IONALE 100 101 N. argumentul s`u principal este acela c`. El sus\inea îndeosebi inutilitatea colonialismului ]i ideea c` interdependen\a financiar` a marilor puteri europene f`cea f`r` sens competi\ia pentru teritorii sau chiar pretinderea unor desp`gubiri de la cei învin]i în r`zboi. dac` nu se mi]ca mai repede. în principal pe baza împrumuturilor americane. a vrut s` recreeze o în\elegere de tipul concertului european din secolul al XIX-lea. De exemplu. alia\ii î]i f`ceau r`u lor în]i]i. Pe lâng` necesitatea constant` de a instrui. singurul mod în care Germania a «pl`tit».“4 Aceasta nu însemna c` r`zboiul ar înceta s` existe sau c` interdependen\a ar fi inevitabil`. Nu credea c` for\a nu ar trebui folosit` niciodat` în chestiunile interna\ionale. Dup` cum sus\ine ]i în pasajul de mai jos. Dup` r`zboi. Era nevoie de toate eforturile unui om pentru a vâsli ]i de ale celuilalt pentru a scoate apa din barc` cu ispolul. niciodat` nu s-a al`turat acelor pacifi]ti care militau pentru dezarmarea unilateral`. cum diviziunea muncii s-a adâncit. Angell a regretat modul în care Germania a fost tratat` la Versailles ]i. În studiul s`u privind pacifismul în Marea Britanie în prima jum`tate a secolului al XX-lea. Pe de alt` parte. iar acesta depindea. este întotdeauna un mod ira\ional ]i inuman de a rezolva disputele ]i c` prevenirea lui ar trebui s` fie întotdeauna o prioritate politic` dominant`“5. ci în m`rfuri ]i în valoarea acestora. La un moment dat. A recunoscut. pe lâng` reflec\iile asupra adecv`rii tezei sale la realitate. Cum ar`ta Navari: „era vorba despre acel postulat pentru care el s-ar fi putut felicita f`r` rezerve… în timpul negocierilor de pace de dup` primul r`zboi mondial. s-ar fi înecat amândoi. dac` el ar fi aruncat. c` subestimase puterea statului de a salvgarda circula\ia monetar` ]i de a-]i organiza resursele pentru a se mobiliza de r`zboi. la începutul anilor ’30. nici unul nu putea folosi for\a împotriva celuilalt. aceasta. Desigur. con]tient c` el ]i al\i teoreticieni ar fi trebuit s` fac` eforturi uria]e pentru eradicarea r`zboiului. la rândul s`u. cum vâsla]ul era cu adev`rat dependent de cel care scotea apa. de]i a sus\inut principiul dezarm`rii. Din moment ce r`zboiul izbucnise deja. iar \`rmul se afla la mare dep`rtare. Angell nu a fost nicic@nd pacifist. crezuse c` r`zboiul ar fi urmat s` se limiteze la Germania ]i Marea Britanie ]i c` posibilit`\ile acestora de a finan\a conflictul ar fi fost diminuate de refuzul altor state de a le acorda credite ]i asisten\` financiar`. „Pedepsind“ Germania. Angell spera c`. Astfel. trebuie s` g`sim noi c`i de rezolvare a conflictelor care sunt inerente: „Barca lua ap`. cel care scotea apa i-a replicat c`. din cauza concuren\ei. era clar c` nimeni nu se putea baza doar pe procesele economice pentru a împiedica conflictele violente.

ce utilitate i-ar r`mâne acestui concept-valoare?“8 În al treilea rând. ea are înc` puncte slabe. precum Hobson. Angell nu a contribuit prea mult la în\elegerea na\ionalismului. de]i nu a prezis niciodat` c` r`zboiul ar urma s` dispar` ca efect al interdependen\ei economice. În cel mai bun caz. mai degrab`. într-o lume în care „câ]tigurile relative“ din comer\ ]i cooperare sunt distribuite inegal. ca instrumente ale libert`\ii politice ]i drept contributori la stabilitatea interna\ional`. Credea. B. na\ionalismului deformat ]i abilit`\ii elitelor militare de a manipula viziunile propriilor cet`\eni cu privire alte state. Ca urmare. decât s` recunoasc` vreo legitimitate moral` identit`\ii na\ionale. În excelenta sa analiz` critic` asupra contribu\iei lui Angell la studiul rela\iilor interna\ionale în secolul al XX-lea. ab extensio. Angell a fost înclinat s` fac` generaliz`ri care nu erau sus\inute de realitate. în The Twenty Years’ Crisis). c` r`zboiul survenea adesea din cauza ]ovinismului. ce s-ar realiza? Dac`. Colin Gray observa: „Problema central` este aceea c`. interdependen\a este limitat` la anumite regiuni ale lumii. în pofida costurilor sale economice. compatibil` cu propagarea na\ionalismului decât opus` acestuia. poate fi ra\ional pentru anumite state s` renun\e la câ]tigurile absolute ob\inute din cooperare pentru a-]i asigura securitatea relativ`. în cele din urm`. dar e]uaser` în a-]i da seama c` Hitler nu era doar un politician obi]nuit. Cornelia Navari se concentreaz` asupra a trei principale puncte slabe ale operei acestuia. De aceea. Institu\ii precum presa. consecin\a tratamentului care li s-a aplicat de c`tre alia\i la sfâr]itul primului r`zboi mondial. Angell nu a fost un opozant al ideii de imperiu. De aceea. nu ar trebui în\eleas` ca însemnând egalitatea gradului de dependen\` dintre diferite state. El a considerat iluzia suveranit`\ii politice ]i economice ca fiind mai pu\in important` decât asigurarea ordinii politice ]i extinderea domniei legii la toate popoarele. la sfâr]itul anilor ’30. poate chiar ]i securitatea con]tiin\ei. el câ]tig` mai mult prin coordonarea. J. în special. ca ]i Hobson. nu a reu]it s` ia în considerare posibilitatea existen\ei unor motive u]or de sus\inut pentru a duce un r`zboi. ANGELL puteri ale Europei ]i ca Liga Na\iunilor s` caute a fi cât mai universal` în ceea ce prive]te selec\ionarea membrilor. El ura na\ionalismul în toate formele sale. de]i Omul este Economic. cu lideri chiar ]i mai pu\in îngr`di\i de pres` decât cei din statele moderne industrializate. În al doilea rând. Nevoia unor m`suri de îngr`dire a Germaniei ]i Italiei. Militar (dac` nu chiar R`zboinic) prin natura sa… chiar dac` s-ar putea defini. a crezut c` a]a ar trebui. D. Marea Britanie ]i Fran\a] care. Angell tindea s` presupun` c` exista o rela\ie invers` între interdependen\a economic` dincolo de grani\ele teritoriale ]i puterea guvernelor de a controla ceea ce se petrecea în interiorul acestor grani\e. Dar. metafora b`rcii sparte induce în eroare. Angell a fost întotdeauna foarte sceptic cu privire la „con]tiin\a public`“ (public mind) în a]a-numitele democra\ii. el este. În timp ce guvernul î]i poate pierde din for\a de determinare a politicilor sectoriale. dar tot ei au propus ]i o alian\` [între SUA ]i Uniunea Sovietic`. ]i Politic. care ar fi putut fi cump`rat cu un împrumut ]i cu praful în ochi al posibilit`\ii unor concesii comerciale ]i coloniale“.6 De]i s-a opus întotdeauna ideii c` un colonialism clasic era important pentru men\inerea prosperit`\ii economice a puterii metropolitane. institutele de cercetare au fost absorbite în structura guvern`rii moderne. într-o oarecare m`sur`. Nu a f`cut niciodat` o distinc\ie sistematic` între state ]i guverne ]i nici nu a acceptat c` statul „este constituit din mai mult decât aparatul guvernamental formal. V`zându-l pe Angell mai degrab` ca „realist“ decât ca „idealistul“ care era acuzat a fi (în mod special de E. s-a ]i realizat. chiar dac` analiza lui asupra interdependen\ei ca func\ie a diviziunii muncii este un pas înainte fa\` de liberalismul secolului al XVIII-lea (care lega necesitatea pie\elor economice de legea natural`). H. interven\ia în ]i. oriunde s-ar fi manifestat ]i a sus\inut ideea c` decolonizarea era. fie c` erau formal independente sau nu. Mai întâi. în cele din . aceste etichet`ri sunt nesigure în ceea ce prive]te diferen\ierea dintre cele dou` moduri de gândire: „«Utopi]tii» [ca Angell] sugeraser` f`r` nici o îndoial` c` ar fi putut exista o cale nedureroas` de ie]ire din dificult`\ile create de preten\iile Italiei ]i Germaniei. de asemenea. Carr. bun`starea economic` trebuie s` includ` valorile securit`\ii fizice ]i politice. ea nu este universal` ]i rareori statele sunt la fel de vulnerabile sub aspectul costurilor unui eventual r`zboi. De]i analiza sa empiric` s-a limitat la Europa ]i.RELA|II INTERNA|IONALE 102 103 N. Interdependen\a. Religios ]i. Angell nu a crezut c` decolonizarea ]i neamestecul erau importante în sine. Miller arat` cum. Angell a fost un ardent adversar al na\ionalismului. Acesta fiind cazul lumii dezvoltate. la Germania ]i Anglia. grupurile de lobby. în practic`. «Reali]tii» [Carr] desconsideraser` posibilitatea unei alian\e. cu atât mai probabil era ]i cazul lumii a treia. dar avea mai degrab` pornirea s` fac` remarci generale despre sl`biciunea ]i vulnerabilitatea con]tiin\ei publice la manipulare prin inocularea ideilor na\ionaliste. din moment ce nu sunt în mod egal vulnerabile. m`sura ]i ob\ine bun`starea economic`.7 Spre deosebire de al\i liberali. dup` cum mul\i autori au sus\inut de atunci. posibil. a fost ea îns`]i.

1933. 2. Cornelia Navari. 1935. 1914. în Political Studies. Acum ]tim mai multe decât în vremea sa despre natura ]i amploarea interdependen\ei în politica mondial`. Harmondsworth. New York. Londra. Orice s-ar crede despre con\inutul unora din argumentele sale.. Sleep Places: An Examination of Political Tendencies... Let the People Know. Hamilton. The Defence of the Empire. J.. Minority Press. 1933. 1974. 1938. iar dezbaterea privind rela\ia acesteia cu r`zboiul este mult mai sofisticat` decât atunci. John D. Miller. Londra. 350. Oxford. Hamish Hamilton. 1912. Louis. Garland. Londra. 1903. Martin Ceadel. Hamish Hamilton. p. 4. p. 1-24. Londra. Con\ine o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Angell. Michael. After All: The Autobiography of Norman Angell. Howard. The Foundations of International Polity. „The Great Illusion Revisited: the International Theory of Norman Angell“. 8. Cornelia Navari. Londra. în Review of International Studies. Norman Angell and the Liberal Internationalism in Britain. 42. Londra.. 17. p. 1936. Londra. From Chaos to Control. 1937. 551-574.9 În ciuda existen\ei lor. Cambridge. 5. 1989. 1943. 9. William Heinemann. The Press and the Organization of Society. ANGELL urm`. 19-66. Miller. Lecturi suplimentare Bisceglia. 1933. op. Angell a f`cut mult pentru a pune bazele interna\ionalismului liberal ]i a contribuit la combaterea mitului potrivit c`ruia r`zboiul este o întreprindere profitabil`. încercarea lui de a aplica ideea unui interes propriu „luminat“ la domeniul rela\iilor interna\ionale este înc` o puternic` surs` de inspira\ie pentru cercet`tori. Londra. Harper & Brothers Ltd. Londra. Viking Press. 17. D. Principalele lucr`ri ale lui Norman Angell Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalism in Politics. cit. 30. New York. Londra. Navari. Peace with the Dictators?: A Symposium and Some Conclusions. The Foundations of International Polity.RELA|II INTERNA|IONALE 104 105 N. Apelul la ra\iune ]i nevoia de educa\ie în domeniul rela\iilor interna\ionale au fost ]i ele foarte importante. Cornelia. After All.Now. Human Nature and the Peace Problem. nr. Note 1. Hamish Hamilton. Hobson ]i Wilson. Londra. Century Co. nr. Miller. 341. Preface to Peace. 1947. „The International Anarchy“. 1980. 1925. 107. 15. 7. Penguin. Gollancz. p. în lucrarea lui Leonard Woolf. The Unseen Assassins.. Glasgow. 1978. „Norman Angell and The Great Illusion: an Episode in pre-1914 Pacifism“.. New York. Temple Smith. Clarendon Press.cit. Cornelia Navari. p. Londra. Hamish Hamilton. 1951. op. The Great Illusion . p. aceste observa\ii privind opiniile lui Angell nu ]tirbesc imensa sa contribu\ie la studiul rela\iilor interna\ionale. 1994. Macmillan. p. B. cit. 1931-1939. 15. legitimarea activit`\ilor multor agen\i informali definitorii pentru statul modern“. 1937. în Review of International Studies. W. Collins Sons & Co. nr. p. p.. War and the Liberal Conscience. 1986. 1951. Colin Gray. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr. D. 1982. nr. Norman Angell and the Futility of War. Hamish Hamilton. Un bun rezumat al vie\ii lui Angell poate fi g`sit în lucrarea lui J. 1989. Heineinann. Pacificism in Britain 1914-1945. A se vedea în mod deosebit lucrarea lui Norman Angell. op. Macmillan. 1986. 1935. 6. 3. p. 3. Norman Angell and the Futility of War: Peace and the Public Mind. Londra. B. 7. Norman Angell. The Defence of the Empire. B. 1914. William Heinemann. 354. Weinroth. This Have and Have-not Business: Political Fantasy and Economic Fact. „The Great Illusion Revisited: the International Political Theory of Norman Angell“. p. în\eleas` în contextul locului ]i timpului s`u. Londra. în Historical Journal. . p. Londra. Hamish Hamilton. Basingstoke. H. 1938. „Global Security and Economic Well-Being: A Strategic Perspective“. 341-358. Norman Angell. The Intelligent Man’s Way to Prevent War. The Great Illusion: A Study of Relations of Military Power in Nations to Their Economic and Social Advantage. Fisher Unwin. Hamish Hamilton. New York.

educa\iei. Orice persoan` „ra\ional`“ va alege aceste principii. dat fiind c` indivizii ]i statele sunt entit`\i complexe din punct de vedere motiva\ional. în loc de a postula anumite caracteristici ale „naturii umane“ pentru a stabili condi\iile contractului. în timp ce imaginea „anarhiei“ era înlocuit` de ceea ce Wolfram Hanreider numea „o nou` convergen\`“ a proceselor politice interna\ionale ]i na\ionale. Thomas Nagel ar`ta: „Un ideal. unul din argumentele lor principale împotriva integr`rii teoriei politice ]i rela\iilor interna\ionale. bog`\iei. aparent. Beitz a profitat de oportunitate ]i a sus\inut c` „principiile drept`\ii“ elaborate de Rawls puteau îndeplini cele dou` func\ii ale teoriei politice la scar` global`. Era nevoie s` fie examina\i al\i actori decât statele. John Rawls. unei singure personalit`\i.107 C. Politicile privind distribu\ia economic` erau. cum ar fi corpora\iile multina\ionale ]i mi]c`rile sociale transna\ionale. este o încercare de a urm`ri dou` obiective de baz` ale teoriei politice: elaborarea unui ideal al vie\ii colective ]i a unui argument conving`tor asupra motivului pentru care acesta ar trebui promovat. a rezultat lucrarea Political Theory and International Relations. care sus\inea un principiu aparent simplu. Rawls a sugerat ideea unei „pozi\ii originare“. Beitz este un teoretician important. Din teza de doctorat a lui Beitz. ofertelor de munc`. cât ]i politic. A fost o perioad` interesant` atât din punct de vedere intelectual. dac` ajungi s` fii printre cet`\enii cei mai pu\in favoriza\i. dac` nu totalmente perimat`. în plin` domina\ie a pozitivismului ]i behaviorismului din ]tiin\a politic` american`. Acestea din urm` nu mai erau o aren` a „continuit`\ii ]i necesit`\ii“. Aceasta este o situa\ie ipotetic` în care „un v`l de ignoran\`“ ne împiedic` s` ne recunoa]tem talentele naturale. Cartea sa. este utopic dac` indivizii concre\i nu pot fi motiva\i s` tr`iasc` dup` tiparul lui. legându-se moralitatea de domeniul „opiniilor“. ei sunt în principal preocupa\i de modurile în care rela\iile interna\ionale promoveaz` sau obstruc\ioneaz` aceste valori. Dar un sistem politic care este legat complet de motivele individuale poate da gre] în a întruchipa orice ideal. Pe de o parte. argumentau ei. deoarece nu exist` nimic care s` ne deosebeasc` unul de cel`lalt în aceast` pozi\ie originar`. motive de comportare concordant` cu aceste valori. Distribu\ia puterii militare era din ce în ce mai irelevant`. adesea. în studiul rela\iilor interna\ionale existau indicii privind inadecvarea paradigmei realiste la studiul unei lumi de „interdependen\e complexe“. astfel încât s` putem alege în mod ra\ional principii de justi\ie care nu sunt în favoarea noastr`. cel pu\in la fel de importante ca ]i politicile de securitate militar`. Acest principiu coexista cu ideea liberal` c` drepturile indivizilor nu ar trebui sacrificate în interesul bun`st`rii sociale. unde cu to\ii sun- . oricât de atractiv ar putea fi de contemplat. oricum nepotrivit` pentru a analiza problemele importante ]i noile orient`ri din economia politic` interna\ional`. F`r` a-\i cunoa]te religia. teoria politic` se afirma în SUA dup` o perioad` lung` de somnolen\` ]i marginalizare. el a dezvoltat principiile de justi\ie care ap`rau nu numai libert`\ile civile ]i politice tradi\ionale. Necunoscând clasa social` din care faci parte. Metoda pe care Rawls a folosit-o pentru a elabora aceste principii se bazeaz` pe tradi\ia contractului social. BEITZ CHARLES BEITZ Cei mai mul\i dintre liberalii prezenta\i în aceast` parte a lucr`rii sunt empiri]ti.“1 Aceste dou` dimensiuni ale proiectului lui Beitz sunt inextricabil legate una de alta. s`n`t`\ii ]i a altor „bunuri“ esen\iale pentru a asigura bun`starea ]i demnitatea tuturor. ci ]i o împ`r\ire mai echitabil` a veniturilor. „maximizarea bun`st`rii sociale ]i a fericirii“. Filozofia politic` dominant` în mediul academic era utilitarismul. Rousseau ]i Kant. din moment ce el este la fel de procupat s` evite eticheta de „idealist“ pe cât este s` apere principiile liberale. „Valorile“ erau adesea asociate cu emo\iile sau „preferin\ele“ indivizilor. 2 Rena]terea teoriei politice în SUA s-a datorat. Acesta a furnizat o metod` unic` pentru identificarea principiilor de justi\ie care protejeaz` drepturile individului. Pentru a în\elege bazele argumenta\iei lui Beitz. acum. De]i motiva\i de valorile liberale ale libert`\ii individuale. la care s` ne putem conforma în mod rezonabil. Political Theory and International Relations (1979). interesat de justificarea acestor valori ]i de modul în care pot fi furnizate indivizilor. vei alege un principiu de toleran\` religioas` pentru a guverna societatea. vei alege principii care s` garanteze egalitatea corect` de ]anse ]i s`-\i maximizeze succesul în via\`. ]i c`r\ii sale A Theory of Justice (1971). inclusiv a celor defavoriza\i. în forma politicilor de putere. în timp ce (a]a cum credea Beitz) idealurile colective ale teoriei politice liberale puteau fi ap`rate ca interese universale proprii. Gânditori ca Robert Keohane ]i Joseph Nye sus\ineau c` imaginea „politicilor de putere“ în statele autonome (self-contained) era. el vrea s` elaboreze principii de drept acceptabile în sine. principiile morale ]i rangul în ordinea social`. dar acelora care au crezut într-o asemenea idee le-au lipsit argumentele filozofice împotriva gândirii utilitariste predominante. În acest sens. în mare m`sur`. Dar. Pe de alt` parte. se impune deci o scurt` prezentare a lucr`rii lui Rawls. sus\inut` la Universitatea Princeton la mijlocul anilor ’70. egalit`\ii politice ]i democra\iei. trasat` de Hobbes. fiecare cu importan\a proprie. Cu alte cuvinte. c` „reali]tii“ î]i pierduser`. la scar` global`.

De aceea. Beitz afirm` c` el este la fel de important ]i în studiul rela\iilor interna\ionale. nereu]ind s` fac` distinc\ie între na\iuni ]i state.. iar principiile lui Rawls despre justi\ie sunt într-adev`r adecvate la nivel global.. principiul autonomiei statului . nu obscurele caracteristici „împ`rt`]ite“ ale grupurilor: „Ideea c` statele ar trebui s` fie respectate ca surse autonome de finalit`\i ]i c`. Nu îl ignor`. el este oarecum sceptic cu privire la principiul „autodetermin`rii“ ca fiind limitat la acele state care se întâmpl` s` existe la un moment dat în istorie. a justi\iei interna\ionale. condi\ia de interdependen\` face ]i mai posibil acest lucru acum mai mult ca niciodat` ]i Beitz insist` asupra justific`rii contractuale c` „persoane de diferite cet`\enii au obliga\ii reciproce distributive. Beitz a dedicat o parte însemnat` din cartea sa expunerii permanente a m`surii în care studiul rela\iilor interna\ionale este astfel fundamental viciat. ele pot fi aplicate sau.. de regul`. de aceea. Substan\a politic` a teoriei lui Rawls const` în încercarea de a integra critica socialist` în liberalism. În mod similar. nu poate fi corect interpretat f`r` a aduce în discu\ie justi\ia social` care.“4 Rawls însu]i este neclar. este considerat` ca apar\inând teoriei politice a statului. pe care mul\i studen\i ]i-au însu]it-o înc` de la primul curs de rela\ii interna\ionale. nu pur ]i simplu pe ajutorul reciproc. este dreptul la autoap`rare împotriva unui atac extern. Popoarele independente organizate în state au anumite drepturi fundamentale egale. este „principiul diferen\ei“. Altul. Drepturile statelor sunt ele însele derivate din drepturile fiin\elor umane ]i Beitz nu vede nici un motiv care s` limiteze cel de-al doilea principiu. justi\ia lui Rawls descrie un liberalism pentru cei mai pu\in avantaja\i.RELA|II INTERNA|IONALE 108 109 C. conduse de sim\ul „justi\iei drept corectitudine“ pentru a dezvolta principii care ne leag` unii de ceilal\i ]i de care ne ata]`m atât noi. indiferent de clasa social`. deja existente în dreptul interna\ional: „Principiul de baz` al dreptului na\iunilor este principiul egalit`\ii. Primul principiu de justi\ie afirm` libertatea ]i egalitatea. exprimare. Acest principiu este analog drepturilor egale ale cet`\enilor într-un regim constitu\ional. consecin\` mai degrab` a întâmpl`rii istorice decât a deliber`rii morale. Beitz este foarte clar asupra acestui punct. egalitatea de ]anse merge. Din punct de vedere moral. Într-adev`r. atunci mult din ceea ce este considerat drept studiu al eticii interna\ionale trebuie complet regândit.“5 Cu o singur` carte.. în cazul unui atac nejustificat.“3 stat. Importan\a lui Rawls în istoria teoriei politice este acum recunoscut`. Inegalit`\ile sociale ]i economice sunt justificate doar dac` sporesc beneficiile cet`\enilor mai pu\in avantaja\i. protec\ie fa\` de arest`ri abuzive ]i dreptul de a de\ine proprietate. consecin\ele pornirii de pe o „pozi\ie originar`“ ar duce la principii „familiare“. pân` la a cere educa\ie compensatorie ]i limitarea inegalit`\ilor economice. Un alt principiu este acela c` tratatele trebuie s` fie respectate... dar în\elegerile de a coopera.. care pl`te]te tribut criticii socialiste. asociere. Corespondentul autonomiei individuale la nivelul statelor este conformitatea institu\iilor lor de baz` cu principii de justi\ie adecvate. este gre]it`. nu trebuie s` fie stânjenite. dreptul unui popor de a-]i rezolva propriile probleme f`r` imixtiunea unor puteri str`ine. asemenea cet`\enilor aceluia]i stat. la rela\iile dintre cet`\eni în interiorul grani\elor teritoriale ale statelor suverane. nu numai a ]anselor de a munci. Principiul diferen\ei îi protejeaz` pe s`raci atâta timp cât ridicarea nivelului lor de trai e posibil`. Charles Beitz a reu]it s` trezeasc` interesul unei noi genera\ii de cercet`tori pentru valoarea teoriei politice în rela\iile in- . Analogia hobbesian` dintre indivizi ]i state. în ciuda faptului c` Rawls însu]i atinge foarte pu\in acest subiect. împotriva a ceea ce nume]te concep\ia „moralit`\ii statelor“. vot universal. BEITZ tem persoane care aleg ra\ional. cât ]i societatea ca întreg. dincolo de liberalismul clasic. O consecin\` a acestei egalit`\i a na\iunilor este principiul autodetermin`rii unui popor. apare ca un corespondent al ideii c` indivizii ar trebui respecta\i ca fiin\e autonome. Mai mult înc`. Cine este „subiectul“ relevant al autodetermin`rii? Care este scopul „autodetermin`rii“? „Autonomia“ politic` a anumitor grupuri sau suveranitatea statal` deplin`? Ceea ce conteaz` pentru Beitz este întâietatea moral` a indivizilor. Al doilea principiu de justi\ie are dou` p`r\i. între state. sunt nule ab initio. se cere o egalitate universal` de ]anse. Beitz nu vede nici un motiv pentru a îngr`di pozi\ia originar` a indivizilor la nivelul unei na\iuni sau al unui Dac` Beitz are dreptate. ci ]i a ]anselor în via\`. În al doilea rînd. cel pu\in. Astfel. care \ine de justi\ia distributiv`. abia Rawls ne furnizeaz` principii universale de justi\ie care ar trebui aplicate la nivel global. dar sus\ine c`. Obliga\iile distributive interna\ionale sunt bazate pe justi\ie. frontierele teritoriale sunt arbitrare. În acest caz suntem „persoane morale libere ]i egale“. ]i la nivel global. con]tiin\`. Mai întâi. Dar analogia este gre]it`.. El ap`r` o pozi\ie cosmopolit` radical`. În oricare din cele dou` cazuri. inclusiv dreptul de a forma alian\e de ap`rare pentru a-]i proteja acest drept. acordând prioritate asigur`rii libert`\ilor liberale fundamentale de gândire.

s` se aplice la nivel global principiul distributiv ar fi o sarcin` descurajatoare în sine. determinate social ]i „constitutive“. Într-o anumit` m`sur`. Beitz recunoa]te c` teoria sa ar trebui considerat` un ideal la care indivizii ]i statele trebuie s` aspire ]i ar fi chiar motiva\i s` fac` eforturi în acest sens. dac` se presupune c` apelul justific` numirea societ`\ii interna\ionale drept o „întreprindere cooperativ`“. Ca teorie mai degrab` „politic`“ decât metafizic`. de pild`. în rela\iile interna\ionale. ea urm`re]te s` realizeze un consens între cet`\enii unei democra\ii pluraliste care. cum ar fi Statele Unite. nici un organism mondial capabil s` asigure acele resurse de care s` beneficieze cei nevoia]i. El a fost capabil s` foloseasc` opera lui Rawls pentru a dovedi netemeinicia argumentelor epistemologice care asimileaz` moralitatea emo\iilor ori obiceiurilor (scepticism etic) ]i a putut s` invoce interdependen\a economic` pentru a ataca argumentele fundamentale conform c`rora rela\iile interna\ionale sunt un domeniu nepotrivit pentru etica aplicat` (ceea ce s-ar putea numi imposibilitate etic`). S-ar putea atunci concluziona c` Beitz a reu]it s` intersecteze teoria politic` ]i rela\iile interna\ionale. avem nevoie cel pu\in de o organiza\ie capabil` s` administreze ]i s` impun` un sistem universal de distribu\ie social`.RELA|II INTERNA|IONALE 110 111 C. Political Theory and International Relations este o lucrare foarte important` pentru cei care cerceteaz` teoria politic` ]i rela\iile interna\ionale. care s-au dezvoltat pe dou` c`i diferite. puterea acestuia este predispus` la schimbare. A doua critic` adus` lui Beitz se refer` la modul în care face apel la interdependen\a interna\ional` pentru a-]i justifica teoria. din multe puncte de vedere. Rawls crede c` societ`\ile ar trebui considerate „întreprinderi cooperative pentru avantaje reciproce“ ]i este dificil de v`zut cum s-ar putea caracteriza sistemul mondial prin aceast` sintagm`. Chris Brown arat`: „A]a-numita «societate» mondial` nu este o societate. Motivul este c` interven\iile politice pe „pia\a liber`“ ar submina alte valori pe care liberalii le pre\uiesc. Mai întâi. ca ]i când ar fi neîmpov`ra\i de scopuri comune. pentru c` nu este nimic de distribuit. chiar dac` dificultatea de a-]i atinge Astfel încât s-ar putea ca Rawls s` aib` dreptate când ajunge s` exclud` al doilea principiu al justi\iei din arena interna\ional`. În primul rând. S-a spus c` teoria lui Rawls se bazeaz` pe o concep\ie gre]it` ]i incoerent` asupra oamenilor. cum ar fi libertatea fa\` de constrângerea statal` (sau suprastatal`!) ]i dreptul de proprietate. În eseurile mai recente. Justi\ia interna\ional` se refer` la acest` coexisten\`. Pentru a face aceast` teorie aplicabil`. Este destul de greu de imaginat un consens în interiorul comunit`\ilor na\ionale asupra unei liste de „bunuri esen\iale“ ce trebuie distribuite. Exist` aici câteva probleme. situa\ia era pe punctul de a se schimba. lui Beitz.“7 Inutil s` mai spunem c` nu avem nimic de acest gen în lume ]i este îndoielnic c` justi\ia distributiv` ar putea fi vreodat` practicat` pe liniile trasate de Rawls f`r` ]i mai multe restric\ii drastice asupra capitalismului global decât Rawls sau Beitz ar fi preg`ti\i s` accepte. în parte. A]adar. Despre societatea global` nici nu poate fi vorba. se pot îndep`rta de practicile lor sociale ]i pot reflecta asupra rezonabilit`\ii lor.“6 concret scopurile propuse este imens`. interdependen\a . Dou` dintre acestea se desprind în mod special. Janna Thompson d` unele sugestii asupra implica\iilor pr`pastiei dintre teoria în discu\ie ]i practic`: „Nu exist`. Martin Wight argumentase c` teoria politic` era limitat` la stat ]i c` domeniul cel mai apropiat teoriei politice. cu toate acestea. În mod cert. exist` motive serioase pentru a restrânge scopul teoriei la anumite societ`\i. în primul rând. Desigur. iar Beitz se în]eal` când î]i imagineaz` un „v`l de ignoran\`“ global care nu genereaz` altceva decât mult zgomot. nici un organism politic mondial capabil s` impoziteze indivizii boga\i de dragul celor mai pu\in înst`ri\i. îns` trebuie s` coexiste. Ea caut` s` integreze în ]tiin\a politic` dou` subdomenii. era filozofia istoriei. Dac` a reu]it s` readuc` un discurs despre drepturi în teoria politic` ]i s` înl`ture domina\ia intelectual` a utilitarismului lui Benthamite. BEITZ terna\ionale. astfel de principii de justi\ie distributiv` nu sunt cerute la scar` mondial`. Dac` Beitz avea dreptate. Dar ar fi gre]it s` suger`m c` argumenta\ia sa a fost larg acceptat` ]i c` s-ar putea continua pur ]i simplu s` se în\eleag` complexitatea justi\iei distributive globale potrivit direc\iilor trasate de Rawls. care a atacat „universalismul abstract“ al „v`lului de ignoran\`“. Rawls recunoa]te acum c` pozi\ia originar` nu este atât de inocent` pe cât pare. deoarece nu creeaz` prin cooperare un surplus care s` fie împ`r\it. teoria în sine a fost subiectul mai multor critici. care trebuie luate în considerare de aceia care sprijin` tipul de viziune cosmopolit` articulat` de Beitz. a se c`uta. Aceasta ca r`spuns la filozofia politic` de tip „comunitarist“. situa\ia s-a schimbat mul\umit`. Pân` la urm`. Oricum. s-ar putea ca Rawls s` aib` bune motive filozofice s` se opun` sus\inerii unei versiuni globale a teoriei sale asupra justi\iei. În acest caz. Nu este o eroare a teoriei faptul c` exist` o deosebire esen\ial` între presupozi\iile sale ]i realitatea contemporan`. Societ`\ile individuale nu coopereaz`. chiar dincolo de evidentele dificult`\i de ordin practic. Rawls neag` faptul c` teoria sa ar presupune o concep\ie metafizic` asupra persoanei.

Lecturi suplimentare Brown. 1990. 3. 9. Macmillan. nr.). în lucrarea lui David Held (ed. Londra. „Dissolving International Politics: Reflections on the Nation-State“. 4. Oricum … cele mai presante probleme sunt acelea care separ` moralitatea statelor de moralitatea interna\ional`“. Harvester Wheatsheaf. New Jersey. în International Organisation. Londra. „What Makes a Political Theory Utopian?". 1992.9 Charles Beitz este în prezent profesor ]i decan în cadrul Colegiului Bowdoin din SUA. în Social Research. Londra. „orice … teorie care men\ioneaz` interdependen\a drept cheie a dezvolt`rii sale genereaz` limit`ri substan\iale. atunci. BEITZ este o variabil` în rela\iile interna\ionale. nr. 1979. de]i Beitz a recunoscut for\a criticilor aduse. p. Law. p. 1978. 7. Harvester Wheatsheaf. Andrew Linklater. 1992. Charles Beitz. Beitz chiar a avut dreptate s` observe c` „o asemenea dezbatere moral` sistematic` despre rela\iile interna\ionale a avut loc doar între sus\in`torii scepticismul interna\ional ]i ai moralit`\ii statelor. Ibidem. Princeton University Press. p. De]i nu reu]e]te s` ofere o solu\ie la conflictul dintre particularism ]i universalism în studiul eticii interna\ionale. Edi\ia a doua. 1979. 183. Chris. 385-403. Totowa. Stanford University Press. care a ajutat la îndreptarea dezbaterii în rela\iile interna\ionale într-o nou` direc\ie. International Relations Theory: New Normative Approaches. A]a cum spune Andrew Linklater. 6. 4. Cambridge. El a predat filozofie politic` ]i rela\ii interna\ionale la Universitatea Princetown ]i la Colegiul Swarthmore. Princeton. Rowman & Allenheld. „Bounded Morality: Justice and the State in World Polities“. A se vedea ]i lucrarea lui Robert Keohane ]i Joseph Nye. Malnes. p. 56. 33. 2. Stanford. Political Theory and International Relations este o carte important`. nr. John Rawls. 1979. 12761287. Cu toate acestea. ca o tentativ` curajoas` de a îmbina teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale. 1971. nr. Massachusetts. Raino. Acestea sunt critici puternice aduse ambelor elemente ale proiectului lui Beitz – apelul s`u la universalismul filozofic pentru justificarea drepturilor politice ]i economice ]i preten\iile empirice ale acestui proiect cu privire la scopul teoriei în rela\iile interna\ionale. New Jersey. 1992. p. Princeton University Press. 8. p. 1989. Political Theory Today. 72. 5. Power and Interdependence: World Politics in Transition. p.RELA|II INTERNA|IONALE 112 113 C. International Relations Theory: New Normative Approaches. Londra. and Philosophy: A Critical Introduction. Boston. A Theory of Justice. Janna Thompson. Political Equality: An Essay in Democratic Theory. în Journal of Peace Research. în Philosophy and Public Affairs. 360-389. 1975. 1990. 128. 405-424. „Philosophers Crossing Borders: Recent Literature on Ethics and International Relations“. 1977. „Sovereignty and Morality in International Affairs“. Note 1. p. Chris Brown. mai degrab` decât aplicat` la rela\iile dintre Europa Occidental` ]i lumea a treia. Princeton University Press. nu o constant`. 1980. 236-254. adic` în interiorul unor arii ca Europa de Vest. opera sa r`mâne valoroas`. 193-200. p. aceasta ar fi o teorie regional` ]i poate chiar una efemer`“. p. Economics. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Wight ]i Walzer. Princeton. în American Political Science Review. 173-174. 122. Pennsylvania.8 Ar avea o astfel de teorie cele mai potrivite aplica\ii în regiunile cele mai „interdependente“? Dac` da. Men and Citizens in the Theory of International Relations. . Political Theory and International Relations. în Philosophy and Public Affairs. 6. 1991. 904. p. 20. nr. p. p. With Applications to the Law of Torts (with Mark Kuperberg). Little. Harvard University Press. New Jersey. Justice and World Order. Wolfram F. legitimitatea cercet`rii în sine este acum acceptat` în rela\iile interna\ionale. Thomas Nagel. p. Routledge. Brown. De asemenea. 9. teoria lui Beitz „func\ioneaz` cel mai bine acolo unde este cel mai pu\in necesar` ]i unde este în cel mai înalt grad irelevant`“. „Nonintervention and Communal Integrity“. Political Theory and International Relations. Charles Beitz. 15. 1983. 378-379. 1983. Political Theory and International Relations. New Jersey. nr. Hanreider. este membru al consiliului editorial al revistei Philosophy and Public Affairs. Principalele lucr`ri ale lui Charles Beitz „Justice and International Relations“. Princeton. a]a cum arat` Brown.

sau o versiune polemic` a ceea ce ar fi trebuit s` fie acest consens. Thompson. la jum`tatea anului 1997. ]i anume Ways of War and Peace al lui Michael Doyle (1997). Janna. Este. reconstruind fidel discursul istoric al ideilor. în Philosophy and Public Affairs. generaliz`ri. unde abund` modele complicate cu s`ge\i aruncate pe toat` pagina ]i sute de „instantanee“ istorice care ilustreaz` relevan\a empiric` a sugestivelor. Hidemi. Londra. de departe superior celor mai multe lucr`ri care caut` s` introduc` . Justice and World Order: A Philosophical Inquiry. în opinia mea.. Harvard University Press. în Review of International Studies. 1992. cercet`torii pot fi cu u]urin\` captiva\i de titlurile zilnice. Massachusetts. trebuie s` m`rturisesc c` am suferit în t`cere.“1 Articolul lui Schmidt a fost publicat în 1994. 1971. În recenta sa critic` asupra modului în care rela\iile interna\ionale ]i istoria lor sunt prezentate în mare parte a literaturii de specialitate. nr. Routledge. 12. p. în anii ’50 ]i ’60. a l`sat urme de ne]ters în domeniu. ]i vorbim despre o nemul\umire tradi\ional` a cercet`torilor [n materie. Brian Schmidt deplânge ceea ce consider` a fi „prezenteismul“ cople]itor al abord`rilor: „Actualul consens teoretic al disciplinei. cu trei ani înainte de apari\ia a ceea ce este. John. rezultatul net al acestei orient`ri prezenteiste este acela c` dezbaterea istoric`. practicilor ]i conversa\iilor. 223-251. Istoria a fost studiat` numai în m`sura în care se credea c` ar putea genera „ipoteze verificabile“ ori furniza echivalentul unui laborator pentru testarea ipotezelor generate de o gândire logic` ]i deductiv`. c`utarea „legilor de comportament al statelor“. 1986. p.RELA|II INTERNA|IONALE 114 Rawls. Rawls. and Linklater“. John. MICHAEL DOYLE Doi factori au ac\ionat împotriva studierii sistematice a istoriei în cadrul ]colii anglo-americane de rela\ii interna\ionale. un text unic. oricum. 1985. „Justice as Fairness: Political not Metaphysical“. Când aceast` carte a ajuns pe biroul meu. În al doilea rând. sluje]te demonstr`rii tezei despre natura contemporan` a disciplinei. Prima mea reac\ie a fost s` gândesc c` era un alt manual american masiv pentru studen\ii naivi din ultimii ani. ticsit de „date“ contemporane. Primul este impactul a ceea ce s-ar putea numi „afaceri curente“ ( current affairs) asupra determin`rii obiectului principal de studiu. dar cu validitate nedovedit`. nr. „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull. Din dorin\a de „relevan\` politic`“ ]i din imboldul de a r`mâne în pas cu problemele cotidiene. cel mai bun manual pentru studen\ii în ultimul an la rela\ii interna\ionale contemporane. este de fapt considerat definitiv ]i atunci trecutul este reconstruit ca o teleologie pe deplin manifestat` în el. 14. Suganami. Principalul motiv al includerii lui Michael Doyle în aceast` carte este considera\ia lui pentru istoria „intern`“ a domeniului. 145-158.. Beitz. Cambridge. incapabili ]i poate neinteresa\i s` aprofundeze ]i s` încerce s` evalueze modelele mai durabile de comportament al statelor. A Theory of Justice.

RELA|II INTERNA|IONALE 116 117 M. Hobson ]i Schumpeter. În 1993. s` ia în considera\ie patru factori: interesele ]i capacit`\ile metropolei. ]i în principala sa lucrare privind imperialismul. statul periferic nu putea asigura condi\iile men\ionate. în general. mai pu\in diferen\iate. na\iunile ]i societ`\ile vin în contact unele cu altele prin intermediul for\elor transna\ionale. a fost slab definit în literatura de specialitate. Acesta din urm`. unitatea ]i diferen\ierea în raport cu alte state. sunt mult mai mari ]i chiar mai bogate în resurse. Florida. Doyle demonstreaz` relevan\a lor contemporan`. Totu]i. masteratul ]i doctoratul în ]tiin\e politice. director al Centrului de Studii Interna\ionale ]i director de studii postuniversitare la Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii Princeton. 2 O explica\ie cuprinz`toare a imperiului ar trebui. DOYLE studen\ii în domeniu într-o manier` riguroas` din punct de vedere teoretic. s` demonstreze natura unui astfel de control efectiv. el este capabil s` prezinte paradigme „clasice“ ale materiei. apari\ia lui depinzând de interesele ]i de capacit`\ile relative ale societ`\ilor implicate. domnia legii ]i un cadru de echilibru între interesele reprezentan\ilor puterii imperiale ]i ale membrilor statelor periferice. N`scut la Honolulu. Doyle sugereaz` c` imperialismul are importante varia\ii. care trebuie explicate. sus\ine el. Doyle era cunoscut pentru lucr`rile sale privind imperialismul european al secolului al XIX-lea. multicauzal` a imperialismului european. For\ele transna\ionale sunt mijloacele prin care puterea imperial` afecteaz` periferia. Centrul imperial a trebuit. acolo unde a fost posibil. Doyle define]te imperialismul ca „o rela\ie formal` sau informal`. ca ]i pentru analizele sale riguroase cu privire la presupusa corela\ie dintre predominan\a democra\iei liberale în interiorul statelor ]i absen\a r`zboiului dintre acestea. Este editorul pentru America de Nord al publica\iei International Peacekeeping ]i unul din membrii Council on Foreign Relations din New York. imperialismul nu este doar rezultanta for\elor compuse într-o parte sau alta a sistemului interna\ional. Tr`s`turile importante ale posibilelor state imperiale sunt centralizarea politic`. nu sunt îns` factori-cheie. o analiz` profund`. Înainte de publicarea c`r\ii Ways of War and Peace. Dac` ace]tia din urm` erau constitui\i în triburi slab diferen\iate. Acestea pot fi militare. Unele imperii ]i-au exercitat direct st`pânirea. care condamn` imperialismul în primul rând ca urmare a nevoii statelor metropolitane de a se extinde. fragmentate. De asemenea. cu care vine în contact. sus\ine el. fie rezisten\a ineficace a societ`\ii periferice fa\` de puterea imperial`. Astfel. dinamica for\elor transna\ionale. Astfel. cu un profil puternic. a publicat Empires. suficient de relevante. Doyle a fost educat în Fran\a ]i Suedia ]i a absolvit Liceul Iezuit din Tampa. unificat. Orice teorie care ar încerca s` descrie ]i s` explice rela\iile imperiale ar trebui. rezultând imperialism chiar dac` statele-\int`. Valoarea sa rezid` în capacitatea lui Doyle de a combina dou` sarcini. Mai degrab`. De asemenea. în care un stat controleaz` suveranitatea politic` efectiv` a altuia“. în lumina m`rturiilor istorice. Imperialismul este un posibil rezultat al acestor contacte. el critic` teoriile care blameaz` imperialismul pentru sl`birea ]i pr`bu]irea statelor periferice. Înainte de a ajunge la Princeton. s` exercite direct st`pânirea în colonii ]i s` î]i asume asigurarea condi\iilor care [i erau necesare prin autoritatea consular`. extr`gând generaliz`rile empirice relevante con\inute în ele ]i supunându-le unei examin`ri riguroase. prin urmare. natura rela\iilor din cadrul sis- temului interna\ional. ceea ce face dificil` elaborarea unor ipoteze testabile asupra cauzelor fenomenului. A studiat la Academia For\elor Aeriene din Statele Unite înainte de a se transfera la Universitatea Harvard. este probabil s` cople]easc` statele descentralizate. El re\ine chiar ideea c`. cum ar fi China ]i India. Michael Doyle este profesor de politici ]i rela\ii interna\ionale la }coala Woodrow Wilson. în astfel de cazuri. unde a ob\inut licen\a. de]i pot afecta lupta dintre statele imperiale ]i pot avea un efect asupra scopului acestora de a forma un imperiu. Rela\iile din interiorul sistemului interna\ional se refer` la echilibrul de putere dintre statele imperiale. ca o modalitate mai pu\in costisitoare de a ob\ine drepturile comerciale la care \ineau atât de mult. puterile europene au preferat domina\ia informal` în colonii. În 1986. a fost vicepre]edinte al Academiei Interna\ionale a P`cii ]i în prezent este Senior Fellow la International Peace Academy din New York. Pe de o parte. în vreme ce altele au condus indirect prin liderii indigeni din colonii. comerciale sau misionar-religioase ori o combina\ie a celor trei. Hawaii. Doyle sus\ine c` tipul de exercitare a st`pânirii nu depinde în mod determinant de scopurile puterii imperiale. comer\ul cerea securitate. un stat înalt centralizat. . În special trei caracteristici diferen\iaz` statele cu poten\ial imperialist de statele ce pot fi supuse st`pânirii imperiale. r`mânând totodat` sensibil la contextul în care acestea au fost elaborate. Pe de alt` parte. Doyle critic` teorii precum cele ale lui Lenin. Pentru Doyle. în special în lucr`rile despre Kant ]i Tucidide. M`rimea ]i bog`\ia. a predat la Universitatea Warwick ]i la Universitatea Johns Hopkins. Aceasta este metoda pe care autorul a folosit-o cu mare succes în trecut. s` arate motivele dorin\ei de a avea un astfel de control ]i ar justifica fie supunerea. construc\ia statului la periferie a fost o consecin\` a activit`\ilor imperiale. interesele ]i capacit`\ile periferiei. precum Anglia.

DOYLE În schimb. când suprema\ia naval` ]i industrial` britanic` era larg recunoscut`. unicauzale. dup` o analiz` exhaustiv` a documentelor istorice. Doyle îns` este mult mai precaut. pot conduce la conflicte în rela\iile dintre societ`\ile liberale ]i cele nonliberale (.“4 La aceast` concluzie au ajuns mai mul\i teoreticieni ai rela\iilor interna\ionale. o uniune pacifist` a fost men\inut` ]i s-a extins. de la investi\ii la consumul propriu. orchestrarea de c`tre Bismarck a alian\elor continentale ]i încercarea puterilor europene de a câ]tiga pie\e sigure prin propriile lor eforturi de industrializare au condus la o lupt` pentru controlul unor teritorii îndep`rtate. în ciuda numeroaselor conflicte de interese economice ]i strategice. statului imperial îi este posibil s` exercite mai mult control asupra economiei ]i bugetului coloniei. motive de îngrijorare fa\` de un sistem „mixt“ de state liberale ]i nonliberale: „Chiar constrângerile constitu\ionale. elemente care promoveaz` pacea între statele liberale. pentru comer\ul exterior. Doyle a redat chestiunea astfel: „De]i statele liberale s-au implicat în numeroase r`zboaie cu cele nonliberale.. ceea ce Kant a prezis ]i a sperat s` se realizeze. nu ob\in dreptul de a fi independente de interven\ia str`in` ]i nici nu se presupune c` respect` independen\a politic` ]i integritatea teritorial` a altor state. unele state nonliberale . Cartea Empires reprezint` un bun exemplu al modului în care Doyle s-a încadrat în teoria clasic` interna\ional`.. r`zboiul dintre state a devenit o realitate pe cale de dispari\ie. ale complexelor procese transna\ionale ]i interna\ionale. atunci când statul periferic a avut o structur` feudal` sau patriarhal` mai diferen\iat`. interesele comerciale comune ]i respectarea interna\ional` a drepturilor individului. dar exist` dovezi care par s` indice o important` dispozi\ie spre lipsa st`rii de r`zboi între statele liberale. Astfel. Marii Britanii. ofer`. Doyle î]i încheie cartea sus\inând c` o combina\ie între sc`derea intereselor imperiale ale puterilor europene ]i coeren\a crescând` a statelor periferice a însemnat sfâr]itul imperiului în secolul al XX-lea. redând argumentele lor cu considera\ia cuvenit` contextelor în care î]i sus\ineau punctele de vedere. conflictele de interes sunt interpretate ca pa]i într-o campanie de agresiune împotriva statelor liberale. a putut îndeplini multe din aceste necesit`\i ale metropolei.“5 Pentru a simplifica. asigurând cel pu\in controlul propriei popula\ii. Statul periferic împrumut`. Pân` la acel moment.. ]i anume apari\ia unei „zone de pace“ între statele democratice liberale. nici criteriile pe baza c`rora unora dintre colonii li se atribuie o importan\` cople]itoare sau care dintre marile puteri ar putea deveni lider în competi\ia dintre posibilele centre imperiale. Caracteristicile periferiei dau seama deci de multe din tr`s`turile st`pânirii imperiale. a mai fost totu]i nevoie ca statele liberale constitu\ionale s` se angajeze ]i în r`zboaie unele cu altele. Apoi. Nimeni nu trebuie s` sus\in` c` aceste r`zboaie sunt imposibile. dac` explica\ia p`cii dintre statele liberale are în vedere chiar liberalismul acestora. o zon` liberal` a p`cii. sl`be]te.. dintr-o multitudine de motive. dar înc` nu poate fi vorba de un imperiu. factorii sistemici pot l`muri accelerarea imperialismului dup` 1870. statele europene se mul\umeau s` utilizeze. Mai degrab`. El a fost printre primii teoreticieni care au descoperit. în opinia lui Doyle. Germaniei ]i Spaniei. În al treilea rând. însu]i succesul liberalismului. Pentru l`murirea acestor aspecte. În 1983. vizând în principal regiunile nerevendicate din Africa.RELA|II INTERNA|IONALE 118 119 M. Doyle examineaz` îndeaproape maniera în care considerentele interne au determinat eforturile imperiale ale Fran\ei. cartea lui Doyle arat` clar nevoia de a evita explica\iile simpliste.) Conform practicii liberale. investe]te prea pripit pentru a-]i mai putea pl`ti datoriile. extrage din lucr`rile lor un set de generaliz`ri empirice. Rela\ia dezvoltat` astfel între cele dou` ar putea fi descris` la început ca inegal` sau de dependen\`. examineaz` cu grij` dovezile pentru a vedea cât de bine rezist` teoriile clasice la testul timpului. iar concluzia c`r\ii nu este surprinz`toare. cu pr`bu]irea comunismului ]i cu a]a-zisa expansiune a democra\iilor liberale pe întreg globul. Astfel. pentru c` ultimele . Doyle s-a angajat într-o analiz` la fel de aprofundat` a operei lui Immanuel Kant.. Puterea metropolitan` a putut face atunci în\elegeri cu statul periferic cu privire la comer\ ]i la protec\ia emisarilor s`i. Abordarea este precaut`. o dat` cu încheierea r`zboiului rece. în special Fukuyama. În acest context. este tentant s` afirmi c` rela\iile dintre statele liberale ]i cele nonliberale nu pot fi pa]nice. Dup` 1870.. „Nu a fost suficient` o singur` explica\ie [a imperialismului] … la baza imperiilor se afl` o combina\ie de cauze. din motivele subliniate de Kant înc` din secolul al XVIII-lea. Aceste structuri îns` s-au dezintegrat adesea sub presiunea datoriilor coloniei fa\` de centru. puncte comerciale sigure ca urmare a Pax Britannica. Doyle are în vedere caracteristicile sistemice locale din interiorul statului imperial. el îi cite]te pe teoreticienii tradi\ionali ai problemei. De]i accept` mo]tenirea liberalismului în privin\a ideii apari\iei unei zone de pace între statele liberale. care sus\ine c`. dezvoltat` ca suveranitate efectiv` a statului periferic. Urm`rind modul în care sistemul interna\ional multipolar a afectat modelul imperialismului. Mai întâi. Îns` ele nu explic` în ce situa\ii ritmul imperialismului este probabil s` se accelereze. în majoritatea cazurilor. De fapt.“3 În acela]i timp. st`pânirea indirect`. dar.

În primul rând. în mod foarte corect. astfel încât lucrarea con\ine dou` capitole cuprinz`toare privind etica interven\iei ]i distribu\iei interna\ionale. atunci când statele liberale intr` în r`zboi cu cele nonliberale. „opiniile despre lume se aliniaz` pe spectre. se datoreaz`. Doyle nu neag` ideea c` lucrurile ar sta a]a. de]i folose]te o tipologie cam demodat` ast`zi. Doyle este în egal` m`sur` sensibil la diferen\ele dintre gânditorii fiec`rei categorii. Doyle nu se mul\ume]te s` reconstruiasc` o conversa\ie între uria]i disp`ru\i. care s` se ocupe de gânditorii importan\i de dinainte de secolul al XX-lea. Este un excelent studiu-sintez` teoretic` din trei motive. Într-adev`r. nu intr` în categorii clare“. cu trimiteri la sursele importante pentru fiecare gânditor. împ`r\ind gânditorii în reali]ti. Kant. precum SUA.“8 Delimitarea diferen\elor dintre reali]ti este original` ]i folositoare. Bentham. Ways of War and Peace. liberali ]i sociali]ti. de]i este liberal. DOYLE sunt. Cu alte cuvinte. extraordinar de sincere din punct de vedere psihologic. Prezent`rile lui Doyle sunt foarte bine scrise. pozitivism. recunoa]te nevoia pruden\ei realiste ]i este sensibil la inegalitatea ce inspir` viziunile socialiste ale ordinii mondiale: „Un model pluralist al politicii mondiale nu reprezint` o contradic\ie a ]tiin\ei. atunci cartea lui Doyle este recomandabil` fie ]i numai pentru acest motiv. La fel.RELA|II INTERNA|IONALE 120 121 M. Machiavelli. într-un anumit fel. preferând s` situeze liberalismul între realism ]i socialism mai degrab` decât în cadrul ideii de „societate interna\ional`“. statele nonliberale vor fi mai dispuse (alte condi\ii r`mânând constante) s` se angajeze în agresiuni împotriva altor state dac` este în interesul liderilor lor s` o fac`. Doyle aplic` metodologia ]tiin\ei sociale contemporane în scopul reconsider`rii teoriilor clasice ale rela\iilor interna\ionale. în r`zboi cu propriile popoare. Hobbes. Engels ]i Lenin. Doyle sugereaz` c` ele sunt predispuse spre ceea ce el nume]te „impruden\` liberal`“ ]i „imperialism liberal“ în încercarea lor de a „exporta“ doctrina liberal-democratic` în restul lumii. are puncte de vedere interesante despre membrii a]anumitei „]coli engleze“. deoarece. structural ]i constitu\ional. a început prin a se prezenta ca profesor de muzic` tinerelor din Geneva înainte de a fi capabil s` citeasc` notele muzicale. Nu exist` alt` lucrare care s` furnizeze atât de bine date despre Tucidide. simpla traducere a argumentelor lor normative în limbajul ]tiin\ei sociale empirice este inadecvat`. Încheind cu o privire atent` asupra viitorului prin lentilele fiec`rui cadru normativ de analiz`. Schumpeter. despre Rousseau: „}i-a dezv`luit târziu adâncile frustr`ri psihologice ]i sexuale. ca ]i în cartea despre teoria ]i practica imperialismului. Pledoaria sa pentru pluralism în teoria rela\iilor interna\ionale este o justificare potrivit` a unei mai mari toleran\e în ceea ce prive]te cercet`torii. În plus. o lume care include state liberale ]i state nonliberale nu este în mod necesar una foarte stabil` ]i necesit` o doz` s`n`toas` de pruden\` realist` din partea oamenilor de stat liberali. Doyle face exact ceea ce cerea Schmidt în 1994 ]i ne ofer` ceea ce Schmidt nume]te „o istorie discursiv` intern` critic`“: „Sarcina… este de a descrie evolu\ia formelor conceptuale pe care le-a luat disciplina prin examinarea practicilor discursive care au condus la configura\ii istorice diferite. În fine. Smith. El ia în considerare generaliz`rile lor empirice ]i le evalueaz` fa\` în fa\` cu probele empirice disponibile. De asemenea. Pe scurt. în memoriile sale. Aici. ar putea ac\iona pe baza acestei presupozi\ii ]i c` deci nu ar dori s` acorde statelor nonliberale acela]i grad de respect pe care îl ofer` altor state liberale. Locke. Rousseau. Preocuparea unei astfel de istorii este de a reasambla discursul academic intern al rela\iilor interna\ionale urmând o conversa\ie relativ coerent`. pe alocuri sunt foarte amuzante. într-un fel. Din lipsa legitimit`\ii interne. nici s` dep`]easc` dezbaterea clasicilor. Dar mai presus de toate a fost un geniu. Noi. dup` modelul lui Martin Wight ]i Hedley Bull. Este chiar îmbucur`tor c` nu exist` nici o men\iune despre filozofia ]tiin\ei. Studiul lui Doyle despre Kant ]i pacea liberal` este inclus în ultima sa lucrare. ci doar c` statele liberale. Dat fiind c` mul\i dintre mentorii lui clasici sunt filozofi politici. De pild`. este un studiu analitic deosebit al abord`rilor clasice ale disciplinei. ci o baz` a acesteia.“6 În al doilea rând. acestui mod de a gândi. dac` cititorul caut` un volum pe care s`-l al`ture celui pe care îl cite]te în prezent. Marx. în fapt o politic` abuziv`. Într-adev`r.7 În mod corespunz`tor. Vi-l pute\i imagina pe Henry Kissinger sau pe Alexander Haig ori pe un alt sus\in`tor contemporan al realismului f`când public faptul c` a trecut prin via\` cer]ind s` fie b`tut? Pu\in escroc. Dup` cum bine spune. nu tre- . aplicat Marii Britanii în anii ’30 sau Statelor Unite în perioada de destindere a rela\iilor cu fosta Uniune Sovietic` de la sfâr]itul anilor ’60. postmodernism sau „perspectivism“. Confessions. nu de criteriile epistemologice predeterminate invocate de autor. Doyle face distinc\ie între realismul fundamental. Doyle nu pretinde c` ar fi capabil nici s` încheie. din cauza c`rora suferise atât de mult. ca fiin\e umane gânditoare. folosirea termenului „politic` de domolire“ (appeasement). încadrarea teoreticienilor respectivi în cadrul fiec`rui grup de c`tre Doyle este dirijat` de propriile lor argumente.

12. „Kant. 12. Ibid. p. ]i în mare parte nu suntem. Liberal Legacies.. 1997. în lucrarea lui Graham Allison ]i Gregory Treverton (ed. Cambridge University Press. „Liberalism and World Politics Revisited“. Liberal Legacies. 1996. 363. Mapel (ed. 4. „Liberalism and International Reform“. John. 80. p. p. Michael Doyle.. în lucrarea lui Charles W. 1151-1169. „The Historiography of Academic International Relations“. Ibid. nr. 323-253. „Kant. p. 1983. Brian Schmidt. Michael Doyle. . Cornell University Press. op. 7. nr. 210. în Philosophy and Public Affairs. Identit`\ile noastre moderne sunt pluraliste. DOYLE buie s` fim. 2. Martin’s Press. Schmidt. David. 1992. p. and Foreign Affairs: Part 2“. 1992. se g`sesc în identitatea individual`. p. în Review of International Studies. Kegley (ed. Traditions of International Ethics. nr. p. 1994. în American Political Science Review. p. Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge.). Note 1. Nu putem evita multiplicitatea op\iunilor nostre politice ]i. p. nr. 1986. 307-333. 12. 20. 1993. 1986.RELA|II INTERNA|IONALE 122 123 M. Liberal Legacies. 1983. New York.“9 „An International Liberal Community“. „Kant. dac` vrem s` fim sinceri cu noi în]ine. 1990. Rethinking America’s Security: Beyond Cold War to New World Order. p. New York. 223-237. în Philosophy and Public Affairs. St. 83-106 . „Thucydidean Realism“. „Powerful Pacifists: Democratic States and War“. în Millennium: Journal of International Studies. Liberal Legacies. 1983. New York. New York. na\ional` ]i de clas`. 213-215. 5. cit. Ithaca. nr. Empires. 86. Principalele lucr`ri ale lui Michael Doyle „Kant. Michael Doyle. p. Michael Doyle. Michael Joseph. Norton. 21. 313-328. Ways of War and Peace. Ways of War and Peace.). Cambridge. 3. 139-140. Ways of War and Peace. and Foreign Affairs: Part 1“. ar trebui s-o încerc`m. Norton. 341. 1992. Cornell University Press. Lecturi suplimentare Brown. „Really Existing Liberalism and International Order“. p. Michael Doyle. în lucrarea lui Terry Nardin ]i David R. Meuller. precum ]i în cea religioas`. Smith. 1983. 1986. p. and Foreign Affairs: Part 1“. W. nr. Norton. New York. în Philosophy and Public Affairs. Basic Books. nr. Chris. 365. 12. and Foreign Affairs: Part 2“. p. 9. nr. 324-325. New York. 16. în Philosophy and Public Affairs. W. p. în American Political Science Review. Empires. 205-234.. 6. p. 45. 201-224. rasial` ]i de sex. New York. nr. 24-37. 499-500. în Review of International Relations. Retreat From Doomsday: On The Obsolescence of Major War. euri singulare. 8. Hobson ]i Lenin. p. 1997. Lake.). „Liberalism and World Polities“. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Fukuyama. Ithaca. 1989.

În vara anului 1989. El nu a afirmat nici c` pr`bu]irea comunismului va transforma toate statele în democra\ii liberale. din presupunerea. dar are origini japoneze. ceea ce prea mul\i comentatori au neglijat s` fac`. normativ. unde a studiat poststructuralismul. cre]terea economic` este doar o parte a problemei. 4 Dat fiind scopul lui Fukuyama. În mod ironic totu]i. cartea lui Fukuyama The End of History and the Last Man (1992) a oferit o interpretare a semnifica\iei sfâr]itului r`zboiului rece care a captat puternic aten\ia publicului. expresia „sfâr]itul istoriei“ a devenit sinonim` cu „era de dup` r`zboiul rece“. de]i ]i cartea a continuat s` provoace opinii foarte divergente din diferite p`r\i ale spectrului ideologic din SUA ]i din alte \`ri. Numai dac` se observ` pesimismul din argumentarea lui Fukuyama este posibil s` se evite tenta\ia de a-l adula sau condamna. Cele mai interesante aspecte ale c`r\ii din punctul nostru de vedere ]i cele mai pu\in comentate erau mai degrab` legate de caracteristicile „ultimului om“ decât de „sfâr]itul istoriei“ în sine. John Dunn o descrie drept „un volum pueril“ ]i o compar` cu „cel mai prost tip de lucrare semestrial` a unui student american“. De exemplu. putem numai s` tras`m contururile argumenta\iei sale. a doua (înc` mai important`) este dorin\a de recunoa]tere (recognition) a valorii noastre ca fiin\e umane de c`tre cei din jur. iar Fukuyama. Fukuyama s-a al`turat Corpora\iei Rand (un influent think-tank din SUA) ca analist specializat în problemele politico-militare din Orientul Mijlociu ]i în politica extern` a fostei Uniuni Sovietice. eronat`. în principal. Bunicul din partea tat`lui a plecat din Japonia în 1905. Teza sa a avut ca subiect politica extern` sovietic` din Orientul Mijlociu. dac` l`s`m deoparte recept`rile simpliste ale ideilor lui Fukuyama. libertate politic` ]i egalitate. Aproape peste noapte. în speran\a c` cititorii nu vor substitui examinarea complet` a textului cu ceea ce urmeaz`. un amestec ingenios de filozofie politic`. a devenit o celebritate intelectual`. Capitalismul este cel mai bun sistem economic pentru maximizarea produc\iei de bunuri ]i servicii ]i pentru exploatarea tehnologiei ]tiin\ifice în scopul producerii bun`st`rii. 1 A studiat la Universitatea Cornell ]i a ob\inut doctoratul în ]tiin\e politice la Harvard. Subtilitatea interpret`rilor sale. inclusiv în cele fasciste. Când a plecat de la Harvard. Din nou. înainte de toate. poate fi în\eleas` numai printr-o citire atent` a textului. numai democra\iile liberale pot întâmpina nevoia uman` fundamental` de recunoa]tere. Hegel a fost cel care a . Ambii p`rin\i aveau înclina\ii academice. r`zboiul ]i conflictele nu vor mai avea loc. A crescut în Statele Unite. Într-un anumit fel. istorie ]i futurologie experimental`. dar f`r` a fi împotriva clericalismului“. combina\ia democra\ie liberal`-capitalism s-a dovedit superioar` oric`rei alternative de sistem economic/politic. Una este dorin\a de bunuri materiale ]i bog`\ie. iar sursa superiorit`\ii este capacitatea acesteia de a satisface trebuin\ele primare ale naturii umane. Astfel de concep\ii eronate sunt probabil o consecin\` a supraexpunerii lui Fukuyama [n mass-media. 2 În opozi\ie cu acesta. Dup` Perry Anderson. A de\inut o varietate de func\ii la Rand ]i în Departamentul de Stat al SUA în ultimii 15 ani. iar Fukuyama se descrie pe sine drept „un fel de agnostic cu orizont larg. Fukuyama se refer` la istoria gândirii principiilor prime care stau la baza organiz`rii politice ]i sociale. Aceasta din urm` este compus` din dou` dorin\e fundamentale. În prezent este profesor de politici publice la Universitatea George Mason. În timp ce cre]terea economic` poate fi promovat` printr-o varietate de regimuri politice. Fukuyama nu a spus c` istoria a ajuns la sfâr]it în sensul c` politica. aceast` situa\ie nu a fost tocmai fericit`. 3 Cartea opereaz` la mai multe niveluri. Fukuyama apeleaz` la conceptul de recunoa]tere al lui Hegel pentru a sublinia superioritatea democra\iei liberale asupra rivalelor ei din arena politic`. H. Francis Fukuyama s-a n`scut în 1953. A petrecut de asemenea ]i ceva timp în Fran\a. Cea mai important` lucrare a sa a fost scris` ca r`spuns la dezbaterea ce a urmat acestui articol. pân` atunci aproape necunoscut în domeniul rela\iilor interna\ionale. Carr. Tat`l s`u era pastor protestant. c` scrierea sa ar fi.125 F. FUKUYAMA FRANCIS FUKUYAMA Ca ]i lucrarea The Twenty Years’ Crisis (1945) a lui E. Wayne Cristaudo o judec` drept „cea mai important` ap`rare a democra\iei liberale de la lucrarea A Theory of Justice a lui John Rawls încoace“. r`mâne neclar cum aceast` carte a atras atâta aten\ie asupra ei în ultimul deceniu al secolului al XX-lea. un exerci\iu de „triumfalism“ liberal la sfâr]itul r`zboiului rece. „nimeni nu a mai încercat o astfel de sintez` – atât de profund` în ceea ce prive]te premisa ontologic` ]i atât de aproape de suprafa\a politicii globale“. Fukuyama a publicat un scurt articol în revista conservatoare The National Interest. iar mama sa provine dintr-o cunoscut` familie de intelectuali japonezi. sub îndrumarea lui Jacques Derrida. cei care au pus accentul pe prima parte a c`r\ii au minimalizat aceste aspecte. Prin expresia „sfâr]itul istoriei“. La sfâr]itul secolului al XX-lea. când \ara se afla în r`zboi cu Rusia. Totu]i. Orice lucrare care poate isca opinii atât de divergente precum cele exprimate de Dunn ]i Cristaudo merit` s` fie citit` cu anumite precau\ii. Argumentul s`u este. intitulat „The End of History?“.

S. Fukuyama afirm` c` Japonia ar putea s` devin` o alternativ` la democra\ia liberal` american` ]i s` combine o economie de succes cu leg`turi sociale destul de puternice. Dac` nu exist` c`i de exprimare a megalothymia în acele societ`\i care sunt destul de norocoase s` ajung` la „sfâr]itul istoriei“ (]i. dar modificându-i con\inutul pentru a se potrivi cu tradi\iile culturale asiatice“. Cei care înc` viseaz` s` domine au la îndemân` calea capitalist` de îmbog`\ire. El sus\ine c` multe societ`\i asiatice „au sprijinit formal principiile de democra\ie liberal` ale Occidentului. Liberalismul pacific` acel thymos de st`pân al primului om ]i îl înlocuie]te cu thymos-ul de sclav al ultimului om. care a]ezau prezervarea sinelui mai presus de recunoa]tere. Înainte de a discuta aceast` lucrare. Kojeve a sus\inut c` statul bun`st`rii sociale (welfare state) a rezolvat problemele capitalismului identificate de Marx. dar ]i la Alexandre Kojeve. societatea se lupt` pentru egalitate.RELA|II INTERNA|IONALE 126 127 F. Dar în viziunea lui Fukuyama „sfâr]itul istoriei“ nu reprezint` neap`rat o veste bun`. cu câteva excep\ii. Hegel l-a v`zut pe Napoleon ca pe vestitorul sfâr]itului istoriei la începutul secolului al XIX-lea. ci mai ales omogenizeaz` idei ]i valori. Fukuyama face referire la Platon. De asemenea. El sus\ine c` în Europa de Sud. democra\ia liberal` se poate atrofia ]i poate muri. Pe lâng` Hegel. observ` declinul r`zboaielor dintre statele democratice de-a lungul timpului. cei care sunt satisf`cu\i cu acestea devenind ceea ce Nietzsche a numit „ultimii oameni“ iar C. de]i r`zboaiele nu vor disp`rea. Ultimii nu î]i vor accepta niciodat` statutul. în p`r\i din Asia ]i din Europa de Est. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity (1995). Pentru Hegel. dar 37 în 1960 ]i 62 în 1990.6 Astfel. El arat` c` existau numai 13 democra\ii liberale în 1940. Dialectica st`pânsclav este motorul primar al istoriei. omogenizarea valorilor între marile puteri va promova pacea între statele mari. acceptând forma. Shadia Drury concluzioneaz` astfel argumentul lui Fukuyama: „Liberalismul pacific` ]i depolitizeaz` lumea aristocratic` a domina\iei prin transformarea politicii în economie. În loc de superioritate ]i dominare. Mai mult chiar. Nu putem s` ne men\inem numai cu drepturi egale ]i confort material. conform propriilor statistici. capitalismul a reu]it s`-]i suprime propriile contradic\ii interne. Lewis „oameni f`r` m@ndrie“ (men without chest). aceasta din urm` neputând fi niciodat` stabil` atâta timp cât fiin\ele umane sunt împ`r\ite în st`pâni ]i sclavi. Geniul democra\iei liberale const` în faptul c` reprezint` punctul final al acestei lupte. Fukuyama g`se]te în Hegel ]i o în\elegere mai profund` a naturii umane decât cea întâlnit` la filozofi precum Thomas Hobbes ]i John Locke. Fukuyama împrumut` no\iunea de thymos tradus` fie ca „spiritualizare“ (spiritedness). De la Platon. care credeau c` socialismul era necesar pentru a dep`]i inegalit`\ile economice din interiorul societ`\ilor capitaliste. Într-un anumit punct. Într-o serie de expuneri sus\inute la Paris. Dac` exist` prea mult` egalitate ]i nu sunt cauze mari pentru care s` lupte. astfel încât s` poat` rezista for\elor de fragmentare a democra\iei liberale. acest punct final a fost statul constitu\ional. filozof rus aflat în exil. . 7 Aceasta este o tem` pe care Fukuyama o urm`re]te în cea de-a doua carte a sa. acesta asigur` nu doar prosperitate material`. regula. precum Caesar sau Stalin. Istoria este o lupt` între aceste pasiuni thymotice. economia de pia\` liber` ]i democra\ia parlamentar` devin. În versiunea sa. iar superioritatea democra\iei capitaliste liberale const` în capacitatea ei de a împ`ca aceste pasiuni. ele fiind cele care conteaz` în perspectiva pe termen lung a istoriei. oamenii se pot revolta împotriva oric`rui sistem care le-a adus pace ]i securitate. al celor care schimb` istoria. în America Latin`. Fukuyama afirm` c` avem nevoie de recuperarea idealismului filozofic hegelian ]i de abandonarea materialismului filozofic al lui Marx ]i al urma]ilor s`i. În ciuda victoriei modelului democra\iei liberale asupra rivalilor s`i. cel mai cunoscut comentator al lui Hegel. dar ]i „dorin\`“ (desire). Fukuyama este îngrijorat de faptul c` o subordonare a megalothymia fa\` de isothymia poate reprezenta c`utarea egalit`\ii cu riscul pierderii dorin\ei de a excela. Viziunile filozofice ale lui Fukuyama sunt elaborate în corela\ie cu examinarea detaliat` a tendin\elor inexorabile c`tre forme de guvern`mânt liberal-democratice în secolul al XX-lea. Fukuyama se bazeaz` pe interpretarea lui Hegel de c`tre Alexandre Kojeve.“5 De asemenea. mai pu\in de o treime din toate statele au ajuns la acest statut). Fukuyama pare s` dea un avertisment. Megalothymia este thymos-ul marilor oameni. subminând astfel contradic\ia de idei dintre state ]i reducând posibilitatea unui r`zboi. FUKUYAMA sus\inut c` sfâr]itul istoriei va veni atunci când oamenii vor atinge nivelul de civiliza\ie care s` le satisfac` nevoile ]i dorin\ele fundamentale. fie drept „curaj“ (courage). afirmând c` pacea dintre state se coreleaz` cu convergen\a lor intern` c`tre norme democratice liberale. Hegel nu a crezut c` sfâr]itul contradic\iilor din interiorul statelor ar putea fi transferat la nivel interna\ional. în anii ’40. C`tre sfâr]itul c`r\ii. Pe de alt` parte. Kojeve ]i Fukuyama afirm` îns` c`. isothymia este cerin\a umil` de recunoa]tere mai degrab` în sensul egalit`\ii decât al superiorit`\ii. este important s` red`m câteva dintre cele mai importante note critice ap`rute pe marginea c`r\ii The End of History.

este neclar cum poate Fukuyama s` îl foloseasc` pe Hegel în mod coerent pentru a ap`ra capitalismul ]i democra\ia liberal`. eficien\` ]i competitivitate la scar` global`. „lupta pentru recunoa]tere“ poate lua forme reactive. De la publicarea lucr`rii The End of History and the Last Man. Pornind de la presupunerea rezonabil` c` un capitalism global exacerbeaz` inegalitatea economic` atât în interiorul statelor.RELA|II INTERNA|IONALE 128 129 F. Globalizarea este un termen general care exprim` limitele puterii de stat. subliniaz` c` nu este posibil „[s` împaci] perspectiva obiectivist` a lui Platon cu conceptul de recunoa]tere. În acela]i timp. un asemenea indicator brut este prea pu\in potrivit pentru concluzii certe asupra extinderii libert`\ii în lumea contemporan`. cât ]i între acestea. Salvadorul ]i SUA sunt. democra\ii liberale. ambele. De pild`. politice ]i economice. a publicat cea . de vreme ce principala dificultate const` în g`sirea echilibrului dintre ele. al lui Hegel“. O democra\ie liberal` este un regim a c`rui Constitu\ie respect` anumite drepturi politice fundamentale ]i cere guvernului s` conduc` pe baza unui consens explicit al cet`\enilor. nu exist` alternative fa\` de care acesta s` se defineasc`. Shadia Drury. în 1992. Hegel a sus\inut c` „recunoa]terea nu poate fi un scop în sine. În opozi\ie. Un al doilea set de critici s-a adresat preten\iilor empirice substan\iale ale lui Fukuyama privind r`spândirea democra\iei liberale pe glob ]i natura inerent pacifist` a rela\iilor dintre statele liberal-democratice. de exemplu. care asigur` criteriile potrivite pentru recunoa]tere: „Recunoa]terea este necesar` pentru confirmarea propriei mele valori ca fiin\` dotat` cu puterea de a ra\iona ]i cu capacitatea de a se situa deasupra dorin\elor ]i de a le modela. pe m`sur` ce guvernele devin mai pu\in responsabile fa\` de cei pe care pretind c` îi reprezint` într-o serie de probleme. apelul la Hegel ]i la Platon a fost pus sub semnul întreb`rii de anumi\i comentatori ai c`r\ii. în acela]i timp negându-li-se capacitatea distributiv` de a modera impactul acestuia. când Hegel a negat în mod explicit faptul c` printr-o asemenea combina\ie s-ar putea atinge scopul recunoa]terii. nici m`car în sensul folosit de Fukuyama pentru termenul de „sfâr]it“. exprimat prin competi\ie electoral` ]i alegeri corecte. precum na\ionalismul etnic. intersubiectiv. 8 Ea sus\ine c` invocarea lui Platon are scopul de a evita realitatea stingheritoare c` Hegel nu a anticipat niciodat` sfâr]itul istoriei. profund contraria\i de încercarea lui Fukuyama de a integra platonismul în dialectica hegelian`. 10 Nu este clar cum poate fi rezolvat` aceast` problem` apelându-se numai la virtu\ile capitalismului ]i democra\iei liberale. Fukuyama a continuat prin examinarea mai detaliat` a dimensiunilor culturale ale economiei politice comparative. problem` asupra c`reia Fukuyama nu se opre]te în cartea sa. În sfâr]it. care îl atac` pe Fukuyama cu instrumente hegeliene de analiz`. FUKUYAMA În primul rând. de vreme ce este parazitar` fa\` de alte bunuri“. s-ar putea accepta ca plauzibile multe din presupunerile filozofice ale lui Fukuyama ]i s-ar ajunge la concluzii opuse celor trase de el. Pe de o parte. În lumina misiunii istorice pe care Fukuyama crede c` statele liberal-democratice au îndeplinit-o. Cu toate criticile aduse lui Hobbes ]i Locke. Fukuyama e]ueaz` în exploatarea virtu\ilor altor explica\ii din literatura de specialitate referitoare la cauzele r`zboiului. face o critic` asem`n`toare. în opinia sa. În 1995. care în nici un caz nu este uniform`.“9 De aceea. Fukuyama nu reu]e]te s` se separe suficient de concep\iile lor atomiste privind natura uman`. Cât prive]te ideea sa c` „democra\iile liberale“ nu poart` r`zboaie între ele pentru c` sunt democra\ii liberale. spectrul alegerii democratice aflat la îndemâna cet`\enilor se limiteaz` considerabil. În m`sura în care globalizarea economic` ]i fragmentarea politic` ac\ioneaz` la diferite niveluri ale organiz`rii sociale. Numai pentru fiin\e pe care le recunosc ca având astfel de puteri ]i astfel de capacit`\i conteaz` recunoa]terea … în virtutea acestei naturi parazitare a recunoa]terii pe anumite bunuri anterioare ei Hegel respinge în cele din urm` economia de pia\` individualizat`. ce rezult` din dinamica extrem de divers` a unei economii globale în care statul pare s` fie relativ neputincios în a administra economia intern`. Fukuyama define]te democra\iile liberale în termeni oarecum vagi ]i formali. exist` probleme în ceea ce prive]te presupunerea lui Fukuyama c` liberalismul politic ]i economic – motoarele pereche ale mi]c`rii unidirec\ionale a istoriei – pot coexista confortabil în interiorul grani\elor statului suveran. În timp ce o defini\ie mai larg` ar facilita o m`surare sumar` a „mar]ului democra\iei“. potrivit lui Fukuyama. desf`]urate regulat. mul\i autori afla\i în c`utarea unui concept substan\ial care s` descrie era de dup` r`zboiului rece se preocup` de dinamica contradictorie „globalizare“ contra „fragmentare“. Termenul în sine devine mai pu\in clar din moment ce. dat fiind angajamentul s`u fa\` de ideea c` istoria este inerent dialectic`. Iar Hegel nu ar fi putut face acest lucru. dependent` de alte bunuri. în mare parte speculativ. Conform acestuia. pentru care na\ionalismul etnic este un prim exemplu. Pur ]i simplu nu exist` o analiz` a diferen\elor enorme dintre modurile în care statele pe care Fukuyama le pune laolalt` administreaz` tensiunile dintre libertate ]i egalitate în politic` ]i economie. John O’Neill. tinde s` subordoneze politica intern` fa\` de cererea pentru flexibilitate. În special integrarea capitalului global. e]ecul de a diferen\ia statele în interiorul acestor categorii largi este o sl`biciune major` a c`r\ii ca întreg.

de exemplu. ca ]i în prima carte. exist` îndoieli legate de opiniile lui despre China. Totu]i. întrebarea ce s-ar ridica ar fi „]i ce-i cu asta?“. caracterizate prin „încredere sc`zut`“. În plus. Trust: the Social Virtues and the Creation of Prosperity. nici arici (care ]tie un singur lucru important) ]i nici vulpe (care . [ndepline]te acelea]i func\ii pe care Fukuyama le atribuie marilor structuri birocratice. Au în centru familii ]i guvern`ri puternice. mediind între familie ]i stat. În continuare. potrivit lui Fukuyama. tehnologia ]i calificarea lucr`torilor. folosind celebra metafor` a lui Isaiah Berlin. orientat spre pia\`. de]i ideea importan\ei „capitalului social“ nu este nou` (poate fi g`sit`. lipsa tendin\elor spontane de a crea mari companii face dificil` în China crearea de industrii strategice importante. Drepturile de proprietate. în opera lui Hegel). ci de organiza\ii. În al doilea rând. de pild`. Economiile de „înalt` incredere“ pot dezvolta mai bine structurile corporatiste decât economiile de „slab` încredere“. adic` în care institu\ii sociale de diferite tipuri joac` roluri importante în via\a cet`\enilor. a]a cum dihotomia dintre democra\iile liberale ]i celelalte regimuri este cumva simplist`. în ceea ce prive]te „încrederea“. Pu\ini comentatori au aderat la încercarea lui Fukuyama de a le grupa împreun`. contractele ]i dreptul comercial sunt institu\ii indispensabile pentru crearea unui sistem economic modern. Încrederea. Aceste economii de „înalt` încredere“ sunt SUA. dar nimic altceva. 12 Ea sugereaz` c` re\eaua transna\ional` de firme familiale. Germania ]i Japonia. ceea ce sugereaz` c` este întrucâtva simplist s` cau\i ]i s` încerci s` izolezi un factor singular care ar contribui la dezvoltarea economic`. chiar dac` statele pe care le studiaz` s-ar potrivi categoriilor de economii de „slab`“ ]i de „înalt` încredere“. exist` ]i aici cel pu\in dou` probleme majore. unde m`rimea este un factor crucial al succesului. Fran\a ]i Italia. În mod similar. distinc\ia dintre economiile de „înalt`“ ]i „slab`“ încredere este pripit`. u]urin\a în a te în\elege cu concet`\enii în moduri economic productive: „Aproape toate activit`\ile economice contemporane sunt înf`ptuite nu de indivizi. Constance Lever-Tracy. În timp ce „virtu\ile sociale“ pot avea ceva în comun cu crearea prosperit`\ii.RELA|II INTERNA|IONALE 130 131 F. exist` o continuitate între cele dou` c`r\i ale lui Fukuyama. El consider` c`. Dac` universalizezi individualismul liberal ]i îi extinzi premisele la toate sferele vie\ii. categorizarea statelor de c`tre Fukuyama este cel pu\in neconven\ional`. bazate pe încrederea personal`. unde „averile familiilor cresc prin multiplicarea unit`\ilor mici. Primul cuprinde trei economii în care societatea civil` înflore]te. care au datorii uria]e. FUKUYAMA de-a doua carte. Într-o oarecare m`sur`. dar este posibil s` se economiseasc` substan\ial din costurile de tranzac\ie dac` astfel de institu\ii sunt completate de capital social ]i încredere. El sus\ine c`. care cer un grad înalt de cooperare social`. cât ]i contrariante. institu\iile liberale (inclusiv pia\a) vor func\iona în cele din urm` prost. unde afacerile la nivel de familie domin` economia. sus\ine c` Fukuyama nu în\elege dimensiunile culturale ale cre`rii bun`st`rii în China. exist` ]i o mul\ime de forme de capitalism. La fel de important` este ]i o cultur` adecvat` a încrederii (trust) sau a „sociabilit`\ii spontane“ (spontaneous sociability). China a avut cea mai rapid` cre]tere economic` din lume ]i aceasta se pare c` nu se datoreaz` unei cre]teri subite a încrederii. În afar` de marile companii de stat. Dup` ce tratase chestiunea din punct de vedere istoric. economiile din cel de-al doilea grup sunt lipsite de societ`\i civile puternice. În ultimele dou` decenii. SUA ]i Japonia sunt foarte departe una de cealalt`. distribu\ia bun`st`rii. lucr`rile lui Francis Fukuyama sunt atât incitante. într-adev`r. Ca exemple de astfel de economii. Din perspectiva majorit`\ii indicatorilor pe baza c`rora s-ar face compara\ia (criminalitate. Fukuyama nu este. Acesta sus\ine c` listele sale reflect` gradele în care statele au adoptat sau nu forme corporatiste de organizare. El sus\ine c` succesul economic depinde numai par\ial de factorii eviden\ia\i de economi]ti. presupusul nivel sc`zut al „încrederii“ dintre cei care nu apar\in aceleia]i familii va împiedica îns`]i dezvoltarea economic`. este neclar cât de mult anume contribuie ele la cre]terea economic` în compara\ie cu al\i factori. În schimb. mobilitatea geografic` ]i ocupa\ional`). Paradoxul fundamental al liberalismului este acela]i.“11 În centrul lucr`rii se afl` o analiz` a dou` grupuri contrastante de \`ri. la rândul ei. nu prin expansiunea structurilor birocratice largi“. Prima \ine de faptul c`. pe m`sur` ce au trecut prin industrializare în ultimii 200 de ani. iar societatea democratic` liberal` va [ncepe s` decad`. este produsul comunit`\ilor preexistente de valori ]i coduri morale. locuri de munc` permanente. ]i anume competi\ia. el alege China. A]a cum exist` diferite tipuri de „democra\ie liberal`“. r`mâne de dezb`tut dac` o \ar` f`r` drepturi de proprietate stabile ]i f`r` un cod al dreptului comercial de încredere poate men\ine la nesfâr]it rate înalte de dezvoltare. Japonia ]i China sunt foarte diferite. Aceste comunit`\i … nu sunt produsul alegerii ra\ionale. Fukuyama se opre]te acum asupra condi\iilor sociale esen\iale pentru prosperitatea economic`. Pe scurt. Cartea este incitant` din dou` motive. Fukuyama este înclinat s` refuze ideea c` ar fi adecvat s` se generalizeze în privin\a unei cre]teri economice de tip „asiatic“. În primul rând. în China.

New York. „No Exit from Capitalism“. 10. The End of History and the Last Man. „The End of History and the New World Order“. Fred. nr. „Fukuyama and the Socialist Alternative“. Verso. Hamish Hamilton. Perry Anderson. p. 48. 94. Basic Books. 1997. op. 1995. în International Journal. Oricum. 27. „An Encounter with Fukuyama“. A descoperit atunci c` nu are nici un argument puternic împotriva individului care alege valorile opuse liberalismului. p. Hamish Hamilton. Ross. mai-iun. 3. în New Left Review. nr. De]i este un oponent hot`rât al relativismului moral ]i cultural în toate formele sale. nr. Londra. 341. în The Guardian Weekly.Verso Press. Londra. 18. Ralph. 48. Modernity. 6. nr. Christopher and Chitty. 6. FUKUYAMA ]tie multe lucruri). Hamish Hamilton. 17. 108-113. nr. 69. The End of History and the Last Man. Marx. cit. Principalele lucr`ri ale lui Francis Fukuyama „The End of History?: After the Battle of Jena“. 91. sep. 1992. Ross Poole sus\ine: „În ciuda preocup`rii sale pentru individ. nr. A Zone of Engagement. p. Drury. în Foreign Affairs. Introduction to the Reading of Hegel. în The National Interest. 1989. Organisation and Society. iarna 1992/93. Routledge. Francis Fukuyama. 1991. solu\ia lui Fukuyama la aceast` problem` este. „Reply to My Critics“. p. 91-103. Poole. p. Aldershot. 89-95. liberalismul a atribuit sarcina cre`rii acestora capriciilor op\iunii individuale. în Policy. Francis Fukuyama. În presupunerea existen\ei unei lumi sociale golite de valori. maiiun. p. 1969. 29. p. nr. Alan (ed. „The End of History?“. Henry Porter. A Zone of Engagement. Londra. 435-461. 243. 193. Constance Lever-Tracy. 1992. . 1992. nr. p. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity. Shadia. în International Journal. 1992. Markets and Recognition“. Shadia B. Milliband. Ross Poole. 24 aprilie 1992. nr. Michael. p. 21. 22 mar. nr. p. 1994. p. 12. Routledge. Londra. maiiun. Pentru un argument dezvoltat cu privire la aceste aspecte. Drury. Lecturi suplimentare Anderson. p. ci ambele în acela]i timp.. 21-28. în Current Affairs Bulletin. 8. 95. p. r`mâne de v`zut dac` va sus\ine ]i o ap`rare explicit` a valorilor comunitare pe care se sprijin` opera sa recent`. Hamish Hamilton. Note 1. 193. 93. Rustin. vede\i ]i Perry Anderson. 13. John O’Neill. 18. „In the Glare of Recognition“. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. „Fukuyama’s Hijacking of Chinese Trust“. în New Left Review. Wayne Cristaudo. 74. p. p. Bertram. 1991. 5. 2. 1992/93. în Times Literary Supplement. 80-99. Edward Elgar. 1989. p. care sunt cruciali pentru succesul proiectului liberal. în Politics. în New Left Review. Londra. Drury. 1992. El este profund îngrijorat cu privire la aparentul declin al „capitalului social“ în Statele Unite. Has History Ended?: Fukuyama. and Fukuyama“. nr. „Hegel Against Fukuyama: Associations. 193. Verso Press. nr. în Millennium: Journal of International Studies. controversat`. Halliday. 12. Londra. 1992. Morality and Modernity.). 1996. „Social Capital and the Global Economy“. p. Londra. 4. p. Doyle ]i Rosecrance. 7. în The National Interest. 11. Marx. 15-25. 1992. 1992. 1995. 1995. „Fukuyama Worried About the Future“ (interviu cu Francis Fukuyama). iar capacitatea de a sus\ine argumente filozofice abstracte cu nenum`rate date empirice contemporane este de invidiat. Londra. Ele depind de factori culturali. Morality and Modernity. „The End of History and the New World Order“.“13 9. Perry. Fukuyama nu este îns` un liberal triumfalist la sfâr]itul secolului al XX-lea. 1992. Alexandre Kojeve. Scopul ]i ambi\ia operei sale sunt largi.RELA|II INTERNA|IONALE 132 133 F. Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity. Fred. Halliday. John Dunn. 335-336. 331-375. p. ca s` nu spunem mai mult. liberalismul nu a fost niciodat` foarte bun în a-i oferi individului o ra\iune sau un motiv pentru a-i accepta principiile. A Zone of Engagement. „International Society as Homogeneity: Burke. 193.-oct. 1992. 96-107. Londra. 1992. iar opera sa sugereaz` c` realiz`rile democra\iei liberale ]i ale capitalismului sunt fragile.

evalueaz` dificult`\ile îndeplinirii obiectivului autonomiei umane în epoca de dup` r`zboiul rece ]i ofer` solu\ii practice de realizare a democra\iei universale în secolul al XXI-lea. În ultimii 20 de ani a scris foarte mult în domeniul teoriei politice ]i sociale din epoca modern`. Liberalii consider` pia\a un mecanism pentru coordonarea diverselor activita\i ale produc`torilor ]i consumatorilor. Marxismul. în care autonomia individual` ]i ini\iativa pot prospera. în absen\a unei planific`ri publice atente a investi\iilor. Marxi]tii cred c`. Pentru a exploata atât for\ele liberalismului cât ]i ale marxismului. întruchipat` de domnia legii. punând accent pe cele economice. nu pe satisfacerea nevoilor. s-ar putea aprecia poten\iala complementaritate a scepticismului liberal cu privire la puterea politic` ]i a celui marxist referitor la puterea economic`. deci dincolo de limitele teritoriale ale statelor-na\iune. globalizarea este atât o amenin\are cât ]i o oportunitate pentru democra\ie. Opera sa vine ca o util` corec\ie a celei a lui Fukuyama. Ar fi util s` rezum`m în\elegerea de c`tre Held a proiectului liberal ]i a celui marxist. Liberalii sus\in c` forma de stat cea mai dezirabil` ar fi o structur` impersonal` de putere. Odat` recunoscut acest fapt. concentrându-se asupra naturii democra\iei ]i a perspectivelor acesteia într-o epoc` a „globaliz`rii“. HELD DAVID HELD David Held este profesor de politologie ]i sociologie la Open University. este suspicios cu privire la puterea statului ]i este de acord cu pozi\ia liberal` conform c`reia distinc\ia dintre domeniul public ]i cel privat trebuie p`strat`. pe care le red` ca o angajare fa\` de principiul autonomiei: „Indivizii ar trebui s` fie liberi ]i egali în determinarea regulilor dup` care tr`iesc. este ostil concentr`rii puterii economice ]i propriet`\ii private asupra mijloacelor de produc\ie. este dificil de identificat vreun mijloc de a reconcilia liberalismul cu marxismul.4 Acesta este un element care se repet` de-a lungul . Marxi]tii sus\in îns` c` ideea liberal` de „neutralitate“ nu poate fi atins` în contextul capitalismului. Dar Held sus\ine c` ele împ`rt`]esc un num`r de preocup`ri. Liberalismul este ostil puterii statului ]i accentueaz` importan\a diversit`\ii centrelor de putere în societate. Judecând dup` aparen\e. de obliga\ii egale) în specificarea cadrului care le genereaz` ]i le limiteaz` oportunit`\ile pe care le au la îndemân` de-a lungul vie\ii. produc\ia va fi anarhic`. în consecin\`. Marxi]tii sus\in c` libertatea f`r` egalitate nu valoreaz` nimic. marxi]tii cred în eventuala restructurare a societ`\ii civile ]i în abolirea propriet`\ii private ca premis` esen\ial` a adev`ratei democra\ii. grani\a exact` dintre stat ]i societatea civil` este aceea care trebuie negociat` într-o „multitudine de sfere sociale. Held nu crede despre capitalism c` poate fi ori c` trebuie dep`]it sau cel pu\in recunoa]te pre\ul care ar trebui pl`tit pentru atingerea unui asemenea scop abstract. pe de alt` parte. de]i sprijin` men\inerea democra\iei reprezentative la nivelul organiz`rii de stat. 3 Astfel. adic` ar trebui s` se bucure de drepturi egale (]i. el consider` c` statul trebuie s` joace un rol activ în administrarea economiei. 1 El le reduce pe fiecare la un mic num`r de elemente-cheie. cât al statului. în Marea Britanie. de]i are multe de spus despre virtu\ile democra\iei participative. Held sus\ine în primul rând c` democra\ia ofer` mijloacele prin care ar fi posibil s` se reuneasc` cele mai bune aspecte ale liberalismului ]i marxismului. a cooperativelor familiale []i] a mass-media independente ]i a centrelor de s`n`tate“. De partea cealalt`. Aceasta din urm` ar fi un spa\iu protejat. Aceast` prezentare sumar` a operei lui Held va dezbate fiecare element al proiectului integral. Pentru a atenua din inegalit`\ile proprii capitalismului. Held crede c` „societatea civil` ]i statul trebuie s` devin` condi\ia pentru democratizarea celuilalt“. sl`biciunea uneia se reflect` în puterea celeilalte. pentru a scoate în eviden\` modurile în care ele apar ca incompatibile. Ea poate fi de asemenea v`zut` ca o contribu\ie important` la dezvoltarea abord`rilor critice ale chestiunii guvern`rii globale. Liberalii cred în separarea statului de societatea civil` ca premis` esen\ial` a unei ordini democratice. Liberalii scot în eviden\` importan\a separ`rii sferei private de cea public`. Într-o anumit` masur`.“2 Extr`gând ceea ce pretinde c` este comun fiec`reia dintre ideologiile respective. Held sugereaz` c` solu\ia reunirii acestor doctrine aparent ireconciliabile st` în punerea în aplicare a democra\iei radicale atât la nivelul societ`\ii civile. inclusiv cea a întreprinderilor publice. Pe de alt` parte. Held sus\ine c` este posibil s` fie reunite dac` sunt con]tientizate limitele ]i lacunele lor. el se sfie]te s` indice ce cote ar trebui s` ating` nivelul deliber`rii democratice. risipitoare ]i va r`mâne centrat` pe profit. Imperfec\iunea statului-na\iune ca depozitar al formelor democratice de guvernare cere extinderea democra\iei în spa\iul interna\ional. care sus\ine c` „sfâr]itul istoriei“ va surveni când „democra\ia liberal`“ va fi singura form` legitim` de guvernare în rela\iile interna\ionale. Held este un mare sus\in`tor al democra\iei participative la toate nivelurile vie\ii politice. Held caut` s` integreze ceea ce el consider` c` sunt cele mai importante contribu\ii ale liberalismului ]i marxismului la promovarea libert`\ii ]i egalit`\ii umane.135 D. În opinia sa. Totu]i.

care pune sub semnul întreb`rii importan\a teritoriului în sine. globalizarea este un proces care nu numai c` submineaz`. a c`rui valoare intrinsec` trece dincolo de perspectivele concurente asupra rolului ]i scopului proprii guvern`rii: „Democra\ia este. cred. interesul lui Held pentru cercetarea poten\ialului democra\iei de a sintetiza ce este mai bun din liberalism ]i marxism s-a transferat asupra amenin\`rilor la adresa acesteia din partea for\elor globaliz`rii economice. Held sus\ine c`. domeniul formal al autorit`\ii politice pe care [statele] o revendic` pentru ele. o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece. Practic. HELD operei lui Held. singura «mare» sau « META » discurs care poate în mod legitim s` formeze ]i s` delimiteze DISCURSURILE concurente ale epocii contemporane. cum ar fi Na\iunile Unite sau Fondul Monetar Interna\ional. Acest termen ar include o varietate de fenomene. avem nevoie s` consider`m democra\ia mai degrab` într-un context cosmopolit decât într-unul na\io- . În al doilea rând. ne confrunt`m cu un ciudat paradox. Held ne aminte]te c`. precum dezvoltarea economiei globale. A treia aren` este cea a dreptului interna\ional. ]i anume punerea accentului pe democra\ie în sine ca bun public. care inspir` teoriile democrate contemporane. ci uneori nu \ine seama de statulna\iune. Held arat` c` statele se g`sesc prinse într-o mul\ime de aranjamente de colaborare pentru gestionarea chestiunilor transna\ionale. regional ]i global“. Ei au presupus c` exist` o rela\ie „simetric` ]i congruent`“ între deciden\ii politici ]i destinatarii deciziilor lor. Pe de alt` parte. în\elegând statul ca pe o „comunitate de destin“. În ultimul rând. distribuire ]i schimb la nivel global. Mai întâi. este învechit`. în special cele ale politicii macroeconomice. În sfâr]it. El o critic` pe baza a trei considerente. În acest context. atrage aten\ia c` Fukuyama abordeaz` liberalismul ca o unitate ]i ignor` diferen\ele semnificative dintre diversele modele de democra\ie. ]i. statele sunt din ce în ce mai încorsetate în „regimurile“ interna\ionale ca urmare a acordurilor încheiate pentru reglementarea chestiunilor transna\ionale. În al doilea rând. iar statele nu pot rezolva un num`r din ce în ce mai mare de probleme transna\ionale dac` nu coopereaz` cu alte state ]i cu actori nonstatali. Aceasta a dat na]tere unui num`r de organiza\ii ]i structuri importante de decizie. se restrânge. autoritatea formal` a statului nu corespunde cu sistemul efectiv de producere. la sfâr]itul secolului al XX-lea. ci este valoarea care poate face leg`tura ]i poate intermedia raporturile concurente prescriptive…democra\ia nu presupune acordul asupra unor valori diferite.“5 O dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece. Mai întâi ]i cel mai evident. Fukuyama nu ia în considerare tensiunile dintre liberalism ]i democra\ie. sfâr]itul r`zboiului rece a fost înso\it de s`rb`torirea victoriei „democra\iei“ asupra comunismului. Puterea ]i influen\a intervin între mul\i actori. Held sus\ine c`. Held este în mod sever critic la adresa tezei lui Fukuyama potrivit c`reia. Pe de o parte. pentru a reafirma ]i a extinde controlul democratic. ea nu este apt` s` r`spund` în mod adecvat provoc`rilor modernit`\ii târzii. Pentru c` teoria democratic` nu a cercetat rolul arbitrar al grani\elor teritoriale în determinarea constituentelor relevante ale statelor suverane. statelor le este dificil s` controleze activit`\ile din interiorul ]i din afara grani\elor lor. Pe scurt. defini\i din ce în ce mai independent de reperele teritoriale. cu putere foarte mare. În principiu. este destul de redus` con]tientizarea existen\ei unei variet`\i de sisteme democratice atât în teorie. Ideea de democra\ie este important` deoarece nu reprezint` doar o valoare între multe altele. rezultatul fiind o separare crescând` „între. dar asupra c`rora exist` un control democratic redus. Gama lor de instrumente politice. pe de alta. în domeniul securit`\ii. dar.RELA|II INTERNA|IONALE 136 137 D. se presupune c` politicienii r`spund fa\` de cet`\enii care îi aleg ]i care reprezint` „destinatarii“ principali ai „produselor“ politice. egalitatea ]i dreptatea. ]i mai important. ipoteza suveranit`\ii statale. Held sugereaz` c` politologii sunt împiedica\i s` se adapteze la noua agend` global` de tendin\ele lor etatiste. Datorit` cre]terii interrela\ion`rii globale. care în epoca postbelic` s-a extins pentru a consacra noi drepturi ]i obliga\ii ale statelor ]i indivizilor. dintre care statul-na\iune este doar unul. fapt care diminueaz` suveranitatea efectiv` a statului teritorial. continu` s` existe o separare între r`spunderea democratic` ]i activitatea unor alian\e cum ar fi NATO. practicile ]i structurile efective ale statului ]i sistemului economic la nivelul na\ional. cât ]i [n practic` ]i a enormelor provoc`ri adresate de globalizare s`n`t`\ii viitoare a democra\iei. am ajuns la filozoficul „sfâr]it al istoriei“. Îndeosebi în Europa de Vest indivizii pot apela la Curtea European` a Drepturilor Omului ]i pot chiar ini\ia proceduri legale împotriva propriilor lor guverne.6 El identific` patru astfel de „separa\ii“ care merit` re\inute. în care actorii economici globali ac\ioneaz` împreun` cu pie\ele de capital ]i financiare din ce în ce mai integrate cu procesele informa\ionale globale ]i cu o con]tiin\` sporit` a problemelor ecologice globale. Mai degrab` ea sugereaz` un mod de a pune în leg`tur` valorile între ele ]i de a l`sa deschis` rezolvarea conflictelor de valori participan\ilor la dialogul politic. pe de o parte. cum sunt libertatea. Fukuyama gre]e]te în momentul în care nu se întreab` dac` democra\ia liberal` poate continua s` se dezvolte din plin în contextul globaliz`rii.

el nu vrea doar s` stopeze con- . S-ar putea îns` sus\ine c` acest punct de vedere are câteva probleme. Tuturor grupurilor ]i asocia\iilor le sunt atribuite drepturi de autodeterminare. opera lui Held este parte a unei solide tradi\ii social-democrate liberale de stânga. prin ele însele sau în combina\ie cu altele. Prezervarea autodetermin`rii. Anumite standarde sunt specificate pentru tratamentul tuturor ]i nici un regim politic ori asocia\ie civil` nu le poate înc`lca în mod legitim. Re\eta lui Held pentru regândirea proiectului democratic în anii ’90 este similar` cu cea oferit` pentru dep`]irea liberalismului ]i marxismului la jum`tatea anilor ’80. 4. mai ales dac` vrea s` o promoveze ca valoare global`. sisteme politice ]i economice diferite. George Crowder identifica o dificultate major` în utilizarea primului pentru justificarea celuilalt: „Simplul fapt c` valorile sunt «plurale» [prin aceea c` nu exist` nici o unitate de m`sur` comun` pentru aprecierea lor] ne spune … c` trebuie s` alegem. aceste drepturi reprezint` bazele unei ordini legale generatoare de putere – o „lege democratic` interna\ional`“. De ce se întâmpl` astfel încât.“8 Lui Held îi revine obliga\ia s` justifice în mod mai clar ap`rarea pe care o ia democra\iei ca metanara\iune legitim`. ca plurali]ti [din punct de vedere filozofic]. sociale ]i politice. dac` indivizii ]i grupurile nu cad de acord asupra modului în care s` rânduiasc` idealuri precum liberatatea politic` ]i egalitatea economic`.7 Cum ar trebui s` evalu`m contribu\ia lui Held la teoria rela\iilor interna\ionale ? Ea are atât puncte tari. fie vor trebui s` fie de acord s` dezbat` asupra fiec`ruia într-o manier` democratic`? Held nu r`spunde la aceast` întrebare. Vor ajunge îns` ace]tia la un acord? Ar trebui s` se întâmple a]a? În analiza sa privind rela\ia dintre pluralismul filozofic ]i liberalismul politic. Pe de alt` parte. În al doilea rând. implica\ii meschine. atunci ei fie vor fi de acord. Elementele-cheie ale modelului s`u de democra\ie cosmopolit` sunt prezentate în continuare: 1. Sunt adoptate principii legale care delimiteaz` forma ]i scopul ac\iunilor individuale ]i colective din interiorul organiza\iilor ]i asocia\iilor statului ]i societ`\ii civile. dar nu ne spune ]i ce s` alegem. s` nu prefer`m ordinea ]i ierarhia libert`\ii ]i egalit`\ii. Held este îndrept`\it s` pun` la îndoial` aceast` tradi\ional` dihotomie din interiorul ]tiin\ei politice. împreun` cu o extindere a influen\ei instan\elor regionale ]i interna\ionale în monitorizarea ]i controlul autorit`\ii politice ]i sociale. crearea unei structuri comune de ac\iune ]i p`strare a valorilor democratice sunt priorit`\ile colective generale. de]i folosirea for\ei r`mâne o op\iune colectiv` de ultim` instan\` în fa\a atacurilor tiranice \intind eradicarea legii democratice interna\ionale.RELA|II INTERNA|IONALE 138 139 D. HELD nal. Ordinea global` const` în re\ele de putere multiple ]i suprapuse. Elaborarea ]i asigurarea respect`rii legii pot fi dezvoltate în acest cadru la o varietate de loca\ii ]i niveluri. a]a c` trebuie s` fim precau\i în raport cu tenta\ia de a s`rb`tori presupusa victorie a democra\iei în era de dup` r`zboiul rece. Pe de o parte. Prima \ine de ap`rarea insuficient argumentat` a democra\iei îns`]i la nivel filozofic. 7. pentru c` dep`]e]te dezacordurile reale cu privire la anumite valori politice. În acela]i timp. Nu ne ofer` nici un motiv s` nu îmbr`\i]`m valori care au. Provocarea const` în a corecta „deficitul democratic“ dintre scopul limitat al democra\iei contemporane ]i dispersia autorit`\ii politice fa\` de centrele oficiale de guvernare na\ional`. principiul rela\iilor noncoercitive guverneaz` solu\ionarea diferendelor. Ca urmare. este reconfortant s` cite]ti un politolog care ia în serios rela\iile interna\ionale ]i refuz` s` accepte tradi\ionala distinc\ie dintre politica intern` a statelor ]i „rela\iile“ interna\ionale dintre state. Held sus\ine c` democra\ia este cel mai bun „metadiscurs“. cercetarea sa asupra modelelor „democra\iei liberale“ este util` în a ne aminti c` nu exist` în aceast` privin\` un singur model „de export“. a] sugera c` exist` dou` fisuri în ocrotirea de c`tre Held a „democra\iei cosmopolite“. 2. ca ]i valorile fundamentale ale liberalismului politic ]i economic. Împreun`. Acesta din urm` este constituit din drepturi în interiorul ]i de-a lungul fiec`rei re\ele de putere. El dore]te s` conserve distinc\ia dintre stat ]i societatea civil`. economice. Mai mult. 5. 3. Nu avem nici un motiv. Provocarea nu const` în replicarea unor modele particulare de democra\ie între state cu culturi. cât ]i puncte slabe. specificate de un angajament la autonomie individual` ]i de un m`nunchi specific de drepturi. el tinde s` presupun` c` oamenii „rezonabili“ vor c`dea de acord asupra procedurilor impar\iale de a decide rânduirea valorilor politice în absen\a unui consens semnificativ. Principiile determinate ale justi\iei sociale derivate de aici presupun un modus operandi al produc\iei. 6. distribu\iei ]i exploat`rii resurselor care trebuie s` fie compatibil cu procesul democratic ]i cu un cadru comun de ac\iune.

Londra.). Power and Democracy.). and Democracy“. în Political Studies. Foundations of Democracy: the Principle of Autonomy and the Global Order. p. 20. Cambridge. în Economy and Society. Acestea fiind spuse. în lucrarea lui David Held (ed. Cambridge. David Held. Prospects for Democracy: North. Ibid. în Economy and Society. West. 249-281. este foarte pu\in probabil s` se produc` vreuna dintre schimb`rile politice pe care el ]i le dore]te. Daniele. „Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“. Ibid. 261-288 (cu Anthony McGrew). 1993. Marxism and Democracy“. Open University Press. ]i alta. p. p. Polity Press. „Democracy. nr. „Beyond Liberalism and Marxism?“ din lucrarea autorilor Gregor McLennan. 1991. nr. p. Marxism. Linklater ]i Ruggie. David Held. 1987. 18. a oric`rei politici social-democrate distincte în fa\a resurec\iei. 1991. Justice and World Order: A Philosophical Inquiry. „Liberalism. David Held ]i Stuart Hall (ed. and Democracy: a Response to David Held“. Cambridge. Falk. pretutindeni în Vest. 1986. South. 231. ridic` problema dac` cele dou` constrângeri la care Held î]i supune proiectul – p`strarea separa\iei dintre stat ]i societatea civil` ]i regularizarea capitalismului – sunt de fapt compatibile. în Political Studies. în Theory and Society. 22. „Globalization and the Liberal Democratic State“. Marxism. 1993. Cambridge.RELA|II INTERNA|IONALE 140 141 D. p.. 22. Ibid. 3. Aceasta nu este o critic` în sine a „utopismului“ lui Held. 20. Sage Publications în asociere cu Open University. în Theory and Society. „Democracy. 1989. Londra. ci s` fac` acest lucru printr-o transformare radical` a. Stanford University Press. p. p. Models of Democracy. S-ar putea spune c` Held nu poate ob\ine ]i una. 8. Polity Press în asociere cu Open University. 1992. 1994. The Idea of the Modern State. p. demodatului sistem westphalian. „Liberalism. p. Oricare ar fi realiz`rile liberalismului în epoca modern`. Held constituie o important` excep\ie de la „triumfalismul liberal“ care a r`sunat atât de puternic în perioada imediat urm`toare r`zboiului rece. în Political Studies. Alex Callinicos afirma: „Eclipsa. Thompson. nr. p. nr. 274. Modernity and its Futures (with Stuart Hall and Tony McGrew). nr. p. Stanford. Cambridge University Press. nr. 2. în Review of International Studies. 223-240. 40. 22. 9. 42. Political Theory and the Modern State: Essays on State.).. Note 1. Cosmopolitan Democracy: An Agenda for a New World Order (cu Daniele Archibugi). nr. 214-242. 285. Polity Press. 36. Political Theory Today (ed. nr. 236. Fukuyama. Polity Press. HELD secin\ele nedemocratice ]i inegalitare ale capitalismului global.“9 Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox. Alex Callinicos. chipurile. Principalele lucr`ri ale lui David Held Introduction to Critical Theory: Horkheimer to Habermas. 1992. 28. 1995. Hutchinson. Held ne reaminte]te c` mai sunt multe de f`cut pentru p`strarea ]i mai larga împ`rt`]ire a acestora în sistemul interna\ional. 138-172. Cambridge. 1984. . 10-39. 1993. 295-317. the Nation-State and the Global System“. East. „Liberalism. 1995. 1991. New Forms of Democracy (with Christopher Pollitt). „Sovereignty. Polity Press. Polity Press. 1992. în Economy and Society. Londra. Janna. 4. în Government and Opposition. Routledge. nr. nr. În absen\a unei ]i mai radicale îngr`diri a „pie\ei libere“ mondiale. p. Democracy and the Global Order: From the Modern State to Cosmopolitan Governance. Lecturi suplimentare Archibugi. 7. Acest rezumat este preluat din capitolul lui David Held. din ultimii dou`zeci de ani. National Politics and the Global System“. the Nation-State and the Global System“. „Pluralism and Liberalism“. 6. a economiei de tip laissez-faire. Milton Keynes. 1980. Cambridge. 40. George Crowder. 1993. 1992. 303. Cambridge. „Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“. 5. 1993. 1992. p. 150. David Held. 1992. „Models of International Organisation in Perpetual Peace Projects“.

promova proprietatea privat` ]i valorile politice liberale.143 J. Hobson era implicat în crearea British Neutrality Committee ]i a Union of Democratic Control. S-a mutat la Londra ]i a reu]it s` \in`. Hobson a fost instruit la Derby ]i apoi. imperialis- . „poate p`rea ca suficient` pentru a confirma portretul lui Hobson ca idealist“. Scopul imperialismului ar fi acela de a reduce vulnerabilitatea strategic` ]i politic` a statului. mai degrab` decât contribu\ia lor direct` la produc\ie. de asemenea. a superiorit`\ii Occidentului în cadrul acestui curent de gândire. În al doilea rând. cât ]i o serie de c`r\i ]i articole academice. în 1897. Exist` o foarte puternic` prezum\ie. au crezut c` statul are de jucat un rol important în sporirea bun`st`rii sociale ]i cre]terea bun`st`rii colective. dup` chestiunea taxelor pe import (Hobson era ferm încrez`tor în comer\ul liber) ]i a fost învins la limit` în alegerile din 1918. în special cele privind imperialismul. În 1889 ]i-a publicat cea dintâi carte (împreun` cu A. Ei voiau s` aplice obiectivele egalitariste ale socialismului într-un sistem politic care. A fost un activ sus\in`tor al reformei sociale din Marea Britanie ]i a continuat s` scrie atât articole pentru publicul larg. Anglia. au respins ideea utilitarist` c` indivizii premerg societatea civil` ]i nu au acceptat clasica idee liberal` c` binele social este suma satisfac\iilor individuale sau private. Când tat`l s`u a murit. Dup` aceast` înfrângere. dar analizele sale economice cu privire la subconsum ]i ]omaj l-au influen\at. precum Benjamin Disraeli. în 1876. Când a izbucnit primul r`zboi mondial. Hobson a putut s` renun\e la catedr` ca surs` de venit. de asemenea. iar eticheta de „idealist“ atribuit` lui de reali]tii anilor ’30 ]i ’40 nu ar trebui s` distrag` aten\ia de la contribu\ia pe care a avut-o la tradi\ia liberal` în economia politic` ]i rela\iile interna\ionale. Cecil Rhodes ]i Rudyard Kipling. precum Lenin. cu toate c` au r`mas suspicio]i cu privire la puterea statului. începând o carier` în jurnalism. pe John Maynard Keynes în perioada interbelic`.1 În studiul rela\iilor interna\ionale. a]a cum ar`ta David Long. Hobson a fost. Hobson s-a n`scut în Derbyshire. au sus\inut c` ra\iunea nu este epuizat` de calculul logic al mijloacelor necesare pentru atingerea unor scopuri date. imperialismul este pur ]i simplu o manifestare a echilibrului de putere ]i unul dintre procesele prin care statele încearc` s` realizeze o schimbare favorabil` a statu-quo-ului. iar un an mai târziu. A demisionat din Partidul Liberal în 1916. Teoria sa unic` privind imperialismul. zi care. care i-a promovat ideile radicale cu privire la subconsumul ( underconsumption) ce caracteriza societatea capitalist` ]i l-a f`cut nepopular printre economi]tii ortodoc]i de paradigm` clasic`. ]i a murit la 1 aprilie 1940. neoliberalii precum Hobson erau caracteriza\i de trei crezuri fundamentale. Pentru reali]tii ca Hans Morgenthau. l-au influen\at direct pe Lenin. The Physiology of Industry. În contrast cu liberalii clasici ai secolului al XVIII-lea ]i ai [nceputului de secol al XIX-lea. când a candidat ca independent pentru Camera Comunelor. 2 Opera lui Hobson ilustreaz` toate aceste trei convingeri. mo]tenirea permi\ându-i s` se dedice cercet`rii ]i scrisului. Mummery. s`pt`mânal. care luptau pentru a pune cap`t „diploma\iei secrete“ dintre marile puteri. Trebuie s` se securizeze comer\ul ]i pie\ele. refuzau s` accepte c` exist` o inevitabil` incompatibilitate între libertate ]i egalitate. Acesta s-ar fi putut realiza impozitând rentele. publicat` pentru prima dat` în 1902 ]i retip`rit` de mai multe ori de atunci.3 Hobson este bine cunoscut studen\ilor în rela\ii interna\ionale pentru analizele ]i critica sa asupra imperialismului sfâr]itului de secol al XIX-lea. a intrat în Partidul Laburist Independent ]i a f`cut parte din mai multe comitete ce vizau reforma economic` ]i social`. Hobson nu a acceptat viziunea materialist` a acestuia asupra istoriei ]i l-a considerat un reduc\ionist de expresie economic`. El este adesea (în mod incorect) considerat ca apar\inând tradi\iei marxiste. patru merit` în mod deosebit s` fie avute în vedere. F. O descriere mai fidel` a lui Hobson ar fi dat` de termenul „neoliberal“. Opera sa nu numai c` l-a inspirat pe Lenin în primii ani ai secolului al XX-lea. pretind c` imperialismul este necesar pentru a se p`stra ordinea social` existent` în statele mai dezvoltate. este cel mai bine în\eleas` în contrast cu cele mai influente teorii rivale. În primul rând. a primit o burs` la Oxford. Pentru marxi]tii radicali. au aderat la o viziune evolu\ionist` asupra progresului istoric ]i. poate. Dintre acestea. în 1887. o coloan` în The Derbyshire Advertiser and Nord Staffordshire Journal ]i. HOBSON JOHN HOBSON John A. În 1880 a plecat de la Oxford pentru a ajunge profesor de gimnaziu. unde a studiat filozofia. un om de afaceri). a p`]it pe urmele tat`lui s`u. numele lui este asociat cu cele ale lui Norman Angell ]i Alfred Zimmern ca fiind cei mai importan\i critici liberali ai primului r`zboi mondial. „veniturile nemuncite“ care revin indivizilor ca rezultat al propriet`\ilor lor asupra unor resurse rare (cum ar fi p`mântul). s` se men\in` slujbele ]i s` se canalizeze energiile ]i conflictele sociale ale cet`\enilor din metropole c`tre teritorii str`ine. Oricum. definit` pe coordonate rasiale ]i ideologice. cel mai radical dintre ei. totodat`. pentru c` o parte a ideilor sale. s` predea literatur` englez` ]i economie politic`. în 1858. În schimb. Unii gânditori conservatori. de]i s-a inspirat din unele lucr`ri ale lui Marx. În al treilea rând.

Hobson . „r`d`cina economic`“ a imperialismului sfâr]itului secolului al XIX-lea rezid` în subconsumul intern.“5 Pentru Hobson nu are nici un sens studierea economiei politice interna\ionale prin abordarea separat` a rela\iilor interne ]i a celor interna\ionale. Elitele politice ]i economice. În consecin\`. un negustor descurc`re\“. concep imperialismul ca „o extindere f`r` un scop anume“.RELA|II INTERNA|IONALE 144 145 J. duce la acumularea de c`tre boga\i a unor mari sume de bani. a c`ror conduit` a stat la baza imperialismului. un gr`nicer. Gilpin sus\ine: „Londra ]i-a m`rit de mai mult de cinci ori propriet`\ile din str`in`tate între 1870 ]i 1914. dar este ]i foarte pu\in probabil c` pot spori consumul intern. un model înv`\at din comportamentul altor state ]i institu\ionalizat în procesele politice indigene de o clas` r`zboinic`. de regul` prin manipularea opiniilor publicului ]i elitelor. Marea Britanie investea de fapt mai mult peste hotare decât acas` ]i a traversat un deficit comercial cronic în aceast` perioad`… [dar] scurgerea masiv` de capital a contribuit. nu este posibil ca bog`\ia s` fie redistribuit`. Presiunea supraeconomisirii din profituri de c`tre capitali]ti. Hobson a privit imperialismul ca pe o alegere politic`. Cre]terea eficien\ei productivit`\ii în capitalism a generat o bog`\ie semnificativ`. Oricum. precum cele din opera lui Joseph Schumpeter. combinat` cu subconsumul for\at al s`racilor. explic` imperialismul ca fiind o alegere politic`. Presiunile imperialiste pot avea la origine mai multe grupuri. c`utând s` ob\in` câ]tiguri cât mai ridicate. ci ]i „un ambi\ios om de stat. Hobson sus\ine c`. care este direc\ionat` mai degrab` c`tre proprietarii de capital. El identific` un cerc vicios în care concentrarea economic` a puterii sprijin` o elit` politic` oligarhic`. decât c`tre muncitori. Într-o anumit` m`sur`. f`r` îndoial`. î]i investesc banii în str`in`tate. deoarece avantajele protec\ionismului ar fi revenit boga\ilor (latifundiari agricoli ]i magna\i industriali) mai degrab` decât celor s`raci. de]i nu exclude elemente teoretice \inând de alte ]coli de gândire dominante. nu doar marii financiari (cum sus\inea Lenin). Hobson împ`rt`]ea opinia c` o politic` a comer\ului liber ar fi o for\` în sprijinul p`cii. teoriile socio-psihologice. fie prin intermediul legisla\iei privitoare la salarii. imperialismul a reprezentat un „vast sistem de defulare în afara \`rii pentru p`tura de sus a societ`\ii“. sub forma profiturilor. Spre deosebire de Lenin. argumenta\ia lui Hobson a fost limitat` atât de lipsa datelor empirice. aceasta la rândul ei facilitând men\inerea inegalit`\ilor economice. la folosirea muncii copiilor. HOBSON mul se dezvolt` datorit` faptului c` o concentrare sporit` a bun`st`rii în societatea capitalist` duce la subconsum. Capitalismul poate fi „benign“ din punct de vedere social dac` statele liberale se îndreapt` într-o direc\ie mai social-democrat`. la declinul industrial ]i general al economiei britanice ]i a accelerat eclipsarea Marii Britanii de puterile industriale în ascensiune. Din acest motiv. În cele din urm`. prin legalizarea sindicatelor sau prin intermediul transferurilor de venituri. potrivit lui Lenin. deoarece acesta le-ar fi amenin\at pozi\iile interne protejate din vârful ierarhiei economice. În schimb. Hobson a sus\inut c` taxele pe import ]i celelalte de acela]i tip nu numai c` reduc concuren\a economic`. cât ]i de concentrarea sa asupra Marii Britanii din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Pentru Hobson. Pentru a pune cap`t imperialismului este necesar s` se întreprind` reforme economice ]i politice majore pe plan intern. peste un sfert din boga\ia Marii Britanii a fost investit` în titluri de proprietate emise de alte guverne ]i în c`ile ferate str`ine. a nevoii de noi pie\e pentru a exporta produse industriale sau a unei patologii sociale. el a crezut ferm c` surplusul de avere al elitelor a fost factorul determinant. în cele mai multe dintre statele industrializate din Europa. Aceasta din urm` poate fi creat` ca urmare a nevoii de ap`rare ]i securitate. Aceast` analiz` i-a servit drept explica\ie principal` pentru primul r`zboi mondial. care a considerat acest lucru ca nefiind posibil în statele capitaliste. în ultim` instan\`. sub forma salariilor. din moment ce statul reprezint` clasa capitalist`. nu o consecin\` inevitabil` a echilibrului de putere al capitalismului. dar cu timpul ea poate produce motive pentru perpetuarea propriei existen\e. nici transforma\i în investi\ii interne (date fiind ratele sc`zute ale profiturilor generate de competi\ia intern` puternic` ]i de absen\a pie\elor interne din cauza subconsumului). bazate pe proprietate privat`. Desigur. În cea mai renumit` fraz` a sa. prin impozitarea rentelor ]i redistribuirea bun`st`rii prin compesa\ii de ]omaj ]i asisten\` social`. iar aceasta creeaz` presiuni economice în favoarea unor interven\ii politice ]i militare în acele pie\e unde capitalul este în cre]tere. perioada cuprins` între 1870 ]i primul r`zboi mondial a fost una a acumul`rii masive de capital ]i a investirii lui în str`in`tate. Ace]tia nu pot fi nici cheltui\i. Viziunea lui Hobson. s-au împotrivit comer\ului liber. un misionar prea zelos. investi\iile în afara \`rii trebuie protejate pentru a le fi asigurate profiturile. Hobson credea c` statul poate aborda problema subconsumului la nivel intern fie prin cre]terea veniturilor majorit`\ii popula\iei. lumea va fi complet împ`r\it` între statele capitaliste ]i acestea vor lupta pentru reîmp`r\irea ei. investitorii. În fine.4 De]i Hobson nu a negat niciodat` influen\a mai multor factori asupra comportamentului imperial. el nu l-a considerat un înso\itor imposibil de evitat al sistemelor capitaliste. Dup` 1914.

din moment ce majoritatea studen\ilor este posibil s` îl întâlneasc` pe Hobson prin intermediul cunoscutei lucr`ri a lui Waltz. în anii ’20 ]i ’30. re\eta de pace a lui Hobson este naiv`. care genereaz` un comportament r`zboinic. Hobson a dat dovad` de o considerabil` intui\ie. S-ar putea sus\ine. prevenind alia\ii despre pericolul r`zbun`rii Germaniei. ceea ce necesita instituirea unor instrumente juridice mai puternice la nivel interna\ional. Acesta din urm` a sus\inut înt`rirea obliga\iilor legale dintre state. ra\iunea va fi în schimb mijlocul prin care rela\iile dintre state vor fi croite în avantajul tuturor. Dac` idealismul este un alt termen pentru naivitate. în excelenta sa analiz` a „idealismului“ lui Hobson. inclusiv crearea unei forme de guvernare interna\ional`. ]i apoi virtu\ile prosl`vite de liberalii secolului al XIX-lea vor func\iona efectiv pentru a crea o lume pa]nic`. r`zbunare care nu putea fi decât încurajat` de impunerea unor sanc\iuni Germaniei la sfâr]itul r`zboiului. Doar dac` reforma social`. Hobson a scris despre dificult`\ile reform`rii anarhiei interna\ionale ]i nu s-a limitat doar la chestiunea reformei interne. De asemenea. pentru a pune cap`t imperialismului. 6 Merit` re\inute comentariile lui Waltz. ]i nu \ine seama de orânduirile politice ]i economice interne ale acestora. [El] a propus o Lig` a Na\iunilor puternic`. David Long ne ofer` motive s` st`ruim pu\in înainte de a ne gr`bi în a lansa judec`\i premature. ci ]i pentru a indica relevan\a sa la sfâr]itul secolului al XX-lea. în fapt un guvern interna\ional. ar fi fost nevoie de o r`sturnare prin revolu\ie a capitalismului. În timpul primului r`zboi mundial. HOBSON avea de asemenea mari rezerve fa\a de teza leninist` potrivit c`reia. care s` aib` o curte de justi\ie. în fa\a c`ruia statele ar fi trebuit s`-]i aduc` disputele. Long este de acord c` Hobson a fost idealist în sensul c` a crezut în puterea ideilor de a orienta lumea într-o direc\ie progresiv`. de a le birui. pentru a se evita eventualitatea restabilirii echilibrului de putere în interiorul sau între lig` ]i puterile exterioare. a mai propus un sistem de securitate colectiv` în care utilizarea legitim` a for\ei era concentrat` în mâinile reprezentantului societ`\ii statelor. Pe lâng` reformele interne. un executiv ]i un legislativ. noi tipuri de imperialism. dar a sperat c` dezvoltarea comer\ului ]i a interdependen\ei va submina leg`turile dintre suveranitate. oricât de exact` a fost pentru perioada studiat`. ca situa\ie legal`. Fric\iunile datorate comer\ului nu vor mai inflama rela\iile dintre state. îl prezint` pe acesta drept „optimist [n planul al doilea“. spune Hobson. în ceea ce îl prive]te pe Waltz. în criticile aduse ideilor acestuia.“7 operând la nivelul intern. Este important s` eviden\iem calitatea multidimensional` a gândirii lui Hobson în rela\iile interna\ionale nu numai pentru a contracara prezent`rile simpliste ale acesteia. este irelevant` ast`zi. Ra\iunea nu va mai n`scoci noi în]el`torii ]i noi moduri de a dezavantaja alte \`ri sau. în consecin\`. Potrivit lui Waltz. Dac` alia\ii ar fi urmat sfatul lui Hobson în 1918 ]i nu ar fi impus Germaniei desp`gubiri atât de mari la acea vreme. El a sus\inut c` doctrina leninist` era incompatibil` cu reformele social-democrate ]i c` ar fi legitimat pur ]i simplu o nou` elit` ]i.RELA|II INTERNA|IONALE 146 147 J. promovând interese comune ale statelor în numele p`cii. bineîn\eles. dar opera sa în domeniul rela\iilor interna\ionale este mult mai sofisticat` decât apare rezumat` în cartea lui Waltz. guvernul interna\ional. Investi\iile în str`in`tate nu mai sunt . s-ar putea spune c` toat` chestiunea sanc\iunilor din anii ’30 \ine mai degrab` de contextul temporal decât de încercarea în sine de a coopera cu Germania. ar fi fost posibil ca împrejur`rile care l-au propulsat pe Hitler. ]i c`utarea autonomiei ]i interdependen\ei fa\` de alte state. Totu]i. atunci opera lui Hobson merit` mai mult` aten\ie. Într-adev`r. toate putând fi g`site în lucr`rile lui Hobson ]i Pe scurt. dac` aceasta nu reu]e]te. [n mod peiorativ. a eticheta ideile lui Hobson. Long distinge trei forme de idealism. opiniile lui Hobson asupra rela\iilor interna\ionale se bazau pe ideea optimist` c` problema r`zboiului putea fi cel mai bine abordat` prin „perfectarea“ [n\elegerilor economice ]i politice interne ale statelor. A fost Hobson idealist? Kenneth Waltz. economic` ]i politic` se va face sim\it` în interiorul statelor va deveni posibil s` se pun` cap`t conflictelor dintre ele. De aceea. nevoia de sanc\iuni militare care s` sprijine arbitrajul interna\ional ]i necesitatea unei for\e poli\iene]ti interna\ionale. eticheta de „idealist“ i s-ar potrivi lui Hobson ]i altora ca el. Waltz sintetizeaz` re\eta de pace a lui Hobson dup` cum urmeaz`: „Mai întâi socialismul. Aceast` lig` urma s` fie atât de cuprinz`toare ]i de puternic` pe cât era posibil. ca „idealiste“ este un deserviciu adus subtilit`\ii ]i „realismului“ acestora. Man. Hobson a recunoscut ]i importan\a continu` a suveranit`\ii statului. s` nu fi existat.“8 Desigur. The State and War (1959). din moment ce nu ia în considerare anarhia structural` dintre state. c` abordarea imperialismului întâlnit` la Hobson. transna\ional ]i interna\ional de analiz`. în schimb. Long atrage aten\ia ]i asupra lucr`rilor lui Hobson privind legisla\ia ]i organiza\iile interna\ionale. comer\ul le va lega într-o reciprocitate de interese. Long arat`: „Hobson a sus\inut securitatea colectiv`.

Toronto. Macmillan. Londra. Cambridge University Press. Michael. 1959. Imperialism: A Study. A. Harvester Press. 45-56. Londra. A. David. A. 6. Confessions of an Economic Heretic: The Autobiography of J. Ibid. Cambridge. Robert Gilpin. A. A. extinderea dreptului la vot ]i enorma expansiune a comer\ului în perioada de dup` 1945 au redus condi\iile imperialismului. Hobson. 1927. aceasta ]i pentru c` multe dintre reformele pe care Hobson le-a propus în prima parte a secolului al XX-lea au avut loc m`car în zonele puternic industrializate ale lumii. Desigur. 1965. 7. New York. Freeden. p. 285.). Brailsford. Londra. Conditions of Industrial Peace. 1987. 308-309. and War. The Crisis of Liberalism: New Issues of Democracy (1909). Apari\ia statului bun`st`rii sociale. 285-304. Aceast` lucrare con\ine o bibliografie complet` a publica\iilor lui Hobson. Rationalisation and Unemployment: An Economic Dilemma. Londra. a sindicalismului. Principalele lucr`ri ale lui John Hobson The Physiology of Industry (cu A. 1954. University of Toronto Press. care fuseser` \inta atacurilor lui Hobson. Toronto. Michael (Ed. 1963. Oxford University Press. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. David Long. Basingstoke. The Political Economy of International Relations. Michigan University Press. Kelley. 1990. Hobson: Humanism and Welfare. Man. (1902). p. 1996. Veblen (1936). 1976. Hobson and Idealism in International Relations“. Columbia University Press. The Economics of Unemployment. Ann Arbor. Henry Noel. 1974. Hobson. . Hobson. Londra. 8. în Review of International Studies. David. A. 153. p. 1996. J. 1981.. A. Proiectul r`mâne la fel de viu ast`zi pe cât a fost ]i în vremea sa. toate aceste realiz`ri ale democra\iei sociale s-au aflat constant sub amenin\are deja un num`r de ani. Nisbet. New Liberalism: The Political Economy of J. The Evolution of Modern Capitalism: A Study of Machine Production. A. Kenneth Waltz. Schneider. Opera lui Hobson ne aminte]te c`. Reappraising J. HOBSON precursoare pentru practicile imperialiste ale anilor 1870 ]i 1880. The War in South Africa: Its Causes and Effects. J. „J. George Alien & Unwin. Towards a New Liberal Internationalism: The International Theory of J. 1926. Note 1.. A. A. Unwin Hyman. Cruciale pentru gândirea lui Hobson au fost dorin\a ]i încercarea de a men\ine integritatea statului-na\iune ]i. în lipsa unor obligativit`\i democratice ]i economice.RELA|II INTERNA|IONALE 148 149 J. A. Democracy and a Changing Civilisation. Londra. Basingstoke.). 1988. Toward International Government. John Allet. nr. Londra. 1948. 1991. Londra. M. University of Toronto Press. Long. George Alien & Unwin. A. Hobson (1938). 1981. 5. edi\ia a doua. F. cit. Waltz ]i Zimmern. Ann Arbor. 4. 1965. Hobson and Idealism in International Relations“. 1922. Macmillan. George Alien & Unwin. Lane. asocierea acesteia cu unele considera\ii privind importan\a nivelului suprana\ional sub aspect politic. Hobson. Harvester Press. Hobson. Pentru mai multe detalii biografice. p. Sussex. în Review of International Studies. 1900. 17. Murray. George Alien & Unwin. Alien & Unwin. nr. Oricum. 2-20. 1915. David Long. în ciuda multor re\ete neoliberale pentru o ordine mondial` a anilor ’90. John. Lecturi suplimentare Allett. Long. Mummery). 1930. The State. Boston. social ]i economic. „J. op. A. New Liberalism: The Political Economy of J. New York. p. J. The Life Work of J. 59. 50-51. p. p. Brighton. 1996. Freeden. p. Imperialism: A Study. p. 3. Michigan University Press. Princeton University Press. nu ne putem încrede în pie\ele „deschise“ ]i în mi]c`rile neîngr`dite ale capitalului dac` vrem s` men\inem o ordine pa]nic` a lumii. a se vedea lucrarea lui Michael Schneider. Hobson: A Reader. 1934. Londra. 17. Michael (Ed. 1991. în acela]i timp. J. Hobson. Macmillan. Lenin. 1889. Londra. 15-22. J. Princeton. 294. Hobson. 2.

Mentorul s`u intelectual este gânditorul francez Raymond Aron. a publicat Guliver’s Troubles. ale c`ror idei crede c` doar exacerbeaz` cele mai pu\in dezirabile aspecte ale practicii politice americane. Hoffmann nu construie]te un edificiu teoretic identificabil care s` sintetizeze cumva tensiunile dintre realism ]i idealism în studiul rela\iilor interna\ionale. Utopi]tii m` tenteaz` s` demonstrez c` re\etele lor sunt f`r` valoare. Aceasta este o examinare aprofundat` a schimb`rii mediului politic interna\ional cu care s-au confruntat politicienii Statelor Unite la sfâr]itul anilor ’60 ]i. o analiz` a prejudec`\ilor acestora privind raportarea la mediul din trecut. The Setting of American Foreign Policy.1 {ns`. a c`rui familie a suferit toate traumele sociale cauzate de ascensiunea fascismului ]i invadarea Fran\ei de Germania. în parte evreu. scopul adecvat al politicii externe americane. A r`mas în Fran\a în anii regimului de la Vichy. ca ]i cu privire la institu\iile ]i predispozi\iile interne care canalizeaz` energiile na\ionale în anumite direc\ii sau împiedic` \ara s` le foloseasc` altfel. El înclin` s` reproduc` complexitatea lumii pentru cititorii s`i mai degrab` decât s` o . Hoffmann este C. copil f`r` r`d`cini“. de asemenea. adesea naive. Hoffmann nu consider` c` solu\ia const` în a încerca instruirea americanilor în arta diploma\iei europene din secolul al XIX-lea. El este un critic tran]ant al reali]tilor. Ca ]i ei. Având în vedere sarcina pe care el însu]i ]i-a trasat-o în c`r\i. analizele sale. s` gândesc «împotriv`». tr`ind la Nisa. Ca ]i în celelalte lucr`ri pe acest subiect. Este o carte cuprinz`toare ]i ambi\ioas`. În unele privin\e. În 1968. Hoffmann a scris trei c`r\i importante privind politica extern` american`. În schimb.“3 În lumina volumului de munc` al cuiva care în mod constant î]i articuleaz` opiniile „împotriva“ curentelor teoretice ]i politice ale zilei. ce stabilesc care mijloace sunt productive ]i care nu. el se aseam`n` cu reali]ti precum Kennan. dat fiind tipul de na\iune pe care [l reprezint` în lumea de ast`zi. A absolvit în 1948 ]i a urmat studii de doctorat în drept interna\ional. opera sa încearc` s` îi conving` deopotriv` pe cercet`tori ]i politicieni despre complexitatea real` a politicii mondiale. ne vom axa pe tensiunea fertil` dintre realismul ]i idealismul lui Hoffmann în lucr`rile sale privind politica extern` american`. ca ]i refuzul de a folosi modele teoretice pe care le consider` exagerat de simpliste. în 1955. Hoffmann s-a întors la Harvard pentru a ocupa o pozi\ie didactic` la Department of Government. spre deosebire de Bull. pe care politicienii americani le au în privin\a chestiunilor de politic` extern`. ca ]i ale lor. Totu]i. Valorile lui sunt liberale ]i el tinde s` prescrie moduri în care valorile libert`\ii individuale pot fi promovate într-o lume care amenin\` în mod constant s` le submineze. Douglas Dillon Professor de civiliza\ie francez` la Harvard. Copil în Fran\a. care încearc` s` ia în considerare constrângerile interne ]i externe ale politicii externe americane. eu înclin. pe care l-a admirat ]i a c`rui concep\ie general` a împ`rt`]it-o.151 S. în mod natural. Hoffmann se descrie ca „un mic austriac. În prezent. se concentreaz` pe ideile preconcepute. Scopurile care sunt împotriva naturii celor mai profunde crezuri ]i obiceiuri ale unei na\iuni sau împotriva lumii în care se încearc` îndeplinirea lor nu sunt s`n`toase. Reali]tii autentici m` provoac` s` încerc a ar`ta c` au omis unele solu\ii. liberal`. ]i s` stabileasc` „ce pot ]i ce nu pot face Statele Unite. Familia a revenit în Paris în 1945. Morgenthau ]i Henry Kissinger. nu este de mirare c` lucr`rile lui Hoffmann au tendin\a s` fie cam lungi ]i. în mai 1940. A petrecut un an la Harvard în 1951. Dup` ce ]i-a încheiat teza de doctorat (pe care o descrie ca fiind „aproape de necitit“). Hoffman afirm`: „Ca ]i Aron.“2 Stanley Hoffmann s-a n`scut în Viena în 1928 ]i a crescut în Fran\a în anii ’30. Hoffmann este preocupat s` elaboreze. Puterea aflat` la dispozi\ia na\iunii trebuie folosit` în deplin` cuno]tin\` de cauz` cu privire la condi\iile externe. De asemenea. cât ]i cu teoreticienii reali]ti. adesea în cele mai mici am`nunte. el penduleaz` între acestea la nivelul teoriei ]i al analizei politicii externe. unde combin` predarea cu interesul pentru studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii franceze. În schimb. În anumite privin\e. cu care împ`rt`]e]te o concep\ie tragic`. spre deosebire de reali]ti. ca ]i al politicii externe americane ]i al teoriei rela\iilor interna\ionale. iar Hoffmann s-a înscris la Institut d’Etudes Politiques ]i la Facultatea de Drept a Universit`\ii din Paris. Or. HOFFMANN STANLEY HOFFMANN Stanley Hoffmann este o personalitate important` pentru studiul politicii franceze ]i al celei comparative europene. destul de greu de citit dintr-o dat`. despre dilemele etice ale politicii externe ]i despre riscurile aplic`rii unor modele necorespunz`toare privind comportamentul statal. Hoffmann s-a angajat în polemic` atât cu politicienii. ca s` fim cinsti\i. weberian`. Cercetând politica extern` american` ]i etica interna\ional`. Hoffmann poate fi privit ca versiune american` a lui Hedley Bull. Hoffmann a scris lucr`ri vaste ]i articole multe despre ceea ce este în neregul` cu politica extern` american`.

cartea este un apel adresat Statelor Unite de a se adapta la un sistem interna\ional din ce în ce mai „multiierarhic“ ]i de a permite Europei de Est ]i de Vest s` ias` din r`zboiul rece ca p`r\i ale unei entit`\i politice unite. Complexitatea lumii provoac` în mod special Statele Unite din cauza unui ansamblu dezarmant de atitudini care deriv` din „stilul na\ional“ american (o func\ie a trecutului ]i principiilor Americii) ]i de la institu\iile guvernamentale americane. cerin\ele ]i oportunit`\ile interdependen\ei globale. Dar. Problema institu\ional` principal` \ine de dispersarea puterii între ]i în cadrul structurii ]i birocra\iei guvernamentale. în absen\a acesteia. Hoffmann sus\ine c` Statele Unite ar trebui s` efectueze o retragere discret` din Europa. El îi îndeamn` (înc` o dat`) pe politicienii Statelor Unite s` î]i poarte rivalitatea cu Uniunea Sovietic` la niveluri benigne de paritate ]i s` abandoneze orice încercare de a realiza ordinea mondial` pe bazele controlului imperial. dar tocmai restric\iile impuse de dilema nuclear` au oferit statului-na\iune noi perspective ]i au permis. care ar permite apari\ia unei „Europe europene“. Stanley Hoffmann sus\ine c` diploma\ia lui Kissinger s-a bazat pe iluzia c` Statele Unite ar putea s` beneficieze atât de primatul interna\ional cât ]i de ordinea mondial`. în centrul c`r\ii.4 Dar. Hoffmann aprob` accentuarea timpurie de c`tre Carter a unor chestiuni globale de perspectiv`. în timp ce. Programul este. Deficien\ele din „stilul“ politicii externe sunt reflectate în legalism. Hoffmann îl ridi- . Primacy or World Order (1978). Hoffmann diagnosticheaz` ciudata neputin\` na\ional` care face s` fie atât de greu pentru Statele Unite s` ac\ioneze efectiv pentru promovarea ordinii mondiale. Pe scurt. a c`ror aplicare ar fi limitat` într-o lume a interdependen\ei în cre]tere. declinul relativ al Statelor Unite. ele r`spl`tesc eforturile cititorului.RELA|II INTERNA|IONALE 152 153 S. nici redus` la rela\iile dintre ele“. natura multidimensional` ]i de neînlocuit a puterii. Hoffmann reia ideea sa c` politica extern` a lui Kissinger. Esen\ial. În afar` de favorizarea instituirii unei Europe relativ independente. fiecare expunând atribute structurale diferite. Cea de-a treia carte important` a lui Hoffmann despre politica extern` american`. ]i crediteaz` respectiva administra\ie apreciind c` „aceast` lume din ce în ce mai complex` nu ar putea fi nici condus` de superputeri. administra\ia Carter nu a oferit niciodat` o strategie de abordare a Uniunii Sovietice. la un al doilea nivel sistemic. sistemul este bipolar în termenii distrugerii nucleare pe care superputerile o pot dezl`n\ui. El face distinc\ie între trei niveluri ale sistemului aflate în leg`tur`. pentru Hoffmann. cum ar fi restric\ionarea Chinei. În vreme ce marele plan al lui Kissinger a suferit din cauza inevitabilei dilu`ri a preten\iei de hegemonie. Carter a în\eles c` difuziunea puterii înspre noi actori insisten\i în a se afirma ]i în a respinge dependen\ele neocoloniale a creat o lume în care un leadership „f`r` hegemonie“ ar fi singurul rol posibil de jucat de America. ca ]i de confrunt`ri ideologice. proiectul gaullist al Europei. o colec\ie revizuit` a mai multor eseuri. În lumina unei astfel de complexit`\i a rela\iilor în cadrul ]i de-a lungul nivelurilor sistemice. În plus. planificarea pe termen scurt ]i conflictul dintre pasivitate ]i activism. a încurajat tendin\a spre proliferarea nuclear`. emergen\a policentrismului politic. Hoffmann pledeaz` împotriva bizuirii peste m`sur` pe for\a militar` ca instrument al politicii. ciclul r`zboiului rece (1945-1968) ]i ceea ce el nume]te ciclul Kissinger (1968-1976). 5 În cel mai critic eseu al c`r\ii. Hoffmann î]i reînnoie]te apelul în urm`toarea sa carte. ele sunt obiectul unui schimb reciproc (trade-off). Hoffmann sus\ine c` sistemul interna\ional contemporan (din anii ’60) este caracterizat de dinamism revolu\ionar. Contradic\iile din diploma\ia lui Kissinger apar din pr`pastia dintre no\iunile abstracte ale cerin\elor echilibrului de putere ]i realitatea geopolitic`. la rândul s`u. încrederea în formule. în ner`bdarea sa de a reduce impactul tradi\ionalei obsesii americane privind comunismul. Dead Ends (1983). Aceast` omisiune a constituit „gaura din gogoa]`“ a concep\iei lui Carter despre ordinea mondial`. integrat` conform principiilor confederale ]i protejat` de umbrela nuclear` franco-britanic` cu garan\ii americane ]i sovietice. bipolaritate manifest` sau tacit`. a lui Reagan a dus la o serie de situa\ii f`r` ie]ire (dead ends). El face distinc\ie între dou` cicluri ale politicii externe americane dup` 1945. utilitatea limitat` a for\ei militare. Carter ]i. HOFFMANN simplifice. Totu]i. []i nu a reu]it] s` î]i integreze excelentele intui\ii ]i ipoteze într-o strategie“. Acesta. sl`biciunea diploma\iei americane ]i nevoia unei strategii „variate“ în raport cu Uniunea Sovietic`. În ultima parte a c`r\ii. În cartea sa prezentat` anterior. este foarte probabil ca for\e revolu\ionare s` submineze ordinea interna\ional`. în mod esen\ial. dar admite c`. acuzându-l c` a e]uat în a-l scoate pe Gulliver din încurc`turile din str`in`tate ]i c` a introdus un set de dogme realiste. în mod special. proliferarea nuclear`. cum ar fi drepturile omului. Hoffmann este în mod special critic la adresa fostului s`u coleg de la Harvard. care împrumut` atribute multipolare celui de-al treilea nivel sistemic. acesta ar elibera resursele americane pentru proiecte mai urgente. în care rela\iile economice sunt la fel de importante ca ]i cele militare. vânz`rile de armament ]i legisla\ia maritim`. Ea nu a reu]it „s` comunice … care activit`\i sovietice erau intolerabile ]i care erau compatibile cu concep\ia Washingtonului despre competi\ia mondial`. continu` s` dezvolte teme familiare din scrierile autorului: complexitatea în cre]tere a sistemului interna\ional.

ar reduce lumea la o confruntare ideologic` ]i militar` între superputeri ]i pentru ciudata sa preten\ie c` Statele Unite aproape î]i pierduser` voin\a de a-]i folosi puterea. prezentate pentru prima dat` în 1980. Hoffmann ]i-a îndreptat aten\ia în mod critic c`tre dificult`\ile ]i poten\ialul de reconciliere a abord`rilor realiste în rela\iile interna\ionale cu cerin\ele eticii ]i moralit`\ii liberale. ele reprezint` un corp de gândire în rela\iile interna\ionale care este remarcabil de consistent. Hoffmann afirm` c` Statele Unite nu ar fi oneste fa\` de concep\ia despre sine dac` nu ar promova drepturile omului ]i sus\ine o politic` a interna\ionalismului liberal. Cea mai vestit` carte a sa pe aceast` problem` este Duties Beyond Borders: On The Limits and Possibilities of Ethical International Politics (1981). Hoffmann a exprimat îngrijor`ri care au fost ignorate ca fiind periferice sau chiar nepotrivite de c`tre unii reali]ti ]i care au fost adesea manevrate pe un tipar „utopist“ de c`tre liberali. avertizeaz` c` o asemenea politic` trebuie s` coexiste cu con]tientizarea faptului c`. prelegeri \inute la Harvard ]i Geneva la începutul anilor ’60. Pe de alt` parte. responsabilit`\ile Statelor Unite ca superputere conduc`toare a lumii. desigur c` Hoffmann a în\eles gre]it ultima chestiune. cred. În principal. drepturile omului ]i justi\ia distributiv`. Spre deosebire de fostul s`u coleg. la sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. punând accentul pe drepturile civile ]i politice ale omului. a fost publicat în 1987. eu îl v`d ca fiind cel mai fin eseist în studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii externe americane din acest secol. HOFFMANN culizeaz` pe Reagan pentru încercarea sa periculoas` de a recrea o strategie global` de [ngr`dire (containment) care. preferându-l pe cel al unui critic preocupat de orient`rile generale ale acesteia. o spiral` a înarm`rii ]i o Uniune Sovietic` îndârjit`. C`r\ile sunt prea lungi ]i con\in prea des nenum`rate referiri la linii de direc\ionare a politicii. iar al doilea. impasurile teoriei rela\iilor interna\ionale ]i. poate s` apar` adesea drept neocolonialism. În acela]i timp. Hoffmann nu a c`utat niciodat` s` joace un rol important în formularea activ` a politicii externe americane. anarhic. chiar dac` argumentele lor au reprezentat fundamentul acestui rezumat al operei sale. Dou` volume cu eseurile sale sunt disponibile. În ceea ce prive]te cea de-a doua tem`. Hoffmann a continuat s` publice în mare m`sur` pe temele care l-au preocupat timp de mai bine de 30 de ani [n calitate de cercet`tor în rela\ii interna\ionale. Dar sfâr]itul r`zboiului rece ]i succesul pe termen scurt al administra\iilor Reagan/Bush în a-i pune cap`t (pe care îns` nici ei nu l-au anticipat mai mult decât Stanley Hoffmann) nu au invalidat argumentele lui Hoffmann ]i nici nu au diminuat din aprecierea în\elepciunii mai largi a comentariilor sale cu privire la politica extern` american` extins` asupra ultimilor treizeci de ani. ce au drept consecin\` dezacorduri t`ioase asupra concep\iilor privind drepturile omului ]i asupra priorit`\ilor. pe lâng` comentariile la adresa politicii externe americane. . De la sfâr]itul r`zboiului rece. înc` o dat`. El aprofundeaz` spinoasa problem` a criteriilor morale pe care oamenii de stat le-ar putea aplica în luarea deciziilor care presupun aplicarea for\ei. care limiteaz` posibilit`\ile ac\iunilor morale. dificult`\ile aprecierii ]i evalu`rii. conflictele sistemelor de valori.RELA|II INTERNA|IONALE 154 155 S. iar cele despre limitele realismului în teoria rela\iilor interna\ionale sunt ]i ast`zi la fel de relevante ca atunci când au fost scrise. Hoffmann a sus\inut c` nostalgia lui Reagan fa\` de lumea anilor ’50 ar duce la o alt` fund`tur` – alia\i înstr`ina\i. Aceast` lucrare const` din cinci eseuri. Henry Kissinger. în cadrul cursurilor Frank W. Personal. ale c`ror conexiuni cu temele principale ale lucr`rilor sunt mai pu\in clare. mai ales printr-o examinare a lucr`rii Just and Unjust Wars a lui Michael Walzer ]i a criticilor acesteia. Aceste teme includ posibilitatea de a construi o ordine mondial` liberal` într-un mediu pluralist. lecturi necesare oric`rui cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. La finele secolului al XX-lea. În 1983. pe costul drepturilor sociale ]i economice. toate sunt aici evidente ]i duc la e]ecuri repetate sau la confrunt`ri ori la utiliz`ri deformate ale chestiunii drepturilor omului în scopuri legate de ostilit`\i politice din \ar` sau din str`in`tate. statalitatea american`.“6 În ciuda acestor probleme. Adams de la Syracuse University. Eseul s`u despre Kant ]i Rousseau r`mâne neîntrecut ca analiz` comparativ` a acestor teoreticieni clasici ai domeniului. sugestiv intitulat Janus and Minerva. Primul a fost publicat în 1965 ]i const` dintr-un num`r de prelegeri revizuite pe problema r`zboiului ]i a p`cii. de asemenea. La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. drepturile omului. nu sunt un mare admirator al lucr`rilor lui Hoffmann. Ca întreg. Hoffmann furnizeaz` o impresionant` list` de capcane pentru orice defini\ie universal` a drepturilor omului ]i recunoa]te dificult`\ile promov`rii lor ca valori explicite în politica extern`: „Structura mediului interna\ional. Ele sunt. dar sub alt` înf`\i]are. Prima este concentrat` în primul rând asupra r`zboiului. pentru c` Uniunea Sovietic` a capitulat. chiar a]a cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. el analizeaz` trei chestiuni care s-au dovedit a fi sursa at@tor dezbateri între reali]ti ]i liberali: folosirea for\ei. Ei bine.

New York. În lumea rela\iilor interna\ionale. 1986.. Ballinger. ci ]i cu dorin\a de putere ]i domina\ie. Vincent (ed. Janus and Minerva: Essays in the Theory and Practice of International Relations. Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of Ethical International Politics. 1991. Cambridge. Stanley Hoffmann. Stanley Hoffmann. 98. Miller ]i R. 1995. în World Policy Journal. 1959. B. 269. Boulder. The Setting of American Foreign Policy. Rosenau (ed. 1974. HOFFMANN Hoffmann r`mâne „un nefericit Sisif“ al domeniului. D. 1989. 1989-1991. Stanley Hoffmann. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare Aron. Syracuse University Press. Stanley Hoffmann. în Foreign Policy. 1981. 11. p. Boulder.). The Mitterrand Experiment: Continuity and Change in Modern France (publicat` împreun` cu George Ross ]i Sylvia Malzacher). 862-913. Englewood Cliffs.RELA|II INTERNA|IONALE 156 157 S. Massachusetts. 1993. Cambridge. Lecturi suplimentare Miller. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. Decline or Renewal?: France Since the 1930’s . Rosenau (ed. Boulder. McGraw-Hill. . Principalele lucr`ri ale lui Stanley Hoffmann „International Relations: the Long Road to Theory“. nr. B. p. Lexington Books. p. Lynda B. p. acest lucru pur ]i simplu nu este posibil. 7. Oxford. Kissinger. Rowman & Littlefield. „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“. Oxford University Press. nr. 3. xiii. p. p.“7 Note 1. Keohane). 1987. cuprinde o bibliografie complet` a operelor lui Stanley Hoffmann. în Joseph Kruzel ]i James N. 159-177. nr. 1965. New York. în World Politics. Syracuse University Press. 13-37. „America. în lucrarea autorilor Joseph Kruzel ]i James N. 3. ]i Smith. 1990. Colorado. 21. Lexington. 1989. Colorado. Or. nr. World Disorders. The Setting of American Foreign Policy. Ideas and Ideals: Essays on Politics in Honour of Stanley Hoffmann. The Viking Press. p. and the International System“. Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of Ethical International Politics. Massachusetts. McGraw-Hill. 346-377. 12. Europe. „Obstinate or Obsolete? The Fate of the Nation-State and the Case of Western Europe“. p. Syracuse. 2. În afacerile interna\ionale. Lynda.). Stanley Hoffmann. în International Affairs. Westview Press. Morgenthau ]i Walzer. p. Massachusetts. Primacy or World Order: American Foreign Policy Since the Cold War. 179-195.. 62. Harvard University Press. „The Crisis of Liberal Internationalism“. New York. „International Society“. New York. Keohane). aceasta va fi o lupt` istovitoare. Or. 73-74. 95. p. 5. New York. Contemporary Theory in International Relations. Oxford. „Democracy and Society“. 69. After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe. Massachusetts. (publicat` împreun` cu Robert O. „A Retrospective“. Gulliver’s Troubles. Ibid. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations.). New York. p. 1969. „A Retrospective“. p. 1966. Syracuse. Westview Press. New York. 1983. 1981. Clarendon Press. Michael. 4. Albert Camus a vrut s` ne imaginam un Sisif fericit. Lexington Books. nr. McGraw-Hill. El însu]i comenta recent: „Tensiunea dintre moralitate ]i politic` va d`inui ve]nic – pentru c` moralitatea se afl` întotdeauna în r`zboi nu numai cu interesele egoiste sau asociale. J. Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. Colorado. 1978. în Daedalus.. nr. 39. 1968. 1968. Miller. I960. în World Politics. Dead Ends: American Foreign Policy in the New Cold War. 263-278. 1993. p. New York. The State of War: Essays on the Theory and Practice of International Politics. 1995. J. Westview Press. în J. 315-411. Kennan. A se vedea lucrarea lui Stanley Hoffmann. 1998. Pall Mall Press. Prentice-Hall. New Jersey. Lexington. Gulliver’s Troubles. The New European Community: Decision-Making and Institutional Change (publicat` împreun` cu Robert O. 6. 1987.

putere ]i bog`\ie. mai întâi. au afectat natura rela\iilor dintre state. care datau de la pacea de la Westphalia. simbolizând trecerea de la epoca medieval` la cea modern`. Rosecrance ]i-a petrecut cea mai mare parte a carierei în mediul academic. Desigur. la o analiz` final`. stabilitatea oric`rui sistem în parte depinde cel mai mult de cel de-al patrulea factor. Aceasta din urm` reia analizele istorice din lucr`rile anterioare ]i le dezvolt` pe marginea cercet`rilor acestora cu privire la adoptarea politicilor externe. sus\ine Rosecrance. el a mai predat la câteva universit`\i americane. la Harvard. totodat`. International Relations: Peace or War? (1973). cantitatea resurselor mobilizabile ]i viteza mobiliz`rii“) care pot fi folosite în sprijinul politicii externe. la finele r`zboiului de treizeci de ani (1648). Aceste teme au fost dezvoltate de-a lungul carierei sale ]i sunt reflectate în lucr`rile privind interdependen\a. în mod special. A publicat Action and Reaction in World Politics în 1963 ]i. În timp ce Angell a fost jurnalist. la modelele de putere ]i rela\ii diplomatice care caracterizeaz` o perioad` istoric` dat`. din moment ce Norman Angell f`cuse afirma\ii foarte asem`n`toare în anii de la începutul acestui secol. Dintre ace]ti factori determinan\i. Rosecrance sus\ine c` al doilea este crucial în explicarea stabilit`\ii sistemice. A combinat cuno]tin\ele sale vaste de istorie a statalit`\ii europene din secolul al XVIII-lea cu modelele explicative abstracte pentru a l`muri comportamentul statal ]i stabilitatea diferitelor sisteme istorice. Spre deosebire de cei care întrebuin\eaz` termenul de „sistem“ pentru a se referi la un proces continuu de rela\ii politice la nivel interna\ional. În prezent este profesor de rela\ii interna\ionale în Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii California din Los Angeles ]i. Rosecrance împarte istoria din 1740 pân` în prezent (aproximativ la începutul anilor ’60) în nou` sisteme istorice. când o preocupare interna\ional` major` o constituiau programul Star Wars al lui Ronald Reagan ]i riscurile pe care acesta le prezenta de a transforma r`zboiul rece într-unul fierbinte. Ace]tia sunt direc\ia pe care grupurile conduc`toare o dau politicii externe (]i compatibilitatea acestor direc\ii ]i a obiectivelor între state). deveniser` – în cele din urm` – aproape demodate. indic` dezvoltarea unui nou sistem. Interesant este c` trei dintre ace]tia s-ar referi la ac\iunile statelor care alc`tuiesc sistemul. director al Centrului pentru Rela\ii Interna\ionale al acesteia. Oricum. Rosecrance scrie de la un nivel de complexitate teoretic` ce reflect` interesul s`u academic permanent în dezvoltarea teoriei rela\iilor interna\ionale ]i. În Action and Reaction Rosecrance este preocupat de evolu\ia pe termen lung din domeniul rela\iilor interna\ionale ]i de modul în care schimb`rile fundamentale. I s-a acordat masterul în 1954 la Swarthmore College ]i ]i-a încheiat teza de doctorat în 1957. În aceast` lucrare sus\ine c` preocup`rile geopolitice clasice privind teritoriul ]i puterea militar`. Rosecrance pretinde c` stabilitatea oric`rui sistem este determinat` de rela\ia dintre patru variabile majore sau „determinan\i“. de]i a ajuns în acesta dup` ce. În anii ’90. atât din natura statelor cât ]i din mediul interna\ional. Rosecrance are abilitatea de invidiat (pe care o împarte cu Norman Angell) de a scrie pentru un public general informat la fel de bine ca ]i pentru colegii speciali]ti din domeniul rela\iilor interna\ionale. Ceea ce p`rea a fi o fraz` de roman la jum`tatea anilor ’80 a devenit. gradul de control al elitelor în ceea ce prive]te politica extern` a propriilor state ]i resursele („capacit`\ile persuasive. capacitatea me- . În prima sa carte. fiecare sistem dureaz` doar câte dou` decenii. În ciuda excep\iilor-cheie. la Consiliul de Planificare Politic`. comer\ul luase locul expansiunii teritoriale ]i puterii militare. Oricum. În medie. drept cale spre prestigiul interna\ional. pe direc\ia rela\iei politicii interne cu politica extern`. De]i Rosecrance pred` ]i scrie acum la universitatea pe care a absolvit-o în 1952. ROSECRANCE RICHARD ROSECRANCE În 1986.159 R. În general folose]te izbucnirea unui r`zboi pentru a marca sfâr]itul unui sistem ]i începutul altuia. Echilibrul comer\ului înlocuia echilibrul puterii. sugerând c` acestea din urm` încearc` adesea s`-]i fortifice pozi\iile printr-un comportament agresiv în sistemul interna\ional. spre deosebire de Angell. un adev`r larg acceptat. Rosecrance se refer` la ceea ce s-ar putea numi „constela\iile diplomatice“. Patru dintre cele nou` sisteme s-au aflat în „dezechilibru“ când au intervenit schimb`ri majore privind securitatea pozi\iei elitelor na\ionale. fraza nu era în întregime inedit`. o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece. adecvarea teoriilor existente ]i dinamica epocii de dup` r`zboiul rece. adesea înso\ite de conflict. construindu-]i în continuare teza ]i cercetând implica\iile ei pentru pace ]i democra\ie în secolul al XXI-lea. Rosecrance ]i-a creat reputa\ia în domeniu în anii ’60 ]i la începutul anilor ’70 cu lucrarea sa despre teoria sistemelor. Rosecrance a fost ani buni profesor de politici interna\ionale ]i comparative la Universitatea Cornell. Richard Rosecrance a publicat The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Modern World. Uniunea Sovietic` ]i Statele Unite. echilibrul de putere. Rosecrance a continuat s` dezvolte ]i s` aplice ideile pe care le prezentase în 1986. În acela]i timp. Schimb`ri importante în aceste modele. a trecut prin Departamentul de Stat. un deceniu mai târziu. Înainte de a ocupa pozi\ia actual`.

mediul interna\ional a oferit teritorii vaste spre a fi cucerite în afara Europei. este nevoie de am@ndou`. Rosecrance las` foarte pu\in` îndoial` asupra faptului c` principalele cauze ale comportamentului din politica extern` se afl` în interiorul politicii interne. ratele dobânzilor ]i ale salariilor au demonstrat similitudini între economiile industriale majore din 1890 pân` în 1975. Liberalii folosiser` democra\ia pentru a aduna poporul împotriva regimului conservator. de îndat` ce toate noile teritorii extraeuropene care puteau fi cucerite au fost ocupate. care au destabilizat Europa mijlocului de secol al XIX-lea ]i au dus la pr`bu]irea definitiv` a concertului Europei. Existau unele dovezi c` statele deveneau mai „interconectate“ în identificarea unor mi]c`ri comune în cre]tere în dinamica unor factori precum pre\urile într-un anumit num`r de \`ri.3 În timpul anilor ’70 ]i ’80. capacitatea poate fi analizat` în termenii jocului dintre for\ele regulatoare (ac\iuni preventive directe împotriva politicilor dezintegratoare pentru sistem) ]i factori mai degrab` pasivi din mediu. Pentru c`. Rosecrance a cercetat m`sura în care varia\iile pre\urilor la vânz`rile angro. Potrivit lui Rosecrance. În schimb.2 Similar. pe continent expansiunea fiind îngreunat` de ascensiunea popu- la\iilor „na\ionale“ dornice s` apere integritatea teritorial` a statelor „lor“. ROSECRANCE diului de a absorbi sau a bloca obiectivele statelor. Rosecrance sus\ine c` aceasta ar fi cauza fundamental` a expansiunii imperiale europene. a fost direct asociat` acesteia. iar rezultatul a constat într-o multitudine de conflicte necontrolate. Rosecrance ]i-a reorientat interesul ]i a început s` studieze gradul pân` la care se schimba mediul interna\ional ]i consecin\ele unei asemenea schimb`ri asupra politicii externe americane. nici liberalii nu aveau dreptate. iar.1 Argumentul lui Rosecrance din anii ’60 ]i de la începutul anilor ’70 este o provocare direct` adresat` realismului structural. Argumentele din The Rise of the Trading State au rezultat în parte din examinarea de c`tre Rosecrance a datelor empirice cu privire la m`sura în care statele devin mai interdependente în rela\iile interna\ionale ]i a variatelor interpret`ri ale acestor date realizate de reali]ti ]i liberali spre sfâr]itul anilor ’70. În acela]i timp. s-au întors împotriva Europei. pân` la urm`. Bismarck a reorganizat o form` a concertului sub domina\ia Germaniei ca garant unilateral. În Action and Reaction. Au fost stabilite asem`n`ri în varia\ii prin corelarea indicilor celor patru factori ]i Rosencrance a descoperit c` nici reali]tii. nu este posibil s` izolezi politica intern` de cea extern` în evaluarea stabilit`\ii sistemice.RELA|II INTERNA|IONALE 160 161 R. dar î]i men\ine ideea de baz` conform c`reia prima va tinde s` le promoveze pe cele din urm` ]i c` imperialismul din secolul al XIX-lea este un exemplu clasic pentru cât de str@ns` este leg`tura dintre politica intern` ]i cea interna\ional`. ducând. Puterea ]i [num`rul marilor puteri] nu sunt criterii suficiente nici ale politicii ]i nici ale stabilit`\ii interna\ionale. într-o recenzie critic` la Keneth Waltz. Instabilitatea interna\ional` serioas` ]i revolu\ia rezult` din incapacitatea sistemului interna\ional existent de a face fa\` turbulen\elor generate de cauze localizate în interiorul statelor. În Europa. În schimb. care a început s` se dezvolte dup` colapsul concertului Europei. au provenit din încerc`rile încununate de succes ale elitelor conservatoare de a-]i întrece oponen\ii liberali în lupta intern` pentru putere politic`. r`zboaiele anilor 1792-1815 pot fi explicate prin încercarea de a exporta ideologia intern` a Fran\ei revolu\ionare ]i napoleoniene. potrivit c`ruia sistemul interna\ional poate fi tratat mai degrab` ca o entitate separabil` de interac\iunile dintre statele care îl compun decât ca o re\ea de leg`turi între actorii subsistemului. dar conservatorii ]i-au recâ]tigat sprijinul f`când apel la na\ionalism ]i combinând. Rosecrance a sus\inut c` sistemul interna\ional nu poate fi în\eles doar cu uneltele analitice ale realismului sau ale liberalismului. În cartea sa mai recent` ]i ca r`spuns la critica potrivit c`reia exagerase gradul în care stabilitatea interna\ional` depindea de variabilele interne. avântul na\ionalismului ]i r`zboaiele de unificare na\ional`. ap`rute ini\ial în interiorul statelor. Rosecrance modific` for\a argumentelor sale anterioare. prin nevoia regimurilor conservatoare de a-]i proteja sau restaura pozi\iile interne. la primul r`zboi mondial. Dovezile erau amestecate. c@t ]i diminuarea interconect`rii pe parcursul ultimului secol. pe de o parte. sugerând atât discontinuit`\i abrupte între fazele de cre]tere economic`. Chiar ]i atunci când mai multe guverne liberale au dobândit puterea. Capacitatea ambiental` a sistemului din Europa a fost limitat` de lipsa unui teritoriu deschis. pe de alt` parte. pre\urile pentru consumatori.4 În 1981. ele nu s-au putut men\ine în aceast` pozi\ie decât satisf`când a]tept`rile na\ionaliste. tradi\ionalismul ]i democra\ia. Marea epoc` a imperialismului secolului al XIX-lea. El admite c` nu exist` nici o leg`tur` concludent` între revolu\ia intern` ]i violen\a ]i instabilitatea interna\ional`. Astfel. aceste antagonisme na\ionale reciproce. în acest mod. „Studiul viitor al politicilor interna\ionale va trebui s` \in` seama de e]ecul fiec`ruia. Îns` aceasta s-a petrecut prin continuarea controlului politic na\ionalist-conservator ]i pe un fundal de nelini]te politic` ]i social` general`. politica interna\ional` exist` într-un continuum care se întinde . El a crezut c` datele în sine erau ambigue. Ac\iunile la scara întregului sistem sunt aduse în discu\ie doar ca r`spuns la ini\iativele politice ale statelor membre. precum în Marea Britanie sau Fran\a.

Din Evul Mediu pân` la sfâr]itul secolului al XIX-lea. Rosecrance ]i-a publicat cea mai cunoscut` carte. el sus\ine c` ace]tia sunt capabili de schimbare ]i se pot adapta cerin\elor statului comercial. Asemenea lui Angell în prima decad` a secolului al XX-lea. spre deosebire de primul. cel al anilor ’80. De la al doilea r`zboi mondial. iar acest num`r s-ar putea ridica la 200 în primii ani ai secolului al XXI-lea. ob\inându-]i veniturile nu doar din produc\ia cu valoare ad`ugat` înalt`. „Statul virtual“ este unul care nu încearc` s` î]i m`reasc` propria capacitate productiv` bazându-se pe teritoriu. tendin\a anterioar` spre un num`r cât mai mic de state în sistemul interna\ional s-a inversat. În schimb. bazându-se pe comer\ ]i pe specializare în cadrul diviziunii globale a muncii pentru a genera bun`stare ]i cre]tere economic`. la mijlocul anilor ’60. au r`mas. sprijinul intern acordat militarismului ]i cheltuielilor ridicate pentru ap`rare s-a mic]orat. În acest context. Cele mai multe cazuri se g`sesc spre mijlocul unui continuum. Par\ial. Mai mult. În orice caz. de la logica întrecerii militare la cea a comer\ului ]i a interdependen\ei. ROSECRANCE de la formularea structural` extrem` a lui Waltz. din 1945. s-ar putea încheia cu un holocaust nuclear. din 1945. De]i procesul nu este universal ]i în timp ce \`rile cel mai pu\in dezvoltate se bazeaz` înc` pe p`mânt pentru a produce provizii alimentare ]i recolte pentru export. În scrierile sale mai recente. În ea. comer\ul dintre state devine crucial pentru supravie\uirea acestora. Rosecrance s-a inspirat din experian\a Japoniei. a]a-zisele „superputeri“. Num`rul statelor a continuat s` creasc` ]i atât Rusia cât ]i China încearc` din r`sputeri s` se al`ture sistemului comercial capitalist. el investe]te în servicii ]i oameni mai degrab` decât s` concentreze costisitoare capacit`\i de produc\ie ]i contracteaz` alte func\ii cu statele specializate în ele. Dac` a fost ceva ce a legitimat analiza lui Rosecrance. În final. iar acele state (precum Japonia) care în\eleg avantajele acestuia beneficiaz` de ele pe seama unor state ca SUA ]i Uniunea Sovietic`. În acest mediu. ducând politici mercantiliste de expansiune teritorial` în Asia. de]i.RELA|II INTERNA|IONALE 162 163 R. beneficiile din comer\ au crescut în raport cu costurile. acestea au fost evenimentele din ultimul deceniu. Pentru a promova cre]terea economic`. costurile expansiunii teritoriale ]i ale ap`r`rii militare au crescut exponen\ial. În era nuclear`. la un cap`t. în prezent. el respinge cadrul explicativ monist de studiu al rela\iilor interna\ionale. ci ]i din servicii de design. dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. din care au fost excluse în cea mai mare parte a erei r`zboiului rece. care au fost dep`]ite (sau regularizate. Rosecrance sprijin` o versiune a liberalismului comercial. Desigur. Nici una nu este prin ea îns`]i suficient` ]i nici una. la cel`lalt cap`t. De]i nu face abstrac\ie de posibilitatea unui r`zboi nuclear între colo]ii sistemului interna\ional. munca ]i informa\ia sunt factori ai produc\iei mai mobili decât oricând înainte. „lumea politico-militar`“ (military-political world) ]i „lumea comercial`“ (trading world). De]i Rosecrance continu` s` sus\in` c` versiunea sa asupra liberalismului comercial va domina rela\iile interna\ionale în viitor. Rosecrance sus\ine c` logica sistemului comercial este ast`zi mult mai puternic` decât a fost vreodat`. Colapsul competi\iei ideologice dintre comunism ]i capitalism a fost înlocuit de hegemonia pie\ei mondiale ca unic` civiliza\ie la sfâr]itul secolului al XX-lea. sugerând c` sistemul interna\ional este caracterizat de prezen\a a dou` lumi. el sugereaz` c` viitorul rela\iilor interna\ionale va fi caracterizat de o schimbare în ceea ce prive]te priorit`\ile statelor. pentru echilibru. Cartea-cheie a lui Rosecrance a fost publicat` cât Reagan era înc` la putere. Motiva\ia unei asemenea schimb`ri este foarte simpl` ]i poate fi în\eleas` din perspectiva ideii de alegere ra\ional`. în care toate unit`\ile sunt eterogene. Gorbaciov nu [ncepuse s` î]i lanseze politicile sale de perestroika ]i glasnost ]i mul\i observatori se temeau c` „al doilea r`zboi rece“.“5 Cinci ani mai târziu. Dar. La fel de bine el poate avea rolul de gazd` pentru capitalul ]i munca altor state. Rosecrance sus\ine c` acum ne afl`m în epoca „statului virtual“. Japonia a devenit un stat comercial. În replica dat` acelora care au sus\inut c` predic\ii la fel de optimiste cu privire la consecin\ele pa]nice ale comer\ului spre sfâr]itul secolului al XIX-lea nu au prevenit primul r`zboi mondial. el nu con- . 187 de state membre ale Na\iunilor Unite. în care toate unit`\ile sunt omogene. statele dezvoltate mai degrab` ar concura pe pia\a mondial` decât s` asimileze teritorii. cum r`zboiul a devenit mai costisitor ]i mai periculos. The Rise of the Trading State . capitalul. asemenea modelului concuren\ei pure din economia politic` abstract`. num`rul statelor din toat` lumea a crescut la aproape 150. ca s` folosim un termen din opera de început a lui Rosecrance) abia dup` un r`zboi mondial foarte distrug`tor. pân` la o alt` formulare extrem`. Japonia s-a afirmat ca stat politico-militar. nu se aplic` în mod consistent. În schimb. ca ]i conducerea unei corpora\ii imense. propune o abordare „dualist`“. num`rul statelor din Europa s-a mic]orat de la aproape 500 la pu\in peste 25. dup` r`zboiul rece ]i dup` colapsul Uniunii Sovietice. statul virtual se specializeaz` în servicii tehnice moderne ]i de cercetare. el nu concluzioneaz` c` interdependen\a va triumfa inevitabil asupra logicii teritorialit`\ii. În prima jum`tate a secolului al XX-lea. când imperiile europene s-au pr`bu]it în sfâr]it ]i decolonizarea a început cu pa]i repezi. În contrast. marketing ]i finan\are. în timp ce beneficiile s-au diminuat.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. Richard Rosecrance. 75. 1976. China. „The Rise of the Virtual State“. Rosecrance fiind con]tient c` exist` o tensiune inerent` între cerin\ele liberalismului comercial din anii ’90 ]i perspectivele liberalismului democratic. 4. 33-36. The Costs of Conflict: Prevention and Cure in the Global Arena.. McGraw-Hill. 45-61. în International Organisation. p. Rowman & Littlefield. New York. 3. Basic Books. 1981. iar dinamica proprie capitalismului global este posibil s` favorizeze inegalitatea dintre (]i în interiorul) statelor. o larg` examinare a modurilor în care Statele Unite trebuie s`-]i reformeze politica intern` ]i extern`. în International Organization. 31. 1966. Ibid. dac` vor s` profite de schimbarea sistemului interna\ional în secolul urm`tor. în International Organisation. p. Arthur Stein ]i Alan Alexandroff. p. Richard Rosecrance. nr. consecin\ele benigne ale noului sistem nu se pot materializa.). 1977. p. 314-327. 1998 (cu Michael E. 35. oferind prioritate maxim` dezvolt`rii liberal-democratice ]i economice“. Richard Rosecrance. 1977. New York. Ast`zi. al c`rui declin relativ îi impunea s` joace rolul de echilibrare a sistemului interna\ional mai degrab` decât pe cel al statului pe care to\i ceilal\i s` îl priveasc` drept lider. 1963. „International Theory Revisited“. 1990. Brown). „International Theory Revisited“. „Whither Interdependence?“. 425472 (împreun` cu Arthur Stein ]i Alan Alexandroff). Boston. Rusia. Spring 1992. The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Modern World. Ithaca. p. New York. deficite mari ]i mai multe ajutoare sociale – trebuie s` fie subordonate cerin\elor pie\ei interna\ionale – infla\ie sc`zut`. nr. Richard Rosecrance. Defence of the Realm: British Strategy in the Nuclear Epoch. p. 35. n. cerin\ele tradi\ionale ale democra\iilor avansate – cheltuieli guvernamentale ridicate. New York. 425-472. 1992. Columbia University Press. Cornell University Press. El afirm` c` exist` înc` necesitatea unei versiuni a concertului [Europei. Little. În ciuda acestor dificult`\i. 6. 75.-aug. „Whither Interdependence?“. nr. în Foreign Affairs. International Relations: Peace or War?. intitulat` America as an Ordinary Country. Foreign Policy and Future (Ed. 1973. el a scris foarte mult despre nevoia ca Statele Unite s` se adapteze imperativelor schimb`rii. în Foreign Affairs. În 1976. nr. în International Organization. „A New Concert of Powers“. Action and Reaction. 713. în care a sus\inut c` de la Statele Unite nu ar trebui s` se mai a]tepte s` î]i asume responsabilit`\i deosebite în cadrul sistemului interna\ional. productivitate în cre]tere. echilibrul de putere nu este un sistem „autoregulator“. Instabilitatea social` care a înso\it recentul colaps al mai multor monede asiatice st` m`rturie pentru dificult`\ile reconcilierii cerin\elor cre]terii economice cu cele ale particip`rii politice. 79-93. International Relations: Peace or War?.RELA|II INTERNA|IONALE 164 165 R. Autumn 1981. p. ROSECRANCE ]tientizeaz` continuitatea lumii politico-militare ]i nevoia de o anumit` „regularizare“ a noului sistem interna\ional ap`rut din r`zboiul rece. 71. p. 691-713. p. Keohane ]i Waltz. Richard Rosecrance. Oxford. cel pu\in pe termen scurt. Orice coali\ie a statelor poate fi sus\inut` doar pe baza a trei principii: „implicarea tuturor. Multipolarity and the Future“. iul. Rosecrance r`mâne convins c` sistemul interna\ional contemporan poate fi stabil. trad. 1996. Brown. Pe lâng` necesitatea reglement`rii interna\ionale pentru a se face fa\` problemelor complexe ale tranzi\iei de la un sistem la altul. „Bipolarity. 2. Rosecrance a publicat o carte. SUA trebuiau s` devin` un stat „obi]nuit“. nr. Harper & Row. a publicat America’s Economic Resurgence. în Journal of Conflict Resolution. p. nr. Boston. Brown. 236-239. 1963.6 În lipsa consensului asupra unor astfel de principii. Progresul nu vine automat. Japonia ]i Uniunea European` trebuie s` coopereze pentru a asigura stabilitatea sistemului. 31. în Foreign Affairs. în mod special în ceea ce prive]te Japonia. moned` puternic` ]i for\` de munc` flexibil` ]i calificat`. Note 1.] specific secolului al XIX-lea. 1986. consensul ideologic ]i renun\area la r`zboi ]i la expansiunea teritorial`. [n World Politics: International Systems in Perspective. New York. p. În statele virtuale de succes. America’s Economic Resurgence: A Bold New Strategy. . New York. „A New Concert of Powers“. nr. America as an Ordinary Country: U.S. 1973. Principalele lucr`ri ale lui Richard Rosecrance Action and Reaction in World Politics: International Systems in Perspective. 10. 64-82. Little. 5. McGraw-Hill. 1967. 71. Statele Unite. nr. În 1990.

care s` medieze dilemele de securitate dintre state. 1994.). de asemenea. „The New Security Dilemma Under International Economic Interdependence“. Crawford. J. guvernele s` devin` mai responsabile fa\` de cet`\eni ]i s` le fie mai dificil s` promoveze politici care s` protejeze interesele elitelor economice ]i militare. diviziunile teritoriale dintre state nu mai devin cauze conflictuale în cazul în care controlul teritorial este disociat de putere. Liberalismul republican (republican liberalism) sprijin` propagarea democra\iei în rândul statelor pentru ca. În fine. Potrivit acestei tr`s`turi a doctrinei. în anii ’20 acea viziune a e]uat ]i s-ar putea sus\ine c` succesoarea ei de la sfâr]itul secolului al XX-lea a dat deja gre] în a transforma rela\iile interna\ionale dintr-un spa\iu al conflictului într-unul al cooper`rii. astfel. Desigur. Aceasta ar ajuta la atenuarea . se asem`na izbitor cu viziunea asupra stabilit`\ii interna\ionale [mbr`\i]at` de Woodrow Wilson în primele dou` decenii ale secolului al XX-lea.RELA|II INTERNA|IONALE 166 Lecturi suplimentare Barry Jones. care pot fi toate g`site în gândirea ]i practica diplomatic` a lui Woodrow Wilson. Interdependence on Trial. deopotriv` la nivelul organiza\iilor ]i practicilor. în mod special dup` r`zboiul din Golf ]i dup` pr`bu]irea Uniunii Sovietice ]i. În special „noua ordine mondial`“. nr. 25-55. Cel pu\in pentru o scurt` perioad` de timp. Pentru cei inspira\i de interna\ionalismul liberal din anii ’90 ]i de dup`. Robert Keohane face distinc\ie între trei forme de interna\ionalism liberal. p. precum Statele Unite ]i Europa de Vest. R. and Willetts. la începutul anilor ’90. 23. Pinter. în credin\a c` interdependen\a economic` dintre acestea va reduce stimulii pentru folosirea for\ei ]i va m`ri costurile unei asemenea atitudini. 1984. anun\at` de pre]edintele Bush în 1991. liberalismul regulator (regulatory liberalism) caut` s` promoveze domnia legii în rela\iile interna\ionale. care a fost etichetat` drept „utopism“ sau „idealism“ în anii ’30 ]i dup` al doilea r`zboi mondial. Liberalismul comercial (commercial liberalism) promoveaz` schimbul ]i comer\ul peste grani\ele statelor. Beverly. Londra. soarta încerc`rilor lui Wilson de a reforma politica mondial` în anii ’20 merit` înc` o analiz` serioas`. a comunismului. Proiectul interna\ionalismului liberal este acela de a transforma rela\iile interna\ionale în a]a fel încât s` se conformeze modelelor de pace. multora li se p`rea c` visul ordinii mondiale sus\inut de pre]edintele Wilson devenea realitate. s-a bucurat de o rena]tere în epoca de dup` r`zboiul rece. în Millennium: Journal of International Studies. libertate ]i prosperitate de care se bucurau democra\iile liberale constitu\ionale. Peter (ed. WOODROW WILSON Expresia „interna\ionalism liberal“ (liberal internationalism). În anii ’90 s-au lansat dezbateri exhaustive cu privire la m`sura în care democra\iile sunt mai pa]nice decât statele nondemocratice ]i la motivele din spatele pretinsei leg`turi dintre profilul intern al statelor ]i politicile externe ale acestora.

Wilson a cerut Congresului s` declare r`zboi Germaniei ]i alia\ilor ei. * Sintagm` utilizat` de politicienii americani [n anii 1840 pentru a justifica expansiunea teritorial` a SUA. inclusiv pe dreptul la autoguvernare ]i pe lipsa de legitimitate a imperiului formal. de asemenea. în 1918. iar patru ani mai târziu a fost numit profesor la Princeton. el a început un program na\ional de reforme. ca ]i reforma sistemului educa\ional al statului. Reputa\ia lui Wilson ca interna\ional-liberal se bazeaz` pe marea sa viziune asupra instituirii unui climat de pace în Europa la sfâr]itul r`zboiului. Wilson a pus un accent deosebit pe importan\a drepturilor omului. din moment ce nu aveau nici un interes într-un r`zboi pe care el îl considera consecin\a rivalit`\ilor imperiale ]i a cursei înarm`rilor dintre state cu democra\ii constitu\ionale firave. WILSON anarhiei interna\ionale ]i ar reduce motiva\iile statelor de a se lansa în comportamente care s` le asigure interesele pe termen scurt pe seama celor comune. în 1917. Reducerea arsenalului na\ional pân` la cel mai sc`zut nivel care s` garanteze siguran\a intern`. atunci controlul formal al teritoriilor nu mai era necesar. Tot el s-a aflat la originea reform`rii sistemului bancar ]i. în 1914. în 1912. administra\ia Wilson a dat legi noi. Acolo ]i-a scris prima carte. Concep\ia sa a fost cuprins` în celebrele Fourteen Points (Cele paisprezece puncte). el credea c` Statele Unite nu aveau nici un interes în perpetuarea practicilor imperialiste europene ]i c` le revenea un rol-cheie ca mediator al disputelor dintre alte state. unde a studiat istoria ]i filozofia. legi antitrust pentru combaterea monopolurilor industriale. guvernul a votat Underwood Act [legisla\ia privind tarifele vamale – n. Ca promotoare a democra\iei. }i-a publicat cea de-a doua carte. Tat`l s`u era pastor la biserica prezbiterian`. Totu]i. încheiate liber. ale societ`\ii statelor. Înl`turarea tuturor barierelor economice ale comer\ului. De asemenea. când a izbucnit r`zboiul.RELA|II INTERNA|IONALE 168 169 W. cu puteri extinse. Wilson însu]i s-a al`turat bisericii în 1873 ]i s-a înscris la College of New Jersey (actuala Princeton University) în 1875. În toat` aceast` perioad`. în 1883. în 1880. trupele americane au ocupat Republica Dominican` ]i au trecut-o sub controlul direct al Statelor Unite. A urmat apoi dreptul la Virginia ]i ]i-a deschis propriul birou de avocatur` în Atlanta. Acorduri deschise de pace. 1 Privind în trecut la experien\a pre]edintelui Wilson din timpul ]i de dup` primul r`zboi mondial. în 1886. ]i marele r`zboi s-a încheiat în noiembrie. misiune. luând în mod regulat parte la slujbe ]i citind zilnic Biblia. în 1886. unde a r`mas pân` în 1910. acest lucru a devenit imposibil dup` ce submarinele germane au atacat navele americane ]i. a devenit rectorul universit`\ii. . Totu]i. instituind alegerile directe pentru legislativul local. f`r` în\elegeri secrete. liberalii contemporani sunt mai mult în m`sur` s` evalueze fezabilitatea tuturor acestor forme de interna\ionalism liberal decât liberalii acelei vremi. trad. Din nefericire. cu excep\ia apelor teritoriale. a fost cre]tin devotat. În 1914. Virginia. în 1902. Dac` avantajele comer\ului puteau fi câ]tigate. Ca guvernator. pentru care i s-a acordat doctoratul. generale. destin istoric – n. Zelul cu care a militat pentru ceea ce el numea The New Freedom la nivel na\ional l-a adus la pre]eden\ie în campania din 1912. afacerea nu a mers a]a cum sperase ]i. Wilson a sprijinit independen\a Filipinelor în 1916 ]i a fost chiar gata s` foloseasc` for\a pentru a ap`ra democra\ia în Mexic ]i pentru a restaura „ordinea“ în Nicaragua ]i Haiti. în 1870. Wilson a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1911 ]i a început o serie de reforme radicale. 2. Woodrow Wilson s-a n`scut în decembrie 1856 în ora]ul Staunton.] în octombrie 1913. a adopt`rii legisla\iei radicale antitrust pentru prevenirea apari\iei monopolurilor în industria na\ional`. Familia s-a mutat în Georgia curând dup` na]terea lui Wilson ]i apoi în Carolina de Sud. Atâta timp cât puteau continua nestingherite comer\ul. pentru a preveni concuren\a neloial`. Disponibilitatea lui Wilson de a folosi for\a în America Central` pentru a asigura guvern`ri stabile ]i împotriva regimurilor dictatoriale nu s-a extins ]i la Europa. 4. The State. Congressional Government. Libertatea circula\iei pe m`ri. a constituit Comisia Federal` a Comer\ului. El a declarat c` Statele Unite vor r`mâne neutre ]i impar\iale în conflict. Implicarea Statelor Unite în r`zboi a contribuit la r`sturnarea situa\iei în defavoarea Germaniei. Statele Unite se puteau comporta mai degrab` ca un mediator decât ca un participant la conflict. 3. a venit la John Hopkins University pentru a începe o carier` în înv`\`mânt. o serie de principii ]i propuneri pe care le-a f`cut cunoscute în ianuarie 1918 ]i le-a adus la Conferin\a de la Versailles din decembrie: 1. Wilson a avansat repede ca tân`r profesor de ]tiin\e politice ]i. regularizarea utilit`\ilor publice. al c`ror succes l-a dus la Casa Alb`. În politica extern`. Sub conducerea sa. Wilson a respins toate formele derivate din Manifest Destiny* ]i expansiunea teritorial`. trad. ca ]i pe rolul s`u în fondarea Ligii Na\iunilor ca promotor al securit`\ii colective ]i factor de prevenire a apari\iei vreunui alt r`zboi. În 1916. care a redus taxele pe importuri de la aproape 40% la 25% ]i a extins lista bunurilor care puteau fi importate f`r` taxe. Odat` ales. el a transformat New Jersey dintr-un stat oarecum conservator într-unul progresist. El a crezut c` afacerile ]i comer\ul înlocuiser` anexarea de teritorii ca preocupare principal` a Statelor Unite.

concep\ia lui Wilson con\inea un num`r de lacune ]i nu s-a reu]it s` fie aplicat` conform dorin\ei ini\iatorului. dar nu pân` într-at@t încât s`-]i sacrifice libertatea deciziei în chestiuni de siguran\` na\ional`. M`celul r`zboiului i-a convins pe oamenii de stat europeni s` subscrie la ideea c` pacea este indivizibil` (adic` prevenirea r`zboaielor locale este în interesul general al „comunit`\ii statelor“). motivul pentru aceast` situa\ie consta în aceea c`. Independen\a Turciei ]i autoguvernare restrâns` pentru alte na\ionalit`\i care tr`iau sub domina\ia Imperiului Otoman. dup` ce a ob\inut acordul interna\ional pentru punerea bazelor Ligii Na\iunilor. . De]i Wilson ar fi fost capabil s` previn` dezmembrarea Germaniei la conferin\a de pace. Alte elemente ale concep\iei lui Wilson au fost doar par\ial puse în aplicare la conferin\` de a]a-numitele patru mari puteri (Marea Britanie. Astfel. la Versailles. Pentru a se asigura c` principiile sale erau puse în aplicare la Versailles. opinia public` mondial` avea s` se fac` sim\it`. Rusia – 1. Evacuarea trupelor germane din Rusia ]i respectarea independen\ei acesteia. acele Fourteen Points ale lui Wilson au fost numai selectiv aplicate la Versailles. Letonia ]i Estonia. În ciuda atractivit`\ii. în afar` de crearea unei noi organiza\ii de securitate. Reglement`ri libere. Gabriel nota: „Liga era un organism modest. Independen\a Poloniei. Independen\a suveran` a membrilor s`i nu era în nici un fel restric\ionat`. Fran\a. spre compara\ie. o pace punitiv`. era decis` s` utilizeze conferin\a de pace nu ca pe o oportunitate de a pune cap`t echilibrului politicii de putere. Statele Unite ]i Italia).9 milioane. în mod deosebit. Date fiind informa\iile potrivite ]i timpul suficient. oamenii de stat europeni impuneau totodat` Germaniei. 7. Evacuarea trupelor germane din Belgia. Principiul securit`\ii colective presupune o lume a statelor care în general sunt satisf`cute de statu quo-ul referitor la distribuirea controlului teritorial. pentru c` înving`torii au refuzat s`-]i predea armele unui organism mondial pe care nu-l puteau controla ]i au folosit propunerile lui Wilson pentru a-i impune un dictat inamicului învins.] unde s` poat` fi luate deciziile comune ]i imperative ]i nu existau resurse pentru mecanismele de ac\iune colectiv`. Autoguvernare limitat` pentru popoarele Austro-Ungariei. Finlandei ]i statelor baltice Lituania. 8. trad. inclusiv din contestata regiune Alsacia-Lorena. Oamenii din lumea întreag` aveau s` priveasc` iscoditori peste umerii diploma\ilor în sesiune.8 milioane de mor\i. Marea Britanie – 0. O asemenea situa\ie s-a întâlnit în 1919. o asemenea organiza\ie era inadecvat` pentru a asigura pacea în Europa sau oriunde în alt` parte. Wilson a participat la conferin\`. 6. A fost creat` o Polonie independent` ]i a fost pus în aplicare principiul autodetermin`rii na\ionale în beneficiul Cehoslovaciei. statele nu trebuie s` foloseasc` for\a unele împotriva altora. Crearea unei societ`\i generale a na\iunilor prin acorduri specifice scopului de a oferi garan\ii reciproce de independen\` politic` ]i integritate teritorial` pentru statele mari ]i pentru cele mici în aceea]i m`sur`. impar\iale ]i f`r` prejudec`\i ale revendic`rilor coloniale. dar sunt obligate s` o utilizeze împreun` dac` un stat oarecare comite o „agresiune“ împotriva altuia. de asemenea. în investigarea ]i prezentarea public` a faptelor.4 milioane.RELA|II INTERNA|IONALE 170 171 W. prima organiza\ie interna\ional` destinat` promov`rii securit`\ii colective la nivel global. când costurile umane ale r`zboiului s-au ridicat la cote f`r` precedent (Germania – 1.7 milioane. i-a exclus pe republicani. Fran\a. provocându-i nemul\umiri profunde legate de redistribuirile teritoriale bazate pe ideea discutabil` c` Germania era exclusiv responsabil` de izbucnirea primului r`zboi mondial. Wilson s-a întors în Statele Unite la începutul anului 1919.“2 Din nefericire. Potrivit principiului. Exista mult` încredere în dialog. Retrasarea grani\elor italiene de-a lungul liniilor etnice clar recunoscute. Evacuarea trupelor germane din Fran\a. 11. se spera s` înceap` un proces de educa\ie ]i. 12. de asemenea. el nu a putut opri preten\iile alia\ilor asupra unor teritorii ale acesteia. În mod paradoxal. 13. dar nu a reu]it s` se asigure ca în delega\ia de pace s` fie inclu]i membri ai Senatului Statelor Unite. Fran\a – 1. statele sunt mai probabil în favoarea unui asemenea principiu în cazurile în care el este necesar ]i mai degrab` împotriv` dac` presupune s` se mearg` la r`zboi în ajutorul altor \`ri. WILSON 5. 9. 10. 14. Evacuarea trupelor germane din Balcani ]i independen\a popoarelor balcanice. Par\ial. nu exista nici urm` de suprastatalitate … era doar un mecanism de amânare a r`zboiului. ci în sensul satisfacerii ambi\iei ]i intereselor sale egoiste de a se asigura c` Germania va r`mâne slab`. cererea unor desp`gubiri imense ]i a dezarm`rii for\ate în avantajul puterilor înving`toare. Nu era o institu\ie comparabil` cu Consiliul de Securitate [din structura prezent` a ONU – n. au fost uci]i aproximativ 50 000 de americani). se a]tepta ca ra\iunea s` fie victorioas`.

p. 2. legale ]i universale. The Economic Limits to Modern Politics. Timp de mai bine de 200 de ani. Dar Woodrow Wilson nu explicase r`zboiul în termenii echilibrului de putere ]i ai nevoii de a îngr`di Germania. care erau efectiv transferate puterilor aliate ca teritorii sub mandat interna\ional. peste capul Congresului. dup` câ]tigarea r`zboiului. Wilson a fost convins c` doar dac` Statele Unite se al`turau ligii putea spera s` influen\eze viitorul rela\iilor interna\ionale într-o manier` compatibil` cu ideile liberale. Note 1. Acesta obliga statele membre „s` respecte ]i s` apere“ integritatea teritorial` a altor state. sperând s` conving` poporul american de juste\ea punctului s`u de vedere. Worldviews and Theories of International Relations. Germania era pr`dat` de propriile colonii din Africa ]i Oceanul Pacific. În decembrie 1920. 165-195. Cel de-al doilea r`zboi mondial avea s` izbucneasc` dup` mai pu\in de dou`zeci de ani. deosebirile dintre na\iunile balcanice au fost ignorate în interesul fund`rii unei Iugoslavii independente. democra\ii au fost clar înfrân\i în alegerile preziden\iale care l-au adus la putere pe Warren Harding. Robert O. În 1920. {n Statele Unite. Nu a reu]it acest lucru. . potrivit c`reia Statele Unite nu trebuiau niciodat` s` fie implicate în „alian\e încâlcite“ din str`in`tate. }i totu]i nu a reu]it s` asigure majoritatea de dou` treimi cerut` de Senat pentru ratificarea tratatului. 1990. O fuziune a noului stat germanofon. ]i a murit în februarie 1923. p. lui Woodrow Wilson i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile depuse în c`utarea unui acord politic corect pentru încheierea marelui r`zboi ]i în fundarea Ligii Na\iunilor. iar Wilson insistase c` acest articol era o component` crucial` a organiza\iei. Îns` el a p`rut s` contrazic` tradi\ia izola\ionist` a politicii externe americane. în anii ’30. De]i Wilson însu]i era convins c` primatul american ]i trecerea timpului puteau rectifica unele dintre aparentele nedrept`\i ale acordului. Wilson s-a îmboln`vit grav în timp ce se afla într-un turneu. pentru a asigura destr`marea Cehoslovaciei ]i unificarea tuturor vorbitorilor de limb` german` din Reich. Statele Unite nu au intrat niciodat` în lig`. care nu pot fi justificate în raport cu interesul na\ional. iar retorica sa a ajutat la garantarea faptului c` nu putea atinge nici m`car scopul restrâns al calit`\ii de membru în Liga Na\iunilor pentru Statele Unite. De pild`. 1994. în 1919. considerând c` succesul lor la alegerile pentru Congres din 1918 le-a reflectat popularitatea crescând`. Wilson a refuzat din principiu s` fac` un compromis în privin\a acordului de pace semnat la Versailles. cu Germania a fost exclus`. Tratatul a e]uat la votul din 19 noiembrie 1919. Jurg Martin Gabriel. Statele Unite se bucuraser` de o separa\ie geografic`. Hitler însu]i a folosit mai târziu limbajul autodetermin`rii na\ionale. Keohane.). controlate îns` de acestea sub variate grade de supraveghere din partea Ligii Na\iunilor. istoric` ]i ideologic` unic` fa\` de echilibrului de putere european ]i mul\i americani nu în\elegeau de ce nu se puteau întoarce la aceast` stare de lucruri. prev`zut în articolul 10 al Actului Fondator. în lucrarea lui John Dunn (Ed.RELA|II INTERNA|IONALE 172 173 W. Tragic. iar Marea Britanie a refuzat pur ]i simplu s` ia în discu\ie perspectiva independen\ei Indiei. „International Liberalism Reconsidered“. \inând discursuri în sprijinul ligii în octombrie 1919. Dup` ce s-a întors de la Versailles. care la acea vreme era în toiul unui r`zboi civil. Senatul Statelor Unite era în mod deosebit preocupat de ceea ce p`rea a fi un angajament atotcuprinz`tor referitor la securitatea colectiv`. Cambridge University Press. Întreb`rii asupra a ce constituie o na\iune nu i s-a dat niciodat` un r`spuns ]i obiectivul stabilit`\ii europene ]i al integrit`\ii teritoriale s-a dovedit imposibil de împ`cat cu principiul autodetermin`rii na\ionale. 79. WILSON Dar existau probleme semnificative în determinarea scopului ]i criteriilor principiului în atât de multe state care con\ineau o pluralitate de „na\iuni“ diferite. la bunul sim\ al poporului american ]i a fost total intransigent odat` angajat în c`l`torii de-a lungul Statelor Unite. Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la viitorul Rusiei. „wilsonism“-ul a devenit un termen asociat abuzului iar „interna\ionalismul wilsonian“ un sinonim pentru pentru „utopism“ în studiul rela\iilor interna\ionale pentru urm`torii 70 de ani. care astfel nu a reu]it s` asigure pacea interna\ional`. Cambridge. în ciuda voin\ei populare. În schimb. în vreme ce marile puteri ]ov`iau în a renun\a la posesiunile lor coloniale. Macmillan. Înc` o dat`. Confruntat cu toate aceste probleme. Austria. el s-a angajat într-o campanie intens` pentru a se asigura c` Senatul nu va respinge Acordul de Pace. Republicanii au continuat s` insiste asupra clarific`rii ]i modific`rii articolului 10. sperând s` pun` cap`t r`zboiului pentru totdeauna ]i s` înlocuiasc` echilibrul european de putere cu un nou set de proceduri democratice. El a crezut c` putea apela. Mul\i americani erau îns` nepreg`ti\i s`-]i asume obliga\iile interna\ionale pe care Actul Fondator al Ligii p`rea c` le reclam`. insistase în justificarea implic`rii SUA în r`zboi în termenii moralei. Londra.

Kratochwil ]i Ruggie au re\inut c` „organizarea interna\ional` ca domeniu de studiu este acolo unde este ]i ac\iunea. Delaware.. În lipsa unui acord între ele. Zimmerman ]i Doyle. Arthur. To End all Wars: Woodrow Wilson and the Quest for a New World Order. Wilson at Versailles. Woodrow Wilson and the American Diplomatic Tradition: The Treaty Fight in Perspective. Boston. Constitutional Government in the United States. 1956. au expediat cercetarea organiz`rii interna\ionale în domeniul politicii „joase“ (low politics). Boston. SR Books. aflate în strâns` leg`tur`. Bell. The New Freedom. Kraus Reprints. 1978. Lloyd E. Na\iunile Unite sunt handicapate cel pu\in în managementul securit`\ii interna\ionale. Wilsonian Statecraft: Theory and Practice of Liberal Internationalism During World War I. New York. Harper. Mai întâi. dezam`girile provocate de performan\ele Ligii Na\iunilor. New York. de]i a c`utat s` consolideze ]i s` modifice profilul institu\ional al predecesoarei sale. 1978. The Public Papers of Woodrow Wilson: Authorized Edition. Lecturi suplimentare Ambrosius. 1 Dup` al doilea r`zboi mondial. Londra. The State: Elements of Historical and Practical Politics (Revised edition). Lloyd E. pentru c` medicii cei mai buni au devenit biochi- . Theodore P. Walworth. W. Organiza\ia Na\iunilor Unite. asigurându-le locuri permanente în cadrul s`u ]i dreptul de veto în privin\a oric`rei rezolu\ii. New York. Wilmington. într-o reconsiderare semnificativ` a subdomeniului. Columbia Unversity Press. Consiliul de Securitate [al ONU. Chiar ]i când subdomeniul „organiz`rii interna\ionale“ a început s` se extind`. Meridian Press. Norton. 1916. J. Martin Rochester observ` c`. unii ar caracteriza domeniul organiz`rii interna\ionale ca unul al practicii. 1969. Delaware. 1970. David D.. ]i avem în vedere în special ONU. n. Woodrow Wilson: A Bibliography of his Times and Presidency. Buckingham. opera sa este un bun exemplu al tipului de „idealism“ care a fost subiectul atât de multor critici din partea unor „reali]ti“ precum Carr ]i Morgenthau în anii ’30 ]i ’40. faptul c` Zimmern a dat gre] atât de spectaculos în a convige cercet`torii ]i diploma\ii de meritele dreptului interna\ional ]i ale Ligii Na\iunilor în anii ’30 este interesant în sine. Kraus Reprints.. În al doilea rând. W. Heath. Harper.. Connecticut. Oxford University Press. trad. De]i am sus\inut c` astfel de critici sunt nejustificate dac` se analizeaz` opera. Archon Books. Woodrow Wilson. Heath. New York. Principalele lucr`ri ale lui Woodrow Wilson George Washington. 1898. 1957. Twayne Publishers. Anderson. 1968. nu acela]i lucru se poate spune despre Zimmern. Spre deosebire de lig`. New York. compilat` cu aprobarea sa de c`tre Hamilton Foley. pentru includerea în aceast` carte a lui Sir Alfred Zimmern. New York. în anii ’70. dup` primul r`zboi mondial. New York... cât practic ca nucleul acestei discipline“. Dent. Knock. Cambridge University Press. Woodrow Wilson’s Case for the League of Nations. Woodrow Wilson. Greene. 1990. Francis. Congressional Government: A Study in American Politics (cu o introducere de Walter Lippman). 1961. Ambrosius. ele sunt un bun exemplu a ceea ce Carr ]i al\ii au hot`rât s` desfiin\eze. În 1986. El ajut` la explicarea modului în care studiul „organiz`rii interna\ionale“ s-a dezvoltat dup` 1945. 1925. Thomas J. 1987.RELA|II INTERNA|IONALE 174 Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell. 1923. a lui John Hobson sau Norman Angell.. 1991. nu a putut func\iona efectiv în „men\inerea p`cii ]i securit`\ii interna\ionale“ cât` vreme s-a desf`]urat r`zboiul rece. Boston. Woodrow Wilson and the People. aceasta s-a întâmplat datorit` dezvolt`rilor din teoria rela\iilor interna\ionale.] privilegiaz` rolul marilor puteri. cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale erau preocupa\i de construirea unor institu\ii interna\ionale concrete „într-o m`sur` în care organizarea interna\ional` era v`zut` nu atât ca subdomeniu. Herbert and Clifford. New York. doctorii ezit` [n fa\a pacien\ilor muribunzi. Wilmington. A History of the American People. 1992.. nu vreunei schimb`ri majore în randamentul institu\iilor interna\ionale în sine. ALFRED ZIMMERN Exist` dou` motive. ca ]i de viziunile principalilor ei sprijinitori (inclusiv Zimmern). Peter H. Hamden. Cu toate c` ideile sale nu sunt reprezentative pentru to\i „ideali]tii“ liberali din perioada interbelic`. s` zicem. New York. Scholarly Resources. 1906. 1896.

el era de fapt în transformare. The Greek Commonwealth. în 1930. cât pentru ceea ce Brian Porter descria drept „concep\ia sa cosmopolit` … ca ]i familiaritatea sa degajat` cu cercurile conduc`toare“. cei doi s-au c`s`torit. în ciuda re\inerilor sale în privin\a propor\iei desp`gubirilor pretinse Germaniei de Fran\a.“4 Ca scurt` prezentare a tuturor ideali]tilor. în 1902. Seton-Watson. Hedley Bull o descrie drept „cea mai ]lefuit`“ lucrare a unuia dintre autorii condamna\i mai târziu pentru „idealismul“ lor. sub impactul de]tept`rii democra\iei. ]i c` responsabilitatea lor [n calitate de cercet`tori … era de a asista acest mar] al progresului pentru a învinge ignoran\a. Zimmern a participat la sesiuni ale Ligii la Geneva ]i a \inut cursuri la Universitatea Cornell din Statele Unite. supus aten\iei la Paris de c`tre delega\ia britanic`. pân` la numirea sa ca profesor de rela\ii interna\ionale la Oxford. A contribuit la înfiin\area Royal Institute for International Affairs din Londra ]i a fost un sus\in`tor îndârjit al necesit`\ii de a preg`ti studen\ii în managementul „cooper`rii interna\ionale“. numit nu atât pentru num`rul ]i reputa\ia lucr`rilor sale. Aceast` situa\ie i-a oferit posibilitatea s` modeleze oarecum politica britanic` privind Liga Na\iunilor ]i s` sus\in` independen\a „popoarelor înrobite“ din Europa. publicat` în 1936. de asemenea. cerând înfiin\area unei noi institu\ii interna\ionale. În 1909 a plecat la studii în Grecia. el a fost „convins“ s` demisioneze. el a devenit primul profesor universitar la noua disciplin`. [n cele mai multe cazuri. al eforturilor depuse de oamenii p`cii sau al luminii r`spândite de propriile lor înv`\`turi. 2 Zimmern a fost par\ial r`spunz`tor de reputa\ia groaznic` a genera\iei mai de început de „doctori“. care a instituit Liga. ei au m`car ]ansa de a redresa dezechilibrul f`r` s` repete gre]elile unora dintre înainta]ii lor intelectuali. al dezvolt`rii Ligii Na\iunilor. în mod deosebit. \inând cursuri în domeniul istoriei antice. s-o atrag` ]i pe so\ia unuia dintre colegii s`i. absolvind cu cea mai înalt` distinc\ie. Alfred Zimmern a fost numit la Catedra de Politici Interna\ionale „Woodrow Wilson“ din cadrul Universit`\ii |`rii Galilor din Aberystwyth. El este un autor-cheie în rela\iile interna\ionale nu pentru c` este un mare g@nditor. reaua-voin\` ]i sinistrele interese care i-ar fi stat în cale. eviden\iind necesitatea educ`rii clasei muncitoare în afacerile interne ]i interna\ionale. ci pentru c` opera sa ofer` lec\ii însemnate despre cum s` nu gânde]ti dreptul interna\ional ]i organizarea interna\ional`. Zimmern a reu]it. Oxford. la vârsta de doar 40 de ani. Cartea în sine este împ`r\it` în dou`. A r`mas acolo p@n` în 1909. c`. Zimmern a fost angajat de Ministerul Reconstruc\iei. În urm`torul deceniu. La Aberystwyth. în cele din urm`. cuvintele lui Bull sunt poate injuste. de]i Zimmern a fost crescut cre]tin ]i a luat foarte în serios valorile spirituale. League of Nations and the Rule of Law.RELA|II INTERNA|IONALE 176 177 A. ea sufer` de toate viciile pe care Bull le atribuie „ideali]tilor“ în general: „Caracteristica distinctiv` a acestor scriitori a fost credin\a lor în progres: credin\a. Când r`zboiul s-a [ncheiat. în 1918. iar a doua se concentreaz` asupra Acordului ]i a func\ion`rii Ligii Na\iunilor . ]i a fost foarte mul\umit de acordul final. al dezvolt`rii «gândirii interna\ionale» (international mind).3 „Cosmopolitismul“ s-a reflectat în st`ruin\a sa ca noului profesor s` i se permit` s` dedice c`l`toriei în str`in`tate fiecare al treilea trimestru. ZIMMERN mi]ti ]i au renun\at s` mai trateze ]i. Tat`l s`u era evreu german. A lucrat în Comisia de cercetare a Ligii Na\iunilor Unite ]i a contribuit la a]a-numitul Cecil Draft. Când. ceea ce a atras mul\i studen\i. W. unde a lucrat în Political Intelligence Department of the Foreign Office. Când a revenit în Marea Britanie a lucrat în Ministerul Înv`\`mântului ca inspector ]colar ]i a activat în cadrul mi]c`rii laburiste în plin` dezvoltare. Prima parte este intitulat` The Pre-War System. iar în 1911 ]i-a publicat prima carte. În 1919. La Oxford. implic@ndu-se activ în Consiliul Mondial al Bisericilor în anii ’40. Între 1926 ]i 1930 a fost director adjunct al Institutului pentru Cooperare Intelectual` al Ligii de la Paris ]i s-a dedicat dezvolt`rii înv`\`mântului superior în domeniul rela\iilor interna\ionale. Zimmern a terminat în sfâr]it cartea pentru care este cunoscut. c` sistemul rela\iilor interna\ionale care d`duse na]tere primului r`zboi mondial putea fi transformat într-o ordine mai pa]nic` ]i mai dreapt`. ]i s` mai consulte pacien\ii“. A urmat ]coala la Winchester ]i a studiat clasicii la New College. A scris mici articole la ziarul The New Europe. dar ele recapituleaz` adecvat temele dominante ale lucr`rii majore a lui Zimmern în domeniul rela\iilor interna\ionale. A participat la Conferin\a de la Versailles. prejudec`\ile. Alfred Zimmern s-a n`scut în 1879. abolirea r`zboiului ]i respectarea principiului autodetermin`rii na\ionale. editat de R. O dat` cu izbucnirea primului r`zboi mondial. Astfel. Dac` cercet`torii organiz`rii interna\ionale au mers prea departe în a privilegia teoria pe seama practicii în ultimii ani. Liga Na\iunilor. Zimmern a proiectat programa de înv`\`mânt în jurul studiului Acordului Ligii Na\iunilor ]i a \inut s`pt`mânal cursuri pe subiecte contemporane din ]tirile zilei. ceea ce a ]i f`cut în 1921. Zimmern a început s` joace un rol mai important în rela\iile interna\ionale. A intrat în Partidul Laburist în 1924 ]i chiar ]i-a depus candidatura în alegeri împotriva lui Lloyd George în acela]i an. Într-adev`r.

5. folosind metoda conferin\elor periodice. în ciuda eviden\ei progresului din dreptul interna\ional. când a invadat Kuweitul. dac` este necesar. pe care acesta se bazeaz` pentru men\inerea stabilit`\ii interna\ionale: 1. Pe de alt` parte.“8 Spre sfâr]itul anilor ’20. Zimmern a sugerat înfiin\area unei biblioteci interna\ionale de împrumut. statele sunt obligate s` renun\e la folosirea for\ei pentru a-]i rezolva diferendele. o îmbun`t`\ire ]i coordonare a Uniunii Po]tale Universale ]i aranjamente similare pentru servicii globale ]i … utilit`\i publice. Dac` statele nu p`reau a în\elege aceasta. pedepsite prin mecanismele „securit`\ii colective“. 6 În analiza sa asupra puterii acestor tr`s`turi de a transforma rela\iile interna\ionale. 5 În excelenta sa analiz` asupra lui Zimmern. Dup` 1935. Zimmern nu era ne]tiutor în ceea ce prive]te existen\a unor asemenea probleme. sim\indu-]i puterea disputat` ]i inadecvat`. principiul „protesteaz` ]i plângi“ (Hue and Cry) trebuia s` fie echivalentul interna\ional al unei reac\ii electorale de dezaprobare [n democra\iile constitu\ionale împotriva guvernelor nepopulare. {n cadrul ligii. nu puteau exista decât dou` motive. statele sunt obligate în mod egal s` foloseasc` for\a. Carr este ucig`tor în dispre\ul s`u pentru asemenea distinc\ii: „Timp de mul\i ani înainte de 1933. dar a sperat c` Liga Na\iunilor putea deveni un forum crucial în gestionarea lor.“7 Desigur. Se întâmpl` din cauz` c` ei – s` fim corec\i ]i s` spunem «noi» – sunt fiin\e cu … inteligen\` limitat`. O alt` distinc\ie preferat` a fost între politica „bun`st`rii“ ]i cea „a puterii“. întreg idealismul lui Zimmern iese în eviden\`. în 1928. El re\ine c` Zimmern inten\ionase ini\ial s`-]i intituleze cartea Towards the Rule of Law. era un stat «al bun`st`rii». H. dar erau deductibile din necesit`\ile prezentului“. ea a devenit un «stat al puterii». Pe de o parte. Pe de alt` parte. 4. Zimmern a crezut c` rela\iile interna\ionale evoluau de la echilibrul de putere la domnia legii. ea îns`]i cultivat` de doctrinele economice liberale ale secolului al XVIII-lea. Contrastul nu este unul între «putere» ]i «bun`stare» ]i cu atât mai pu\in unul între «politic`» ]i «economie». de asemenea. ceea ce le-a preg`tit lui Carr ]i lui Morgenthau o \int` u]oar`. garan\ii reciproce de integritate teritorial` ]i independen\`. În lipsa unui stat mondial. Irakul a c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991. acele „state ale puterii“ care au luat în râs dreptul ar putea fi împiedicate ]i. document care scotea r`zboiul în afara legii. caz în care era de datoria profesorilor precum Zimmern s`-i instruiasc` pe liderii politici ]i pe cet`\eni. „nu pentru c` oamenii sunt prost dispu]i se întâmpl` ca ei s` nu poat` fi educa\i în spiritul unei con]tiin\e sociale mondiale. În cadrul unui sistem de securitate colectiv`. ci unul între diferite grade de putere. A]a c` Zimmern a fost încântat când Statele Unite ]i Fran\a au înaintat ligii pactul BriandKellogg. din moment ce nu exist` nici un organism cu autoritatea de a-l impune. Zimmern crezând c` aceasta din urm` se subordona primei. . Ceea ce se reg`se]te în referirile lui Zimmern ca fiind „trecutul“ este respins ca principiu c`l`uzitor pentru prezent ]i pentru viitorul „ale c`rui posibilit`\i nu erau restrânse de testul experien\elor anterioare. o agen\ie pentru mobilizarea reac\iei ( Hue and Cry) fa\` de r`zboi ca problem` de interes universal ]i crim` împotriva comunit`\ii globale. ZIMMERN (The Working of the League). dac` este necesar. un sistem îmbun`t`\it al Conferin\ei de la Haga pentru Mediere. împotriva oric`rui stat care refuz` s` se supun` legilor interna\ionale. Dezvoltarea unei opinii publice concrete era. A]a cum spunea odat`. Markwell pune în eviden\` câteva teme idealiste în lucr`rile lui Zimmern. Apoi a f`cut apel la principii esen\iale ale dreptului interna\ional (de exemplu suveranitatea statului) în încercarea de a expulza ca spioni inspectorii americani pentru arme nucleare în 1997. Marea Britanie. 2. din moment ce rela\iile interna\ionale s-au mi]cat de la anarhie spre iluminare. dac` autoritatea dreptului ar fi consolidat`. Se putea ca pur ]i simplu s` le lipseasc` informa\iile necesare. 3. fiind mul\umit` de puterea sa. acest motiv fiind lipsa constrângerilor democratice împotriva liderilor dictatoriali ai „statelor puterii“.RELA|II INTERNA|IONALE 178 179 A. El a f`cut distinc\ie între „o ordine veche“ ]i „una nou`“ precum ]i între „politica puterii“ ]i „politica responsabilit`\ii“. Conciliere ]i Investigare. încrederea lui Zimmern în progres a fost facilitat` de credin\a sa profund` în „armonia de interese“ dintre indivizi ]i dintre state. conflictele dintre state ar putea fi rezolvate pa]nic. pe care s` o distrug` în anii ulteriori. o colaborare îmbun`t`\it` ]i extins` a puterilor. O nemul\umire obi]nuit` privind dreptul interna\ional \ine de aceea c` el nu este nicidecum drept în adev`ratul sens al cuvântului. E. subven\ionate de guverne. crucial` în contracararea altui motiv pentru care statele ar fi putut porni la r`zboi. nu exist` nimic care s` opreasc` statele s` invoce dreptul pentru a justifica acte ce \in în primul r@nd de interesele proprii sau s`-l ignore din acelea]i considerente. care s` poat` face accesibile c`r\ile scumpe s`racilor ]i s` ajute la dezvoltarea unei „opinii publice interna\ionale“ în sprijinul p`cii. Markwell scoate în eviden\` „cinci elemente principale“ ale viziunii lui Zimmern despre acordul de înfiin\are a Ligii Na\iunilor. Astfel.

Alfred Zimmern. Macmillan. pre]edintele Bush a exagerat ]i el importan\a restabilirii suveranit`\ii Kuweitului pentru a]a-numita „nou` ordine mondial`“. 8. p. Londra. dreptul interna\ional era doar „un alai de peruci ]i robe vociferând în gol“. 3. Macmillan. succesul opera\iei „Furtun` în de]ert“ nu a inaugurat o nou` er` în politica interna\ional`. nr.RELA|II INTERNA|IONALE 180 181 A. Aceasta pentru c` trezirea sa din vraja Ligii Na\iunilor a anilor ’30 l-a f`cut s` devin` mai târziu un fervent avocat al r`zboiului rece. 1986. în International Organization. ceea ce este pu\in probabil date fiind inegalit`\ile de putere ]i bog`\ie dintre state ]i lipsa oric`rui consens cu privire la semnifica\ia unei ordini mondiale juste. nr. 1918-1935. ZIMMERN Optimismul lui Zimmern din 1928 a fost repede risipit când. accentuând dimensiunile constitu\ionale ]i de reglementare. El poate fi expresia unei ordini interna\ionale legitime care este acceptat` de marile puteri. 2. Dac` politica interna\ional` nu era din start diferit` de politica intern` a statelor anglo-saxone. dar lec\iile pe care le luase nu erau bune. Ar trebui îns` s` rezist tenta\iei de a-l aprecia pe Zimmern ca fiind bine inten\ionat. 40.). prin el însu]i. 7. J. D. Connecticut. tot a]a cum Irakul a c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991. „International Organisation: a State of the Art on an Art of the state“. În loc s` recunoasc` subordonarea dreptului interna\ional fa\` de echilibrul de putere ]i s` caute s`-i îmblânzeasc` manifest`rile de echilibru al terorii. În cartea sa de dinainte. Tipul s`u de liberalism. p. În 1944 s-a retras de la catedra sa de la Oxford. 1946. a fost o manifestare interna\ional` a analizei sale cu privire la sursa ordinii în Marea Britanie ]i Statele Unite. 6. Neutrality and Collective Security. Londra. p. p. De pild`. „The Theory of International Politics 1919-1969“. Dup` ce a lucrat pentru o scurt` perioad` ca secretar general al Conferin\ei UNESCO. marile puteri au refuzat s` aplice dispozi\iile acordului împotriva Japoniei (dup` invazia acesteia în Manciuria) ]i înc` o dat` împotriva Italiei dup` invazia din Abisinia. 34. Zimmern ]i-a oferit întregul sprijin Statelor Unite în r`zboiul rece. Pentru Zimmern. 1936. în lipsa constrângerii. Uniunea Sovietic` era „stat al puterii“ mai degrab` decât Germania. 1972. Londra. p. University of Chicago Press. H. Deci „idealistul“ Zimmern devenise un sus\in`tor hot`rât al bombei atomice în mâinile Statelor Unite. în anii ’30. 35. 4. În 1953 ]i-a publicat ultima carte. „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“. 120. mai ales dac` acestea din urm` sunt puternice. 12. p. 5. 753. el ar fi trebuit s` fie aplicat de Statele Unite. Hedley Bull. 40. deziluzia este inevitabil`. „The Rise and Fall of International Organisation as a Field of Study“. Markwell. Alfred Zimmern. nu poate exista o ordine mondial` stabil` care s` împace statele interesate de men\inerea statu-quo-ului ]i pe cele revizioniste. 252. chiar dac` oarecum naiv. The Twenty Years’ Crisis. Acum. 1986. în lucrarea lui Porter. 1986. nr. Carr. The League of Nations and the Rule of Law. Zimmern nu a acceptat aceasta în parte pentru c` (a]a cum Carr nu a ezitat nici un moment s` atrag` aten\ia în The Twenty Years’ Crisis) el însu]i provenea dintr-o putere avantajat` de statu-quo. Înv`\ase. Dac` o asemenea opinie pare chiar naiv` în anii ’90. 8. Friedrich Kratochwil and John Gerard Ruggie. similar înarmate. Zimmern a încetat din via\` în 1957 ]i nu a tr`it suficient de mult pentru a prinde apari\ia unei for\e poli\iene]ti rivale. Chicago. Nu ar fi corect s` spun c` nu a înv`\at nimic din criticile îngr`m`dite asupra sa de reali]ti. în Review of International Studies. p. în International Organization. Este tentant s` închei scurta prezentare a operei ]i vie\ii lui Zimmern cu unele cuvinte politicoase despre valoarea contribu\iei sale la domeniul rela\iilor interna\ionale. Zimmern admisese c`. o ordine mondial` corect`. 9 Dac` dreptul ar fi fost eficace în r`zboiul rece. el nu a v`zut nici un motiv pentru care domnia legii s` nu fie r`spândit` în arena interna\ional`. dar dac` aceast` ordine este just` este o cu totul alt` chestiune. p. e]ecul aplic`rii principiului „protesteaz` ]i plângi“ a confirmat m`sura în care guvernele. . au r`mas în urma segmentelor luminate ale opiniei publice din \`rile lor. Oxford University Press. Brian Porter (ed. The American Road to World Peace. a fost numit profesor invitat la Trinity College din Hartford. Ca ]i în anii ’30. Orice motive existau pentru izgonirea for\elor irakiene din Kuweit din punct de vedere strategic. în ciuda erorilor evidente ale acesteia. The Aberystwyth Papers: International Politics 1919-1969. înc` fidele „vechii diploma\ii“. Din nefericire. Dac` dreptul interna\ional nu cuprinde proceduri legitime pentru negocierea schimb`rii pa]nice în rela\iile interna\ionale. 780. 361. Note 1. 282. ibidem. întâiul poli\ist al planetei. E. 9. Ibidem. Martin Rochester. 1936. p. s-ar putea reflecta asupra influen\ei continue a unui astfel de idealism pân` ast`zi. Evenimentele din anii ’30 demonstreaz` c` dreptul interna\ional nu poate crea singur.

Inis. Random House. p. Ace]tia consider` c` at@t realismul c@t ]i liberalismul servesc men\inerii distribu\iei elementare a puterii ]i a bun`st`rii. Londra.RELA|II INTERNA|IONALE 182 Citi\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele despre Angell. ale c`ror realiz`ri practice impun reconsiderarea încrederii noastre tradi\ionale în suveranitatea statului. în Review of International Studies. Londra. University Teaching of International Relations. Clarendon Press. International Institute of Intellectual Cooperation. Oxford. New York. inerente sistemului interna\ional. 272-292. Hobson ]i Wilson. Parkinson. 12. nr. for\ele materiale ]i ideologice care o sus\in ]i poten\ialul de a reforma radical sistemul în favoarea unei ordini mondiale mai drepte. Learning and Leadership: A Study of the Needs and Possibilities of International Intellectual Cooperation. 1953. Spiritual Values and World Affairs. Europe in Convalescence. ei consider` c` teoria ]i practica nu sunt domenii separate ]i autonome de g@ndire ]i ac\iune. New York. Markwell. D. 1939. Mills & Boon.. 1926. Londra. Autorii extind domeniul rela\iilor interna\ionale prin includerea for\elor active implicate în „societatea global`“. mai ales c@nd se bazeaz` pe capacitatea ]i pe voin\a a]a-numitelor „mari puteri“. 1986. Desigur. 1915. Principalele lucr`ri ale lui Alfred Zimmern The Greek Commonwealth: Politics and Economics in Fifth-Century Athens. ei pun în lumin` modul în care rela\iile interna\ionale fac posibile (]i tind s` ascund`) inechit`\ile sistemului capitalist global. E. Clarendon Press. Oxford University Press. Londra. The Philosophy of International Relations. 1977. nici unul dintre autorii men\iona\i nu consider` c` suveranitatea este un concept care va deveni desuet ]i nici nu agreeaz` ideea poten\ialului „noilor mi]c`ri sociale“ de a se substitui proletarilor clasei muncitoare revolu\ionare transna\ionale a lui Marx ]i a lui Lenin. Liga Na\iunilor. Oxford University Press. Ei afirm` c` este necesar` o reflec\ie critic` privind condi\iile istorice care au condus la instaurarea inegalit`\ii. Carr. 1962. 1918-1935.. The American Road to World Peace. î]i exprim` nemul\umirea fa\` de reformele interna\ionale care se limiteaz` la organizarea rela\iilor dintre state. F. 1939. J. În cazul în care cercet`torii vor urm`ri cu fidelitate interesul social emancipator de a promova „nevoile umane“ la o scar` global`. TEORIILE CRITICE/RADICALE G@nditorii ce vor fi prezenta\i în continuare sunt preocupa\i de sursele inegalit`\ii structurale. Power and International Relations. Dutton. ]i de modalit`\ile în care acestea ar putea fi dep`]ite. 1928. Londra. Modern Political Doctrines. În al doilea r@nd. Bull. The League of Nations and the Rule of Law. Paris. Lecturi suplimentare Claude. . P. Oxford. 1939. Sage. Macmillan. Oxford University Press. Londra. 1922. autorii men\iona\i îi îndeamn` s` exploreze conexiunile complexe dintre o „anarhie“ formal` între state ]i o „ierarhie“ economic` a claselor sociale ]i economice. dar nelimit@ndu-se la aceasta. The Third British Empire: Being a Course of Lectures Delivered at Columbia University New York. Ace]ti g@nditori î]i exprim` radicalismul în dou` moduri: în primul r@nd. Distinc\ia rigid` dintre politicile interstatale ]i „rela\iile“ dintre clasele sociale trebuie s` fie abandonat`. 1936. Inspir@ndu-se adesea din g@ndirea tradi\ional` marxist`. „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“.

John Burton a studiat acest fenomen înc` de la începutul anilor ’60. A absolvit studiile de doctorat la London School of Economics în 1942 ]i a avut un rol activ în diploma\ia australian` la sf@r]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. fa\` de procesul de schimbare. recept@nd ]i clasific@nd informa\iile. Inspirat de lucr`rile lui Karl Deutsch. dezvolt@nd o teorie unic` ce continu` s`-i inspire pe cercet`torii societ`\ii globale de ast`zi. Virginia. ]i c@nd prin acest proces î]i poate schimba scopurile ]i se poate adapta situa\iilor în schimbare. Burton s-a angajat în administra\ia public` australian` în 1937. Aceasta ar explica atitudinea sa critic` fa\` de modelele scolastice rupte de schimb`rile din lumea real`. ar ar`ta ca o suprapunere de p@nze de p`ianjen ale c`ror fire converg în num`r inegal c`tre diferite puncte ale p@nzei. A activat în lumea academic` a Universit`\ii Na\ionale Australiene pentru o scurt` perioad` la sf@r]itul anilor ’50. La începutul anilor ’80. Înc` din în anii ’60 Burton afirma c` g@ndirea ortodox` privitoare la politica ]i organiza\iile interna\ionale – aflate în rela\ie cu puterea na\ional`. una din sl`biciunile modelului realist ortodox criticate era c` nu a putut face distic\ie între puterea ca mijloc de a atinge alte scopuri (precum securitatea) ]i puterea ca scop în sine. unde ]i-a continuat activitatea academic` la Universitatea George Mason din Fairfax. la terminarea studiilor preuniversitare.185 J. fa\` de schimbarea scopu- . Împreun` cu un colectiv de colegi mai tineri. statele fiind tratate ca unit`\i distincte. dar fiind înc` activ ca scriitor ]i g@nditor. De exemplu. precum ]i dorin\a sa de a se angaja în munca academic` pentru a îmbun`t`\i procesul de luare a deciziilor. puterii i se atribuie o mic` importan\`. Statutul de func\ionar al corpului diplomatic australian a devenit insuficient pentru el. Acest lucru se datoreaz` în parte criticii tran]ante a teoriei conform c`reia rela\iile interna\ionale pot exista separat de celelalte discipline ale ]tiin\elor sociale. echilibrul puterii. cu at@t mai mult cu c@t unele dintre ideile sale erau mult prea neconven\ionale pentru acea perioad`. „Practic. În prezent. astfel înc@t grani\ele statelor ar deveni imperceptibile.“1 De]i ideea conform c`reia am tr`i într-o lume aflat` într-o globalizare cresc@nd` a devenit popular` în anii ’90. John Burton s-a n`scut în 1915 în Australia. BURTON JOHN BURTON Opera lui John Burton nu poate fi clasificat` cu u]urin\` în cadrul conven\ional al studiilor de rela\ii interna\ionale. via\a ]i cariera lui neurm@nd traiectoria obi]nuit` de la ]coal` la universitate ]i apoi la via\a academic`. ca ]i hot`r@rii sale de a promova conceptul de „societate mondial`“ (world society). International Relations: A General Theory (1965). a c`ror interac\iune putea fi cel mai bine [n\eleas` ca fiind consecin\a pe termen lung a ierarhiei de putere. care i-a oferit cadrul pentru propagarea ]i ad@ncirea studiilor sale. „interesul fiec`rui stat fa\` de reac\ia altor state la politicile sale. Burton nu a fost primul care a folosit no\iunea de „sistem“ pentru a studia rela\iile interna\ionale. Burton a utilizat concepte ale cercet`rii managementului ]i informaticii pentru a-]i sus\ine teoria. c@nd s-a transferat la Universitatea Kent din Canterbury. Desigur. securitatea colectiv` ]i guvernarea mondial` – nu se potrivea cu situa\iile ]i condi\iile interna\ionale. interesul na\ional. tr`ie]te în Australia. printre al\ii. indiferent de c@t de [nsemnat` ar putea s` par` într-un anumit moment al istoriei. a fost o încercare ambi\ioas` de folosire a teoriei sistemelor ca parte a unei mai ample critici a ceea ce Burton considera a fi modelul realist ortodox în rela\iile interna\ionale. în cadrul c`reia rela\iile interstatale ar fi considerate doar o parte a sistemului mai amplu de conexiuni ]i leg`turi ce dep`]esc frontierele teritoriale. a contribuit la înfiin\area Centrului de Analiz` a Conflictelor cu sediul în Kent. Ca alternativ`. dar ]i încerc`rii sale eclectice de a dezvolta o abordare holist` a conflictelor în politica global`. în 1963 oferidu-i-se un post de profesor la Colegiul Universitar din Londra. iar [n 1938 au ob\inut o burs` a Universit`\ii din Londra. 2 Concep\ia sa privind sistemul interna\ional era îns` original` prin încercarea de a reintroduce „resursele“ interne în studiul ordinii interna\ionale ]i de a substitui puterea cu „legitimitatea“ ca o variabil` crucial` în explicarea conflictelor interstatale. Burton s-a mutat în SUA. la cap`tul opus fiind luarea [n comun a deciziilor de rezolvare a conflictelor. Acesta prezenta statele ca pe bile de biliard. reac\ion@nd ]i fiind supus controlului prin feed-back. C@nd un sistem este integrat complet. puterea nu este important`. El a observat c`: „{n termenii nevoilor de comunicare. care le-ar reprezenta. Prima sa lucrare important`. unde a r`mas p@n` la începutul anilor ’70. renun\@nd la mediul universitar. Burton a folosit modele informatice ]i teoria sistemelor pentru a aduce mai mult` lumin` în teoria rela\iilor interna\ionale în general ]i în analiza conflictelor în particular. ci pendul@nd între via\a academic` ]i cariera diplomatic`. A fost f`cut` o distinc\ie clar` între politica intern` ]i cea extern`. exist` at@t de multe comunica\ii directe sau sisteme înc@t o hart` a lumii.“3 El a mai sus\inut c` puterea ]i folosirea for\ei în rela\iile interstatale erau la un cap`t al scalei. precum Michael Banks de la London School of Economics.

neav@nd nevoie de sprijin extern. tipul ideal de societate mondial` ar fi „cel perfect deschis schimb`rilor ]i care nu necesit` ajust`ri din partea vreunui stat sau a unuia dintre organismele acestuia. Nevoile statelor (percepute ca sisteme de ac\iune ]i nu ca actori independen\i) pot fi satisf`cute doar de un comportament legitimat. pasiv ]i nealiniat. Eliberat de revendic`rile ]i amenin\`rile presiunilor interne. Acest concept încearc` s` explice diferen\a dintre comportamentul coordonat ]i reciproc. reafirm@ndu-]i astfel convingerea c` o lume ideal` începe o dat` cu lini]tea intern` a fiec`rui stat. except@nd schimb`rile naturale lente ]i continue“.. Acesta este un sistem . care înglobeaz` întreaga sa concep\ie privitoare la rolul care trebuie jucat de „puterile mijlocii“ ca Australia. dar nu agresiv`“. În 1968 Burton a publicat a doua lucrare de referin\`. Guvernele legitime se bazeaz` pe sprijinul cet`\enilor în procesul de autoritate. deoarece ipotezele de lucru erau mai degrab` sugestive dec@t sistematice. care deriv` din teoria general` a sistemelor: pozi\ia statelor este condi\ionat` de nevoia acestora fie de adaptare la schimbarea mediului în care se situeaz`.“ 7 La cealalt` la baz` a triunghiului conceptual al lui Burton se situeaz` teoria lu`rii deciziei. percep\ii ]i definiri ale situa\iei. ]i scopurile ]i valorile autorit`\ilor. Acestea pot ap`rea dintr-o educa\ie inadecvat`. States. pe de o parte. ]i comportamentul de putere. Burton folose]te drept cadru de analiz` a vie\ii sociale un sistem asem`n`tor unui triunghi. c@nd una dintre superputeri nu mai exist` ]i SUA nu doresc s` intervin` în zonele care nu au importan\` strategic` pentru securitatea lor. Pe de alt` parte. din ideologiile care stimuleaz` orgoliile ]i temerile. baz@ndu-se în procesul lu`rii deciziilor pe o percep\ie corect` ]i coordon@ndu-]i activit`\ile cu ale altor state prin intermediul organismelor interna\ionale. 5 Idealul lui Burton este reflectat în viziunea sa despre statul impar\ial. Leg`turile dintre cele trei unghiuri ale trunghiului sunt definite de logica intern` a teoriei sale. pot coexista într-o rela\ie competitiv`. leg`tura dintre sugestiile politice ale lui Burton ]i folosirea teoriei sistemelor nu a fost expus` clar în aceast` lucrare. 6 La una din bazele triunghiului conceptual men\ionat se afl` no\iunea de legitimitate în comportamentul statelor. Systems. ]i pot astfel s` evite expunerea noului stat la interven\ia unei superputeri. Burton a prezentat principiul nealinierii ca pe o cale spre pace. indiferent de m`rime. Deoarece descurajarea nuclear` oferea o baz` necesar` dar nu ]i suficient` pentru ordinea interna\ional`. sistemic ]i func\ional. Pentru Burton. care au luat na]tere prin procesul decoloniz`rii. Cartea este notabil` pentru analiza ]i promovarea principiului nealinierii în contextul desf`]ur`rii r`zboiului rece dintre superputeri. Este preocupat în continuare de teoria sistemelor ]i de luarea deciziilor. unui nivel redus de legitimare social`. Diplomacy and Rules. În prezent. afirm@nd c` situa\iile conflictuale dintre state iau na]tere adesea ca urmare a unor disfunc\ionalit`\i interne în procesul de luare a deciziei. sisteme. trebuie f`cut` distinc\ie între legalitate ]i legitimitate. iar analiza lui Burton asupra stadiului teoriei în rela\iile interna\ionale a fost umbrit` de tendin\a sa de a se angaja în critici polemice împotriva a ceea ce percepea ca fiind limitele modelului realist ortodox. coerci\ia acestora fiind astfel minim`. De asemenea.RELA|II INTERNA|IONALE 186 187 J. Totu]i.. luarea deciziei face leg`tura dintre legitimitatea perceput` ca reprezent@nd valorile ]i interesele statului ]i legitimitatea perceput` ca factor activ aflat în concordan\` cu acordurile ]i revendic`rile adresate statului“. în momentul în care a fost publicat` aceast` lucrare cadrul de referin\` al lui Burton era foarte larg: „Rela\iile umane sunt v`zute în termeni de tranzac\ii. Burton a afirmat c` liderii na\ionali prefer` adesea s` transfere lupta intern` în spa\iul interna\ional chiar cu pre\ul conflictelor ]i al r`zboiului. din lipsa cunoa]terii aprofundate a cadrului interna\ional. nonsistemic ]i de aceea disfunc\ional. Autorul sugereaz` c` regimurile nepopulare din noile state.“4 Totu]i. modele. Burton a afirmat c` guvernele trebuie s` reflecte valorile ]i s` satisfac` nevoile poporului pe care [l reprezint` pentru a deveni legitim. ne afl`m în situa\ia . BURTON rilor [n general ]i adaptarea la nivel na\ional [n raport cu schimb`rile din [ntreaga lume. fie de schimbarea mediului însu]i. aceste regimuri (mai ales din Africa) nu-]i mai pot men\ine controlul tiranic asupra popula\iei. Acest studiu ne ajut` în explicarea sl`biciunilor a numeroase regimuri din lumea a treia în perioada ulterioar` r`zboiului rece. pe de alt` parte. rela\ion`ri. titlul primei sale lucr`ri este în]el`tor. în condi\iile adopt`rii acesteia de un num`r suficient de mare de state. nealinierea ar fi putut crea un sistem interna\ional „în care toate statele suverane. În 1965.8 Dup` cum afirm` Daniel Dunn. În v@rful superior al triunghiului se situeaz` ideea sa principal`. „Întotdeauna c@nd exist` o diferen\` între interesele sistemului. guvernele care se bucur` de legitimitate ]i de sus\inere puternic` din partea cet`\enilor lor aleg principiul nealinierii. un stat poate urma o politic` mult mai flexibil` în exterior. precum ]i din percep\iile eronate ale altor state. doresc alian\e cu superputeri în scopul de a ob\ine protec\ia acestora în cazul unor revolte ]i schimb`ri interne ]i nu ca urmare a unei similitudini de ordin ideologic.

Primul tip de abordare a solu\ion`rii conflictelor opereaz` în cadrul unor constr@ngeri stabilite. rela\ionare. nu a reu]it eradicarea violen\ei. legitimitate. l`rgindu-se astfel implicarea ]i la p`r\ile care sunt direct interesate în solu\ionarea conflictelor ]i facilit@ndu-se c`utarea unor solu\ii c@t mai creative. loialitate. În mod progresiv. analogiile cu ]tiin\ele sociale sunt nepotrivite. meritul unui anumit model nu se impune de la sine. întrebuin\@nd c`i (precum recurgerea la for\`) folosite ]i în trecut. Este contraproductiv s` ata]ezi unei valori un ve]m@nt din ]tiin\ele . de]i Burton înc` mai insista asupra utilit`\ii ]tiin\ifice în descrierea societ`\ii mondiale în locul folosirii filozofiei politice sau a teoriei normative. rezolvarea tip „problem`“ este o abordare care încearc` s` transforme ceea ce pare a fi o situa\ie conflictual` neutr` înr-o rela\ie pozitiv`. Deoarece aceast` abordare nu a putut s` ajung` la r`d`cinile problemei violen\ei ]i s-a concentrat doar asupra simptomelor (terorismul fiind un exemplu concludent). încercarea cercet`torilor vie\ii sociale de a alc`tui o list` obiectiv` a nevoilor umane nu a avut succes. Dac` John Burton dore]te s` schimbe lumea. Sisteme culturale diferite nu fac dec@t s` foloseasc` mijloace diferite pentru a le satisface. În consecin\`. iar dezbaterea dintre cei care consider` c` nevoile umane sunt universale ]i cei care le consider` elemente specifice culturale r`m@ne nerezolvat`. Burton a afirmat c`. pentru mul\i oameni.“9 La începutul anilor ’70. 10 În momentul în care aceste nevoi au fost satisf`cute ne asum`m roluri care ne permit s` ap`r`m aceste nevoi ]i adesea s` combin`m nevoile cu rolul asumat de a le proteja. Nici un model nu este independent de ideologie. obiectul filozofiei politice. autoritate. s-a dedicat studierii naturii conflictului ]i originilor complexe ale acestuia în absen\a institu\iilor ]i modelelor comportamentale care s` satisfac` nevoile umane. de justi\ie redistributiv`. o dat` ce au fost în\elese originile violen\ei ca e]ec a îndeplinirii nevoilor umane într-o societate mondial`. Posibilitatea de a recl`di lumea. Trebuie men\ionat c` nici Burton nu a reu]it s` stabileasc` modul în care aceste nevoi pot fi satisf`cute simultan. BURTON interna\ional format din state. în 1984. Acest lucru contravine par\ial teoriei sale conform c`reia ]tiin\ele sociale sunt utile în rezolvarea problemelor care fac. ar putea s` nu fie. Aceast` list` este adesea exprimat` în termeni foarte vagi. în mod tradi\ional. dar este numai un sistem din multe altele ]i. În particular. trebuie s` aduc` argumente de ordin ideologic în acest sens. Mai mult. analizat` de c`tre acesta. de recunoa]tere. mai ales cele referitoare la natura „societ`\ii mondiale“. importan\a acestora ca prioritate variaz` în func\ie de sistemul cultural. de stimulare. afecteaz` în mod necesar natura acestei analize. Burton a definit nevoile umane ca valori socio-biologice ]i a sus\inut c` acestea sunt caracteristici universale ale tuturor fiin\elor umane. În timp ce majoritatea cercet`rilor lui Burton. Burton a r`mas un oponent hot`r@t al realismului ]i „politicii de putere“ în general. ar trebui s` se ac\ioneze mai degrab` în sensul cre`rii de institu\ii ]i stabilirii de practici care s` poat` îmbun`t`\i condi\ia uman`. de a se face în\eles. Burton a sus\inut c` situa\iile conflictuale pot fi solu\ionate doar prin satisfacerea a opt nevoi fundamentale ale p`r\ilor antagoniste: „nevoia de r`spuns. de a fi perceput ca actor ra\ional … ]i nevoia de control“. aportul lui Burton ]i al continuatorilor s`i: „Trebuie s` alegem în ce fel de lume vrem s` tr`im. La baza schimb`rii direc\iei preocup`rilor lui Burton din anii ’70 ]i ’80 a fost convingerea potrivit c`reia. cel mai important sistem. lucr`rile lui Burton dezv`luie o capacitate multidisciplinar` de invidiat de atragere a unor surse disparate c`tre ]tiin\ele sociale. De aceea. deseori chiar contribuindu-se la perpetuarea ei. În studiul Conflict: Resolution and Prevention (1990). conflict ]i control. Pe de alt` parte. Richard Little desconsider`. psihologie ]i sociologie. nu trebuie s` fie atributul p`r\ilor implicate. cercet`torul social nu poate fi niciodat` un simplu spectator. John Burton î]i c@]tigase reputa\ia de cercet`tor al societ`\ii mondiale. vocabularul lui reflect` no\iunile de participare. Accentul pus pe analiza sistemelor sc`zuse. în concordan\` cu angajarea sa pozitivist` [n studiul ]tiin\ific al politicii. sunt un suport corectiv al realismului chiar ]i în prezent. „teoria nevoilor î\i mut` aten\ia de la individ (privit ca vinovat) c`tre absen\a legitim`rii structurilor. În plus. de securitate. Burton r`m@ne convins c` „frustrarea cauzat` de nevoi“ este cauza principal` a violen\ei ]i a „conflictului în societatea mondial` contemporan`“. ci al unor ter\e p`r\i care ar putea asista la procesul conflictual. institu\iilor ]i politicilor ca surs` primar` de conflict“. a atras de asemenea unele critici. În c`ut`rile sale pentru a stabili un concept automotivant al nevoilor umane. Într-o lume a valorilor în competi\ie. rezolvarea conflictelor. de vreme ce statele folosesc deseori mijloace care perpetueaz` conflictul. fie a celor din interiorul lor. autoritate. F`r` îndoial`. surse provenite din biologie. deoarece orice analiz` a lumii sociale va fi influen\at` de valorile analistului.RELA|II INTERNA|IONALE 188 189 J. 11 Opera lui Burton în domeniul solu\ion`rii conflictelor. f`c@nd o delimitare important` între rezolvarea tip „puzzle“ (puzzle-solving) ]i rezolvarea tip „problem`“ (problem-solving). [n termeni de natur` comportamental`. În 1972. fie a celor dintre state. devian\`. de]i a inspirat mul\i continuatori. conflict ]i legitimitate.

Principalele lucr`ri ale lui John Burton The Alternative: A Dynamic Approach to Our Relations With Asia. Londra. Londra. Conflict: Resolution and Prevention (coautori Frank Dukes ]i George Mason). Conflict in World Society: A New Perspective on International Relations. p. Pinter. 1990. p. 7.RELA|II INTERNA|IONALE 190 191 J. 5-30. Brighton.“12 Note 1.). Conflict: Human Needs Theory (ed. 1990. Cambridge. Michael. Cambridge University Press. Conflict: Human Needs Theory. 95. Cambridge. 4. Ibid. 1995. David J. 1990. World Society. Cambridge University Press. Londra. 1979. 5. 1968. 197-208. Cambridge University Press. 200. Cambridge. BURTON naturii. 1972. R. 1978. p. 1972. Cambridge. 6. Global Conflict: The Domestic Sources of International Crisis. 1979. „Where We Are Now?“. John Burton (ed. p. Morgan Publications. Diplomacy and Rules. „The Role of Authorities in World Society“. World Society. 1972. Brighton. p. Systems. 1954. Pentru o util` privire de ansamblu asupra originilor ]i teoriei sistemelor în studiul rela\iilor interna\ionale. David J. Deviance. Conflict and Communication: The Use of Controlled Communication in International Relations. 1969. în Michael Banks (ed. „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“. nr. p. Cambridge. 231. 1984. Sydney. Mitchell „Systems Theory and International Relations“. Macmillan. 147. 1985. Groom ]i a lui C. 16. Dear Survivors: Planning After Nuclear Holocaust: War Avoidance. Macmillan. 10. Basingstoke. 95. „The Decision Maker and Social Order: the End of Ideology or the Pursuit of a Chimera?“. în lucrarea lui A. John Burton. Frank Dukes and George Mason. „Resolution of Conflict“. Lecturi suplimentare Banks. John Burton.. 8. 274. Dunn. 57. 1968. Martin Robertson Press. p. Londra. Terrorism and War: The Process of Solving Unsolved Social and Political Problems. International Relations: A General Theory.). 3. 21. Oxford. Cambridge University Press. nr. John Burton. Banks. Wheatsheaf Books. Dunn. 1982. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch ]i Galtung. John Burton. Diplomacy and Rules. Richard Little. Cambridge University Press. nici urmat`. 12. nr. a se vedea lucrarea lui C.. Wheatsheaf Books. 73-79. Ibid. nr. nr. xv. States. 1965. States. 1984. Ibid... Cambridge University Press. p. Conflict in World Society. „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“. Macmillan. [n Millennium: Journal of International Studies. p. 8. 36. Boulder. Cambridge. [n Review of International Studies. p. Macmillan. International Relations: A General Theory. 2.. Systems. 11. 21. Ibid. Michael (ed. p. 215-233.J. p.R. Westview Press. 1995. [n Review of International Studies.R.). Macmillan. 11. 1984. 1990. 1965.). Mitchell (ed. St Martin’s Press.). 9. 47. New York. 33-48. Un model al ordinii sociale lipsit de elemente ideologice este o himer` care nu trebuie nici revendicat`. Conflict: Resolution and Prevention. p. Londra. p. p. [n International Studies Quarterly. Colorado. 43. [n Review of International Studies. p. International Relations Theory. .

dar fundamentale pentru supravie\uirea politic` în timpul r`zboiului rece: (1) men\inerea sprijinului Statelor Unite (mai ales al unui lider american care a fost în mod repetat atacat ca «moderat împotriva comunismului» de elementele dure ale mi]c`rii sindicale americane ]i ca protector al «infiltr`rii socialismului» de elementele mai reac\ionare din r@ndul oamenilor de afaceri americani). în Quebec. adic` a încerca s` li se creeze membrilor blocului sovietic o imagine acceptabil` în fa\a Occidentului. De]i (sau poate chiar acesta este motivul) p`rin\ii lui erau vorbitori de limb` englez`. analiza sa deosebit` privind globalizarea la sf@r]itul secolului al XX-lea. prin defini\ie. mult mai important` dec@t a majorit`\ii autorilor cuprin]i în aceast` lucrare. Biografia sa este esen\ial` pentru a-i în\elege abordarea studiului rela\iilor interna\ionale. Robert Cox s-a n`scut în 1926. de a ridica omenirea la nivelul con]tiin\ei „reale“. Valorile fiind parte component` a fiec`rei cercet`ri. întrebarea imediat` care se ridic` este ce ]i ale cui valori vor guverna. care în timpul r`zboiului ]i-a avut cartierul general la Universitatea McGill. inadecvat pentru a acoperi toate alternativele care pot fi incluse în aceast` categorie teoretic`. . Cox a demisionat din organiza\ie ]i a început o carier` academic` la Universitatea Columbia. Activitatea în cadrul OIM. Preocuparea acestora cu privire la fenomenul „falsei con]tiin\e“ dezv`luie credin\a în posibilitatea existen\ei unei „con]tiin\e reale“. a marcat în mod incontestabil via\a lui Cox: „Au existat trei aspecte inerent contradictorii. A activat în Organiza\ia Interna\ional` a Muncii [n urm`torii 25 de ani. promovate de formele de g@ndire pozitiviste. unele forme ale feminismului ]i alte ]coli radicale de g@ndire. Aceasta reprezint` o condi\ie necesar`.193 R. f`r` îndoial`. oper` care a devenit mult mai r`sp@ndit` în anii ’90 dec@t înainte de sf@r]itul r`zboiului rece din dou` motive: Cox a publicat nenum`rate articole privitoare la fenomenul „globaliz`rii“ în rela\iile interna\ionale. în timpul r`zboiului rece. s-a al`turat Organiza\iei Interna\ionale a Muncii de pe l@ng` Organiza\ia Na\iunilor Unite. mai înt@i ca func\ionar superior ]i apoi ca ]ef al Direc\iei de programe ]i planificare. Termenul de teorie critic` este. Concep\ia despre lume a lui Cox s-a format de-a lungul a mai mul\i ani ]i a fost profund modelat` de o carier` neconven\ional`. În 1945 Cox a p`r`sit Canada pentru a ocupa noua sa func\ie de la Geneva. trebuie avute în vedere trei elemente cruciale: angajarea sa în teoria critic`. c@nd a considerat c` statutul s`u de membru al organiza\iei ]i libertatea de a scrie ]i de a publica studii nu mai erau compatibile. Cox a devenit un student meticulos al politicilor radicale din Canada vorbitoare de limb` francez`. Aceasta nu înseamn` c` teoreticienii criticii sunt oricum ]i oric@nd relativi]ti. Cox se consider` un teoretician critic. aceea de a dezv`lui for\ele materiale ]i sociale care [i împiedic` pe oameni s`-]i ating` scopurile reale într-o lume care le manipuleaz` dorin\ele ]i le limiteaz` poten\ialul. incluz@nd neomarxismul. În scopul perceperii corecte a operei acestui teoretician iconoclast. Beneficiind de aportul canoanelor academice ale disciplinei men\ionate. Aceasta este ]i sarcina autoimpus` a teoreticienilor critici. Dac` finalitatea studiului poate varia în func\ie de valorile alese. el este cel care a inspirat un num`r tot mai mare de cercet`tori care s-au grupat ca promotori ai „teoriei critice“ postmarxiste. care la acea dat` domina studiul rela\iilor interna\ionale mai ales în Statele Unite.“ 1 Aceasta este ideea cea mai citat` din opera lui Robert Cox. Canada. Articolul de pionierat al lui Cox în domeniul teoriei critice a fost publicat în 1981 ]i a p`rut s` ofere o alternativ` radical` la pozitivismul neorealist. conservatori. Aceste direc\ii de g@ndire sunt optim plasate împreun` datorit` convergen\ei în respingerea ideii de libertate axiologic`. ]i a copil`rit la Montreal.“2 La începutul anilor ’70. Un termen mult mai potrivit ar putea fi „cercetare orientat` ideologic“. studiul devenind astfel un act politic. În 1977 s-a întors în Canada pentru a deveni profesor de ]tiin\e politice la Universitatea York din Toronto. atunci alegerea unui anumit sistem de valori va tinde s` acorde o mai mare importan\` unor anume indivizi sau grupuri în detrimentul altora. Interesul s`u pentru rela\iile interna\ionale s-a manifestat doar dup` sf@r]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Sarcina cercet`rii critice este. dar nu ]i suficient` pentru a ac\iona în scopul transform`rii lumii. COX ROBERT COX „O teorie serve]te întotdeauna cuiva ]i este [ndreptat` c`tre un anume scop. influen\a lui Antonio Gramsci ]i a lui Karl Polanyi asupra argumenta\iei proprii cu privire la ordinea mondial`. {n primul r@nd. Cox a început s` studieze rela\iile interna\ionale ]i economia politic` interna\ional` în a doua jum`tate a vie\ii lui. opera lui are originalitate ]i prospe\ime în compara\ie cu cele mai multe cercet`ri teoretice din domeniu. Natura nu poate fi privit` ca „dat“ sau ca „mecanism care func\ioneaz` natural“ dec@t printr-o abordare axiologic`. (3) ob\inerea ]i men\inerea unui nivel acceptabil de coeren\` a programelor organiza\iei în cadrul unei birocra\ii segmentate în domenii de tip feudal. Dup` absolvirea studiilor universitare la Universitatea din McGill. (2) men\inerea principiului «universalit`\ii».

capitalismul fiind bazat pe urm`rirea ob\inerii unui profit pe pia\`. cercetarea lui Cox se axeaz` pe dezvoltarea sistemului statal modern ]i mai ales pe constr@ngerile impuse statelor de economia politic` mondial`. Teoria critic` se axeaz` pe schimb`rile istorice la scar` mare ]i pe contradic\iile ]i conflictele care ar putea furniza poten\ial pentru transform`ri sistemice emancipatoare. \`ran-mo]ier. Cox folose]te ideea lui Antonio Gramsci despre controlul hegemonic în societ`\ile capitaliste pentru a explica modul în care ideile dominante despre ordinea mondial` sunt utilizate pentru a sus\ine modele particulare de rela\ii dintre for\ele materiale. lu@ndu-se în considerare rela\iile dintre statele unde se concentreaz` aceste dou` tipuri. At@t capitalismul. Astfel de constr@ngeri sunt utile pentru a explica transform`rile ]i contradic\iile diferitelor moduri de rela\ii sociale de produc\ie. casnic. nu poate produce o dezvoltare semnificativ`. În ciuda studiului panoramic al acestor modele ale rela\iilor de produc\ie. predominant bazate pe agricultur`. Încercarea sa cea mai sistematic` de a construi o teorie critic` proprie a rela\iilor interna\ionale poate fi g`sit` în lucrarea Production. autoangajare. El se adreseaz` în special naturii complexe a rela\iilor dintre structur` ]i suprastructur`. trebuie s` concureze cu \`rile dezvoltate industrial din Europa ]i cu Statele Unite. De]i dezvoltarea redistributiv` a ap`rut prin combinarea planific`rii centrale ]i a propriet`\ii comune. puterea ]i produc\ia fiind.RELA|II INTERNA|IONALE 194 195 R. Ipoteza de baz` a lucr`rii este c` for\ele de produc\ie creeaz` baza material` a rela\iilor sociale. unde „baza economic`“ stabile]te condi\iile limitative pentru politic`. ideile ]i institu\iile din cadrul rela\iilor interna\ionale în anumite perioade istorice. bipartit. Cox recunoa]te totodat` ]i rolul-cheie jucat de state ]i de rela\iile dintre state: „Statele creeaz` condi\iile în care moduri particulare de rela\ii sociale devin dominante asupra tipurilor cu care coexist`. În prima parte. Esen\a operei lui Gramsci este îns` departe de formele simple de reduc\ionism. Power and World Order: Social Forces in the Making of History (1987). Reproduc\ia simpl`. în leg`tur`. planificare local` ]i central`. fapt ce [i limiteaz` voin\a ]i capacitatea de a schimba rela\iile de produc\ie. gener@nd capacitatea de exercitare a puterii în cadrul institu\iilor. ideologie ]i stat. tripartit. concept folosit pentru a descrie teoriile care iau ca un dat durabilitatea sistemului a c`rui dinamic` intern` inten\ioneaz` s` o descrie. Dezvoltarea este asociat` cu ]i devine posibil` prin generarea unui surplus economic în cadrul unui mod de rela\ii sociale. . Aceasta asigur` cadrul conceptual de baz` folosit de Cox pentru a examina leg`tura dintre for\ele materiale de produc\ie. corporatist-întreprinz`tor. Subliniind importan\a for\elor materiale de produc\ie în determinarea rela\iilor sociale. care determin` natura produc\iei. structura autorit`\ii. pe care le denume]te „moduri ale rela\iilor sociale de produc\ie“. Acestea includ modurile de subzisten\`. În a doua parte a c`r\ii. Cox sus\ine c` orice compara\ie semnificativ` între capitalism ]i tipul redistributiv de dezvoltare trebuie plasat` într-un context global. dialectic. idei ]i institu\ii la un nivel global. Puterea determin` modul de organizare a produc\iei. Ele structureaz` fie în mod inten\ionat. 4 În particular. În URSS proprietatea comun` devenise total subordonat` necesit`\ilor planific`rii centrale. pia\a muncii bazat` pe fabric`. Lucrarea este structurat` în trei p`r\i. Gramsci se situeaz` în sfera schemei marxiste. consecin\ele distributive ale produc\iei.“3 Concep\iile lui Cox datoreaz` mult scriitorului comunist italian Antonio Gramsci. Cox arat` cum aceste aspecte ale rela\iilor sociale sunt legate între ele într-o manier` dialectic` ]i este în mod deosebit interesat de modurile în care factorii enumera\i intr` reciproc în contradic\ie ]i conflict în anumite faze istorice. care nu poate fi redus` doar la o simpl` reflectare a condi\iilor economice interpretate simplist. în timp ce în China a fost demontat` în agricultur` ]i înlocuit` cu forme de pia\` de munc` în întreprinderi. Cox s-a axat pe dou` moduri de dezvoltare. c@t ]i formele redistributive ale dezvolt`rii acumuleaz` pentru a se putea dezvolta ]i ambele pot organiza produc\ia pe c`i asem`n`toare pentru a crea un surplus necesar dezvolt`rii ulterioare. denumite de el capitalist ]i redistributiv. De exemplu. cu poten\ial propriu de dezvoltare ]i cu perspectiv` ideatic`/institu\ional` individual`. care este modelat` de dinamica intern` a procesului de produc\ie. Mecanismele ]i logica de acumulare difer` la cele dou` moduri. COX Cox compar` teoria critic` cu ceea ce el denume]te „teoria solu\ion`rii problemelor“. pia\a primitiv` a for\ei de munc`. Fiecare dintre aceste moduri este studiat ca structur` de sine st`t`toare. Cox distinge nu mai pu\in de 12 „patternuri“ de rela\ii de produc\ie. fie accidental rela\ia dominator-subordonat în procesul de acumulare … fiecare stat este constr@ns de pozi\ia sa ]i de puterea sa relativ` în cadrul ordinii mondiale. dinamica ini\ial` ]i reprimarea dezvolt`rii redistributive sunt explicate în mare m`sur` de presiunile interna\ionale asupra regimurilor ale c`ror economii. dezvolt`rile recente au descoperit modele diferite de schimbare în URSS ]i China. Rela\iile sociale de produc\ie apar în trei feluri distincte analitic: puterea social` acumulat`. în timp ce în societ`\ile redistributive deciziile politice determin` ceea ce trebuie produs. în care modul este doar reconstituit în urma unor cicluri de produc\ie succesive.

este explicat` [n mod ]tiin\ific printr-o ideologie care încorporeaz` compromisul sau consensul dintre grupurile dominate ]i cele dominatoare. 6 El identific` ]i trei etape istorice în procesul prin care statul a devenit din ce în ce mai interna\ionalizat. Gramsci a fost în mare m`sur` preocupat de caracterul rela\iilor dintre stat ]i societatea civil`. El sus\ine ideea c` schimb`rile dramatice inspirate de „revolu\ia“ lui Gorbaciov nu s-au limitat doar la teritoriul fostei URSS. El a atacat concep\ia reduc\ionist` despre stat ca stat de „clas`“. A doua etap` s-a petrecut dup` 1945. asupra semnifica\iei sale în construc\ia acelor alian\e care ar putea ob\ine sprijinul diferitelor clase sociale ]i asupra rolului s`u în asigurarea „conducerii“ culturale ]i morale. Astfel. COX Originalitatea teoriei sale const` într-o serie de concepte literare folosite pentru a extinde ]i a transforma felul de a în\elege politica. El se refer` la procesul prin care institu\iile. Prima etap` a fost caracteristic` pentru anii ’30. B`t`lia socialismului a fost receptat` ca „r`zboi al pozi\iilor“. pentru Gramsci ]i pentru Cox. a avut loc ]i [n lumea capitalist` pe parcursul unei perioade mult mai îndelungate. {n al doilea r@nd. Plec@nd de la lucr`rile lui Karl Polanyi. Acesta este contextul în care Cox examineaz` globalizarea la sf@r]itul sec- olului al XX-lea. Gramsci a acordat o mai mare autonomie efectelor formelor reale ale luptei pentru conducere.RELA|II INTERNA|IONALE 196 197 R. c@nd statele erau mai puternice în raport cu economia mondial` ]i î]i puteau proteja popula\ia de ea. De]i structura economic` poate fi determinant` în ultim` instan\`. o unitate a structurii ]i suprastructurii – în care puterea. El sus\ine c` restructurarea industrial` ]i financiar` din ultimii 20 de ani a condus la sl`birea puterii sociale autonome colective a muncii ]i la cre]terea marginaliz`rii for\ei de munc`. Interna\ionalizarea statului marcheaz` erodarea în continuare a rolului statului ca tampon protector împotriva economiei mondiale ]i dezvoltarea surselor interstatale de putere. O schimbare structural` similar`. plasate într-un cadru comun din punct de vedere ideologic“. care prevaleaz` în societ`\ile relativ moderne. Cox atrage aten\ia asupra unei perspective privind epoca ulterioar` r`zboiului rece diferite de cea dezb`tut` de curentul realist ]i de cel liberal. El a sus\inut c` rolul partidului comunist a fost acela de a se angaja ]i de a conduce într-o lupt` complex` pentru „hegemonie. A treia etap` implic` globalizarea statului. consensul global în politica ]i practica na\ional`“. mai ales în democra\iile capitaliste. ordinea mondial` neoliberal` (dup` 1945). „exist` un proces de formare a unui consens interstatal în ceea ce prive]te nevoile ]i cerin\ele economiei mondiale. pe un front larg ]i pe un num`r variat de institu\ii. care reprezint` un compromis între responsabilitatea guvernelor în fa\a institu\iilor economiei mondiale (mai ales sursele ei de lichiditate) ]i responsabilitatea în fa\a opiniei publice interne pentru performan\ele economice ]i pentru men\inerea nivelului de trai. hegemonia la nivel global nu poate fi echivalat` cu simpla domina\ie material` sau militar` (ca în realism) ]i nici nu poate fi privit` ca „bun“ public de urm`rit (ca în institu\ionalismul neoliberal): „Gramsci a folosit conceptul de hegemonie pentru a exprima o unitate între for\ele materiale obiective ]i ideile etico-politice – în termeni marxi]ti.“ O schimbare în strategia politic` socialist` era necesar`. În viziunea lui Cox. participarea la negocierea acestui consens este ierarhic`. marc@nd o restructurare a rela\iilor dintre stat ]i economia mondial` ]i compromisul na\ional/interna\ional în favoarea institu\iilor transna\ionale ]i a re\elelor de putere care domin` economia mondial` actual`. globalizarea capitalului.“5 În majoritatea scrierilor sale. ]i anume dezintegrarea liberalismului global. cauzate doar de un avans exponen\ial în tehnologia produc\iei ]i a comunica\iilor. „structura intern` a statelor este în a]a fel adaptat` înc@t s` transforme în mod optim. politicile ]i practicile na\ionale se adapteaz` la structurile ]i dinamicile evolutive ale economiei mondiale bazate pe produc\ia capitalist`. era imperialismului concuren\ial (1873-1945). departe de un atac direct ]i frontal [mpotriva statului pentru c@]tigarea pozi\iilor strategice pe un num`r de fronturi. Aceast` globalizare a fost cov@r]itor facilitat` de . {n primul r@nd. la nivelul fiec`rui stat. bazat` pe domina\ia asupra produc\iei. {n al treilea r@nd. Gramsci a insistat asupra rolului „educativ“ al statului. Cox identific` trei dimensiuni ale acestui proces. Cox este preocupat de ascensiunea ]i declinul ordinii mondiale hegemonice de-a lungul timpului. instrument de coerci\ie ]i dominare al claselor conduc`toare. produc\iei ]i datoriilor nu constituie parte a unei inevitabile tendin\e c`tre o lume postindustrial` ]i postmodern`. o dat` cu stabilirea sistemului de la Bretton Woods. de autoritate ]i de luare a deciziilor. în prim` instan\` împotriva for\elor capitaliste dominante din societatea civil` ]i din cultur`. Schimb`rile echilibrului de putere dintre state ]i presupusa ascensiune a democra\iei în fa\a totalitarismului sunt folositoare pentru un fenomen numit de Cox „perestroik` global`“ ( global perestroika). Astfel. Cox se concentreaz` pe ceea ce denume]te „interna\ionalizarea statului“. El distinge trei „structuri succesive ale ordinii mondiale“: economia interna\ional` liberal` (1789-1873). Cea de-a treia ]i ultima parte a c`r\ii se axeaz` pe studiul crizelor economice globale din 1973-1974.

c@t ]i global. în lucrarea lui Ralph Miliband ]i a lui Leo Panitch (ed. retorica victoriei asupra socialismului în r`zboiul rece ]i inechitatea accelerat` dintre state ]i din interiorul lor. Aspectele esen\iale ale conducerii economice trebuie s` fie de aceea protejate fa\` de politic`. nr.“7 tatea sa academic` de la Universitatea York. p. p. Power.RELA|II INTERNA|IONALE 198 199 R. care nu trebuie limitat la reglementarea orizontal` a rela\iilor dintre elitele statelor. Robert Cox. New Haven. [n Millennium: Journal of International Studies. p. Deoarece statele au jucat un rol major în facilitarea procesului de globalizare. {i va fi greu Occidentului „progresist“ s` se uneasc` cu mi]c`rile sociale islamice pentru a construi un fel de contrafor\` global`. [n Millennium: Journal of International Studies. A se vedea în special lucrarea lui Robert Cox. „Global Perestroika“. 7. 387. Principalele lucr`ri ale lui Robert Cox International Organisation: World Politics: Studies in Economic and Social Agencies. El consider` c` era contemporan` a „capitalismului supraliberal ]i mondializant“ este locul unor contradic\ii ]i lupte majore între: retorica democra\iei ]i „deficitul democratic“ cauzat de interna\ionalizarea statului. 1972. Power. Cambridge University Press. în viziunea lui Cox. Production. COX o ideologie dominant` neoconservatoare de deregulare menit` s` sl`beasc` for\ele tradi\ionale de opozi\ie. nr. 162-175. Globalizarea „de deasupra“ trebuie s` fie contracarat` de cea „de dedesubt“. 18. Cox a inspirat mul\i cercet`tori s` reanalizeze modul în care trebuie studiat` economia politic` interna\ional`. p. 1981. Politica dus` [n acest sens de unii ca Reagan ]i Thatcher în anii ’80 a contribuit la „rena]terea separatismului secolului al XIX-lea între economie ]i politic`. imaginea dominant` a rela\iilor interna\ionale este în contradic\ie radical` cu cele mai benigne interpret`ri existente în domeniu. 1994. adic` de presiunea maselor. 1977. Ce trebuie f`cut? Cox aduce în prim plan ceea ce el descrie ca o nou` form` a multilateralismului. Acest deziderat este atins prin practici confirmate. 3. Krasner.. p. Londra. Robert Cox. 4. nr. Merlin Press. „Multilateralism and World Order“. Hegemony. 31. El trebuie conceput ca: „un loc geometric pentru transformarea ordinii existente [în numele] unei concep\ii l`rgite asupra societ`\ii globale … multilateralismul trebuie definit din punctul de vedere al capacit`\ii sale de a reprezenta for\ele active în lume at@t la nivel local. cit. [n International Organisation.). and International Relations: an Essay in Method“. Macmillan. 1981. „Social Forces. „Gramsci. 1983. nr. opera lui Robert Cox este o contribu\ie major` la dezvoltarea teoriei critice în studiul rela\iilor interna\ionale. States and World Orders: Beyond International Relations Theory“. 1996. „Social Forces. Robert Cox. s` construiasc` alian\e ]i coali\ii cu noile mi]c`ri sociale. 12. mai ales mi]c`rile sindicale. Robert Cox. 162-163. Prin toat` activi- Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin. Columbia University Press. New York. Hegemony and International Relations: an Essay in Method“. Robert Cox. p. Londra. p. 399. 2. Robert Cox. 1969.“8 Note 1. 1987. Ar fi corect s` se spun` c` materialismul istoricist al lui Gramsci este poate acum cea mai important` alternativ` la viziunea realist` ]i la cea liberal` din domeniu. p. inclusiv prin prevederile formale ale Constitu\iei. The Socialist Register 1992. De exemplu. Approaches to World Order. Astfel. 1983. and World Order: Social Forces in the Making of History. 1992. F`r` îndoial`. cererile cresc@nde în favoarea protec\iei interna\ionale a mediului ]i capitularea autorit`\ii statului în fa\a corpora\iilor interna\ionale financiare ]i de afaceri. legisla\ie. p. 5. idee cu aspect de sugestie deocamdat`. op. 10. 12.). 10. [n Millennium: Journal of International Studies. States and World Orders: Beyond International Relations Theory“. 6. Robert Cox. 162-175. „Labour and Hegemony“. Cox sus\ine c` for\ele sociale care se opun hegemoniei trebuie s` se angajeze într-un „r`zboi de pozi\ii“. Cox sus\ine c` dificult`\ile pot fi dep`]ite dac` tendin\a globaliz`rii se va încetini sau chiar se va inversa. Production. 8. {n concluzie. . lucru considerat dificil chiar de Cox. nr. [n Review of International Studies. 32. Yale University Press. Cox afirm` c` mi]carea sindical` trebuie s` se mobilizeze la nivel global. tratate. [n Millennium: Journal of International Studies. Keohane ]i Ruggie. 128. nr. „Gramsci. 126-155. 23. 254. Cambridge. The Anatomy of Influence: Decision Making in International Organization (cu Harold Jacobson et al. p. and World Order.

}i aceasta din dou` motive. „Global Hegemony and the Structural Power of Capital“. Approaches to World Order (cu Timothy J. Al doilea motiv ar fi c` Richard Falk încalc` frontiere ideologice în încercarea de a critica politica extern` a statelor (mai ales a Statelor Unite ale Americii) ]i de a oferi sugestii pentru reforma sistemelor de state în grani\ele a ceea ce denume]te domeniul posibilului. De asemenea. Karl. În 1965 a fost numit profesor de drept interna\ional la Catedra Albert Milbank. Cambridge. Londra. Beacon Press. Murphy and Roger Tooze (ed. Cambridge. Stephen ]i Law. 33. Stephen. Gill. „A Gramscian Concept of Declining Hegemony: Stages of U. 1996. p. Richard Falk a lucrat la Universitatea Princeton. The Socialist Register. Boston. The Great Transformation. Cambridge. Power. James (ed. 1990. 1989. p. Colorado. 1997. RICHARD A. Gramsci. 2 Dup` propriile sale afirma\ii. {n 1985 a fost bursier Guggenheim. Pentru o bibliografie complet` a operei sale. fa\` de rolul legii în sus\inerea ]i transformarea poten\ial` a sistemului de state ]i va fi surprins de varietatea ]i volumul lucr`rilor sale. and International Political Economy“. statutul de outsider a contribuit la sentimentul s`u de semiapartenen\` la societatea american` ]i este posibil s`-i fi influen\at ]i dezvoltarea ulterioar` ca un critic sus\inut al politicii externe americane încep@nd cu 1960. 97-118. Aceasta nu [nseamn` c` opera sa ignor` teoria. în Craig N. Majoritatea autorilor studia\i în aceast` lucrare sunt cunoscu\i pentru sus\inerea ]i elaborarea unor teorii sau concepte deosebite. p. Power and the Evolution of International Economic Relations“. Lynne Reinner.). 51-75. The New International Political Economy. Falk. Colorado. Rapkin (ed. nr. a predat la Universitatea Stanford ]i la cea din Stockholm. Aceast` carte este o antologie a celor mai importante articole ale lui Cox. Cambridge University Press. 1991. în David P. . 1991.). Cambridge University Press. 537-544. The Merlin Press. Gramsci. Alan Weston.). 475-499. Stephen (ed. and International Relations. Falk nu este un teoretician declarat care [ncearc` s` construiasc` modele elaborate ce pretind s` pun` în lumin` tipare ale rela\iilor dintre state. Falk a absolvit Universitatea din Pensylvania în 1952 cu licen\` în economie. World Leadership and Hegemony. pentru simpul motiv c` folose]te opera altora pentru sus\inerea propriilor teorii. Gill. Gill. [n International Studies Quarterly. 1944. 1992. Gill. Falk poate fi descris totu]i ca un analist critic al rolului legilor interna\ionale în cadrul politicilor globale care apeleaz` înc` la principiile legale ]i constitu\ionale prin care sistemul de state poate evolua într-o direc\ie cosmopolit`. în 1962. în Ralph Miliband ]i a lui Leo Panitch (ed. A absolvit Facultatea de Drept a Universit`\ii Yale în 1955 ]i ]i-a completat studiile cu doctoratul la Universitatea Harvard. 1 Încep@nd cu 1961. and World Order: Social Forces in the Making of History. Historical Materialism. Westview Press. {n primul r@nd. Stephen ]i Mittelman. Cititorul va fi uimit s` constate o grij` permanent` fa\` de problemele normative ale ordinii mondiale. Polanyi. Cambridge University Press. Nu este cazul lui Richard Falk.). 26-143. „Historical Materialism. „Global Perestroika“. Columbia University Press. Dac` Falk este dificil de clasificat.S. Sinclair). n`scut în 1930 la New York. Dup` ce a predat în cadrul Universit`\ii de Stat din Ohio ]i la Harvard la sf@r]itul anilor ’50. Lecturi suplimentare Cafruny. lucr`rile lui sunt greu de rezumat. FALK Opera lui Richard Falk este dificil de clasificat în func\ie de o tipologie prestabilit` prin intermediul c`reia sunt grupa\i g@nditorii importan\i din acest domeniu. î]i descrie originea de „evreu asimila\ionist care neag` virtual chiar partea etnic` a iudaismului“. înainte de a se hot`rî s` studieze dreptul. New York.RELA|II INTERNA|IONALE 200 Production.). a se vedea p. Massachusetts. Boulder. David. Boulder. 1987. Innovation and Transformation in International Studies. p. a activat la Facultatea de drept a Universit`\ii Princeton [n urm`toarele trei decenii.

4 În anii ’70. fapt care implic` construc\ia gradual` a unei noi ordini mondiale care s` asigure satisfacerea nevoilor de baz` ale tuturor oamenilor. Preocuparea mea principal` este de a crea o mi]care pentru abolirea r`zboiului ]i agresiunii ca institu\ii sociale.“3 În anii ’60. al folosirii for\ei. s` salveze mediul [nconjur`tor. El a identificat dificult`\ile existente ]i a ac\ionat pentru mobilizarea opiniei publice din zonele industrializate ]i mai ales din SUA. diviziunea orizontal` a lumii politice f`c@nd dificil` pentru cei de la baza ierarhiei economice accesul dincolo de grani\ele proprii. Spre deosebire de al\i cercet`tori. rela\iile interna\ionale ]i alte ]tiin\e sociale. Wright Mills ]i Herbert Marcuse. Falk a publicat Human Rights and State Sovereignty. „Menirea esen\ial` a unui cet`\ean-pelerin este de a descoperi modul în care pot deveni dezirabile. din punct de vedere ideologic. o astfel de perspectiv` ar putea s` se constituie într-un catalizator pentru adoptarea unanim` a unor schimb`ri institu\ionale interna\ionale care s` conduc` la un control mai centralizat.RELA|II INTERNA|IONALE 202 203 R. În 1981. A. în discordan\` cu „realiz`rile reale“ ale statelor socialiste existente. Dup` [ncheierea r`zboiului rece. Falk a c`utat s` joace rolul „cet`\eanului-pelerin“ ]i a [mbinat munca academic` cu activismul politic. discrimin`rii sociale ]i patriarhatului sunt doar c@teva exemple. Un interes deosebit a fost acordat folosirii for\ei de c`tre state ca instrument de politic` na\ional` în contextul amenin\`rii cu un dezastru nuclear. FALK Interesul lui Falk pentru politic` a ap`rut o dat` cu debutul activit`\ii sale didactice din Ohio la începutul anilor ’60. f`r` a limita în nici un fel resursele diversit`\ii culturale. (3) realizarea justi\iei politice în cadrul respect`rii drepturilor fundamentale ale omului. Falk a sus\inut c` „se constat` o dezvoltare gradual` a con]tiin\ei morale ]i a compasiunii umane pentru a permite reorganizarea bazei politice a existen\ei umane la nivel global“. Sus\inerea acordat` de Falk socialismului se baza pe promisiunile acestuia. colonialismului. Acestea includ promovarea cre]terii economice a statelor-na\iuni. A f`cut o mi]care bun` transfer@ndu-se la Universitatea Princeton. {n viziunea lui. Mi]c`rile împotriva sclaviei. (4) men\inerea ]i reabilitarea calit`\ii mediului. În anii ’70. C. spre sf@r]itul anilor ’80. El a afirmat c` formele capitalismului interna\ional sunt cel mai mare impediment în calea reformei ]i c`. chiar dac` imposibile. ]i care s` ac\ioneze în scopul solu\ion`rii pa]nice a conflictelor dintre societ`\i. Falk a atras aten\ia asupra necesit`\ii apari\iei unei ordini mondiale eficiente într-o lume violent`. Aceasta i-a permis lui Falk s`-]i plaseze opera în cadrul unui interes mai larg pentru problemele ordinii globale ]i ale injusti\iei din acest domeniu. c@nd a asistat la unele scene de rasism împotriva unor studen\i de culoare ]i s-a confruntat cu un grup radical de cercet`tori care dezb`teau lucr`rile lui Marx. socialismul este superior capitalismului prin inten\ia de a distribui bun`starea în mod echitabil. a afirmat c` ONU ar trebui s` aib` un rol mult mai activ ca ter\` parte în solu\ionarea r`zboaielor civile care au fost adesea provocate ]i sus\inute de marile puteri prin expansiunea r`zboiului rece în \`rile lumii a treia. în special în Vietnam. Falk a fost unul dintre primii care au examinat modalit`\ile în care sistemul westphalian de state suverane ]i independente ar fi putut fi extins. Pe de alt` parte. mai ales prin sprijinirea mi]c`rilor populare care se opun for\elor imperialiste reprezentate de SUA. (2) cre]terea bun`st`rii sociale ]i economice. ]i dup` diminuarea aparent` a pericolului unui r`zboi nuclear. s-a implicat în World Order Models Project (WOMP) împreun` cu un grup de cercet`tori radicali]ti. La sf@r]itul anilor ’60. Capitalismul exploateaz` anumite clase sociale. Falk a sugerat c` reforma global` ar trebui s` înceap` prin înfr@ngerea imperialismului ]i prin urm`rirea asidu` a respect`rii drepturilor politice ]i economice ale omului. furniz@ndu-i o baz` util` pentru integrarea experien\ei din dreptul interna\ional [n valorile normative. „stabilitatea“ sistemului de state nu trebuie s` fie evaluat` doar prin absen\a conflictelor interstatale (a]a-numita ordine interna\ional`). aflat` sub spectrul celui de-al treilea r`zboi mondial. iar sf@r]itul r`zboiului rece nu diminueaz` necesitatea unei transform`ri structurale. Falk a continuat s` sus\in` transformarea sistemului westphalian ]i s` promoveze scopurile sale cosmopolite. În absen\a interesului global. competi\ia economic` ]i tehnologic`. Scopul acestui proiect este de a explora modalit`\ile în care o nou` ordine mondial` poate fi creat` pentru: (1) diminuarea violen\elor colective pe scar` larg`. sistemul interna\ional va continua s` promoveze conceptul „imperativelor de stat“. folosirea institu\iilor interna- . mi]c`rile sociale. Interesul na\ional este [n esen\` mai pu\in important dec@t interesul global. Falk a fost un oponent activ al interven\iei SUA peste hotare. Falk ]i-a asumat sarcina s` prefigureze o ordine care s` dezvolte aceste valori ]i s` [ncurajeze procesele de tranzi\ie care ar putea duce la crearea unei asemenea ordini. unde a studiat dreptul interna\ional împreun` cu ]tiin\ele politice. ci ]i prin criteriile ordinii mondiale în cadrul c`reia interesele statale sunt subordonate celor individuale. chiar suprana\ional. m`surat` doar prin produsul intern brut. sus\in@nd c` dezvoltarea drepturilor omului trebuie s` aib` loc prin transformarea structurilor tradi\ionale. s` apere drepturile fundamentale ale individului ]i ale grupurilor.

Din acest joc interactiv al for\elor opuse se poate imagina o nou` ordine mondial` care s` slujeasc` interesele indivizilor ]i totu]i s` fie înr`d`cinat` în realit`\ile curentelor politice.RELA|II INTERNA|IONALE 204 205 R. acelea]i for\e tehnologice care reduc importan\a grani\elor (de exemplu Internetul) sunt ]i for\ele motrice poten\iale pentru activizarea mi]c`rilor incipiente în promovarea valorilor p`cii mondiale. pluralismul ]i formele de cunoa]tere care nu întrunesc standardele „]tiin\ifice“ de ra\ionalitate. A. Era ulterioar` r`zboiului rece este caracterizat` de pericole noi ]i de noi oportunit`\i pentru schimb`rile structurale. precum ]i propunerile sale recente de reform` a ONU. Pe de o parte. invazia Kuwaitului de c`tre Irak în 1990 a reprezentat o provocare a voin\ei ]i capacit`\ii ONU de a r`spunde eficient despotismului ]i agresiunii în numele securit`\ii . ca „sf@r]itul Istoriei“ ]i ca victorie a democra\iei asupra rivalilor ei. A imagina o tensiune creatoare cresc@nd` din numeroasele tendin\e pro ]i contra globaliz`rii este un demers ra\ional. A imagina o viitoare ordine mondial` modelat` în întregime de for\ele democratice transna\ionale ar reprezenta o utopie ]i o naivitate. adev`r ]i progres. unitar ]i universal despre modernitate exclude ]i minimalizeaz` diferen\a. Falk nu descrie perioada ulterioar` anului 1989.“5 Pe de alt` parte. care ar putea. În anii ’90. prin politicile sale din regiunea Asia-Pacific. Acestea favorizeaz` descrierile „omului ra\ional“ (subiectul cunosc`tor) care înt@lne]te ]i st`p@ne]te o singur` realitate cognoscibil` (obiectul cunoscut). amenin\`rile Chinei de a-]i alipi Taiwanul prin for\` ]i disputele teritoriale existente între China. Acest fapt trebuie s` încurajeze proiectul „constitu\ionalit`\ii globale“ ca mecanism care s` conduc` la un anumit tip de „democra\ie transna\ional`“ bazat` pe eficacitatea unui sistem legislativ interna\ional care s` îmbine interesele individuale cu cele statale. El subliniaz` mai ales modul în care unii anali]ti politici ]i strategi americani încep s` indice China ca o superputere în devenire. dezvoltare). mascat` de tonuri culturale ]i rasiale. a]a cum este reprezentat` de efortul de constituire a regimului de pia\` liber` în Europa ]i America de Nord. Promovarea drepturilor omului ]i a constitu\ionalit`\ii stabile]te baza pe care globalizarea de jos [n sus poate evolua în sensul echilibr`rii ]i neutraliz`rii aspectelor negative ale globaliz`rii de sus [n jos. {n aceast` lucrare. ci dimpotriv` ca epoc` istoric` ce faciliteaz` l`rgirea „orizontului aspira\iilor plauzibile“ pentru a include extensii mult mai ambi\ioase ale dreptului ]i institu\iilor în raport cu guvernarea vie\ii politice ]i economice. Falk a fost în avangarda dezbaterii despre reforma ONU. În anii ’90. Efortul Coreii de Nord de a-]i dezvolta capacit`\i nucleare. bariere politice împotriva liberei circula\ii ]i neimplicarea în sus\inerea unor politici ecologice ]i demografice eficiente la nivel interna\ional. Din punct de vedere geopolitic. dar îi sus\ine în acela]i timp pe cei care identific` „partea întunecat` a modernit`\ii“ ]i care pun în lumin` costurile umane ]i de mediu ale încerc`rii de a ob\ine controlul asupra noastr` ]i a mediului înconjur`tor. Acest conflict va fi mai pu\in unul ideologic ]i mai mult o rivalitate tradi\ional` între mari puteri. deoarece pretindea c` ONU a fost manipulat` în sensul legitim`rii intereselor SUA ]i nu a intereselor ordinii globale. în termeni triumfali]ti. Discursul esen\ialist. „O alternativ` a economiei de pia\`. entuziasmul de [nceput al lui Falk pentru mi]c`rile revolu\ionare de eliberare ]i pentru socialism a f`cut loc unei apropieri de ceea ce el denume]te „societatea civil` global`“.“7 Acesta este contextul adecvat pentru a în\elege precau\ia lui Falk în acceptarea postmodernismului în teoria social`. Falk este preocupat de ceea ce el identific` a fi inegalitatea continu` creat` de capitalismul global pe care [l consider` complet opus promov`rii unei democra\ii participative. FALK \ionale doar pentru realizarea scopurilor interne. Falk este prudent în repudierea postmodern` a iluminismului care promoveaz` un relativism facil ]i submineaz` ideea drepturilor universale ale omului. Falk invoc` ideea „cet`\eanului pelerin“ ]i î]i catalogheaz` convingerile ca form` a „utopismului înr`d`cinat“ care tinde spre o reform` global` de-a lungul „autostr`zii D-5“ (denuclearizare. Falk nu este convins c` destr`marea URSS implic` ]i destabilizarea echilibrului de putere politic`. Din punct de vedere economic. c@t ]i economice. În lucrarea Explorations at the Edge of Time (1992). iar rezultatul va fi f`r` [ndoial` pozitiv. Japonia ]i Vietnam reprezint` posibile „detonatoare“ ale unui nou r`zboi rece între SUA ]i China. s` amenin\e interesele SUA. va accentua diferen\ele dintre Nord ]i Sud ]i va neglija condi\ia celor dezavantaja\i de pretutindeni. „Exist` loc pentru speran\` ]i spa\iu politic pentru manifestarea ini\iativei creatoare. Rezultatul acestei înt@lniri este încrederea în posibilitatea unei cunoa]teri exacte a „lumii reale“ în scopul facilit`rii control`rii ]i st`p@nirii acesteia. fiind ]i un oponent fervent al r`zboiului din Golf. depolarizare. democratizare. demilitarizare. 6 Acest concept include coali\ii temporare de indivizi ]i de grupuri care activeaz` în sensul promov`rii scopurilor care tind a fi ignorate în cazul în care elitelor economice ]i/sau geopolitice le este îng`duit s`-]i urmeze propriile scopuri. Pericolele sunt at@t geopolitice. Falk se angajeaz` într-o critic` acerb` a no\iunilor moderne de ra\iune.

FALK colective. 8. Lynne Rienner. 31. Frederick A. B.). Princeton University Press. Richard Falk. op. A se vedea în special Richard Falk. 149. Falk sus\ine c` procentul ac\iunilor umanitare propriu-zise nu este foarte ridicat ]i c` este o utopie s` se considere c` o mare putere va ac\iona în sprijinul celor oprima\i. iar cei interesa\i de o list` complet` a lucr`rilor publicate pot g`si CV-ul s`u pe Internet la urm`toarea adres`: http://www. 531-535. 5. Walker and Saul H. Principalele lucr`ri ale lui Richard Falk Law. p. Falk a demonstrat importan\a dreptului interna\ional în studiul rela\iilor interna\ionale nu doar ca un pachet static de legi.edu/faculty/falkpapers/cv. New Jersey. în Richard A. 1991. ci ]i ca instrument esen\ial ]i dinamic al schimb`rii sociale. Mendlovitz (ed. The War System: An Interdisciplinary Approach. 4.wws. New Jersey.html. Note 1. De asemenea. 1980. 1975.RELA|II INTERNA|IONALE 206 207 R. 467-470. J. „In Search of a New World Model“. Morality. 7. în anii ’60 el fiind criticat pentru ceea ce unii autori au interpretat a fi un accent antiamerican în majoritatea lucr`rilor sale ]i pentru naivitatea de care a dat dovad` în ceea ce prive]te natura uman` sau beneficiile socialismului. 61-78. 163. 1975. p. iar Consiliul de Securitate va fi mai responsabil at@t în fa\a comunit`\ii interna\ionale a statelor din Adunarea General`. Journeys Through World Politics. 6. Colorado. Falk and Samuel S. Cu toate acestea. A se vedea în special „Evasions of Sovereignty“. Random House. 3. A Study of Future Worlds. 9. 92. în anii ’90. Human Rights and State Sovereignty. A. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull ]i Galtung. în Joseph Kruzel and James N. 1996. tot Falk afirm` c` efectul aplic`rii unor rezolu\ii ale Consiliului de Securitate în timpul crizei a oferit sprijin oficial unui r`zboi pe care ONU a fost incapabil` s`-l controleze ]i ale c`rui obiective au dep`]it scopul restaur`rii suveranit`\ii Kuweitului. „The World Order Models Project and its Critics: a Reply“. p. nr. New York. 1981. and War in the Contemporary World. New York. Massachusetts. p. Richard Falk. 9 În conformitate cu vederile sale asupra situa\iei globale. x-xi. 1968. 8. nr. Free Press. p. Legal Order in a Violent World. p. Marile puteri se concentreaz` mai degrab` în mod selectiv asupra victimelor r`zboaielor civile ]i asupra guvernelor totalitare în scopul sus\inerii propriilor interese. [n International Organization. Sim (ed. Toronto. Falk este prudent fa\` de afirma\iile dup` care. 161. 3. Richard Falk. 2. Contending Sovereignties: Redefining Political Community. A Global Approach to National Policy. Praeger.princeton. p. aspectele practice ale scoaterii Irakului din Kuweit ar fi fost mai bine gestionate prin folosirea for\ei militare a SUA ]i a alia\ilor lor sub supravegherea strict` a Consiliului de Securitate. nr.). c@t ]i fa\` de actorii neguvernamentali ai sistemului interna\ional.8 Pe de alt` parte. [n Current History. Richard Falk afirm` c` este foarte periculos s` se acorde încredere statelor în rezolvarea situa\iilor care reprezint` manifest`ri patologice ale sistemului de state însu]i. p. New York. Harvard University Press. Desigur. [n Peace Review. 37-57. Holmes & Meier. 1971. Westview Press. Rosenau (ed. . Princeton University Press. Princeton. p. „Anarchism and World Order“. 149. Lexington Books. SUA „au afi]at disponibilitatea ]i capacitatea de a înfrunta Irakul ]i de a crea un front comun în cadrul Consiliului de Securitate pentru a cere Irakului retragerea necondi\ionat` din Kuweit“. „Manifesting World Order“. 1989. Legal Order in a Violent World. „In Search of a New World Model“. Ibid. Pentru prima dat` în istoria institu\iilor moderne interna\ionale a fost oferit un r`spuns prompt ]i eficient acestei crize. 182. Richard Falk. Boulder. This Endangered Planet: Prospects and Proposals for Human Survival. Boulder. fie SUA.. fie ONU ar trebui s` adopte politici de interven\ie umanitar` pentru a face fa\` num`rului cresc@nd de r`zboaie civile. ]i c` unii ar putea considera încrederea sa în cosmopolitismul legal o simpl` utopie. 1990. „Grounds to Reject Intervention“. cum este stipulat [n Carta ONU (capitolul VII). Princeton. 1993. r`spuns care a întrunit o majoritate cov@r]itoare. Richard Falk. 1968. Colorado. care aveau drept surs` analizele Clubului de la Roma. 1978. În opinia lui Falk. p.. Biografia lui Richard Falk con\ine mai mult de 40 de pagini. ONU nu va reu]i s` se disocieze de „imperativele sistemului de state“ dec@t dac` va deveni mai independent` din punct de vedere financiar fa\` de statele puternice. În acest sens. Falk a recunoscut c` unele din predic\iile sale sumbre privitoare la viitorul planetei erau bazate pe statistici eronate. nr. 1963. în R. „Reflections on the Gulf War Experience“.). Cambridge. [n Juridisk Tidskrift. New York. este posibil s` [l consider`m pe Falk un idealist confuz. cit. Acest lucru ar fi facilitat un control mai strict al desf`]ur`rii de efective militare ]i al modului în care acestea au fost folosite.

a fost înglobat` în teoria sistemelor mondiale de c`tre promotorii radicalismului în studiul economiei politice interna\ionale. 1989. 1992. La începutul anilor ’60. Aceast` concep\ie a fost caracterizat` de dou` ipoteze principale. unde a pus la punct majoritatea lucr`rilor sale. analiz@nd natura ]i dinamica dezvolt`rii dintr-o perspectiv` radical`.). Franck. Brighton. Joseph and Rosenau. On Humane Governance: Toward a New Global Politics: The World Order Models Project Report of the Global Civilization Initiative. 1988. unde a studiat economia. Dutton. Lecturi suplimentare Bull. James (ed. The Anarchical Society. Oxford. dup` care s-a axat pe studiul insuficien\ei g@ndirii conven\ionale asupra dezvolt`rii. dar familia sa a emigrat în SUA la începutul anilor ’30 pentru a evada din Germania nazist`. pe care Frank a luptat s` le submineze. În 1978 a devenit profesor [n cadrul School of Development Studies de la University of East England. A urmat Colegiul Swarthmore. ANDRÉ GUNDER FRANK Frank este bine cunoscut ca un cercet`tor de frunte al „teoriei dependen\ei“ în studiul dezvolt`rii. Massachusetts. Philadelphia. The Western State System. Wheatsheaf Books. 1987. unde a început studiul sistematic al economiilor statelor socialiste din estul Europei ]i ]i-a continuat cercet`rile referitoare la istoria capitalismului global. The Power of Legitimacy Among Nations. teoria economic` avea tendin\a s` identifice dez- . Londra. Princeton University Press. în Germania. Hedley. 1990. Reviving the World Court. 1992. 1992. New Jersey. Frank a scris mai multe lucr`ri care s-au bucurat de un succes enorm în America. care se afla în stare incipient` la acea dat`. 1977. Opera lui Frank de la sf@r]itul anilor ’50 ]i din anii ’60 trebuie în\eleas` ca reac\ie la concep\ia tradi\ional` asupra cerin\elor „dezvolt`rii“ în lumea a treia ]i ca deconstruc\ie a acestei teorii. Lexington Books. Princeton University Press. Princeton. Frank s-a întors în 1973 în Germania pentru a prelua un post la Institutul Americii Latine din cadrul Universit`\ii Deschise din Berlin. Studiile s-au întins pe durata mai multor ani din cauz` c` Frank a contestat corectitudinea tezei economice a lui Keynes. ]i a început doctoratul la Universitatea din Chicago. Polity Press. Cambridge. Holmes &Meier. De-a lungul anilor ’60. Frank s-a n`scut în 1929. New York. 1986. Explorations at the Edge of Time: The Prospects for World Order. mai ales c` începuse escaladarea r`zboiului din Vietnam. Temple University Press. The Promise of World Order: Essays in Normative International Relations. Kruzel. Thomas. New York. iar în prezent este profesor la Universitatea din Toronto. Revolutionaries and Functionaries: The Dual Face of Terrorism. Oxford University Press. p. }i-a sus\inut teza de doctorat cu o diserta\ie asupra m`sur`rii comparative a productivit`\ii în agricultura ]i industria Ucrainei. Princeton. a]a cum se prezint` în zilele noastre. Lexington. Journeys Through World Politics. {n primul r@nd. Chariottesville. fapt ce a atras antipatia profesorilor s`i. 1983. în 1950. 153-164. Macmillan. 1995. Dup` r`sturnarea regimului Allende din Chile printr-o lovitur` de stat orchestrat` de generalul Pinochet. University Press of Virginia. Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges of World Poverty. Timp de mul\i ani a predat ]i a cercetat [n cadrul Universit`\ii din Amsterdam. a renun\at la postul de la Universitatea de Stat din Michigan pentru a lucra în America de Sud (în Chile). New Jersey. Olanda.RELA|II INTERNA|IONALE 208 The End of World Order: Essays on Normative International Relations. de]i aceast` teorie. Teoria dependen\ei respinge radical diagnozele de dup` cel de-al doilea r`zboi mondial ]i prognozele privind dezvoltarea lumii a treia pe baza abord`rii moderniz`rii liberale.

Astfel. {n al doilea r@nd. conform c`rora se afirm` egalitatea indivizilor indiferent de statutul acestora. „se dezvolt`“ în acela]i timp. Acestea necesitau aplicarea de ra\ionamente impersonale. S-a ajuns la [n\elegerea moderniz`rii ca „mi]care ascendent`“ a întregului sistem social ]i cultural de la un stadiu de evolu\ie economic` la urm`torul. Pentru a se dezvolta sau „a decola“ (take off) conform formul`rii sale. Argumenta\ia sa poate fi rezumat` [n c@teva afirma\ii complementare. iar fondurile suplimentare vor fi investite pentru o cre]tere ulterioar`. iar obliga\iile sociale sunt difuzate printr-o re\ea de grupuri ]i nu reprezint` obliga\ii contractuale. ]i mai pu\in pe valorile universale. sateli\ii înregistreaz` o dezvoltare economic` mai mare c@nd leg`turile lor cu metropola sunt mai slabe ]i nu c@nd sunt mai puternice. Pentru a în\elege subdezvoltarea contemporan` trebuie s` ne concentr`m asupra r`d`cinilor istorice ale rela\iilor metropol`-satelit. Frank. m`surat` cu indicatori statistici simpli precum cre]terea PIB. {n primul r@nd. Contrazic@nd paradigma moderniz`rii. Orientul Mijlociu ]i Europa medieval` aveau în comun o limit` superioar` a nivelului de atins. G. justific@nd cheltuielile masive f`cute de SUA pentru a sus\ine acest proces de cre]tere [n \`rile mai s`race. c@nd propor\ia cet`\enilor implica\i în munca calificat` sau birocra\ie va cre]te. ca ]i al\i g@nditori radicali precum Rudolfo Stavenhagen ]i Fernando Cardoso. Concluzion@nd. Sociologul Talcott Parsons distingea societ`\ile „moderne“ de cele „tradi\ionaliste“. provocarea pentru statele s`race era de a aplica politici similare care le-ar ajuta s` ob\in` o cre]tere rapid` conform teoriei c`. aceasta din urm` implic` un num`r de schimb`ri structurale ]i comportamentale secven\iale. în anii ’60. FRANK voltarea economic` cu cre]terea economic`. dezvoltarea reprezent@nd reducerea discrepan\elor printr-un proces limitativ p@n` c@nd \ara „nedezvoltat`“ devenea „dezvoltat`“. „dezvoltarea“ metropolelor na\ionale ]i a celor subordonate acestora este limitat` de statutul lor de sateli\i. la nivel interna\ional ]i în interiorul na\iunilor „subdezvoltate“. paradigma moderniz`rii a asigurat o diagnoz` ]i un tratament care au oferit un model alternativ de cre]tere economic` celui ilustrat de URSS sau China. rela\iile dintre persoane fiind bazate pe reguli nescrise. Dimpotriv`. Societ`\ile tradi\ionale vor urma calea dezvolt`rii ]i a moderniz`rii dup` parcurgerea unor etape ale industrializ`rii. asumate explicit. c@nd veniturile se vor ridica la un nivel care s` permit` popula\iei s` consume mai mult dec@t este necesar supravie\uirii. trebuie s`-l privim ca pe o manifestare periferic` a expansiunii capitalismului. era de fapt o consecin\` a includerii acestor \`ri în ceea ce mai t@rziu va fi denumit sistemul mondial capitalist. chiar ]i acei autori care au luat în discu\ie ecua\ia cre]terii ]i dezvolt`rii economice au presupus c` obstacolele din calea dezvolt`rii \`rii studiate erau mai mult interne dec@t externe. zonele cele mai pu\in dezvoltate în prezent sunt în general cele care au avut cele mai str@nse leg`turi cu metropolele în trecut. capitalismul este maladia ]i nu tratamentul. s-a pornit de la premisa c`. deoarece poten\ialul ]tiin\ei ]i cel al tehnologiei fie nu erau disponibile. În al doilea r@nd. ultimele tind s` pun` accent pe interesele colective în dauna celor individuale. departe de a fi caracteristic` \`rilor ]i regiunilor insuficient integrate [n economia mondial`. este necesar s` existe infrastructura financiar` ]i o palet` de întreprinz`tori individuali preg`ti\i s` ri]te pentru a ob\ine profit. societ`\ilor trebuie s` le fie familiare ideile moderne despre progres. În contextul r`zboiului rece. dar care au dec`zut în timp. ]i-a schimbat mult concep\iile. {n ceea ce prive]te ajutorul economic ca mijloc de stabilire a . necesar` ]i în rela\ie direct` cu o democratizare fundamental`. pentru a în\elege procesul „subdezvolt`rii“. pentru perioade limitate ]i scopuri particulare. În anii ’50 g@ndirea consacrat` dezvolt`rii era dominat` de ipoteza durkheimian` a schimb`rii sociale printr-un consens ]i o ra\ionalizare cresc@nde. {ntreprinderile comerciale.RELA|II INTERNA|IONALE 210 211 A. subdezvoltarea era definit` printr-o compara\ie a \`rilor bogate cu cele s`race. în vreme ce cre]terea economic` este un criteriu important al dezvolt`rii. {n ultimul r@nd. Poate c` cel mai cunoscut text al paradigmei moderniz`rii este cel al lui Walt Rostow. fie nu erau aplicate sistematic. capabile s` r`spund` unei cereri m`rite a pie\ei mondiale ]i mai pu\in a celei interne sunt acelea care s-au stabilit în \`rilesatelit pentru a beneficia de accesul la materia prim` ieftin` ]i de costurile sc`zute de produc\ie ]i ale m@inii de lucru. în construc\ia rela\iilor interumane. Frank a sus\inut c` „subdezvoltarea“. Pe durata c@t a activat în America Latin`. particulare. {n al treilea r@nd. mai degrab` obiective dec@t subiective. Rostow credea c` societ`\ile tradi\ionaliste din China. institu\iile economice care în prezent par r`mase în urm` sunt cele ce erau prospere în trecut. Problemele ]i aspectele relevante pentru dinamica dezvolt`rii institu\ionale ]i pentru transformarea valorilor au fost l`sate în afara sferei formul`rii politicilor ]i analizelor economice. educa\ia trebuie s` aib` o r`sp@ndire de mas`. de vreme ce „statele dezvoltate“ din America de Nord ]i din vestul Europei erau deja dezvoltate. dac` o \ar` cre]te. Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. Astfel. ora]ele considerate sateli\i la nivel interna\ional sunt metropole ale \`rilor-satelit. Stages of Economic Growth (1960). El a afirmat c` dualismul parsonian era exagerat ]i c` nu existau dovezi empirice care s` sus\in` teoria lui Rostow despre stadiile dezvolt`rii. În general. o dat` cu încorporarea sateli\ilor în sistemul mondial.

v`zut` din perspectiva Americii Latine. capitalismul industrial (1770-1870) ]i imperialismul (1870-1930). cel atlantic ]i cel oriental. de exemplu Anglia. a avut o atitudine [ng`duitoare [n colonii. FRANK unor condi\ii prealabile pentru „decolare“. La . prin care bun`starea oamenilor poate fi îmbun`t`\it`. permi\@ndu-le micilor fermieri locali s` produc` un surplus financiar care a fost folosit pentru dezvoltarea ulterioar`. pe de-o parte. ]i de a tranzita spre un socialism care s` se bazeze pe sine. nu ar exista nici echitate.“1 În anii ’70. ar fi distrus leg`tura ce le încorpora în sistemul economic capitalist mondial. de-a lungul timpului. pe plan extern. fie împreun`. Frank a analizat ]i rolul cre]terii ]i stagn`rii de-a lungul ciclurilor procesului de acumulare din istoria lumii. de exemplu asupra mediului înconjur`tor. Marea Britanie. Frank a afirmat c` „dezvoltarea“ trebuie în\eleas` ca un produs al unei anumite perioade istorice date.. La jum`tatea anilor ’60. a ar`tat Frank. reunite de rolul jucat de Europa (]i mai ales de Marea Britanie) în fiecare din ele. Acestea sunt doar o parte din afirma\iile sale conform c`rora \`rile subdezvoltate datoreaz` aceast` stare pozi\iei lor [n cadrul expansiunii sistemului capitalist global. fie separat. De asemenea. Situ@nd „dezvoltarea subdezvolt`rii“ (the development of underdevelopment) într-o analiz` istoric` mai larg` a evolu\iei capitalismului mondial. publicate la sf@r]itul acelui deceniu. în urm`torii 200 de ani. El a afirmat c` stagnarea ]i criza au fost consecin\ele limit`rii for\elor de produc\ie care. Concretiz@nd. În termenii idealurilor sale. au beneficiat de o substan\ial` acumulare comercial` de bani datorit` pozi\iei-cheie în cadrul triunghiului comercial atlantic. La polul opus.RELA|II INTERNA|IONALE 212 213 A. „Concluzia acestor reflec\ii teoretice ]i politice . revolu\ia industrial` nu a fost doar un fenomen european. revizuit ]i extins analiza asupra modului în care sistemul mondial capitalist producea subdezvoltarea în lumea a treia în dou` lucr`ri majore. Frank ]i-a sintetizat. {nseamn` c` bun`starea oamenilor este [n sine complex` ]i nu trebuie privit` doar ca o capacitate de a consuma mai multe bunuri indiferent de rezultatul acestei ac\iuni. ci ca un proces multilateral al schimb`rii economice. sociale ]i tehnologice. au ac\ionat astfel [nc@t s`-]i instaureze domina\ia asupra celorlalte state în cursul urm`torului stadiu al ciclului economic. investite mai t@rziu sub form` de capital [n lansarea capitalismului industrial ]i manufacturier.. În aceste lucr`ri. sub auspiciile aceluia]i „pesimism intelectual“ care [l caracteriza. Frank a sus\inut c` SUA au devenit o \ar` în dezvoltare. nu una subdezvoltat`. Frank a fost un sus\in`tor înfocat al revolu\iei cubaneze conduse de Fidel Castro ]i un admirator al reformelor radicale economice ale lui Mao Tse Dung din China. ]i anume lunga cre]tere de dup` 1945. a]a cum s-a impus în unele \`ri în anumite perioade de timp. au încercat s` previn` reapari\ia situa\iilor de criz`. iar acesta la r@ndul lui ]i-ar schimba radical politicile economice fa\` de ele. el []i sintetizeaz` cercet`rile istorice radicale pentru a demonstra existen\a unor „cicluri lungi“ succesive de expansiune ]i stagnare în evolu\ia sistemului capitalist mondial. Pe de alt` parte. el apreciaz` [nc` „dezvoltarea“ nu doar ca o simpl` expresie sau produs al cre]terii economice. pentru a face posibil` o dezvoltare economic` independent` sau nondependent`. Frank a afirmat contrariul. Acea etap` fiind deja încheiat`. În tranzi\ia de la mercantilism la industrializare. De-a lungul ultimului deceniu. Depresiunile care au urmat au dus la accentuarea presiunii „interne“ în fiecare \ar` pentru a reorganiza produc\ia: \`rile care au avut succes. Astfel. El a sus\inut c` statele-satelit erau de fapt exportatoare de capital c`tre metropolele care le exploatau ]i pretindeau c` politicile lor economice le ajut`. Solu\ia politic` ar fi de a deconecta statele-satelit de la sistem. deoarece a implicat ]i transfer substan\ial de metale pre\ioase ]i de materii prime din colonii c`tre anumite \`ri care de\ineau fondurile. Frank distinge trei etape ale acumul`rii capitalismului mondial: mercantilismul (1500-1770). deoarece. nici eficien\` ]i nici dezvoltare economic`. puterea colonizatoare. Frank era un revolu\ionar care credea c` schimb`rile pozitive puteau ap`rea doar dac` statele-satelit. pozi\ia cumulativ` (sau noncumulativ`) în cadrul diverselor triunghiuri comerciale. Frank afirm` c` triumful revolu\iei comerciale a fost produsul cuceririlor coloniale ]i al comer\ului extrem de profitabil cu sclavi. aten\ia trebuie mutat` de la problema dezvolt`rii într-o anumit` perioad` istoric` contemporan` c`tre în\elegerea fazelor succesive de dezvoltare într-un context istoric mai larg. Aici el a subliniat modul [n care britanicii i-au exploatat pe \`rani prin sistemul de taxe ]i au organizat produc\ia exclusiv în scopul exportului de materii prime ]i al importului de produse manufacturate provenite din Marea Britanie. Dependent Accumulation and Underdevelopment (1978) ]i World Acumulation 1492-1789 (1978). Un rol important în decizia dac` o \ar` este dezvoltat` sau subdezvoltat` l-a jucat. Frank s-a concentrat asupra continu`rii analizei sistemului capitalist mondial. Acest triumf a fost centrul a dou` triunghiuri ale comer\ului. era c` participarea continu` la sistemul capitalist mondial putea [nsemna numai o continu` dezvoltare a subdezvolt`rii. în cursul secolului al XVIII-lea. pe plan intern (sau c`tre o nedefinit` cooperare socialist` interna\ional`). Numai aceasta ne-ar permite s` studiem procesul complex ]i anevoios al dezvolt`rii capitalismului la scar` global`. s-a aflat politica colonial` dus` de Marea Britanie în India. G.

În plus. p. Heinemann. în mod sistematic (]i [ntr-un num`r cresc@nd). Alex. Monthly Review Press. Monthly Review Press. p. 1998. r`m@ne de v`zut dac` aceste mi]c`ri bazate pe emanciparea sexelor sau pe protec\ia mediului vor avea capacitatea de a-]i îndeplini scopurile proprii sau se vor uni pentru de a forma o for\` contrahegemonic` mai larg` în politicile mondiale contemporane. and Politics in Latin America. Dependent Accumulation and Underdevelopment. nr. D. 1979. p. [n Scandinavian Journal of Development Alternatives. Londra. Sage. New York. Routledge & Kegan Paul. Chew. 1978. Londra. New York. „From Rostow to Gunder Frank: Conflicting Paradigms in the Analysis of Underdevelopment“. 1967. FRANK sf@r]itul secolului al XX-lea. Indiana University Press. Oxford University Press. Heinemann. Frank nu mai era at@t de încrez`tor în perspectivele socialismului.. nr. New York. The Stages of Economic Growth. 1996. Cambridge University Press. 1996. Class. 1991. Crisis in the Third World. 247-288. 1978. 1976. Frank s-a al`turat celor care au identificat un poten\ial de progres [n noile mi]c`ri sociale ap`rute în zonele marginalizate de sistemul capitalist mondial. 355-370. The Rise and Fall of Development Theory.RELA|II INTERNA|IONALE 214 215 A. Hutchinson. Frank identific` aceste for\e ca o parte esen\ial` a demersului c`tre o democra\ie civil` participativ` la nivel mondial. [n condi\iile în care procesul socialist se limiteaz` la o anumit` \ar`. Sing C. 50-85. Reflections on the World Economic Crisis. Political Development Theory: The Contemporary Debate. Smith. . Londra. Crisis in the World Economy.). Richard L. în Ivar Oxaal. Acest proces nu este reprezentabil geografic prin compararea diferitelor state. „André Gunder Frank: an Introduction and Appreciation“. Beyond the Sociology of Development. Londra. nr. Principalele lucr`ri ale lui André Gunder Frank Capitalism and Underdevelopment in Latin America: Historical Studies of Chile and Brazil.). Critique and Anticritique: Essays on Dependence and Reformism. în zilele noastre asist`m la apari\ia unei noi forme dualiste între acele regiuni ]i sectoare care sunt integrate în economia mondial` ]i cele care. Walt W. 1977. Londra. [n Journal of Development Studies. Long Live Dependence and the Class Struggle: an Answer to Critics“. Lecturi suplimentare Booth. Indiana. 31. Colin. Dependence. p. 1981. Tony Barnett ]i David Booth (ed. nr. 167-180. [n World Development. New York. World Accumulation. „Dependence is Dead. New York. Berkeley. 10. 1983. [n World Development. Aiden. New York. Leys. Cambridge University Press. New York. 4. 1975. 10. 1970. Monthly Review Press. Londra. Note 1. 1974. (ed.1981. Mexican Agriculture 1521-1630: Transformation of the Mode of Production. Rostow. Cambridge. Monthly Review Press. On Capitalist Underdevelopment. deoarece transcende grani\ele teritoriale pentru a include/a exclude anumite regiuni ]i sectoare din economia mondial` în a]a-numitele \`ri „dezvoltate“. 1979. „The Underdevelopment of Development Literature: the Case of Dependency Theory“. de]i diviziunea între societ`\i tradi\ionaliste ]i moderne a reprezentat o construc\ie mitic` a economiei politice liberale din ani ’50. The Underdevelopment of Development: Essays in Honor of André Gunder Frank. Higgott. 445-455.. André Gunder Frank. 1973. Lumpenbourgeoisie: Lumpendevelopment. Latin America: Underdevelopment or Revolution: Essays on the Development of Underdevelopment and the Immediate Enemy. Monthly Review Press. ReOrient: Global Economy in the Asian Age. „On Reading André Gunder Frank“. sunt marginalizate. ]i Denemark. „The Underdevelopment of Development“. [n World Politics. În lumina e]ecului socialismului „real“ de a se rupe de pia\a mondial`. p. 1492-1789. Marion Davis Berdecio. 1980. New York. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox ]i Wallerstein.. University of California Press. 5. trad. Macmillan. 1960. el a ar`tat c`. Croom Helm. Tony. nr. Robert A. p. Nove. 1975. Foster-Carter. 28. Desigur. Acesta este un excelent eseu autobiografic în care Frank relateaz` modul în care via\a ]i munca sa s-au dezvoltat încep@nd cu anii 1950. G. 1984.

De exemplu. Galtung concepe autorealizarea fiin\ei umane în termeni de satisfacere a nevoilor umane fundamentale. precum locuin\a. nazi]tii l-au închis pe tat`l lui Johan Galtung într-un lag`r de concentrare. Galtung a fost inspirat de etica pacifist` a lui Gandhi ]i a început s` publice de timpuriu în ziare ]i reviste. un model pe care Galtung ]i l-a însu]it ]i l-a folosit în munc`. al treilea ]i al patrulea tip de violen\`. matematica ]i filozofia în cadrul a dou` facult`\i. Galtung a refuzat ]i a urmat sociologia. Galtung a ajuns un pacifist convins. în 1987. Galtung o consider` preocupare a studiilor de pace pentru a-i în\elege modul de manifestare ]i pentru a putea fi. A ob\inut primul doctorat în studii despre pace în Hawaii ]i a primit. Ca elev s-a sim\it constr@ns de programa ]colar` a vremii. alimentele ]i apa. în final. În 1971. Ideea sa de „violen\` structural`“ este. Ca o consecin\` direct` a interesului lui pentru violen\a structural`. medic. dar nu limitat` la acesta. i-a oferit de timpuriu. 1 În consecin\`. GALTUNG JOHAN GALTUNG Personalitate proeminent` [n domeniul cercet`rilor privind pacea interna\ional`. Galtung a contribuit ]i la înfiin\area periodicului Journal of Peace Research. Asemenea lucr`rilor apar\in@nd altor autori men\iona\i în acest manual. const` [n pierderea libert`\ii indivizilor de a-]i alege ]i a-]i exprima propriile convingeri. {n m`sura [n care violen\a structural` nu este un fenomen necesar. premiul „Right Livelihood“ pentru cercet`rile sale în domeniu. opera lui Galtung implic` o serie de discipline din domeniul ]tiin\elor sociale. în termeni de nega\ie. Opera lui Galtung poate fi privit` ca o încercare de unificare a metodelor ]tiin\elor sociale cu etica emancipatoare a ordinii mondiale. Ea se poate constitui în cadrul unei anumite ordini sociale sau structuri politice ]i economice. dar [n concep\ia lui violen\a (]i implicit pacea) nu const` pur ]i simplu [n utilizarea controlat` a for\ei de c`tre oameni. care se refer` la provocarea de suferin\` prin r`zboi. nu este nevoie ca aceasta s` fie observat` între cel care o ini\iaz` ]i victim`. Johan Galtung este cunoscut pentru analizele sale despre ceea ce denume]te „violen\a structural`“ (structural violence) din politica mondial` ]i pentru încerc`rile de a dezvolta o teorie „structuralist`“ a imperialismului inspirat` de marxism. dar s-a întors la Oslo în 1960. economice ]i chiar spirituale. în Norvegia. sub egida c`ruia a publicat majoritatea lucr`rilor din ultimii 30 de ani. prezent@nd o teorie structural` [n care. în 1951. aplicabile at@t statelor capitaliste. Galtung trateaz` „alienarea“ ca o form` de violen\` structural` [mpotriva identit`\ii ]i a nevoilor noastre nonmateriale de a tr`i [ntr-o comunitate ]i de a stabili rela\ii cu ceilal\i. care pot fi fiziologice. ci este „tot ce [mpiedic` autorealizarea uman` ]i poate fi evitat“. [mbr`c`mintea. el a publicat concluziile asupra analizei imperialismului. De]i p`rin\ii lui ]i-au dorit s` devin` medic. a încercat s` înglobeze variabile noneconomice. În viziunea lui Galtung. ecologice. Cei mai mul\i dintre noi se refer` la pace în mod intuitiv. {n continuare. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Galtung se refer` la „s`r`cie“ ca lips` a condi\iilor mate riale de via\`. prin talentul ]i d`ruirea sa profesional`. A jucat un rol important în organizarea Institutului Interna\ional pentru Cercet`ri despre Pace (PRIO ). {n al doilea r@nd. {n acest context. cei care au sus\inut conceptul de descurajare nuclear` (nuclear deterrence) ]i distrugerea reciproc` garantat` (mutually assured destruction) au afirmat c` acesta a ajutat la men\inerea „p`cii“ între cele dou` superputeri. Cel de-al treilea. a r`zboiului ]i a utiliz`rii for\ei armate în rela\iile dintre state. Violen\a structural` se refer` la al doilea. }i Galtung define]te pacea ca opusul violen\ei. Galtung se disociaz` de Marx ]i Lenin ]i sus\ine c` imperialismul nu este doar o rela\ie economic` bazat` pe nevoia inerent` de extindere a capitalismului. În particular. Examin@nd dinamica imperialismului care genereaz` inegalitatea evident` din interiorul statelor ]i dintre ele. În 1964. el distinge patru tipuri de violen\` [n politica mondial`. în prezent fiind „profesor de studii pentru pace“ la Universitatea din Hawaii. El este o rela\ie structural` . mult mai extins` dec@t abordarea conven\ional`. eradicat`. Tat`l s`u. În 1958. înclusiv în America Latin` ]i Japonia. a]adar. „represiunea“. el a plecat în SUA pentru a ocupa un post de asistent unversitar în sociologie la Universitatea Columbia din New York. Johan Galtung s-a n`scut în 1930. ci s-a [mbog`\it ]i cu abordarea efectelor violen\ei structurale asupra victimelor. de]i inspirat` din experien\a sa din America Latin` ]i din contactul cu teoria radical` a dependen\ei. într-o familie bogat`. de c`tre majoritatea cercet`torilor angloamericani din domeniul rela\iilor interna\ionale. {n fine. precum Anthony Giddens ]i John Burton. c@t ]i celor socialiste. lucru normal pentru un cercet`tor cu o viziune holist` ]i explicit normativ` despre cercet`rile asupra p`cii. Galtung a examinat modul în care structurile sociale din interiorul ]i dintre state men\in ]i perpetueaz` violen\a de acest tip. El a refuzat s` fie înrolat în armata norvegian` ]i a fost trimis la închisoarea de la Oslo. tortur` sau pedepse inumane ]i degradante. Primul este violen\a „clasic`“ din literatura tradi\ional`. ca fiind absen\a r`zboiului sau a conflictului armat. nu numai c` preocuparea sa s-a extins. în timpul r`zboiului rece. al c`rui editor a fost 10 ani.217 J. A predat în mai multe \`ri.

nici imperialismul nu se limiteaz` la colonizarea politic` sau la neocolonizarea economic`. 3 Galtung sugereaz` c` dou` mecanisme ale imperialismului sunt deosebit de importante. teoria structural` a lui Galtung despre imperialism se aseam`n` mult cu punctul de vedere marxist-leninist. iar unii termeni-cheie folosi\i. {n primul r@nd. care sunt exportate apoi na\iunilor periferice. [nc@t cele de la periferia centrului nu reu]esc adesea s` [n\eleag` sau s` perceap` c` se afl` [ntr-o pozi\ie structural` similar` cu partenerii lor de la periferie. Galtung era nelini]tit de propunerile radicale de revolu\ie violent`. reproducerea rela\iei centru-periferie în interiorul lor împiedic` eradicarea acesteia. men- . În mod evident. critica marxismului practicat` de Galtung este simplist`. aspecte ale imperialismului ca fenomen multidimensional. culturali ]i de comunicare. fie în transformarea structurii. const@nd din repudierea teoriei clasice a modernismului. Galtung crede c` lumea poate fi divizat` în na\iuni centrale ]i na\iuni periferice. nu era clar ce recomand`ri ar rezulta din acceptarea acestei teorii. Dup` Chris Brown. Au fost eviden\iate dou` puncte principale slabe. ]i astfel se explic` nivelul înalt de concentrare a produsului din fiecare na\iune periferic` în c@teva na\iuni centrale. participarea la luarea deciziilor – inegalit`\ile structurale legate de toate acestea ]i de domeniile învecinate reprezint`. el sus\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` dintre centru ]i periferie garanteaz` c`. 3) interac\iunea multilateral` a celor trei lipse]te. 4 Ceea ce [i lipse]te acestui model este latura privitoare la schimb`rile istorice ]i la rolul actorilor fie în perpetuarea. Galtung sus\ine c`. prin transformarea „materiei“ în „form`“. Astfel. de]i ambele p`r\i par s` c@]tige prin interac\iune. Controlul asupra producerii ]i r`sp@ndirii informa\iei. deoarece imperialismul poate lua multe forme. accesul la educa\ie. De]i Galtung a folosit teoria structural` despre imperialism (structural theory of imperialism) pentru a gr`bi „defeudalizarea“ structurilor care men\ineau violen\a structural`. nu sunt suficient de clar delimita\i conceptual astfel înc@t ipotezele ce [i con\in s` poat` fi testate. iar modelul structural folosit este doar ceva mai mult dec@t o generalizare a formelor de imperialism prevalente în secolul al XIX-lea. China ]i URSS fiind la fel de culpabile în men\inerea structurii ca ]i SUA. [ns` are un caracter mai pu\in economic ]i este mult mai abstract`. Inegalitatea este mai mare [ntre centru ]i periferie [n r@ndul na\iunilor de la periferie dec@t [n r@ndul na\iunilor de la centru. Ea este esen\ial` pentru men\inerea structurii imperialismului. c@]tigul lor nu este acela]i. 2 El sus\ine c`. pentru promovarea revolu\iei în anumite na\iuni periferice. [n ciuda angaj`rii evidente a lui Galtung fa\` de metodele ]i idealurile ]tiin\elor sociale. definit` în termeni politici. C@teva concepte sunt mai degrab` enun\uri ]i nu postulate. economici.RELA|II INTERNA|IONALE 218 219 J. Aceasta are patru tr`s`turi principale: 1) interac\iunea dintre centru ]i periferie este vertical`. Recomand`rile lui Galtung au fost ini\ial negative. {n primul r@nd. În acela]i timp. de]i exist` o lips` de armonie între na\iunile centrale ]i cele periferice. Spre deosebire de opera mai elaborat` a lui Giddens sau Wendt. conform c`reia periferia trebuie s` se sustrag` domina\iei centrului chiar ]i prin c`i violente. este totu]i foarte dificil s` fie generate ipoteze derivate din acest model care s` poat` fi testate empiric. GALTUNG de dominare. de]i na\iunile periferice pot fi r`spl`tite financiar pentru exportul de materii prime. El sus\inea totu]i c` instaurarea socialismului în unele state nu ar putea garanta dispari\ia imperialismului ]i a violen\ei structurale. pe care Galtung o define]te ca „un sistem care divide colectivit`\ile ]i rela\ioneaz` p`r\ile divizate într-o armonie de interese sau într-un conflict de interese. Ca pacifist. materii prime) c`tre na\iunile de la centru“. {n acela]i timp. mecanismul imperialismului asigur` ordinea ierarhic` permanent` [ntre na\iunile de la centru ]i cele de la periferie. de exemplu prin dezvoltarea unei încrederi mai mari a periferiei în for\ele proprii ]i prin promovarea unei mai bune comunic`ri ]i cooper`ri între zonele periferice ale na\iunilor periferice. companii de comer\) pentru valori (de exemplu. pentru c` [ntotdeauna centrul periferiei „constituie doar cureaua de transmisie (de exemplu. de asemenea. na\iunile centrale au capacitatea de a dob@ndi valoarea materiilor prime prin procesarea acestora în produse finite mai scumpe. Ca urmare. În 1971 era mai mult un proiect de cercetare dec@t un model teoretic complet. Galtung mai sus \ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` au loc într-o structur` de interac\iune feudal` global`. este greu s` se alc`tuiasc` alian\e [ntre periferii pentru a combate armonia de interese dintre centrul na\iunilor de la centru ]i centrul na\iunilor de la periferie. de exemplu „interese“. accesul la tehnologia avansat` de înarmare. în speran\a c` vor inspira unele transform`ri cantitative ale sistemului interna\ional. aceast` diviziune [ntre centru ]i periferie exist@nd ]i în interiorul na\iunilor. valabilitatea teoriei sale a fost contestat` de unii cercet`tori. firme comerciale. A]a cum violen\a nu se limiteaz` la formele directe de agresiune. centrul beneficiaz` de avantajele efectelor de multiplicare ale industrializ`rii care înso\e]te procesarea materiilor prime. 4) interac\iunea cu lumea exterioar` este monopolizat` de centru. 2) interac\iunea dintre periferie ]i periferie lipse]te. militari.

{n ciuda constr@ngerilor structurale. Galtung nu a r`spuns la aceste critici. Galtung poate fi plasat în cap`tul opus al spectrului ideologic în raport cu un g@nditor precum Kenneth Waltz. Dac` gradul de violen\` structural` este at@t de mare ]i de greu de controlat cum este prezentat. În excelenta sa analiz` a vie\ii ]i lucr`rilor lui Galtung. El face o distinc\ie între dou` tipuri de structuri sociale – „alfa“ ]i „beta“. [ns` f`r` a fi transpuse în termeni de putere. mai ales la nivel global. Galtung identific` în toate societ`\ile forme de amestec de elemente alfa ]i beta ]i este preocupat de rezultatele dezechilibrului asimetric dintre acestea în societ`\ile industrializate moderne. Eforturile actuale pentru realizarea unui viitor dezirabil sunt p`r\i ale unei tendin\e istorice ]i nu indicatoare ale unor r`sturn`ri iminente ]i dramatice de situa\ie. încercarea lui Galtung de justificare a „nevoilor“ umane pe criterii obiective a condus la no\iuni vagi. Galtung folose]te un determinism structuralist. elaborarea ]i perfec\ionarea lui a fost preluat` de al\i „teoreticieni ai sistemului mondial“ precum Immanuel Wallerstein. [nv`luit` [ntr-un cosmopolitism moralizator. nu de obliga\ii contractuale legale. La fel ca la John Burton. Din punctul de vedere al lui Lawler. s` se dezintegreze imperiile ]i s` se dep`]easc` formele teritoriale de organizare politic`. 4. pacea ar trebui privit` ca un proces. s-ar bizui pe puterile proprii. GALTUNG \iona\i în aceast` lucrare. cercet`rile lui Galtung despre pace „presupuneau posibilitatea unei reforme dirijate de valori care se pretinde c` ar reflecta interesele universale ale membrilor acelei societ`\i. În ultima perioad`. ar avea o redus` diviziune a muncii ]i ar satisface necesit`\ile normale de comunitate ]i participare la via\a social`. Galtung le recomand` cititorilor s`i s` evite condamnarea unor indivizi sau state pentru racilele noastre sociale ]i s` se concentreze mai mult pe structurile sociale ce le genereaz`. ceea ce constituie o cale pu\in realist` de transformare global`! Lawler identific` dou` probleme majore ale operei lui Galtung. prestigiu sau ambele. dar care s` ]i recunoasc` prioritatea sprijinirii celor care se afl` [n nevoie. Desigur. Mi]carea pentru pace ar trebui s` evite crearea unor noi diviziuni verticale ale muncii. dar Galtung afirm` c` ]i societatea de consum occidental` suport` costurile „supradezvolt`rii“. atunci este pu\in probabil ca apelul la bu- . Apel@nd la pacifismul lui Gandhi ]i folosind elemente ale liberalismului ]i marxismului. Astfel de societ`\i ar ac\iona la „mic` distan\`“. ar trebui s` fie recunoscute diferite capacit`\i ]i oportunit`\i. Galtung proiecteaz` (deoarece acestea nu exist`) structuri „beta“ ]i societ`\i în care nu se afl` surse de violen\` structural` ]i alienare.RELA|II INTERNA|IONALE 220 221 J. tentativa lui Galtung de a combina ]tiin\ele sociale cu o viziune emancipatoare asupra lumii nu a reu]it.“7 În al doilea r@nd. Ac\iunile pentru pace trebuie s` fie generate în mod spontan. Ca urmare.“6 Cuv@ntul-cheie este aici „se pretinde“. Galtung s-a dedicat examin`rii r`d`cinilor violen\ei directe inerente civiliza\iilor ]i societ`\ilor violente structural. În contrast. integr@ndu-]i membrii ]i ar fi unite de obliga\ii morale ]i familiale. Galtung apeleaz` mult prea des la propriile sale valori în analiza violen\ei structurale ]i se situeaz` în acele forme clare de dogmatism pe care chiar el le condamn` în opera altora. Deoarece modelul s`u reprezint` [nc` un instrument pedagogic util. idealiste. Este necesar s` cultiv`m o con]tiin\` global` care s` exprime o dedicare în serviciul [ntregii umanit`\i. este necesar s` se renun\e la modul de produc\ie capitalist. Punctele tari ale unuia sunt lacunele celuilalt. Aceste societ`\i ar fi de mic` extindere. Dac` se dore]te angajarea într-un proiect de promovare a „p`cii pozitive“ la nivel global. Realitatea social` nu poate fi analizat` în acela]i fel ca trupul uman. aceste structuri nu ar fi bogate în sens material. care se cereau a fi demonstrate. opera lui Galtung ridic` problema selec\iei agen\ilor care ar putea sau ar trebui s` se angajeze în procesul global de reform`. 3. Galtung a schi\at conturul unui proiect emancipator care ar facilita intensificarea valorilor „beta“ într-o societate absorbit` treptat de structurile sociale „alfa“. Este adev`rat. Peter Lawler rezum` astfel viziunea acestuia despre studiul p`cii [n anii ’80: 1. despre „s`n`tatea“ social`. 6. de]i analiza sa asupra originii structurii îns`]i este foarte schematic`. ac\ion@nd „la distan\`“ prin opera\ii gen contract ]i nu prin leg`turi de s@nge. At@t strategiile orientate c`tre actor c@t ]i cele destinate structurii sunt relevante. Mai înt@i. indivizii sunt aliena\i fa\` de ei în]i]i ]i fa\` de ceilal\i. cu o birocra\ie dezvoltat`. care se manifest` sub forma degrad`rii mediului înconjur`tor. În lucrarea sa The True Worlds: A Transnational Perspective (1980). „Un accent exagerat al caracterului distinct al domeniului interna\ional a fost înlocuit cu adoptarea necritic` a holismului teoriei sistemelor. corpora\ii puternice ]i leg`turi sociale fragmentate. Prima este caracteristic` societ`\ilor industriale occidentale. Toate nivelurile de ac\iune sunt relevante. 5. care înseamn` cu pu\in mai mult dec@t promovarea temelor budhiste despre pacifism ]i sus\inerea valorilor alfa cu idealuri beta. 2.5 Studiul lui Lawler asupra traiectoriei operei lui Galtung este foarte critic mai ales în ceea ce prive]te lucr`rile mai recente ale acestuia. În aceste societ`\i.

1988. [n Journal of Peace Research. Essays in Peace Research. nr. nr. p. I). 1977. Note 1. 6. p. Nottingham. p. Peter Lawler. Boulder. 1980 There are Alternatives! Four Roads to Peace and Security. Aceast` carte con\ine o bibliografie ampl` a operei lui Johan Gatlung. 22. Social Science.RELA|II INTERNA|IONALE 222 223 J. Lawler. Chris Brown. 220-228. 83. Colorado. 1971. 95-119. dac` am dori s` identific`m sau s` construim actori ai schimb`rii în direc\ia valorilor dezirabile „beta“. 1978. 82. I). 81-94. 1971. ridic@nd multe întreb`ri la care al\ii vor trebui s` r`spund`.. p. Principalele lucr`ri ale lui Johan Galtung „A Structural Theory of Aggression“. Neufeld. Spokesman Books. Oslo. p. p. 9. 272.II). p. Christian Ejlers: Methodology and Ideology (vol. p. 5. Peter. Lecturi suplimentare Brown. Beverly. 1985. Ibid. 1995. Essays in Methodology. 1976. GALTUNG dism s` rezolve problemele. Pe de alt` parte. 10. p. nr. „A Structural Theory of Imperialism“. 1995. nr. The True Worlds: A Transnational Perspective. 185-186. p. 2. „A Structural Theory of Imperialism: 10 Years Later“. II). p. 1980. 227. 8.. [n Millennium: Journal of International Studies. 7. „A Structural Theory of Imperialism“. 4. [n Millennium: Journal of International Studies. Peace and Social Structure (vol. Copenhaga. Christian Ejlers: Peace. 8. Methodology and Development (vol.III). Aceste idei nu vor putea fi îns` promovate cu succes dac` refuz`m s` recunoa]tem limitele ]tiin\elor sociale în a ne înarma cu justific`ri pentru valori ]i interese a c`ror ap`rare este ra\iunea de a fi a cercet`rilor despre pace. V). 3. Papers on Methodology (vol. „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Questions“. For What?: Festschrift for Johan Galtung. 1975. 1. Lynne Reinner. Peace. 10. 1984. Action (vol. 22. Lynne Reinner. 141-158. atunci ar trebui s` sus\inem mult mai multe propuneri concrete de reform`. „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Questions“. 1981.181-196. „The Marginalization of Peace Research“. A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research.. 224. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Burton. Education. p. Ibid. Johan Galtung. Pe scurt. A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research. opera lui Johan Galtung continu` s` inspire ]i în acela]i timp s` restr@ng` cercet`rile pentru pace de la sf@r]itul secolului al XX-lea. 1980. Holm. 1980. mai ales cele referitoare la „violen\a structural`“ (structural violence) ]i la „imperialismul structural“ (structural imperialism). 220-228. Multe dintre ideile sale. Peace Problems: Some Case Studies (vol. Wallerstein. Universitetsforlaget. nr. 1981. Copenhaga. Research. Copenhaga. p. Transarmament and the Cold War: Peace Research and the Peace Movement. Waltz ]i Wendt. Ibid. 1964. 1988. Peace and World Structure (vol. [n Journal of Peace Research. nr. Erik. VI). [n Millennium: Journal of International Studies. 1988. Colorado. War and Defence (vol. Johan Galtung. 1979. 1993. „Twenty-five Years of Peace Research: Ten Challenges and Some Responses“. Hans Henrik and Rudeng. 165-184. 1981. nr. The Free Press. Christian Ejlers. Boulder. nr. Ele ar trebui s` fie justificate prin faptul c` î]i au originea în valorile occidentale de universalitate ]i în încercarea de a reconcilia libertatea cu egalitatea. Chris. continu` s` joace un rol important în domeniu. . [n Journal of Peace Research. Transarmament and the Cold War (vol. New York. III). [n Journal of Peace Research. [n Millennium: Journal of International Studies. IV).

acord@nd drepturi limitate de vot ]i organiz@nd un parlament rus (Duma). al c`ror nume deriv` din bol]instvo (majoritate). chiar ]i în secret. c@nd a fost arestat de poli\ie ]i încarcerat timp de un an. în 1924. scriind pamflete ]i edit@nd ziare. din cauza ideilor lui Lenin despre organizarea partidului ]i tactica revolu\ionar`. LENIN Vladimir I. atac@nd teoria revizionist` conform c`reia interesele clasei muncitoare puteau fi atinse doar prin reform` constitu\ional`. Rusia era un stat represiv predominant agricol. unde a tr`it trei ani p@n` c@nd a primit permisiunea s` p`r`seasc` Rusia. compus din revolu\ionari de profesie care s`-i poat` organiza pe muncitori. se p`rea c` era momentul propice pentru declan]area revolu\iei în patria lui. experien\ei tr`ite sub guvernarea \arului Alexandru al III-lea. Cauza proletar`. Petersburg ]i unde Lenin publica regulat articole. gra\iind exila\i politici. iar [n cele mai multe ora]e ruse]ti muncitorii se agitau pentru o mai mare libertate politic` ]i o mai corect` distribuire a p`m@ntului ]i bun`st`rii. iar în 1900 a emigrat în Germania. public@nd ziare care erau trimise în Rusia ]i scriind pamflete revolu\ionare. care era v@ndut în St. În 1905. în care burghezia ]i muncitorimea din industrie erau pu\in numeroase comparativ cu masa de \`rani neorganiza\i. Totu]i. în virtutea promisiunii acestuia de a semna un tratat de pace imediat dup` ce ar c@]tiga puterea în Rusia. iar fratele s`u a fost sp@nzurat în 1887 pentru participarea la un complot e]uat împotriva \arului. Grevele se extindeau cu repeziciune. a avut c@\iva prieteni apropia\i ]i s-a dedicat studiului. Rusia se afla în r`zboi cu Japonia. de]i nu i s-a permis s` frecventeze cursurile din cauza activismului s`u politic din Kazan. ]i s-a terminat dup` aproape patru ani de lupte s@ngeroase. unde ]i-a continuat studiile de drept la universitate. Radicalismul lui politic s-a datorat. A înv`\at s` citeasc` la numai cinci ani ]i a fost un elev str`lucit. Lenin a fost r`spunz`tor pentru instaurarea la putere a Partidului Comunist în Rusia precum ]i pentru prima dictatur` comunist` din lume. Lenin a afirmat c`. c@nd Germania a declarat r`zboi Rusiei. acord@nd libertate de exprimare. Ambii p`rin\i erau instrui\i. Tat`l lui Lenin a murit în 1886. N`scut la 24 aprilie 1870. În 1898 s-a c`s`torit cu o revolu\ionar` care se afla de asemenea în exil. numele s`u real era Vladimir Ilici Ulianov. frac\iunea cea mai numeroas` desprins` la Congresul Partidului Social Democratic Muncitoresc din Rusia. în timp ce mama sa era fiic` de medic. ca [n Germania. dac` era necesar. Lenin a absolvit studiile liceale cu rezultate excelente. dac` revolu\ia avea s` reu]easc` în Rusia. capitalismul liberal ar fi urmat s` se pr`bu]easc` doar în acele \`ri în care era foarte dezvoltat ]i [n care lupta dintre capitali]ti ]i muncitori era deschis` ]i intens`. Nici chiar Karl Marx nu s-a a]teptat la o r`sturnare revolu\ionar` a capitalismului în Rusia. a fost absorbit de teoria marxist` ]i a organizat ac\iuni radicale de protest împotriva \arului la Sankt Petersburg. Conflictul a început în august 1914. El a reu]it s` în`bu]e revolu\ia ]i chiar a ini\iat m`suri pentru liberalizarea (temporar`) a sistemului politic. dar a plecat din nou la sf@r]itul anului. bol]evicii au înfiin\at Pravda (Adev`rul). el nu ar fi reu]it niciodat` dac` nu ar fi existat primul r`zboi mondial ]i impactul s`u devastator asupra Rusiei. Nadejda Konstantinova Krupskaia. Lenin a avut doi fra\i ]i trei surori. }i-a luat licen\a în drept în 1891. în parte. Lenin a continuat s` organizeze opozi\ia împotriva \arului Nicolae al II-lea (care devenise \ar în 1894. prefigur@nd organizarea bol]evicilor. în mare parte. acest lucru ar fi fost posibil doar sub coordonarea unui partid disciplinat. iar \arul a f`cut uz de for\` pentru st`p@nirea situa\iei. Dezvoltarea capitalismului [n Rusia. Guvernul german chiar a sus\inut cu fonduri activit`\ile politice ale lui Lenin. Lenin era foarte dezam`git c` revolu\ia nu p`rea s` izbucneasc` în Germania a]a de repede cum sperase el. Din 1905 p@n` la revolu\ia din 1917 ]i-a continuat activit`\ile revolu\ionare în str`in`tate. Înscriindu-se la Facultatea de drept a Universit`\ii din Kazan. În 1902 a publicat Ce este de f`cut? {n acest pamflet ]i-a exprimat punctul de vedere asupra organiz`rii partidului. În 1897 a fost surghiunit în Siberia. Tat`l s`u era profesor ]i administrator de ]coal`. c`ruia i se opunea frac\iunea men]evicilor (minoritari). În acea perioad`. ]i a preg`tit apari\ia unui ziar propagandistic la Sankt Petersburg. a fost exmatriculat cur@nd pentru c` a organizat mi]c`ri de protest în r@ndul studen\ilor împotriva lipsei libert`\ii din Rusia. S-a mutat la Sankt Petersburg. În timp ce practica avocatura.225 V. contact@nd al\i marxi]ti. Conform teoriei sale privind evolu\ia istoriei. a adoptat numele de Lenin în 1901. În acela]i an. I. A c`l`torit prin toat` Europa. LENIN VLADIMIR I. Lenin era preg`tit s` fac` acest lucru deoarece credea c` revolu\ia rus` putea s` . Ocazia de a prelua puterea în Rusia s-a ivit pentru Lenin în 1917. dup` moartea tat`lui s`u). Lenin s-a întors în Rusia pentru a organiza o revolt` general`. În timpul ]ederii în Germania. din 1903. În 1912. A condus Revolu\ia din octombrie 1917 prin care comuni]tii au preluat puterea ]i a continuat s` conduc` URSS p@n` c@nd a murit. În exil a continuat studiul teoriei marxiste ]i a publicat una dintre operele sale cruciale. Ruptura în dou` a acestui partid s-a produs. Ca adolescent.

“3 Lenin credea c` imperialismul era produsul direct al combina\iei acestor variabile ale naturii capitalismului. În primul r@nd. {nt@i. Lenin În al doilea r@nd. capitalismul era [n c`utare permanent` de costuri de produc\ie mici ]i de materii prime. pe l@ng` capitalul industrial. rela\ia dintre teoria economic` ]i comportamentul politic dedus` din teoria lui Lenin ar fi trebuit s` conduc` la alian\e politice. Pe plan intern. Influen\at de unele idei ale lui John Hobson ]i ale socialistului austriac Rudolf Hilferding. industria modern` necesita investi\ii imense de capital pentru a continua s` fie competitiv` tehnologic pe pia\a pe cale s` devin` mondial`. ci s` coopereze la r`sturnarea sistemului care în primul r@nd a dus la r`zboi. În acest sens. Pe de o parte. profiturile imense ob\inute de corpora\ii ]i b`nci le ofereau acestora posibilitatea de a atrage de partea lor categorii influente din clasa muncitoare. nu toate statele capitaliste sunt angajate în procesul imperialismului: „Nivelul coloniz`rii întreprinse de SUA. Parkinson observ` c` teoria lui Lenin ar fi prezis o alian\` str@ns` între Germania ]i SUA în timpul primului r`zboi mondial. acestea evolueaz` de la mici de\in`toare de capital la puternice monopoluri. cel mai avansat stadiu al capitalismului (publicat` [n 1916). ci era tot mai dominat de corpora\ii uria]e care se bucurau de monopolul controlului pe pie\ele lor interne. I.RELA|II INTERNA|IONALE 226 227 V. America Latin` beneficiase [n cea mai mare parte de rela\ii politice independente cu SUA.4 {n ultimul r@nd. era într-adev`r foarte mic. pe plan extern. De exempul. lucru care nu s-a petrecut. care de\in întreaga pia\` de capital b`nesc al tuturor capitali]tilor ]i micilor întreprinz`tori. La r@ndul ei. imperialismul ar reprezenta cel mai înalt stadiu al capitalismului. Dup` aceea. sf@r]itul secolului al XIX-lea a cunoscut o dezvoltare cu totul deosebit` a capitalului financiar reprezentat de b`nci: „Pe m`sur` ce b`ncile se dezvolt` ]i se concentreaz`. Acest proces va duce inevitabil la r`zboaie între statele capitaliste angajate în extinderea unui control imperialist ]i care înt@mpin` dificult`\i pe pie\ele controlate de cartelele altor state. Statele capitaliste nu puteau opri procesul de acumulare de bog`\ie care necesita exploatarea muncitorilor ]i însu]irea plusvalorii. Lenin sus\inea c`. Exist` [ns` mai multe probleme. în lumina form`rii unui cartel între monopolurile din Germania ]i SUA din industria electric`. dup` cum arat` Howard Williams. De]i argumenta\ia leninist` era în parte o încercare polemic` de a-i convinge pe muncitori s` nu lupte unii cu al\ii. pe plan interna\ional m`rea nivelul de conflict între cartelele corporatiste ]i b`nci. SUA p`reau a dezvolta modele diferite de colaborare cu mai multe na\iuni nedezvoltate: aici exportul de capital ]i deschiderea de pie\e aveau loc f`r` anexare. ar fi fost adev`rat`. ea era ]i o contribu\ie important` la evolu\ia teoriilor radicale despre imperialism. Imperialismul.1 {n cea mai cunoscut` lucrare a sa (cel pu\in pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale). În al doilea r@nd. precum ]i majoritatea mijloacelor de produc\ie ]i a surselor de materii prime din multe \`ri. atunci cum s-ar explica comportamentul imperialist al statelor din epoca precapitalist` sau comportamentul imperialist al statelor care nu export` capital ori al statelor care nu sunt capitaliste? A]a cum arat` el. Lenin a afirmat c` exista o tendin\` inexorabil` de concentrare ]i „cartelare“ în procesul de industrializare. „diversitatea condi\iilor interne ale statelor ]i a politicii lor externe era impresio- . a]a cum afirm` Kenneth Waltz.“2 sus\inea c` [ntre corpora\ii ]i b`nci competi\ia ne[ntrerupt` se va interna\ionaliza. în timp ce instaurarea monopolului pe pia\` înlocuia competi\ia la nivel intern. Lenin a afirmat c` primul r`zboi mondial a oferit clasei muncitoare ocazia de a se revolta împotriva capitalismului ]i a revelat falimentul reformelor revizioniste care împiedicau schimb`rile radicale în statele capitaliste. dar ]i faza terminal` a acestuia. Capitalismul nu mai era caracterizat de concuren\a dintre firme ]i [ntreprinderi mici. Dac` este tratat` ca o teorie empiric` asupra comportamentului statelor în general ]i ca o explica\ie a r`zboiului în particular. de noi pie\e ]i de oportunit`\i de investi\ii a capitalului excedentar. dar. Lenin afirma c`. considerate la sf@r]itul secolului al XIX-lea statul cel mai capitalist. care leag` capitalismul de imperialism ]i r`zboi. în acest fel perpetu@nd ideea c` sistemul capitalist nu este în mod necesar doar o simpl` rela\ie de sum` zero între de\in`torii de capital ]i muncitori. dac` teoria lui Lenin. presupunerea ideologic` leninist` c` o corelare a capitalismului cu imperialismul (unele state capitaliste angaj@ndu-se în ac\iuni imperialiste la sf@r]itul secolului al XIX-lea) este suficient` pentru a sus\ine c` sistemul capitalist d` na]tere imperialismului. instaurarea socialismului [n Europa Occidental` ar fi facilitat [ns`]i dezvoltarea economic` a Rusiei. Ele erau obligate s` participe la acest proces care ar duce la pr`bu]irea lor. Expansiunea pie\ii pe plan interna\ional cerea cre]teri asem`n`toare pe scara produc\iei. Pe de alt` parte. salariile puteau cre]te o dat` cu acumularea de capital. Lenin a sus\inut c` primul r`zboi mondial a reprezentat faza terminal` a sistemului capitalist. El a sus\inut c` sistemul capitalist a suferit dou` schimb`ri importante la sf@r]itul secolului al XIX-lea. LENIN se extind` [n toat` Europa ]i s` r`stoarne ]i guvernul german.

24. 1992. Lenin a exagerat de asemenea în credin\a c` statele pretins socialiste vor putea promova politici sociale egalitariste la un cost social ]i economic acceptabil pentru cet`\enii lor. Astfel. 118-119. în Pia\a Ro]ie din Moscova. depinde de ce clas` finan\eaz` r`zboiul ]i ce linie politic` continu` r`zboiul respectiv. Investitorii str`ini au fost invita\i s` investeasc` în Rusia. Finlanda. LENIN nant`. Lenin. folosirea for\ei de URSS era justificat` dac` gr`bea acest proces. Dup` cum promisese în 1914. este sigur c` Lenin a pus bazele regimului terorii instaurat de Stalin la sf@r]itul anilor ’20 ]i în anii ’30. În schimb. Massachusetts. International Relations in Political Theory. p. Ea atribuie o prea mare importan\` unui num`r prea mic de procese ]i ignor` dinamica politic`. ceea ce nu era la îndem@na unui regim care refuzase s` pl`teasc` datoriile Rusiei ]i care promova revolu\ia mondial`. Lenin justifica utilizarea for\ei împotriva Poloniei burgheze [n 1920 ]i a Georgiei men]evice în 1921. De]i exist` elemente care sugereaz` c` nu ]i l-a dorit pe Stalin ca urma]. În vreme ce a subestimat capacitatea statelor capitaliste de a atenua inegalitatea de putere ]i bun`stare cauzat` de existen\a unei „pie\e libere“. 5. Kenneth Waltz. Lenin afirma în 1918. V. Lenin a solicitat pacea cu Germania de îndat` ce a venit la putere [n Rusia în 1917. {ns` corelarea acestora cu teoria în cauz`. p. F. 1977. 129. În 1919. În ciuda neîncrederii sale în na\ionalismul rus ]i [n entuziasmul bol]evic pentru gloria militar`... În martie 1921 el a introdus un program numit „Noua politic` economic`“. Howard Williams.RELA|II INTERNA|IONALE 228 229 V. Londra. „Fantezia c` industrializarea ar putea avea succes în Rusia sub domina\ia egalitarist` a unui proletariat vigilent ]i ca rezultat al unui program generos de ajutor extern al B`ncii Socialiste Interna\ionale se poate încadra între cele mai [exage- . 28. Germania l-a ajutat pe Lenin s`-]i men\in` puterea. a se vedea John Dunn. Acesta a înlocuit multe dintre m`surile radicale socialiste adoptate în 1918 în timpul „comunismului prin r`zboi“. Lenin a înfiin\at Cominternul (sau Interna\ionala Comunist`). I. Condus de la Moscova. În martie 1918 a semnat tratatul de la Brest-Litosvk. 3. Cambridge University Press. care a oferit Germaniei regiunea baltic`. {n 1920. Din 1918 p@n` în 1920. Pentru o bun` introducere [n domeniul revolu\iei ruse ]i al evolu\iei conceptelor lui Lenin. 1989. The Philosophy of International Relations: A Study in the History of Thought. Guvernul i-a conservat trupul ]i l-a expus într-un mausoleu special. p`r\i mari din Polonia ]i Ucraina. Germaniei ]i SUA credite financiare. 2. Micilor investitori ]i fermierilor li s-a permis un comer\ limitat. El suferise c@teva atacuri cerebrale înc` din 1922. Lenin a fost prea optimist c` sc@nteia revolu\iei din Rusia se va întinde ]i în vestul Europei. Foreign Languages Press. 1979. 1968. unele r`zboaie puteau fi justificate dac` gr`beau sau înt@rziau instaurarea comunismului. 6. dup` ce el a ajuns la conducerea ei [n 1917. În absen\a sprijinului interna\ional. teoria lui Lenin a fost folositoare în justificarea politicii „inerent pa]nice“ a Uniunii Sovietice. Addison-Wesley.6 Lenin a murit în ianuarie 1924 din cauza unei hemoragii cerebrale. i-a permis s` demobilizeze ceea ce mai r`m`sese din for\ele armate. \ara a fost implicat` într-un r`zboi civil ]i Lenin a fost nevoit s` renun\e la unele din planurile sale mai radicale de distrugere imediat` a capitalismului. Open University Press. Moscova. Reading. în pofida meritelor ei ca teorie par\ial` despre comportamentul statelor. I. Fran\ei. Theory of International Politics. edi\ia a II-a.“ Astfel. p. Privind retrospectiv. Lenin a afirmat c` r`zboiul s-ar termina c@nd comunismul ar înlocui capitalismul în întreaga lume. Milton Keynes. Desigur. {n acest caz. ar fi fost nevoit s` instaureze un regim totalitar pentru a controla teritoriul vast al Rusiei ]i pentru a se asigura c` poporul ar pl`ti pre\ul necesar pentru a \ine pasul cu \`rile capitaliste cele mai dezvoltate. nu!“5 Pe scurt. 4. fiind convins c` \ara sa nu putea supravie\ui dac` acest regim nu c@]tiga teren ]i în restul Europei. p. Imperialism as The Highest Stage of Capitalism. recunoa]tere comercial` ]i diplomatic`. Lenin a început s` se comporte în acela]i fel cu statele capitaliste pe care le condamnase înaintea venirii sale la putere în Rusia. 24-47. Cominternul exporta revolu\ii ]i partide în toate p`r\ile lumii ]i încerca s` ob\in` sprijin interna\ional pentru bol]evici în timpul r`zboiului civil. Lenin chiar a solicitat Marii Britanii. Parkinson. Note 1. lucrarea lui Lenin trebuie considerat` ratat` ca teorie general`. spre sf@r]itul primului r`zboi mondial: „Caracterul r`zboiului . Cambridge. Sage. Modern Revolutions. care nu poate fi redus` la ac\iunea for\elor economice. care [l f`cuser` incapabil s` exercite conducerea efectiv` a partidului ]i na\iunii. iar trauma revolu\iei ]i a urm`rilor ei în Rusia a f`cut imposibil` instaurarea unui regim politic ]i economic comunist. iar \`ranilor li s-a permis s` v@nd` alimente pe pia\a privat`. care a fost unul dintre cele mai onorate monumente p@n` la pr`bu]irea comunismului ]i a Uniunii Sovietice. p. Lenin a încercat s` exporte revolu\ia peste hotare.

Development of Capitalism in Russia. 1996.RELA|II INTERNA|IONALE 230 rate] fantezii ale acestui secol sau ale oric`rui alt secol. Stanley W. 1992. Durham. Moscova. Moscova. New York. Lenin: A Study on the Unity of his Thought. Lenin and the Bolsheviks: The Intellectual and Political History of the Triumph of Communism in Russia. . trad. Lenin Toward the Seizure of Power: The Revolution of 1917: From the July Days to the October Revolution. Adam B. Melinda. Edi\ia a II-a. Londra. Page. Neil. 1982. Leninism. Neil. Lenin: An Annotated Bibliography of English Language Sources to 1980. Ulam. În al doilea r@nd. 1978. Londra. Moscova. On the Foreign Policy of the Soviet State. De-a lungul ultimelor dou` decenii. pe care a publicat-o prima dat` în 1982 sub titlul Men and Citizens in the Theory of International Relations. 1968. 1966. Lukács. Pe viitor. David ]i Egan. Seeker & Warburg. Three Who Made a Revolution: A Biographical History. What Is to Be Done?. 1970. Lecturi suplimentare Egan. 1966. North Carolina. În 1991 a înfiin\at Centrul pentru Rela\ii Interna\ionale din Monash. argumenta\ia împotriva unei discipline autonome a rela\iilor interna\ionale este. Moscova. 1970. P@n` în prezent. De]i exist` indicii c` grani\a dintre studiul rela\iilor interna\ionale ]i alte discipline este din ce în ce mai neclar`. Harmondsworth. Aceasta este o lucrare de referin\` pentru cei interesa\i de ipotezele filozofice ale teoriei „criticiste“ în studiul rela\iilor interna\ionale.. potrivnic` viziunii lui Andrew Linklater. Cu alte cuvinte. Foreign Language Press. W. Harding. Columbia University Press. de unde termenul „clarificarea fundamentelor“. Lawrence. Peking. Imperialism as The Highest Stage of Capitalism. Andrew Linklater este în prezent profesor de rela\ii interna\ionale la Universitatea Keele din Staffordshire.. Lenin’s Political Thought. Principalele lucr`ri ale lui V. [n mod ironic. On the International Working Class and Communist Movement. a afirmat c` diviziunea strict` între teoria politic` ]i rela\iile interna\ionale nu este necesar` ]i trebuie explicat`. Moscova. Linklater a studiat ]tiin\ele politice ]i rela\iile interna\ionale la Universitatea din Aberdeen. 1960. Metuchen. {n primul r@nd. Andrew Linklater a încercat s` construiasc` un proiect teoretic ]i practic în cadrul unei discipline a c`rei autonomie în r@ndul ]tiin\elor sociale reprezint` o barier` în calea acestui proiect. 46.“ John Dunn. Georg. I. 1931. a]a cum vom vedea. 1964. Penguin. Progress Publishers. În urm`torii 15 ani a lucrat [n Australia. St Martin’s Press. M. la Universitatea din Tasmania ]i la Universitatea Monash din Melbourne. Wolfe. 1967. New York. Norton. Economics and Politics in the Era of the Dictatorship of the Proletariat. este posibil ca aceast` abordare s` se schimbe pe m`sur` ce opera lui Andrew Linklater evolueaz`. care avea la baz` defini\ia lui Martin Wight despre teoria interna\ional`: Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hobson ]i Waltz. 1966. Principalele teme ale operei lui Andrew Linklater pot fi g`site în diserta\ia sa de doctorat. Foreign Language Publishing House. trad. New York. Aceast` agend` este. foarte ambi\ioas` ]i preten\ioas`. Anglia.. ANDREW LINKLATER Mark Hoffman a descris sugestiv opera lui Andrew Linklater ca un „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“. Robert Service. Against Imperialist War: Articles and Speeches. p. NBL. 1951. V. Scarecrow Press. Progress Publishers. 1975. The Lenin Anthology (editat` de Robert Tucker). New Jersey. The Geopolitics of Leninism. Duke University Press. Londra. Linklater a trebuit s` fac` fa\` unei alte provoc`ri (chiar mai periculoase ca argumenta\ie) la adresa proiectului s`u din partea postmodernismului. iar filozofia politic` la Oxford. Nicholas Jacobs. Lawrence. Harding. The War and the Second International. W. Penguin. înainte de a sus\ine doctoratul în rela\iile interna\ionale la London School of Economics în 1978. echilibrul dintre criticism ]i angajarea constructiv` at@t în teoria c@t ]i [n practica rela\iilor interna\ionale au fost [n mod clar [n favoarea criticismului. Moscova. el a fost angajat într-o critic` dubl`. în cariera sa. Bertram D. Cartea a fost inspirat` de activitatea Comitetului Britanic pentru Teoria Rela\iilor Interna\ionale. 1929. Progress Publishers. Foreign Language Press. I. Moscova. Foreign Languages Publishing House. Foreign Languages Press. The State and Revolution. Modern Revolutions. El lucreaz` la Departamentul de rela\ii interna\ionale din Keele din 1993. Londra. Proletarian Revolution and the Renegade Kautsky. 1973. iar al\i tineri cercet`tori accept` s` r`spund` provoc`rii de a rezolva problemele din agenda sa. 1982. Londra.

Linklater îi critic` pe teoreticienii politici pentru c` au e]uat în a pune [n discu\ie semnifica\ia arbitrar` moral a grani\elor geografice. Distinc\ia este ea [ns`]i baza diviziunii dintre teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale. \inta principal` a lui Linklater este de a recupera ]i a redefini obiectivul universalist al teoriei politice [ntruchipate [n opera lui Kant. Dar Linklater este con]tient c` „ra\ionalismul“ lui Kant. ]i anume dihotomia responsabilit`\ilor „man qua man“ ]i „man qua citizen“. „lumii reale“ [n m`sura [n care. chiar dac` plaseaz` astfel . ar trebui „s` privim în interiorul societ`\ilor la modul în care grupuri. grani\ele statului modern în delimitarea scopului oric`rui tip de contract social pe care teoreticianul este preocupat s`-l sus\in` sau s`-l critice. suntem [n acela]i timp cet`\eni ai unor state separate. argumenteaz` el. trebuie stabilit. de asemenea. Andrew Linklater afirm`: „Proiectul kantian debuteaz` cu stabilirea scopurilor pe care oamenii au obliga\ia necondi\ionat` s` le promoveze ca fiin\e ra\ionale. Vattel ]i Gentili. umanitatea/universalitatea etic` ]i.. Suntem capabili s` transcendem sursa ra\ionalist` a libert`\ii prin urm`rirea evolu\iei ei de-a lungul istoriei. A]adar. {n tradi\ia kantian`. obliga\iile umane ce ne revin au o mic` influen\` asupra actelor noastre. El afirm` c`. anume legitimitatea asocierii suverane ]i ra\ionalitatea diviziunii umanit`\ii în state suverane separate.. pe de o parte. El accept` argumentul c` „ra\ionalismul kantian“ nu reu]e]te s` prezinte condi\ia istoric` a apari\iei sale ca produs al culturii intelectuale occidentale. Sau cel pu\in aceasta pare a fi menirea atribuit` de Linklater teoreticienilor politicii interna\ionale. este posibil s` fie construite „ideal-tipuri“ de rela\ii între societ`\i de-a lungul timpului ]i s` fie urm`rit` dezvoltarea istoric` a ra\iunii umane. Spre deosebire de predece- sorii s`i.“5 Linklater dore]te s` salveze cosmopolitismul etic kantian de acuza\ia de relativism ]i face aceasta apel@nd la ceea ce denume]te „istorie filozofic`“. universal` [n mintea indivizilor presociali . cu un excurs istoric explicativ al filozofiei (pretins inadecvate) care a ridicat problema ]i a prezentat o solu\ie unic` la aceasta. putem s` includem o examinare a recunoa]terii . care nu poate justifica divizarea politic` a „omului“ [n state suverane separate. credin\a acestuia în posibilitatea legifer`rii con\inutului imperativului categorial de a trata indivizii ca scopuri în sine (nu ca mijloace) doar pe baza ra\iunii este vulnerabil` în fa\a a ceea ce el denume]te „istoricismul critic“. de fapt. Aceste sentimente ]i credin\e.“4 Apoi Andrew Linklater descrie. „oamenii“ sunt substitui\i de „cet`\eni“ ca subiectele purt`toare ale preocup`rii morale. Aceasta va preg`ti scena pentru transformarea fiin\ei umane. Linklater accept` ]i argumentul hegelian potrivit c`ruia ra\iunea îns`]i „este mai cur@nd cuprins` în forme foarte diferite de via\`. iar Linklater este preocupat de diferitele argumente filozofice care au fost propuse [n cursul istoriei pentru a justifica aceast` stare de lucruri. pe de alt` parte. iar istoricismul trebuie s` c@]tige un avans important dincolo de pozi\ia abstract` a ra\ionalismului. [nstr`inate unul de altul. bazele teoriei politice interna\ionale într-o zon` confuz`. dintre. f`r` o justificare explicit`. Linklater se angajeaz` într-o critic` detaliat` a majorit`\ii teoreticienilor Iluminismului.. Argumentul principal al c`r\ii este c` distinc\ia. elementele centrale ale g@ndirii kantiene ]i modul în care abordarea progresiv` a eticii politice a acestuia ofer` o alternativ` la domina\ia imaginii realiste a rela\iilor interna\ionale. dec@t într-o form` mic`. în timp ce libertatea este apreciat` întotdeauna în moduri diferite în contexte culturale particulare. sunt bazate pe un interes uman fundamental. 2 Andrew Linklater. ajung s` identifice posibilit`\i de a avea rela\ii bazate pe egalitate ]i dreptate. {n consecin\`. Corespunde. societatea civil`/particularitatea etic` ar putea fi dep`]it`. Aplec@ndu-se asupra operei lui Hegel ]i a lui Marx. la fel ca ]i Comitetul Britanic. cu unele detalii. Linklater afirm` c`.RELA|II INTERNA|IONALE 232 233 A. LINKLATER „o tradi\ie a specula\iilor despre rela\iile dintre state []i] o tradi\ie imaginat` ca dubl` specula\ie despre stat pentru care termenul de «teorie politic`» este adecvat“. [ncuraj@nd oamenii s` g@ndeasc` cu mai mult` compasiune la obliga\iile lor fa\` de „str`ini“. „Teoria presupune tocmai ceea ce. în loc s` fie men\inut` diviziunea academic` dintre teoriile politice ]i studiul rela\iilor interna\ionale. [n timp ce apar\inem cu to\ii rasei umane ]i sim\im c` avem obliga\ii unii fa\` de al\ii ca fiin\e umane.. înzestrate cu capacitatea de a evada din spa\iul determin`rii naturale. el sus\ine [n continuare transformarea radical` a lumii politice în direc\ia acelei condi\ii în care fiin\ele umane tr`iesc potrivit imperativelor bazate pe natura lor ra\ional` comun`. incluz@ndu-i pe Pufendorf. iar imaginea sistemului interna\ional ca „t`r@m al revenirii ]i repet`rii“ este [nlocuit` cu o abordare progresiv` a dezvolt`rii istorice. operabil` [n teoria interna\ional` modern`. Pe parcursul lucr`rii. abordeaz` una dintre cele mai vechi probleme ale teoriei interna\ionale. În sus\inerea tradi\iei kantiene.“3 Linklater afirm` c` tradi\ia kantian` este cea mai indicat` baz` de pornire pentru teoria politic` interna\ional`. Kant nu subordoneaz` prescrip\iile ra\iunii manifest`rilor particulare ale naturii ]i obiceiurilor. Critica fundamental` a teoriei contractului social este c` aceast` teorie implic`.

care asigur` includerea „cet`\enilor“ ]i excluderea „str`inilor“. Linklater afirm` c` istoria umanit`\ii demonstreaz` capacitatea neprev`zut` de transcendere a limit`rilor particulare ale libert`\ii ]i chiar a întregului spectru al formelor de excludere. Realismul ne ofer` o imagine a politicii interna\ionale ca lupt` pentru putere. el crede c` nu trebuie s` ne pierdem capacitatea de judecat` moral` universal` prin exagerarea importan\ei „diferen\ei“ ]i a respectului pentru „cel`lalt“. asociindu-le cu no\iunile de clas`. teoreticienii critici au dorit totu]i s` l`rgeasc` aria dezbaterii prin axarea pe alte principii de includere ]i excludere [n afacerile interna\ionale. Dup` cum s-a ar`tat în aceast` lucrare la capitolele despre Giddens. Acest fapt se constituie în argumentul de baz` al celei de-a doua lucr`ri majore a sa. termenul de „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“ este potrivit cu activitatea sa. Linklater sugereaz` c` este posibil` dep`]irea „paradigmelor“ consacrate din studiul rela\iilor interna\ionale prin examinarea modurilor în care ac\ioneaz` individual fiecare paradigm` în anumite situa\ii pe socoteala altora. Ce putem observa din toate acestea? Studiile lui Linklater se situeaz` la un nivel înalt de abstractizare. bazat` pe absen\a unei autorit`\i politice superioare asupra statelor. evolu\iei ]i schimb`rii principiilor de includere ]i excludere moral`. care apare ca urmare a [nstr`in`rii ]i care rezult` [n rela\ii cu caracter necesar. Ca parte a acestei critici. Cel de-al treilea aspect tematic al teoriei critice interna\ionale este cel practic sau. de exemplu. Pornind de la premisa filozofic` potrivit c`reia capacitatea moral` uman` nu trebuie presupus` (spre deosebire de Kant) sau considerat` un lucru dat. [n\eles ca opus societ`\ii statelor.“6 În lucrarea Men and Citizens Linklater nu detaliaz` modalitatea concret` de ac\iune. iar toate acestea cer o concentrare direct` asupra problemei comunit`\ii în afacerile interna\ionale ]i a naturii. sau pentru comunitatea [ntregii umanit`\i ca viziune dezirabil` asupra comunit`\ii generice. De aceea. ca ]i teoria în sine nu sunt bine conturate. De fapt. Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations (1990). c@nd a fost publicat` aceast` carte pentru prima dat`. înv`\`tura moral-practic`. Din 1982. dup` Linklater. înv`\`tura de a gestiona schimb`rile economice ]i tehnologice sau ra\ionalizarea tehnico-instrumental`. Linklater identific` trei forme de înv`\are social`: înv`\`tura de a face fa\` la condi\iile conflictuale sau de rivalitate strategic`. ar fi util s` rezum`m cercet`rile sale în domeniu. {n acest context. ci trebuie cuprins` într-o teorie a istoriei. Trebuie s` ne ridic`m deasupra acestor dou` curente. Nu se poate spune c` este o judecat` prea aspr`. agenda teoriei critice ca „stadiu urm`tor“ în evolu\ia rela\iilor interna\ionale cuprinde cel pu\in trei aspecte: filozoficonormativ. ras` ]i sex. nu a mers prea departe pe acest drum.RELA|II INTERNA|IONALE 234 235 A. Marxismul. Acest aspect tinde s` fie preocupat de motiva\ia preferin\ei pentru stat. [n mod deosebit pe principiul suveranit`\ii. Linklater s-a angajat într-o critic` sus\inut` a logicii teoretice ]i a practicilor sociale de excludere ]i heteronomie în istoria rela\iilor interstatale ca ]i în teoria rela\iilor interna\ionale. El a încercat s` invoce o teorie prin care statele-na\iuni pot fi dep`]ite. Linklater este oarecum preocupat de ascensiunea postmodernismului. Dar acesta privilegiaz` necesitatea în dauna libert`\ii ]i nu ne indic` modalit`\ile de „emancipare“ din aceast` condi\ie. al dezvolt`rii ]i industrializ`rii. Aspectul filozofic se concentreaz` pe ra\ionalitatea principiilor excluderii ]i includerii morale în via\a social`. dar mecanismul acestei transform`ri. „praxiologic“ de examinare a oportunit`\ilor concrete de interven\ie în rela\iile interna\ionale pentru l`rgirea obiectivului obliga\iilor morale peste grani\ele teritoriale. at@t timp c@t în domeniu mai este mult de clarificat. LINKLATER din partea lor a posibilit`\ii de a-]i dep`]i propriul particularism. De]i admir` modul în care opera lui Foucault. Mann. [n lucr`rile lor exist` pu\ine date despre ceea ce Linklater nume]te „proiectul practic de extindere a comunit`\ii dincolo de statul-na\iune“. se poate constata [n scrierile sale o ambi- . pe de alt` parte.7 Înainte de a studia o problem` major` legat` de abordarea „critic`“ a rela\iilor interna\ionale. Tilly ]i Wallerstein. f`r` s` fie subordonate libert`\ile individuale ale cet`\enilor fa\` de organiza\ii suprana\ionale. iar Linklater îi sprijin` pe sociologii istorici care au trasat ascensiunea statului în contextul for\elor economice ]i sociale capitaliste transna\ionale. neput@nd fi în\elese u]or la o prim` lectur`. atrage aten\ia asupra rela\iei complexe dintre putere ]i cunoa]tere în institu\iile moderne. de]i este adev`rat c` ace]tia analizez` statul în contextul rela\iilor „interne“ ]i „interna\ionale“ ]i sunt preocupa\i de modul [n care aceste categorii se constituie [ntr-un sens istoric. În zilele noastre.8 În termeni tematici. ultimul aspect al agendei sale este probabil cel mai pu\in dezvoltat din proiectul s`u. Deoarece o mare parte a operei lui este situat` la nivel de metateorie. Linklater a redactat c@teva „manifeste“ care se înscriu în teoria critic` a ultimului deceniu. ne spune pu\ine lucruri despre sursele r`zboiului care apare în cadrul competi\iei interstatale. Aspectele sociologice ale teoriei critice interna\ionale se axeaz` pe variabilitatea istoric` a principiilor de includere ]i excludere moral`. [n procesul descoperirii ]i aplic`rii principiilor universale [n cadrul unei societ`\i inclusive. sociologic ]i practic. privilegiate în raport cu alte paradigme presupus „rivale“. Încep@nd cu 1982.

“10 Note 1. nr. cea „intern`“ ]i cea „extern`“.). ras`. Alien & Unwin. A]a cum am ar`tat pe scurt. p. „Pluralism in International Political Theory“. (apr. ata]a\i de teoria sociologic`. 4. opera lui Linklater începe cu o critic` a încerc`rilor de a justifica dou` sfere conceptuale separate de obliga\ie moral`.. Londra. Ethics and Foreign Policy.). LINKLATER guitate între nevoia de a dep`]i sistemul statal (subliniat` în prima sa lucrare) ]i o tendin\` de a accepta sistemul statal ca un mediu [n schimbare ]i reform`. 1990. . [n Review of International Studies. 1986. care merit` sau nu s` fie identificate ]i respectate. p. [n Review of International Studies. 1990. Mann. 21-43. Higgott and James L. p. 21. Marxism and Critical International Theory“. bazat` pe studii istorice de caz. The Australian University Press. edi\ia a II-a. nr. Reinscription. Excluderea sau includerea nu este o problem` de clas`. Habermas ]i Foucault. 1991. p. în Martin Wight and Herbert Butterfield (ed. 1990. „Marxism and International Relations: Antithesis. se poate opta pentru standarde comportamentale precum nevoile fundamentale. în fa\a accentului ulterior pus pe sociologie ]i pe filozofia istoriei. Cox. Londra. 9. Dac` nu se opteaz` pentru relativism. 166. 173. A se vedea. sex. Alien & Unwin. na\ionalitate sau alt` categorie sociologic`. Robert H. nr. 10. [n Alternatives. Principalele lucr`ri ale lui Andrew Linklater „Rationality and Obligation in the States-System: the Lessons of Pufendorf’s Law of Nations“. Londra. 301-312. Jackson. ne ofer` pu\in sprijin în abordarea categoriilor normative. împieteaz` asupra studiului sistematic al „scalei tipologice“ a societ`\ilor ]i al rela\iei dintre ele. p. Andrew Linklater. Reconciliation and Transcendence“. 15. „The Question of the Next Stage in International Relations Theory: a Critical-Theoretical Perspective“. Men and Citizens in International Relations. 215-228. „Realism. 2. 16. Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations. Macmillan. Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations. Londra. 135-153.9 Principala problem` a operei lui Linklater este nevoia de „recuperare“ a accentului ini\ial pus pe teoria politic`. nu se situeaz` în vecin`tatea problemei. p. 77. 3. p. realismul ]i marxismul. în Richard L. O «sociologie comparativ` a codurilor morale». Reconstruction. 130. 5. [n mod conving`tor. „The Problem of Community in International Relations“. [n Millennium: Journal of International Studies. Macmillan. 8. 6. trebuie înc` s` se interzic` anumite conduite inamicale fa\` de comunitate. Ibid. Andrew Linklater. Dar s-ar putea sus\ine ideea c` accentul pus pe opera lui Habermas ca surs` de inspira\ie pentru teoria critic` interna\ional` militeaz` împotriva dimensiunii „praxiologice“ a proiectului lui Linklater. „Why Is There No International Theory?“. Martin Wight. 70-91. {n final. Habermas a încercat s` concilieze respectul pentru realiz`rile statului modern constitu\ional cu critica marxist` a dinamicii sociale distructive ]i antidemocratice a dezvolt`rii capitalismului. International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. inspirate de „}coala teoriei critice de la Frankfurt“ ]i de opera filozofului german Jurgen Habermas. 274. 99. nr. 1990. lucru ilustrat ]i de Robert Jackson: „[Linklater] nu asigur` nici o baz` filozofic` în [abordarea] cazurilor de conflict între culturi care tinde s` capete amploare ]i care. 9. p. drepturile omului. Macmillan. Giddens. St Leonards. cast`. binele comun ]i altele. 20.. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Beitz. Aceast` ultim` tendin\` este ilustrat` în lucrarea sa mai recent` despre posibilit`\ile etice ale „cet`\eniei interna\ionale“ promovate [n politica extern` australian`. p. Londra. 171. Canberra. p. Chiar în situa\ia în care to\i sunt integra\i în comunitate. 1991. p. p. opera sa con\ine lucr`ri de stabilire a unei interdiscipline „postpozitiviste“ a rela\iilor interna\ionale. [n Millennium: Journal of International Studies. în special. 1981. 1990. Rearticulation: Four Voices in Critical International Theory“. 12.). Prin opera sa. edi\ia a II-a. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics.RELA|II INTERNA|IONALE 236 237 A. constituie dileme morale fundamentele ale societ`\ii interna\ionale. Walzer ]i Wight. „What Is a Good International Citizen?“. a ei sau a lor în sfera egalit`\ii ]i a ob\inerii de drepturi. Andrew Linklater. Nu este o solu\ie s` sus\inem [n continuare recunoa]terea ]i respectul pentru «altul» ]i includerea lui.. Men and Citizens in International Relations. nr. Ibid. Macmillan. Apoi el trece la examinarea modurilor în care dou` paradigme influente. Andrew Linklater. p. în Paul Keal (ed. p. 7. 1966. Mark Hoffman. este o problem` de conduit` uman`. „Restructuring. 77-98. 1992). Richardson (ed. 1992. Includerea doar am@n` solu\ionarea problemelor nerezolvate ale determin`rii fa\etelor comportamentale ale «celorlal\i». Ibid. [n Millennium: Journal of International Studies.

International Theory: Positivism and Beyond. 241-262. 12. South Carolina. Cambridge University Press. The Transformation of Political Community. În acest caz. 1994. 1986. State. p. marile puteri. „Turtles All the Way Down: Antifoundationalism.). Lecturi suplimentare Brown. în Alex Danchev (ed. p. 213-236. Identity. Polity Press. „The Project of Modernity and International Relations Theory“. Termenul „societate interna\ional`“ [nseamn` c`. Hiderni. 1992. Spre deosebire de ei. Cambridge University Press. statele adopt` modele de conduit` care se constituie pe baza constrângerilor morale ]i legale ]i se supun acestora. 279-298. ei accentueaz` importan\a abord`rii istorice. 1994. 27-51. Atlantic Highlands.). Terry Nardin demonstreaz` c` orice încercare de a aduce obiective cosmopolite în societatea interna\ional` va submina fundamentele procedurale ]i valoarea coexisten\ei. 24. Colorado. Devetak. 1995. E. Difference: Toward a Critical Social Theory of International Relations. 1997.). Cox. Pentru Martin Wight. în ciuda absen\ei unei autorit`\i centrale. „Neorealism in Theory and Practice“. Pinter. New Jersey. Boulder. Regulile societ`\ii interna\ionale s-au format în Europa în contextul unei anumite culturi cre]tine occidentale. Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed. Macmillan. 77-98. 23. în Steve Smith. Neufeld. Hedley Bull pretinde c` „institu\iile“ societ`\ii statelor (r`zboiul. International Relations Theory: New Normative Approaches. Theories of International Relations(co-editor Scott Burchill). Londra. Ei caut` modalit`\i în care s` reconcilieze societatea statelor cu valorile cosmopolite. Tauris Academic Publishing. Wayne S. [n Review of International Studies. p. TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE Preocup`rile principale ale autorilor importan\i din aceast` sec\iune se îndreapt` asupra no\iunilor de drept ]i moralitate care opereaz` între state. International Relations Theory Today. rela\iile interna\ionale nu pot fi în\elese în mod adecvat ca manifestare a politicii de putere (a]a cum sus\in reali]tii) ]i devine posibil s` nu fie necesar` transformarea radical` a ordinii interna\ionale pentru a înf`ptui justi\ia ]i pacea global` (a]a cum solicit` radicalii). diploma\ia ]i echilibrul de putere) sunt cruciale pentru men\inerea ordinii interna\ionale. Humanities Press. Fuat. Beitz. nr. 21. Lynne Reinner. teoria rela\iilor interna\ionale reprezint` o alternativ` la realism ]i idealism în studiul rela\iilor interna\ionale. 1997. în Ken Booth and Steve Smith (ed. 1995. 1995. Cambridge. Brown. Richard. Political Realism in International Theory. Claire T. Cambridge. 1996. nr. p. Boundaries in Question: New Directions in International Relations (co-editor cu John Macmillan). Spegele. p. 1996. and Sjolander. 1995. [n Millennium: Journal of International Studies. Mark. 1992. Londra. nr. dreptul interna\ional. „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull. p. Cambridge. 1996. Globalisation. „Political Community“. . nr. Ei ridic` probleme centrale de teoria rela\iilor interna\ionale pe care reali]tii ]i liberalii tind s` le neglijeze. Critical Theory and International Relations“. „The Achievements of Critical Theory“. The Restructuring of International Relations Theory. Cambridge. Harvester Wheatsheaf. 1995. Londra.RELA|II INTERNA|IONALE 238 „The Question of the Next Stage in International Relations Theory: a Critical-Theoretical Perspective“. Din punctul de vedere al metodei. Basingstoke. Beyond Positivism: Critical Reflections on International Relations. University of South Carolina Press. [n Millennium: Journal of International Studies. Roger D.145-158. Chris. Suganami. Cambridge University Press. ci ]i ca de\in`tori ai unor drepturi speciale. Ace]ti gânditori ne încurajeaz` s` privim rela\iile interna\ionale ca pe o aren` social` unde competitorii – state suverane – se rela\ioneaz` nu numai în calitate de concuren\i la putere ]i bun`stare. (ed. and Linklater“. Fin de Siècle: The Meaning of the Twentieth Century.. Chris. ai unor privilegii ]i obliga\ii. Keyman.). Cum s-au reprodus acestea în decursul timpului pe m`sur` ce societatea interna\ional` s-a extins în afara Europei? Depinde societatea statelor de o cultur` comun` de norme ]i a]tept`ri ale statelor? Care sunt punctele tari ]i punctele slabe ale societ`\ii interna\ionale? Michael Walzer ]i John Vincent sunt în mod special preocupa\i de rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile statelor suverane. [n Millennium: Journal of International Studies.

Apoi el adapteaz` aceste obiective la caracteristicile specifice societ`\ii interna\ionale. Aceasta este „fundamental` ]i primordial` . Miller observa c` „[el] analizeaz` lucrurile secven\ial. BULL HEDLEY BULL Hedley Bull este bine cunoscut studen\ilor datorit` celei mai citite dintre lucr`rile sale. luând cu brio examenele la filozofie ]i drept. cum ar fi men\inerea securit`\ii membrilor ei fa\` de violen\a de orice fel. deoarece elementele ultime ale marii societ`\i a umanit`\ii nu sunt statele . atât printre profesori.241 H. îns` problema unei ordini mondiale se pune indiferent de structura politic` sau social` a globului . El le-a insuflat studen\ilor o rigoare critic` ]i o preocupare egal` pentru marile probleme ale vie\ii sociale ]i politice. ci care se refer` la „seturi de obiceiuri ]i practici stabilite pentru a realiza obiective comune“. The Anarchical Society (1977).. î]i are originea într-una dintre principalele caracteristici ale gândirii ]i operei publicate a lui Bull. r`zboiul însu]i (în anumite condi\ii) ]i func\ia managerial` îndeplinit` de marile puteri.“ 1 Una dintre preocup`rile centrale ale lui Bull a fost ordinea în rela\iile interna\ionale. iar acestea pot fi urm`rite în forma\ia intelectual` ]i personal` a lui Bull. asigurarea respect`rii acordurilor ]i protejarea drepturilor de proprietate.. Hedley Bull s-a n`scut la Sydney în anul 1932. D.. ca mod de argumentare. cartea ilustreaz` atât punctele tari. cât ]i punctele slabe ale influen\elor care au condus la scrierea ei. întregul formând o entitate logic` de o putere impresionant`.2 Acestea includ echilibrul de putere. Bull face o distinc\ie important` între un sistem interna\ional ]i o societate interna\ional`. J. Bull s-a mutat la Oxford în 1953 ]i a ob\inut doctoratul în ]tiin\e politice. Acesta este momentul pentru interven\ia rela\iilor interna\ionale.. înainte s` ob\in` un post de asistent la London School of Economics. Totu]i. istoria ideilor ar putea fi în\eleas` ca un dialog continuu între reali]ti. celelalte fiind elemente ale unei st`ri hobbesiene a r`zboiului ]i acele tipuri de loialitate transna\ional` care traverseaz` grani\ele teritoriale ]i deseori le submineaz` (cum ar fi ideologia). Mo]tenirea lui Martin Wight a fost profund`. El opereaz` atent o dis- tinc\ie între rolul pe care asemenea institu\ii îl joac` atât în subminarea cât ]i în men\inerea ordinii interna\ionale. În acel moment filozoful australian John Anderson i-a influen\at puternic modul de gândire. De la Wight a înv`\at c`. anume preocuparea minu\ioas` pentru ordine. în studiul rela\iilor interna\ionale. rela\iile interna\ionale sunt mai mult decât o sum` de modele constante de competi\ie între statele care î]i urm`resc propriile interese. diploma\ia. El a absolvit Universitatea din Sydney în anul 1952. Bull sus\ine c`. Societatea este caracterizat` de consensul dintre state. deoarece recunoa]te c` societatea interna\ional` este numai unul dintre cele trei „elemente“ competitive din politica mondial`. În ciuda aten\iei acordate detaliilor ]i rigorii distinc\iilor analitice.“3 Ca manual. care ]i-a utilizat categoriile în scopuri . acest lucru se datoreaz` numai faptului c` este util` pentru ob\inerea ordinii în societatea uman` ca întreg. Fiecare capitol analizeaz` atent rolul fiec`rei institu\ii. de]i societ`\ii interna\ionale îi lipse]te un suveran global. revolu\ionari ]i ra\ionali]ti. Restul lucr`rii sale reprezint` o examinare atent` a „institu\iilor“ societ`\ii interna\ionale. este mai pu\in conving`toare. unde ele se manifest` sub forma conserv`rii statelor suverane membre ]i a men\inerii p`cii ca stare normal` a coexisten\ei dintre ele.. care nu ar trebui reduse la organiza\iile interna\ionale.. dreptul interna\ional. dac` acest lucru este totu]i posibil? Acestea sunt întreb`rile principale la care multe dintre lucr`rile lui încearc` s` r`spund`. Multe dintre articolele sale încep cu o serie de probleme numerotate. iar popularitatea acestuia. conform c`ruia acestea au interese comune ]i se concep ca rela\ionate reciproc în contextul unor reguli ]i institu\ii comune. dac` ordinea interna\ional` chiar are valoare. cât ]i printre studen\i. Este un exemplu rar de manual bazat pe ra\ionament. ci indivizii. modul în care acesta s-a schimbat în timp ]i modalitatea de evaluare a rolului din perspectiva unei preocup`ri morale mai presante cu privire la ceea ce nume]te „ordinea mondial`“. care puteau fi în\elese numai pe baza unei aten\ii necesare acordate contextului istoric. The Anarchical Society este înc` o lectur` obligatorie pentru majoritatea celor care studiaz` rela\iile interna\ionale. Probabil cel mai impresionant aspect al lucr`rii sale principale este examinarea sistematic` a conceptului de „ordine“ pe baza unor defini\ii foarte clare ]i a unor categorii teoretice. Bull define]te ordinea în general ca model de activitate care sus\ine obiectivele sociale elementare ale societ`\ii. deoarece el a avut în vedere trei „]coli de gândire“ pe care Bull le-a folosit apoi în descrierea ideilor concurente privind natura ]i valoarea ordinii ]i societ`\ii interna\ionale. Spre deosebire de Wight. B. Acolo a început s` predea rela\ii interna\ionale ]i s` audieze faimoasele prelegeri ale lui Martin Wight. Ce este aceasta? Care sunt cele mai potrivite instrumente teoretice care s` fie utilizate în studiul ei? Cum variaz` ea în timp ]i spa\iu? Cum poate fi reconciliat` ordinea interna\ional` cu promovarea justi\iei. la care începe s` r`spund` pe etape.

ci. a fost [ncadrat [n Direc\ia de cercetare pentru controlul armamentului ]i al dezarm`rii din Ministerul Afacerilor Externe. o institu\ie societal` ]i un scop care trebuie men\inut în cadrul societ`\ii interna\ionale. el nu ofer` o „viziune personal` asupra a ceea ce ar însemna un comportament just [sau] o analiz` filozofic` a criteriilor necesare pentru a-l recunoa]te“. A realizat acest lucru. În mod neobi]nuit. dup` care s-a întors în Australia. Anterior public`rii c`r\ii The Anarchical Society. Bull însu]i a încercat s` realizeze o distinc\ie între ordine ]i justi\ie. pe m`sur` ce tradi\ia clasic` a recunoscut interdependen\a dintre explica\ie ]i evaluare sau judecata moral`. El a considerat c` existau limite foarte stricte în aplicarea metodelor cantitative sau comportamentale de analiz`. a]a-numi\ii „scienti]ti“ au trasat o distinc\ie artificial` între ele ]i au încercat s` subordoneze practica teoriei. postulând o societate interna\ional` ca ordine real`. nu este definit niciodat` exclusiv pe baza unor indici observabili ]i m`surabili. Spre sfâr]itul vie\ii. iar aceast` tentativ` de mediere între extreme reu]e]te în multe din lucr`rile sale referitoare la interven\ie. Aceast` preocupare a avut dou` motive principale. Se poate observa influen\a lui Martin Wight în articolul publicat de Bull în 1966. Viziunea lui Bull a fost în mod fundamental moderat`. el a încercat s` medieze între extreme. „echilibrul de putere“ nu poate fi redus la un termen pur descriptiv pentru distribuirea de capacit`\i coercitive. În primul rând. dup` ce s-a întors în Anglia. precum ]i al preocup`rilor lui privind accentul exagerat pe rolul teoriei jocului [n strategiile domeniului nuclear. în ciuda ambiguit`\ii. Argumentele lui Bull trebuie în\elese în contextul unei dezbateri cam aprinse asupra viitorului metodelor de cercetare în rela\iile interna\ionale. De aceea. conceptul de „mare putere“. drept ]i istorie decât în încercarea inutil` de a descoperi „legi ale comportamentului“ între state ca baz` a dezvolt`rii unor predic\ii de încre- dere pentru viitor. ]i-a finalizat lucrarea principal` The Control of the Arms Race (1961). îns` fragil` din punct de vedere normativ. în 1966. Prin urmare. Hedley Bull a încercat în mod clar s` articuleze ]i s` apere ra\ionalismul sau ceea ce a numit o abordare neogrotian` a teoriei ]i practicii rela\iilor interna\ionale. Declinul destinderii din anii ’70 ]i reluarea cursei . la Institutul de Studii Strategice. De aceea. la istoria societ`\ii interna\ionale ]i la poten\ialul controlului armamentului în medierea între c`utarea superiorit`\ii strategice în timpul r`zboiului rece ]i dorin\a contrar` de dezarmare complet`. ca profesor de rela\ii interna\ionale la Australian National University. Bull a devenit tot mai critic la adresa Statelor Unite ]i a Uniunii Sovietice. În anul 1958. de asemenea. Mai mult. sus\inând c` cea de-a doua este un ideal subiectiv inerent. care a dominat în multe universit`\i americane spre sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. Bull a fost cunoscut datorit` atacurilor sale necru\`toare împotriva abord`rii comportamentaliste (sau „]tiin\ifice“) în studiul rela\iilor interna\ionale. Bull credea c` domeniul rela\iilor interna\ionale are în centrul s`u considera\ii interdisciplinare ]i inten\ia actorilor al c`ror comportament teoreticienii încearc` s` îl în\eleag`. Bull a devenit membru al nou-înfiin\atei Comisii Britanice de Teorie Politic` Interna\ional`. 4 A]a cum Wight a afirmat c` filozofia istoriei este analoag` cu teoria politic` în studiul rela\iilor interna\ionale. Bull a sus\inut c` fundamentele cercet`rii ]i educa\iei se reg`sesc mai degrab` în filozofie. Astfel.5 Pe m`sur` ce a prelucrat diferite no\iuni de justi\ie avansate de al\i autori ]i concretizate în cereri pentru o schimbare just` (în special de statele lumii a treia) ]i a examinat compatibilitatea lor cu men\inerea ordinii interna\ionale. unde a realizat o distinc\ie clar` (]i oarecum polemic`) între teoria „clasic`“ ]i cea „]tiin\ific`“. el relev` un principiu de comportament. prima func\ionând ca un „instrument“ mai mult sau mai pu\in util pentru a explica o „realitate dat`“. Conceptul include o semnifica\ie normativ` care nu numai c` presupune un discurs mai cuprinz`tor cu privire la interac\iunea social`. conceptele sale teoretice nu s-au dep`rtat niciodat` prea mult de în\elesul pe care l-au dobândit în lumea dinamic` a discursului diplomatic. spre exemplu. Bull a revenit la Oxford în anul 1977 pentru a prelua Catedra de rela\ii interna\ionale Montague Burton ]i a r`mas acolo pân` la moartea sa prematur` de cancer în 1985. men\inând în acela]i timp speran\a c` o astfel de ordine normativ` ar putea fi extins` pentru a reflecta pe viitor mai multe probleme cosmopolite. în ciuda ader`rii sale la promovarea unei teorii normative în studiul rela\iilor interna\ionale. În mod analog. Precaut cu privire la pericolele constante ale anarhiei ]i ale prezen\ei politicii de putere ]i cu toate acestea în\eleg`tor fa\` de chemarea cosmopolit` a unei prezumtive „societ`\i mondiale“ care ar considera prioritar` dreptatea individual` fa\` de cea a statelor. el a afirmat c`. Ca urmare. BULL pedagogice ]i a refuzat s` se identifice cu oricare dintre ele. apoi a petrecut o perioad` de timp în Statele Unite pentru a observa ]i a participa la dezvoltarea disciplinei în institu\ii ca Harvard ]i Chicago. subminând astfel tendin\a realist` de a pune în rela\ie sistemul ]i societatea. el s-a ab\inut de la a sus\ine pe oricare dintre ele. Bull s-a preocupat din ce în ce mai mult de problema ordinii mondiale ]i de fragilitatea crescând` a principalelor institu\ii ale societ`\ii interna\ionale.RELA|II INTERNA|IONALE 242 243 H. Acolo a fost preocupat de probleme de strategie nuclear` ]i. teoria ]i practica nu pot fi desp`r\ite una de alta. le confer` actorilor astfel defini\i drepturi ]i responsabilit`\i speciale fa\` de alte state.

dintre toate institu\iile societ`\ii interna\ionale. J. proces care s-a accelerat în mod dramatic o dat` cu decolonizarea ]i cu crearea a peste 100 de state noi. Bull a descris istoria societ`\ii interna\ionale în termenii expansiunii geografice. Prin urmare. În al doilea rând. J. Puterea lor a depins de noii membri care au fost interesa\i s` le sus\in`.. Chiar ]i a]a.. În primul rând. 22. D. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations.7 Dup` moartea lui Bull ]i din perspectiva sfâr]itului r`zboiului rece. Acest declin a fost regretabil în special pentru c`.8 În ciuda unor asemenea dificult`\i ]i chiar dac` Bull însu]i nu a reu]it s` ofere r`spunsuri conving`toare. nu era valoarea în raport cu care Bull a evaluat meritele societ`\ii interna\ionale ]i ale institu\iilor acesteia. Bull s-a temut c` „orice revolt` împotriva Occidentului“. mai degrab` decât s` opereze diferen\e între ordine în general. Ibid. în J. este c` „persoana . Ordinea era cantitativ` (mai mult sau mai pu\in) sau calitativ`? Uneori el a sugerat c` ordinea a variat în func\ie de timp ]i spa\iu ]i cu toate acestea nu a încercat s` ofere vreun criteriu cu care s` se poat` m`sura o asemenea varia\ie. în general.. precum ]i sl`birea consensului cultural care pusese bazele societ`\ii statelor în trecut. 3. 2. În acest caz. B. 11. ra\ionalism ]i revolu\ionarism). prin incapacitatea lor de a rezista for\elor interne ale ]ovinismului ]i avidit`\ii au f`cut multe pentru a-]i submina propria pozi\ie de lider al Occidentului ]i pentru a accentua hido]enia fe\ei pe care o ar`tau lumii a treia. definit` din punct de vedere empiric ca o stare de lucruri dinamic` în cadrul sistemului statelor (un fapt). În special dou` dintre acestea merit` men\ionate. Alteori a afirmat c` societatea statelor ca întreg trebuia valorificat` deoarece era sursa ordinii interna- \ionale. Note 1. exist` posibilitatea identific`rii unor limite în abordarea sa. Miller. ordinea interna\ional` în societatea statelor ]i ordinea mondial` ca valoare cosmopolit`. B.RELA|II INTERNA|IONALE 244 245 H. este important s` elimine afirma\iile realiste sau revolu\ionare. Institu\iile societ`\ii interna\ionale au fost exportate din Europa în restul lumii. este oarecum regretabil c` Bull nu a reu]it s` dep`]easc` viziunea lui Wight cu privire la cele trei curente tradi\ionale ale teoriei interna\ionale (realism. el a criticat aspru în special SUA: „Prin declara\iile lor beligerante ]i prin preg`tirile pentru o nou` interven\ie militar`. p. Oxford. atunci este dificil s` se vad` modul în care alte institu\ii pot func\iona pentru a preveni pr`bu]irea societ`\ii interna\ionale. 1932-85“. În anii ’80. a]a cum relev` R. Hedley Bull. numai marile puteri sunt ]i actori. cu ordinea definit` ca o valoare în func\ie de care s` se evalueze societatea interna\ional` în raport cu alte structuri institu\ionale alternative. Bull a avut tendin\a de a îmbina ordinea interna\ional`. The Anarchical Society. atât întreb`rile puse de el. Miller. J. p. 74. Vincent. „Hedley Bull. Macmillan. putem afirma c` în centrul operei lui Hedley Bull s-a aflat întotdeauna „un interes constitutiv în conservarea ]i extinderea intersubiectivit`\ii asupra în\elegerii reciproce cu privire la orientarea ac\iunii“. R. D. Problema în leg`tur` cu ultima afirma\ie. Claredon Press. 1990. Vincent.9 Dac` r`zboiul rece nu va fi înlocuit de o nou` „ciocnire a civiliza\iilor“ ]i dac` problemele ordinii interna\ionale continu` s` creasc` în ceea ce prive]te obiectivele ]i complexitatea. Dac` ele nu îndeplinesc rolurile pe care Bull le atribuie. ar fi periclitat chiar institu\iile care trebuiau reformate de cei care beneficiaser` cel mai mult de pe urma lor pe baza unui interes propriu de tip iluminist. cât ]i modul în care a încercat s` r`spund` la ele au fost sursa unui interes reînnoit cu privire la opera sa ]i la lucr`rile altor autori asocia\i cu „]coala englez`“ de teoria rela\iilor interna\ionale. . în special dac` se baza pe percep\iile r`spândite ale neocolonialismului economic ]i ale inegalit`\ii crescânde dintre cei boga\i ]i cei s`raci. î]i schimb` mereu pozi\ia în raport de argumentele adoptate de al\ii“. p.“6 În al doilea rând. Utilizând vocabularul foarte diferit al teoreticianului politic Jürgen Habermas. prin politicile lor modelate evident pentru a exprima mai degrab` dispozi\ii decât pentru a ob\ine rezultate. Dac` cineva se situeaz` în tradi\ia ra\ionalist` sau neogrotian`. marile probleme ridicate de el r`mân ]i ast`zi pertinente. atunci modul în care societatea statelor ar trebui ]i ar putea fi reformat` pentru a fi în serviciul ordinii mondiale este probabil cea mai important` problem` a prezentului. Londra. este neclar de ce ordinea. Bull nu a f`cut aceasta. BULL înarm`rilor nucleare la începutul anilor ’80 le-a sl`bit dreptul de a fi privite drept conduc`tori cu r`spundere în cadrul societ`\ii interna\ionale ca întreg. 1977. cititorul nu este sigur dac` s` aleag` tradi\iile în func\ie de reprezent`rile lor concurente cu privire la politica mondial` sau dac` fiecare dintre acestea „acoper`“ anumite elemente ale unei lumi complexe.

and World Order“. Miller. Tony and Wilson. 195-214. în British Journal of International Studies. Londra. 1980. R. 1980. „The Theory of International Politics: 1919 – 1969“. 310. Jones. „Regime Theory and the English School of International Relations: a Comparison“. J. „Reflections on the Domestic Analogy: Bull. Allen&Unwin. în International Affairs. nr. 5. Vincent. în Australian Outlook. „Order in International Politics“. „The English School of International Relations: a Case for Closure“. Vincent. 7. p. p. „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“. J. the Soviet Union and World Order“. p.). în Millennium: Journal of International Studies. Hedley Bull. 37. „Hedley Bull and Order in International Relations“. „The Great Irresponsibles? The United States. în Brian Porter (ed. R. în Martin Wight and Herbert Butterfield (ed.). 1990. p. and Vincent. p. 17. în International Journal. 127-131. Oxford University Press. Oxford University Press. Beitz and Linklater“. University of Waterloo. p. 1988. 1993. Oxford. 35. 145-158. 47. în Social Research. B. nr. 2. . nr. nr. Lecturi suplimentare Buzan.. Londra. 21. 101-116. Hidemi. Beacon Press. nr. nr. Nicholas J. Claredon Press. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. Evans.RELA|II INTERNA|IONALE 246 247 H. 6. 47. Vincent. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Nardin. Intervention in World Politics (ed. Oxford. 1983. 329-352. în J. 1987. Roy. Principalele lucr`ri ale lui Hedley Bull The Control of the Arms Race: Disarmament and Arms Control in the Missile Age. p. 7. Boston. 30-58. Miller ]i R. „International Theory: the Case for a Classical Approach“ în World Politics. nr. în Review of International Studies. „Society and Anarchy in International Relations“. 1992.). „Martin Wight and the Theory of International Relations“. „The Great Irresponsibles? The United States. Macmillan. p. 437-447. 1966. „The International Anarchy in the 1980’s“. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations. 463-488. 78. Londra. Suganami. Justice in International Relations. 1984. 48. Macmillan. în Millennium: Journal of International Studies. [n Martin Wight and Herbert Butterfield (ed. p. 179-196. J. 1992. „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society: Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“. 21. 35-50. Justice in International Relations. The Aberystwyth Papers. Hedley Bull on Arms Control. Knowledge and Human Interests. 1981. nr. 8. 9. 1986. 18. 1984. Ontario. Oxford University Press. 717-739. B. The Expansion of International Society (împreun` cu Adam Watson). 1984. 62. The Anarchical Society. 1981. J. Praeger. p. 1972. p. în Review of International Studies. 251-265. Londra. Basingstoke. „International Relations as an Academic Pursuit“. (the Hagey Lectures).). p. 1966. 1972. Claredon Press. „The Grotian Conception of International Relations“. the Soviet Union. p. Oxford. p. Stanley. p. 1-13. (eds. Wheeler. 51-73. 1977. Hedley Bull. Peter. Ontario. BULL 4. 1992. Oxford. Hedley Bull. „Hobbes and International Anarchy“. University of Waterloo. în International Journal. în Millennium: Journal of International Studies. Oxford.. D. nr. 1976. 12. 1961. nr. nr. 26. Allen&Unwin. R. Hoffman. Waterloo. p. 1986. nr. 437. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. nr. p. 35. „From International System to International Society: Structural Realism and Regime Theory Meet the English School“. 1990. 1971. p. Claredon Press. Hugo Grotius and International Relations (împreun` cu Benedict Kingsbury ]i Adam Roberts). The Anarchical Society. în Australian Outlook . New York. 1983. Vincent ]i Wight. Consulta\i în special Hedley Bull. J. Barry. p. J. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations. D. Habermas. p. în International Organization. 327-352. 363-377. 1966. nr.).

Astfel. De exemplu. a fost destul de radical în unele chestiuni particulare. and the Relation of States (1983) preia distinc\ia primar` efectuat` de Oakeshott între „asocierea civil`“ ]i „asocierea întreprinz`toare“ ]i o aplic` la nivel global. caz în care rolul guvernului este de a rezolva problemele corespunz`toare. ci ar trebui s` men\in` valori academice riguroase care s` fie urmate pentru semnifica\ia lor intrinsec`. de]i Nardin modific` u]or conceptele în ceea ce prive]te distinc\ia dintre asocierea „orientat` spre scop“ ]i cea „practic`“. sus\inând c` acestea nu ar trebui s` fie confundate cu ]colile tehnice. proiectate pentru a atinge un scop. Terry Nardin utilizeaz` în mod explicit acest cadru pentru a justifica o interpretare unic` a societ`\ii interna\ionale. principiul conform c`ruia indivizii trebuie s` ac\ioneze corect nu precizeaz` ce ar trebui spus sau f`cut într-un caz particular. societatea interna\ional` reprezint` o asociere practic` între state: „Fiecare este devotat propriilor obiective ]i propriei concep\ii despre bine. Cel din urm` se refer` la „un set de probleme care trebuie luate în considerare atât în actul de decizie ]i de execu\ie. Binele comun al acestei comunit`\i cuprinz`toare const` nu în obiectivele pe care unii membri ai ei. În ciuda reputa\iei de conservator. Sunt dou` motive pentru a-l include în aceast` sec\iune care cuprinde teoreticienii societ`\ii interna\ionale. ci în valorile de dreptate. îns` care. Lucrarea sa Law. . Concep\ia sa abordeaz` conduita uman` ca fiind constituit` din agen\i inteligen\i care reac\ioneaz` la situa\iile întâmpl`toare pentru a-]i atinge scopurile ]i care ac\ioneaz` astfel prin prisma existen\ei unor practici multiple. De asemenea. Morality. pe de alt` parte. iar uneori chiar cei mai mul\i. îns` organizarea în acest fel a problemelor umane [l restric\ioneaz` pur ]i simplu pe cel care este capabil s` caute „o via\` bun`“ într-o manier` proprie. societas reprezint` o rela\ie „moral`“ între agen\i liberi care î]i însu]esc strict doar autoritatea rezultat` din unele condi\ii necesare asocierii ]i ac\iunii. cum ar fi o echip` de fotbal. care a fost profesor de ]tiin\e politice la London School of Economics pe când Martin Wight î]i \inea acolo faimoasele cursuri despre teoria politic` interna\ional`. 1 Nardin reproduce pur ]i simplu modurile de asociere ale lui Oakeshott la nivel interna\ional. El a dezvoltat un concept de societate civil` de mare fine\e ]i a analizat unele dintre cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea statului modern. le permite celor implica\i urm`rirea propriilor obiective. Din câte cunosc. De]i unele lucr`ri ale sale sunt complexe. Ei pot fi „pruden\i“.249 T. societatea conceput` în acest ultim mod. De asemenea. supunându-se unor reguli care nu sunt utile ]i care nu specific` ac\iunea. sunt caracterizate de o elegan\` notabil` a stilului. Aceasta poate fi considerat` drept „teleocra\ie“. a fost un ap`r`tor fervent al elitismului din universit`\i. astfel încât statele îndeplinesc rolul pe care Oakeshott l-a atribuit indivizilor în societatea civil`. Nardin este singurul care a scris despre societatea interna\ional` ]i a utilizat opera lui Oakeshott pentru a-]i justifica interpretarea proprie a caracterului special al rela\iilor dintre state. Aceast` diferen\iere este reflectat` de cele dou` moduri categoric diferite de asociere uman` deosebite de Oakeshott ]i pe care le-a numit universitas ]i societas. un efort comun de a c`uta satisfacerea unui set de sine st`t`tor de obiective comune. în special eseurile. Wight) ]i apoi deoarece î]i bazeaz` interpretarea proprie cu privire la natura dreptului interna\ional între state pe fundamentele filozofice ale filozofului politic englez Michael Oakeshott (1901-1990). cele mai multe. Oakeshott a fost foarte sceptic cu privire la presupusele „virtu\i“ ale statului modern. NARDIN TERRY NARDIN Profesorul Terry Nardin pred` teorie politic` interna\ional` la Universitatea Wisconsin-Milwaukee. „Asocierea civil`“. Aceste dou` concepte. practicile acesteia sunt „prudente“ în con\inut. reprezint` în opinia lui Oakeshott polul în jurul c`ruia graviteaz` gândirea european` despre statul modern. sau pot fi „morali“. Sau practicile sale se pot limita la un cadru de conduit` care nu specific` nici un astfel de obiectiv ]i care ofer` pur ]i simplu o recompens` negativ`. el a influen\at considerabil modul în care se studiaz` ]i se pred` istoria gândirii politice. iar pentru a în\elege lucr`rile lui Nardin este necesar s` se înceap` cu opera mentorului s`u intelectual. Prima reprezint` o asociere de oameni uni\i pentru atingerea unui obiectiv comun. El a fost un nonconformist în sensul c` a refuzat multe dintre elementele normale ale epocii sale. oricare ar fi acestea. Pentru Nardin. fapt ce se refer` la un comportament util proiectat pentru atingerea scopului dat. De exemplu. eliminarea unor circumstan\e care altfel ar putea afecta îndeplinirea scopurilor indivizilor. Dimpotriv`. nu ofer` mântuirea (prin promisiunea îndeplinirii unui obiectiv comun). cât ]i în evaluarea deciziilor ]i ac\iunilor“. {nt@i pentru c` opera sa difer` în unele aspecte importante de cea a altor reprezentan\i ai „]colii engleze“ analiza\i în aceast` lucrare (Bull. Vincent. împreun` cu „vocabularul“ asociat fiec`ruia. Ace]ti agen\i se împart în dou` categorii diferite. Oakeshott a fost probabil cel mai important gânditor politic englez al secolului. doresc s` le urm`reasc` în mod colectiv.

. În lumina diversit`\ii evidente. conservatoare. Con\inutul unor tratate speciale ar putea fi subiect de acord ]i negociere. a]a cum face Bull. În cadrul „]colii engleze“. În acest sens Brown remarc`: „regula . Nardin ignor` pur ]i simplu astfel de preten\ii. 3 Aceste probleme mai importante \in de domeniul „practicilor autorizate“ din dreptul interna\ional. Ea protejeaz` interesele comune ale statelor pentru a avea o coexisten\` stabil`. Societatea interna\ional` se prezint` astfel ca o Gesellschaft (în limba german`. Statele nu împ`rt`]esc acelea]i scopuri. trad. dar este subminat` dac` statele sau al\i actori încearc` s` o transforme într-o asocia\ie orientat` spre un scop. El nu este interesat de dilemele reconcilierii ordinii cu justi\ia în societatea interna\ional`.RELA|II INTERNA|IONALE 250 251 T. a]a cum afirm` Brown. Nardin pretinde c` societatea statelor trebuie s` fie în\eleas` ca fiind constituit` prin asemenea practici. Dar societatea statelor ]i institu\ia ei central` în domeniul dreptului nu sunt probleme asupra c`rora statele s` î]i dea acordul. Nardin nu ofer` explicit un asemenea argument. Datorit` acestui fapt. Justi\ia înseamn` reguli impar\iale. „Relativismul . fiecare determinat de standardele utilizate pentru a defini ]i a m`sura adev`rul.) generate intern. el nu crede c` practicile autoritare ale societ`\ii interna\ionale mediaz` între realism ]i revolu\ionarism. îns`. valoarea societ`\ii interna\ionale este afirmat` printr-o presupus` tradi\ie sau printr-un model de gândire a c`rui identitate se define]te per a contrario.) fragil`. Pentru «reali]ti» constrângerile morale ar trebui s` se aplice ]i chiar se aplic` statelor. securitate ]i coexisten\`. Nardin se distan\eaz` de mentorul s`u atunci când admite c` lupta dintre aceste „moduri de conduit`“ a fost pierdut` în cadrul grani\elor statului modern. care reprezint` ele însele condi\ia posibilit`\ii de cooperare con]tient` între state. îns` acesta este compatibil din punct de vedere logic cu cadrul general al teoriei sale. cât ]i a valorilor incluse ]i exprimate de majoritatea statelor lumii. De fapt.. adic` subordonarea societas fa\` de universitas la nivelul politicii interne.. probleme mai importante decât con\inutul oric`rui tratat anume“. fa\` de preten\iile realismului ]i revolu\ionarismului. „ceea ce trebuie s` fie considerat drept tratat ]i modul în care statele se angajeaz` prin tratate sunt. El nu are nevoie s` apere societatea interna\ional`. care interzice exproprierea f`r` compensa\ii a bunurilor aflate în posesia str`inilor . abordarea sa este relativ superioar` acestora. Nardin consider` implicit ceea ce Oakeshott era preocupat s` împiedice. Statele nu pot renun\a la participarea la aceste practici f`r` a-]i abandona statutul lor de membri ai societ`\ii interna\ionale astfel analizate. Gesellschaft = societate – n. faptul c` firmele din Bangladesh sunt fragile nu este deloc elocvent. De asemenea. în mod logic. Via media (calea de mijloc) se define]te. dup` Forsythe: „prin respingerea fiec`rei extreme. din perspectiva lui Nardin. Consecin\ele modului în care Nardin abordeaz` societatea interna\ional` sunt. atunci când justi\ia se refer` la regulile procedurale ale coexisten\ei statelor. f`r` îndoial`. rezult` din dezacordul evident privind existen\a multor adev`ruri. nu ar trebui ca societatea statelor ]i dreptul interna\ional s` fie în\elese ca o asociere orientat` spre un scop. care sunt punctele de pornire ale lui Wight ]i Bull. Modul în care Nardin abordeaz` analiza societ`\ii interna\ionale este foarte diferit de maniera în care aceasta este conceput` de Wight. care permite o pluralitate de Gemeinschafts (Gemeinschafts = comunit`\i – n. Este mai degrab` ceva dublu negativ decât ceva pozitiv. fiecare dintre ele î]i urm`re]te propria viziune cu privire la o via\` bun` în numele cet`\enilor s`i. deoarece ordinea acesteia este deja just`.. sigurul r`spuns ra\ional este în consecin\` de a accepta ]i a face fa\` relativismulului etic.“2 sali]ti» [politica statelor] nu trebuie evitat` sau inversat`..“4 Aplicând distinc\ia lui Oakeshott la societatea interna\ional`. Astfel. Societatea interna\ional` este o societas procedural`. Bull ]i Walzer. Aceasta nu înseamn` c` statele nu au unele scopuri comune ]i nu-]i dau avizul în cadrul unor acorduri pentru a îndeplini aceste scopuri în mod concret. NARDIN pace. ca pe un „lucru bun“. a]a cum sus\ine uneori Wight. trad. care pot fi atinse numai prin participarea în cadrul unui organism comun care s` stabileasc` practici autorizate. care impun obliga\ii cu for\` egal` tuturor statelor.“6 . iar. indiferent de distribu\ia puterii ]i a bog`\iei între ele.. El nu prive]te societatea civil` interna\ional` ca pe unul dintre elementele competitive din cadrul rela\iilor interna\ionale. Pentru «univer- Nardin evit` toate problemele asociate cu conceptualizarea societ`\ii interna\ionale ca via media.“5 Aceasta nu neag` îns` posibilitatea existen\ei unor criterii metaetice – Nardin nu este cu siguran\` un sceptic în ceea ce prive]te morala – numai c` mai trebuie s` descoperim care ar fi acel criteriu. atât prin prisma tradi\iilor etice. este impar\ial` deoarece o firm` din Bangladesh care func\ioneaz` în SUA ar fi la fel de îndrept`\it` s` beneficieze de protec\ie ca ]i o societate american` care ac\ioneaz` în Bangladesh.

nu este clar de ce are sens s` credem c` distinc\ia lui Oakeshott este de mare ajutor în analiza eticii societ`\ii interna\ionale. 9 Dac` Nardin nu poate îndeplini ambele sarcini. dreptul la autoap`rare. Mul\i dintre membrii acesteia (cum ar fi John Vincent) se tem de incapacitatea ei de a încorpora elemente de justi\ie cosmopolit` ]i sus\in c` supravie\uirea acesteia depinde de o astfel de încorporare. de exemplu. Aceasta sugereaz` c` dreptul statelor de a se bucura de privilegiile apartenen\ei la societatea .“ 11 Din nefericire. El chiar men\ioneaz` importan\a lor. de asemenea. obliga\ia de a respecta tratatele ]i restric\ii cu privire la conduita în r`zboi“. Înc`lcarea drepturilor omului trebuie s` fie atât de serioas` încât s` merite costul în vie\i omene]ti pe care l-ar putea produce interven\ia. s` se impun` constrângeri importante ]i severe interven\iei din considera\ii etice cu privire la cel ce de\ine dreptul de interven\ie. Justi\ia cere „independen\a ]i egalitatea din punct de vedere legal a statelor. în acela]i timp. cum ar fi obliga\ia de a realiza un fel de justi\ie distributiv` între Nord ]i Sud. Simon Caney observ` c` „el a fost nevoit s` constate c`: (a) statele au o valoare moral` inerent` ]i de aceea trebuie respectate. NARDIN Nardin se opune oric`rei încerc`ri de a împov`ra societatea interna\ional` cu scopuri comune. În mod similar. conservatoare în ceea ce prive]te implica\iile politice. Pentru c`. lucru care ar face ca interven\ia s` fie foarte dificil de justificat în practic`: „1. Nu exist` nici o îndoial` c` opinia auster` a lui Nardin despre justi\ia interna\ional`. dar. admite unele excep\ii de la regula noninterven\iei. în acela]i timp. cât timp aceste criterii accentueaz` dificultatea justific`rii interven\iei chiar dac` violarea drepturilor omului reprezint` un argument potrivit în favoarea interven\iei. datoria de noninterven\ie. atunci întregul cadru se sprijin` pe fundamente intelectuale ]i morale foarte fragile. [n fapt. Oare exist` limite pentru diversitatea politic` ]i etic` pe care dreptul interna\ional ar trebui s` o recunoasc`? Cel pu\in Michael Walzer. oricât de dificil ar fi s` se realizeze. 2. reprezint`. o distan\are destul de radical` fa\` de „]coala englez`“. Interven\ia armat` pentru a proteja drepturile omului [poate] fi întreprins` numai dup` ce alte remedii mai pu\in drastice au fost încercate ]i au e]uat. a c`rui abordare a eticii interna\ionale presupune c` legitimitatea drepturilor statului este dependent` de un „echilibru“ moral între state ]i comunit`\ile pe care le protejeaz`. 3. Nardin se opune legisla\iei interna\ionale care ar permite interven\ia în afacerile interne ale statelor. în cazul în care statele nu ar trebui considerate ca având viziuni autonome despre „via\a bun`“. Dac` aceast` abordare este conving`toare sau nu depinde foarte mult de validitatea aplic`rii distinc\iei la rela\iile interna\ionale. Dac` încearc` s` devin` un fel de asocia\ie orientat` spre un scop. la Cambodgia sub conducerea lui Pol Pot. nu mai puternic`.“8 Valabilitatea abord`rii lui Nardin cu privire la studiul eticii ]i al societ`\ii interna\ionale const` în aderen\a sa riguroas` la consecin\ele adopt`rii renumitei dihotomii a lui Oakeshott între cele dou` ideal-tipuri de asociere uman`. În 1986 el a publicat un articol unde critic` încerc`rile lui Walzer de a deduce drepturile statului din drepturile fundamentale ale omului ]i. (b) este mai important s` fie respectate statele decât oamenii sau comunit`\ile care le compun“. Totu]i. încerc`rile de a o aplica vor e]ua ]i vor submina consensul rafinat care exist` deja cu privire la justi\ia procedural`. 4. propune limite stricte pentru situa\iile care permit interven\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale. S` ne gândim. Nardin afirm` chiar cazul contrar. În lipsa unui acord cu privire la ceea ce ar înseamna aceasta. 10 Nardin sus\ine c` este chiar posibil s` se justifice interven\ia în afacerile interne ale statelor pe baza viol`rii drepturilor omului de c`tre acestea ]i. Este posibil ca ele s` nu con\in` nici o form` de „via\` bun`“ pentru cet`\enii lor. Toate criticile pe care Nardin le-a primit î]i au originea în aceast` singur` presupunere. considerând statele ca ]i când ar fi persoane particulare. Interven\ia trebuie. în concordan\` cu cadrul lui Oakeshott. cu timpul va deveni tot mai slab`. Ideile lui Nardin despre rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile statului s-au schimbat de la publicarea c`r\ii Law.RELA|II INTERNA|IONALE 252 253 T. Morality and the Relation of States în 1983. s` elimine abuzul pe care a inten\ionat s` îl remedieze. pune accent pe primatul drepturilor politice ]i civile fa\` de cele economice ]i sociale: „A insista asupra respect`rii drepturilor omului înseamn` a pretinde ca politicile ]i legile unei comunit`\i s` reflecte principiile impar\ialit`\ii cu privire la persoane ]i la scopurile lor. recunoa]terea de c`tre Nardin a leg`turii dintre drepturile statului ]i drepturile omului submineaz` distinc\ia orientat` spre scop/practic pe care se bazeaz` pentru a-]i justifica abordarea conservatoare a societ`\ii interna\ionale. Efectele destabilizatoare anticipate ale interven\iei umanitare asupra stabilit`\ii interna\ionale trebuie s` fie minime. Statele nu sunt persoane particulare.7 Este interesul comun al statelor de a sus\ine aceast` concep\ie limitat` asupra justi\iei. care este o condi\ie prealabil` a coexisten\ei lor. fapt inerent în ideea unei asocia\ii practice. aceasta nu înseamn` c` nu este interesat de promovarea drepturilor omului la nivel global.

1989. interna\ional` este mai degrab` limitat decât absolut. procesul decoloniz`rii.). 413. Terry Nardin. „The Classical Theory of International Relations“. 19-30. p. „International Ethics and International Law“. 7.RELA|II INTERNA|IONALE 254 255 6. 1978. „Law.. p. nr. 219. op. Princeton. Abordarea sa este complet diferit` de cele ale altor membrii ai „]colii engleze“ atât ca premise filozofice. De asemenea. dreptul interna\ional acorda drepturi de suveranitate entit`\ilor care î]i puteau demonstra capacitatea de a oferi elemente politice ]i economice de baz` cet`\enilor lor. Morality. 4. Mapel (ed. 18. Ibid. a dat na]tere fenomenului de suveranitate negativ`. 1996. Cambridge. 10. p. p. el sus\ine c` încercarea lui Nardin de a face o distinc\ie între drepturile politice ]i civile ]i drepturile economice ]i sociale ]i de a acorda o mai mare prioritate celor dintâi nu este conving`toare. nr. în Political Studies. religioas` ]i etnic` în interiorul grani\elor lor teritoriale. 14. p. Jackson afirm` c` a intervenit o muta\ie fundamental` în statutul suveranit`\ii statelor în dreptul interna\ional pe parcursul ultimilor 200 de ani. 270. În ciuda eforturilor sale. Walzer ]i Wight. Morality. 12. p. Cu privire la aceast` not` ave\i în vedere distinc\ia lui Robert Jackson între state ]i cvasi-state în sistemul interna\ional. Pe scurt. nr. „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on Nonintervention“. Terry Nardin. p. 93-94. 150. Cambridge. 29. Princeton University Press. Quasi-States: Sovereignty. „Guardian Angel or Global Gangster? A Review of the Ethical Claims of International Society“. în Journal of Politics. în Political Studies. . Ibid. Traditions of International Ethics. nr. proiectul lui Terry Nardin reprezint` o contribu\ie distinct` la studiul rela\iilor interna\ionale. T. în Review of International Studies. Murray Forsythe. 276. 1997. 1986. A]a cum relev` Brown. Chris Brown. Jackson. Consulta\i Robert H. 125. 1983. Nardin consider` c` membrii societ`\ii interna\ionale. 1992. Cambridge University Press. Note 1. Princeton.15 15. 86-96. sunt demni de respect ]i independen\`. 1992. Consulta\i Nicholas Wheeler. în secolul al XIX-lea. NARDIN Chris Brown. Terry Nardin. Harvester Wheatsheaf. nr. 13. în Review of International Studies. Vincent ]i Wight le-au avut în lucr`rile lor. inspirat el însu]i de regula egalit`\ii rasiale. 149-167.. construc\ia teoretic` a lui Nardin cu privire la rela\iile interna\ionale se sprijin` pe fundamente nesigure. Vincent. 8. p. cât ]i ca implica\ii normative. 1983. 1989. în International Political Science Review. „dac` diversitatea înseamn` c` statele au dreptul s` î]i maltrateze popula\ia. „Nonintervention and Human Rights“. nr. op. atunci aceasta ar putea justifica de fapt interven\ia împotriva statelor care nu reu]esc s` respecte diversitatea cultural`. 29. 18.. New Jersey. 44. and the Relations of States“. dezbaterea problemei dac` societatea statelor este un „înger p`zitor“ sau un „gangster global“ va continua mult timp.13 De asemenea. 1988.12 Caney afirm` c`. Principalele lucr`ri ale lui Terry Nardin Law. International Relations Theory: New Normative Approaches. 14 În absen\a unei sus\ineri clare a analogiei. „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“. p. cit. p. 5. and the Relations of States. Cambridge University Press. Simon Caney. 9. International Relations. p. Law. 14. cit. 18. „The Problem of Relativism in International Ethics“. ca indivizi. „The Problem of Relativism in International Ethics“. p. 1990. Morality. În timp ce. Princeton University Press. p. 26. nr. nr. în Terry Nardin ]i David R. Ast`zi multe state se bucur` de privilegiul de a apar\ine societ`\ii interna\ionale f`r` a avea capacitatea de a furniza bunuri de baz` cet`\enilor lor. „Ethical Traditions in International Affairs“. aceasta sl`be]te argumentele în favoarea unei societ`\i interna\ionale bazate pe diversitate etic` ]i cultural`. and the Third World. r`mâne neclar dac` el evit` problemele ]i dilemele pe care Bull. Simon Caney. p. 1-22. Chris Brown. p. 48. 18. p. Terry Nardin ]i Jerome Slater. în Millennium: Journal of International Studies. Ibid. în Review of International Studies. Totu]i. 19. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. deoarece cele din urm` sunt la fel de importante ca ]i primele pentru c` le permit indivizilor ]i statelor s` se angajeze în orice fel de asociere orientat` spre scop sau spre practic`. Hemel Hempstead. p. 3. Dar este clar c` mul\i dintre ei nu o merit`. 6. New Jersey. and the Relations of States. 215. 123-135.. 11.. dac` diversitatea etic` ]i cultural` trebuie respectat`. atunci este greu de spus de ce urmeaz` s` evalu`m o astfel de diversitate“. 2. 1993.

p. în Review of International Studies. El a editat prestigioasa Review of International Studies timp de trei ani înainte de a fi numit profesor la Londra. Apoi a studiat la Universitatea Leicester (master în studii europene) ]i la Australian National University (unde ]i-a luat doctoratul). Robert H. Hedley Bull. 213-222. Michael. gradul în care se poate m`sura evolu\ia respect`rii lor ]i dificult`\ile inerente încerc`rii de a promova drepturile omului în diploma\ia interna\ional`. Chris.RELA|II INTERNA|IONALE 256 Lecturi suplimentare Brown. Jackson. JOHN VINCENT John Vincent a murit subit la 2 noiembrie 1990. Oxford. Moartea sa a însemnat mai mult decât o tragedie personal` pentru cei care l-au cunoscut. 1975.. 14. Hill a observat c` „excep\ionalele sale calit`\i au ie]it la iveal` numai dup` terminarea studiilor universitare ]i nici atunci nu a atins capacitatea sa maxim`. 1988. Caney. Simon. Universitatea din |ara Galilor de la Aberystwyth. Oakeshott. Cambridge. 1992. a fost ]i o pierdere mare pentru a]a-numita „]coal` englez`“ a rela\iilor interna\ionale. 1 El a absolvit cea mai veche facultate de rela\ii interna\ionale din Marea Britanie. John Vincent s-a n`scut în anul 1943. 2 În primul rând. 1997. ei sunt intere- . problemele puse de Vincent ]i rigurozitatea cercet`rii sale intelectuale sunt relevante în special în epoca de dup` r`zboiul rece. Neumann sugereaz` c` membrii acestei ]coli de gândire au în vedere cinci probleme în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 18. 27-37. Cambridge University Press. despre care a publicat prima sa carte notabil` în 1974. Londra. „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“. Harvester Wheatsheaf. Methuen. Chiar înainte s` moar` a reanalizat câteva dintre argumentele din lucr`rile sale anterioare. International Relations. Quasi-States: Sovereignty. Al doilea element este problema drepturilor omului în politica mondial`: în ce constau ele. Hemel Hempstead. nr. International Relations Theory: New Normative Approaches. 1990. care nu a reu]it extraordinar în activitatea sa ]colar` ]i care a intrat cu dificultate la universitate dup` absolvirea liceului. p. Rationalism in Politics and Other Essays. Mai mult. ci abia aproape de 40 de ani“. Neumann îl caracterizeaz` ca pe un membru autentic al „]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale. influen\at în special de lucr`rile lui Martin Wight ]i Hedley Bull. Brown. Avea numai 47 de ani ]i abia trecuse un an de la numirea sa ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics. iar în gândirea sa se poate observa o muta\ie semnificativ`. „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on Nonintervention“. fiind îndrumat de mentorul s`u. nr. Ar fi fost interesant de observat modul în care Vincent ar fi r`spuns la aten\ia care este acordat` celor dou` elemente prezente în cel mai înalt grad în lucr`rile sale. On Human Conduct. în International Political Science Review. Chris. Oakeshott. Michael. Vincent a predat la universit`\ile Keele ]i Oxford. În excelenta analiz` a operei lui Vincent. Clarendon Press. and the Third World. Înainte de a-i urma Susanei Strange ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics. Christopher Hill îl descrie ca pe o persoan` cu „dezvoltare târzie“. în anul 1989. Primul este problema „interven\iei“ în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 1962.

membrii ]colii men\ionate dezbat continuu gradul schimb`rii în cadrul societ`\ii statelor. Tot ce se poate spune este c` ei sunt de acord în leg`tur` cu problemele centrale ]i opereaz` cu to\ii în cadrul unei tradi\ii mai extinse a gândirii în c`utarea r`spunsurilor.. în cele din um`. au o predilec\ie comun` pentru analiza rela\iilor interna\ionale în cadrul a ceea ce Hedley Bull denumea „societatea statelor“. tensiunile dintre cerin\ele ordinii interna\ionale ]i cele ale justi\iei cosmopolite reprezint` o preocupare permanent` pentru autori ca Vincent. Vincent a devenit din ce în ce mai radical pe m`sur` ce a înaintat în vârst` ]i nu invers. Evaluarea de c`tre Morgenthau a politicii interna\ionale privite ca lupt` pentru putere include o analiz` a echilibrului de putere ca factor stabilizator în politica statelor ]i chiar a importan\ei consensului moral de care depinde. Desigur. Aceasta ar putea s` aib` o leg`tur` cu insatisfac\ia sa crescând` fa\` de mo]tenirea intelectual` a fostului s`u mentor. stabilitatea unui sistem. VINCENT sa\i de analiza comparativ` a „sistemelor interna\ionale“ în timp ]i spa\iu. Hedley Bull. înc`lcat`. de speran\ele. interven\ia este ceea ce statele observ` deseori în ac\iunile celorlal\i ]i niciodat` în ac\iunile proprii. cele trei renumite elemente ale lui Wight cu privire la gândirea interna\ional` sunt foarte importante pentru membrii „]colii engleze“.. Realistul Martin Wight din lucrarea Power Politics se deosebe]te de ra\ionalistul Martin Wight din studiul Western Values in International Relations. vor fi influen\a\i de ra\ionamentele lor. nu este nevoie s` dedic`m prea mult timp ideii de noninterven\ie.RELA|II INTERNA|IONALE 258 259 J. în special în termenii practicii ]i culturii diplomatice. Aceasta ar putea sugera c` reprezint` numai un abuz ]i c`. el a reprezentat mai degrab` modul în care valori ]i preocup`ri concurente pot coexista cu succes în gândirea unui autor.. scopurile. În al doilea rând. condamnarea pe scar` larg` a unei forme de comportament în societatea interna\ional` reflect` de obicei o for\` oarecare a normei care este. grijile ]i de toate celelalte elemente ale condi\iei umane . Exist` vreo dovad` c` aceasta se extinde astfel încât s` includ` ]i actori care nu sunt state? Legitimitatea regulilor care unesc statele depinde de recunoa]terea acestora doar de state sau necesit` sus\inerea unui num`r mai mare de sus\in`tori? Ce înseamn` echilibrul relativ dintre „pluralism“ ]i „solidaritate“ în societatea interna\ional`? Oare institu\iile sale (descrise pe larg în renumita lucrare a lui Bull) sunt compatibile cu o cultur` a consensului de procedur` între state sau ele se transform` într-o direc\ie mai solidar` pentru a promova ]i o mai mare omogenitate între state? În al patrulea rând. dezvoltat` din lucrarea de doctorat realizat` sub îndrumarea lui Hedley Bull. ar fi de-a dreptul incorect s` afirm`m c` cei care se identific` ca apar\inând „]colii engleze“ sunt de acord asupra problemelor principale.“5 În al treilea rând. este mult mai potrivit decât termenul sistem pentru a caracteriza colectivitatea statelor. credin\ele. în principiu. ra\ionali]tilor ]i revolu\ioni]tilor continu` s` influen\eze atât maniera în care membrii acestei ]colii î]i prezint` principalele idei cu privire la rela\iile interna\ionale.. dac` vrem s` în\elegem rela\iile interna\ionale ]i modul în care statele se comport` cu adev`rat. În ultimul rând. se supune ]i în acela]i timp exprim` dorin\ele ]i capriciile celor care fac parte din ea. cât ]i modul în care se pozi\ioneaz` în cadrul acelui corpus de idei. }i acei membri . de]i chiar ]i Bull a avut o evolu\ie asem`n`toare spre sfâr]itul vie\ii sale.. Acea evolu\ie explic` contradic\ia aparent` dintre ra\ionamentele centrale din principalele sale c`r\i. Scriind în timpul r`zboiului rece dintre superputeri. Atunci când a abordat din punct de vedere teoretic În lucr`rile lui Vincent se poate observa o fin` evolu\ie de la o sus\inere strict` a interpret`rii pluraliste a societ`\ii statelor la una mai solidar`. Prima sa lucrare. Alan James arat` c`: „O societate .. 3 Se ajunge astfel la a se accentua mai curând rolul voin\ei decât cel al necesit`\ii în analiza comportamentului statelor. Statele fac în . a]a cum relev` Vincent. Totu]i.“4 ]i practic probleme cum ar fi interven\ia ]i rolul drepturilor omului în societatea interna\ional`. care interzic interven\ia ]i utilizarea abuziv` a acesteia de SUA ]i Uniunea Sovietic`. exista o discrepan\` sup`r`toare între prevederile dreptului interna\ional. cu conota\iile sale voluntare. Vincent însu]i nu a fost de acord cu un num`r mare de r`spunsuri la problemele-cheie men\ionate anterior. Ea reflect` ac\iunile ]i reac\iile membrilor s`i. reflect` ra\ionalismul sumbru al fostului s`u îndrum`tor. Distinc\ia sa cu privire la „modelele gândirii interna\ionale“ ale reali]tilor. Vincent nu a fost interesat în primul rând de problema interven\iei umanitare. Spre deosebire de cei mai mul\i oameni. La începutul anilor ’70. temerile. Vincent se arat` suspicios cu privire la „întregul efort de a-i analiza pe marii gânditorii ca ]i cum ar fi colete la oficiul po]tal“ ]i f`r` îndoial` c` ar fi avut o p`rere critic` cu privire la modul în care am clasificat gânditorii importan\i în aceast` carte: „Critica realist` a lui Carr este urmat` de un capitol despre limitele realismului. Nonintervention and International Order (1974) ]i Human Rights and International Relations (1986). de aceea termenul societate. Într-una din celebrele sale expresii. Desigur. îns` acest fapt nu ar trebui tratat ca semn de sl`biciune.

Nu exist` alternativ` real` atât timp cât principiul suveranit`\ii r`mâne în centrul constituirii societ`\ii interna\ionale. Ca regul` principal` a societ`\ii statelor. împreun` cu doctrina sa strict` a noninterven\iei. indiferent de inegalitatea pregnant` în ceea ce prive]te distribu\ia puterii militare ]i economice. Eviden\iind argumentele clasice privind noninterven\ia. Care este. Incapabil s` accepte regulile unei interven\ii legitime. Vincent observ` c` principala supozi\ie care st` la baza teoriei lui Cobden a fost aceea c`. Prin urmare. Cobden a formulat cea mai intransigent` teorie a noninterven\iei. în acest caz. Immanuel Kant ]i Joseph Mazzini. mai ales dac`. dreptul interna\ional trebuie s` g`seasc` o cale de mijloc. argumentele lor sunt înc` importante în identificarea pozi\iilor-cheie actuale cu privire la modalitatea în care (]i în ce condi\ii) interzicerea clar` din dreptul interna\ional a interven\iei statului ar putea fi redus`. Bunurile. la începutul anilor ’70. liga statelor ar fi avut drept de interven\ie ca organiza\ie interna\ional`. Dac` ar trebui s` existe drept interna\ional între statele care nu recunosc o autoritate mai mare decât pe cea proprie. Vincent scoate în eviden\` patru ra\ionamente arhetipale privind principiul noninterven\iei. oamenii ]i ideile traverseaz` liber frontierele. caracterul sistemului legal îl constrânge s` dedice cea mai mare parte a lucr`rii sale argumentelor politice care stau la baza respect`rii sau nerespect`rii principiului. El afirm` c` asemenea încerc`ri ar putea mai degrab` s` ofere o con]tiin\` pozitiv` statelor cu tendin\e distrug`toare decât s` restric\ioneze interferen\a flagrant` motivat` de propriile interese strategice. sus\ine c` dreptul interna\ional nu ar trebui v`zut ca agent de transformare a societ`\ii interna\ionale: „Între un naturalism care nu \ine cont de practica statului ]i un pozitivism [legal] care ar interpreta pur ]i simplu orice comportament al statului ca lege. De]i el î]i începe studiul cu analiza evolu\iei legale a principiului noninterven\iei. VINCENT general ceea ce pot pentru a evita acuza\ia conving`toare de ipocrizie. pentru a schimba guvernul unui stat-\int`. credem c` reprezint` o regul` de dorit care are nevoie mai curând de sus\inere decât de un ata]ament cinic formal. poate. {n viziunea sa privind ordinea mondial`. pe care le urm`re]te în lucr`rile lui Richard Cobden. Vincent sus\ine c` mo]tenirea sistemului de stat modern are înc` o influen\` major` asupra noastr`. care nu ar permite s` se fac` nimic. Ca ]i Hedley Bull. Apoi.RELA|II INTERNA|IONALE 260 261 J. precum Vincent. activitate normal` în cadrul rela\iilor interna\ionale) const` în utilizarea unor mijloace coercitive pentru a modifica comportamentul sau. Vincent analizeaz` istoric situa\ia existent` începând cu Revolu\ia Francez`. Kant ]i Mazzini. dincolo de rela\iile interstatale. Mazzini completeaz` evolu\ia liberal` a teoriilor împotriva noninterven\iei. acceptând în mare parte viziunea lui Cobden. de asemenea. în ciuda caracterului lor normativ.“7 . noninterven\ia merit` s` fie studiat`.6 În ciuda percep\iei multor cercet`tori care considerau. solu\ia lui Vincent? În anul 1974 el a optat pentru Richard Cobden. a ONU ]i a Uniunii Sovietice. exist` o multitudine de rela\ii între oameni. În principal. atunci el nu poate exista decât pe baza egalit`\ii formale. nu este clar c` a fost trasat un curs de mijloc al interven\iei umanitare între o doctrin` pur` a noninterven\iei. În cazul prezent. au oferit excep\ii de diferite grade de la regul`. inclusiv situa\ia SUA. ideea contrainterven\iei pentru a sprijini regula noninterven\iei. Mill a sus\inut doctrina interven\iei umanitare limitate pentru protejarea vie\ii ]i propriet`\ii (statului care intervine) de acte barbare de violen\` ]i pentru terminarea r`zboaielor civile aflate în impas. fundamentat` pe subiectivitatea statelor în definirea conceptelor universale de drept ]i pe eficien\a relativ` a noninterven\iei în sus\inerea intereselor materiale ale oamenilor pe termen lung. Teoria sa sus\ine cu t`rie opinia c` anarhia interna\ional` ]i ceea ce Morgenthau a caracterizat odat` drept „universalismul na\ionalist“ al marilor puteri ar trebui s` tempereze orice încercare de a dezvolta reguli de interven\ie. John Stuart Mill. Vincent arat` modurile în care Mill. În ciuda trecerii timpului. c` o societate mondial` transna\ional` era pe cale s` se nasc`. Amenin\area sau utilizarea for\ei „în afacerile interne ale unui alt stat“ este exact ceea ce regula noninterven\iei interzice. Pân` ce acest curs de mijloc nu va putea fi trasat. Spre exemplu. reducând astfel inciden\a conflictelor dintre state ]i unind în cele din urm` na\iunile. noninterven\ia va oferi probabil cel mai respectabil principiu sanc\ionat de dreptul interna\ional. El a promovat. care asigur` interdependen\a oamenilor. spre deosebire de Richard Falk. el nu ofer` o alt` alternativ` decât adeziunea riguroas` la legile noninterven\iei. care ar îngreuna dreptul interna\ional. El sus\ine c` regula este pur ]i simplu un instrument al marilor puteri pentru a proteja regimurile clientelare din alte \`ri în timp ce ele restric\ioneaz` chiar procesele prin care Cobden a sperat c` s-ar reduce nevoia de interven\ie. prin ideea sa c` regulile stabile ale comportamentului interna\ional depind de o revizuire radical` a societ`\ii interna\ionale prin transformarea ei într-o colec\ie de regimuri republicane. Vincent consider` c` justi\ia cosmopolit` nu poate fi ob\inut` f`r` ordine ]i. ]i o doctrin` eterogen` a interven\iei. Vincent sus\ine c` partea central` a interven\iei (opus` „interferen\ei“. Kant a atacat ]i mai mult limitarea interven\iei. a rezultat o viziune liberal` despre lume.

Dar el a adus o contribu\ie important` în domeniu. Chiar dac` ar fi fost posibil s` se ob\in` un consens conceptual în ceea ce prive]te o list` a drepturilor umane universale. Lucrarea sa Human Rights and International Relations (1986) r`mâne una dintre cele mai meticuloase încerc`ri de a [n\elege complexitatea dezbaterii pe aceast` tem`. În cele din urm`.“9 Trebuie spus c` Vincent însu]i nu s-a implicat în proiectul justific`rii conceptului de „stat pozitiv“. având în vedere faptul c` statele însele au înclinat s` apere acest principiu din pruden\`. Vincent analizeaz` atât poten\ialul unei societ`\i mai „solidare“ a statelor. Într-o serie de articole publicate de-a lungul a zece ani începând cu mijlocul anilor ’70. la con\inutul ]i obiectivul acestora în cadrul culturii umane. cum ar putea influen\a acest consens conducerea politicii externe? Nu este posibil ca într-o scurt` informare ca aceasta s` se prezinte în totalitate analiza cuprinz`toare pe care Vincent a f`cut-o acestei teme. în ciuda sfâr]itului r`zboiului rece. chiar dac` pe termen scurt ar fi dificil s` existe concuren\i la puterea SUA. 10 Pe scurt. Neumann împarte cercetarea lui Vincent în dou` categorii. corelat` cu prima. dac` aceast` ap`rare moral` fragil` este de natur` a se înt`ri. este o concentrare pe drepturile omului. În absen\a sa. Vincent a refuzat s` cread` c` sfâr]itul r`zboiului rece ar putea oferi vreo solu\ie în contextul interesului lui mai larg cu privire la gradul în care societatea statelor evolueaz` sau nu într-o direc\ie cosmopolit`. Prima este o analiz` conceptual` de excep\ie a drepturilor omului în teoria politic`. care s` includ` drepturi politice ]i civile. în 1986 Vincent consider` c` drepturile de baz` ar trebui respectate ]i c` însu]i faptul c` exist` oameni s`raci la nivel global reprezint` cea mai mare ofens` adus` acestor drepturi în societatea lumii contemporane. În 1990. pe care mul\i l-au crezut a fi vestitorul unui nou sistem interna\ional în care diferen\ele ideologice dintre state ar disp`rea. sfâr]itul competi\iei ideologice dintre capitalism ]i socialism nu a însemnat sfâr]itul ideologiei ca atare. superputerilor“. Ar putea fi carac- terizat` mai bine drept ap`rare sociologic` . ar trebui s` se bazeze pe teoria statului pozitiv. . Vincent ne ajut` s` în\elegem imposibilitatea „c`ii de mijloc“ dintre „realism“ ]i „revolu\ionarism“ de a media între ele. Vincent a avertizat împotriva acestei automul\umiri. dac` nu le transcende pe amândou` ]i dac` nu contribuie la realizarea unei lumi în care legitimitatea statelor în rela\iile externe este indisolubil legat` de legitimitatea regulilor dintre ele. ceva similar teoriei lui Cobden cu privire la faptul c` societatea statelor ar trebui s` promoveze drepturile omului în cadrul statelor pentru a justifica regula noninterven\iei. Vincent a observat anticipat c` „noua form` a sistemului interna\ional arat` ca vechea form` na\ionalist`. a doua ]i a treia „lume“ în diploma\ia interna\ional`. Mai este mult pân` la realizarea viziunii lui despre ordinea mondial`. Totu]i. în opinia mea) c` supravie\uirea societ`\ii existente a statelor depinde de un asemenea progres. Vincent se implic` în problema aplic`rii lor. iar restul carierei sale academice a fost dedicat cercet`rii m`surii în care condi\iile care i-au justificat concluzia erau pe cale s` se schimbe. Totu]i.RELA|II INTERNA|IONALE 262 263 J.. ceea ce pare a fi o contradic\ie este. în care valorile culturale comune ar putea asigura baza unei mai mari omogenit`\i a statelor. F`r` justi\ie interna\ional` nu poate exista o ordine viabil` pe termen lung. sus\inând (cu succes. Ea are trei p`r\i. Acesta este un subiect pe care Vincent îl abordeaz` într-una dintre ultimele publica\ii dinaintea mor\ii sale subite. F`r` ordine. cât ]i posibilitatea ca universalismul culturii occidentale s` fie limitat de specificul s`u cultural... nu doar pe abordarea rela\iilor dintre ni]te state a c`ror bun`tate nu ne intereseaz` prea mult. VINCENT Vincent nu a fost mul\umit de aceast` concluzie. ca parte a criticii argumentelor lui Michael Walzer împotriva interven\iei: „Pozi\ia dup` «nivelul moral al statelor» reprezint` mai mult o ap`rare pruden\ial` a noninterven\iei decât o ap`rare etic`. Cu privire la importan\a regulii noninterven\iei.8 Cea de-a doua categorie de cercetare. regulile societ`\ii interna\ionale reprezint` ceva mai mult decât o ra\ionalizare a domina\iei unei mari puteri. A doua parte cuprinde o analiz` comparativ` cu privire la modul în care aceste domenii ale controversei s-au manifestat în rela\iile dintre prima. Dar este interesant de observat c` el a continuat s` cread` în necesitatea unei asemenea justific`ri. prin care Vincent identific` principalele domenii ale controversei cu privire la drepturile omului. dar ]i economice. Sfâr]itul bipolarit`\ii nu înseamn` sfâr]itul politicii de putere. la o analiz` mai atent`. acum relativ liber` de exportul doctrinelor . Este suficient s` afirm`m c` exist` o muta\ie clar` în modul s`u ini\ial de gândire referitor la noninterven\ie. nu poate exista progresul pa]nic spre o lume mai just`. În mod analog.. Prima prive]te dimensiunile culturale ale societ`\ii interna\ionale.

în Millennium: Journal of International Studies. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. nr. Londra. „The Idea of Rights in International Ethics“. 284. The End of the Cold War. 1993. International Relations and the Ethics of Intervention. Alan James. 19. „The Hobbesian Tradition in Twentieth Century International Thought“. Neumann. B. 1992. în Review of International Studies. 1977. 1984. p. 1993. în Iver B. p. 1983. „Beyond Nonintervention“. 13. New Jersey. nr. Neumann ]i Ole Waever (eds. Wheeler.). 1997. 9. Macmillan. Iver B. The Future of International Relations: Masters in the Making. Frank Cass. Londra. R. Routledge. 1990. nr. 8. nr. „The Hobbesian Tradition in Twentieth Century International Thought“. în Political Studies. op. Princeton. 5. John Vincent. Neumann. nr. 39. Human Rights and International Relations. Vincent (1943-1990)“.). 1991. Princeton University Press.). Londra. The Anarchical Society.RELA|II INTERNA|IONALE 264 265 J. 1981. în British Journal of International Studies. 37-41. New Jersey. p. 21. p. Cambridge University Press. Mapel (eds. „The End of the Cold War and the International System“. The Community of States. 1986. 1982. Principalele lucr`ri ale lui John Vincent Nonintervention and International Order. John Vincent. Londra.). Cambridge University Press. „R. „Change and International Relations“. nr. J. 10. în James Mayall (ed.). Christopher Hill. John Vincent. Cambridge University Press. John Vincent ]i Peter Wilson. 160. Traditions of International Ethics. 2.. The Future of International Relations: Masters in the Making. 10. Walzer ]i Wight. 6. „Realpolitik“.. nr. „Edmund Burke and the Theory of International Relations“.. Iver B. în Review of International Relations. 1974. „System or Society?“. Princeton. Claredon Press. „Western Conceptions of a Universal Moral Order“. p. „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society: Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“. 72-83. p. Foreign Policy and Human Rights: Issues and Responses. 463-488. Consulta\i în special Hedley Bull. 4. Princeton University Press. 38-65. „John Vincent and the English School of International Relations“. Miller). p. în Iver B. 205-218. 1990. Neumann ]i Ole Waever (eds. Routledge. D. Nonintervention and International Order. 1986. p. 7. Oxford. 4. 1993. Cambridge. p. în Millennium: Journal of International Studies. 94. 63-70. 348-349. 1974. p.. 9. 48-55. 1997. . 3. Ibid. nr. p.). p. 199. „John Vincent and the English School of International Relations“. în Ian Forbes ]i Mark Hoffman (eds. Order and Violence: Hedley Bull and International Relations (Co-editor with J. 91-101. 125. Cambridge. 1981. 250-269. p. 10. p. Cambridge. în Review of International Studies. în Millennium: Journal of International Studies. în David Armstrong ]i Erik Goldstein (eds. Lecturi suplimentare Neumann. 1978. 10. cit. p. în Terry Nardin ]i David R. George Allen&Unwin. Londra. Macmillan. p. Londra. VINCENT Note 1. Aceast` recenzie con\ine o bibliografie complet` a publica\iilor lui Vincent. 20-46. Political Theory. Nicholas J.

Întreaga doctrin` era cuprins` în cadrul respublica christiana ]i presupunea existen\a unei auctoritas spiritualis sigur` ]i stabil`. Din 1980 Walzer este membru permanent al Institute of Advanced Study din Princeton. astfel încât s` se poat` distinge între r`zboaie „drepte“ ]i „nedrepte“. El s-a n`scut în 1935. Pennsylvania. cel pu\in într-o anumit` m`sur` . f`r` a avea vreo importan\` c` erau r`zboaie de agresiune sau de ap`rare. Propunerea sa este deosebit`. orice r`zboi purtat împotriva cre]tin`t`\ii era ipso facto un r`zboi nedrept. într-un mic ora] cu industrie metalurgic`.. Prima lucrare a lui Walzer a fost în domeniul istoriei gândirii politice.1 Într-un pasaj critic din carte. Cruciadele ]i r`zboaiele misionare aprobate de biseric` erau ipso jure „r`zboaie drepte“. el este coeditor al publica\iei Dissent. New Jersey. [c`] drepturile individuale stau la baza celor mai importante ra\ionamente cu privire la r`zboi“. Drepturile statelor nu se constituie printr-o serie de transferuri de la indivizi c`tre suveran . Motivul pentru care Walzer a fost inclus într-o categorie dedicat` teoreticienilor societ`\ii interna\ionale este c` teoria men\ionat` îi furnizeaz` lui Walzer principiile de baz` ]i limitele morale pentru a restr@nge motivele pentru care statele pot apela în mod legitim la r`zboi (jus ad bellum). Astfel. El a continuat apoi s` scrie eseuri privind probleme contemporane ale politicii americane din anii ’60. nesupunerea civic` ]i protestul con]tient în timpul r`zboiului din Vietnam. cât ]i limitele comportamentului lor dup` ce r`zboiul a început (jus in bello). distinc\ia era menit` s` restric\ioneze r`zboiul.. ci ]i s` disting` între r`zboaiele purtate de cre]tinii din „feude“ (lupte între prin\i ]i popoare cum ar fi turcii.. înzestrat` cu putere legislativ` interna\ional`: Biserica Catolic` de la Roma. laic. ]i nu pe drepturile pe care fiecare le avea ca individ independent egal în rela\ie cu al\i indivizi independen\i egali. Walzer justific` astfel drepturile statelor dintr-o perspectiv` fundamental` a drepturilor omului: „Drepturile statelor se bazeaz` pe acordul comun al membrilor lor. publicat` în 1977. Just and Unjust Wars poate fi privit` ca o încercare de a media între realism ]i pacifism în evaluarea conduitei în timpul r`zboiului din epoca modern`. Johntown. revist` renumit` a curentului american de stânga. Astfel. Michael Walzer este unul dintre teoreticienii de seam` din domeniul ]tiin\elor politice din epoca postbelic`. Doctrina trebuia nu numai s` limiteze r`zboiul. cu o prefa\` care se refer` la r`zboiul din Golf. Ini\ial. Totu]i. iar apoi sus\ine necesitatea reorient`rii c`tre doctrina r`zboiului just din epoca medieval`. r`zboiul era acceptat în anumite condi\ii în limita eticii cre]tine. arabii ]i evreii – to\i cei care refuzau s` recunoasc` autoritatea cosmopolit` a Bisericii Catolice). este editor asociat la The New Republic . unde ]i-a luat doctoratul. cum ar fi datoria politic`. ]i pân` la 12 ani a avut propria sa foaie volant` despre grevele sindicale ]i campaniile politice. Walzer este membru în consiliul Hebrew University ]i administrator al Universit`\ii Brandeis. începând cu Thoma d’Aquino ]i pân` la Francisco de Vitoria.) Lucrarea a avut ca baz` ideile lui Walzer cu privire la r`zboiul din Vietnam ]i reprezint` o încercare ambi\ioas` de a moderniza o foarte veche tradi\ie de gândire despre limitele etice ale utiliz`rii for\ei între state. De asemenea. [este c`] pe parcursul unei perioade mai mari de timp experien\ele comune ]i diversele activit`\i de cooperare dau na]tere unei vie\i comune . indirect guvernat` de Dumnezeu ]i direct guvernat` de dreptul natural.. Walzer afirm` în primul rând c` oamenii politici au întotdeauna posibilitatea de a alege sau nu implicarea în r`zboi ]i modul de purtare a r`zboiului. Walzer ]i-a aplicat teoria la interven\ia umanitar` în contextul r`zboaielor civile. WALZER MICHAEL WALZER Michael Walzer este foarte cunoscut printre cercet`torii rela\iilor interna\ionale pentru lucrarea sa Just and Unjust Wars. unde a ]i studiat. Conform inten\iilor întemeietorilor ei scolastici. prima sarcin` a lui Walzer a fost de a pune bazele unei versiuni moderne a teoriei r`zboiului just într-un context modern. în care du]manul era necredincios. De la sfâr]itul r`zboiului rece. obligându-i astfel pe prin\ii cre]tini s` poarte numai r`zboaie care ar fi putut fi justificate din punct de vedere moral ]i care s` fi fost duse cu mijloace legitime. referindu-se la revolu\ia englez` ]i la radicalismul puritan. Doctrina cre]tin` medieval` era destinat` definirii limitelor morale ale r`zboiului. iar activitatea sa în studiul rela\iilor interna\ionale este parte a unui interes mai larg acordat teoriei politice contemporane. Walzer sus\ine c` teoria contemporan` a r`zboiului just trebuie s` se bazeze pe no\iunea modern` a preeminen\ei drepturilor individuale. teoreticienii care sus\ineau legitimitatea r`zboiului au analizat minu\ios regulile ce guvernau rela\iile interna\ionale pornind de la ideea c` to\i oamenii ]i toate na\iunile sunt parte a unei comunit`\i mondiale. Aceast` perspectiv` a pus accent pe datoriile indivizilor ]i statului fa\` de entit`\ile sociale în care ace]tia se manifestau. Ast`zi. Îns` acest acord este unul de tip special. ceea ce se întâmpl` în realitate .. (Edi\ia a II-a a ap`rut în 1992. proscris sau criminal.267 M. El a fost bursier Fulbright la Cambridge University ]i a studiat ]i predat la Harvard. numit` „teoria r`zboiului just“.... „Opinia corect`“ este c` „statele nu sunt entit`\i organice ]i nici uniuni mistice .

El relateaz` peste 50 de asemenea cazuri. Este responsabilitatea cet`\enilor Irakului ]i ai Kuweitului s` elimine ei în]i]i guvernarea despotic`.. dar ]i pentru: (1) a sus\ine mi]c`rile secesioniste care lupt` pentru „eliberare na\ional`“. agresiunea justific` dou` tipuri de ripost` violent`: un r`zboi de autoap`rare din partea victimei ]i un r`zboi de aplicare a legii de c`tre victim` sau de c`tre un alt membru al societ`\ii interna\ionale. interven\ia altor state într-un r`zboi civil. Conform p`rerii lui Walzer. Walzer ofer` câteva exemple ]ocante din timpul r`zboiului spre a demonstra de ce argumentele utilitare (în încercarea de a defini limitele apelând la o reducere maxim` a violen\ei) e]ueaz` în a explica ceea ce consider`m a fi stricte\ea principiului imunit`\ii popula\iei necombatante...“2 Realizând astfel leg`tura dintre drepturile omului ]i drepturile statului. deoarece nu au intrat în Bagdad dup` restabilirea suveranit`\ii Kuweitului. aceast` societate interna\ional` are legi care stabilesc drepturile membrilor ei – mai presus de orice. exist` o societate interna\ional` format` din state suverane. un set de principii împ`rt`]ite de statele membre ale societ`\ii interna\ionale. Cu privire la jus ad bellum. A cincea regul` este cea mai pretabil` la a fi înc`lcat`. Walzer consider` c` un atac militar împotriva unui stat independent este legitim din punct de vedere moral dac` este lansat în scopul unei „autoap`r`ri preemptive“. numai agresiunea poate justifica r`zboiul ]i nimic altceva. Paradigma const` din ]ase propozi\ii cheie: „1. cum a fost cazul invad`rii Bangladeshului de India. Walzer apeleaz` ]i la ceea ce el nume]te „paradigma legalist`“. 2. prezentat de Tucidide în „Istoria r`zboiului peloponesiac“ – n. În ceea ce prive]te ducerea * Dialog antitetic între atenieni ]i reprezentan\ii insulei Melos. 6. Punctele forte caracteristice analizei lui Walzer provin din metoda sa de a se muta alternativ între argumente morale aproape ra\ionale ]i cazuri istorice concrete care ilustreaz` principiile supuse examin`rii. dup` ce statul agresor a fost învins din punct de vedere militar. Prudent. De fapt. . Aceste obliga\ii se refer` în principal la imunitatea popula\iei necombatante ]i la dimensionarea propor\ional` a aplic`rii for\ei. genocidul comis de Saddam Hussein împotriva kurzilor ]i a musulmanilor ]ii\i nu îl aseam`n` pe acesta cu Pol Pot sau cu Idi Amin. Walzer recunoa]te sincer c` armele nucleare „elimin` teoria r`zboiului drept . Walzer scoate în eviden\` c` eliberarea altora de sub tirania lui Saddam Hussein nu este responsabilitatea SUA. acesta poate fi ]i pedepsit. pe lâng` leg`tura stabilit` între drepturile omului ]i drepturile statului. 5 Strategia de descurajare nuclear` care \ine permanent ostatic` popula\ia civil` sfideaz` orice principiu posibil de imaginat cu privire la imunitatea popula\iei necombatante.RELA|II INTERNA|IONALE 268 269 M. Walzer sus\ine necesitatea viol`rii par\iale a acestor reguli în lumina ap`r`rii drepturilor statelor pe baza drepturilor omului. (2) a echilibra. (3) a salva popula\iile amenin\ate cu înrobirea sau cu exterminarea. atacat` de Atena în 416-415 î. În ansamblu. Walzer analizeaz` din perspectiva teoriei sale r`zboiul din Golf din 1991. a blocadelor ]i terorismului ]i de asemenea a luptei de gheril`. Pentru a descoperi aceste limite. În concordan\` cu spiritul s`u comunitar. Apelul la drepturile omului este baza pe care Walzer stabile]te limitele etice cu privire la ducerea r`zboiului dup` ce a început. limite care impun obliga\ii de ambele p`r\i. 4.Ch. Walzer sus\ine c` integritatea teritorial` ]i suveranitatea politic` pot fi ap`rate în acela]i mod ca ]i via\a ]i libertatea individual`. autorul este de acord cu justificarea pe care Statele Unite au adus-o r`zboiului. Walzer crede c` SUA ]i alia\ii lor au procedat corect. cu o contrainterven\ie. Apoi el arat` modul în care considera\iile bazate pe drepturile indivizilor pot face regulile r`zboiului mai ra\ionale ]i mai ordonate ]i cum aceste reguli pot fi transformate ulterior în tehnici militare. 5. Îns` Walzer sus\ine c` aceast` consecin\` a tehnologiei militare poate c`dea sub influen\a necesit`\ii militare ]i nu trebuie s` elimine adeziunea noastr` la limitele morale în ceea ce prive]te r`zboiul conven\ional.“3 Dup` ce define]te regulile acestei paradigme legaliste. 3. Walzer explic` semnifica\ia moral` a r`zboiului submarin modern. trad. WALZER cele mai multe state protejau comunitatea cet`\enilor lor: de aceea consider`m c` r`zboaiele de ap`rare sunt juste. utilizarea în orice mod a for\ei sau amenin\area iminent` cu utilizarea for\ei de un stat împotriva suveranit`\ii politice a altuia constituie agresiune ]i reprezint` un act criminal. cât ]i ideea c` r`zboiul din Golf a reprezentat o victorie a democra\iei. 4 Cea de-a doua problem` la care Walzer încearc` s` r`spund` se refer` la dificult`\ile practice ale aplic`rii versiunii lui cu privire la teoria r`zboiului just în contextul r`zboiului modern. conceptul nostru familiar despre jus in bello ne impune s` condamn`m chiar ]i amenin\area cu utilizarea lor“. de la dialogul din Melos* prezentat de Tucidide în istoria sa pân` la bombardarea ora]elor germane de alia\i ]i la masacrul de la My Lai. de]i critic` atât unele discursuri ale administra\iei Bush cu privire la iminen\a unei „noi ordini mondiale“ stabilite în urma încheierii r`zboiului rece. drepturile de integritate teritorial` ]i suveranitate politic`. În prefa\a celei de-a doua edi\ii a lucr`rii.

. opus` uneia „simple“. Analog. „Ar fi un lucru bun. sus\inând c` nu s-au putut diferen\ia adecvat \intele militare de cele civile. Walzer afirm` c` diferitele principii ale justi\iei pentru fiecare sfer` sunt mai degrab` locale decât universale: principiile justi\iei ar trebui s` se bazeze numai pe inteligen\a comunitar` latent` a unei anume popula\ii care are identitate istoric`. evident.“7 Înainte de a analiza câteva importante puncte de vedere critice cu privire la încercarea lui Walzer de „a recupera r`zboiul just pentru teoria politic` ]i moral`“. dac` orice act de agresiune ar fi condamnat de ONU ]i apoi reprimat . iar arta criticii sociale const` în a descoperi pr`pastia dintre comportamentul nostru ]i idealul pe care l-am stabilit s` ne ghideze comportamentul. c` toate conceptele morale. cea mai bun` abordare a filozofiei morale este de a porni o conversa\ie dialectic` cu normele morale care ne comunic` obliga\iile ]i comportamentul pe care s` le avem. opuse „direc\iei de descoperire“ (a]a cum apare în unele versiuni ale realismului moral) sau „de inven\ie“ (din punctul de vedere al unui contractualism strict*). Politica. . Walzer este dedicat unui proiect de reconciliere a angajamentului nostru fa\` de drepturile universale. Walzer a recunoscut existen\a unor motive combinate ale oamenilor politici. în ceea ce prive]te metoda. de exemplu teorii care au ca scop identificarea valorilor culturale universale. îns` a ad`ugat c` selectivitatea din politica SUA în ceea ce prive]te agresiunea nu este un motiv bun pentru a abandona teoria respectiv`. Pentru Walzer. Îns` nu este un motiv de a opune o rezisten\` [special`] – dac` nu am reu]it s` îi salv`m pe tibetani. deoarece ace]tia nu mai reprezentau o amenin\are real` pentru americani sau pentru alte trupe aliate. ca organiza\ia politic` sau familia s` nu fie corupt` de puterea banilor. Categoriile. Walzer condamn` politica de distrugere a infrastructurii Irakului. familia ]i locul de munc` reprezint` fiecare „sfere“ diferite cu principii de distribuire diferite. Walzer sus\ine ceea ce nume]te egalitatea „complex`“. constituie fapte de cultur` comune care se dezvolt` cu în\elesuri consistente. De]i Walzer pretinde c` a sus\inut întotdeauna no\iunile de pluralism ]i „diferen\`“. nu dore]te s` acorde credit ideii c` diferite culturi sunt incomensurabile sau c` diferen\ele dintre ele sunt insurmontabile. Spheres of Justice (1983) reprezint` o argumentare sofisticat` a unui liberalism comunitar ]i pluralist. economia. de o coali\ie de state. la rândul lor. Autorul critic` de asemenea raidurile aeriene împotriva solda\ilor irakieni în retragere de la sfâr]itul r`zboiului. Criticându-l implicit pe John Rawls ]i pe al\i neokantieni. au sensuri care pot fi în\elese prin relat`ri „consistente“ (la nivel local) ]i „sumare“ (la nivel universal). În acest sens Walzer este un comunitarist liberal. cum ar fi „adev`rul“ ]i „justi\ia“. Statele [sunt] agen\i nedemni de încredere ]i de aceea controversa cu privire la r`zboi ]i la juste\ea acestuia este înc` o necesitate politic` ]i moral`. În primul rând. trebuie acum s` e]u`m s` îi salv`m ]i pe kuweitieni. WALZER r`zboiului. Ra\ionamentele filozofiei morale sunt interpret`ri ale moralit`\ii deja existente în societate (intern` sau interna\ional`). în conceptul de „minimalism moral“. doar de dragul unei consecven\e morale. rela\iile. sau „criticii sociale“ din cadrul filozofiei morale. Ambele angajamente sunt evidente în Just and Unjust Wars. oferim o imagine a moralit`\ii existente.“6 mentele ]i aspira\iile noastre sunt modelate ]i exprimate în termenii moralit`\ii existente. Walzer este tributar „direc\iei de interpretare“. angaja- * Teorie politic` privind legitimitatea autorit`\ii politice sau teorie moral` referitoare la originea ]i con\inutul legitim al normelor morale – n. evident. nu pe o singur` regul` care s` impun` posesiuni egale pentru to\i. îns` sunt cel mai bine ilustrate în dou` lucr`ri ulterioare. definit` ca o justi\ie distributiv`. în cea mai recent` lucrare a sa. Func\ia acestui concept este de a facilita unitatea. Argumentele morale direc\ionate spre alte culturi apeleaz` la idei cu sensuri sumare. În al doilea rând. Walzer sus\ine. particulare.. Ideile sumare. El observa în 1987: „Atunci când argument`m. Contextul ]i scopul argument`rii decid utilizarea corect` a conceptului moral. în viziunea lui. Discrepan\ele dintre culturi fundamental diferite pot fi reconciliate prin utilizarea faptelor de cultur` comune. comunitarismul s`u liberal depinde de o anumit` form` de „universalism iterat“. bazat` pe reguli de distribuire a diferitelor bunuri sociale. De exemplu. Din acest motiv. a]a cum o nume]te el. care cap`t` substan\`. trad. spiritul de solidaritate al culturilor a c`ror moralitate „consistent`“ poate fi foarte diferit`. Referitor la cei care au condamnat politica SUA de a duce un „r`zboi pentru petrol“. bazate pe principiile abstracte a ceea ce înseamn` fiin\a uman`. De]i crede c` nu mai suntem în stare s` dezvolt`m teorii de baz` cu privire la drepturile omului. Thick and Thin: Moral Argument at Home and Abroad (1994). trebuie luate în considerare dou` aspecte ale abord`rii sale. Acea moralitate are autoritate deoarece numai [n virtutea existen\ei ei fiin\`m ca persoane morale ce suntem.RELA|II INTERNA|IONALE 270 271 M. Justi\ia cere ca integritatea fiec`rei sfere s` fie men\inut` în ciuda extinderii altor sfere ]i. cu angajamentul nostru fa\` de drepturi specifice ]i bunuri sociale care variaz` în func\ie de anumite culturi ]i domenii de interes.

El sus\ine ideea separ`rii în m`sura în care aceasta concord` cu voin\a poporului. Tribalismul trebuie adaptat în moduri variate care nu pot fi prestabilite. În alte cazuri trebuie jucat` cartea precau\iei. Ceea ce el nume]te „reîntoarcerea triburilor“ a însemnat reînceperea r`zboaielor tribale. Pe de alt` parte. 9 În al doilea rând. atunci ar trebui ca. Walzer se afl` într-o dificultate ]i mai mare. Walzer nu concepe norme în aceast` problem`. la r`zboiul din Golf ]i abordarea sa general` a teoriei politice au fost dezb`tute pe larg. nu este clar dac` tentativa lui Walzer de a fundamenta drepturile statului pe cele ale omului reu]e]te s` reconcilieze etica paradigmei legaliste cu etica cosmopolit` a criticilor lui. particulare. În anii ’90. De aceea. considerând c` societatea statelor este mai pu\in asem`n`toare cu societatea intern` decât sus\ineau preceden\ii teoreticieni ai r`zboiului just. a fost acuzat c` nu a reu]it s` integreze rela\iile interne ]i interna\ionale într-o teorie unic` care nu s-ar fi referit doar la interiorul grani\elor. al „autodetermin`rii“ sau al „democra\iei“. Pe de alt` parte. Principiul „sumar“ al autodetermin`rii afirm` în subsidiar credin\a c` tuturor na\iunilor ar trebui s` li se permit` s` se autoguverneze în func\ie de propriile nevoi politice. în m`sura în care un stat violeaz` drepturile omului. Cu toate acestea. la autodeterminare ]i la interven\ia umanitar`. ci mai degrab` sus\ine c` nu poate s` existe un singur model. încercarea lui Walzer de a moderniza teoria r`zboiului just r`mâne una dintre cele mai importante contribu\ii la teoria interna\ional` normativ`. exist` o contradic\ie în lucrarea Just and Unjust Wars între apelul lui Walzer la drepturile omului ca baz` pentru conven\ia r`zboiului dup` jus in bello ]i apelul s`u la paradigma legalist`. crezul comunitar îl împiedic` pe Walzer s` se refere mai pe larg la chestiuni precum s`r`cia global` ]i alte probleme de inegalitate la nivel interna\ional: „Singura alternativ` plauzibil` pentru comunitatea politic` este umanitatea îns`]i.“8 Evident c` acest punct de vedere a fost criticat de criticii cosmopoli\i. Valoarea minimalismului apare din faptul c` angajeaz` oameni sau culturi diferite în experien\e similare. Walzer încearc` din r`sputeri s` minimizeze pericolul cruciadelor morale. cum ar fi cel din Bosnia. Ultimul apel impune limite stricte cu privire la scopul interven\iei justificate în afacerile altui stat.. acesta s` î]i piard` simultan drepturile de legitimitate ]i suveranitate. „Dac` legitimitatea ]i suveranitatea statelor «deriv` în definitiv din drepturile indivizilor» ]i dac` nu exist` o cale precis` de stabilire a unui prag dincolo de care legitimitatea se pierde. ca idee universal` minimalist`. WALZER asemenea fapte de cultur` comune se dezv`luie numai în „ocazii speciale“.“10 F`r` a insista în detaliu asupra acestui argument. care limiteaz` dreptul de a porni un r`zboi în scopul autoap`r`rii. În ciuda acestor probleme. Autorul încearc` simultan dou` sentimente opuse cu privire la scopul acestui drept în epoca de dup` r`zboiul rece. interven\ia poate fi considerat` întotdeauna drept un remediu posibil. Cu toate acestea. întreaga planet`. principiul nu ofer` criterii pentru evaluarea modului în care autoguvernarea ar trebui aplicat` în contexte politice ]i culturale particulare. Pentru cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale sunt de notat dou` critici majore aduse lui Walzer. . regulile acesteia presupun o pruden\` ]i mai mare în aplicare. îns` consider`.. În primul rând. Men\ionând ca principal motiv al unor asemenea conflicte teama de cucerire ]i opresiune. Dar. Walzer sugereaz` crearea unor „spa\ii protejate“ ca modalitate de a acorda diferitelor etnii dreptul de „autodeterminare“. ar fi gre]it s` presupunem c` exist` un singur model de democra\ie care poate fi exportat peste tot în lume. prin apelul la drepturile omului ca baz` a conven\iei r`zboiului privind utilizarea for\ei dup` ce r`zboiul a început ]i prin acceptarea excep\iilor de la regula noninterven\iei pe motivul drepturilor omului. care l-au acuzat pe Walzer de privilegierea statului-na\iune nu doar în calitate de „comunitate“ legal`. din punct de vedere moral. ci ar fi inclus ]i principiile redistribuirii transfrontaliere. c` formarea unui stat-na\iune înseamn` adesea un atac împotriva independen\ei altui stat. americanii ar fi putut simpatiza cu studen\ii chinezi din pia\a Tien An Men în momentul în care ace]tia au demonstrat cerând „libertate“ ]i „democra\ie“. una dintre principalele probleme ale lui Walzer a fost reafirmarea identit`\ilor locale. de asemenea. cu atât mai pu\in statul respectiv poate s` solicite o asemenea protec\ie . ci ]i de comunitate moral`. atunci ar trebui s` ne imagin`m ceva ce nu exist` înc`: o comunitate care include to\i b`rba\ii ]i toate femeile de pretutindeni. în momente de criz`. atunci când apare nevoia unirii împotriva unui inamic comun. societatea na\iunilor. în special în Europa de Est ]i în fosta Uniune Sovietic`.RELA|II INTERNA|IONALE 272 273 M. justificate numai atunci când se poate demonstra clar c` exist` un dezacord între guvern ]i popula\ie. el afirm` c` excep\iile de la regula noninterven\iei trebuie tratate doar ca excep\ii. Ar urma s` invent`m un set de în\elesuri comune pentru to\i oamenii ]i s` evit`m pe cât posibil afirmarea valorilor noastre individuale. Astfel. Lucr`rile lui Walzer cu privire la teoria r`zboiului just. Motivele specifice care au provocat demonstra\iile din China provin dintr-un set de valori a c`ror origine se afl` în moralitatea consistent` ]i particular` proprie demonstran\ilor. inclusiv dreptul de a fi protejat de principiul noninterven\iei: cu cât aceast` înc`lcare este mai mare. dac` am con- sidera planeta ca fiind [n aceea]i m`sur` spa\iul tuturor.

p. Thomas Scanlon ]i A. „The Idea of Civil Society: A Path to Social Reconstruction“. Harvard University Press. Justice and Interpretation. 39. David. Massachusetts. 92. xxiii. „The New Tribalism: Notes on a Difficult Problem“. 9. New York. „Community. p. 38. WALZER Note 1. nr. Basic Books. 1979. Donelan. Radical Principles: Reflections of an Unreconstructed Democrat. 4. 61-62. Cambridge. Ibid. 293-304. Basic Books. Luban. 1983. Obligations: Essays on Disobedience. Michael (eds. International Relations Theory: New Normative Approaches. 53-54. Principalele lucr`ri ale lui Michael Walzer The Revolution of the Saints: A Study in the Origins of Radical Politics. 2. Hedley. 160-181. „The Moral Standing of States: A Response to Four Critics“. nr. 29-30. edi\ia a II-a. Cambridge. Justice. nr. New York. 1985. Notre Dame. nr. 8. 1988. 14. 98-403. Doppelt. Harvard University Press. Polity Press. p. 238-243. în Dissent. p. 1992. Cambridge. Philosophy: the Political Thought of Michael Walzer“. 5. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele dedicate lui Beitz ]i Nardin. 86-108. p. p. Welch. International Ethics: A Philosophy and Public Affairs Reader. Bull. Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations. în Philosophy and Public Affairs.. Michael Walzer. New York. 48. 1992. Interpretation and Social Criticism. Thick and Thin: Moral Argument at Home and Abroad. 1980. 1989. „Walzer’s Socialism“. Basic Books. 17. nr. Thomas Scanlon ]i A. David ]i Walzer.. Massachussets. p. edi\ia a II-a. nr. 1987.. nr. Galston. 3. „Just War and Human Rights“. 12. 9. Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations. David. „Non-intervention and Human Rights“. Harvard University Press. Cambridge University Press. nr. 588-599. p. 238-243. 1985. Princeton University Press.). 1986. Ibid. New York. 1980. Beitz. 1970. 1992. International Ethics: A Philosophy and Public Affairs Reader. Interpretation and Social Criticism. 1992. New Jersey. 1994. John Simmons (eds. 6. Michael. Justice and the Genesis of War. 392-397. în Dissent. 103-113. 1992. Charles. Oxford University Press. 1980. The Company of Critics: Social Criticism and Political Commitment in the Twentieth Century. War. University of Notre Dame Press. 9. 1995. p. 21. Princeton University Press. Harvester Wheatsheaf. Jerome Slater ]i Terry Nardin. 385-391. Ibid. Miller. 9. Michael Walzer. „Non-intervention and Community Integrity“. „The Romance of the Nation-State“. Basic Books. „Reason in War“. 1978. p. Cambridge. New York. în Philosophy and Public Affairs.). and Citizenship. Harvard University Press. în The Journal of Politics. . 1982. p. 1987. nr. Consulta\i în special Michael Howard. Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equality. 9. p. Brown. 7. în Review of International Studies. nr. 1993. Marshall Cohen. în Philosophy and Public Affairs. 119-130. nr. Beitz. „Recapturing the Just War for Political Theory“. p.. nr. Michael Walzer. Chris. în World Politics. William. G. 53-68. p. John Simmons (eds. 1980. p. 10. în Social Theory and Practice. Massachusetts. „Statism without Foundations“. Beitz. p. Democracy.RELA|II INTERNA|IONALE 274 275 M. 1991.. Princeton University Press. Princeton. 164-171. 209-229. Pluralism. Ibid.). p. p. Political Theory and International Relations. în Philosophy and Public Affairs. 8. Reeditat ]i în Charles R. 9. Massachusetts. 1986. 1980. p. Ibid. 31. Basic Books. Basic Books. New Jersey. Cambridge. p. New York. în Philosophy and Public Affairs. Lecturi suplimentare Beitz. Warnke. Princeton. Oxford. Marshall Cohen. Luban. Gerald. Charles. Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equality. în Political Theory. Reeditat ]i în Charles R. 1983. 1980. Cambridge. Brighton. p. David. Equality. 1965.

Pe de o parte. Îns` aceasta se poate aplica capacit`\ii omului de a-]i controla via\a social` .. ci ]i de s`r`cie intelectual` ]i verbal`“. comisia a publicat lucrarea Diplomatic Investigations. cu excep\ia celor dictate de pruden\` ]i de c`utarea ra\ional` a propriului interes egoist într-un mediu ostil. cu ajutorul lui Hedley Bull ]i. pentru a codifica domeniul analog al practicii politice: „Dac` privim aceste trei tipuri de teorie interna\ional` drept modele de gândire. Wight a avut un rol decisiv în înfiin\area Comisiei Britanice pentru Teoria Politicii Interna\ionale. Wight a observat de asemenea: „Se teoretizeaz` asupra unui mod de comportament refractar în cadrul politicii interna\ionale. societatea interna\ional` reprezint` o contradic\ie în termeni. A]a cum observa Hedley Bull. Pe de alt` parte. Mill ]i Rousseau. Vom g`si toate tipurile de pozi\ii intermediare. el a predat o scurt` perioad` de timp la Universitatea din Sussex la începutul anilor ’60. care cuprinde unul dintre cele mai influente articole ale lui Wight. Opera include principalele sale trei c`r\i: Systems of States (1977). dup` moartea acestuia. aceast` tradi\ie consider` c` politica interna\ional` este o lupt` cu sum` nul` pentru putere. Dac` le consider`m tradi\ii de gândire . iar interesele sale fac imposibil` includerea intereselor altor state. ]i înc` ]ase capitole prin c`r\i ]i periodice“. intitulat „Why Is There No International Theory?“.. „opera sa . teoria interna\ional` este o teorie a supravie\uirii.. a]a cum întrebarea central` a teoriei politice este: ce este statul?“. „a]a cum au fost statuate de scriitori ]i oameni politici“. Ra\ionamentul s`u (dezvoltat complet în prelegerile publicate în 1991) a avut ca baz` ideea conform c`reia „întrebarea fundamental` care se poate pune în teoria interna\ional` este: ce este societatea interna\ional`?. atunci teoria interna\ional` ar putea fi modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a societ`\ii statelor.277 M. Hobbes. teoreticienii occidentali ai ]tiin\elor politice s-au concentrat în mod tradi\ional ]i exclusiv asupra statului ca generator al progresului ]i ca loc al „desf`]ur`rii experien\ei politice“. Statul este cea mai înalt` form` de autoritate politic`. Ca ]i între indivizi. În 1966. Gabriele. Wight nu a publicat foarte mult în timpul vie\ii. Probabil vom observa . de asemenea. Wight a articulat caracteristicile distincte a ceea ce se va fi numit cei trei R – realism. s-ar putea s` observ`m elemente ilogice ]i discontinuit`\i. aceasta este starea de r`zboi. juridice ]i istorice ]i. acestea se g`sesc într-o situa\ie presocietal`. Locke. Combinat` cu tradi\iile hobbesiene. a familiei na\iunilor sau a comunit`\ii interna\ionale“... coeren\a logic` a gândirii ]i cum accentuarea fiec`rei unit`\i-idee pare s` le antreneze logic pe celelalte. unde Martin Wight ]i-a petrecut cea mai mare parte din cariera sa academic`. care au o perspectiv` larg`. pentru a acoperi ]i a simplifica în acela]i timp domeniul extins al literaturii filozofice. Conform acestei tradi\ii. ra\ionalism ]i revolu\ionarism – în func\ie de modalitatea ]i de motivul pentru care r`spund la întrebarea central`. Una dintre extreme este realismul. Motivul este c` teoretizarea trebuie s` se realizeze utilizând limbajul teoriei politice ]i al ]tiin\elor juridice. dar i se va p`stra o vie amintire pentru influen\a sa asupra colegilor ]i studen\ilor s`i de la London School of Economics.3 Dup` formularea acestei întreb`ri centrale.. deoarece exigen\ele vie\ii politice dep`]esc adesea logica. WIGHT MARTIN WIGHT Martin Wight (1917-1972) este cel mai de seam` teoretician al „]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale. al lui Brian Porter. le abord`m dintr-un punct de vedere filosofic. astfel [nc@t [ntregul este capabil s` constituie un sistem de filozofie politic`.. împreun` cu ilustrul istoric englez Herbert Butterfield. [n cea mai mare parte. Wight a continuat s` sus\in` c` teoria interna\ional` „este marcat` nu numai de insuficien\`.“5 Pe baza acestui avertisment. în viziunea lui Wight nu exist` un corpus propriu-zis al teoriei interna\ionale. el distinge trei tradi\ii istorice de gândire. cuprinde un pamflet de 68 de pagini. De asemenea. iar pacea reprezint` rezultatul fragil al insecurit`\ii reciproce ]i al descuraj`rii existen\iale. Spre sfâr]itul anilor ’50.. 1 Cea mai mare parte a operei sale a fost publicat` postum de c`tre so\ia sa. Power Politics (1978) ]i International Theory: The Three Traditions (1991). În schimb. În tradi\ia occidental` nu exist` efectiv teorii interna\ionale echivalente culegerilor de texte din Platon. Conform lui Wight aceast` situa\ie se poate motiva în dou` moduri. Înainte de a analiza pe scurt aceste tradi\ii în func\ie de modalitatea ]i de motivul pentru care r`spund la întrebarea central` a teoriei interna\ionale. Politica interna- . Cea de-a treia lucrare a acestei serii con\ine renumitele prelegeri sus\inute în anii ’60 la London School of Economics. ar trebui observat c` Wight relev` cu aten\ie orizontul larg al tipologiei sale.“4 Astfel. În absen\a unui contract între state. 2 Aceast` afirma\ie se întemeiaz` pe convingerea c` „dac` teoria politic` reprezint` modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a statului. publicat în 1946 de editura Chatham House la pre\ul de un ]iling.

7 Cu toate acestea. la orice nivel de agregare uman`. c` întreaga istorie diplomatic` a reprezentat un chin continuu pân` în momentul de fa\` ]i comunitatea [uman`]. La extrema cealalt` se afl` revolu\ionarismul. [ntr-un sistem cu autoreglare. Carr a realismului ]i utopismului. ci ]i în al altora. Mai mult. faptul c` fiecare tradi\ie reprezenta codificarea uneia dintre cele trei condi\ii sociologice care au constituit domeniul rela\iilor interna\ionale. tradi\ie ai c`rei înainta]i sunt Dante ]i Kant. Formele de via\` social`. se plaseaz` între cele dou` extreme ale realismului ]i revolu\ionarismului ]i se define]te în raport de acestea.“6 A]a cum arat` aceste exemple. iar Wight a fost con]tient c` elemente diferite ale acestor tradi\ii au coexistat nu numai în modul s`u de gândire. de]i a refuzat întotdeauna s` se includ` printre ra\ionali]ti. În prelegerile sale pentru studen\i. observ` c` în activitatea ini\ial` a lui Martin Wight cu privire la politica interna\ional`. „De aici credin\a. a c`rei autonomie sl`be]te puternic apelul la „analogia intern`“ în în\elegerea caracteristicilor fundamentale ]i a dinamicii ei.. pre]edintelui Wilson ]i comuni]tilor. care se afl` legal. pentru Wight absen\a unui stat mondial ]i coexisten\a unui num`r mare de state suverane nu condamn` în mod necesar politica interna\ional` la o stare conflictual` ]i la anularea sensurilor conceptului de societate interna\ional`. de]i oarecum descurajant. ci ]i din cauza repulsiei personale de a le transcende sau de a-]i localiza propriile viziuni în cadrul parametrilor uneia singure. împiedicat` de sistemul statal epifenomenal s` se realizeze complet. mai târziu Wight a ar`tat o simpatie mai mare fa\` de tradi\ia ra\ionalist`. Dac` distinc\ia lui Wight între realism ]i revolu\ionarism are multe în comun cu prezentarea anterioar` a lui E.RELA|II INTERNA|IONALE 278 279 M. al c`rei comportament social este stabilit de o „natur`“ static` ]i asocial`. astfel desemnat` de el. în fic\iunile despre sistemul statal. Cu toate acestea. H. ele ofer` principiile de comportament care reglemen- teaz` societ`\ile prin intermediul drepturilor ]i obliga\iilor reciproce ale membrilor componen\i. nici situa\ia politic` precis` viitoare ]i nici mijloacele de transformare a celei prezente nu sunt determinate a priori. Nici anarhia nu reprezint` o barier` pentru rela\iile economice ]i sociale ale membrilor s`i. interese na\ionale. ea difer` de cea a lui Carr deoarece afirm` existen\a unei a treia tradi\ii de gândire pe care Carr se presupune c` a ignorat-o. Adep\ii acestei tradi\ii sus\in c` starea natural` precontractual` nu este nici haotic`. în analiza sa excelent` cu privire la „]coala englez`“. în subsidiar. în special în lucrarea Power Politics. sunt la îndemân`. a fost posibil ca. WIGHT \ional` reprezint` domeniul etern al violen\ei. nici armonioas` în mod absolut ]i c` ambele tradi\ii men\ionate gre]esc deoarece postuleaz` c` natura uman` se define]te [n termeni de atomizare. Astfel. în dreptul interna\ional ]i în alte forme institu\ionalizate de interdependen\`. Timothy Dunne.. autorul având în vedere numai puterea. Ceea ce îi une]te pe revolu\ionari]ti în fiecare punct este respingerea sistemului politic existent ]i cererea acestora pentru o schimbare radical`. parc` g`sesc în el toate cele trei moduri de gândire. cele trei tradi\ii au reprezentat un set superb de instrumente pedagogice cu care se organiza dezbaterea despre conflict. {n loc s` abandoneze sau s` glorifice din punct de vedere moral necesitatea supravie\uirii. Acestea erau: anarhia interna\ional`. revolu\ionarii solicit` revizuirea lui radical`. solidaritatea moral` sau comunitatea latent` a umanit`\ii. dup` Wight. „realismul nu este dialectic. De aceea.“8 Un motiv pentru aceasta este. El a notat: „Când îmi analizez propriul eu. în\eleas` ca absen\a guvern`rii în cadrul unui sistem interna\ional de state suverane. prezente în practica diplomatic`. Wight a sus\inut c` tradi\ia ra\ionalist`. Aceast` tradi\ie postuleaz` teleologic o societate interna\ional` a omenirii. rela\iile comune. comun` în grade diferite hugheno\ilor. s` se realizeze distinc\ii în cadrul fiec`rei tradi\ii. ea trebuie în\eleas` ca o societate unic`. lui Mazzini. Tridimensionalitatea lui Martin Wight cu privire la gândirea interna\ional` este foarte eclectic` nu doar din cauza refuzului s`u de a descrie aceste „tradi\ii“ cu precizie filozofic` sau analitic`. se puteau distinge revo- . nici un autor din domeniul rela\iilor interna\ionale nu ar putea fi clasificat într-una dintre ele. al supravie\uirii ]i al necesit`\ilor strategice. Admi\ând scepticismul realismului cu privire la o societate interna\ional` a statelor. a c`rei dinamic` patologic` este contrar` intereselor reale ale membrilor reali ai acestei societ`\i. Deoarece „tradi\iile“ sunt permeabile. Exist` tot atâtea c`i diferite de mântuire câte justific`ri exist` pentru necesitatea acesteia. ca ]i împ`r`\ia lui Dumnezeu . Fiin\ele umane trebuie mai degrab` în\elese ca animale sociale în continu` interac\iune. Lucr`rile de început ale lui Wight tr`deaz` o viziune tragic` despre inevitabilitatea politicii de putere neperturbate de voin\a uman`“. societatea global` a b`rba\ilor ]i femeilor. sunt cel mai bine în\elese prin urm`rirea evolu\iei istorice a obiceiurilor ]i normelor lor. iacobinilor. Ea se alimenteaz` mai degrab` din metafizica lui Locke ]i Hume ]i nu din aceea a lui Hobbes ]i Kant. echilibrul de putere ]i dreptul interna\ional. A]a cum s-au articulat ]i s-au codificat în institu\ii de guvernare societale cu autoritate. diploma\ie. tradi\ia revolu\ionarist` a gândirii ]i a ac\iunii se combin` cu o perspectiv` perfec\ionist` asupra omenirii în cadrul unui proces de conjunctur` istoric` de lupt` pentru a forma civitas maximum.

. suveranitate statal` ]i distribuire inadecvat` a bog`\iei mondiale. 2. p. „Why Is There No International Theory?“. El sus\ine c` descrierea pe care Wight o face politicii combin` dou` abord`ri analitice separate. 1987.“11 Cu alte cuvinte. Nu sunt constante ]i pure din punct de vedere filozofic. Martin Wight. p. 9 Pe de alt` parte. p. combinat` cu un refuz constant de a participa la politica de putere. din ce provin ele? Dac` sunt stabilite de Wight. în British Journal of International Studies. în special dac` clasele se tot subdivid ]i dac`. 1966. p. în special pe Hedley Bull. Londra. 5. dou` în special meritând a fi observate. Martin Wight. „Martin Wight and the Theory of International Relations“. Chris Brown explic` foarte clar aceasta în lucrarea sa de excep\ie International Theory: New Normative Approaches.12 Dac` am fi obliga\i s` studiem dreptul interna\ional în lumina teoriei politice occidentale ]i s` invoc`m categoriile teoretice occidentale pentru a explica în\elesul acesteia ]i implica\iile organiza\ionale.. de]i nu î]i pierd identitatea intern`. modalitatea clar` în care a definit domeniul a exclus posibilitatea introducerii lui în domeniul mai larg al teoriei politice occidentale. cum ar fi Kant. de]i sunt exprimate altfel. 3. În analiza sa exemplar` cu privire la aceast` disciplin`. Steve Smith identific` cele trei categorii ale lui Wight ca pe una dintre cele mai influente 10 „imagini proprii“ ale disciplinei în secolul al XX-lea. Carr sugereaz` dou` ]coli de gândire. cei trei R ar trebui s` fac` posibil un discurs mai explicit cu privire la viziunea comunitar` ]i la cea cosmopolit` despre ordinea mondial`. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics.. atunci nu sunt supuse revizuirii radicale? În definitiv. înglobate în tapiseria civiliza\iei occidentale. „An Anatomy of International Thought“. 33. Pe de o parte. Definind teoria politic` gre]it.. Wight mai adaug` una. îns` a refuzat s`-]i sus\in` clar punctul de vedere. precum Lenin. aceast` opinie a fost împ`rt`]it` de mul\i cercet`tori pe care Wight i-a inspirat în anii ’50.10 Oare ce face sistemul de clasificare al lui Wight mai util decât al altora. Roy Jones relev`: „Dac` cei trei R semnific` modalit`\i de percep\ie.. fiind de acord cu descrierea pe care reali]tii au f`cut-o lumii. de unde. Ambele se influen\eaz` ]i se alimenteaz` reciproc ]i se schimb`. 260 a lucr`rii International Theory: The Three Traditions. iar activitatea lui este un memento permanent cu privire la faptul c` problemele contemporane sunt de fapt extensii ]i manifest`ri ale unor vechi controverse. nu este clar de ce ace]tia ar fi de ajutor cuiva care nu are capacitatea lui Wight de a-i utiliza cu atâta subtilitate istoric` ]i erudi\ie. în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (eds. Wight a descris pacifismul ca o form` de „revolu\ionarism inversat“. este gre]it s` se includ` anumi\i cercet`tori numai într-o singur` tradi\ie exclusiv`? În analiza sa cu privire la întreaga „]coal` englez`“. Note 1. 222. activitatea lui Wight are dificult`\ile ei. Hedley Bull. „An Anatomy of International Thought“.RELA|II INTERNA|IONALE 280 281 M. Martin Wight merit` s` fie citit ca un autor care a scris pe larg despre dimensiunile culturale ]i morale ale rela\iilor interna\ionale. p. unde Wight declar` c` tradi\iile „nu sunt trei drumuri de cale ferat` care merg la infinit. Allen&Unwin. Ele sunt. 13. ’60. op. Nardin ]i Mapet împart domeniul eticii interna\ionale în nu mai pu\in de 12 curente de cercetare. Desigur. nu doar una de clasificare ]i de comentare a ac\iunilor ]i declara\iilor oamenilor politici ]i ale altora. a]a cum explic` ]i Wight în prelegerile sale. Morgenthau. 226. p. Este dificil de evaluat activitatea lui Martin Wight. 101. James Mayall ia în considerare cinci. iar cea de-a doua la organizarea statal`. ]i Machiavelli are mai multe fa\ete.. În primul rând. cit. 2. în\elegere ]i ac\iune. 18. . În cele din urm`. pentru a varia din punct de vedere metaforic.). de asemenea. nr. s-a dezb`tut destul de mult statutul epistemologic al celor trei doctrine. Martin Wight. A doua dificultate cu privire la activitatea lui Martin Wight este aceea c`. Prima se refer` la natura justi\iei.. Este posibil ca sistemul lui Wight s` aib` semnifica\ii metafizice? . Wight a anulat surse de inspira\ie care s` ofere explica\ii la dilemele normative cu privire la conflict. Wight însu]i a fost pesimist în ceea ce prive]te capacitatea de a transcende cei trei R sau capacitatea unuia dintre ei de a prevala în raport cu ceilal\i doi. trebuie s` fie recunoscut ca unul dintre p`rin\ii fondatori ai ideii conform c`reia realismul ]i idealismul (popularizate prin lucr`rile lui Carr. exist` mai multe modalit`\i de a împ`r\i rela\iile interna\ionale. 1976. ]i cei „extremi]ti“. WIGHT lu\ionari]tii modera\i. Ibid. în ciuda interesului s`u fa\` de probleme normative din domeniul rela\iilor interna\ionale. Consulta\i. Herz ]i al\ii) nu epuizeaz` istoria gândirii interna\ionale ]i c` ra\ionalismul (uneori cunoscut ca ]coala lui Grotius) merit` la rândul lui s` fie luat în serios. nr. În ciuda acestor critici. A face teorie politic` este o activitate de prim ordin. în Review of International Studies.“ 4. în absen\a oric`rei încerc`ri de a ap`ra semnifica\ia metafizic` a celor trei R.

în Review of International Studies. 13. Inventing International Society: A History of the English School. în Review of International Studies. p. p. „The Enigma of Martin Wight“.). Robert H. în Millennium: Journal of International Studies. 1966. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. 1977. 15-22. 7. 1992. Roy.). „International Society: Theoretical Promises Fulfilled?“. nr. 70. 7. System of States. Allen&Unwin. 1998. Londra. 1966. p. Londra. Londra. Martin Wight. în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (ed. 11. WIGHT 6. Oxford. Terry Nardin ]i David R. 1994. Traditions of International Ethics. David. „The English School of International Relations: a Case for Closure“. 261-272. în Review of International Studies. A. nr. 1994. 1978. nr. Martin’s Press. International Theory: The Three Traditions. „Western Values in International Relations“. „The Self-Images of a Discipline: A Genealogy of International Relations Theory“.. 14. nr.). 94. Sheila. 10. 1981. 1987. Manning. p. 30. 85-115. 1976. 1992. 1966. Cambridge.). 1991. în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (ed. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. Carr ]i Nardin. Leicester University Press. Dunne. în Review of International Studies. Power Politics. nr. 10. 1978. Porter. Timothy. Principalele lucr`ri ale lui Martin Wight British Colonial Constitutions. Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International Politics. International Theory and the Good Life“. p. Elements of International Political Theory. în Alan James (ed. nr. Londra. „Martin Wight. „An Anatomy of International Thought“. Reeditat` în Martin Wight. 1-38. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull. 12. nr. p. 1995.. Michael. New York. 221-227. cit. Jones. Cambridge University Press. Roy Jones. Oxford. 1952. p. St. 1989. „Patterns of Thought and Practice: Martin Wight’s International Theory“. W. p. op. 70. „The English School of International Relations: a Case for Closure“. 19. 1990. p. 1981. p. Clarendon Press. 29-44. „Political Philosophy and the Theory of International Relations“. în Cooperation and Conflict. 8. Penguin. 15. „Beyond the Three Traditions: the Philosophy of War and Peace in Historical Perspective“.). xi – xxiii. nr. Allen&Unwin. 1991. Allen&Unwin. p. 101-116. 64-74. 1973. Mapel (ed. Londra. Wilson. International Relations Theory: New Normative Approaches. 9. p.). „Martin Wight and the Theory of International Relations“. nr. Harvester Wheatsheaf. Brian. Peter. p. Timothy Dunne.). în Martin Wight ]i Herbert Butterfield (eds. Yost. Michael Donelan. Hedley. 1990. Londra. 263-290. 49-58. nr. în Review of International Studies. în International Affairs. Jackson. Chris. Steve Smith. p. 1-13. Brown. „An Anatomy of International Thought“. Polity Press.RELA|II INTERNA|IONALE 282 283 M. Grader. nr. Cambridge. 1988. în International Affairs. Nicholson. p. Allen&Unwin. p. Hassner. „Why Is There No International Theory?“. „Western Values in International Relations“. Lecturi suplimentare Bull. Clarendon Press. Hemel Hempstead. Martin Wight. International Relations Theory Today. p. în Ken Booth ]i Steve Smith (eds. p. Londra. 1-33. 1981. 7. The Reason of States: A Study in International Political Theory. International Theory: The Three Traditions. Oxford University Press. 227. 130. p. 89-131. 2. „The English School of International Relations: Evidence and Evaluation“. în Michael Donelan (ed. Oxford. Leicester University Press. 737-756. 7. în British Journal of International Studies. „The Balance of Power and International Order“. în Review of International Studies. Leicester University Press. Pierre. „The English School of International Relations“. The Bases of International Order: Essays in Honour of C. . Harmondsworth.

. Alexander Wendt sus\ine c` studiul organiz`rii interna\ionale este limitat de cadrul realist ]i liberal al analizei. care acord` o aten\ie deosebit` modului în care statele ]i sistemul interna\ional se constituie reciproc. El afirm` c` forma organiza\ional` complex` a guvern`rii interna\ionale a modificat imaginea simplist` a r`zboiului rece ca lupt` bipolar` pentru putere între SUA ]i URSS. lucru pe care îl consider` pozitiv. În sfâr]it. John Ruggie ]i Robert Keohane au studiat organizarea interna\ional` în sensul cel mai larg. investigarea variatelor forme organiza\ionale de pe arena interna\ional` necesit` o aten\ie mai mare decât studiul anumitor institu\ii. Karl Deutsch a introdus termenul de „comunitate de securitate“ pentru a descrie cadrul rela\iilor dintre state în anumite regiuni. El ofer` un cadru „constructivist“. Pentru ei. Karl Deutsch. Mitrany a introdus ideea de „func\ionalism“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Opera lui Ruggie se concentreaz` asupra practicii multilateralismului dup` 1945.ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ Acest grup de gânditori a eviden\iat atât modul în care rela\iile interna\ionale sunt reglementate de organiza\ii. cum ar fi Organiza\ia Na\iunilor Unite sau Fondul Monetar Interna\ional. David Mitrany ]i Ernst Haas sunt cercet`tori ai integr`rii în special [n contextul experimentelor europene în domeniul cooper`rii suprana\ionale sub forma Comunit`\ii Europene. Haas este mai pu\in convins c` reglement`rile func\ionale vor fi eficiente în absen\a coordon`rii politice [ntre elitele statale ]i analizeaz` procesele politice care promoveaz` sau împiedic` suprana\ionalismul. Lucr`rile lui Keohane se axeaz` pe implica\iile organiza\ionale ale interdependen\ei economice dintre state ]i pe condi\iile care faciliteaz` înfiin\area ]i men\inerea „regimurilor“ cooperative. cât ]i practicile de cooperare dintre state. argumentând c` dezvoltarea comer\ului interna\ional ]i interdependen\a statelor sl`besc puterea statului suveran.

bazele elitelor ]i date economice pentru a studia progresul postbelic al Republicii Federale Germania. În 1939 Deutsch a primit bursa de studii oferit` refugia\ilor din fa\a nazismului ]i ]i-a continuat studiile la Universitatea Harvard. [n acela]i timp. a început s` predea la Massachusetts Institute of Technology (MIT). împreun` cu Lewis J. Nationalism and Social Communication. obiceiuri ]i angajamente ]i mobiliz`rii [n noi structuri de grup ]i de comportament organiza\ional. Politologul Samuel Beer ]i-l aminte]te astfel: „Era un reformator. oamenii simt nevoia ca statul s` aib` în vedere asigurarea de locuin\e. Când se dezvolt` la scar` larg`. guvernele bazate pe sursele tradi\ionale de autoritate ]i legitimare au fost incapabile s` c`l`uzeasc` cu succes procesul. care a avut ca urmare publicarea lucr`rii Political Community and the North Atlantic Area în 1957. În plus. În 1958 Deutsch a fost numit profesor de ]tiin\e politice la Universitatea Yale. din 1971. el a organizat la Yale Proiectul pentru Controlul Armamentelor pentru analiza dezarm`rii ]i a controlului înarm`rii. Deutsch a devenit profesor de istorie la Massachusetts Institute of Technology în 1952 ]i s-a devotat unei lungi cariere dedicate îndeosebi studiului integr`rii politice. el nu ]i-a f`cut iluzii c` ar exista «un sistem politic» al umanit`\ii. în 1912. De]i era un interna\ionalist ardent. a ocupat postul de profesor titular la „Catedra de studii privind pacea interna\ional`“ pân` la moartea sa din 1993. La Center for Research on Word Political Institutions.“1 Probabil c` Deutsch este foarte cunoscut gra\ie lucr`rilor sale privind cerin\ele prealabile ]i dinamica na\ionalismului ]i integr`rii regionale. a ob\inut doctoratul în drept la Universitatea Na\ional` Ceh` în 1938. Mobilizarea social` se refer` la un proces de schimbare care afecteaz` p`r\i substan\iale ale popula\iei din \`rile care trec printr-un proces de modernizare rapid`. DEUTSCH KARL W. Opera sa avea în vedere nu numai scopurile ce trebuie urm`rite. dar nu utopic. Edinger. diserta\ia de doctorat a lui Deutsch. a fost recompensat` de Universitatea Harvard cu prestigiosul „Sumner Prize“ ]i a fost publicat` doi ani mai târziu. ca ]i aplic`rii riguroase a metodelor comportamentale în studierea proceselor mobiliz`rii sociale la nivel na\ional ]i interna\ional. în special în Fran\a ]i Germania. el a cooperat cu mai mul\i colegi la un proiect interdisciplinar. fiind foarte apreciat`. În acela]i an s-a c`s`torit ]i a plecat în concediu în SUA. ci în mod special ]i mijloacele institu\ionale ]i practice ce trebuie folosite pentru a atinge respectivele scopuri. dup` Acordul de la München a considerat c` era mai în\elept s` nu se mai întoarc` ]i s-a stabilit ca rezident în SUA. el a terminat. Dup` ce a jucat un rol major în perioada r`zboiului ca avocat al Mi]c`rii pentru Eliberarea Cehoslovaciei ]i ca membru al Secretariatului Interna\ional al Conferin\ei de la San Francisco din 1945 (care a înfiin\at ONU ca succesoare a Societ`\ii Na\iunilor). În 1967. mobilizarea social` tinde s` politizeze un num`r crescând de cet`\eni ]i spore]te gama nevoilor umane la care statul trebuie s` r`spund`. Idealurile sale [naintate privind umanitatea erau disciplinate de con]tiin\a dificult`\ilor ingineriei sociale. puternice pot face acest lucru: . Aversiunea fa\` de fascism ]i interesul pe termen lung pentru studierea intoleran\ei na\ionaliste i-au influen\at mult opera academic` ulterioar`. Aceasta folose]te date despre opinia public`. astfel încât afirma\iile cu privire la consecin\ele politice ale acesteia s` poat` fi testate în timp ]i spa\iu în privin\a validit`\ii lor. De]i nu inten\iona s` r`mân` acolo prea mult timp. supu]i. DEUTSCH Karl Deutsch s-a n`scut la Praga. Acolo a crescut ]i a urmat ]coala german` Staatsrealgymnasium. În \`rile mai s`race ce parcurg o schimbare major`. rupturii de vechile cadre. În 1934 ]i-a luat licen\a la Universitatea German` din Praga. Deutsch credea c` doar statele-na\iuni moderne. el a predat ]i la alte universit`\i din SUA ]i Europa. locuri de munc`. Aici. Deutsch s-a reîntors la Universitatea Harvard unde. De]i titular la Harvard. Cehia. El a fost preocupat s` dezvolte indicatorii empirici cantitativi ai acestui tip de schimbare. dar munca la lucrarea de diplom` a fost întrerupt` de activismul s`u împotriva grupurilor naziste din universitate.287 K. Idealismul s`u era înso\it de devotamentul fa\` de ]tiin\` în general ]i de ]tiin\ele sociale în particular. securitate social`. îngrijire medical` ]i asigurare împotriva schimb`rilor imprevizibile de pe pia\a locurilor de munc`. De exemplu. Nu se gr`bea s` trag` concluzii. W.2 Deutsch a propus un model de na\ionalism bazat pe ideea c` acesta era alimentat de necesitatea ca statul s` conduc` procesele mobiliz`rii care erau prin defini\ie cât se poate de traumatice pentru cet`\eni. El a primit o burs` Guggenheim în 1955 ]i a predat la Universitatea din Chicago ca profesor invitat. lucrarea Germany Rejoins the Powers. Deutsch a fost foarte activ ]i în întocmirea „Programului de date politice pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi\i în testarea teoriilor ]i ipotezelor din ]tiin\ele politice“. În perioada petrecut` la Yale. În 1951. absolvit` cu diplom` de onoare. În cele din urm`.

El a sus\inut c` distinc\ia anarhie/ierarhie nu trebuie gândit` ca o dihotomie. din punct de vedere legal. Totu]i.“3 Deutsch a studiat ]i condi\iile interna\ionale care ar putea avea un efect d`un`tor dac` un stat ar canaliza energiile cet`\enilor s`i c`tre lumea exterioar`. De exemplu. mai degrab` decât s` se încerce impunerea amalgam`rii la nivel interna\ional drept calea preferat` c`tre pace. Mai mult decât atât. Într-adev`r. În acest context. culturale sau economice [ns`rcineaz` institu\iile cu responsabilitatea adapt`rilor sau schimb`rilor pa]nice în rândul popula\iilor participante“. Deutsch a ar`tat c` „volumul tranzac\iilor politice. el a sugerat c` poate ar fi mai bine s` se urm`reasc` înfiin\area unor „comunit`\i de securitate pluraliste“. Cu cât cre]te volumul tranzac\iilor mutuale. ele sunt suficient de „integrate“ pentru a sem`na cu „o comunitate de securitate amalgamat`“. W. El a f`cut o distinc\ie clar` între amalgamare ]i integrare..5 Într-un context regional. cu atât cre]te poten\ialul statului-na\iune de a le canaliza dorin\ele ]i resentimentele ]i de a le direc\iona dragostea ]i ura. Astfel.. O comunitate amalgamat` are un centru suprem de luare a deciziilor.“4 Astfel. cre]te ]i [nclina\ia comunit`\ilor spre conflicte violente. de fapt amalgamarea poate s` stânjeneasc` integrarea. maturitatea trebuie s` fie înso\it` de voin\a mutual` a statelor membre de a-]i rezolva dezacordurile la nivel organiza\ional. ci ca produs posibil într-un sistem complex. ci mai degrab` ca un spectru.. care are nevoie el însu]i s` fie studiat cu aten\ie pentru a se determina condi\iile în care r`zboiul este foarte probabil s` apar`. concentr@ndu-se asupra comunic`rii ]i controlului în sistemele politice. o preocupare crucial` în c`utarea p`cii este „cursa dintre rata cresc`toare a tranzac\iilor dintre popula\ii în anumite zone ]i dezvoltarea institu\iilor integratoare ]i a practicilor dintre ele“. statele din cadrul unei comunit`\i de securitate trebuie s` aib` o percep\ie comun` a amenin\`rilor cu privire la factorii externi. Deutsch a scos în eviden\` c` este posibil s` existe. Întrucât aceast` imagine realist` sugereaz` c` solu\ia problemei r`zboiului în rela\iile interna\ionale este o form` de guvernare mondial`.6 Arendt Lijphart sus\ine c` lucr`rile lui Deutsch reprezint` o provocare major` pentru imaginea realist` tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale. Consecvent cu lucrarea sa anterioar` despre mobilizarea social`. care considera anarhia nu ca variabil` independent`. 7 El consider` c` Deutsch particip` la o revigorare în cadrul disciplinei a teoriei lui Grotius. În primul rând. Cu alte cuvinte. folosirea termenului de „comunitate de securitate“ (security community ) are dou` în\elesuri specifice. A doua cerin\` este capacitatea comunit`\ii de a constitui un front militar comun împotriva unui actor extern sau unui grup de actori. Deutsch a subminat concep\ia conven\ional` prin studiile sale privind rela\iile dintre statele din zona nord-atlantic` [n anii ’50 ]i ’60. dar nu complet .RELA|II INTERNA|IONALE 288 289 K. iar controlul amalgamat poate fi în sine un pericol la adresa p`cii ]i o cauz` de conflict. „Integrarea ]i amalgamarea se suprapun. poate exista amalgamare f`r` integrare (de exemplu r`zboiul civil). în final. a]tept`rile mutuale pozitive ale statelor membre trebuie s` fie clar armonizate într-un model distinct de interac\iune sau reciprocitate. dar din aceasta nu rezult` c` opusul s`u este pur ]i simplu anarhia. dar sunt ]i sursa tranzac\iilor politice sau de alt tip. Cre]terea num`rului de tranzac\ii dintre oameni nu duce automat la o integrare mai mare. Guvern`rile suverane pot avea capacit`\i integratoare. comunitatea de securitate trebuie s` posede o maturitate institu\ional` suficient` pentru a genera tehnici diplomatice care s` fie folosite pentru a combate problemele ]i crizele. De importan\` crucial` pentru acest proiect este ideea lui Deutsch despre „echilibrul tranzac\ie-integrare“. integrare f`r` amalgamare (de exemplu pacea interna\ional`). f`r` nevoia de a transfera suveranitatea la nivel suprana\ional. contestând presupunerea fundamental` conform c`reia statele ar fi actori ra\ionali uniformi în problemele mondiale ]i punând la îndoial` ideea c` rela\iile interna\ionale sunt cel mai bine în\elese în termenii puternicei dihotomii dintre rela\iile interne ]i cele interna\ionale. Deutsch a fost un pionier al studiului ciberneticii în rela\iile interna\ionale. DEUTSCH „[Statul-na\iune] ofer` majorit`\ii membrilor s`i un sentiment mai puternic de securitate. apartenen\` sau afilia\ie ]i chiar de identitate personal` decât orice alt` alternativ` de grup mare. }i. Cu cât este mai acut` nevoia oamenilor de o asemenea apartenen\` ]i identitate sub tensiunile ]i ]ocurile mobiliz`rii sociale ]i ale alien`rii de mediile originare obi]nuite. Lucrarea sa The Nerves of Government din 1966 a fost o încer- . el a fost unul dintre pionierii studiului integr`rii regionale ]i a introdus o complexitate mai mare în obi]nuita dihotomie dintre rela\iile ierarhice de autoritate la nivel intern ]i luptele anarhice pentru putere ]i securitate la nivel interna\ional.. comunitatea statelor este capabil` s` intervin` prin tehnici sau mecanisme diplomatice pentru a preveni apari\ia conflictelor puternice în rândul propriilor membri. Exist` de asemenea câteva ipoteze sau criterii fundamentale relevante pentru dezvoltarea comunit`\ii de securitate. care pot fi dezintegratoare. ]i . un num`r de state suverane care se raporteaz` la fiecare din celelalte sub forma unei „comunit`\i de securitate pluraliste“ ]i a considerat c` ]ansele folosirii for\ei pentru a rezolva conflictele dintre ele sunt extrem de sc`zute.

1973. „The Prospect of Order Through Regional Security“. Pentru o elaborare interesant` a parametrilor conceptuali ai comunit`\ii de securitate. Deutsch a crezut cu fermitate c`. New York. New York. Political Community and the North Atlantic Area: International Organisation in the Light of Historical Experience. Beer. nr. 1967. Aceasta se datoreaz` faptului c`. pentru a studia rela\iile interna\ionale în mod ]tiin\ific. Mendlovitz (ed. fiind îns` predispus la instabilitate structural`. Contribu\ia sa metodologic` la legitimarea model`rii formale în studiul rela\iilor interna\ionale continu` s` influen\eze ]i azi oamenii de ]tiin\` din toat` lumea. Karl Deutsch. Aici. McGraw-Hill. o bun` parte a contribu\iei sale la aceast` disciplin` const` în crearea de b`nci de date complexe pentru a promova teoria empiric` în politicile comparative ]i în rela\iile interna\ionale. Garden City. consulta\i Lynn Miller. 39-40. p. 6. .RELA|II INTERNA|IONALE 290 291 K. Totu]i. 493-502. dar ]i în cel al politicilor comparative. Samuel H. nici conduse de tehnici diplomatice conservatoare cu accent puternic pe descurajarea mi- litar`. El a furnizat de asemenea o baz` teoretic` pentru a m`sura raportul dintre comunicarea intern` ]i cea extern` ca indicator al gradului în care statele erau înclinate c`tre autoizolare ]i egoism. W. Contemporary Political Science: Toward Empirical Theory. p. nr.. 7. ca sistem total. O lume format` din mari puteri care descurajeaz` ]i care negociaz` ar fi.). Consulta\i Arend Lijphart. Falk ]i Saul H. p 271. ]i nu de trei la doi. c`ci o asemenea analiz` static` împiedic` concentrarea aten\iei asupra unor procese mai semnificative ale interac\iunii dintre state care nu ar putea fi nici reduse la. Merritt ]i Bruce M. lu@nd [n calcul numai probabilitatea. Karl Deutsch. David Singer) despre echilibrul sistemelor de putere în politicile mondiale. „Karl Deutsch: A memoir“. este posibil ca o alian\` de patru la unu. p. W. Opera sa teoretic` a inspirat mul\i cercet`tori care au urmat drumul deschis de el în anii ’50 ]i ’60. Note 1. 7. în special în Marea Britanie. El a afirmat: „O coordonare demn` de încredere nu poate fi construit` exclusiv pe descurajare ]i negociere. Deutsch nu a considerat c` cea mai bun` cale de a studia stabilitatea interna\ional` ar fi folosirea num`rului variabil de mari puteri. Un bun exemplu de utilizare a unei astfel de analize poate fi g`sit în articolul (la care este coautor J. p. El a fost mereu interesat s` înlocuiasc` cu date cantitative ipotezele vagi bazate pe interpretarea istoric` sau ideologic`. nr.“ 8 Pe scurt. DEUTSCH care de a descrie condi\iile în care sistemele de luare a deciziilor sunt capabile s` dirijeze fluxul de informa\ii. Doubleday. 1974. Deutsch este amintit în primul rând ca pionier al studiului integr`rii interna\ionale cel pu\in la nivel regional ]i ca personalitate marcant` în încercarea de a introduce o mai mare rigoare metodologic` în studiul empiric al rela\iilor interna\ionale. 117.). p. NJ: Princeton University Press. Freeman. în Government and Opposition. Regional Politics and World Order. Deutsch trebuie s` fie considerat un partizan ferm al revolu\iei comportamentale în disciplina care a provocat atât de multe dezbateri în anii ’50 ]i ’60.). H. Concluzia a fost c` un sistem multipolar compus din cel pu\in cinci mari puteri era. From National Development to Global Community. ar trebui ca cercet`torii s` aib` aceste date reunite ]i s` fie capabili s` utilizeze analiza matematic` avansat` pentru a elabora afirma\ii valabile care s` trezeasc` reac\ia altor cercet`tori din domeniu. 8. în Ithiel de Sola Pool (ed. 28. 233-251. Ca parte a contribu\iei sale substan\iale la dezvoltarea teoriei interna\ionale. Deutsch and the New Paradigm in International Relations“. Alien & Unwin. Consulta\i mai ales Karl Deutsch. 2. în Richard A. iar o asemenea concentrare de for\e [ntr-o coali\ie de mari puteri poate duce la distrugerea sistemului. 1957. la Universitatea Yale. în American Political Science Review. mai stabil decât cele care includeau mai pu\ine puteri. 3. 4. Russett (ed. Princeton. 115. „Nation and World“. „Between Sovereignty and Integration“. Deutsch a jucat un rol major în crearea. Political Community at the International Level. 1954. „Karl W. a „Programului de date politice pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi\i [n testarea ipotezelor ]i teoriilor din ]tiin\ele sociale“. s` apar` la un moment dat. din punct de vedere istoric. San Fransisco. 1981. 40. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Mitrany ]i Haas. „Social Mobilisation and Political Development“. Karl Deutsch et al. Karl Deutsch. Analiza a modelat în mod explicit impactul cursei înarm`rilor asupra stabilit`\ii sistemului interna\ional ]i este o bun` ilustrare a avantajelor datelor cantitative atunci când sunt utilizate de savan\i care sunt în felul lor ]i istorici rafina\i. în Government and Opposition. 5. p. el a utilizat tehnici matematice sofisticate pentru a sprijini determinarea stabilit`\ii sistemelor interna\ionale compuse dintr-un num`r variabil de mari puteri. 1993. în Richard L. 9. neguvernabil`. 1961. Londra.

Lecturi suplimentare Lijphart. The Analysis of International Relations. p. „Neofunc\ionalismul“ a fost o încercare de a sintetiza aceste cadre concurente ]i de a acorda aten\ie proceselor existente în cazul particular al integr`rii regionale din Europa de Vest. ERNST HAAS Ernst B. Political Community and the North Atlantic Area. în Richard L. în World Politics. 1958 „Multipolar Power Systems and International Stability“ (cu J. The Free Press. 1967. Russett (ed. Opera de început a lui Haas asupra integr`rii europene trebuie s` fie analizat` în contextul eforturilor anterioare care se concentrau fie asupra federalismului constitu\ional ca mijloc al integr`rii statelor într-un cadru politic mai larg. în California. New York. Arms Control and the Atlantic Alliance: Europe Faces Coming Policy Decisions. 1981. dar a fost interesat ]i de mijloacele institu\ionale specifice prin care statele din regiune pot transcede na\ionalismul ]i pot participa la crearea unor noi forme de organizare interna\ional`. New York. Haas a emigrat în SUA de tân`r. pentru a sc`pa de persecu\iile naziste.). Technology Press & Wiley. iar aceast` perioad` de început a vie\ii sale a avut un impact important asupra angaj`rii sale intelectuale în studiul modurilor în care chiar inamicii tradi\ionali ]i-ar putea dep`]i animozit`\ile ]i descoperi interese comune. New York. cum ar fi reducerea barierelor comerciale ]i cooperarea în domeniul tehnic. Din 1973 a fost Robson Research Professor în studiul guvern`rii la Berkeley. În 1951 a început s` predea la Berkeley. Dup` ce a luptat în for\ele armate americane în cel de-al doilea r`zboi mondial. Princeton University Press. p. New Jersey. Toronto. {ntrucât Mitrany a fost oarecum neclar în a explica modul în care procesele de integrare aveau s` aib` loc. Alfred Knopf. From National Development to Global Community. fie asupra mijloacelor func\ionale de promovare a cooper`rii transna\ionale începând cu low politics (politicile „joase“). 1957. PrenticeHall. 1967. Alien & Unwin. 1964. Londra. New York. David Singer). Englewood Cliffs. McGraw-Hill. 1954. Wiley. and the Western Alliance: A Study of Elite Attitudes on European Integration and World Politics. Arend. Princeton.).RELA|II INTERNA|IONALE 292 Principalele lucr`ri ale lui Karl Deutsch Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Karl W. el a profitat de avantajul unei legi ce favoriza combatan\ii de r`zboi pentru a-]i completa educa\ia academic` la Universitatea Columbia din New York. Contemporary Political Science: Toward Empirical Theory. 1966. în special în Europa. France. Londra. Charles Scribners.). 1953. „Nation and World“. p. p. New York. Science and the Creative Spirit: Essays on Humanistic Aspects of Science. 204-227. Haas a împ`rt`]it idealurile suprana\ionale ale lui Mitrany. New York. The Nerves of Government: Models of Political Communication and Control. 16. cel pu\in în prim` instan\`. Germany. 1969. Deutsch consulta\i Richard L. 1968. 1967. ale c`rui . Merritt ]i Bruce M. New Jersey. From National Development to Global Community. Doubleday. „Karl W. Deutsch and the New Paradigm in International Relations“. Nation-Building. Haas este cunoscut ca unul dintre fondatorii „neofunc\ionalismului“ în studiul integr`rii regionale. Din anii ’70 el a studiat rolul cunoa]terii consensuale (consensual knowledge) la nivelul elitelor în facilitarea cooper`rii interstatale ]i a analizat posibilitatea reform`rii opera\iilor ONU. ]i pentru a trata problemele transfrontaliere a c`ror solu\ionare era considerat`. Political Community at the International Level. New York. Ca ]i mul\i al\i gânditori importan\i prezenta\i în aceast` lucrare. Garden City. în 1938. 447-463. Nationalism and Social Communication: An Inquiry into the Foundations of Nationality. Ontario. 390-406. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed. ca apolitic`. 1966. Haas a dezvoltat un model care nu se baza pe ipotezele normative ale altruismului sau ale ideii conform c`reia dezvoltarea interdependen\ei economice ar fi fost suficient` pentru a genera cereri de cooperare interguvernamental` mai strâns`. nr. unde a devenit profesor titular în 1962. George Alien & Unwin. în Ithiel de Sola Pool (ed. a]tept`rile ]i activit`\ile politice c`tre un centru nou mai larg. 233-251. University of Toronto Press. Atherton Press. Nationalism and its Alternatives. Haas a definit integrarea ca „procesul prin care actorii politici din câteva zone na\ionale distincte sunt convin]i s`-]i transfere convingerile.

Conceptul de „r`spândire“ (spill over). altfel f`r` leg`tur` între ele. 1 El a sus\inut c` un asemenea proces era mai u]or de îndeplinit într-un context regional cum ar fi Europa de Vest. guvernele respective. care sunt înc` fundamentate na\ional. . iar procesul birocratic al lu`rii deciziilor va evolua c`tre un nivel suprana\ional cu specific regional. el a subliniat c` neofunc\ionalismul – cunoscut ]i ca „federalism în rate“ (federalism by installments) – depindea în mare m`sur` de capacitatea elitelor ]i întreprinz`torilor politici de a aplica cunoa]terea consensual` în solu\ionarea problemelor comune. se poate dezvolta o pr`pastie periculoas` între cet`\enii fiec`rei na\iuni ]i organiza\iile regionale. (adic` cele pe care modelele neofunc\ionale încercau s` le explice).RELA|II INTERNA|IONALE 294 295 E. iar întregul proces nu putea avea loc decât dac` statele acceptau atât „domnia legii“ (de aici înainte erodarea suveranit`\ii statului ar fi fost dificil de oprit). Opera lui Haas trebuie privit` în contextul intersec\iei acestor fenomene. în absen\a unor „variabile dependente“ clar definite. Când în Fran\a infla\ia a crescut dramatic în compara\ie cu vecinii s`i. în perioada electoral`.2 El a fost inspirat de dou` tendin\e care nu au reu]it s`-]i men\in` influen\a pe toat` durata deceniului. De exemplu. nu exist` nici o îndoial` c` spera ca procesul s` conduc` la un grad mai înalt de suprana\ionalism în politicile vest-europene. de]i Haas însu]i pretindea c` ar fi fost angajat într-un proces obiectiv de investigare ]tiin\ific` a procesului. reducerea ini\ial` a barierelor vamale în Comunitatea Economic` European` însemna c` profiturile firmelor erau mai puternic afectate de diferitele sisteme de taxe vamale ale statelor membre ]i astfel reducerea tarifelor s-a „r`spândit“ sub form` de presiuni pentru un regim comun de taxe. Exceptând cazul în care ar exista o încercare concertat` de a dezvolta procedurile democratice ale lu`rii deciziilor pentru a asigura legitimitate ]i responsabilitate organiza\iilor regionale în care lucreaz` exper\i tehnici ]i birocra\i. era crucial` stabilirea institu\iilor formale care pot impune ]i sus\ine tratatele dintre statele-na\iuni. cât ]i principiul lu`rii deciziilor prin votul majorit`\ii. bazate pe selec\ionarea foarte riguroas` ]i pe colectarea de date empirice. În al treilea rând. fie s` se evite conflictele dintre state dac` avantajele cooper`rii erau distribuite inegal. Pe de alt` parte. În ciuda sensibilit`\ii fa\` de obstacolele politice cu care s-ar confrunta procesul integr`rii ]i a încerc`rii de a încorpora ra\ionalitatea ]i interesul propriu al elitelor în modelul s`u. este neclar dac` integrarea european` putea avea loc în anii ’90 în absen\a încerc`rilor de a remedia a]a-numitul „deficit democratic“. între elite ar avea loc o form` de „socializare“. el a recunoscut c` ar fi fost dificil fie s` se separe problemele tehnice de cele politice. Haas era încrez`tor c`. a]a cum cooperarea într-o sfer` de activitate se va „r`spândi“ în altele. ale c`ror consecin\e neinten\ionate pot induce o criz` politic` dac` dificult`\ile nu sunt anticipate ]i luate în considerare. lipsa specificit`\ii însemna c` termenul suferea de o anumit` ambiguitate deoarece se referea la lucruri diferite pentru persoane diferite. Aceast` pr`pastie ar putea fi atunci exploatat` de partidele politice. În consecin\`. în special în lumina istoriei sale ]i a valorilor democratice împ`rt`]ite din perioada postbelic`. suveranitatea statelor se va diminua. nu exista nici o îndoial` c` integrarea european` p`rea a progresa pe termen mediu c`tre un gen de uniune politic` european`. Pe de o parte. dup` ini\ierea acestui proces ]i constituirea de institu\ii pe aceste principii. anii ’60 au fost perioada în care studiul rela\iilor interna\ionale în SUA era dominat de dorin\a de a genera ipoteze testabile ]tiin\ific. el a neglijat examinarea condi\iilor ]i factorilor care ar fi putut mai degrab` s` întârzie procesul decât s`-l accelereze. În al doilea rând. a devenit clar c` existau dificult`\i în aplicarea ideilor lui în zone din afara contextului vest-european. Acest exemplu ilustreaz` sl`biciunea poten\ial` a m`surilor par\iale. la sfâr]itul anilor ’60. Astfel. Problemele avans`rii c`tre o uniune politic` ]i monetar` mai larg` în Uniunea European` contemporan` ridic` anumite îndoieli asupra eficacit`\ii sau a legitimit`\ii unei „integr`ri disimulate“ (integration by stealth) automate. guvernul francez a fost incapabil s` m`reasc` taxele pentru a reduce cererea intern` ]i s-a v`zut obligat s` restrâng` comer\ul pentru a evita o criz` a balan\ei de pl`\i. ]i folosit` pentru a ataca. Pe m`sur` ce din ce în ce mai mul\i actori s-ar implica în acest proces. În primul rând. dac` nu era administrat corespunz`tor. Cum politica de integrare euro- pean` era ezitant` în anii ’70. HAAS institu\ii posed` sau cer jurisdic\ie asupra statelor na\ionale existente“. Totu]i. Spre deosebire de Mitrany. de fapt ar fi putut reduce dorin\a statelor pentru cre]terea integr`rii. atenuând loialitatea lor fa\` de statul-na\iune în favoarea unei aprecieri mai largi fa\` de interesele regiunii ca întreg. Studiul integr`rii regionale a atins momentul de vârf la începutul anilor ’70. nu era clar cum s` se evalueze progresul sau regresul [n timp al integr`rii. dup` care a intrat în declin pân` la punctul în care chiar Haas însu]i a recunoscut c` ar fi putut fi învechit. Haas a continuat s` sus\in` ideea func\ionalist` conform c`reia progresul în mai multe chestiuni tehnice ]i economice ar duce la o cooperare politic` mai strâns`. De când integrarea era considerat` mai mult un proces decât un rezultat. Ar fi trebuit ca asemenea institu\ii s` dispun` de o anumit` autonomie fa\` de guvern`rile na\ionale pentru a fi eficace.

În consecin\`. Haas este caracterizat` de adeziunea riguroas` la cele mai înalte standarde de metodologie empiric`. Dac` aceasta ar fi situa\ia (ca în cazul Constitu\iei americane îns`]i).. Dar. În al doilea caz. nici cu fondurile care ar fi necesare pentru a implementa reformele la care se refer`. adic` studiul guvern`rii interna\ionale în cel mai larg sens. capabile s` se adapteze la noile provoc`ri ]i probleme din societatea interna\ional`. dac` organiza\iile interna\ionale vor înflori în anii care urmeaz`. este posibil ca rezultatul s` fie un sistem mai puternic cu o for\` autonom` mai mare. Haas a avansat c`tre examinarea organiza\iilor interna\ionale la nivel global. în care modific`rile din interiorul statelor duc la noi trebuin\e ]i politici. combinat` cu o angajare umanist` spre o mai mare cooperare între state pentru a se ajunge la ordinea mondial`. este improbabil c` ele pot fi propuse cu succes oriunde. r`mâne neclar dac` neofunc\ionalismul este aplicabil în alte zone dec@t Europa de Vest a anilor ’50-’60. Cel`lalt implic` feed-back-ul. organiza\iile interna\ionale s-ar putea adapta la noile probleme ]i nu ar fi constant evaluate în termenii e]ecului înregistrat în îndeplinirea scopurilor care ar putea fi prea ambi\ioase. Pentru toate aceste motive. Europa de Vest poate fi potrivit` pentru dezvoltarea proceselor neofunc\ionale. HAAS În final. cum ar fi deteriorarea mediului ]i cre]terea inegalit`\ii economice dintre s`raci ]i boga\i. Acest lucru este compatibil cu argumentul prezentat în lucrarea de început. Progresul este un zeu secular care tolereaz` lucrurile pe care oamenii. În acela]i timp. pentru a constata c@t de limitat` este relevan\a sa ca teorie universal`. în care deplânge relativa inactivitate a multor organiza\ii interna\ionale poten\ial importante. Tangle of Hopes (1969). f`r` un scop final. Haas a publicat lucrarea When Knowledge is Power. În termeni de dimensiune. f`r` un crez transcendental. . În anul 1990. ale c`ror discursuri nu se armonizeaz` nici cu ac\iunile lor. ea îns`]i. El argumenteaz` în aceast` lucrare c` primul din aceste modele înseamn` c` puterea unei organiza\ii poate avea dificult`\i s` \in` pasul cu „amestecul schimb`tor al solicit`rilor“ ]i astfel r`mâne în mare parte static`. Haas nu a pierdut din vedere importan\a organiza\iilor interna\ionale în sine ]i. devenind prizoniera unor scopuri exagerate. context istoric ]i niveluri de dezvoltare economic` ]i cre]tere în statele membre. c` un asemenea „feed-back“ ar putea duce în mod silit c`tre dezangajare ]i c`tre o interdependen\` sporit`. dac` eficacitatea acestor procese depinde. Contribuind mult la progresul studierii integr`rii regionale în Europa. a avut o contribu\ie major` la dezbaterile purtate în jurul posibilit`\ilor ]i oportunit`\ii diferitelor reforme ale ONU. explorând înregistrarea datelor empirice ca o contribu\ie la men\inerea p`cii ]i securit`\ii interna\ionale. mai binele poate fi inamicul binelui. în anii ’70 Haas a devenit mai pu\in entuziast în leg`tur` cu neofunc\ionalismul.. desigur. ONU este în pericol s` decad`. în ultimul deceniu. Dac` în lucr`rile sale de tinere\e a fost profund influen\at de func\ionalism ]i a c`utat mijloacele prin care statul-na\iune ar putea fi dep`]it ca institu\ie. a]tept`rile noastre în privin\a elabor`rii unor planuri radicale de reform` ar trebui s` fie mai modeste. Haas sugereaz` c` ar trebui s` gândim organiza\iile interna\ionale. cum ar fi ONU. a fost convins apoi de necesitatea de a urm`ri realizarea ordinii mondiale în condi\iile sistemului de state existent. ca scopuri în sine mai degrab` decât ca mijloace c`tre un scop specific. S-ar putea afirma. care întotdeauna are prioritate. în care experien\ele avute cu performan\ele organiza\iei interna\ionale îi conduc pe cei care iau decizii la noi percep\ii asupra a ceea ce este posibil sau nu s` se realizeze efectiv ]i astfel la formularea de noi scopuri care s` fie urm`rite prin aceste organiza\ii. progresul e ca un copil orbec`ind dup` Dumnezeu. ceea ce pare s` aib` loc în prezent între SUA ]i ONU. na\iunile ]i alte colectivit`\i umane mari ]i le fac lor în]ile ]i unul altuia. În acest sens opera sa este caracterizat` de un realism tot mai accentuat ]i de dorin\a de a-i convinge ]i pe al\ii c`. în care propune dou` modele de „transformare a sistemului“. Unul depinde de „schimbarea intern` autonom`“. Atent la apari\ia unor probleme globale. de condi\ii fundamentale întâmpl`toare. El sus\ine c` ele ar trebui reformate astfel încât s` poat` deveni „]colari permanen\i“.“3 Acesta este contextul în care Haas i-a incitat pe cei care cred c` ONU trebuie reformat` radical pentru a face fa\` provoc`rilor crescânde ale secolului al XXI-lea. În studiul organiza\iilor interna\ionale. chiar dac` au reu]it în Europa de Vest. el este în aceea]i m`sur` con]tient de limitele inerente ale ONU într-o lume împ`r\it` în peste 180 de state suverane. Ca rezultat. cea mai mare îngrijorare a sa este c` sfâr]itul r`zboiului rece a dus la cre]terea dramatic` a speran\elor în leg`tur` cu ceea ce ONU poate s` realizeze. nu un st`pân hot`rât al universului. dar cu frecvente reveniri ]i autointeroga\ie sporadic` despre traiectoria schimb`rii . Studiile sale despre Organiza\ia Na\iunilor Unite. În concluzie. opera lui E. totu]i. dac` feed-back-urile duc la acumularea de noi cuno]tin\e adaptative printre elite. la cre]terea speran\elor hr`nite de retorica demagogic` a liderilor politici. relev` modul în care el a înv`\at din e]ecurile neofunc\ionalismului din anii ’70. Haas ne încurajeaz` s` credem c` progresul este posibil în guvernarea interna\ional` „ca o c`utare continu` în direc\ia autoperfec\ion`rii. iar lucr`rile sale de început pot fi privite ca preg`tind drumul pentru cre]terea popularit`\ii metodei „analizei de regim“.RELA|II INTERNA|IONALE 296 297 E.

1969. p. Ernst Haas. University of Denver Press. 1991. Berkeley. în International Organization. 10. Prentice-Hall. 442-477. Russctt (ed. Berkeley. 212. Paul. 1968. Stanford University Press. 28-29. Or. 1991. nr. Social. „Reason and Change in International Life“. Neofunctionalism and the Problematics of European Integration“. Principalele lucr`ri ale lui Ernst Haas „The Balance of Power: Prescription. 1983. în World Politics. 1983. în International Organization. „Persistent Themes in Atlantic and European Unity“. nr. New Jersey. p. James Patrick. p. Jakob C. 36. 1980. The Web of Interdependence: The United States and International Organizations. nr. 17-33. „Less than Supranational. Social. 1976. The Obsolescence of Regional Integration Theory. South Carolina. „Integration Theory and the Study of International Relations“. New Jersey. 1945-1981“. New York. 24. Berkeley. California. University of California Press. The Uniting of Europe: Political. Tranholm-Mikkelsen. Tangle of Hopes: American Commitments and World Order. 366. „Neofunctionalism: Obstinate or Obsolete? A Reappraisal in Light of the New Dynamism of the EC“.. 1970. 1990. 1991. p. The Obsolescence of Regional Integration Theory. p. 189-256. Prentice-Hall. Ernst Haas. nr. Dynamics of International Relations (cu Alien S. p. în Policy. Tangle of Hopes: American Commitments and World Order. [n International Organization. Columbia University Press. Who Said What to Whom About Regimes“. 7. 607-646. 207-243. 145-164. 1958. Functionalism and World Polities. 3. p. and Economic Forces 1950-1957. 15. 357-405. David. California. Stanford. Darryl. nr. 173-212. 1956.RELA|II INTERNA|IONALE 298 299 E. în Millennium: Journal of International Studies. nr. 1-30. Merritt ]i Bruce M. nr. „Turbulent Fields and the Theory of Regional Integration“. HAAS Note 1. 1966. California. nr. p. . „Why Collaborate? Issue-linkage and International Regimes“. p. Taylor. Puchala. Concept or Propaganda“.). Jeppe. Stanford. Ernst Haas. New Jersey. The Limits of European Integration. 4. p. More than Intergovernmental: European Political Cooperation and the Dynamics of Intergovernmental Integration“. Englewood Cliffs. Ohrgaard. 1997. 20. University of South Carolina Press. Denver. 1-22. Organisation and Society. p. Columbia. 614-629. în International Organization. Stanford University Press. Whiting). 1990. University of California Press. în Richard I. 1976. 1969. Englewood Cliffs. Sewell. Beyond the Nation-State: Functionalism and International Organization. Human Rights and International Action: The Case of Freedom of Association. Prentice-Hall. Lecturi suplimentare Jarvis. nr. în Richard Rothstein (ed. p. The Evolution of Theory in International Relations. Englewood Cliffs. „The Study of Regional Integration: Reflections on the Joys and Anguish of Pretheorizing“. Colorado. 1970. Collective Security and the Future International System. 5. „Regime Decay: Conflict Management and International Organizations. 30. McGraw-Hill. New York. Stanford University Press. 1968. Stanford. and Economic Forces. p. Stanford. Londra. Alien & Unwin. When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations. From National Development to Global Community. p. 32. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolul dedicat lui Mitrany. 1982. „International Integration: the European and the Universal Process“. 2. When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations. în World Politics. în World Politics.). 189-220. „Integration Theory Revisited: Haas. p. 1953. [n Millennium: Journal of International Studies. nr. 1964. 1958. Berkeley. University of California Press. 1994. în International Organisation. nr. 1970. The Uniting of Europe: Political. California. University of California Press. Stanford University Press. 1975. 26. Ernst Haas. „Words Can Hurt You. 37.

Universitatea din Chicago. cât ]i asupra rolului institu\iilor în facilitarea cooper`rii a evoluat de la contestarea adecv`rii explicative a paradigmei realiste pân` la acomodarea mai nuan\at` cu realismul structural. 1 Concep\ia lui Keohane atât asupra condi\iilor în care statele coopereaz` unul cu cel`lalt. sau între anumite \`ri. adic` a regulilor care guverneaz` procesul de luare a deciziilor ]i opera\iunile din rela\iile interna\ionale în cazul unor probleme speciale. El s-a mutat în California în 1973 pentru a preda la Universitatea Stanford. aceasta este prima lucrare a literaturii acelei perioade care prezint` sistematic ipoteze asupra interdependen\ei. precum ]i testarea lor prin colectarea unui num`r mare de date empirice. pe care l-a absolvit în 1961 ]i a urmat studii doctorale la Universitatea Harvard. KEOHANE ROBERT KEOHANE În 1965 Robert Keohane ]i-a prezentat la Universitatea Harvard diserta\ia de doctorat privind politicile Adun`rii Generale a ONU. Argumentul fundamental al lucr`rii este c`. În 1972. 2 Disputa continu` a lui Keohane cu realismul a debutat la sfâr]itul anilor ’60 ]i [n primii ani ai deceniului opt. dintre SUA ]i Australia. a fost numit profesor la Catedra de rela\ii interna\ionale de la Universitatea Duke. for\a este ineficient`. s` fac` imperativ necesar` renun\area la concentrarea excesiv` a politologilor asupra rela\iilor dintre state. cum sunt corpora\iile multina\ionale. În 1985 s-a reîntors la Harvard. În schimb. Dac` aceasta constituie un progres sau un regres în studierea organiz`rii interna\ionale r`mâne o chestiune care este înc` dezb`tut` aprins. for\a este un instrument eficient ]i utilizabil al politicii. Keohane înc` mai studiaz` aceast` problem`. opera lui Keohane ]i Nye a evoluat de la descrierea multilateral` a unei lumi considerate interdependente la tratarea teoretic` a consecin\elor interdependen\elor complexe asupra conducerii politice. Keohane ]i Nye încep prin construirea a dou` modele teoretice. când el ]i Joseph Nye au început s` pun` la îndoial` câteva dintre ipotezele esen\iale invocate de realism în leg`tur` cu rela\iile interna\ionale. În 1965 a devenit profesor la Colegiul Swarthmore. ei au editat lucrarea Transnational Relations and World Politics. În special apari\ia OPEC. rezultatele vor fi determinate de distribu\ia resurselor ]i „vulnerabilit`\ilor“ din anumite domenii-cheie. exist` o ierarhie a problemelor în politicile mondiale dominate de cerin\e ale securit`\ii militare. Keohane ]i Nye continu` cu descrierea ]i analiza evenimentelor majore din afacerile maritime ]i monetare din perioada 1920-1975 ]i exploreaz` detaliat rezultatele numeroaselor conflicte dintre SUA ]i Canada. Subtitlul este important. Rezultatul acestei evolu\ii a fost lucrarea Power and Interdependence: World Politics in Transition. Nye. Keohane s-a n`scut în anul 1941 ]i a crescut în Illinois. Ei demonstreaz` c` unele solu\ii ]i conflicte se conformeaz` mai mult . este vorba de participarea unor actori nonstatali. În 1996. Lucrarea este o provocare direct` la adresa elementelor pe care autorii le percep a fi ipotezele esen\iale ale realismului. Astfel. unde a r`mas urm`torul deceniu. Întrebarea la care a încercat s` r`spund` a fost dac` institu\iile conteaz` în explicarea comportamentului statelor sau dac` acesta poate fi dedus doar din distribu\ia puterii. Dup` construirea acestor modele contrastante. Dup` mai mult de 30 de ani. dar nu exist` nici o îndoial` asupra importan\ei majore a operei lui Keohane de a o fi pus în dezbatere. Keohane ]i-a început remarcabila colaborare de cercetare cu Joseph S.301 R. asupra men\inerii ]i schimb`rii regimului politic. ele nu vor fi dependente de distribu\ia puterii militare. într-o lume a interdependen\ei. iar rela\iile transna\ionale devin factori cruciali în procesul de luare a deciziilor. publicat` [n 1977. incluzând coali\iile birocratice interna\ionale ]i institu\iile nonguvernamentale. Primul descrie rela\iile interna\ionale ca o lupt` pentru putere ]i este bazat pe trei afirma\ii esen\iale: statele sunt unit`\i coerente ]i sunt cei mai importan\i actori politici. La vârsta de numai 16 ani s-a înscris la Colegiul Shimer. nu exist` o ierarhie clar` a solu\iilor. cum ar fi SUA ]i Canada. În urm`torii câ\iva ani. iar modurile în care a încercat s` r`spund` de-a lungul timpului i-au creat o reputa\ie de lider a ceea ce David Long nume]te „]coala de la Harvard a teoriei interna\ionale liberale“. în condi\iile interdependen\ei complexe. cum ar fi banii. „paradigma“ realist` este de o utilitate limitat` în în\elegerea dinamicii regimului interna\ional. dup` ce s-a al`turat consiliului de editori ai ziarului International Organization. ]i anume realismul ]i interdependen\a complex` (complex interdependence). sporirea tensiunilor dintre Japonia ]i SUA datorit` dezechilibrului din raporturile lor comerciale ]i decizia unilateral` a lui Nixon de a renun\a la acordurile de la Bretton Woods privind stabilitatea monetar` au indicat c` aveau loc schimb`ri profunde în politicile mondiale. care a devenit de atunci unul dintre jurnalele de vârf în acest domeniu. Acest volum a reunit oameni de ]tiin\` interesa\i de posibilitatea ca „rela\iile transna\ionale“ dintre actorii non-statali. În 1969. Cartea a fost editat` în contextul sfâr]itului r`zboiului din Vietnam ]i al importan\ei crescânde a problemelor economice în afa- cerile interna\ionale.

Stanley Michalak ar`ta: „Keohane ]i Nye nu-]i fundamenteaz` prezentarea realismului pe un studiu atent al scrierilor realiste. cred. Lucrarea este apogeul încerc`rii lui Keohane de a sintetiza realismul structural ]i interdependen\a complex`. El sus\ine c` asemenea regimuri sunt organizate în primul rând pentru a se ocupa ]i a g`si solu\ii la e]ecul politic. se poate argumenta c` „interdependen\a asimetric`“ (asymetrical interdependence. adic` dependen\a) este de fapt o form` a rela\iilor de putere.“3 În al doilea rând. Keohane a abandonat încercarea de a prezenta complex interdependence ca un model rival al realismului. în mare m`sur` irelevante din punct de vedere al dogmelor realismului sau au o valabilitate îndoielnic`.RELA|II INTERNA|IONALE 302 303 R. a]a cum au ar`tat mai mul\i autori. cel de-al doilea r`zboi rece de la sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80 a subminat a]tept`rile lui Keohane ]i Nye conform c`rora „interdependen\a complex`“ va extinde ]i va accelera perimarea realismului. în studiul s`u asupra politicii SUA privind materiile prime. a identific`rii actorilor-cheie ]i a modelelor teoretice. Când Keohane ]i Nye citeaz` din reali]ti. În comentariul s`u extensiv asupra lucr`rii. El a acceptat multe din argumentele neorealiste care legau crearea „regimurilor“ (international regimes – n. reguli. a ar`tat c` puterea nu se perimeaz` din cauza interdependen\ei care depinde. Keohane a recunoscut c` modelul s`u al interdependen\ei complexe nu a fost o alternativ` clar` la realism. Acest lucru este adev`rat mai cu seam` când absen\a unei dimensiuni a securit`\ii face dificil` determinarea unei ierarhiz`ri clare a valorilor. Afirma\iile despre realism nu sunt nici m`car documentate prin trimiteri la note de subsol. Keohane încearc` s` determine cum ar putea evolua sistemul interna\ional c`tre configura\ii stabile de cooperare în ciuda declinului puterii Americii în raport cu Japonia ]i Europa începând din 1945. de capacitatea ]i voin\a SUA de a asigura condi\iile în care alte state pot concura pentru câ]tiguri relative ]i pot colabora pentru a-]i maximiza câ]tigurile absolute din cooperarea în domeniul comer\ului ]i în alte domenii-cheie. Au fost scrise manuale ]i au fost \inute cursuri care descriau domeniul ca fiind divizat între realism. Fiecare paradigm` p`rea a de\ine o agend` proprie a solu\iilor. De exemplu. reali]tii au r`spuns criticilor. De exemplu. Keohane ]i Nye au participat la dezbaterea „interparadigmatic`“. Proliferarea actorilor nonstatali ]i a coali\iilor în procesul de luare a deciziilor complic` ]i mai mult procesul. Produsul hibrid este cunoscut ast`zi ca „realism structural modificat“ (modified structural realism) sau „institu\ionalism neoliberal“ (neoliberal institutionalism). El a ar`tat de asemenea leg`tura dintre puterea hegemonic` ]i gradul interdependen\ei complexe din comer\ul interna\ional. În primul rând. prin . F`r` a repeta principalele argumente ale lui Kenneth Waltz ]i Stephen Krasner (descrise în capitolul despre realism al acestei lucr`ri). Teoria cooper`rii este bazat` pe utilitatea func\ional` a „regimurilor“ – principii. Ele scad costul tranzac\iilor interna\ionale prin delimitarea tranzac\iilor ca admisibile ]i inadmisibile. KEOHANE ipotezelor modelului interdependen\ei complexe decât realismului ]i înt`resc necesitatea concentr`rii asupra anumitor „sensibilit`\i“ ]i „vulnerabilit`\i“ ale actorilor din domenii-cheie specifice. în ciuda schimb`rilor petrecute în echilibrul de putere de la baz`. Într-adev`r. el a admis c` puterea ]i interdependen\a nu sunt independente una de cealalt`. De asemenea. În fine. Keohane ]i Nye au prezentat realismul ca pe o sperietoare. trei motive fundamentale pentru acest lucru. în condi\iile interdependen\ei specifice. este dificil pentru statele democratice s` planifice ]i s` urm`reasc` politici externe ra\ionale. Prima dezbatere a fost între reali]ti ]i ideali]ti. a doua între tradi\ionali]ti ]i behaviori]ti în anii ’50 ]i ’60. Krasner demonstreaz` capacitatea Statelor Unite de a urm`ri un „interes na\ional“ consecvent împotriva presiunii grupurilor de interese interne. în anii ’30. În 1984 Keohane a publicat studiul After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy. norme în jurul c`rora a]tept`rile ]i comportamentul statelor converg într-un domeniu-cheie dat – care afirm` interesul propriu ra\ional ]i pe termen lung al statelor în perpetuarea cooper`rii. de fapt. financiare ]i de petrol de prezen\a hegemoniei americane. care dup` p`rerea lor va deveni mai puternic` în viitor. Exist`. Keohane ]i Nye sugereaz` c` asemenea probleme sunt exacerbate în statele mai mari ale sistemului interna\ional. Între anul 1977 ]i publicarea lucr`rii After Hegemony în 1984. Kenneth Waltz. interdependen\` complex` ]i marxism radical. portretul realismului din volumul din 1977 era simplist. în puternica sa argumenta\ie asupra importan\ei echilibrului de putere. nici un realist nu a sus\inut vreodat` c` for\a era un instrument utilizabil ]i eficient al politicii în orice condi\ii ]i f`r` rezerve. e de notat c` ei consider` c` nu ar fi adev`rat c` distribu\ia puterii militare ]i politice nu este legat` de condi\iile interdependen\ei complexe.n. la sfâr]itul anilor ’70. citatele sunt frecvent scoase din context. Ei argumenteaz` de asemenea c`.) în zonele pie\elor comerciale. La începutul anilor ’80. ca s` nu mai vorbim de citate directe. Lucrarea a fost citat` în timpul a]a-numitei „a treia mare dezbatere“ a studiilor anglo-americane de rela\ii interna\ionale.

dac` un stat consider` c` un aranjament propus ar furniza tuturor p`r\ilor câ]tiguri absolute. Reac\ia critic` la opera lui Keohane a fost variat`. dar ar genera ]i câ]tiguri ce ar favoriza partenerii. Lumea nu s-a întors la politicile „vecinului s`r`cit“ ale anilor ’30. men\inerea cooper`rii institu\ionalizate dintre state nu depinde de perpetuarea condi\iilor hegemonice necesare instal`rii regimurilor. El descoper` c` declinul puterii americane este doar o parte a explica\iei date pentru sl`birea regimurilor din aceste domenii. în etapa viitoare a cercet`rilor sale. mul\i reali]ti sunt sceptici în ceea ce prive]te marea importan\` pe care. R`spunsul s`u este c`. autor. Gilpin ]i al\i reali]ti structurali. identificabile în spa\iu ]i timp“. Joseph Grieco crede c`. puterea ]i interesul personal sunt importante. În After Hegemony. costurile tranzac\iei sunt ridicate ]i dreptul de proprietate este frecvent delimitat gre]it.“6 Ce are mai mare importan\` pentru state în anumite domenii-cheie? C`utarea câ]tigurilor absolute. dar sistemul interna\ional nu este anarhic [n gradul exagerat de autori ca Waltz. El sus\ine: „Un stat interesat de câ]tiguri relative poate refuza s` coopereze.5 În prezent. Institu\iile pot fi de mare ajutor în dep`]irea unor asemenea probleme. KEOHANE combinarea tranzac\iilor ca urmare a leg`turii dintre domenii. petroliere ]i monetare. Pe de o parte. Astfel. el a fost. aplicându-l la analizarea lu`rii deciziilor în Comunitatea European` ]i a poten\ialului de * Vilfredo Pareto. conform gândirii lui Keohane.RELA|II INTERNA|IONALE 304 305 R. Keohane î]i testeaz` apoi „teoria func\ional`“ revizuit` a cooper`rii institu\ionalizate prin examinarea domeniilor-cheie comerciale. În ciuda absen\ei unei ierarhii formale. Ele fac posibil` func\ionarea mult mai eficient` a principiului reciprocit`\ii prin asigurarea informa\iilor despre preferin\ele. De la publicarea lucr`rii After Hegemony. Astfel. r`mâne de v`zut dac` încercarea sa de a moderniza tradi\ia liberal` ]i de a o elibera de asocierea sa tradi\ional` cu „idealismul“ va avea succes. permi\ând astfel statelor s` formeze pachete de conven\ii ]i s` reduc` incertitudinea. a c`ror realizare ar putea fi pus` în pericol de e]ecurile de pe pia\a politic`? Sau ele sunt în egal` m`sur` preocupate de distribuirea de câ]tiguri ob\inute din cooperarea cu al\i participan\i în cadrul unui regim? În critica sa caustic` împotriva institu\ionalismului neoliberal. o au institu\iile. cooperare sporit` rezultat` din dezvoltarea regimurilor de vecin`tate (environmental regimes). a autorit`\ii la nivel interna\ional. El a furnizat un cadru teoretic ]i un set de ipoteze pe care al\ii le-au utilizat pentru a extinde domeniul empiric al teoriei rela\iilor interna\ionale. chiar dac` este convins c` partenerii î]i vor respecta angajamentele în cadrul unui aranjament comun. Chiar ]i dup` 1970. sociolog italian. Keohane ]i-a atras critici din ambele tabere. al teoriei elitelor – n. transformându-l într-un subdomeniu al politicii economice interna\ionale. printre altele. statele r`mân „elemente de maximizare a câ]tigurilor relative“. inten\iile ]i comportamentul celorlalte state. institu\iile faciliteaz` schimb`ri în strategiile statelor. Keohane a continuat s`-]i elaboreze programul de cercetare neoliberal`. Mai întâi. o figur` central` care a inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori s` examineze regimurile ca o vast` re\ea format` din domeniile-cheie din cadrul rela\iilor interna\ionale. De exemplu. \`rile industrializate avansate au continuat s` încerce s`-]i coordoneze politicile în economia politic` mondial`. f`r` îndoial`. da. Totu]i. el studiaz` rolul factorilor politici interni în explicarea varia\iilor dorin\ei statelor (în special a anumitor state prin prisma timpului) de a încheia acorduri interna\ionale. chiar dac` urm`rirea unor câ]tiguri absolute din cooperare este facilitat` de existen\a „regimurilor“. legale. astfel încât statele ra\ionale interesate s` poat` continua s` coopereze în timp pe baza încrederii reciproce. iar comer\ul interna\ional nu a fost sacrificat în favoarea blocurilor rigide din Europa. Keohane s` umple acest gol din literatura de specialitate. elemente informale ale guvern`rii exist` sub form` de regimuri ]i „institu\ii“. trad. „legate de reguli ]i norme complexe. În rela\iile interna\ionale. Statele pot s` nu coopereze deoarece se tem c` alte state ar renega în\elegerile sau pentru c` nu sunt capabile s` monitorizeze comportamentul altora.4 Ele ajut` statele s` rezolve problemele ac\iunii colective ]i e]ecurile pie\ei. el sugereaz` c` teoria sa sistemic` a cooper`rii interna\ionale trebuie s` fie completat` cu o teorie a înv`\`rii în cadrul statelor ]i ne putem a]tepta ca. atunci certitudinea c` partenerii vor adera la condi\iile aranjamentului îi va accentua doar preocuparea privind câ]tigurile sale relative. care se dezvolt` acum ca o disciplin` de sine st`t`toare. De fapt. John Mearsheimer sus\ine c` Keohane ]i adep\ii s`i mai au înc` de dep`]it teoriile realiste ale r`zboiului ]i p`cii ]i c` au e]uat în a . conform formul`rii sale. America ]i Asia.* Prin alterarea mediului sistemic. le permit statelor s` se deplaseze mai aproape de frontiera lui Pareto. modalitatea intelectual` a lui Keohane de a r`spunde întreb`rii care l-a preocupat de la începutul anilor ’60 s-a schimbat de la provocarea direct` adresat` realismului la încercarea de a pune accentul pe importan\a puterii ]i a interesului personal în explicarea comportamentului statelor. Pe scurt. În tentativa de a construi un program neoliberal de cercetare pozitivist`. când el crede c` SUA au încetat s` fie hegemonice.

4. în Joseph Kruzel ]i James N. The New European Community: Decisionmaking and Institutional Change (coeditor cu Stanley Hoffmann).. Columbia University Press.). Boulder. Political Economy and the Changing World Order. Journey Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers. în International Organisation. „Theoretical Perspectives for Understanding International Interdependence“. 24. Massachusetts. New York. „The Theory of Hegemonic Stability and Changes in International Economic Regimes. Keohane (ed. 161. The Economic Limits of Modern Politics. Keohane ]i-a atras o altfel de critic`. Rosenau (ed. p. 1990. Siverson ]i Alexander L. Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge. Princeton. 1986. „Power and Interdependence Revisited“. Local Commons and Global Interdependence: Heterogeneity and Cooperation in Two Domains. Londra. Baldwin (ed. Stanley Michalak Jr. p. unde dezbaterile asupra compatibilit`\ii unor paradigme alternative sunt mai cur@nd normative decât empirice. New York. Harvard University Press. ca o form` de involu\ie. Cambridge. Brown. 1980. Colorado. Joseph M. Holsti. 1994-1995. 8. 1977. „Anarchy and the Limits of Cooperation: a Realist Critique of the Newest Liberal Institutionalism“ în Charles W. 1979. în Millennium: Journal of International Studies. 1989 „International Liberalism Reconsidered“. p. New York. „International Political Economy and the Changing World Order: Evolution or Involution?“. Neorealism and its Critics. 1984. Colorado. Boulder. 131-162. Westview Press.). Westview Press.). p. p. în John Dunn (ed. 1993. Boston.). 269-300. p. nu de evolu\ie. 7. Columbia University Press. Keohane (ed. Change in the International System. 725-753 (cu Joseph Nye). Cambridge. care încearc` s` arunce o punte între reali]ti ]i liberali. Într-o anumit` m`sur`.RELA|II INTERNA|IONALE 306 307 R. p. nr. Principalele lucr`ri ale lui Keohane Transnational Relations and World Politics (cu Joseph Nye). Grieco. de Richard Leaver. 19. Londra. John Mearsheimer. Colorado. After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy. „Realism. Princeton University Press. Columbia University Press. nr. 130-141. Note 1. nr. Westview Press. Consulta\i în special Robert Keohane ]i Stanley Hoffmann (ed.). 1989-1991 (co-editor cu Stanley Hoffmann). 158-203. Sage. Strange. New Jersey. 1995. 6. 41. în World Politics. în Robert O. The New European Community: Decisionmaking and Institutional Change. „The False Promise of International Institutions“. 1986. p. 1967-1977“.). nr. 1972. New York. Nye). 1993. Cambridge. 32. Kegley (ed. 1988. Robert Keohane. Neorealism and Neoliberalism . 383. Lexington Books. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Haas. St Martin’s Press. Neorealism and the Study of World Polities“. sus\ine c` proiectul lui Keohane lipse]te liberalismul de t`i]ul s`u critic ca proiect emancipator pentru indivizi. 165-195. 5-49. proiectul lui Keohane. 145. Underbill (ed. Westview Press. Colorado. 1991 After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe. 1995. Little.). „A Personal Intellectual History“. 1989. Waltz ]i Wendt. George (ed. p. „Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond“. 32.). în R. Macmillan. analiza regimului ]i modelele de alegere ra\ional` a comportamentului statului au fost criticate. Power and Interdependence: World Politics in Transition (cu Joseph S. 7 De la câ\iva „teoreticieni critici“ liberali preocupa\i de studiul rela\iilor interna\ionale. în International Studies Quarterly. Richard Leaver. Harvard University Press. în International Security. 8 David Long. 2. Pentru mai multe detalii ale biografiei lui Keohane consulta\i Robert Keohane. . Lexington. David Long. „Institutional Theory and the Realist Challenge after the Cold War“. Stubbs ]i G. p. 1991. „International Institutions: Two Approaches“. nr. p. Ruggie. 403-415. în David A. în cuvântul s`u de final de an universitar la }coala de la Harvard. 5. Neorealism and its Critics. Boulder. Dar poate c` aceasta este soarta inevitabil` a „creatorilor de pun\i“ într-o „disciplina dezbinat`“. „The Harvard School of Liberal International Theory: a Case for Closure“. în Ole R. Convergen\a economiei politice interna\ionale cu teoria stabilit`\ii hegemonice. 1987.). Cambridge University Press. printre al\ii. Boulder. 1-26. 489-505. 1995. Randolph M. Massachusetts. Massachusetts. n-a reu]it s`-i satisfac` pe primii ]i i-a ofensat pe ceilal\i. International Institutions and State Power: Essays in International Relations Theory. p. în Robert O. Robert Keohane ]i Elinor Ostrom (ed. 3.). KEOHANE demonstra importan\a crucial` a institu\iilor în reducerea probabilit`\ii unui r`zboi între state.

dup` care s-a înscris la London School of Economics pentru a studia sociologia. New York. Londra.RELA|II INTERNA|IONALE 308 Internationalization and Domestic Politics (cu Helen Milner). „International Organization: a State of the Art on an Art of the State“. Aldershot. Barry Jones ]i Peter Willetts (ed. Robert M. Fred. Eu nu reprezint o teorie. „Robert Keohane – a Contemporary Classic“. Halliday. p. „Theorizing the International“. Mitrany a continuat s` conlucreze strâns cu Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton. 235-251. (ed. în World Politics. Richard. în Iver B. Nye. 1997. spre avantajul s`u.. opera lui David Mitrany continu` s`-i inspire pe aceia care sper` s` modereze efectele suveranit`\ii de stat în interesul îmbun`t`\irii bun`st`rii globale. cum ar fi explozia informa\ional` via Internet. a lucrat ca ofi\er de informa\ii pentru Ministerul de Externe britanic ]i a avut leg`turi cu mi]carea quaker-ilor din Marea Britanie ]i SUA. în R. 18. În ciuda marii aten\ii acordate inova\iilor tehnologice. Regime Theory in the Post-Cold War World: Rethinking the Neoliberal Approach to International Relations. Pinter. Freidrich ]i Ruggie. Dat` fiind ampla sa experien\` ca jurnalist. p. 489-505. p. În anii ’70. Dup` serviciul militar. Mitrany a lucrat pentru Ministerul britanic de Externe. cuvântul popular a fost „interdependen\`“ – ideea c` procesele transna\ionale în cre]tere schimbau fundamental sistemul interna\ional ]i modificau ideea realist` tradi\ional` despre rela\iile dintre state ca având loc într-un mediu „anarhic“. 24. 40. Michael. England. David. DAVID MITRANY S-a pretins uneori c` politicile interna\ionale din anii ’90 au fost formulate în contextul unei „globaliz`ri“ crescânde a activit`\ilor umane. În 1948 el a scris: „Pare s` fie soarta tuturor perioadelor de tranzi\ie ca reformatorii s` fie mai dispu]i s` lupte împotriva unei teorii decât s` se coalizeze pentru a rezolva o problem`. în Millennium: Journal of International Studies. Cambridge University Press. 1986. „Neorealism and Neoliberalism“. Neumann ]i Ole Waever (ed. „Power and Interdependence: a Realist Critique“. Suhr. 1996. Joseph S. Eu reprezint o nelini]te. John Gerard. nr. New York. Interdependence on Trial: Studies in the Theory and Reality of Contemporary Interdependence. 40. Dartmouth. nr. ]i a cre]terii con]tiin\ei c` securitatea mediului cere o coordonare între state mai mare decât oricând înainte.. [n Economy and Society. 1996. Routledge. p.“1 Problema c`reia îi dedic` opera sa de-o via\` a fost modalitatea de a apropia statele pentru a trata chestiuni care trec dincolo de grani\ele teri- . 1993. J.. nu este sofisticat` din punct de vedere teoretic. Neoliberalism and Neorealism. În timpul primului r`zboi mondial. Crawford. The Future of International Relations: Masters in the Making. 1988. în International Organisation. unde a fost ajutat s` se stabileasc` în 1933. diplomat ]i observator avizat al rela\iilor interna\ionale în timpul unor asemenea perioade importante ale istoriei. Kratochwil. 1984. Lecturi suplimentare Baldwin. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. David A. Londra.). 111-129. David Mitrany s-a n`scut la sfâr]itul secolului al XIX-lea ]i ]i-a f`cut studiile în România. 1989. 346-358. „The Harvard School of Liberal International Theory: a Case for Closure“. nr. a tr`it o vreme în Germania.). Long. nr.). p. 1995. Colaborând cu mai multe universit`\i din Anglia ]i SUA înainte ]i în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial. Columbia University Press. nu este surprinz`tor c` opera lui Mitrany. 753-775. Little.. când a fost angajat de Funda\ia Carnegie. Mitrany a lucrat la Comitetul Consultativ în domeniul rela\iilor interna\ionale al Partidului Laburist din 1919 pân` în 1931 ]i la ziarul The Guardian ca jurnalist de afaceri externe pân` în 1922. De]i nu s-a angajat în nici un partid politic sau mi]care ideologic`.

]i în domenii ca avia\ia civil` ]i dezvoltarea de standarde comune pentru alimenta\ie ]i agricultur`. El a fost foarte sceptic în leg`tur` cu „integrarea prin proiect“. a]a cum a ar`tat Inis Claude. A]a cum proclama. lucr`rile sale principale au fost publicate în anii ’30 ]i ’40. iar lucr`rile sale înc` mai pot fi citite cu mare folos. Mitrany a pledat pentru o form` radical diferit` a cooper`rii interna\ionale care nu ar începe cu proiectarea de aranjamente federale. ce presupun dificult`\i legale ]i constitu\ionale. Func\ionalismul nu este opus democra\iei. Mitrany ]i-a dep`]it timpul. pe care nu le pot îndeplini în izolare. cel mai adecvat pentru cei direct afecta\i de ele. cum ar fi World Health Organization ]i Universal Postal Union. 4 Ideea c` sunt posibile atât separarea chestiunilor „tehnice“ de cele „politice“ cât ]i subordonarea ultimelor fa\` de primele este oarecum naiv`. oamenii de ]tiin\` (cum ar fi Ernst Haas) care au construit pornind de la lucr`rile lui Mitrany au fost nevoi\i s` dea explica\ii pentru cele mai vizibile p`r\i slabe ale acestora. influen\a ]i validitatea intui\iei lui Mitrany pot fi detectate în organiza\ii. atât practic cât ]i teoretic. iar „abordarea“ pe care el a adoptat-o în tratarea acestei probleme este cunoscut` ca „func\ionalism“. utilitarist` a rela\iilor interna\ionale în general ]i în particular a problemelor implicând integrarea. De fapt. „noi trebuie s` credem nu într-o pace protejat` (cum ar fi securitatea colectiv`). cum ar fi Tennessee Valley Authority. Mitrany a sugerat c` cooperarea interna\ional` ar trebui s` înceap` prin tratarea unor chestiuni transna\ionale specifice (cum ar fi controlul bolilor). organizarea interna\ional` structurat` în conformitate cu necesit`\ile poate cre]te bun`starea individual` peste nivelul ob\inut în cadrul statului. ci este esen\ial pentru realizarea acesteia când zelul lu`rii deciziei democratice a trecut dincolo de limita „artificial`“ a grani\elor teritoriale.. Acest lucru creeaz` probleme cu privire la încercarea sa .RELA|II INTERNA|IONALE 310 311 D. ceea ce îl distinge de to\i ceilal\i cercet`tori care au adoptat o abordare politico-constitu\ional`. cât ]i de aplicarea cu succes a solu\iilor tehnice la problemele social-]tiin\ifice. Paul Taylor. Unul dintre studen\ii lui Mitrany. Contribu\ia lui Mitrany la studiul integr`rii a fost dezvoltarea a ceea ce el a numit abordarea „func\ional-sociologic`“. el credea c`. Indivizii ]i grupurile pot începe s` înve\e beneficiile cooper`rii . Totu]i. ci într-o pace care se elaboreaz`: nu va fi nimic mai mult sau mai pu\in decât ideea ]i aspira\ia c`tre o securitate social` luat` în în\elesul s`u cel mai larg. Criticii s`i au pretins c` toate deciziile luate de guverne sunt politice ]i c` este gre]it s` se fac` o asemenea distinc\ie artificial` pentru a se sublinia originalitatea ]i unicitatea abord`rii func\ionaliste. de]i nu a fost un partizan al vreunui partid politic. un „sistem de pace opera\ional“ (working peace system). Mitrany însu]i este în mod clar liberal progresist ]i sus\in`tor al modernit`\ii industriale. conform faimoasei sale afirma\ii. opus` celei „politico-constitu\ionale“. În lumina e]ecului unor mari planuri. cum ar fi Societatea Na\iunilor în perioada interbelic`. în special dac` s-ar men\ine principiul consim\`mântului în timpul procesului. opera lui Mitrany a fost subiectul unor puternice critici. unde exist` o perspectiv` de aplicare a cuno]tin\elor tehnice specializate ]i unde succesul unor asemenea aranjamente „func\ionale“ ar conduce în continuare la eforturi pentru repetarea experien\ei într-un proces tot mai larg.“3 Pe scurt. În al doilea rând. mai ales dac` politicienii ar fi controlat acest proces. în timp principiul suveranit`\ii teritoriale ]i legale va sl`bi. sunt probleme în ceea ce prive]te „ipoteza separabilit`\ii-priorit`\ii“ a lui Mitrany. Acordând aten\ie mai mult procesului ca atare decât produsului final ]i refuzând s` sus\in` ideea c` se poate evolua c`tre un stat mondial. Mitrany era convins c` sistemul interstatal existent ar putea deveni. El a crezut ferm c` extinderea sarcinilor asumate pe plan interna\ional va fi sprijinit` atât de cre]terea nevoilor.“2 Într-un fel.. creând interdependen\e ]i subminând cele mai importante baze ale statului-na\iune. el fiind inspirat în special de succesul experimentelor de cooperare regional` derivate din politica New Deal a pre]edintelui Roosevelt. Mitrany a adoptat o abordare liberal`. Mitrany a inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori ai integr`rii. El nu g`sea nici un motiv intrinsec pentru care aceste experimente interne n-ar putea fi reluate la nivel interna\ional. rezum` abordarea func\ionalist` dup` cum urmeaz`: „Loialitatea individului fa\` de statul-na\iune poate fi diminuat` prin experien\a cooper`rii interna\ionale pozitive. Desigur. Din contr`. De asemenea. în ciuda încerc`rii sale radicale de a introduce un mod complet nou de a gândi cooperarea interna\ional` în secolul al XX-lea. El a observat c` un asemenea proces poate fi ini\iat când guvernele încep s`-]i recunoasc` responsabilit`\ile crescânde în asigurarea bun`st`rii cet`\enilor. Abordarea func\ional` a organiza\iilor interna\ionale a fost echivalentul economic ]i social al ideii de „subsidiaritate“ care este dezb`tut` în contextul integr`rii europene de ast`zi. dac` încep s` transfere responsabilit`\i func\ionale c`tre agen\ii interna\ionale cu mandate specifice de a se ocupa de chestiunile asupra c`rora a existat un consens larg în ceea ce prive]te nevoia de cooperare. În primul rând. MITRANY toriale. ideea c` deciziile politice ar trebui s` fie luate la cel mai sc`zut nivel al organiz`rii.

Ele au asigurat bunul colectiv central al securit`\ii (sub forma umbrelei nucleare ]i a trupelor americane sta\ionate în Germania de Vest). 5 Se poate afirma c` nu exist` o dovad` clar` care s` sugereze c` na\ionalismul este pe punctul de a sucomba în urma presiunilor interdependen\ei. op. 1948. Londra. 350. nu este clar dac` Europa poate continua s`-]i adânceasc` integrarea acum. MITRANY de a prezenta func\ionalismul ca o abordare universal`. The Progress of International Government. 269-282. 1925. De aceea. unii oameni de ]tiin\` au sus\inut c` integrarea vest-european` a putut începe doar la sfâr]itul anilor ’40 ]i în anii ’50. Londra. nr. 1975. Într-o oarecare m`sur`. „r`spândirea“ nu poate fi luat` ca sigur`. el avea o viziune de sum`-zero a rela\iei dintre loialitatea na\ional` ]i guvernarea interna\ional`. Martin Robertson. The Problem of International Sanctions. El s-a a]teptat ca acesta s` se construiasc` de fapt pe propriul s`u avânt. 1966. care astfel s` nu se team` de modul în care procesul func\ional le va diminua suveranitatea. În final. 1975. Oxford. Swords Into Ploughshares. Nu este clar dac` regimurile ]i culturile neinfuzate cu valori similare pot fi u]or atrase în „plasa“ func\ionalist` a cooper`rii interna\ionale numai pe bazele pretinselor sale beneficii. Dificultatea cu care se confrunt` statele europene în coordonarea politicilor lor externe ]i de ap`rare. [n The Functional Theory of Politics. p. Dup` sfâr]itul r`zboiului rece. New York. iar proiectele politice ]i institu\ionale ale integr`rii nu pot fi l`sate s` se adapteze în mod organic la cerin\ele tehnice ale unor anumite domenii-cheie. 2. a integr`rii interna\ionale. dar arat` ]i c` nu au fost f`cute suficiente cercet`ri pentru a l`muri aceast` chestiune. Principalele lucr`ri ale lui David Mitrany Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui David Mitrany consulta\i The Functional Theory of Politics. St Martin’s Press. xxii. r`mâne o întrebare deschis` în continuare dac` acesta este un aspect instrumental sau este un aspect esen\ial constitutiv al identit`\ii umane la sfâr]itul secolului al XX-lea. în International Affairs. p. o critic` poten\ial devastatoare a întregii abord`ri a lui Mitrany asupra integr`rii interna\ionale sus\ine c` acesta pune c`ru\a înaintea cailor. p. Desigur. Paul Taylor. dac` avem [n vedere colapsul Iugoslaviei din anii ’90.. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch ]i Haas. p. Oxford University Press. „Introduction to David Mitrany“. New York. eviden\iaz` clar c` „r`spândirea“ nu poate fi garantat` în politica extern` ca o consecin\` teleologic` a integr`rii func\ionale în probleme economice ]i sociale. Fran\a ]i Germania au putut începe un proces de integrare economic`. [ns` doar în cadrul unei structuri care le scutea de griji în privin\a consecin\elor pentru interesele lor na\ionale esen\iale. 4. func\ionalismul poate de fapt s` presupun` o judecat` larg r`spândit` a procedurilor ]i intereselor comune sau împ`rt`]ite de state. a]a cum s-a procedat în tot mai multe chestiuni controversate. Note 1. care ar fi cel mai bine satisf`cute prin coordonare interna\ional`. când marile puteri europene nu se mai pot baza atât de mult pe SUA în men\inerea garan\iilor de securitate. În al treilea rând. „The Functional Approach to World Organization“. Într-adev`r. cit. „nonpolitic`“. p. p. Paul Taylor. Mitrany a fost poate prea optimist în privin\a efectelor de „r`spândire“ (spill-over) ale procesului func\ionalist. Este f`r` îndoial` clar c` loialitatea na\ional` este condi\ionat` în modul presupus de Mitrany. ca o zon` de succes a cooper`rii s` conduc` inexorabil la o alta.RELA|II INTERNA|IONALE 312 313 D. Poate c` meritele func\ionalismului sunt limitate la acele p`r\i ale lumii care împ`rt`]esc valorile statului bun`st`rii pe care func\ionalismul pretinde c` le promoveaz`. A Working Peace System. 5. 92. 1930. experien\a Uniunii Europene poate fi util` în acest sens. 1933. . deoarece SUA jucau rolul de hegemon. Paul Taylor sugereaz` c` datele empirice ce exploreaz` aceast` conexiune „nu sunt imediat încurajatoare din punctul de vedere al func\ionalismului“. 348-350. Dup` cum a demonstrat experien\a Uniunii Europene. Alien & Unwin. Knopf. se poate nota c` Mitrany a nutrit credin\a c` loialitatea individual` fa\` de statul-na\iune era condi\ionat` de capacitatea statului de a face fa\` unor nevoi cresc@nde ale bun`st`rii. Milford. University of Chicago Press. Mitrany a ilustrat pu\ine procese reale de înv`\are necesare pentru accelerarea sau chiar adaptarea la logica func\ional`. 1964. 3. David Mitrany. x. Inis Claude. Departe de a înl`tura nevoia unei abord`ri „politico-constitu\ionale“ în studiul p`cii ]i r`zboiului. Londra. 24. Înc` o dat`. Chicago. The Land and the Peasant in Romania: The War and Agrarian Reform (1917-21).

New York. 1973. nr. Universitatea din California (San Diego). Paul. 1948. av@nd responsabilitatea special` de a realiza planurile pentru reforma bugetului Na\iunilor Unite ]i a procedurilor sale organiza\ionale ]i de a media între guvernul SUA ]i organiza\ia mondial`. J. New Haven. dezbaterea avea loc între cei care credeau c` sistemul interna\ional nu trecea printr-o schimbare sistemic` – ]coala structural` sau neorealist` – ]i cei care sus\ineau c` realismul era un ghid neadecvat pen- . pentru secolul al XXI-lea. 350-363. Englewood Cliffs. înainte de a reveni la Universitatea Columbia. p. p. s-a întors pe Coasta de Vest ca profesor de rela\ii interna\ionale ]i studii asupra p`cii. Londra. În 1987. Donald. 198-215. Inis. „Re-reading Mitrany: a Pragmatic Assessment of Sovereignty“. 10. p. New York.. 103-123. iar el s-a mutat în SUA în 1967. Paul. Ruggie a r`mas la Universitatea din California pân` în 1978. JOHN RUGGIE În mai 1997. [n The Functional Theory of Politics. La timpul respectiv. Numirea în aceast` func\ie înalt` a recompensat un om de ]tiin\` care a scris mult despre guvernarea interna\ional` în sens larg. p. Functionalism. 1975. Puchala. International Organisation. Taylor. în Charles W. 47. 1964. Ruggie a adus o contribu\ie major` la dezbaterea privind m`sura în care sistemul interna\ional se schimb` sub impactul interdependen\ei ]i implica\iile unei asemenea schimb`ri pentru teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. Groom (ed. Mark. University of North Carolina Press. în 1991. The Global Agenda. „The Functional Approach to World Organization“. R. A fost ales decan la School of International and Public Affairs în acela]i an. 1975. în Paul Taylor and A. Knopf. Kofi Annan. 1978.1 Vizibilitatea sa este. când s-a mutat la New York pentru a preda la Universitatea Columbia. înainte de a prelua prezenta func\ie la ONU. The Functional Theory of Politics. nr. Random House. Claude. Ruggie s-a n`scut în 1944 în Austria. University of Chicago Press. Burgess. ale c`rui lucr`ri recente sus\in c` SUA trebuie s` se dedice sarcinii de a crea o ordine mondial` nou`. Ruggie ]i-a terminat masteratul la Universitatea din California (Berkeley) în 1968 ]i a ob\inut doctoratul la aceea]i institu\ie în 1974. „The Functional Approach in Historical Perspective“. Imber. Contact Publishers. New Jersey. Swords Into Ploughshares. New York. Lecturi suplimentare Abrahamson. Taylor. 1966. La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. nr. New York. a renun\at la acest post în 1996.). Yale University Press. „Functionalism: the Theory of David Mitrany“. Pentland. „Introduction to David Mitrany“. Chapel Hill. 24. 1988. Faber & Faber. Charles.RELA|II INTERNA|IONALE 314 Effect of the War in South Eastern Europe. American Interpretations. 1951.. Este de asemenea cuvenit s` relev`m contribu\ia sa la studiul rela\iilor interna\ionale în cadrul categoriei dedicate celor care studiaz` organizarea interna\ional` mai degrab` decât s` încerc`m s`-l încadr`m într-o anumit` orientare ideologic` a politicilor mondiale. John Gerard Ruggie a fost numit asistent al noului secretar general al ONU. multilateral`. 1984. 1971. ix-xxv. St Martin’s Press. Familia sa a emigrat în Canada în 1956. Londra. 1936. p. Connecticut. North Carolina. „Ruggie este cazul paradigmatic al unui autor nonparadigmatic ]i de aceea poten\ial «invizibil»“ în teoria interna\ional`. „The Integration Theorists and the Study of International Relations“. Prentice-Hall. p. 236-252. de aceea. 1946. ca profesor de ]tiin\e politice la Catedra John W. o ampl` m`rturie a capacit`\ii sale de a se deplasa peste liniile de delimitare din interiorul disciplinei în c`utarea unor instrumente teoretice cu care s` clarifice provoc`rile ]i oportunit`\ile unei cooper`ri mai mari între state într-o er` de schimb`ri rapide. Kegley Jr ]i Eugene Wittkopf (ed. International Theory and European Integration. 532-543. Londra. A]a cum Ole Waever observ` examin@nd opera [n detaliu. A Working Peace System: An Argument for the Functional Development of International Organization. J. în International Affairs. Pinter. 1978. [n Review of International Studies.). în International Affairs. dup` absolvirea Universit`\ii McMaster. Marx Against the Peasant: A Study in Social Dogmatism. St Martin’s Press. Chicago. Mark F.

Ruggie revine mai târziu la acest` tem` într-un articol unde face specula\ii asupra surselor schimb`rii poten\iale de la sistemul modern al statelor suverane separate la un viitor „postmodern“. Robert Gilpin ]i Richard Rosecrance sunt personalit`\ile-cheie ale acestei dezbateri. Spa\iul func\ional nonteritorial este locul unde este ancorat` societatea interna\ional`. diferen\ierea ne spune pe ce baz` este determinat` segmentarea. Waltz concluziona c`. Beneficiile colective ale comer\ului ar asigura o mai mare cooperare a statelor ]i ar contribui la declinul folosirii for\ei între ele. El afirm` c` atât sistemul medieval. El sugereaz` c` o solu\ie pentru gestionarea schimb`rii const` în capacitatea noastr` de a ne „desprinde de teritorialitate“: „În politica modern` interna\ional` negarea institu\ional` a teritorialit`\ii exclusive este folosit` ca mijloc al situ`rii ]i raport`rii la acele dimensiuni ale existen\ei colective pe care conduc`torii teritoriali le recunosc a fi în mod ireductibil transteritoriale în caracter. De cealalt` parte a dezbaterii se aflau liberalii. iar lucr`rile lor sunt descrise în alte capitole ale acestei lucr`ri. transna\ional ]i structural. Opera lui Ruggie trebuie s` fie în\eleas` în contextul dezbaterii americane privind neorealismul ]i neoliberalismul ]i al apari\iei teoriei stabilit`\ii hegemonice drept compromis par\ial între cele dou` p`r\i. Schimbarea foarte important` de la o er` la cealalt` poate fi în\eleas` doar prin examinarea modului în care se aplic` chiar principiile diferen\ierii unit`\ilor politice (deplasarea de la heterenomie la anarhie): „Sistemul modern se diferen\iaz` de cel medieval nu prin «asem`narea» sau «deosebirea» unit`\ilor. Important` în în\elegerea operei sale este preocuparea teoretic` fundamental` pentru schimb`rile masive ]i modul în care sistemul interna\ional î]i poate p`stra echilibrul f`r` ca schimbarea s` produc` dezordine ]i haos. Semnifica\ia politic` a for\elor transna\ionale nu este o func\ie a dimensiunii lor. dar c` este dificil s` se pretind` o „continuitate“ între cele dou` ere. Înainte de publicarea lucr`rii lui Waltz. Din moment ce pie\ele globale ]i structurile corporatiste transna\ionale (f`r` a men\iona sateli\ii de comunica\ii) nu sunt în postura de a înlocui statele. Dac` anarhia ne spune c` sistemul politic este un domeniu segmentat. Robert Keohane. peste capacitatea noastr` de a ne imagina: „Se manifest` acum o gândire deosebit de simplist`. Garan\ia teoretic` sau istoric` pentru aceast` premis` nu a fost niciodat` pus` la îndoial`. Importante sunt vulnerabilitatea statelor fa\` de for\ele pe care nu le pot controla ]i costurile de reducere a expunerii lor la asemenea for\e. neorealismul este o abordare mult prea static`. într-un sistem bipolar. o prezen\` notabil` fiind Robert Keohane. El sugereaz` c` ne lipse]te chiar ]i vocabularul corespunz`tor pentru a face specula\ii asupra unei schimb`ri epocale precum aceea ap`rut` în trecerea de la era medieval` la cea modern`. ci prin principiile pe baza c`rora unit`\ile constituente sunt separate unele de celelalte. de]i ofer` o în\elegere fascinant` a dinamicii ]i dimensiunii sale din secolul al XIII-lea pân` în secolul al XVIII-lea. Stephen Krasner. dar pentru aceasta trebuie s` ne îndep`rt`m de falsa dihotomie dintre lumea dominat` de state ]i cea în care statele sunt înlocuite de o alt` entitate.“4 Ruggie însu]i nu prezint` o teorie a schimb`rii epocale. este o barier` în calea în\elegerii complexit`\ii schimb`rii din sistemul interna\ional.“5 În multe lucr`ri Ruggie este preocupat de una dintre formele „nega\iei institu\ionale“ din perioada de dup` 1945. cât ]i ]i cel modern sunt caracterizate de anarhie. în mod special dintre nivelurile intern. cu atât mai pu\in ap`rat`.RELA|II INTERNA|IONALE 316 317 J. El folose]te termenul pentru a se referi la comportamentul sta- . se presupune c` nu au poten\ial pentru o schimbare interna\ional` fundamental`. Singurele schimb`ri c`rora le acord` aten\ie neoreali]tii sunt cele ale distribu\iei (sau echilibrului) puterii între state. ei sus\ineau c` sporirea for\elor economice transna\ionale.“3 Cu alte cuvinte. El a afirmat cu putere c` scopul ]i direc\ia interdependen\ei economice depind de distribu\ia puterii în sistemul interna\ional. Kenneth Waltz. Prin separarea structurii sistemului interna\ional de procesele dintre ]i din interiorul unit`\ilor (statelor) care formeaz` sistemul nu este posibil s` se încorporeze ]i astfel s` se explice (l`sând la o parte predic\ia) transformarea sistemului. irelevan\a crescând` a controlului teritorial în fa\a cre]terii economice ]i diviziunea interna\ional` a muncii f`ceau realismul perimat.2 În critica sa privind neorealismul lui Waltz. RUGGIE tru în\elegerea schimb`rilor majore din domeniul rela\iilor interna\ionale ca rezultat al for\elor economice transna\ionale. Ruggie sus\ine c` separa\ia rigid` a „nivelurilor de analiz`“. nivelul interdependen\ei dintre marile puteri este relativ sc`zut ]i c` persisten\a anarhiei ca principiu organizator central al rela\iilor interna\ionale garanteaz` c` statele vor continua s` acorde prioritate securit`\ii ]i nu c`ut`rii prosperit`\ii. una care este capabil` s` vizualizeze provoc`ri pe termen lung la adresa sistemului statelor doar în termeni de entit`\i care sunt institu\ional substituibile statului. Centrul acestei dezbateri a fost lucrarea Theory of International Politics a lui Kenneth Waltz (1979). ]i anume de „multilateralism“.

Alt principiu adoptat a fost convertibilitatea valutar` [n tranzac\iile de cont curent. În contextul cooper`rii militare. În final. care s` previn` revenirea la na\ionalismul economic distructiv ]i la devaloriz`rile monetare din anii ’30. izolate ale comportamentului coali\iei interstatale în cadrul unor rela\ii [ntre state altfel competitive individual sau ostile nu sunt calificate drept „multilaterale“. continuitatea în timp este a treia caracteristic` esen\ial`. Produs al cooper`rii anglo-americane. statelor li se cere s`-]i îndeplineasc` angajamentele fa\` de toate celelalte state prin intermediul unui acord de securitate colectiv`. o încercare de a le permite guvernelor s` urm`reasc` politicile de tip keynesian de stimulare a cre]terii în interior. în cazul unui „dezechilibru fundamental“. Ruggie sus\inea c` multilateralismul a fost crucial pentru stabilitatea rela\iilor dintre statele din Vest dup` cel de-al doilea r`zboi mondial. Ruggie sus\inea c` „sistemul Bretton Woods“ a fost o solu\ie de compromis la conflictul dintre autonomia intern` ]i normele interna\ionale. indivizibilitate ]i reciprocitate difuz`. ’80 ]i ’90. astfel ajungând s` fie afirmat` ]i s` devin` baza pentru anticip`ri asupra func\ion`rii pe termen lung a colectivului. din 1996. Winning the Peace: America and World Order in the New Era. A fost posibil` o perioad` extins` de cooperare ]i cre]tere economic` în rândul statelor din Europa. rata de schimb.“7 Ultima lucrare a lui Ruggie. Pentru regimurile de securitate multilateral` acesta se refer` la cerin\a ca pacea s` fie privit` ca indivizibil` pentru ]i de c`tre fiecare semnatar al tratatului.. statele extind a]a-numita uneori „umbr` a viitorului“. cât ]i sacrificarea stabilit`\ii interna\ionale în favoarea autonomiei politice interne caracteristice anilor ’30. participarea comun` trebuie s` se desf`]oare pe o perioad` extins` de timp. Organiza\ia Mondial` a Comer\ului (WTO).RELA|II INTERNA|IONALE 318 319 J. Acest sistem a încercat s` evite atât subordonarea activit`\ilor economice interne fa\` de stabilitatea ratei de schimb cuprinse în etalonul clasic aur. El îl descrie drept un „compromis al liberalismului [ncorporat“ (embedded liberalism). care s` aib` la baz` o rat` de schimb standard dolar/aur. liberale ]i stabile. cu alte cuvinte.. În schimb. au fost considerate o problem` a trecutului. cu aprobare interna\ional`. Toate aceste planuri interne erau angajamente simbolice pentru interven\ia guvernamental` în economie ]i fundarea statului bun`st`rii. este o superb` analiz` a istoriei compro- . au fost de acord cu dou` seturi de priorit`\i economice postbelice. Cazuri repetate de colaborare în cadrul unui aranjament multilateral pot promova reciprocitatea difuz` dintre state ]i pot ajuta la transformarea perceperii interesului lor propriu. Fluxurile de capital masive ]i destabilizatoare. Exemplul cel mai des citat al unei asemenea nediscrimin`ri este obliga\ia statelor de a extinde clauza „na\iunii celei mai favorizate“ c`tre toate celelalte state din regimul comercial guvernat de Acordul General pentru Tarife ]i Comer\ (GATT) ]i de succesorul s`u. esen\a liberalismului [ncorporat [era] s` creeze o form` de multilateralism compatibil` cu cerin\ele stabilit`\ii interne. Cu alte cuvinte. Multilateralismul este „o form` institu\ional` generic` a vie\ii moderne interna\ionale“ care apare când statele se conduc în rela\iile unuia cu cel`lalt conform anumitor principii sau standarde. democra\iile vestice. Primul a fost realizarea cre]terii economice ]i eliminarea ]omajului. Urmeaz` principiul indivizibilit`\ii. spre deosebire de liberalismul etalonului aur ]i al comer\ului liber. iar ordinea monetar` urma s` fie bazat` totu]i pe rate de schimb fixe. Conferin\a de la Bretton Woods din 1944 a avut ca obiectiv crearea unei astfel de ordini economice mondiale. El prevedea o lume în care guvernele vor avea libertatea considerabil` de a-]i urm`ri obiectivele economice na\ionale. La începutul anilor ’80. sistemul îi permitea unui stat s`-]i modifice. Situa\iile episodice. Japonia ]i din unele p`r\i din sud-estul Asiei gra\ie institu\iilor multilaterale. Nediscriminarea înseamn` c` statele trebuie s`-]i îndeplineasc` obliga\iile stabilite în tratate f`r` riscuri sau derog`ri bazate pe alian\e ori pe idiosincrasii legate de circumstan\e [nt@mpl`toare sau pe gradul în care este perceput` implicarea intereselor na\ionale. cu scopul de a preveni cursa deprecierilor monetare ]i politicile distructive ale anilor ’30. multilateralismul s`u va fi aplicat asupra interven\ionismului intern. „sistemul Bretton Woods“ avea câteva elemente-cheie.6 Aceste principii cuprind trei caracteristici: nedescriminare. acesta va avea caracter multilateral. create conform acordului de la Bretton Woods. În 1944. neuitând trauma marii crize care a contribuit la izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial. America. Fondul Monetar Interna\ional (FMI) a fost creat ca s` supervizeze opera\iile sistemului monetar ]i s` asigure împrumuturi pe termen mediu pentru \`rile care ar trece prin probleme temporare ale balan\ei de pl`\i. mai degrab` într-un sens calitativ decât în sensul defini\iei nominale conform c`reia „multilateral“ se refer` la rela\ii între trei sau mai multe p`r\i. în crearea în Fran\a a Comisiei de Planificare ]i în votarea în SUA a documentului Employment Act în 1946. precum cele din anii ’30. RUGGIE tului în conformitate cu anumite principii. A doua prioritate a fost crearea unei ordini economice mondiale liberale stabile. f`r` a pune în pericol stabilitatea monetar` interna\ional`: „Spre deosebire de na\ionalismul economic al anilor ’30. În sfâr]it. Aceasta s-a reflectat în Planul Beveridge al Marii Britanii.

În al treilea rând. 5. 2. „Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a Neorealist Synthesis“.. 11. 143.. în International Organization. form`rii inexorabile a unei comunit`\i interna\ionale deschise în principiu pentru toat` lumea. 399. Acestea ar include stagnarea continu` a salariilor în rândul clasei mijlocii ]i diferen\e de venituri din ce în ce mai mari între boga\i ]i s`raci. el sanc\ioneaz` ceea ce nume]te „unilateralismul“ american. De asemenea. John Ruggie. Ruggie crede c`. Înc` de pe timpul pre]edintelui Roosevelt. Routledge. În ciuda acestor pericole care l-au inspirat s` scrie ultima sa carte. Consulta\i ]i excelenta selec\ie de articole realizate de Charles Kegley (ed. . and Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic Order“. conform c`ruia SUA trebuie s` ac\ioneze unilateral în politica extern` pentru a-]i proteja interesele. Ruggie afirm` c`. 165..). dar el a ar`tat Statelor Unite direc\ia dorit` în cazul în care liderii lor aleg s` ac\ioneze conform sfaturilor sale. 35. 1994. Ruggie: Transformation and Institutionalization“. Columbia University Press. SUA sunt în pericol s` revin` la izola\ionism în perioada de dup` r`zboiul rece. 1993.) în Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge.. „John G. procesul realinierii partidelor. Nu este nevoie de spectrul unei noi amenin\`ri geopolitice: „O viziune a ordinii mondiale multilaterale este singura compatibil` cu propriul concept colectiv al Americii. Harry Truman ]i Dwight Eisenhower.). aceast` viziune se potrive]te cu adev`rata idee a Americii despre sine . Ibid. 564-565.. nr. ca ]i r`zboaiele „fierbin\i“ de dinaintea lui. St Martin’s Press.RELA|II INTERNA|IONALE 320 321 J. indiferent dac` sunt economice (de exemplu. 6. Ruggie nu crede c` „fereastra oportunit`\ii“ s-a închis. „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations“. când aleg`torii din sud au abandonat Partidul Democrat. 393. p. Exist` trei motive principale de team` c` aceasta va fi într-adev`r situa\ia. nr. New York. în ciuda men\inerii timp de ]ase decenii în vârful ierarhiei mondial. sudul a fost puternic democrat. Cel mai bun mod de a evita aceast` perspectiv` sumbr` ar fi egalarea sau dep`]irea politicilor lui Franklin Roosevelt. Ole Waever. „International Regimes. În al doilea rând. 4. RUGGIE misului „liberalismului [ncorporat“ de dup` Bretton Woods: el examineaz` cauzele declinului din anii ’70 ]i ’80 ]i sus\ine c` este nevoie s` fie reînnoit pentru a face fa\` provoc`rilor secolului al XXI-lea. în Political Science Quarterly. 170. dac` SUA nu demonstreaz` un angajament reînnoit fa\` de ini\iativele multilaterale (cum ar fi extinderea num`rului de membri ai NATO c`tre Europa de Est). în International Organization. în Iver B. iar repre- zentan\ii s`i în Congres au fost un sprijin de n`dejde pentru agenda interna\ionalist` a Partidului Democrat. p. Transactions. New York. 1995. exist` în electorat o baz` prea redus` pentru o agend` extern` multilateralist` consistent` ]i sus\inut`. p. politice (în criticarea Chinei pentru abuzurile la adresa drepturilor omului) sau militare (asigurându-se c` Irakul este efectiv dezarmat de arsenalul s`u nuclear. 7. a afectat direct politica extern`. 8. decât pe baza unui expedient pe termen scurt. p. Note 1. 1993. p. nr. John Ruggie. p. Ruggie nu poate s` r`spund` la aceast` întrebare. John Ruggie. care a început în anii ’60. Ruggie r`mâne încrez`tor c` SUA au înc` timp s`-]i reînnoiasc` agenda multilateral` în ceea ce prive]te condi\iile economice ]i de securitate înainte ca lumea s` intre într-o nou` perioad` de criz`. 47. The Future of International Relations: Masters in Making. Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of Institutional Form. 3. în World Politics. el este îngrijorat de ritmul aparent necontrolat al „globaliz`rii“ în special în domeniul fluxurilor financiare globale. Problema este cât de periculoas` trebuie s` devin` situa\ia pentru ca politicienii s` ac\ioneze mai degrab` pe baza interesului propriu f`r` prejudec`\i. 1982. p. legând aspira\iile SUA de autoperceperea ca na\iune. John Ruggie (ed. biologic ]i chimic). „Third Try at World Order? America and Multilateralism after the Cold War“. care sus\ine c` tot ce conteaz` este echilibrul geopolitic de putere. în încercarea de a liberaliza economia japonez`). 36. Ca ]i mul\i al\i comentatori. Londra.“8 Ruggie î]i reînnoie]te critica la adresa realismului. Azi. John Ruggie. Neumann ]i Ole Waever (ed. nr. mul\umirea lor de sine ar putea s` duc` la accelerarea dezordinii globale. r`zboiul rece a contribuit la expansiunea ]i centralizarea guvern`rii federale. care s` cear` protec\ie social` împotriva for\elor globale ale competi\iei economice. 1997. Este adev`rat. 1983. Sfâr]itul r`zboiului rece poart` cu el o dorin\` natural` de a readuce cheltuielile federale [n beneficiul statului bun`st`rii. În primul rând. 109. efectele combinate ale condi\iilor interne americane ar putea da na]tere unui fond comun foarte volatil de aleg`tori ostili. 273. În ciuda colapsului economic din Asia de Sud-Est ]i problemelor de securitate pe care acesta le ridic` în zon`. agenda multilateralist` a Americii reflect` ideea .

RELA|II INTERNA|IONALE 322 323 J. Routledge. „International Responses to Technology: Concepts and Trends“. 553-570. în International Organization. 1997. 1995. 154-172.). 1982. Toronto. Transactions. New York. p. Neumann ]i Ole Waever (ed. 379-415. în International Organization. The Antinomies of Interdependence: National Welfare and the International Division of Labor (ed. 29. în David Haglund ]i Michael Hawes (ed. Columbia University Press. „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations“. „Multilateralism: the Anatomy of an Institution“. Principalele lucr`ri ale lui John Ruggie „Collective Goods and Future International Collaboration“. „The False Promise of Realism“. 5.). p. p. 561-598. p. Ernst-Otto (ed. Winning The Peace: America and World Order in the New Era. 20. Columbia University Press. James N. „Assessing the World Economy: the Rise and Fall of Bretton Woods“. p. 517-550. Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of Institutional Form (ed. 1985. nr. . în Emanuel Adier ]i Beverly Crawford (ed. 1997. nr. p. Progress in Postwar Economic Relations. 89-125.). „On the Problem of the Global Problematique“. 1983. 139-174. în American Political Science Review. p. 66. nr. RUGGIE Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox. Ole. Cambridge. p. „The United States and the United Nations: Toward a New Realism“. 62-70. Columbia University Press. 1991. 1980. în Iver B. nr. în World Politics. p. 201-234. 39. nr. Londra. Waever. Routledge. Keohane. p. 1993. în International Organization. Governance Without Government: Order and Change in World Politics. Michael. Londra. Krasner ]i Waltz. Constructing the World Polity. 170-204. în International Security. New York. 109. Interdependence and Dependence. Cambridge University Press. în International Organization. Gilpin. 343-356. „International Regimes. and Change: Embedded Liberalism in the Postwar Economic Order“. 1992. nr. Ruggie: Transformation and Institutionalization“.). 22. nr. p. Identity and American Foreign Policy“. 35. [n Political Science Quarterly. nr. în International Organization. nr. World Politics: Power. 1993. 47. 36. p. 557-583. „John G. 46. nr. 1996. „The Past as Prologue: Interests. 874-893. în Alternatives. 1972. Lecturi suplimentare Hawes. ]i Czempiel. 1990. „Third Try at World Order? America and Multilateralism After the Cold War“. Columbia University Press. 1983. New York. „Embedded Liberalism Revisited: Institutions and Progress in International Economic Relations“. 1975. 1992. New York. Aceast` carte include o ampl` bibliografie a lucr`rilor lui Ruggie. 1994. 261-285.). Rosenau. 1998. p. în International Security. The Future of International Relations: Masters in the Making. nr. p. Harcourt Brace Jovanovich.). „Continuity and transformation in the world polity: toward a neorealist synthesis“.

în primul rând nu are prea mare importan\` instruirea lor! Din 1989. Sistemul credin\elor fundamentale ale neoreali]tilor ]i neoliberalilor î]i are r`d`cinile într-o ontologie realist`. 2 Pe l@ng` acest angajament fa\` de subiectul în discu\ie din teoria rela\iilor interna\ionale. Evalu`m [ns` cunoa]terea ]tiin\ific` când ceva merge r`u. C`ci. El s-a n`scut în 1958 în Germania. În studiul rela\iilor interna\ionale. al unei explica\ii complexe. ei au în comun angajamentul fa\` de atomismul ontologic ]i pozitivismul epistemologic . Dac` exist` o lume real` care func\ioneaz` conform legilor naturale. crede el. De asemenea. concentrându-se pe chestiunile ontologice ]i epistemologice ale întreb`rilor ]i r`spunsurilor importante sau legitime pentru rela\iile interna\ionale ]i mai pu\in asupra structurii ]i dinamicilor sistemului interna\ional per se. acest lucru este în mod evident adev`rat cu cât ne concentr`m mai mult aten\ia pe anumite evenimente. arat` ce au în comun. Nu avem nevoie ca doctorii sau oamenii de ]tiin\` s` ne înve\e. dar face acest lucru indirect. ]i anume neorealismul ]i neoliberalismul. Trebuie de asemenea s` ar`t`m c` Wendt este în primul rând un metateoretician sau teoretician al stratului profund ]i mai pu\in al celui de suprafa\`. oamenii de ]tiin\` nu trebuie s` fac` apel la intui\ia noastr` pentru a ne explica procesele fizice. El ne reaminte]te nevoia de a lua în serios subiectele care ne preocup` nu ca pe un set de „lucruri de explicat“ prin referin\` la câteva „cauze“ independente la un nivel de analiz` diferit. iar studiul ac\iunii lor colective „consider` actorii interesa\i de ei [n]i]i ca un dat constant ]i exogen. Opera lui Alexander Wendt este nepre\uit` pentru cei care cred c` ceva este întotdeauna gre]it în conduita rela\iilor interna\ionale ]i c` oamenii de stat au nevoie s` înve\e cum s` îndrepte r`ul de la oamenii de ]tiin\` din domeniul social. la Mainz. Cercet`torul . O facem din instinct. ci drept un set de fenomene care nu pot fi explicate adecvat. considerându-l cel pu\in unilateral ]i în cel mai r`u caz contraproductiv. I s-a acordat licen\a de c`tre Colegiul Macalester în 1982 ]i a primit titlul de doctor de la Universitatea din Minnesota. care se refer` la rela\iile dintre cercet`tor ]i obiectul cercetat. Wendt ]i-a dedicat cercetarea critic`rii acestui punct de vedere. apelând mai pu\in la în\elesuri „intersubiective“ din rândul participan\ilor la respectivele procese empirice ]i mai mult la rolul for\elor structurale largi. cu atât mai abstracte trebuie s` devin` teoriile noastre. La fel. independent de interpretarea pe care le-o dau agen\ii implica\i. Bineîn\eles. deoarece este fundamental pentru cercetarea pe care Wendt este preocupat s` o reconstruiasc`. El afirm` urm`toarele: „Obiectivul acestui tip de teoretizare este ]i acela de a aprofunda în\elegerea noastr` asupra politicilor mondiale. Dar ce-ar fi dac` am c`uta mai multe explica\ii generale pentru modelele la scar` larg` ale comportamentului în timp ]i spa\iu? Mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale pretind c`. Este un element necesar. Wendt a dezvoltat abordarea „constructivist`“ în studiul rela\iilor interna\ionale.“1 Într-o serie de articole majore. în cazul în care „agen\ii“ pot face prea pu\in pentru a schimba „structurile“ care pretind s` le determine comportamentul. La nivel biologic. s` vorbeasc` ]i s`-i permit` lumii reale s`-i dea replica direct. Statele exist` într-un sistem interna\ional anarhic. ca parte a acelei explica\ii nu ne-am putea baza în totalitate pe starea de spirit a pre]edintelui în timpul crizei. Evident. WENDT ALEXANDER WENDT Mul\i dintre noi suntem siguri c` ]tim cum s` respir`m. Formulele „cum sunt lucrurile într-adev`r“ ]i „cum func\ioneaz` lucrurile într-adev`r“ sunt crezuri ontologice. Pân` în prezent. atunci cercet`torul trebuie s` pun` întreb`ri direct naturii. În ciuda neîn\elegerilor substan\iale dintre neoreali]ti ]i neoliberali. Ea a ap`rut în procesul unei evalu`ri critice a dou` cadre teoretice dominante la sfâr]itul anilor ’80 în studiul american al rela\iilor interna\ionale. Prefixul „neo“ implic` faptul c` sunt forme oarecum „noi“ ale vechilor tradi\ii de gândire. iar o teorie ]tiin\ific` a procesului respira\iei va con\ine referin\e la fenomene pe care nu trebuie s` le cunoa]tem pentru a continua s` respir`m. respira\ia este f`r` îndoial` un proces complicat. Este important de în\eles acest angajament împ`rt`]it. Dac` nu mai respir`m sau avem dificult`\i în respira\ie. lucr`rile sale s-au îndreptat împotriva acelor abord`ri teoretice care au dominat studiul american al rela\iilor interna\ionale.325 A. omul de ]tiin\` î]i poate folosi cuno]tin\ele pentru a descoperi problema. neoreali]tii ]i neoliberalii practic` o epistemologie obiectivist`. Alexander Wendt a predat la Departamentul de }tiin\e Politice de la Universitatea Yale. Aceast` cunoa]tere este tacit`. cu cât sunt mai ample referin\ele noastre empirice. Nimeni nu ar nega în mod serios c` interpretarea lui George Bush privind invadarea Kuweitului de c`tre Irak în august 1990 este de o importan\` suprem` dac` vrem s` explic`m reac\ia SUA la comportamentul Irakului din 1990. dar nu suficient sau amplu. în\elegerea cunoa]terii tacite a celor pe care îi studiem este de o importan\` crucial`. concentrându-se asupra stimulen\ilor selectivi care îi pot determina s` coopereze“.

]i s` observe lumea real` în mod ra\ional. dac` i s-ar fi dat o pârghie suficient de lung` ]i un punct de sprijin. dar nu ]i într-o lume a rela\iilor de sum` zero. Alexander Wendt nu este dezinteresat de aceste chestiuni. Concentrându-se asupra lucr`rilor lui Immanuel Wallerstein. f`r` o teorie social` detaliat` a intereselor statelor ei nu reu]esc s` ofere aceast` explica\ie. dar structura de baz` r`mâne aceea]i. a]a cum arat` Wendt. inversând procedura conven\ional`. De]i neoreali]tii ]i neoliberalii pretind c` pot explica sursele primare ale conflictului ]i cooper`rii din rela\iile interna\ionale prin structura implicit` a anarhiei. importan\a relativ` a inten\iilor ]i capacit`\ilor statului ]i impactul institu\iilor ]i regimurilor interna\ionale. dar sus\ine c` ele sunt discutate într-un cadru conceptual închis care ridic` probleme cruciale privind rela\ia dintre agen\i (state) ]i structurile interna\ionale. transparent` pe o singur` parte. Ca urmare. în special în SUA. The Agent-Structure Problem in International Relations Theory (1987). Dar cum poate fi f`cut acest lucru. WENDT trebuie s` stea în spatele unui zid gros de sticl`. Se acord` mult mai pu\in` aten\ie felului în care structurile interna\ionale ]i institu\iile (în cel mai larg sens al cuvântului) ajut` la constituirea agen\ilor ca subiec\i împuternici\i. ci ]i s` o transforme. Prima este mai posibil` decât a doua. Aceasta nu reu]e]te s` identifice modul în care statele individuale pot nu numai s` reproduc` structura. Dar literatura nu poate explica sursele jocului luat [n considerare deoarece modelului implicit al sistemului interna\ional îi lipse]te o teorie a ac\iunii ]i preferin\elor statului. posibilit`\ile cooper`rii interna\ionale. [ntruc@t actorii statali î]i definesc interesele în a]a fel încât s` includ` ]i interesele altor state. În final. neoreali]tii ]i neoliberalii nu sunt de acord asupra câtorva chestiuni importante: implica\iile anarhiei. O asemenea reificare nu ia în considerare ini\ial nici condi\iile structurale prealabile sau institu\ionale de ac\iune. Obiectivitatea este „punctul lui Arhimede“ (se spune c` Arhimede s-ar fi l`udat c`. reific` identit`\ile. În contrast cu ceea ce îi une]te la nivelul metateoriei. {ntâi. o ontologie atomist` a statelor în condi\ii de anarhie tinde s` dea de în\eles c` aceasta din urm` este inaccesibil` schimb`rii. dar cât se poate de diferit`.3 Acestea sunt problemele paradigmei metateoretice comune [n jurul c`rora graviteaz` teoria contemporan`. le trateaz` ca „elementare din punct de vedere ontologic“. În articolul s`u de pionierat [n domeniu. nu numai strict de interesele proprii. Apoi. ar fi putut muta P`mântul) care îi permite cercet`torului s` descopere modul în care statele se comport` f`r` s`-l schimbe în vreun fel. concep\iile teoretice ale structurii interna\ionale asupra alegerii ra\ionale (rational choice) implic` o „constrângere“ a agen\ilor statali existen\i anterior prin modificarea costurilor ]i beneficiilor lor în func\ie de diferite strategii. a materializ`rii structurilor ontologice primare. Neoreali]tii ]i neoliberalii tind s` fac` acest lucru deoarece ei se bazeaz` implicit în cercetarea lor pe ipotezele individualismului metodologic. reproduce ]i transform` institu\iile ]i . Aceast` mi]care ridic` totu]i problema conex`.“4 Wendt r`mâne un cercet`tor orientat c`tre stat al rela\iilor interna\ionale. se bucur` de pu\in` aten\ie teoretic` sau de legitimare. În contrast cu abord`rile conven\ionale. Efectele sale pot fi modificate prin cooperare. ]i anume teoria sistemelor mondiale. El define]te constructivismul astfel: „Constructivismul este o teorie structural` a sistemului interna\ional care face urm`toarele afirma\ii esen\iale: (1) statele sunt principalele unit`\i de analiz` pentru teoria politic` interna\ional`. dac` statele sunt motivate în primul rând de urm`rirea unor câ]tiguri relative fa\` de alte state sau de urm`rirea câ]tigurilor absolute în putere ]i bun`stare. aceast` abordare nu în\elege c` numai ac\iunea uman` actualizeaz`. (2) structurile cheie din sistemul statelor sunt mai curând intersubiective decât materiale. Wendt se identific` drept „constructivist“. Exist` multe studii care exploreaz` logica intern` a strategiilor de stat în acest context. puterile ]i interesele statelor sau. dar ne îndeamn` s` nu consider`m ca sigure statele ]i interesele lor. Sistemul mondial capitalist este considerat de la început obiect de studiu analitic independent de ac\iunile prin care a fost creat. ]tim c` o „cooperare în condi\ii de anarhie“ este posibil` într-o lume a rela\iilor de sum` pozitiv`. folosind mai ales teoria sofisticat` a jocului. adic` \in seama ]i de interesele altora. ierarhia scopurilor statului. nici caracterul produsului structural rezultat. decât date în mod exogen sistemului de natura uman` sau de politicile interne. Wendt respinge principala alternativ` la atomismul ontologic. Aceasta ridic` un num`r de probleme.RELA|II INTERNA|IONALE 326 327 A. (3) identit`\ile ]i interesele de stat sunt în mare parte construite mai degrab` de aceste structuri sociale. Wendt arat` cum acesta trece de la structuri (sistemul capitalist mondial) la unit`\i (statele din sistemul mondial). capabili s` interac\ioneze semnificativ. dat` fiind posibilitatea ca fiecare cercet`tor s` aib` prejudec`\ile lui? R`spunsul pozitivist este s` recomande folosirea unei metodologii de interven\ie care s` previn` subiectivitatea ]i a unor metode empirice care specific` în avans tipul de dovezi necesare pentru a sus\ine sau a contrazice ipotezele empirice. Conduita pl`nuit`. mai ales aceea care urm`re]te s` schimbe îns`]i structura. De exemplu.

Argumentele sale în numele programului de cercetare constructivist se încadreaz` în contextul unei critici continue a neoreali]tilor precum Kenneth Waltz ]i a neoliberalilor precum Robert Keohane. unde dezbate abord`rile dominante ]i eronate ale neorealismului ]i neoliberalismului. atât interne cât ]i în cadrul mai larg al economiei capitaliste mondiale. iar semnifica\iile sunt construite social“. despre întreb`rile care nu ar trebui puse. importan\a de a acorda aten\ie acestei constituiri reciproce a agen\ilor ]i structurilor. a]a cum persoanele pot s` accepte decizii politice care sunt în mod incontestabil incorecte. ]i aceasta nu este o critic`. Mai degrab` decât s` emitem interpret`ri ale sensurilor ]i reprezent`rilor rela\iilor interna\ionale pe baza distribuirii for\elor materiale. printre al\ii. Poate cel mai radical ]i serios argument este c` trebuie s` acord`m prioritate la fel de mare reprezent`rilor dominante ale rela\iilor interna\ionale în în\elegerea comport`rii statelor ca ]i distribuirii for\elor materiale între state. unii oameni de ]tiin\` au sus\inut c` Uniunea Sovietic`. nu era o amenin\are pentru SUA ]i alia\ii lor din Europa de Vest. Diferen\a este c`. c`ci agen\ii pot s` nu în\eleag` antecedentele structurale sau implica\iile ac\iunilor lor. politice sau economice. Wendt consider` c` cercet`torii rela\iilor interna\ionale trebuie s` adopte principiile de baz` ale teoriei „structur`rii“. Inspirându-se. Potrivit lui Wendt. ci semnifica\ia ]i interpretarea lor de c`tre actorii în]i]i. avem nevoie de o ontologie care s` dep`]easc` tendin\a de a trata ac\iunea ]i structura ca fiind p`r\i opuse ale unei dualit`\i. Aceast` calitate discursiv` nu înseamn` c` structurile sociale sunt reductibile la ceea ce agen\ii consider` c` fac. S-ar putea conchide c` SUA au exagerat în mod deliberat amploarea puterii sovietice pentru a-]i atinge propriile scopuri economice. în timpul r`zboiului rece. La sfâr]itul anilor ’80 ]i începutul anilor ’90.RELA|II INTERNA|IONALE 328 329 A. dat` fiind inegalitatea puterii ]i bog`\iei din sistemul interna\ional. conteaz` nu factorii primari ai distribuirii materiale de un fel sau altul. El are idei interesante despre întreb`rile care ar trebui puse în studierea rela\iilor interna\ionale ]i. Wendt se dovede]te a fi realist din punct de vedere ]tiin\ific în acela]i mod în care pozitivi]tii pretind c` sunt reali]ti. Cercet`torii rela\iilor interna\ionale au tendin\a s` studieze rezultatele comportamentale asociate cu distribuirea diferit` a puterii între state de-a lungul istoriei. Erik Ringmar d` un exemplu de inova\ii metodologice menite s` abordeze impactul structurilor asupra agen\ilor: „Trebuie s` construim o ipotez` referitoare la cum ar fi fost lucrurile dac` ar fi lipsit numai puterea structural` ]i apoi s` m`sur`m diferen\a dintre aceast` condi\ie ]i cea existent`. Mai apoi. În acest mod se poate face o estimare a intereselor «reale» ]i a identit`\ilor «reale». cel pu\in în primii ani de dup` sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. de la Anthony Giddens în sociologie ]i de la Roy Bhaskar în filozofia ]tiin\ei. dup` care actorii „ac\ioneaz` în baza semnifica\iilor pe care obiectele le au pentru ei.“6 La nivelul epistemologiei. {ns` cu siguran\` înseamn` c` existen\a ]i modul de operare a structurilor sociale sunt dependente de în\elegerea men\ionat`. Nici ontologiile atomiste ]i nici cele colectiviste nu pot capta rela\ia dintre agen\i ]i structuri f`r` materializarea unora sau altora. distribu\ia puterii economice între SUA ]i Uniunea Sovietic` era departe de a fi bipolar`. în timp ce adoptarea unei metodologii empirice reduce „realul“ la ceea ce poate fi observat. „Structurile sociale au o dimensiune inerent discursiv` în sensul c` sunt inseparabile de ra\iunile ]i în\elegerea pe care agen\ii le dau ac\iunilor lor. dar în acela]i timp acele structuri nu exist` independent de reproducerea lor (]i de posibila lor transformare) de c`tre agen\i. poate fi în\eles ca diferen\a dintre consim\`mântul dat în condi\iile prezente ]i ceea ce ar alege o persoan` s` De notat c` pân` acum Wendt a scris de pe pozi\iile unui critic. puterea structural` poate deveni activ` când statele nu ac\ioneaz` în modul a]teptat. Wendt sus\ine c` încerc`rile de a deduce modele de stabilitate ]i pace din acest tip de analiz` sunt inadecvate în absen\a oric`rei examin`ri teoretice a felului în care statele în\eleg natura ]i identitatea amenin\`rilor din partea altor state. De aici. ci doar o observa\ie. ceea ce înseamn` refuzul de a omite modul în care statele interpreteaz` ceea ce fac în favoarea unei anumite dinamici structurale de baz`. Pe aceast` baz`. el sugereaz` c` ]i structurile care nu pot fi observate direct sunt reale. o asemenea interpretare este incompatibil` cu ipotezele metateoretice ale constructivismului. la fel de important. fie ele militare. Agen\ii (actorii statali) nu exist` independent de structurile din jurul lor. el a publicat articole ]i capitole de lucr`ri care îi eviden\iaz` constructivismul. . WENDT „constrângerile“ structurale ale vie\ii sociale. Potrivit lui Wendt. trebuie s` ne concentr`m asupra semnifica\iei relevan\ei lor pentru state înainte de a evalua comportamentul statului.“5 fac` în condi\iile în care puterea structural` nu ar fi în joc. el a elaborat un program de cercetare empiric` (nu empirist`) în domeniu.. De exemplu. De exemplu.. Gradul de consim\`mânt autentic pe care oamenii îl dau . Avantajul teoriei „structur`rii“ este c` faciliteaz` o abordare metodologic` care încearc` s` explice influen\ele structurilor asupra comportamentului.

p. în Iver B. 1992. Heath &Co. Include o bibliografie a articolelor publicate de Wendt. consulta\i Erik Ringmar. 20. Londra. p. World of Our Making: Rules Rule in Social Theory and International Relations. opera sa a fost mai degrab` sugestiv` decât concluziv`. Steve.a Scientist Struggling with History“.C. Neumann ]i Ole Waever (ed. „What’s at Stake in the Agent-Structure Debate?“. 441-474. Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge. „Bridging the Theory/Metatheory Gap in International Relations“. în International Organisation. nr. nr.). Wallerstein ]i Walt z. 50. p. în W. 1995.. 1994. Nicholas. nr. 1989.). Alexander Wendt este un gânditor esen\ial în metateoria domeniului rela\iilor interna\ionale contemporane. 1992. Ringmar. [n Review of International Studies. în Yoset Lapid ]i Friedrich Kralochwil (ed. Boulder. Martin ]i Smith. 383. Oxford. Principalele lucr`ri ale lui Alexander Wendt „The Agent-Structure Problem in International Relations Theory“. p.. Lecturi suplimentare Carlsnaes. cit. nr. 384. 384-396. D. 391-426. [n American Political Science Review. Pentru o prezentare excelent` a dezbaterii consulta\i David A. Columbia University Press. WENDT În concluzie. David. Londra. 41. 17. „Institutions and International Order“ (cu Raymond Duvall). New York. 2. „Collective Identity Formation and the International State“. în International Organisation.). Carlsnaes and Steve Smith (ed. p. 6. 3. Alexander Wendt. Steve. New York. 1987. The Return of Culture and Identity in IR Theory. „Bridging the Theory/Meta-theory Gap in International Relations“. 1996. nr. op. 1997.). în Iver B. Erik Ringmar. 1994. dar r`mâne de apreciat dac` opera sa va îndeplini promisiunea unui program de cercetare „postpozitivist“. op. Este un avertisment util asupra pericolului de a materializa agen\i ]i structuri în teoria rela\iilor interna\ionale. Alexander Wendt. în International Security. Hollis. Rosenau ]i Ernst-Olto Czempiel (ed. 393-410. Hollis. European Foreign Policy. p. „The Agent-Structure Problem in Foreign Policy Analysis“. Sage. p. Neuman ]i Ole Waever (ed. 4. Alexander Wendt. 17. p. în Review of International Studies. Alexander Wendt. 88. nr. W. 1997. W. „Alexander Wendt – a Scientist Struggling with History“. 1991. 5. Alexander Wendt. Astfel. Pentru o prezentare critic` excelent` a operei lui Wendt scris` de un fost student al s`u. în James N. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Giddens. 1987. în Review of International Studies. 17. Martin ]i Smith. Baldwin (ed. „In Lieu of a Conclusion: Compatibility and the Agent-Structure Issue in Foreign Policy Analysis“. nr. în International Organisation. 46.. 245-270. Explaining and Understanding International Relations. Toronto. Dessler. Keglev (ed. „Beware of Gurus: Structure and Action in International Relations“. 1991.).). p. „Identity and Structural Change in International Polities“. p. 274. 36. 51-73. 359. 335-370. p. Note 1. 1991. 1989. 1995. 7. 1989. p. cit. Charles W. St Martin’s Press. „Anarchy Is What States Make of It: the Social Construction of Power Polities“. „Collective Identity Formation“. „Alexander Wendt – a Scientist Struggling With History“. „The Agent-Structure Problem in International Relations Theory“. nr. 41. Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate. [n International Organization. University of South Carolina Press. Routledge. 274-287. Clarendon Press. . Londra. 269-289. „Constructing International Polities“. în American Political Science Review.. p. „Alexander Wendt . p. în International Studies Quarterly. Cel pu\in în termenii dimensiunilor ontologice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor interna\ionale Wendt a contribuit mult la dezv`luirea limitelor dezbaterii neorealiste/neoliberale din domeniu. Carlsnaes. p.. 1994. Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the IWO’s . 88. p. Routledge. The Future of International Relations: Masters in the Making. nr. 71-81. Columbia.). 43. Erik. 1990.RELA|II INTERNA|IONALE 330 331 A. nr. Onut. R`mâne de v`zut modul în care el ]i al\ii inspira\i din opera lui folosesc puterea de în\elegere a constructivismului pentru a pune în lumin` studiul empiric al politicilor mondiale. 385. Lynne Rienner. 383-392. „Collective Identity Formation and the International State“. Keohane. p. nr. 1993. The Future International Relations: Masters in the Making.

ace]ti gânditori se limiteaz` la a lumina latura întunecat` a modernit`\ii. Ei se prezint` ca „exila\i“ de bun` voie la grani\ele disciplinei academice. bazat` pe no\iunile moderne de ra\iune ]i adev`r. Limbajul pe care îl folosim pentru a descrie lumea în care tr`im nu mediaz` între eul nostru ]i mediul înconjur`tor. care ne limiteaz` capacitatea de a imagina posibilit`\ile politice ale unei schimb`ri radicale. cercet`torii rela\iilor interna\ionale sunt mereu în c`utarea unui ideal greu de sesizat. Pentru ei. El sugereaz` c` în studiul rela\iilor interna\ionale se manifest` „cu]ca de fier“ a modernit`\ii. care este luat ca atare de mul\i cercet`tori din domeniu. a unei fundament`ri filozofice dincolo de jocul puterii prin care se asum` ]i se recomand` reforme ale modalit`\ilor de administrare a afacerilor de stat. altfel preten\ios afirmate. Max Weber se profileaz` cu proeminen\` în lucr`rile lui Walker. expunând strategiile prin care discursuri specifice despre putere/]tiin\` construiesc ierarhii conceptuale opuse ]i aparent în`bu]` p`rerile diferite.POSTMODERNISMUL Richard Ashley ]i Robert Walker au atras aten\ia asupra felului în care ]tiin\a ]i puterea sunt strâns legate în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale contemporane. dar care ne regleaz` ]i sentimentul timpului. pun@nd [n eviden\` poten\ialul ]i limitele cunoa]terii sale. . istoriei ]i progresului. Aceasta este o preten\ie modern` care exclude din prim plan aspecte epistemologice importante privind modul în care sunt legitimate convingerile noastre ontologice fundamentale legate de scopul ]i dinamica domeniului nostru de studiu. distinc\ia modern` dintre teorie ]i practic` este înlocuit` cu termenul „discurs“. Robert Walker î]i fixeaz` privirea critic` asupra discursului despre „suveranitate“. Mai ales Ashley este angajat într-un proiect de „deconstruc\ie“ a disciplinei. care estompeaz` dihotomia dintre realitate ]i reprezentarea ei textual`. Refuzând s` se angajeze într-o analiz` empiric` sau normativ`. La ei.

]i anume complicitatea cu structurile globale de putere. datorit` dominan\ei sale în cadrul disciplinei. SUA ]i Uniunea Sovietic` [n care a studiat ratele de cre]tere tehnologic`. de]i a adoptat o perspectiv` dinamic` în timp ]i nu a pus semnul egalit`\ii între semnifica\ia puterii ]i capacitatea de a proiecta for\a militar` în str`in`tate. Alexander Wendt a considerat c`: „Obiectivul acestui tip de teoretizare este . Lucrarea s-a situat ferm în cadrul conven\ional al „echilibrului de putere“.“1 ea presupune o distinc\ie ontologic` între subiect ]i obiect. ASHLEY RICHARD ASHLEY Richard Ashley a predat la Departamentul de }tiin\e Politice de la Universitatea de Stat din Arizona începând din anul 1981. ai anumitor obstacole sau limite de realizare sau satisfacere a acestora ]i ai anumitor mijloace prin care obstacolele ]i limitele ar putea fi dep`]ite“. dar nu reu]e]te s` cerceteze condi\iile care au dat na]tere problemelor respective. El afirm` c` aceasta este dominat` de logica instrumentalist` care este inseparabil` de efectul s`u politic. Ipotezele realizeaz` leg`tura fundamental` dintre „datele“ ob\inute prin experien\` ]i cadrul teoretic în lumina c`ruia devin semnificative. iar.. În contrast cu aceast` concep\ie „pozitivist`“ despre teorie. ea poate fi util` dac` vrem s` intervenim ]i s` modific`m modelele de comportament. rolul cercet`torului din domeniul ]tiin\elor sociale este mai important decât cel al unuia din domeniul tehnic. Pentru Ashley. Acolo ]i-a creat reputa\ia de lider al mi]c`rii postmoderniste/poststructurale în cadrul (sau mai degrab` împotriva) disciplinei rela\iilor interna\ionale. Logica instrumentalist` se bazeaz` pe un num`r de ipoteze privind natura realit`\ii.2 Prima carte a lui Ashley a fost o examinare clasic` a echilibrului de putere dintre China.. Realitatea exist` independent de subiec\ii care o observ`. Principalele sale articole publicate în prima parte a anilor ’80 sunt toate varia\ii ale unei critici filozofice a premiselor epistemologice ale ra\iunii tehnice. ierarhice ]i opresive.335 R. În 1985 a ob\inut premiul Karl Deutsch al Asocia\iei de Studii Interna\ionale. Ashley a promovat ideea unei ]tiin\e sociale mai „reflexive“. aceste premise constituie o form` de „ra\ionalitate tehnic`“ care: „concepe via\a ca expresia unor situa\ii mai mult sau mai pu\in distincte . teoria are func\ia de a explica modelele fundamentale ]i durabile ale domeniului în discu\ie. modelarea ordinii mondiale ]i domina\ia metodelor economice (în special teoria alegerii ra\ionale) în studiul rela\iilor interna\ionale. s` ne fac` s` în\elegem mai bine politicile mondiale. Mai întâi. ]i o faz` ulterioar`. dar o face indirect. Contribu\ia sa în domeniu este mai bine în\eleas` la nivelul metateoriei decât la nivelul pur teoretic. Ashley era ]i în c`utarea unui ideal de libertate ]i autonomie pentru to\i cei care erau oprima\i de structurile de putere pe care cei mai mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale se bazau pentru a explica orice . ]i a pledat pentru o încercare radical` de a compara între ele aceste structuri. în loc s` le lase s` propun` ]i s` delimiteze „solu\iile“. definite în termenii anumitor scopuri sau necesit`\i date. Reputa\ia lui Ashley se bazeaz` pe o serie de articole ]i capitole de lucr`ri editate în diverse colec\ii.. Ca urmare. Totu]i. Aceasta se realizeaz` prin interpret`ri plauzibile ale unor ipoteze testabile care iau forma unor afirma\ii de tip „dac`/atunci“.. În timp ce analiza critic teoria conven\ional` a rela\iilor interna\ionale. care consider` „realitatea“ o sfer` a experien\ei necontaminat` de percep\ie sau mediat` de limbaj ]i interpretare. care s` examineze practicile structurale/epistemologice ce produc problemele în sine. Ashley a dedicat mult` aten\ie premiselor metateoretice ale teoriei conven\ionale a rela\iilor interna\ionale. ca ]i modul în care ei conceptualizeaz` domeniul subiectelor tratate. vorbesc ]i ac\ioneaz`. Apoi. func\ia teoriei ]i rolul savantului ca teoretician. a]a cum se manifest` aceasta în dezbaterile despre realism. prin concentrarea mai degrab` asupra problemelor ontologice ]i epistemologice legate de ceea ce constituie întreb`rile ]i r`spunsurile importante ]i legitime despre domeniul rela\iilor interna\ionale decât asupra structurii ]i dinamicilor sistemului interna\ional [însu]i]. În fine. teoria este nu numai un instrument al descoperirii.3 Într-un studiu important privind lucr`rile lui Ashley. în care caut` s` submineze ]i s` pun` sub semnul întreb`rii criteriile la care apeleaz` cei mai mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale în c`utarea adev`rului. care ajut` la rezolvarea unor „probleme“ într-o zon` dat`. Jarvis distinge dou` „faze“: faza eroic`. în care Ashley se p`streaz` în grani\ele epistemologice ale modernit`\ii ]i iluminismului. }i-a luat masteratul la Universitatea California din Santa Barbara ]i doctoratul la Massachusetts Institute of Technology în 1977. mai degrab` decât s` le putem prevedea în cadrul unor anumi\i parametri specifici. subversiv`. Ashley afirm` c` ra\iunea tehnic` dezbrac` teoria de orice rol critic evaluator. cei mai mul\i cercet`tori tind s` afirme c` epuizeaz` scopul ]i semnifica\ia ra\iunii ca poten\ial „instrument“ de emancipare. economic` ]i demografic` ale acestor mari puteri de-a lungul timpului. de la publicarea acelei c`r\i.

Prin contrast. atâta timp cât a reconsiderat par\ial un proiect de cercetare care încerca s` explice tocmai acele „constrângeri“ ]i „rela\ii de dominare“ în scopul eliber`rii de ele. f`r` s` caute s` înlocuiasc` discursurile hegemonice în rela\iile interna\ionale. dac` adev`rul este o func\ie a puterii ]i invers. . avem un interes transcedental de „a ap`ra libertatea de contrângeri nerecunoscute. despre lucruri) – care poate fi înlocuit cu altul de acela]i fel. unde îl invoc` pe Jürgen Habermas ]i no\iunea sa de „interese de cunoa]tere constitutive“ în ]tiin\ele umane. El ne îndeamn` s` citim textele realiste nu ca pe încerc`ri de a oglindi o realitate dat` de state separate teritorial ce coexist` într-un mediu anarhic. Aceasta este.). trad. în special a neorealismului. care este mai pu\in preocupat` de compatibilitatea cadrului de analiz` aflat în competi\ie decât de natura problematic` a criteriilor pe baza c`rora se formeaz` standardele noastre de discern`mânt ]i evaluare. grani\ele s` poat` fi puse la îndoial` sau înc`lcate. El a eviden\iat determinismul teoriei neorealiste. În acest context. 1998) (n. în special de Michel Foucault. Aceasta este ceea ce în\elege el când se angajeaz` într-o „dubl` lectur`“ a „problematicii anarhiei“ care construie]te o întreag` disciplin` pentru a include un non-place în rela\iile interna\ionale. Totu]i. în cazul când formeaz` obiectul unei obliga\ii (cf. începând din anii ’80 opera lui Ashley nu a urm`rit ocuparea unui loc privilegiat de unde s` evalueze teoria sau practica rela\iilor interna\ionale. În loc de a schimba o metapoveste a progresului cu o alta. dar subminându-le astfel încât „practicile s` poat` fi respinse sau invalidate. Aceast` evolu\ie este compatibil` cu adoptarea de c`tre Ashley a conceptului lui Foucault despre interdependen\a dintre putere ]i cunoa]tere în via\a social`. Ashley a ales postura de „disident“.4 Ar fi oarecum simplist ca Ashley s` fie caracterizat drept gânditor utopic. Înc` de la mijlocul anilor ’80. dar Ashley ne îndeamn` s` insist`m pe practicile intelectuale ]i politice care sus\in aceast` dihotomie. ed. Dimpotriv`. mai ales al celei a lui Kenneth Waltz. care neag` oamenilor capacitatea de a-]i construi viitorul prin ac\iune con]tient` ]i voin\` deplin`“. Ashley este o figur` major` a ceea ce s-a numit „a treia dezbatere“ a anilor ’80. noi leg`turi între diverse elemente culturale s` poat` deveni posibile. desigur. raport cu puterea. Concep\iile moderne trateaz` puterea ca pe o resurs` fungibil`* care poate fi de\inut` ]i transferat` de la un agent la altul. de aceea]i calitate ]i aceea]i cantitate. Ca ]i al\i membri ai stângii radicale care au fost influen\a\i de opera poststructurali]tilor francezi.5 Totu]i. ar fi gre]it s` credem c` lupta revolu\ionar` în numele „clasei“ sau „rasei“ ne-ar putea emancipa în * fungibil. a II-a. Ashley nu mai g`se]te sus\inere în mo]tenirea intelectual` a modernit`\ii pentru a l`muri valorile noastre sau pentru a oferi îndrumare asupra modului în care ele pot fi realizate în orice pachet de aranjamente institu\ionale concrete. Ashley a evoluat de la faza „eroic`“ radical` la o critic` subversiv` a teoriei rela\iilor interna\ionale. Acest lucru este eviden\iat clar în disputa cu John Herz din articolul Political Realism and Human Interests. ]i a dezv`luit multe probleme care apar când se aplic` metodologiile microeconomice în studiul politicilor mondiale. aceea de a explora complicitatea teoriei interna\ionale cu problemele pe care pretinde c` încearc` s` le rezolve. reprezent`rile s` poat` fi r`sturnate sau lipsite de prezum\ia de a avea valoare axiomatic` ]i politizate ]i istoricizate.RELA|II INTERNA|IONALE 336 337 R. Ashley a reu]it s` atrag` aten\ia asupra premiselor metafizice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor interna\ionale. o tem` studiat` ]i de Robert Walker ]i Martin Wight. nu s` accept`m aceast` tez` drept condi\ie prealabil` a teoriei interna\ionale. în lumina celor scrise de el despre natura construit` discursiv a adev`rului ]i ra\iunii.6 Ashley dore]te s` nu mai consider`m puterea ca pe o proprietate care poate fi de\inut` sau pierdut`. adj. Ashley se limiteaz` la o sarcin` mult mai modest`. Acest mod de gândire este cât se poate de str`in de ideile realiste tradi\ionale despre „echilibrul de putere“ dintre „marile puteri“ care utilizez` „puterea“ pentru a proteja anumite interese ca pe un instrument pentru a-]i sus\ine sau îmbun`t`\i statutul într-un sistem ierarhic rigid.. DEX. pe ce baz` î]i formulez` Ashley critica? De fapt. ar trebui s` le citim ca pe încerc`ri de a sus\ine statul suveran din punct de vedere teritorial ca depozitar al comunit`\ii politice care ne delimiteaz` domeniul libert`\ii ]i ne structureaz` identitatea ca membri ai unor comunit`\i na\ionale distincte. În plus fa\` de interesul tehnic de a ne controla mediul înconjur`tor ]i interesul practic de a men\ine în\elegerea ]i comunicarea mutual`. Aceasta este strategia „lecturii“ deconstructive a realismului în rela\iile interna\ionale. Puterea este situat` în „microrela\iile“ care constituie re\ele de putere ]i poate fi exercitat` „de jos“ ca ]i „de sus“. (jur. ASHLEY „probleme“ ap`rute pe agenda rela\iilor interna\ionale. Ashley consider` puterea o re\ea de practici disciplinare care ne ajut` s` ne constituim identitatea. La urma urmei. Asocierea anarhiei cu absen\a ordinii ]i autorit`\ii este posibil` numai pe baza unei conexiuni apriorice între suveranitatea teritorial` ]i ordine/comunitate. s` poat` fi deschise noi c`i de a gândi ]i a face politic` global`“. de rela\ii de dominare ]i de condi\ii de în\elegere ]i comunicare distorsionat`.

care ]tie c` nu va putea fi niciodat` acas` printre oamenii de acolo… [cu] o înclina\ie natural` de a se purta într-un mod «virtual». studiul eticii interna\ionale nu mai este o activitate marginal` în cadrul disciplinei. p. în International Theory: Positivism and Beyond. De]i activitatea lui Ashley trebuie s` fie privit` în contextul unei critici continue a pozitivismului din teoria rela\iilor interna\ionale. „Untying the Sovereign Slate: a Double Reading of the Anarchy Problematique“. 1991. Colorado. Steve Smith. 383. critica sa atotcuprinz`toare a ra\iunii moderne îl exclude de la participarea la renovarea teoriei normative a rela\iilor interna\ionale. Consulta\i Darry S. nr. unei arte a vie\ii. p. 1981. A]a cum observ` Mark Neufeld. Canberra. Totu]i. 25. radicalismul s`u nu este legat de vreun proiect special în numele unui anume grup de oameni. p. Pe de alt` parte. El se descrie ca un înstr`inat radical atât de disciplin` cât ]i de comunit`\ile teritorializate ale c`ror interac\iuni pretinde c` le reprezint`. nu a unei finalit`\i. c`ci el respinge criteriile conven\ionale folosite în mod obi]nuit pentru o astfel de evaluare. 17. A]a cum afirm` Neufeld. Pentru c`. de]i ar fi tentant s`-l numim radical tipic. „cea de-a treia dezbatere“ din rela\iile interna\ionale a îndemnat oamenii de ]tiin\` s` reflecteze mai mult la ceea ce el nume]te „dimensiunile politico-normative inerente ale paradigmelor ]i tradi\iile ]tiin\ifice derivate pe Note 1. 3. International Relations and the Challenge of Postmodernism: Defending the Discipline. nu este niciodat` fixat` la un teritoriu. The Australian University Press. 9 R`mâne de v`zut dac` Richard Ashley va r`spunde criticilor recente la adresa lucr`rilor sale. este prea devreme s` conchidem c` Ashley se va retrage din fa\a criticilor s`i. chiar dac` el nu mai poate participa la acest proces. „The State of the Discipline: Realism Under Challenge“. adic` potrivit unui etos general sau unei arte de a tr`i. „Political Realism and Human Interests“. 1996. se consider` o figur` r`t`citoare de condotierre din Europa la [nceputurile modernit`\ii. dar ]i opozi\ia celor care privesc subversiunea lui Ashley ca pe o amenin\are poten\ial` la integritatea disciplinei. Alexander Wendt. „un str`in de orice a]ezare ]i de orice credin\`. 5. Discourses of Global Politics: A Critical (Re) Introduction in International Relations. 10 Este dificil în aceast` etap` s` se evalueze contribu\ia lui Richard Ashley la teoria interna\ional`. ci a unor locuri care ar putea s` devin` obiectul unei strategii. . 1994. nr. 7. University of South Carolina Press. Ken Booth and Marysia Zalewski. în International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline.RELA|II INTERNA|IONALE 338 339 R.“7 care le sus\in“. unui mod de a se problematiza pe sine ]i de a-i problematiza pe al\ii. de]i este o munc` de teritorializare. Poate cea mai serioas` critic` a lucr`rilor lui Ashley ]i a celor inspira\i de ele este acuza\ia de relativism antifundamental. aceast` critic` a avut loc exact în perioada în care grani\ele dintre teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale au început s` cad`. 6. 1991. Lynne Reinner. L. 4. „Bridging the Theory/Meta-Theory Gap in International Relations“. Cambridge. în International Studies Quarterly. South Carolina. 227. este deseori dens ]i greu de în\eles pentru cei nefamiliariza\i cu filozofia Europei continentale ]i cu vocabularul analizei poststructurale. p. 251-253. „postmodernismul este mai potrivit în subminarea rolului ra\iunii in toto decât în extinderea no\iunii de ra\iune dincolo de grani\ele epistemei pozitiviste într-un mod compatibil cu reflexivitatea“. James Richardson. dar nu se vor gr`bi „s` ard` la temperatura înalt` a hiperreflexivit`\ii“. care îl acuz` c` înlocuie]te o form` de realism tehnic cu exaltarea relativist` ]i chiar nihilist` a unor idealuri care pot p`rea atractive ca teorie. Richard L. Boulder. Ast`zi. 171-176. p. 67. Ashley este responsabil în parte pentru aceast` transformare din cadrul disciplinei. Trebuie spus c` stilul scrierilor lui Ashley. cineva lupt` f`r` încetare în mijlocul evenimentelor ]i al întâmpl`rii ca s` fac` posibil [ntr-un fel tr`irea real` a unui ideal virtuos în mod inerent. S-ar putea ca Ashley s` fi contribuit la preg`tirea terenului pentru reînvierea principiilor eticii în teoria interna\ional`. de fapt. 1988. p. conform c`ruia. Cineva poate spune c` munca lui. situa\ie în care este nevoie de criterii „ra\ionale“ pentru a alege între ele. ASHLEY Studiile lui Richard Ashley sunt deci ale unui teoretician critic. în Review of International Studies. 17. dar care pot s` nu fie compatibile unele cu altele. ci mereu nomad`. 2.8 Într-adev`r. Cambridge University Press. Higgott. Columbia. care sunt gata s` considere studiul rela\iilor interna\ionale ca aren` de cercetare postpozitivist`. mereu gata s` se deplaseze în c`utarea nu a unei destina\ii. de]i nu în numele unei agende ideologice care s` ne permit` s`-l includem în oricare dintre orient`rile tradi\ionale paradigmatice ale rela\iilor interna\ionale. aproape poetic uneori. 1999. 254. Consulta\i Jim George. în Millennium: Journal of International Studies. „The Achievements of Poststructuralism“. Lucr`rile sale ]i-au atras sprijinul unui mare num`r de oameni de ]tiin\` (mai ales tineri) din Marea Britanie ]i SUA. Jarvis. nr.

în A. Cambridge.. 55. 1989. în International Organisation. nr. 56-68. Contemporary International Relations: A Guide to Theory. Lexington Books. nr. p. în Millennium: Journal of International Studies. „Critical Theory and Postmodernism in International Relations“. J. „Living on Border Lines: Man. C. 1990. Walker). p. „Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question of Sovereignty“. Steve. 21. p. „The Richness of the Tradition of Political Realism“. Richard L. South Carolina. C. 204-236. 1990. Jarvis. Booth ]i Marysia Zaiewski. 227-262. 17. 259-321. în Alternatives.. Ken. în Millennium: Journal of International Studies. „The Geopolitics of Geopolitical Space: Toward a Critical Social Theory of International Polities“. ASHLEY 8. 34. nr. 23. în International Organisation. 240-253. Canberra. Cambridge University Press. în International Studies Quarterly. Massachusetts. Perspectives on an Evolving Discipline. 1983. 21. 403-434. Principalele lucr`ri ale lui Richard Ashley The Political Economy of War and Peace: The Sino-Soviet-American Triangle and the Modern Security Problematique. Toronto. p. nr. 34. 25. 1980. Rosenau. 1984. 1990. nr. Walker). p. 1983. „Untying the Sovereign State: a Double Reading of the Anarchy Problematique“.B. 1994. 12. 1987. p. 463-496. 10. Mark Neufeld. 38. 1989.J. [n International Studies Quarterly. în Millennium: Journal of International Studies. Roger D. nr. 1994. Ibid. Columbia. „Turtles all the Way Down: Anti-foundationalism. „The eye of power: the politics of world modelling“. în Millennium: Journal of InternationalStudies. în Millennium: Journal of International Studies. Critical Theory and International Relations“. 1999. în International Theory: Positivism and Beyond. p.J. Yosef Lapid. Brown. 83-110. nr. Ethics and International Political Theory“. 1989. 259-268. 37. Pinter. 9. 1981. Groom and Margot Light (ed. Londra. 213-238. 75. Londra.). Pauline. Heath & Co. p. [n International Organisation. Rosenau ]i Ernst-Otto Czempiel. Lecturi suplimentare Brown. nr. (cu R. 147-182. „Once Again into the Fray: International Relations Confronts the Humanities“. Robert. p. 27. în International Studies Quarterly. 251. International Relations and the Challenge of Postmodernism: Defending the Discipline. 237-250. în Review of International Studies. James Der Derian ]i Michael Shapiro. p. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Walker ]i Waltz. 22.RELA|II INTERNA|IONALE 340 341 R. p. 38. Gilpin. The Australian University Press. în International/Intertextual Relations: Postmodern Readings in World Politics. 1992. „Reflexivity and International Relations Theory“.. „Introduction: Speaking the Language of Exile: Dissident Thought in International Studies“ (cu R. nr. nr.. 33. [n International Studies Quarterly. p. p. [n International Studies Quarterly. 367-416. Higgott ]i James Richardson.R. Smith. p. „Imposing International Purpose: Notes on a Problematic of Governance“. Pentru o excelent` prezentare a acestei dezbateri consulta\i ]i Molly Cochran. în International Relations: Global and Australian . p. 225-286. p. Spegele. nr. Lexington. 251-290. „Political Realism and Human Interests“. 1993. 1984. p. nr. nr. Darryl. 37-69. „The State of the Discipline: Realism Under Challenge“. James N.C. 1988. B. 1991. „Postmodernism. 287-304. în Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to World Politics for the 1990’s . University of South Carolina Press. „Three Modes of Economism“. 1995. p. D. p. nr. p. p. Poststructuralism and War“. „Richard Ashley’s Discourse for International Relations“. „The Achievements of Poststructuralism“. 19. „The Third Debate: on the Prospects of International Theory in a Post-Positivist Era“. 1996. nr. 495-535 „The poverty of neorealism“. Pinter.

El nu sugereaz` c` aceste ipoteze sunt corecte sau gre]ite. ]i astfel este sensibil la manipulare ]i control. O tendin\` modern` presupune c` un principiu ontologic al „ordinii“. J. exist` pentru a fi descoperit ]i explicat. cititorul poate pleca de la o „întâlnire“ cu Walker sim\indu-se oarecum frustrat. el a elaborat numeroase capitole de lucr`ri ]i articole (unele în colaborare cu Richard Ashley). Fiecare model de ordine se face în\eles numai în termenii practicilor care îl valideaz`. acesta ar putea fi rezumat ca „metoda practicilor discursive“. eviden\a empiric` pentru ipoteze derivate din teorie ]i gradul de echilibrare. este o practic` istoric` continu`. el ]i-a f`cut o meserie din a deconstrui dezbaterile rituale ale acestei discipline ca expresie a modernit`\ii. Nu ne spun foarte mult despre cum este lumea. B. Teoria este util` în func\ie de puterea de explicare.“1 Ca o mic` mostr` a stilului de a scrie al lui Walker.343 R. s` se schimbe sau s` înceteze cu totul. Cea mai bun` cale de a aborda lucr`rile sale pare s` fie descrierea lor ca metateorie. Dar. De altfel. Canada. Mai degrab` decât despre lume. Având în vedere grija lui sau mai bine zis „obsesia“ lui fa\` de presupozi\ii ]i ipoteze. J. în care evalueaz` multe din ipotezele pe care oamenii de ]tiin\` le formuleaz` în studiul rela\iilor interna\ionale. dar nu în sensul descrierii modalit`\ilor în care cercet`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale []i pot îmbun`t`\i în\elegerea empiric`. În 1977. care poate fi evaluat` dup` criterii cum ar fi consecven\a logic` intern` în utilizarea conceptelor. conform c`reia chestiunile epistemologice sunt privilegiate fa\` de cele ontologice. Walker nu este de acord. Walker scrie despre modul în care al\ii scriu despre ce cred c` este sau ar trebui s` fie lumea. De]i l-am clasificat drept „postmodern“. cum ar fi modelele asociate conduitei sociale. F`r` îndoial` c` ar contesta ]i inten\ia mea de a-l „plasa“ în a]a fel încât activitatea sa s` poat` fi „temperat`“ de studiul rela\iilor interna\ionale. De altfel. el nu ezit` s` m`rturiseasc` c` este cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. Astfel. de exemplu: „etica nu este un depozit de principii [teoretice] care a]teapt` s` fie aplicate. Walker este în mod cert postmodern în m`sura în care lucr`rile lui reflect` interpretarea termenilor „modern“ ]i „postmodern“ formulat` de Zygmunt Bauman. Astfel. Departe de a fi lipsit` de principii etice. verificarea empiric` a afirma\iilor. în interpretarea tipic postmodern` a lumii. {ntruc@t aceste modele exist` ]i pot fi descoperite sub elementele contingente ale practicii istorice este posibil` o teorie (opusul istoriei narative) ca instrument care faciliteaz` în\elegerea „realit`\ii“. ci doar cerceteaz` ceea ce s-ar putea numi condi\iile în care ele pot fi posibile. ordinea nu precede practicile ]i deci nu poate servi ca m`sur` exterioar` a valabilit`\ii lor. de]i ne spun destule despre condi\iile în care putem s` pretindem c` ]tim ce este lumea ]i care sunt posibilit`\ile ei viitoare. A absolvit în 1968 masteratul la Universitatea din |ara Galilor ]i s-a mutat în Canada pentru a-]i continua studiile. Cele mai multe texte teoretice din domeniu admit c` „teoria“ se compune dintr-un set de generaliz`ri explicative sau normative despre modele de comportare sau tipuri de conduit` din lumea „real`“. ele sunt cu siguran\` un ghid bun despre unde ]i cine credem c` suntem. ci curiozit`\ii sale ]tiin\ifice fa\` de rela\iile interna\ionale: „Ce ne spun rela\iile interna\ionale nu este chiar ceea ce se pretinde deseori c` ne spun. aceasta reliefeaz` construc\ia discursiv` a realit`\ii.“3 Dac` s-ar c`uta un termen mai specific decât „postmodern“ pentru a caracteriza studiile lui Walker. WALKER Robert Walker scrie în cicluri. Sarcinile teoriei empirice sunt s` determine ]i s` clasifice aceste modele precum ]i s` precizeze condi\iile în care ar putea s` aib` loc.2 Exist` diferen\e între Bauman ]i Walker în în\elegerea lumii sociale ]i a naturii ]i scopurilor muncii intelectuale. El respinge dihotomia conven\ional` a lui Popper dintre „teorie“ ]i „practic`“. ]i-a sus\inut doctoratul la Universitatea Queens din Ontario ]i din 1981 a predat la Universitatea Victoria din British Columbia. Walker s-a n`scut în 1947 la Reading. Interesul s`u pentru disciplina sau domeniul academic al rela\iilor interna\ionale nu se datoreaz` capacit`\ii sale de a genera o în\elegere mai bun` a acestui subiect. Anglia. Limbajul este considerat ca parte dintr-un sistem . WALKER ROBERT B. Teoriile sunt cadrul intelectual care face lumea inteligibil`. Lumea rela\iilor interna\ionale este în primul rând una conceptual` – o lume a sensurilor – în care ac\iunea este filtrat` ]i posibil` datorit` proceselor institu\ionalizate de interpretare pe baza c`rora sunt ini\iate alte ac\iuni în lumea real`. practica este deja „înc`rcat` de teorie“. el n-ar fi de acord cu o astfel de caracterizare. teoria rela\iilor interna\ionale este deja constituit` prin expresii reale ale posibilit`\ii etice. Chiar privite ca un fenomen care cere explica\ii. acest citat este cel mai bun exemplu al strategiei lui. Nu avem acces direct la „lumea real`“ decât prin construirea ei discursiv` în egal` m`sur` de c`tre participan\i ]i observatori. {n peste 20 de ani.4 În contrast cu interpretarea conven\ional` a teoriei ca instrument mai mult sau mai pu\in util. Pentru Walker. A fost profesor invitat la Australian National University ]i la Princeton University.

El pune [n eviden\` sl`biciunea crescând` a puterii discursive a suveranit`\ii într-o epoc` a unei pretinse „globaliz`ri“. apelul la suveranitate este departe de a fi caduc. de vreme ce aceast` disciplin` este posibil` datorit` unei serii de dihotomii conceptuale ]i lingvistice – realism contra idealism. Pe scurt. În concluzie. În interiorul unui stat. dar ]i la subminarea concep\iei conform c`reia nu exist` decât o asem`nare rudimentar` între oricare doi „reali]ti“ în teoria rela\iilor interna\ionale. pe care îl consider` mult mai greu de „dep`]it“ decât cred mul\i cercet`tori. Atât timp cât asemenea mi]c`ri (constituite pe baza diferen\ierii dintre sexe sau a preocup`rii pentru mediul înconjur`tor) nu reu]esc s` dea noi r`spunsuri la întreb`rile la care suveranitatea statal` r`spunde atât de eficient. . „progresul istoric“ este conceput de-a lungul unei dimensiuni temporale. cu observa\ia c` aceea]i universalitate depinde de capacitatea statului de a-i exclude „pe cei din afara sa“. r`spândite în diverse locuri.“5 apelând la practicile filozofice. J. identitate-diferen\`. va fi în curând dep`]it`. Studiile lui Walker sunt importante pentru subminarea ideii c` suveranitatea statului. dintre intern ]i extern ]i dintre spa\iu ]i timp. dar afirm` c` nu poate fi vorba de un substitut atâta timp cât este nevoie ca mai [nt@i s` se descopere mijloace postmoderne pentru a dep`]i contradic\iile lumii moderne. p`rând s` rezolve o serie de antinomii moderne cum sunt eu-cel`lalt. ca principiu constitutiv al rela\iilor interna\ionale. acest principiu articuleaz` o interpretare specific modern` a spa\iului politic ]i o face prin rezolvarea a trei contradic\ii fundamentale. Practicile discursive care constituie subiecte ]i tipuri de subiectivitate sunt dispersate. cum ar fi con]tiin\a individual` sau un colectiv social. drepturile cet`\ene]ti universale de cet`\enie sunt. În ciuda tuturor îndemnurilor (]i uneori a apologiei) din literatura de specialitate la realizarea unui fel de integrare între teoria politic` (un discurs al progresului) ]i rela\iile interna\ionale (un discurs al supravie\uirii). B. aplicabile „tuturor“. în timp ce arbitrara diviziune spa\ial` a politicilor interna\ionale garanteaz` continuarea ei mai curând ca sfer` a necesit`\ii decât a libert`\ii. care la rândul lor se refer` la altele. universal-particular ]i unitate-diversitate. raportul dintre unitate ]i diversitate. în absen\a oric`rei rezolv`ri „postmoderne“ a acestor contradic\ii. teologice ]i culturale ale unei anumite civiliza\ii istorice. politici contra rela\ii interna\ionale. Aceast` recunoa]tere a rolului constitutiv al limbajului ]i discursului d` na]tere la o nou` ]i radical` concep\ie despre putere. teorie contra practic`. se constituie reciproc ca o condi\ie a posibilit`\ii. Dup` Walker. pe care le consider` deosebit de bune pentru deconstruc\ie. emanând dintr-un subiect dat cu anticipa\ie. afirmând c`. el afirm` c` multe din discu\iile despre „noile“ mi]c`ri sociale sunt exagerate. Walker pretinde c` principiul suveranit`\ii statului este „crucial“ (unul dintre cuvintele sale favorite). 1993. Activitatea sa este important` ]i pentru cei care cred c` este posibil s` se rezolve marile ]i îndelungatele dezbateri din domeniu cât timp se p`streaz` o anumit` identitate autonom` pentru „disciplina academic`“ a rela\iilor interna\ionale. Walker a contribuit mult la refacerea importan\ei istorice a lui Max Weber în tradi\ia realist`. Iat` de ce este important` no\iunea de intertextualitate. lucr`rile lui Walker ne ajut` s` apreciem limitele numeroaselor dezbateri despre compatibilitatea „realismului“ cu studiul rela\iilor interna\ionale. iat` argumentele sale: „Principiul suveranit`\ii statului este mai pu\in o cerin\` legal` abstract` ]i mai mult o practic` politic` excep\ional de dens`. Pentru ceilal\i. Ca r`spuns la problema prolifer`rii autonomiilor într-o lume în care ierarhiile dispar. ierarhie contra anarhie. proprie practicilor lingvistice prin care agen\ii sunt construi\i ]i reifica\i în diferite tipuri de discursuri. în principiu. În lucrarea sa Inside/Outside: International Relations as Political Theory. conduse de nevoia de a în\elege ]i de a controla acele momente de autonomie care s-au dezvoltat în tranzi\iile complexe ale Europei premoderne . ele nu pot fi diferite de „vechile“ mi]c`ri sociale ]i probabil vor avea aceea]i soart`. adic` o reflectare palid` a legii naturale. Textele se refer` mereu la alte texte. obliga\iile noastre sunt ca pentru „umanitate“. Indivizii ]i grupurile nu „exist`“ în nici un fel semnificativ independent de construc\ia lor lingvistic`. pe scurt. Walker se ocup` de conceptul de suveranitate statal`. departe de a fi domenii academice separate. etic` contra rela\ii interna\ionale ]i. obiecte ]i lumi. Walker exploreaz` semnifica\ia politic` a suveranit`\ii statale suficient de detaliat. Puterea proprie limbajului nu este deci ceva care este centralizat. La nivelul practicii.“6 Walker este fascinat de textele teoriei rela\iilor interna\ionale. Walker exploreaz` în profunzime modurile în care teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale. WALKER care creeaz` subiecte. din afara statului. A]a cum explic` Doty: „Practica discursiv` nu este detectabil` dup` un centru fix ]i stabil. În cadrul statului. cea mai semnificativ`. condi\ia care d` na]tere disciplinei este o barier` pentru rezolvarea dihotomiilor din interiorul ei.RELA|II INTERNA|IONALE 344 345 R. cet`\eni cu drepturi în cadrul statului. El rezolv`. Realizeaz` acest lucru Astfel ne bucur`m de beneficiile comunit`\ii.

în International Studies Quarterly. 1993. Modernity and the Theory of International Relations“. 1993. 1990. 1992. The Australian University Press. 137-160. în Iver B. Manchester. Ashley). Legislators and Interpreters: On Modernity. p. Richardson (ed. Zygmunt Bauman. Termenul este bine explicat de Roxanne Lynn Doty. Lynne Reinner. Lecturi suplimentare Brown. Colorado. 154. 1995. Walker. 171-186. 1987. B. Identity. Colorado. Westview Press. 1990. 1988. Hansen. în Millennium: Journal of International Studies. J. 2. 1991. Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory. nr. 34. Roy E. Lynne Reinner. p.). 1991. Cambridge. Higgott ]i James L. 4. Westview Press. în A. Teaching World Politics: Contending Pedagogies for a New World Order. Gonick ]i Edward Weisband (ed. 1994. [n International Studies Quarterly. B. Cambridge University Press. 128-162. J. nr. Contending Sovereignties: Redefining Political Community. Inside/Outside: International Relations as Political Theory. The End of Sovereignty: The Politics of a Shrinking and Fragmenting World. [n Review of International Studies. 1997. Walker. 367-416. 6. 1-12. B. în V. Canberra. 1994.). p. Boulder. Joseph ]i Falk. Londra. p. p. „Ethics. J. Boulder. Boulder. Colorado. 56-68. Londra..RELA|II INTERNA|IONALE 346 347 R. Camilleri. 1992. 1994. în Robert Walker ]i Saul H. 23. Modernity and the Theory of International Relations“. 129. Higgott and James L. . p. 313-322). nr. Principalele lucr`ri ale lui Robert B. Manchester University Press. J. „Deconstructing a Discipline: R. „Gender and Critique in the Theory of International Relations“. Lynne Reinner. 302. Mendlovitz (ed. Lynne Reinner. J. p. Walker One World. Colorado. Boulder. 1992. 669-700. 1993. 37. B. Boulder. Canberra. WALKER Note 1. Lene. în R. J.). p. p. Contemporary International Relations: A Guide to Theory. B. „Ethics. R. în International Studies Quarterly. „The Responsibility to Educate“. Ashley). J. Londra. Pinter. Colorado. p. Mendlovitz (ed. 179-202. Cornell University Press. Community: Reflections on the Horizons of Contemporary Political Practice“.). în Richard L. p. C. în Lev S. Gonick ]i Edward Weisband (ed. R. The Australian University Press. Ithaca. Spike Peterson (ed. 5. Walker and International Relations“. Walker. p.). „Pedagogies on the Edge: World Politics Without International Relations“. The Future of International Relations: Masters in the Making. p. nr. New York. Inside/Outside: International Relations as Political Theory. „International Relations and the Concept of the Political“. Walker ]i Saul H. Richardson (ed. Edward Elgar. R. 259-268. Contending Sovereignties: Redefining Political Community. 297-320. 20. „Introduction: Speaking the Language of Exile: Dissident Thought in International Studies“ (cu Richard K. 1990. „Critical Theory and Postmodernism in International Relations“. Teaching World Politics: Contending Pedagogies for a New World Order. J. Many Worlds: Struggles for a Just World Peace. p. Postmodernity and Intellectuals. International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. în David Campbell ]i Michael Dillon (ed. Cambridge. J. „Pedagogies on the Edge: World Politics Without International Relations“. Polity Press.). în Richard L. Colorado. Silence: From Max Weber to International Relations“. 3. 299-311 (consulta\i ]i r`spunsul lui R. Boulder. The Political Subject of Violence. „Violence. 1992. p. International Relations Theory Today. Cambridge.).. nr. 1990. Modernity.).. Routledge. Cambridge University Press. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. 1992.). „Social Movements World Polities“. p. R. în Lev S. B. „Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question of Sovereignty“ (cu Richard K.). „Interrogating State Sovereignty“ (cu Saul Mendlovitz). Jones. Walker. Jim. „Sovereignty. 159-185. p. 306-327. „Foreign Policy as Social Construction“. Ibid. B. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolul referitor la Ashley. 173. 34. International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline. p.). Groom ]i Margot Light (ed. Neumann and Ole Waever (ed.

în\elegerea de c`tre noi a domeniului r`m@ne în mod radical incomplet`. opera Cythiei Enloe dezv`luie rolul femeilor în sus\inerea rela\iilor interna\ionale. rolul diferen\elor dintre sexe (gender) în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale a fost. oportunitatea de a examina rolul genului în rela\iile interna\ionale a fost luat` în considerare de o serie de cercet`tori femini]ti. Ann Tickner se concentreaz` pe rolul diferen\ierii sexuale în modelarea c`ilor în care se studiaz` rela\iile interna\ionale. Jean Elshtain este o g@nditoare ale c`rei contribu\ii în domeniul rela\iilor interna\ionale î]i au originea în în\elegerea profund` a rolului diferen\ierii sexuale în încadrarea concep\iilor dominante asupra statului în g@ndirea occidental`. Dac` experien\ele feminine nu sunt luate în considerare în stabilirea a ceea ce se încadreaz` ]i a ceea ce nu se [ncadreaz` [n studiul rela\iilor interna\ionale. tributare diferen\ierii sexuale. La nivel empiric. chiar dac` acest rol se joac` în fundal ]i în marginea teoriei rela\iilor interna\ionale. s` se manifeste într-o anumit` m`sur` ]i în studiul rela\iilor interna\ionale. la care se al`tur` critica sus\inut` a pozitivismului specific domeniului din anii ’80. în general. O dat` cu sf@r]itul r`zboiului rece. Opera lui J. . cu revenirea la „politicile de identitate“. în ciuda p`trunderii feminismului în alte ]tiin\e sociale. Era totu]i inevitabil ca o critic` feminist`. Ea clarific` în special modul în care concep\iile despre rolul specific al b`rba\ilor ]i al femeilor sunt exprimate în teoria ]i practica r`zboiului. îndreptat` împotriva statului ]i a naturii teoriei politice. c@nd o serie de g@nditori femini]ti ]i-au îndreptat abord`rile critice spre acest domeniu. ignorat. Ea afirm` c` inegalitatea dintre b`rba\i ]i femei se reflect` în felul în care se g@nde]te despre „securitate“ ]i „stabilitate“ în afacerile interna\ionale.FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR INTERNA|IONALE P@n` în anii ’80. în care cercetarea a fost indiferent` fa\` de chestiunea diferen\elor dintre sexe. Situa\ia s-a schimbat ast`zi.

apoi. s-a transferat la University of Colorado. Este în acela]i timp o carte neobi]nuit`. pozi\ia de martor înn`scut. unde ]i-a ob\inut licen\a în 1963. al`tur@ndu-se ulterior Departamentului de }tiin\e Politice al Universit`\ii Massachusetts (la Amherst) pe post de conferen\iar. Women and War (1987) este cea mai cunoscut` carte a ei. Elshtain a fost vicepre]edinta na\ional` a mi]c`rii „Future Homemakers of America“. mai t@rziu. ca adolescent`. În locul uzualei întreb`ri „Care este cauza r`zboiului ?“. ea fiind cea mai mare dintre cei cinci copii. Dup` încheierea studiilor liceale. ar fi mai potrivit s` consider`m c` apar\ine mi]c`rii „comunitariene“ („communitarian“ movement). aceasta \ine de un scop mai larg. În esen\`. perpetueaz` lipsa de în\elegere dintre b`rba\i ]i femei. Scopul ei este „s` conturez mai înt@i înt@lnirea mea. Elshtain este un teoretician politic deosebit de interesat de rolul diferen\ierii sexuale în modelarea felului în care în\elegem „politica“.351 J. Nu g`sim aici nici o încercare de a intra în dezbaterea asupra „cauzelor r`zboiului“ în interiorul sistemului interna\ional sau asupra politicilor potrivite pentru reducerea inciden\ei r`zboiului. suflet minunat“. a plecat la Colorado State University pentru a studia istoria. 2 . Ea descrie cele dou` mituri dominante: „b`rbatul r`zboinic“ ]i „femeia. Autoarea refuz` s` se [ncadreze [n acestea ]i prefer` s` verifice posibilit`\ile domeniului [n mod autonom. este greu de integrat în paradigmele cunoscute ale rela\iilor interna\ionale. În Public Man. nici m`car nu este despre r`zboi în sine. lucrarea este o contabilizare plin` de imagina\ie a „miturilor“ tradi\ionale privind rela\iile dintre b`rba\i ]i femei ]i a rolului lor în r`zboi. A crescut într-un sat mic – Timnath – cu 185 de locuitori. ELSHTAIN JEAN BETHKE ELSHTAIN Jean Bethke Elshtain. copil ]i viitor cet`\ean. a fost numit` profesor de ]tiin\e politice la Universitatea Vanderbilt (fiind ]i prima femeie c`reia i s-a rezervat o catedr` la Vanderbilt). Mare parte din opera ei relev` rolul genului (gender) nu numai în profilarea modului în care concepem ]i vorbim despre rela\iile interna\ionale. ci ]i a celui în care ac\ion`m în rela\iile interna\ionale. Ea a urm`rit modul în care teoria politic` este impregnat` de în\elegerea separa\iei dintre sfera public` ]i cea privat`. dar diferen\ierea sexual` r`m@ne esen\ial` în demarcarea acestora. B. mam` ]i teoretician politic“. Desigur. Lucrarea este neobi]nuit` ]i prin faptul c` Elshtain se implic` direct în text ]i î]i nareaz` istoria propriei vie\i. care. Elshtain este interesat` de procesele psihice care fac posibil r`zboiul. Ea este preocupat` în special de modul în care asemenea percep\ii sunt legate de construc\ia rolurilor genurilor în societate ]i de motivele lipsei de interes fa\` de o astfel de construc\ie [n tradi\ia teoretic` anglo-american`. student`. în scopul de a schi\a evolu\ia semnifica\iei termenului de „politic`“. J. a statului-na\iune ]i a r`zboiului. A devenit profesor asociat în 1976 ]i profesor titular în 1981. În 1988. cu lumea mai larg`. De]i am putea s-o numim feminist`. Tat`l ei era administrator la ]coala din Timnath. este foarte critic` la adresa unor ]coli de g@ndire feministe. adult`. poate ]i pentru c` este prima dintr-un val de literatur` feminin` publicat` în ultimul deceniu. În 1973 a ob\inut titlul de doctor la Universitatea Brandeis. Construc\ia bazat` pe diferen\ierea sexual` a deosebirilor dintre sfera „domestic`“ ]i sfera politic` r`m@ne în centrul operei sale ]i în cadrul preocup`rilor ei în domeniul rela\iilor interna\ionale. a avut trei copii ]i a divor\at. În primul r@nd. afirm` ea. În timpul liceului. Într-un anumit fel. Elshtain s-a n`scut în 1940. astfel înc@t cititorul devine solidar cu încercarea lui Elshtain de „a g`si o voce care s` acopere distan\a dintre vie\ile individuale ]i loialit`\ile ]i obliga\iile publice“. Prin prisma ultimei sale lucr`ri privind soarta democra\ei în SUA. apel@nd des la jurnalul \inut în perioada 1956-1972. În aceea]i perioad` s-a c`s`torit. acela de a trece dincolo de practicile intelectuale ]i politice care perpetueaz` tiparul potrivit c`ruia b`rba\ii ]i femeile g@ndesc despre ei în]i]i ]i despre posibilit`\ile deschise lor. 1 Nara\iunea personal` se între\ese cu argumenta\ia istoric` mai larg`. fie ea intern` sau interna\ional`. demonstr@nd un talent oratoric deosebit. Activitatea lui Elshtain în domeniul rela\iilor interna\ionale porne]te de la examinarea rolului diferen\ierii sexuale pentru a institui diviziunea dintre sfera public` ]i cea privat` în teoria politic`. dar ea subliniaz` ]i nevoia unei „societ`\i civile“ interna\ionale mai puternice. Private Woman. a]a cum mi-a fost transmis` prin filme ]i prin experien\a mea familial`. o dat` cu declinul Greciei antice ]i afirmarea cre]tinismului. a r`zboiului ]i a violen\ei colective. Lucrarea a marcat importan\a diferen\ierii sexuale pentru a ar`ta modul în care sfera politic` este identificat` ]i asociat` cu caracteristici pretins masculine. fiind neconven\ional`. B. pentru care a c@]tigat numeroase premii. Ea afirm` c` se petrece o schimbare spectaculoas` în felul în care cele dou` sfere sunt concepute. [n nordul statului Colorado. ca mul\i al\i g@nditori inclu]i în aceast` carte. ea exploreaz` modul în care aceast` distinc\ie este tratat` de-a lungul istoriei g@ndirii politice. În 1995 ea a devenit primul profesor de etici sociale ]i politice la Divinity School a Universit`\ii din Chicago.

Elshtain î]i mut` apoi aten\ia asupra construirii identit`\ilor masculine în cadrul perpetu`rii discursurilor mitice despre r`zboi. Ceea ce a . 6 Ea nu-]i pierde prea mult timp cu ideea naiv` c` femeile ar fi inerent mai pa]nice dec@t b`rba\ii ]i c`. acceptabil/inacceptabil etc. ea crede c` ar trebui destabilizate miturile care ajut` la perpetuarea r`zboiului. Aceasta se adaug` la o viziune a valorilor civice nu în sensul clasic. (2) nevoia unei judec`\i morale asupra a cine/ce este agresor/victim`. Cercet`torii tind s` vad` statul ca pe un „dat“ ]i atunci se concentreaz` asupra rela\iilor dintre state într-un mediu presupus a fi anarhic. „majoritatea militant`“ (the „Militant Many“). urma]ii actuali ai g@ndirii «r`zboiului just» presupun (1) existen\a unor dispozi\ii – dac` nu convingeri – morale universale. Ea analizeaz` trei asemenea personaje masculine prototipice. a încerc`rilor de „dezarmare a virtu\ilor civice“. Înc` o dat`. Elshtain a scris mult despre modul în care studiul rela\iilor interna\ionale marginalizeaz` diferen\ierea sexual`. |inta ei principal` este. deriv@nd modele de comportament statal din caracteristicile structurale ale sistemului interna\ional. „foarte rar po\i g`si o lucrare – m` g@ndesc la Women and War a lui Elshtain – care exploreaz` într-o manier` echilibrat` ambiguit`\ile construc\iei diferen\ierii sexuale ]i diversitatea experien\elor de via\` ale b`rba\ilor ]i femeilor“. potrivit c`rora femeile sunt v`zute ca d`t`toare de via\`. pe care Elshtain le condamn`. ea descrie limitele pe care rolurile de gen le impun b`rba\ilor ]i femeilor. B`rba\ii compun fronturile b`t`liilor. În a doua parte a lucr`rii. (3) eficacitatea poten\ial` a apelurilor ]i a argumentelor morale de a opri «bra\ul» for\ei. dac` ar exista mai multe femei în pozi\ii de decizie politic`. iar b`rba\ii drept cei care iau via\a. ca regina Elisabeta I ]i Margaret Thatcher. cum se poate b`nui. iar doctrina cre]tin` a „r`zboiului just“ poate fi considerat` o încercare de a media între cele dou` aspecte ale culturii occidentale. experimente interactive care s` elibereze identit`\i. ci [ntr-un fel care se produce indiferent de necesit`\i. nu prea s-au dovedit a fi pacifiste. 5 Unul dintre cele mai reconfortante aspecte ale operei lui Elshtain este c` ia în serios diferen\ierea sexual` ca rezultat al construc\iei sociale a b`rba\ilor ]i femeilor. Elshtain accentueaz` nevoia de a crea „imagini alternative ale cet`\eniei“ fa\` de cele asociate în mod tradi\ional cu valorile civice militare (armed civic virtue). lumea ar fi mai pa]nic`. Elshtain arat` c` unele femei aflate în pozi\ie de lider na\ional. „Cu scopul de a restr@nge violen\a colectiv`. valoarea lucr`rii Women and War const` în schi\area problemelor epistemologice ale abord`rii studiului r`zboiului din perspectiva b`rba\ilor ]i a femeilor în cultura vestic`. Al`turi de dezvoltarea acestei virtu\i civice „înarmate“. ci se ]i ascunde rolul genului de cadru al modului în care studiem rela\iile interna\ionale. just/nejust. chiar dac` nu lipsesc nici relat`ri despre femei lupt`toare. Elshtain categorise]te femeile în „excep\iile feroce“ (the „Ferocious Few“). Aceast` ultim` clasificare ne ofer` ]i imaginea dominant` a rela\iei dintre femei ]i r`zboi. exemplific@nd maternitatea spartan` (mama spartan` a c`rei prim` preocupare este rezultatul b`t`liei ]i abia apoi soarta fiului participant la b`t`lie) ]i „majoritatea noncombatant`“ (the „Noncombatant Many“). Elshtain sugereaz` c` rela\iile dintre b`rba\i ]i femei nu pot fi reconstruite dac` nu ne reconsider`m g@ndirea despre r`zboi. Pentru c` aceste roluri sunt centrale în alc`tuirea identit`\ii noastre. iar femeile-mame \in frontul de acas`. aduc@nd în discu\ie mituri ]i pove]ti tradi\ionale contrastante.RELA|II INTERNA|IONALE 352 353 J. ea examineaz` cealalt` tradi\ie cre]tin`. Elshtain î]i ad@nce]te studiul. realismul. Subordonarea eticii în fa\a „]tiin\ei“ ]i ignorarea general` a complicit`\ii teoriei politice în construirea dihotomiei dintre „interior“ ]i „exterior“ sunt dou` caracteristici ale studiului rela\iilor interna\ionale. în special în SUA.“3 C@t este de necesar ni se arat` prin puterea miturilor de a favoriza r`zboiul. Trebuie „s` cre`m spa\ii sociale. „minoritatea pacifist`“ (the „Pacific Few“) ]i „r`zboinicul milos“ (the „Compassionate Warrior“).4 De]i Elshtain nu dezvolt` acest punct în mod deosebit.. ca un element major în cultura vestic`. Ea arat` ]i c` presupunerea c` femeile sunt în mod natural opuse r`zboiului a fost utilizat` ca argument antifeminist pentru a „scuti“ femeile de nepl`cerile votului ]i de participarea politic`. A]a cum noteaz` Adam Jones în critica sa la contribu\iile feministe în rela\iile interna\ionale. Printr-o astfel de abordare nu numai c` se evit` punerea unor probleme importante privind construc\ia social` a statului în sine. de a tempera orient`rile de tip realpolitik ]i de a construi identit`\i umane. de aici posibilitatea unei etici nerelativiste. militar. metaforele vorbesc. exist` ]i tipare de g@ndire privind „b`rba\ii r`zboinici“. În concluzie. ELSHTAIN Prima parte a studiului lui Elshtain schi\eaz` în linii mari dezvoltarea valorilor civice în vechea Grecie ca av@nd aspect militar inevitabil. Similar miturilor tradi\ionale care ne domin` imaginile asupra femeilor ]i r`zboiului. Aceasta \ine de pacifismul cre]tinismului timpuriu. oferind b`rba\ilor ]i femeilor ocazia de a împ`r\i riscurile în calitate de cet`\eni“. B. În cadrul ]i al`turi de miturile dominante men\ionate. În acest context. concluzie consonant` cu analizele separa\iei public/privat din lucr`r`rile sale anterioare.

Ibid. 4. pe fiecare latur`. Praeger.. Women and War. 22. 1981. Private Woman: Women in Social and Political Thought. ale c`ror melodii diferite sunt sesizabile. The Family in Political Thought.RELA|II INTERNA|IONALE 354 355 J. 151. Jean Bethke Elshtain. Adam Jones. p. nr. 1981. în Political Theory. 3. nu-l voi l`sa s` plece!»). 1987. Uneori. 8. [n International Relations Theory Today. 2. ELSHTAIN impresionat-o cel mai mult pe Elsthain în timp ce a scris Women and War a fost a fost tema sacrificiului în povestirile de r`zboi studiate: „Textele … care au pus r`zboiul … pe seama agresivit`\ii masculine au devenit din ce în ce mai pu\in credibile … este o u]urare s`-mi dau seama c` propriul meu fiu probabil nu a fost un animal st@nd la p@nd` ]i a]tept@nd ocazia s`-]i arate col\ii ]i s` verse s@ngele altcuiva. Colorado. The Future of International Relations: Masters in the Making. în V. Walker ]i Walzer. Jean Bethke Elshtain. Women and War. Meditations on Modern Political Thought: Masculine/Feminine Themes from Luther to Arendt. Harvester. Cambridge. 104. „Does «Gender» Make the World go Round? Feminist Critiques of International Relations“. Brighton. femei-r`zboinic («Sunt gata s` lupt!») ]i femei pacifiste («Pacea este calea femeii!»). ci ]i compromite necesitatea de a g`si c`i de angajare în „virtutea civic`“. Polity Press. 6. Private Woman: Women in Social and Political Thought. care transcende genul: „Un cor polifonic de voci feminine. 1997. în Iver B. ce pare s` arate în direc\ia înt`ririi societ`\ii civile globale. Public Man. 142..). Iat` de ce ar fi simplist s` o etichet`m pe Elshtain ca „feminist`“. Princeton University Press. Ea condamn` construc\ia pe baz` de diferen\iere sexual` a opozi\iei privat/public. „Reflections on War and Political Discourse: Realism. 233. Sacrifice“. Jean Bethke Elshtain. . dec@t o înt@mplare a na]terii. „Sovereignty. indiferent de sex. 10 Din p`cate. New Jersey. 1982. New Jersey. dar consider` c` încercarea feministelor radicale de a politiza domeniul privat este ea îns`]i o strategie patriarhal`. Spike Peterson (ed. Într-adev`r. omule. ea a f`cut mult pentru a submina ideea c` exist` o mi]care feminist` unit` ]i ]i-a ar`tat îngrijorarea c` aceast` etichet` nu numai c` produce iluzia unit`\ii dintre femei. Demonstr@nd modul în care r`zboiul \ine în continuare de un discurs legat de gen în cultura occidental`. Routledge. Ibid. care uneori se manifest` ca mi]c`ri feministe. 257. p. 5. femei tradi\ionale («Vreau s` fiu protejat` ]i b`rba\ii sunt f`cu\i s` protejeze!»). 1996. p. în Ken Booth ]i Steve Smith (ed. 1992. Elshtain.). 263-78. Princeton. în Review of International Studies. s` poat` evalua implica\iile politice ale ceea ce nu este. ea face apel la ceea ce nume]te „politic` f`r` suveranitate“. 13. Princeton University Press. 42. dar una care inverseaz` pur ]i simplu ierarhia tradi\ional` dintre b`rba\i ]i femei. 4. p. fie depreciativ. New York. p. la urma urmei. p. 7.“7 ce înseamn` acest „aici“. Neumann ]i Ole Waever (ed. Printre ele se afl` Antigone contemporane («La naiba. Elshtain este critic` ]i fa\` de feministele care proclam` c` „tot ceea ce este personal este politic“. p. New York. „Jean Bethke Elshtain: Traversing the Terrain Between“. ]i mori pentru patrie!»). Jenny Edkins ]i Veronique Pin-Fat. Lynne Reinner. 1995. ce ar însemna aceast` „reconstruire a socialului“ este vag descris în lucr`rile ei. lupt`toare pe frontul de acas` («Du-te. B.. pentru a se coagula în identit`\i sociale u]or de recunoscut. Identity. Londra. Dar viziunea r`m@ne vag` ]i slab articulat`.“8 Note 1. fie admirativ. p. „International Politics and Political Theory“. ci pentru c` ne spune Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Enloe. Jenny Edkins ]i Veronique Pin-Fat sugereaz` c` proiectul ei are dou` p`r\i: o angajare [n metoda constructivismului social ]i nevoia politic` de „a reconstrui socialul pun@nd accent pe dificultatea manipul`rii forma\iunilor discursive“. 1986. Boulder. 310. 421. se aude acum în \ar`. Consulta\i în special Jean Bethke Elshtain. Dincolo de aceasta. 1985. opera lui Elshtain deschide studierea rela\iilor interna\ionale astfel înc@t cercet`torii. and Feminism in a Nuclear Age“ . Princeton. Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory. p. nr.9 În excelenta lor analiz` a operei lui Elshtain. femei f`r` capacitate civic` («Nu ]tiu prea bine!»). Elshtain este un g@nditor-cheie în rela\iile interna\ionale contemporane nu din cauz` c` ne arat` cum s` ajungem de „aici“ „acolo“. p. Basic Books. Ibid. Principalele lucr`ri ale lui Jean Bethke Elshtain Public Man. 10. 39-57. p. 9.). Fiecare dintre aceste voci poate fi interpretat` ca v@rful unei piramide cobor@nd. Just War.

). 1994. Cambridge. Contemporary International Relations: A Guide to Theory. Again“. Fred. 1990. Just War Theory. Colorado.). Spike Peterson (ed. 1997.). Identity. dup` ea. War. ar spune Enloe. 97-116.J. 1993. Basic Books. 1987. Joyce. Groom ]i Margot Light (ed. Polity Press. în V. de]i a devenit o practic` obi]nuit` divizarea c@mpului rela\iilor interna\ionale în diferite paradigme. 1995. Metoda ei de scris este una cu totul nou`. 290-315. în Millennium: Journal of International Studies. Colorado. 1990. Pinter. p. Ele ne limiteaz` nu numai domeniul de percep\ie (ceea ce „vedem“ ca fiind cei mai importan\i actori ]i rela\ii). Oxford. în Iver B. Margot ]i Halliday. „Jean Bethke Elshtain: Traversing the Terrain Between “. Wisconsin. unde pred` din 1972. }i-a început cariera academic` ca cercet`tor al dezvolt`rii etnice ]i politice din Asia de Sud-Est. 1992. Con\ine o bibliografie complex` a lucr`rilor lui Jean Bethke Elshtain. Aceste reguli sunt deseori implicite ]i înv`\area lor este o parte a socializ`rii noastre într-un domeniu de cercetare predominant masculin. 45-55. în Jean Bethke Elshtain ]i Sheila Tobias (ed. în James N. care depind. Orizontul intelectual ne ajut` s` definim ceea ce consider`m important de studiat ]i de aceea este indispensabil. de rela\iile personale dintre femei ]i b`rba\i. Women. Examinarea contextului social ]i a dinamicii excluderii mentale ajut` la revelarea formei subtile dar extrem de puternice a . The Future of International Relations: Masters in the Making. facem aceasta nu numai ca g@nditori individuali sau ca o consecin\` inevitabil` a unor legi universale ale percep\iei umane. 1995. Westview Press. Oxford. Veronique. 263-278. Jenny ]i Pin-Fat. Rosenau (ed. Edkins. Londra.R. 1994. Politics and Social Theory. Cambridge University Press. Cititorul va remarca de pild` c`. De la începutul anilor ’80. International Relations Theory Today. p. Madison. Sacrifice“ . Ironic. ci ]i ca fiin\e sociale. Ceea ce poate fi considerat „relevant“ este de fapt definit astfel de regulile sociale (]i. p. ci ]i domeniul nostru conceptual. „International Politics and Political Theory“. Democracy on Trial. între ceilal\i patruzeci ]i ]apte se g`se]te doar o femeie (Susan Strange). 441-449.RELA|II INTERNA|IONALE 356 Women and War. Neumann ]i Ole Waever (eds. Opera ei este uneori catalogat` ca o versiune de empirism feminist în teoria rela\iilor interna\ionale. Basil Blackwell. nr. Light. Pentru c`. New York. 1988. Boulder. de gen) ale excluderii. „Bringing It All Back Home. „Feminism. ea a fost o figur` central` în încercarea de a revela importan\a diferen\ierii sexuale în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. Exact capacitatea de a ne concentra asupra a ceea ce de obicei ignor`m ne poate ajuta s` în\elegem fundamentele tacite ]i totu]i rudimentare ale ordinii interna\ionale. Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory. 1992. Londra. în A. New York. Cynthia Enloe afirm` c` nici una dintre ele nu este adecvat` dac` suntem preocupa\i de explicarea rolului genului în construirea identit`\ii noastre politice ]i de explorarea efectelor acestuia în rela\iile interna\ionale. 17.141-154. „The Problem with Peace“ . p. CYNTHIA ENLOE Cynthia Enloe este profesor de rela\ii interna\ionale la Universitatea Clarke. „Sovereignty. „The Risks and Responsibilities of Affirming Ordinary Life“. Power Trips and Other Journeys: Essays in Feminism as Civic Discourse. Rowman ]i Liltlefield. Militarism and War: Essays in History. Boulder. p. preocupat` în primul r@nd de studiul femeilor ]i al rolului diferen\ierii sexuale ]i de dezv`luirea limitelor cadrelor dominante de analiz` din domeniul rela\iilor interna\ionale. Lecturi suplimentare Berkman.).). University of Wisconsin Press. este foarte dificil s` explor`m ceea ce este în mod „normal“ exclus din raza aten\iei noastre. Opera sa trebuie s` fie citit` deci cu con]tiin\a faptului c` modul în care g@ndim rela\iile interna\ionale este îngr`dit de paradigmele existente. C@nd excludem din con]tiin\a noastr` anumite p`r\i din realitate. and Peace Polities “ .). „Gender in International Relations“. în James Tully (ed. Global Voices: Dialogues in International Relations. care caut` s` eviden\ieze multitudinea rolurilor jucate de femei în determinarea for\elor economice globale ]i a interac\iunilor statale. Basic Books. Philosophy in an Age of Pluralism: The Philosophy of Charles Taylor in Question. El este ]i restrictiv. Lynne Reinner. p.). Cambridge. în afar` de teoreticienii prezenta\i în aceast` sec\iune a c`r\ii. Routledge. în Ken Booth and Steve Smith (ed.

Enloe examineaz` rolul femeilor europene ca for\e „civilizatoare“. incitant denumit` Bananas. colonialismul ]i exploatarea statelor s`race de cele puternice economic. dar esen\ial` în prelucrare ]i ambalare. femeile filipineze care muncesc în str`in`tate ca servitoare au o contribu\ie la economia na\ional` mai mare dec@t industriile locale ale zah`rului ]i mineritului. Enloe se angajeaz` în analize similare ale industriilor textile ]i de confec\ii ca ]i ale industriei interna\ionale a muncilor casnice. diploma\ia. În cazul în care cineva ar considera c` aceste studii de caz sunt marginale fa\` de „afacerile adev`rate“ ale economiei interna\ionale. „faptul c` turismul nu este tratat la fel de serios ca petrolul sau armamentul de c`tre comentatorii politici conven\ionali ne poate spune mai mult despre construc\ia ideologic` a «seriozit`\ii» dec@t despre politica turismului“. „Militarizarea pune accent pe unitatea comunit`\ii în numele supravie\uirii na\ionale. dar ]i de lucr`toare în domeniul textil. Enloe pune o întrebare simpl` care conduce la direc\ii nea]teptate ]i la concluzii complexe. Enloe dezv`luie gradul în care economia interna\ional` depinde de munca femeilor. pe diferen\ierea rolurilor dup` gen. ea încearc` s` dezv`luie at@t formele de . industria textil` ]i serviciile. bazele militare. ceea ce face crucial` con]tientizarea capcanei epistemologice ce provine din absolutizarea orizontului nostru socio-mental. Recrut`rile militare le-au creat femeilor oportunitatea de a se al`tura for\elor armate din unele state ]i. duc@nd la o identitate corespunz`toare masculin` asociat` cu ele. De exemplu. Enloe subliniaz` contribu\ia femeilor la crearea în str`in`tate a unor comunit`\i militare echilibrate ]i la stabilizarea vie\ii personalului militar sta\ionat dincolo de grani\ele \`rii. na\ionalismul. ci membri ai unor categorii sociale specifice. De exemplu. dar se pot num`ra ]i printre victimele acestuia. casnic ]i agricol. Înainte de a primi asemenea drepturi. În special lupta armat` poate avea o influen\` negativ` asupra ]anselor de eliberare a femeilor în sens feminist. problemele ]i avantajele femeilor c`s`torite cu diploma\i ]i demonstr@nd c` activitatea lor nepl`tit` ajut` la men\inerea unei atmosfere care favorizeaz` diploma\ia. ca înv`\`toare ]i asistente medicale. Beaches and Bases (1990). posibilitatea lor de a c`l`tori în siguran\` ]i de a-]i folosi imaginea în dezvoltarea turismului sunt esen\iale pentru bunul mers al sistemului economic interna\ional. Astfel. p`rea ridicol` acordarea de drepturi politice femeilor din Anglia.RELA|II INTERNA|IONALE 358 359 C. Mai mult. le-au permis militarilor s`-]i ia so\iile cu ei în misiuni externe de durat`. Studiind femeile în calitate de consumatoare. Dar Enloe subliniaz` c` na\ionalismul se poate dezvolta f`r` a afecta structurile patriarhale din colonie ]i poate determina apari\ia unor noi forme de sexism indigen.“2 Femeile pot juca un rol esen\ial în perpetuarea colonialismului. acele grupuri sociale care sunt excluse la un moment dat de la ordinea politic` ]i moral` pot fi incluse într-o perioad` ulterioar`. astfel. ar trebui s` \in` seama de faptul c`. Înc` o dat`. militarizarea na\ionalist` poate privilegia b`rba\ii. în lucrarea ei cea mai cunoscut`. crearea de comunit`\i politice ]i militare stabile a fost responsabilitatea femeilor ca so\ii. Munca feminin` în economia bananelor este invizibil`. În discu\ia privind politica sexual` a bazelor militare. Enloe continu` c`utarea r`spunsului la întrebarea: „Unde sunt femeile?“ De data aceasta ea studiaz` rela\iile dintre b`rba\i ]i femei ]i rolul acestora în men\inerea militariz`rii în timpul ]i dup` r`zboiul rece. bazat`. prostituate ]i amfitrioane. Anumite munci erau definite în mod explicit ca fiind „masculine“. lupta na\ionalist` pentru independen\` politic` este dus` în numele libert`\ii fa\` de controlul colonial. Pe de o parte. Enloe exploreaz` ]i ambiguitatea moral` a luptei pentru autodeterminare prin prisma preocup`rii sale pentru experien\a feminin`. acela care ne influen\eaz` nu numai conduita. dup` opinia ei. ci ]i modul de g@ndire. Rolul femeilor în industria turismului sexual interna\ional. ENLOE controlului social. de exemplu. a fost nevoie ca ele s` lupte pentru a fi „v`zute“ ]i recunoscute ca cet`\eni egali cu b`rba\ii. În mod similar examineaz` diploma\ia interna- \ional`. În lucrarea urm`toare. o prioritate care poate bara criticile femeilor privind practicile ]i atitudinile patriarhale. m@na de lucru feminin` din agricultur`. cu numai 200 de ani în urm`. cei exclu]i deseori din sfera aten\iei noastre nu sunt indivizi sau grupuri oarecare. detaliind responsabilit`\ile. Femeile erau considerate drept „consumatori“ în Europa ]i SUA. ci se poate schimba în timp. concentr@ndu-se asupra so\iilor de diploma\i. Acesta nu este static. prietene. Opera Cynthiei Enloe trebuie în\eleas` ca parte a acestei lupte în studiul rela\iilor interna\ionale. Studiul ei de caz se refer` la crearea ]i dezvoltarea pie\ei interna\ionale de banane. 1 Men\inerea economiei politice interna\ionale depinde totu]i de stabilitatea rela\iilor politice ]i militare dintre state. În schimb. Dup` p`rerea Cynthiei Enloe. Ce se înt@mpl` cu modul nostru de a în\elege politica interna\ional` dac` lu`m experien\ele de via\` feminine ca elemente centrale ale analizei noastre? În încercarea de a r`spunde la aceast` întrebare ea se concentreaz` asupra a ]apte scene majore ale unei politici interna\ionale privite prin prisma diferen\elor de gen: turismul. de asemenea. The Morning After: Sexual Politics at the End of the Cold War (1993). Ea arat` cum implicarea femeilor faciliteaz` turismul.

so\ii. care sunt obiectul principal de studiu pentru mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale. Un bun exemplu este analiza f`cut` de ea r`zboiului din Golf din 1991. valoarea teoriei ca instrument de analiz` const` în faptul c` ne permite s` simplific`m obiectul de studiu ]i s` ne concentr`m selectiv pe actorii-cheie ]i rela\iile dintre ei. François Mitterrand sau Saddam Hussein. avertiz@nd împotriva speran\elor optimiste asupra rezultatelor unei p`ci care ignor` diferen\ierea sexual`. ele nu s-au putut opune abuzurilor ]i violurilor din partea patronilor sau. Ea afirm` c` dou` abord`ri importante pentru a în\elege militarismul. Pe de o parte. oamenilor care tr`iesc discret la margine sau jos este una dintre cele mai exacte metode de a le estima.“3 Pe l@ng` dezv`luirea rolului practic al rela\iilor dintre sexe. conducerea afacerilor externe depinde în mare parte de rela\iile „particulare“ ale femeilor cu b`rba\ii. femeile afro-americane din armat` ]i feministele din Congresul american. ENLOE masculinitate ]i feminitate c@t ]i rela\iile dintre b`rba\i ]i femei pe care s-a bazat. prefer@nd s` se concentreze asupra femeilor din armata american`. definit ca un proces prin care o societate devine controlat` de sau dependent` de aspectele sau mijloacele militare. opera Cynthiei Enloe a contribuit mult la deconstruirea paradigmelor dominante ]i a expus limitele oric`rui cadru de analiz` care nu ia în considerare modurile complexe în care puterea este corelat` cu genul. ca ]i de construc\ia social` a rela\iilor dintre sexe în perpetuarea militarismului în lumea modern`. militarismul r`zboiului rece. ale trupelor irakiene de ocupa\ie.“4 R`m@ne de v`zut modul [n care cercet`toarele feministe. în cazul Kuweitului. autoarea utiliz@nd biografii specifice ale unor b`rba\i ]i femei din diferite zone ale lumii pentru a sprijini o viziune mai larg` despre militarismul puternic legat de rolurile de gen ]i cum acesta d` un anumit profil no\iunilor de pericol. a chestiunilor legate de gen ]i rela\ii interna\ionale pot contribui la recl`direa domeniului privit ca un tot. În contrast. Este o caracteristic` a majorit`\ii studiilor în rela\ii interna\ionale aceea de a pre\ui distan\a teoretic` dintre subiect ]i obiect. A lua [n serios experien\ele ]i reac\iile . . prietene ]i prostituate formeaz` baza necesar` pentru „politicile înalte“ (high politics). A]a înc@t c`utarea de c`tre Cynthia Enloe a unui r`spuns la întrebarea privind locul ]i rolul femeilor în rela\iile interna\ionale o duce departe de agenda uzual` de întreb`ri a cercet`torilor din domeniu. prin încorporarea dimensiunii de gen a militariz`rii. pentru femeile albe de carier`. nu este clar dac` vechea agend` de probleme ]i instrumente conceptuale se poate adapta la noua problematic` sau trebuie s` se schimbe radical. Femei filipineze au emigrat din propria \ar` s`r`cit` pentru a lucra ca menajere în statele cu economii puternice din zona Golfului. For\ele economice globale ]i înaltele politici ale r`zboiului ]i ale diploma\iei dintre marile puteri influen\eaz` via\a de zi cu zi a femeilor. Ea mai examineaz` din perspectiva genului implica\iile demilitariz`rii din perioada de dup` r`zboiul rece. na\ionalism ]i r`zboiul rece. opera Cynthiei Enloe ]i a altor feministe din domeniu ne oblig` s` lu`m în considerare modul în care distorsiunile legate de diferen\ierea sexual` în studiul rela\iilor interna\ionale limiteaz` valoarea a ceea ce consider`m surse credibile de cunoa]tere. ca ]i „agenda“. Enloe afirm` c` rela\iile de familie ale femeilor ca mame. Pe de alt` parte. securitate ]i munc`. ea afirm` c` „anali]tii rela\iilor interna\ionale subestimeaz` cantitatea ]i varietatea tipurilor de putere care ac\ioneaz` în orice rela\ie interstatal` ]i fac gre]eala de a presupune c` «intriga» situa\iei este mult mai simpl` ]i unidirec\ional` dec@t ar putea fi în realitate. Lucrarea studiaz` din mai multe puncte de vedere scopul politicilor r`zboiului rece. printre altele. A]a cum subliniaz` Craig Murphy.RELA|II INTERNA|IONALE 360 361 C. au e]uat prin excluderea modului în care sunt legate împ`r\irea oamenilor dup` sexe ]i identitate. ca ]i o anumit` parcimonie teoretic`. Al`tur@ndu-se celor aproape 30 000 de menajere din Orientul Mijlociu. dar ea consider` cele dou` agende ca fiind direct conectate. noua literatur` subliniaz` importan\a (1) realiz`rii unei mai mari conexiuni cu subiec\ii analizei. pe m`sur` ce Cynthia Enloe utilizeaz` locuri ]i experien\e feminine pentru a face conexiuni între militarism. Ea extinde domeniul geografic al r`zboiului rece pentru a-l duce pe cititor dincolo de manevrele celor dou` superputeri. (2) perspectivele celor puternici ]i (3) mijloacele specifice utilizate pentru încheierea dezbaterii academice. opera Cynthiei Enloe se constituie ca o provocare la adresa modului obi]nuit în care studiem rela\iile interna\ionale. Departe de a se opri asupra ac\iunilor ]i dispozi\iilor mentale ale lui George Bush. Enloe studiaz` r`zboiul din perspectiva unei menajere filipineze lucr@nd în Kuweit.. asupra diverselor efecte ale femeilor în uniform` [n grupurile care militeaz` pentru drepturile homosexualilor ]i lesbienelor. „Criticii ajung la concluzia c` în domeniul rela\iilor interna\ionale exist` tendin\a de a se supraaprecia (1) o atitudine distan\at` ]i dezinteresat` fa\` de subiec\ii lor. ca ]i criteriile pentru evaluarea acesteia. C. Abord`rile centrate pe stat sau pe capitalism ar trebui s` fie mai complete. Pe de alt` parte. (2) a angaj`rii în discu\ie a perspectivelor celor dezavantaja\i ]i a (3) evit`rii situa\iilor de tran]are definitiv` a dezbaterii.. Potrivit acestei abord`ri conven\ionale. într-adev`r l`rgit`. Metoda este similar` celei din lucrarea precedent`. Astfel.

). 1996. True. Brown. Pluto. Little. International Relations Theory Today. [n International Organisation. Cynthia Enloe recunoa]te c` nu toate femeile sunt victime ale domina\iei ]i puterii masculine. 190. În plus. „Feminism“. p. 1996. atac` deseori realismul pentru perspectivele sale „masculiniste“ (male stream bias). p. 1990. Cambridge. Berkeley. Bananas. 1996. transform@nd îns` conflictul interna\ional dintr-un „produs al b`rba\ilor“ într-unul „al oamenilor“. nr. Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics. Cambridge. Silences and Bottom Rungs: How to Overcome the Underestimation of Power in the Study of International Relations“. 53. 1996. „Margins. 1993. Bananas. . Aceasta sugereaz` c`. Boulder. ]i ocuparea de c`tre ele a unor pozi\ii de putere la nivelul managementului mijlociu în organiza\iile interna\ionale. ENLOE P@n` la urm`. V. sex ]i factorii na\ionali în construirea identit`\ii ]i efectele lor asupra rela\iilor interna\ionale sunt în continuare puternic contestate în domeniu. 3. Berkeley. Principalele lucr`ri ale Cynthiei Enloe Multi-Ethnic Politics: The Case of Malaysia. 1995. Polity Press. înc` nu s-a determinat modul în care problema va fi integrat` într-un studiu mai larg al rela\iilor interna\ionale. „Margins. în Steve Smith. Cambridge. Theories of International Relations. în International Theory: Positivism and Beyond. Craig Murphy. Silences and Bottom Rungs: How to Overcome the Underestimation of Power in the Study of International Relations“. Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics. în Scott Burchill ]i Andrew Linklater (eds. Lecturi suplimentare Peterson. Londra. se poate totu]i s` fie adev`rate argumentele realiste asupra ubicuit`\ii conflictului dintre comunit`\ile rivale ca o consecin\` a mediului în care coexist`. University of California Press. New York. „Seeing Women. The Morning After: Sexual Politics at the End of the Cold War. 279-305. p. în Ken Booth ]i Steve Smith (eds. Jacqui. University of California Press. Colorado. Westview. University of California Press. indiferent de rela\iile de putere din interiorul lor dintre b`rba\i ]i femei. de pild`. 1983. Ibid.).RELA|II INTERNA|IONALE 362 363 C. Ken Booth ]i Marysia Zaiewski (eds. Spike ]i Runyan. Ea observ` c` femei ca Margaret Thatcher ]i Jeanne Kirkpatrick reconsolideaz` patriarhatul.). Boston. clas`. Londra. University of California Press. 1993. Recognizing Gender. International Theory: Positivism and Beyond. 210-251. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Elshtain ]i Tickner.. Berkeley. Ethnic Conflict and Political Development. 1975. 40 2. De]i Cynthia Enloe a f`cut mult pentru a atrage aten\ia asupra rolului diferen\ierii sexuale. ea a realizat analize privind rolul femeilor în perpetuarea structurilor de putere în practica. p. „Questions About Identity in International Relations“ (cu Marysia Zaiewski). Anne Sisson.). p. Recasting International Relations“. Cynthia Enloe. Berkeley. în Steve Smith. 58-59. Cynthia Enloe. de]i Cynthia Enloe. 1972. 1970. ca ]i alte personalit`\i feministe. Rela\iile dintre ras`. p. Note 1. Does Khaki Become You?: The Militarisation of Women's Lives. Cambridge University Press. McKay. Macmillan. 1990. Global Gender Issues: Dilemmas in World Politics. Cambridge University Press. 186-202. Ken Booth ]i Marysia Zaiewski (ed. The Politics of Pollution in a Comparative Perspective: Ecology and Power in Four Nations. 50. 4. p. a colonialismului.

Defini\iile mai vechi ale securit`\ii na\ionale ar putea deveni tot mai vetuste ]i disfunc\ionale. În ceea ce prive]te dezvoltarea feminismului „din a doua genera\ie“. care au dat na]tere ]i la mi]carea cunoscut` azi ca „feminismul din a doua genera\ie“. Ca parte a acestui proiect. nu este proiectat` s` privilegieze femeile în defavoarea b`rba\ilor.. Tickner analizeaz` ]i felul cum tradi\iile occidentale majore ale g@ndirii realiste. ca furnizori de subzisten\` în lumea a treia. asociat` cu tradi\iile men\ionate anterior. Acele tradi\ii au dat na]tere la concep\ii despre comportament. În procesul de construc\ie a unei noi concep\ii asupra securit`\ii na\ionale. ANN TICKNER J. [care] ne ofer` un tablou mai complet al lumii . Conceptul de securitate militar` a modelat îndelung defini\iile securit`\ii na\ionale. ea pare s` accepte argumentul c` femeile au dezvoltat caracteristici culturale care le fac mai înclinate c`tre mediere. geopolitic`. J. ap`r@nd punctul de vedere conform c`ruia femeile de\in cunoa]tere. ra\ionalitatea instrumental` ]i centrarea pe economia de pia\` ale liberalismului sunt bazate pe experien\a masculin`. Massachusetts. Tickner face c@teva sugestii practice. în timp ce focalizarea marxist` pe clas` ascunde felul în care diferen\ierea sexual` divide munca ]i puterea nu numai în sfera public` a produc\iei. perspective ]i experien\e de care ar trebui s` se \in` seama în studiul rela\iilor interna\ionale ]i atac@nd modul în care experien\ele b`rba\ilor sunt proiectate ca ]i cum ar reprezenta un punct de vedere universal. ob\inerea p`cii. domina\ia unui gen fa\` de cel`lalt. Ea a mai predat la College of the Holy Cross. 1 Totu]i. Ca ]i Elshtain. solu\ii ce au în vedere cooperarea ]i grija pentru ceilal\i. din moment ce indivizii oprima\i au o în\elegere mai bun` asupra sursei opresiunii dec@t opresorii“. definite cultural. În lucr`rile sale. Tickner este o feminist` a c`rei oper` preg`te]te terenul pentru transcenderea inegalit`\ii dintre sexe în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. ce \in de masculinitate. Astfel. apropiindu-se de un sistem amenin\at de dezordine intern` ]i ambiental`. Ann Tickner este profesor asociat de ]tiin\e politice la }coala de Rela\ii Interna\ionale de la University of Southern California.. ap` ]i combustibil se vor deteriora. exista de asemenea un sentiment tot mai puternic c` ob\inerea de drepturi politice ]i civile formale pentru femei era nepotrivit`. cre]tere economic` ]i progres în maniere care oblig` femeile la invizibilitate. Ea ar dori mai multe femei în pozi\ii de decizie ]i mai mult` importan\` acordat` mai degrab` celor care asigur` mediere ]i protec\ie dec@t solda\ilor ]i diploma\ilor de paradigm` realpolitik. A. a securit`\ii na\ionale. Mai mult. opera lui Ann Tickner poate fi situat` în contextul dezvolt`rii „politicilor de identitate“ (identity politics) ]i a noilor mi]c`ri sociale de la sf@r]itul anilor ’60. ceea ce face accesibile argumentele cercet`torilor mai tradi\ionali]ti din domeniu. Ea sugereaz` c` omenirea s-ar putea dep`rta de un sistem caracterizat de conflicte politice între statele-na\iune. Dezvoltarea politicilor de identitate în Occident s-a caracterizat prin punerea accentului mai degrab` pe diferen\ele dintre grupuri dec@t pe elementele comune. Dar aceasta nu se bazeaz` pe o superi- . care a durat mai mult dec@t alte mi]c`ri sociale din aceea]i perioad`. subliniind valoarea autonomiei. mai degrab` sporind dec@t reduc@nd insecuritatea indivizilor ]i a mediului lor natural. care ne atrage aten\ia asupra nenum`ratelor moduri în care studiul conven\ional al rela\iilor interna\ionale poate marginaliza diferen\ierea sexual` ]i este el însu]i determinat de aceasta. a fost v`zut` ca legat` de dominarea ]i exploatarea naturii. Tickner a urm`rit ambele \eluri. individualismul atomist. liberale ]i marxiste î]i au r`d`cinile în aspecte. independen\ei ]i puterii. Feministele au început s` examineze structurile ideologice bine instituite. Aceast` variant` de feminism academic se pronun\` „pentru o construc\ie a cunoa]terii bazat` pe condi\iile materiale ale experien\elor femeilor. perspectiva propus` de Tickner. De]i încearc` s` evite esen\ializarea „masculinului“ sau a „femininului“. De exemplu. Abordarea ei asupra chestiunii genului în rela\iile interna\ionale poate fi considerat` feminism clasic (standpoint feminism). Ea arat` c` domeniul rela\iilor interna\ionale este modelat de diferen\ierea dintre sexe în a]a fel înc@t s` privilegieze asocierile cu masculinitatea ]i s` marginalizeze vocile feminine. Tickner afirm` c` realismul mo]tene]te o tradi\ie lung` de g@ndire care asociaz` apartenen\a la o na\iune ]i cet`\enia cu serviciul militar ]i caracterele masculine.365 J. TICKNER J. Fraza „ceea ce este personal este politic“ reflect` concep\ia dup` care distinc\ia tradi\ional` dintre „politic“ ]i „privat“ ar fi greu de sus\inut. Worcester. femeile vor trebui s` munceasc` înc` mai mult pe m`sur` ce resursele de hran`. Trebuie spus c` opera lui Tickner se remarc` prin în\elegerea profund` a literaturii pe care o critic`. propun@nd schimb`ri în ierarhii acolo unde se traseaz` politicile ce trebuie urmate. Ann Tickner este cunoscut` pentru lucrarea Gender in International Relations: Feminist Perspectives on Achieving Global Security (1992). Analiz@nd versiunea masculinizat`. ci ]i în sfera privat` a reproducerii. De exemplu. Feministele cereau recunoa]terea existen\ei patriarhatului în familie ]i eliberarea femeilor în toate sferele vie\ii sociale ]i politice. Tickner ]i-a articulat propriile scopuri. a justi\iei economice ]i a echilibrului ecologic este inseparabil` de proiectul egalit`\ii dintre sexe. care plasau femeile în dezavantaj în raport cu b`rba\ii.

iar domeniul în întregul s`u era lipsit de considera\ii privind diferen\ierea sexual` (gender blind). În ultim` instan\`. În timp ce multe dintre feministe sunt interesate de construc\ia social` a diferen\ierii dintre sexe la toate nivelurile politicii mondiale. SUA ]i [n alte state occidentale este puternic influen\at de tradi\ia intelectual` a iluminismului. ci de a elimina construc\iile bazate pe diferen\ele dintre sexe ]i de a crea un concept de securitate independent de acestea din urm`. s` fie promotoarele încerc`rii de introducere a perspectivei diferen\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale. universal/particular. avantaj@nd b`rba\ii. deoarece este ]i el influen\at de diferen\ierea sexual`. dar care ar trebui luate în considerare. ci pe simplul fapt al experien\elor lor privind inegalitatea. datorat atributelor masculine care apreciaz` utilizarea ra\iunii neutre. Scopul ei nu este de a înlocui defini\ia masculin` a securit`\ii cu una feminin`. pe care s-a construit cunoa]terea iluminismului occidental… separ` mintea (ra\iunea) de corp (natur`) ]i de aceea diminueaz` rolul femeilor ca «subiec\i cunosc`tori». marginalizate în domeniu (at@t ca oameni de ]tiin\` c@t ]i ca \inte ale studiului). este de în\eles ca femeile. bazate pe ideea de gen. precum cea proprie. Tickner ne atrage aten\ia asupra a trei tipuri de neîn\elegeri. ea caut` s` dep`]easc` realitatea dat` de sex.RELA|II INTERNA|IONALE 366 367 J. O a treia surs` de neîn\elegeri rezid` în suspiciunea cu care feministele privesc modul în care majoritatea cercet`torilor din domeniu se angajeaz` în teorie. Trebuie men\ionat c` ea nu rezolv` ne[n\elegerile pe care le explic` at@t de limpede. R`m@ne de v`zut dac` eforturile lui Tickner de a promova un dialog mai profund între b`rba\i ]i femei pe tema rolurilor de gen vor avea sau nu succes. pun@nd în contrast abord`rile feministe. (a) înainte de apari\ia feminismului. În primul r@nd. probleme legate de diferitele realit`\i sau ontologii pe care femini]tii ]i nonfemini]tii le iau în considerare atunci c@nd scriu despre politicile interna\ionale. Tickner consider` c` aceast` tradi\ie este ea îns`]i un produs legat de gen. imaginea conven\ional` a lumii Tickner continu` ilustr@nd modul în care cele trei tipuri de neîn\elegeri se manifest` în dezbaterile despre securitate. Din moment ce rela\iile dintre sexe sunt deseori inechitabile. cred. A. Feministele afirm` c` dihotomii precum ra\ional/ira\ional. articolele ei contribuie la definirea sursei fundamentale a separa\iilor dintre feministe ]i al\i cercet`tori ]i arat` cum o abordare feminist` poate extinde în mod productiv discursul asupra securit`\ii. feministele fac risip` de timp ]i efort în criticarea ]colilor dominante de g@ndire din domeniul rela\iilor interna\ionale. Exist`. în al treilea r@nd. apelarea la aceste dualisme sexuale pentru organizarea activit`\ii sociale ]i împ`r\irea activit`\ilor sociale necesare între diferite grupuri umane“. multe feministe dezaprob` modul în care cosmopolitanismul occidental de tradi\ie kantian` are tendin\a s` universalizeze experien\a masculin`. În acest scop. TICKNER oritate inerent` femeilor. femeile erau rareori obiect de studiu. Dat fiind angajamentul feminist c`tre un tip de etic` emancipatoare. ]i ceea ce este cel mai important. este indubitabil c`. Astfel. disputele epistemologice care presupun întreb`ri precum aceea dac` femini]tii au sau nu o teorie. Acesta se refer` la institu\ionalizarea social` a diferen\ei sexuale ]i este un concept utilizat de cei care în\eleg c` nu numai inegalitatea dintre sexe. (c) gradul în care o parte din conceptele centrale . 3 Astfel c` diferen\ierea sexual` preocup` în egal` m`sur` b`rba\ii ]i femeile. Tickner a încercat s` promoveze o în\elegere mai mare între b`rba\i ]i femei în studiul rela\iilor interna\ionale. În schimb. ci ]i diferen\ierea sexual` este construit` social. diferitelor dihotomii percepute. c`ci este esen\ial ca diferen\ierea sexual` s` fie cercetat` mai sistematic sub aspectul leg`turilor sale cu domeniul rela\iilor interna\ionale ]i nu numai de c`tre femei pentru femei. se tinde ca acesta s` fie asociat cu tradi\ia „idealist`“ din domeniu. Oricum. în loc s` [ncerce s` î]i g`seasc` un loc în cadrul categoriilor acestuia. dou` dificult`\i majore pe care ea nu le discut`. Concep\ia ei merit` s` fie studiat`.“2 în domeniu este aceea a unor state asociale care lupt` pentru putere ]i influen\`. înt@lnite în mod curent [n domeniu: „În primul r@nd. cu paradigmele predominante în domeniu. public/privat. fapt/valoare. neîn\elegeri referitoare la semnifica\ia diferen\ierii sexuale. Tickner afirm` c` feministele din domeniu utilizeaz` termenul de „gen“ într-un sens social constructivist. autonome [n în\elegerea ]i evaluarea lumii sociale: „În timp ce majoritatea feministelor sunt angajate spre scopul emancipator al realiz`rii unei societ`\i mai drepte … proiectul kantian al realiz`rii acestui \el prin ]tiin\a iluminismului este problematic. în al doilea r@nd.“4 Prima neîn\elegere se bazeaz` pe percep\ia fals` c` feministele sunt interesate numai de aspectele „antimasculine“. Ea afirm` c` o via\` social` determinat` de diferen\ele de sex se bazeaz` pe trei procese principale: „atribuirea de metafore dualiste. (b) exist` în domeniu un dezechilibru major între num`rul oamenilor de ]tiin\` b`rba\i ]i femei. A doua neîn\elegere deriv` din faptul c` numeroase feministe nu pot dec@t s` atace modurile de conceptualizare a cadrului de g@ndire centrat pe experien\a masculin` în rela\iile interna\ionale. Studiul rela\iilor interna\ionale în Marea Britanie.

Newland (ed. Feminist Theory and International Relations in a Postmodern Era.. Gender in International Relations: Feminist Perspectives on Achieving Global Security. Colorado.. The Return of Culture and Identity in International Relations Theory. tot efortul ]tiin\ific feminist întreprins [n deceniul trecut se refer` clar la emanciparea femeilor. Bloomington. în Global Society. The Return of Culture and Identity in International Relations Theory. 1997. în Yosef Lapid ]i Friedrich Kratochwil (ed. Chiar dincolo de aceste trei puncte. p. . În cele mai multe cazuri în care este discutat` ideea de gen. Note 1. 27-40. cu toat` încrederea în nevoia de a transcende diferen\ierea sexual`. r`m@ne înc` neclar dac` domeniul trebuie s` fie reconstruit în întregime sau dac` ideea de gen î]i poate g`si locul ei în domeniu. 621. 1996. J. 1996.. 1992. 1998.. Lecturi suplimentare Sylvester. New York. 611-632. Principalele lucr`ri ale lui J. nr.). Tickner nu se angajeaz` în rezolvarea acestei chestiuni. Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Elshtain ]i Enloe. 147-162. în International Studies Quarterly. p. nr.). 41. p. p. 613. dorin\a sa admirabil` de „a men\ine dialogul“ nu este împ`rt`]it` de to\i cercet`torii. în Rebecca Grant ]i Kathleen J. în Yosef Lapid and Friedrich Kratochwil (ed. 150. 131. cercet`torii nu ar avea dec@t de c@]tigat din studierea lucr`rilor lui J. Cambridge.). 12. „Discovering Elephants and a Feminist Theory of International Relations“. 3. Dincolo de nevoia de a studia „genul“. Lynne Reinner. „Identity in International Relations Theory: Feminist Perspectives“. Boulder. 1994. care r`m@ne o problem` pentru cercet`rile ]i dezbaterile viitoare. 1991. p. 5. J. iar «b`rba\ii» dispar. fie ei femini]ti sau nefemini]ti. femeile sunt în centrul discu\iei ]i al interesului. 1997. 614. c`ci tot mai mul\i b`rba\i încep s` în\eleag` importan\a diferen\ierii sexuale în lumea pe care o studiaz` ]i apare o nou` genera\ie de feministe. Laura Stancich. Boulder. Christine. Ibid. 2. Ann Tickner „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: a Feminist Reformulation“. mai pu\in dornice dec@t cea anterioar` s` d`r@me u]ile rela\iilor interna\ionale pentru a pune piciorul în prag. Ann Tickner. A. nr. În al doilea r@nd.RELA|II INTERNA|IONALE 368 369 J. „You Just don’t Understand: Troubled Engagements Between Feminists and IR theorists “ . Lynne Reinner. TICKNER ale disciplinei sunt ele însele influen\ate de diferen\ierea sexual` este insuficient examinat. Cambridge University Press. p. Ann Tickner. p. Indiana University Press. Ibid. în International Studies Quarterly. Colorado. „You Just Don't Understand: Troubled Engagements Between Feminists and IR Theorists“. „o alt` problem` referitoare la includerea mai pronun\at` a diferen\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale este dispari\ia brusc` a «b`rba\ilor» acolo unde ei fuseser` omniprezen\i . f`r` ca acesta s`-]i abandoneze bagajul existent de cuno]tin\e teoretice ]i empirice. Gender and International Relations. 4. Ann Tickner asupra importan\ei genului în rela\iile interna\ionale. Columbia University Press. A]a cum observa Lara Stancich.“5 Aceasta ar putea fi o problem` temporar`. p. Între timp. „Identity in International Relations Theory: Feminist Perspectives“. 41.

SOCIOLOGIE ISTORIC~ TEORII PRIVIND STATUL G@nditorii prezenta\i [n continuare nu au preg`tire academic` specific` domeniului rela\iilor interna\ionale. . în timp ce reali]tii tind s` opun` politica intern` celei interna\ionale ]i s` le trateze în termeni antonimici (ordine contra anarhie. trad. Interesul lor cu privire la domeniul rela\iilor interna\ionale apare din preocuparea pentru dinamica istoric` a apari\iei statului ]i leg`turile acestuia în timp ]i spa\iu cu r`zboiul ]i capitalismul. fiind reprezentat cu dou` fe\e – n. Michael Mann ]i Charles Tilly au preg`tire ]tiin\ific` în sociologie.* Capacitatea statului de a genera loialitate ]i resurse pentru a purta r`zboi cu alte state se afl` în strâns` leg`tur` cu domina\ia sa asupra altor actori sociali din societatea civil`. De aceea. cu toate c` exist` unele asem`n`ri între perspectiva lor asupra statului ]i cea a reali]tilor. importan\a relativ` acordat` la ceea ce Michael Mann nume]te „sursele puterii sociale“ ]i viitorul statului [ntr-o er` de cert` „globalizare“ a activit`\ii economice. Într-un grad mai mic sau mai mare. care tind s` fie conservatori din punct de vedere politic. Ca ]i al\i g@nditori inclu]i [n aceast` carte. Gânditorii prezenta\i sunt istorici cu deschidere ampl` care analizeaz` traiectoria statului în spa\iu ]i timp. autorii din capitolul de fa\` sunt [n mod evident [nclina\i s` considere politica de putere ca fiind dominant` la ambele niveluri de analiz`. pace contra r`zboi). Statul este asem`nat cu Ianus. refuzând s` analizeze domeniul rela\iilor interna\ionale ca pe o sfer` de activitate separat` de politica intern`. Ei se abat de la realism. cei analiza\i [n acest capitol sunt angaja\i [ntr-un num`r de dezbateri disciplinare privind rolul capitalismului [n explica\ia istoric`. Anthony Giddens. sunt interesa\i de condi\iile istorice care au condus la apari\ia unei asemenea diferen\ieri în cadrul activit`\ii politice. Ianus era zeul începutului ]i sfâr]itului. În plus. ace]ti gânditori se plaseaz` la stânga spectrului politic. * În mitologia roman`.

Pe l@ng` interesul s`u fa\` de importan\a rela\iilor interna\ionale pentru sociologie. Ca ]i la Mann ]i Tilly. Giddens a predat foarte mult în SUA ]i în Europa. implicându-ne în sociologie. Dup` o scurt` perioad` de studii postuniversitare la London School of Economics. în acela]i timp. În lumina orizontului larg al operei lui. cât ]i celor care fac posibil` o ac\iune cu sens. pot exista schimburi pozitive între perspectivele sociologului ]i cele ale actorilor pe care îi studiaz`. Giddens consider` c` o analiz` adecvat` a statului modern trebuie s` cuprind` domeniile „intern“ ]i „interna\ional“. stabilim sensul ac\iunilor oamenilor care se g`sesc ei în]i]i în procesul de stabilire a sensului acelora]i ac\iuni. [structurarea] trebuie s` fie v`zut` ca un aparat metodologic separat de preocup`rile privind substan\a. o editur` academic` de succes din Marea Britanie. termenul „structurare“ (structuration) nu apare la index. Cambridge.“2 De asemenea. În 1976 a dobândit titlul de doctor la King’s College. În ianuarie 1997. GIDDENS ANTHONY GIDDENS Anthony Giddens a avut atât o contribu\ie direct` la studiul rela\iilor interna\ionale. pe lâng` renumele s`u din sociologie. S-a n`scut în ianuarie 1938 ]i a absolvit meritoriu sociologia ]i psihologia la Universitatea Hull în 1959. punem [n eviden\` aici trei aspecte. Giddens a preluat postul de director al London School of Economics.“1 Giddens sus\ine c` analiza sociologic` adecvat` a oric`rui „sistem social“ trebuie s` includ` „o dubl` hermeneutic`“ (sau metod` de interpretare). El a fost totodat` implicat într-o critic` continu` a influen\ei epistemologiilor pozitiviste din ]tiin\ele sociale. acordând o aten\ie special` atât modalit`\ilor în care „structurile“ limiteaz` ac\iunea. Structurile se aseam`n` cu regulile ]i resursele care sunt „exemplificate“ în sistemele sociale pe m`sur` ce actorii se inspir` din ele în existen\a social` cotidian`. contribu\iile mai recente cu privire la dezbaterea asupra naturii ]i evolu\iei „modernit`\ii“ ]i „globaliz`rii“. activitatea lui privind „teoria structur`rii“ din anii ’70 a influen\at mul\i speciali]ti în rela\iile interna\ionale.373 A. Mare parte din activitatea lui Giddens din anii ’70 s-a concentrat pe elaborarea teoriei structur`rii. Desigur. determinismul. ar trebui s` în\elegem societ`\ile umane drept cl`diri care se reconstruiesc în fiecare moment chiar la nivelul c`r`mizilor care le compun. În 1986 a fost numit profesor de sociologie la Cambridge ]i a r`mas acolo pân` a devenit director la London School of Economics. Giddens a fost numit pre]edinte ]i director al Centrului de Cercet`ri Sociale. elementele-cheie ale teoriei despre statul modern. Îndeosebi Alexander Wendt s-a inspirat copios pentru propria cercetare din lucr`rile de început ale lui Giddens despre problema „agentstructur`“. numai câteva din lucr`rile lui sunt importante în acest domeniu. a predat aceast` materie la Universitatea din Leicester pân` în anul 1970 ]i apoi s-a întors la Cambridge pentru a preda ]i a-]i continua doctoratul. Din fericire pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. în concordan\` cu care se presupune c` actorii sunt produse ale for\elor sociale impersonale ]i determinate. cititorul poate fi intimidat de volumul lucr`rilor scrise de Giddens. de]i propria sa teorie asupra statului s-a constituit mai degrab` printr-o critic` extins` a marxismului ca teorie social`. cât ]i una indirect`. noi recre`m (]i într-o anumit` m`sur` modific`m) acele caracteristici structurale prin ac\iunile noastre. Giddens sus\ine c`. ale tuturor. care sunt relevante pentru domeniul rela\iilor interna\ionale. În 1989. care se opunea determinismului structural marxist ]i teoriilor func\ionaliste cu privire la clasele sociale din societ`\ile industriale. Ca ]i Michael Mann sau Charles Tilly. unde a absolvit un program de master în sociologie în 1961.. trebuie observat c` „hermeneutica dubl`“ are implica\ii importante pentru func\ia social` a sociologului. To\i pot înv`\a unii de la al\ii ]i astfel cuno]tin\ele sociologice chiar ne pot transforma via\a. Ideea „structur`rii“ încearc` s` medieze între voluntarismul excesiv ]i opusul acestuia din sociologie. la vârsta de 59 de ani. În 1985 a contribuit la înfiin\area Polity Press. Giddens încearc` în mod explicit s` evite materializarea structurilor atunci când prezint` schimbarea social` ]i politic`. În vastul manual introductiv de sociologie al lui Giddens. Acestea sunt: teoria „structur`rii“ ca abordare metodologic` cuprinz`toare în cadrul analizei sociale. iar reputa\ia sa este atât de mare încât exist` o bogat` literatur` critic` cu privire la lucr`rile lui. Daniel Ross remarc`: „produs al proiectului de sintez`. De aceea. îns` autorul explic` ideea de baz` a acestui termen în pasajul urm`tor: „Sistemele sociale sunt formate din ac\iuni ]i rela\ii umane: repetarea lor în decursul unor perioade de timp ]i spa\iu le ofer` un tipar (pattern) . sunt influen\ate de caracteristicile structurale ale societ`\ilor în care ne-am n`scut ]i am tr`it. el a scris foarte mult despre importan\a „interna\ionalului“ în în\elegerea naturii statului în special ]i a „modernit`\ii“ în general. .. Ac\iunile noastre. Ideea lui de structur` este mai degrab` analoag` celei din lingvistic` decât celei din sociologia tradi\ional`. decât ca rezultat direct al unei analize empirice în cadrul sociologiei istorice ]i comparative. Numirea s-a datorat în parte relevan\ei ]i activit`\ii sale multidisciplinare.

Property and the State. care presupune existen\a unei mi]c`ri necesare de la particular la universal în forma unei clase muncitoare revolu\ionare ce lupt` pentru emancipare. fac totu]i acest lucru folosindu-se de resursele ]i condi\iile create ]i reproduse prin „modurile de structurare“ care distribuie resursele [n mod inegal ]i men\in rela\ii de putere asimetrice. care s` nu fie subordonat` capriciului monarhilor ]i s` îi includ` pe nobili. Lucrarea introduce de asemenea ideea c`. gradul de control asupra timpului ]i spa\iului al unui tip dat de resurs` social` – de alocare sau de autoritate – este sc`zut. Studiul The Nation-State and Violence reia un argument introdus în prima lucrare ]i cerceteaz` condi\iile care fac posibil` sus\inerea suprema\iei societ`\ii de clas`. El sus\ine c` tipul de domina\ie capitalist` asupra caracteristicilor vie\ii de zi cu zi este radical diferit de toate formele anterioare de organizare social` ]i este intrinsec legat de transformarea [n bunuri economice a timpului ]i spa\iului. statul poate controla din ce în ce mai mult timpul ]i spa\iul activit`\ii umane. El distinge dou` tipuri de resurse. în cadrul c`rora exist` clase. el abordeaz` câteva teme introduse în primul s`u volum. a fost o condi\ie prealabil` necesar` expansiunii industrialismului ]i capitalis- . Power. Elementul central al ra\ionamentului lui este c` doar în societatea capitalist` clasa constituie principiul structural care st` la baza întregii societ`\i. cadrul de analiz` func\ionalist ]i cel evolu\ionist nu surprind maniera revolu\ionar` în care sunt distribuite resursele sociale în societ`\ile capitaliste. de separarea formei ]i a con\inutului. de]i fiin\ele umane „pun [n eviden\`“ lumea social` prin intermediul activit`\ii lor. combinat` cu supravegherea crescând` a popula\iei de c`tre stat. reprezint` un atac sus\inut împotriva abord`rilor marxiste ]i func\ionaliste din sociologie. Giddens pune la îndoial` valabilitatea unui punct de vedere experimental materialist istoric asupra schimb`rii sociale. „Capitalismul [trebuie] s` fie eliberat de cadrul general al materialismului istoric ]i integrat într-o abordare diferit` a istoriei ]i a analizei institu\iilor moderne. de tip „baz`-suprastructur`“. rela\ii centrale care sus\in rela\iile de putere în general. cea mai important` lucrare a lui Giddens este f`r` îndoial` al doilea volum al criticii sale asupra materialismului istoric marxist. GIDDENS Pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. care se apropie foarte mult de opinia lui Michel Foucault. Dup` începutul capitalismului. Aceasta este lucrarea în care Giddens conecteaz` dimensiunea „intern`“ ]i „interna\ional`“ a modelelor de structurare din epoca modern`. trecând prin feudalism ]i capitalism. „distan\area timp-spa\iu“ (time-space distanciation) se extinde semnificativ. Dezv`luind natura ]i m`sura „distan\`rii timp-spa\iu“.. Dup` Giddens. Necesitatea exploat`rii resurselor a condus statul c`tre monetizarea economiei. Aceasta. Cre]terea puterii administrative a statului deriv` din capacit`\ile acestuia de a codifica informa\ia ]i de a supraveghea activitatea. anterior capitalismului. în timp ce în societ`\ile necapitaliste rela\iile de domina\ie asupra resurselor de autoritate (social-politice) constituie baza puterii. Schema clasic` marxist`. Astfel Giddens diferen\iaz` „societ`\ile împ`r\ite pe clase . Giddens afirm` c` dezvoltarea capitalismului. Înc` o dat` tema „distan\are timp-spa\iu“ este central`. trebuie respins`. îns` analiza de clas` nu serve]te ca baz` pentru identificarea principiului structural esen\ial al acelei societ`\ii“ ]i a „societ`\ii cu clase“ per se. Resursele de alocare (allocative) sunt în principal de ordin economic ]i material. Ca rezultat. Dup` p`rerea lui Giddens. mai mult. Fiecare element are logica sa independent` ]i nu poate fi redus la altul. În timp ce diferitele tipuri de societate noncapitalist` au clase. Pentru Giddens. Evolu\ia capitalismului a depins de apari\ia unui stat centralizat capabil s` pacifice popula\ia ]i s` aplice o lege demn` de încredere. În lucrarea The Nation-State and Violence (1985). modelele de structurare care sus\in „distan\area timp-spa\iu“ nu pot fi explicate doar în termenii cererii capitaliste. stimularea dezvolt`rii ei ]i impunerea serviciului militar obligatoriu. publicat` în 1981. numai în capitalism clasa p`trunde în toate aspectele vie\ii sociale ]i le structureaz`. Aceasta este blocat` de un punct de vedere teleologic exprimat de Hegel. 3 Numai în capitalism exist` rela\ii de dominare a resurselor alocate. transformarea [n bunuri economice a timpului ]i spa\iului este la fel de important` ca ]i transformarea [n bun economic a muncii pentru a face posibil capitalismul ]i. astfel încât productivitatea nu se dezvolt` doar din interiorul capitalismului.“ 4 Giddens afirm` c` dezvoltarea puterii administrative ]i mai ales a puterii statului reprezint` for\a principal` care duce la distan\are. El afirm` c`. Nu doar transformarea [n bun economic a puterii de munc` face posibil` dezvoltarea for\elor de produc\ie. datorit` în parte schimb`rii modalit`\ii de purtare a r`zboiului.. Giddens afirm` c` aceast` sarcin` a fost realizat` prin extinderea puterii administrative a statelor absolutiste în secolele al XVI-lea ]i al XVII-lea. În plus. care traseaz` evolu\ia de la societ`\ile sclavagiste la comunism. Ca ]i Charles Tilly în lucr`rile sale. industrialismului ]i a statului-na\iune nu poate fi în\eleas` corect într-un mod simplu.RELA|II INTERNA|IONALE 374 375 A. Supravegherea la locul de munc` este la fel de important`. în timp ce resursele de autoritate (authoritative) men\in distribuirea inegal` a resurselor alocate în societate. Reducerea violen\ei deschise în cadrul statului. concentrarea resurselor alocate depinde de resursele de autoritate.

Justin Rosenberg desprinde urm`toarele implica\ii: „Apari\ia unui sistem de state-na\iune este în\eleas` de la început ca parte a aceluia]i proces de consolidare intern`. cum a fost numit` de al\i autori. le-a abandonat ]i s-a reorganizat peste mari distan\e de timp-spa\iu. conform opiniei lui Anthony Giddens.6 Pentru Giddens. îns` numai pentru c` puterea militar` „[este îndreptat`] spre alte state în sistemul de statena\iune“. care devine principiul central de organizare a sistemului de state. capitalismul reprezint` „un nou tip de sistem de clas`. pentru libertatea de exprimare ]i pentru mi]c`rile democratice de contracarare a controlului statal al informa\iei ]i al supravegherii sociale. este derivat` nu doar din procesele interne. Autorul pune aceast` idee sub semnul întreb`rii. Giddens a publicat The Consequences of Modernity. industrialism. În 1990. El afirm` c` un corpus al cunoa]terii discursive – mai întâi echilibrul de putere ]i apoi suveranitatea – pe care statele îl utilizeaz` pentru a reglementa rela\iile dintre ele modeleaz` ]i structura organiza\ional` a statului modern. distan\ate.RELA|II INTERNA|IONALE 376 377 A. Imaginea exprim` sentimentul multor oameni din ziua de azi c` au creat „un mecanism nebunesc cu o putere imens` pe care îl putem conduce colectiv ca fiin\e umane într-o anumit` m`sur`. capitalism ]i putere militar`. 9 Suprapuse ]i având poten\ialul de a contracara globalizarea celor patru grupuri institu\ionalizate ale modernit`\ii. ci ]i pentru mi]c`rile ecologice de contracarare a devast`rii continue a mediului înconjur`tor. Giddens este interesat în special dac` „globalizarea“ modernit`\ii înseamn` situarea noastr` într-o er` „postmodernist`“. controlul centralizat al mijloacelor de violen\`. îns` care amenin\` s` scape de sub control ]i s` o ia razna“. În excelenta sa analiz` cu privire la importan\a lui Anthony Giddens pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. „Internul“ ]i „interna\ionalul“ sunt domenii politice interconectate. . industrializare. 8 El afirm` c` o parte a acestei probleme este dat` de ritmul distan\`rii la sfâr]itul secolului al XX-lea. nu doar îl descrie pur ]i simplu. trad. nu are sau nu solicit` acces direct la mijloacele violente pentru a-]i impune autoritatea. aceast` carte începe acolo unde s-a terminat The Nation-State and Violence. GIDDENS mului. „modernitatea“ este caracterizat` de rela\ia complex` dintre patru „elemente interna\ionale“: supraveghere crescut`. Toate acestea sunt parte a unui proiect politic care caut` s` identifice agen\ii posibili ]i traiectoriile opuse pentru a contracara „riscurile cu consecin\e importante“ * „Juggernaut“: în mitologia indian` este simbolul cruzimii totale – n. afirmând c` modernitatea mai degrab` s-a „radicalizat“ decât a fost dep`]it`.. dar în care clasa dominant` . este expresia unei unit`\i (interne) administrative ]i coercitive întemeiate în dauna altor forme.“7 Analiza lui Giddens cu privire la acest proces difer` totu]i esen\ial de cea a lui Tilly ]i Mann. În ciuda culorii gri în care a descris modernitatea. Giddens se refer` la modul în care via\a social` s-a „decorporeizat“ [n anumite zone geografice. În acest context el se îndreapt` spre o teorie critic`. deoarece Giddens analizeaz` viitoarea traiec- torie posibil` a „modernit`\ii“ ]i evalueaz` riscurile ]i oportunit`\ile ei. nemarxist`.“5 Capitalismul industrial este „pa]nic“ în interior. Suveranitatea statului-na\iune. Mai ales importan\a social` a încrederii a fost investit` în sisteme abstracte. Diploma\ia.. principiul formal conform c`ruia statele sunt egale din punct de vedere al dreptului interna\ional. a contribuit la constituirea structurilor legale ]i politice ale sistemului interna\ional. unul în care lupta de clas` este obi]nuit`. Sus\inând c` termeni cum ar fi „stânga“ ]i „dreapta“ sunt demoda\i. care garanteaz` ceea ce nume]te „realism utopic“. Giddens identific` patru ideal-tipuri de opozi\ie. Modernitatea este caracterizat` înc` o dat` în termenii rela\iilor dintre „dimensiunile institu\ionale“ – control. Fran\a absolutist` a fost primul stat care a jucat un rol central în Europa f`r` a deveni un imperiu ]i primul stat care ]i-a dezvoltat un corp diplomatic. locale ]i transna\ionale. nu separate. În aceast` lucrare Giddens se preocup` de ritmul ]i scopul vie\ii moderne pe care o descrie ca un juggernaut*. Giddens consider` c` juggernaut-ul poate fi controlat cel pu\in par\ial. pe care Giddens o nume]te „monitorizarea reflexiv`“ ( eflexive monitoring) a r condi\iilor de reproducere a statului. pentru mi]c`rile pentru pace ]i contracarare a interna\ionaliz`rii comer\ului cu arme. el pledeaz` nu numai pentru interna\ionalizarea migra\iei for\ei de munc`. Astfel. Giddens are în vedere la nivel global dou` dimensiuni: politica de emancipare (emancipatory politics) – „angajamente radicale care privesc eliminarea inegalit`\ii sau a servitu\ii“ – ]i politica vie\ii (life politics) – „angajamente radicale care caut` posibilitatea de realizare a vie\ii [mplinite pentru to\i ]i în raport de care nu exist` «al\ii»“. Suveranitatea politic` fa\` de exterior. deoarece el este interesat de modul în care actorii ]i mai ales elitele din stat dau form` constrângerilor structurale cu care se confrunt`. ci ]i din interac\iunea extern` l`rgit` a unor state în jurul acestui „discurs“. Dintr-un anumit punct de vedere. capitalism. Astfel. El sugereaz` c` postmodernismul este doar o categorie estetic` ce reflect` radicalizarea modernit`\ii ]i c` „modernitatea târzie“ nu [mpiedic` cunoa]terea ei sistematic`. de putere politic`. Aceast` interac\iune constituie statul.

„A Non-Realist Theory of Soverignty: Giddens’ The NationState and Violence“. Stanford. 8. 1985. 124. Principalele lucr`ri ale lui Anthony Giddens O list` complet` a lucr`rilor principale ale lui Giddens poate fi g`sit` în Christopher Bryant ]i David Jary (eds. Ibid. p. 249-259. Tilly ]i Wendt. Ira. The Consequences of Modernity. Cambridge.1. Politics and Sociology in the Thought of Max Weber. p. Macmillan. 10. p. vol. 222-229. Berkeley. Social Theory: A Guide to Central Thinkers. Modgil.RELA|II INTERNA|IONALE 378 379 A. Anthony Giddens: Critical Assessments. 1971. Cambridge. edi\ia a II-a. p. 19. David (eds. Vol. 1994. Polity Press. A Contemporary Critique of Historical Materialism. Polity Press. Routledge. Falmer Press. Anthony Giddens. Sociology. Cambridge. edi\ia a II-a. Capitalism and Modern Social Theory: An Analysis of the Writings of Marx. Polity Press. Polity Press. 1990. Shaw. Lecturi suplimentare Bryant. Durkheim and Max Weber. 1984. 7. p. 1991. 1990. p. 253. Polity Press. A Contemporary Critique of Historical Materialism. Stanford University Press. Ibid.).). GIDDENS cu care se confrunt` lumea contemporan`. Martin. Cele patru institu\ii ale modernit`\ii fac posibil` o existen\` mai plin` de satisfac\ii decât orice sistem social premodern. Cambridge. New York. A. Giddens’ Theory of Structuration: A Critical Appreciation. p. University Press. 1990.). Londra. Polity Press. J. Londra. A Contemporary Critique of Historical Materialism. Penguin Books. împreun` cu Basil Blackwell. Jon. p. 1989. 1993. Social Theory and Modern Sociology. Beyond Left and Right: The Future of Radical Politics. îns` numai prin efortul sus\inut de punere în practic` a realismului utopic vom reu]i crearea acestuia. 1990. 159. Justin Rosenberg. Property and the State. Central Problems in Social Theory: Action. Social Theory of Modern Societies: Anthony Giddens and His Critics. p. p. Londra. John (eds. The Nation-State and Violence.. 192. 9. 108. Anthony Giddens. Cambridge University Press. Christopher G. 1985. Hutchinson. Londra. Justin. 1993. Polity Press. Sociology. 1977. „A Non-Realist Theory of Sovereignty?: Giddens The NationState and Violence“.). Christopher ]i Jary. nr. 4. p. 1. Heinemann. în Millennium: Journal of International Studies.). Justin Rosenberg. în Peter Belharz (ed. 1994. The Consequences of Modernity. 139. Power. Cambridge. Londra. 6. Studies in Social and Political Theory.. Daniel Ross. Sohan (ed. New York. Giddens’ Theory of Structuration: A Critical Appreciation. Structure. A Contemporary Critique of Historical Materialism. Hutchinson.. Celia ]i Modgil. Allen&Unwin.. Orice ar crede cineva despre o asemenea „practic`“ ]i despre trecerea lui Giddens de la analiza sociologic` la prescrip\ia normativ` din ultimii ani. Polity Press. 1974. p. Structuration Theory: Anthony Giddens and the Constitution of Social Life. 1981. David ]i Thompson. 1973. The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration. lucr`rile lui sunt de mare importan\` pentru studiul rela\iilor interna\ionale. Sydney. Global Society and International Relations. Bryant. . Cambridge. David (ed.. Anthony Giddens: Consensus and Controversy. 1987. Property and the State. 1997 (patru volume). 3. Positivism and Sociology. Cambridge. Anthony Giddens. Vol. Cambridge. 1989. Ibid. Cohen. Londra. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Mann. Clark. University of California Press. Power. Giddens ofer` „un vocabular conceptual pentru a analiza generic sistemul stat-na\iune ]i modalit`\ile specifice în care mijloacele violente sunt mobilizate ]i implicate în reproducerea institu\iilor sale centrale“. în Millennium: Journal of International Studies. Londra. 1972. 1990. nr. Cambridge. Rosenberg. „A Non-Realist Theory of Sovereignty?“. Berkeley. Emile Durkheim. 19. „Anthony Giddens“. vol. 1979. Routledge. Cambridge. Routledge. împreun` cu Basil Blackwell. 2. Cambridge. op. Cambridge. 1991. The Class Structure of the Advanced Societies. 258. Londra. Macmillan. 1981.). ]i Jary. Macmillan. The Nation-State and Violence. 1978. University of California Press. 2. 156. Anthony Giddens. 5. Polity Press. Polity Press. cit. A]a cum observa Justin Rosenberg. 1993. and Contradiction in Social Analysis. 1991. Note 1. Held. Modernity and Self-Identity: Self and Society in the Late Modern Age. 2. 18. Londra. 1.

la dezvoltarea statului ]i la destinul acestuia în epoca de dup` r`zboiul rece justific` includerea lui în aceast` carte ca teoretician de seam` în domeniul „rela\iilor interna\ionale“. o surs` de putere care nu are aceea]i autonomie categorial` ca celelalte. m` voi concentra asupra elementelor principale ale istoriei ]i teoriei puterii sociale ]i asupra contribu\iei sale la în\elegerea naturii statului. acest lucru este corect. Mann respinge ideea c` societ`\ile au o form` unitar`. activitatea lui Mann cu privire la istoria puterii era incomplet`. în mod normal. care acoper` perioada din neolitic pân` în secolul al XVIII-lea. primele civiliza\ii ]i state din istoria omenirii au fost sisteme federale.1 Desigur. combinând zone diferite ale puterii autoritare cu zone de putere difuz`. În primul rând. El se consider` un „consumator“ al cercet`rii din domeniul rela\iilor interna\ionale. Mann sus\ine c`. de securitate ]i de informa\ie. în sens formal. Primul volum urm`re]te deci interac\iunea surselor de putere în istoria omenirii. MANN MICHAEL MANN Aportul lui Michael Mann la studiul rela\iilor interna\ionale nu se îndreapt` în special spre vreuna dintre perspectivele teoretice existente în cadrul teoriei rela\iilor interna\ionale. încheindu-se cu prezentarea apari\iei statului ca form` dominant` de conducere politic`. categoria „militar“ corespunde categoriei numite de Strange a „securit`\ii“ ]i exist` unele asem`n`ri între ceea ce Strange nume]te „informa\ie“ iar Mann „ideologie“. „unul dintre acei cititori de care depinde vânzarea lucr`rilor din domeniul rela\iilor interna\ionale“. Mann combin` produc\ia cu finan\ele în categoria „economic“. Activitatea sa cu privire la sursele puterii sociale în istorie. Mann sus\ine c` ceea ce p`rea ulterior a fi fost o cre]tere continu` a capacit`\ii noastre de a ordona puterea social` ]i de a controla mediul natural fusese de fapt o consecin\` accidental` a schimb`rilor episodice din istoria omenirii. urmeaz` s` apar`. În plus. De aceea. nu un raport final. ceea ce urmeaz` reprezint` un rezumat al activit`\ii sale prezente. cuprinde teoria lui Mann cu privire la cele patru tipuri diferite de putere ]i la interac\iunea lor în timp ]i spa\iu. Mann urm`re]te dezvoltarea lor pân` la preluarea puterii în civiliza\ia sumerian` . Formele de „putere social`“ (social power) ale lui Mann ar putea fi comparate cu formele de „putere structural`“ (structural power) ale lui Susan Strange.381 M. un profan. de finan\e. Mann. distribu\ia formelor de putere între grupurile sociale s-a modificat. Apari\ia imperiilor coercitive sau a „imperiilor de domina\ie“ este asociat` cu re\ele de putere mult mai coercitive. drept „re\ele confederate. suprapuse. În momentul elabor`rii lucr`rii. În al doilea rând. Primul volum al lucr`rii The Sources of Social Power. intersectate“. Al doilea volum a fost editat în 1993. in toto. El afirm` c` trebuie s` renun\`m la dou` afirma\ii comune dac` vrem s` în\elegem în mod adecvat schimbarea istoric` ]i social`. o grupare de ora]estate format` la nivelul de sus pe baza mai multor re\ele difuze de ideologie. a „rela\iilor interna\ionale“. ea distinge structuri de produc\ie. ci „neoepisodic`“. contribu\ia lui contrazice afirma\ia c` rela\iile interna\ionale pot fi în\elese în cadrul unei discipline academice separate. Ar fi corect s` afirm`m c` orizontul lucr`rilor lui Mann este mai larg decât cel al altor cercet`tori din aceast` carte ]i c` volumul brut al lucr`rilor lui face ca acestea s` fie foarte dificil de rezumat. Risc@nd o simplificare exagerat`. n`scut în 1942. economic`. prezentându-se drept cercet`tor al „istoriei ]i teoriei rela\iilor de putere în societ`\ile umane“. dublu stratificate. Cel de-al treilea volum. fiecare caracterizat de configura\ii particulare de conducere politic`. autonom`. iar autorul promite s` se concentreze asupra implica\iilor teoretice ale relat`rii sale istorice în ultimul volum.2 În orice alt sens autocaracterizarea lui Mann este mult prea modest`. în care Mann analizeaz` secolul al XX-lea. Prin evolu\ie el în\elege înfiin\area ]i dezvoltarea treptat`. Aceasta deoarece orice exercitare a puterii politice depinde de posesia puterii ideologice sau economice ]i. El ofer` în schimb o defini\ie bazat` pe patru surse de putere social`: ideologic`. men\ion`m existen\a a patru episoade distincte în textul istoric. El sus\ine c` fiecare dintre aceste surse de putere are propria re\ea de rela\ii ]i interac\iuni. este profesor de sociologie la Universitatea California din Los Angeles ]i î]i identific` domeniul de cercetare ca fiind macrosociologia sau sociologia istoric`. astfel încât societ`\ile apar. a „civiliza\iei“ ]i „statului“. inexorabil` a societ`\ilor structurate ierarhic. alian\e ]i comer\. În 1986 a publicat primul dintre cele patru volume despre sursele puterii sociale în istorie. dup` o perioad` îndelungat` în care via\a ]i-a urmat cursul f`r` existen\a statelor. schimbarea istoric` nu este evolutiv`. propria organizare spa\io-temporal`. Astfel. A]a cum s-a explicat altundeva în aceast` lucrare. Categoria „politic`“ a lui Mann se refer` la capacitatea „administrativ`“ a elitelor conduc`toare. În cele din urm` voi descrie modalitatea în care Michael Mann aplic` activitatea sa teoretic` ]i istoric` la dou` domenii importante ale dezbaterii contemporane: rela\ia dintre stabilitatea interna\ional` ]i caracteristicile interne ale statului ]i impactul „globaliz`rii“ asupra statului-na\iune. militar` ]i politic` (IEMP). conducând la schimb`ri ulterioare în tipurile de conducere. În momente critice din istoria omenirii. autonome. de o combina\ie de for\` ]i credin\`.

el prezint` modul în care societ`\ile au devenit închise. cu un efect puternic asupra statelor ]i claselor. care a stimulat schimbarea evolutiv`. Înc` o dat` rela\iile dinamice dintre sursele puterii sociale sunt considerate ideea organizatoare pentru analiza meticuloas` a lui Mann cu privire la perioada dintre secolul al XVIII-lea ]i primul r`zboi mondial. El furnizeaz` o analiz` complex` a expansiunii func\ionale. îns` cucerirea popoarelor este mai u]oar` decât guvernarea lor într-un cadru geografic foarte vast. Localizarea ]i intensitatea acestor rela\ii de putere au oferit Europei medievale un dinamism special. cu unele referiri la Rusia ]i Austro-Ungaria. Conexiunea dintre r`zboiul dintre state ]i evolu\ia lor intern` este analizat` ulterior în cel de-al doilea volum al lucr`rii lui Mann. În acela]i timp. Evolu\iile structurale caracteristice perioadei ]i-au avut originea în aceast` împletire. în Europa barbar`. Ceea ce a diferen\iat civiliza\ia greac` a fost pozi\ia ei strategic` de punte între Orientul Mijlociu ]i acele teritorii cu soluri mai îmbel]ugate. utilizarea carelor de lupt` ]i introducerea fierului pentru fabricarea armelor ]i plugurilor în primul mileniu î. Par\ial. biserica cre]tin` a furnizat o re\ea mai extins` de putere ideologic` care a înglobat multe sfere locale de putere seniorial`. nu pe aceea ciclic`. oamenilor nu le place conducerea coercitiv` ]i încearc` s` se sustrag` atunci când pot. culminând cu pacea de la Westphalia din 1648 (punctul comun de început pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale). Predica ei despre „respect. în secolul al XVIII-lea. Mann se refer` la toate revolu\iile politice majore ]i la revolu\ia industrial` cu care a început aceast` perioad`.Hr. Cu privire la epoca feudalismului european. Observând cum vechile civiliza\ii din Mesopotamia. Apari\ia Imperiului Roman s-a datorat for\ei sale superioare de infanterie ]i culturii clasei superioare. justificând repulsia lui Mann fa\` de toate formele de determinism social sau de reduc\ionism. Explica\ia pentru prima transformare a formelor de conducere statal`/politic` este foarte complex`. . f`r` o verificare istoric`. Au existat tensiuni între re\elele intense de putere din centrul imperial ]i re\elele difuze de putere de la periferie.RELA|II INTERNA|IONALE 382 383 M. Într-un anumit moment o surs` poate cre]te cu rapiditate (cum ar fi puterea militar` la sfâr]itul secolului al XVIII-lea). Mann analizeaz` apoi pr`bu]irea imperiilor coercitive ]i dezvoltarea feudalismului. decen\` ]i mil` pentru to\i cre]tinii“ a transmis „o umanitate comun`“ ]i o „identitate social`“ c`tre to\i europenii ]i a func\ionat ca „substituent al pacific`rii prin coerci\ie necesare în mod obi]nuit în societ`\ile anterioare“. Apari\ia statului teritorial a avut loc mult mai târziu. Coerci\ia prin puterea militar` poate fi necesar` pentru a controla popula\iile în cre]tere demografic` ]i pentru a le permite elitelor s` extrag` surplusul economic. fiind activate mai mult de nevoile de comer\ ]i de capitalism decât de biseric`. El sus\ine c`. Evitând orice presupunere cu privire la evolu\ia istoric` inevitabil`. Cu timpul. sursele puterii sociale sunt „împletite“ (entwined). limitate. prinse în capcana rela\iilor sociale ]i teritoriale particulare care faciliteaz` apari\ia utiliz`rii constrângerii militare. În analiza sa istoric` cu privire la apari\ia statului teritorial. Combinate cu dinamismul rela\iilor de putere locale competitive. de]i nici ea nu a putut s` apere periferia de invaziile barbarilor.3 În plus. Mann sus\ine c` biserica a fost o surs` decisiv` de pacificare din punct de vedere normativ a societ`\ii europene. Au proliferat re\elele de putere local` ]i descentralizat`. f`r` ca vreun grup social s` aib` monopol. Atunci puterea a devenit difuz`. refuz` s` favorizeze a priori orice surs` de putere fa\` de celelalte. în timp ce în secolul al XIXlea rela\ia a fost invers`. biserica a oferit o re\ea de leg`turi pentru comer\. îns` fiecare având un anume grad de autonomie. în cele din urm`. birocratice ]i fiscale a statului ]i. Spre exemplu. civiliza\ia roman` a extins civiliza\ia occidental`. mai umede. care dovedea o ]tiin\` de carte f`r` precedent ]i era capabil` s` asimileze orice elit` pe care o cucerea. Îns` formele de putere nu sunt în întregime autonome. Germania. Fran\a ]i Statele Unite. aceste re\ele de comer\ paneuropene au stimulat un etos capitalist distinct începând chiar cu secolul al IX-lea. Accentul anchetei este limitat din punct de vedere geografic la Marea Britanie. Mann sugereaz` c` rela\ia dintre formele de putere s-a schimbat din nou.Hr. nu nevoile de administra\ie politic` intern`. India ]i China erau legate de câmpiile inundate ]i de coridoarele de agricultur` aluvial` înconjurate de de]ert. Pe de alt` parte. Biserica Catolic` „a pacificat“ violen\a dintre state ]i în interiorul acestora ]i „a regularizat“ comer\ul. aceste leg`turi au fost secularizate din ce în ce mai mult. ca ]i în primul volum. Mann accentueaz` importan\a competi\iei militare externe în cadrul elitelor ca principal stimulent. Egipt. sursele de putere militar` ]i economic` au dominat sursele de putere ideologic` ]i politic`. De remarcat accentul pe care Mann îl pune pe motivele pentru care imperiile coercitive s-au pr`bu]it din cauza incapacit`\ii elitelor de a controla periferia. bazându-se aici pe argumentul lui Emile Durkheim c` religia furnizeaz` liantul coeziunii sociale. îns` Mann insist` destul de mult asupra fenomenului de „limitare a libert`\ii“ (caging). a mutat puterea în zonele geografice care aveau resurse de fier ]i. MANN de c`tre Sargon din Akad în anul 2310 î. schimb`rile din tehnica de r`zboi au facilitat pr`bu]irea. Pentru c` alte lucruri sunt mai pu\in importante. atunci când biserica îns`]i nu a mai putut s` î]i men\in` unitatea proprie ]i s-a împ`r\it în catolicism ]i protestantism. Pentru Mann.

Theda Skocpol ]i Charles Tilly.9 Este clar de aici c` Michael Mann nu este un simplu „consumator“ al teoriilor din domeniul rela\iilor interna\ionale. întrebarea evident` este: dac` puterile infrastructurale sunt în general o caracteristic` a societ`\ii. Totu]i. statul îndepline]te o varietate de func\ii care îi permit s` dep`]easc` anumite interese de grup din interiorul lui. îns` un nivel sc`zut de coordonare infrastructural`. 4 De asemenea. despotic` ]i infrastructural`. „În întreaga istorie a dezvolt`rii infrastructurii puterii nu exist` efectiv nici o tehnic` ce ar apar\ine cu necesitate statului sau. 6 Nu are sens s` se fac` distinc\ie între state puternice ]i slabe. Voi prezenta pe scurt doar dou` exemple referitoare la contribu\iile lui Mann la sporirea cuno]tin\elor noastre în domeniul rela\iilor interna\ionale contemporane. Primordiale sunt asigurarea ap`r`rii militare împotriva altor state. este util pentru adâncirea cuno]tin\elor pe care le avem despre stat. Prima se refer` la „domeniul de ac\iuni pe care elitele sunt împuternicite s` desf`]oare. [n afara unei ordini prestabilite institu\ionalizate. el arat` c` asemenea tehnici logistice. comer\ul ]i vama). sub garantarea fundamental` a valorii de c`tre stat. sus\inut de un monopol al mijloacelor de violen\` fizic`. în ce circumstan\e sunt ele însu]ite de stat? Care sunt originile puterii autonome a statului?“7 R`spunsul lui Mann la aceste întreb`ri identific` trei caracteristici ale statului care prezint` permanen\a statului ca form` de conducere politic` din Evul Mediu târziu. 8 În al doilea rând. deoarece lucr`rile lui au implica\ii majore pentru multe dezbateri din domeniu. [n general. asupra c`ruia exercit` 4. de]i se poate afirma c` Uniunea Sovietic` apar\ine mai degrab` categoriei statelor imperiale decât celei a statelor autoritare. tipologia ca atare este extrem de util` atât sociologiei comparate cât ]i domeniului rela\iilor interna\ionale. care a permis ca mesajele s` fie transmise pe întreg teritoriul statului. Numai statul este [n mod inerent centralizat într-un teritoriu delimitat asupra c`ruia î]i manifest` puterea autoritar`. dezvoltarea sistemului monetar care face posibil ca m`rfurile s` poat` fi schimbate. Statele autoritare (cum ar fi Germania nazist` ]i fosta Uniune Sovietic`) au niveluri înalte de putere despotic` ]i infrastructural`. redistribu\ia economic` ]i legisla\ia. a c`ror dezvoltare istoric` a facilitat expansiunea puterii infrastructurale a statului. societ`\ii civile . Mann adaug` o a treia caracteristic`. Nici un alt „grup de putere“ care rezult` din combina\ii diferite ale surselor de putere social` nu are aceast` caracteristic`. centralitatea în sensul c` rela\iile politice eman` de la centru spre exterior pentru a acoperi 3.RELA|II INTERNA|IONALE 384 385 M. Acestea includ o diviziune a muncii între principalele activit`\i ale statului. Mann afirm` c` s-a produs o cre]tere istoric` pe termen lung a puterii infrastructurale a statului modern pe m`sur` ce s-au multiplicat „tehnicile logistice“ pentru penetrarea efectiv` a vie\ii sociale de c`tre stat. A doua reprezint` „capacitatea statului de a penetra într-adev`r societatea civil` ]i de a implementa din punct de vedere logistic decizii politice în \ar`“. men\inerea infrastructurii de comunica\ii. Mann însu]i distinge patru tipuri ideale de stat. Aceasta conduce la ideea c` puterea statului autonom este produsul capacit`\ii de a utiliza [n via\a social`.. specific` statului. un monopol de legiferare autoritar` ]i de unificare. constitu\ionalismului sau a democra\iei cu pacifismul este o contrafacere total`“. dimpotriv`. În timp ce exist` alternative pentru statul care emite ]i impune reguli pentru a men\ine ordinea social` (cum ar fi for\a. centralizarea teritorial` sporit`. care sunt coordonate de la centru. Statele imperiale au niveluri înalte de putere despotic`. 10 Aceasta . Mann combin` elementele institu\ionale ]i func\ionale în definirea statului: 1. pe lâng` men\inerea ordinii interne. dezvoltarea ]tiin\ei de carte. îns` slabe din punct de vedere despotic. un teritoriu demarcat. Orice s-ar crede despre modul în care Mann clasific` statele în cadrul tipologiei sale. MANN În a]teptarea complet`rii teoriei lui Mann cu privire la putere. Aceste dou` caracteristici sunt eviden\iate de obicei ca fiind cele mai importante în justificarea unei imagini a statului cu dou` fe\e (Ianus). negocierea cu grupurile societ`\ii civile“. Inspirându-se din lucr`rile lui Max Weber. f`r` a se specifica puterea lor relativ` la cele dou` dimensiuni.5 El face distinc\ie între puterea despotic` ]i puterea infrastructural`. sunt disponibile ]i altor grupuri din societatea civil`. trebuie s` ne mul\umim cu utilitatea euristic` a „modelului IEMP“. „societ`\ile care au beneficiat de stat au avut o rat` de supravie\uire superioar` celor nestatale“. Statele feudale sunt slabe din punctul de vedere al ambelor dimensiuni de putere. un prim pas necesar în evaluarea propor\iilor pân` la care „puterea de stat“ se schimb` sub impactul presupuselor „for\e globalizatoare“ de diverse tipuri la sfâr]itul secolului al XX-lea. În primul rând. pe care îl nume]te „elementul analitic pentru începerea rezolv`rii unei probleme“. el sus\ine c` „asocierea liberalismului.. În primul rând. un grup diferen\iat de institu\ii ]i oficiali care reprezint` 2. ]i rapiditatea tot mai mare a infrastructurii de comunica\ii. Statele birocratice (termen care include ]i democra\iile capitaliste) sunt puternice din punct de vedere infrastructural. spa\ial` ]i organiza\ional`. statul este necesar pentru c` toate societ`\ile au nevoie de reguli.

) s-a dezvoltat peste m`ri pe m`sur` ce democra\iile liberale au devenit tot mai puternice în Europa: „În liberalism. coloniile britanice nu se mai considerau britanice. în Steve Smith. Cambridge University Press. Cel mai recent articol al lui Mann distinge cinci tipuri de „re\ele socio-spa\iale ale interac\iunii sociale“ – locale. nu na\iunea sau statul. Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed. . cu toate conceptele abstracte de tipul «–ism» sau «–logie»“. nu ar trebui s` fim ispiti\i de sugestia simplist` a unei rela\ii cu sum` zero între „toate statele“. ]i totu]i era problematic s` se fi considerat «americane» sau «australiene» deoarece ]i indigenii puteau împ`rt`]i aceea]i identitate iar ace]tia erau foarte diferi\i ]i «inferiori». El declar` c` „nu este un admirator a ceea ce înseamn` teoria la nivel academic. transna\ionale ]i Note 1. în timp ce fostele colonii democratice din America. în domeniul rela\iilor interna\ionale. Dac` acest exemplu din lucrarea lui Mann ne face suspicio]i cu privire la o viziune benign` asupra orient`rii liberale. na\ionale. Mann consider` c` asemenea argumente izvor`sc din neputin\a de a aprecia capacitatea unor actori care nu sunt state de a-]i apropria puterea militar` ca s` le serveasc` interesele. Australia ]i Noua Zeeland` au comis mai multe atrocit`\i decât fostele guvern`ri coloniale. 1996. Michael Mann.RELA|II INTERNA|IONALE 386 387 M. Perry Anderson observ` c` „nu a fost întreprins vreodat` un proiect sociologic de o asemenea m`rime. Cambridge. Michael Mann este mult mai mult decât un simplu „consumator“ al teoriei rela\iilor interna\ionale. cu cât regimul colonial a fost mai liberal la nivel local. individul ]i societatea civil` au fost considera\i sus\in`torii proiectelor morale de dezvoltare. în coloniile spaniole ]i portugheze s-au petrecut mai pu\ine atrocit`\i decât în cele britanice. cu atât mai dur a fost militarismul. iar opera sa în domeniul istoriei puterii sociale este recunoscut` drept unul dintre proiectele intelectuale deschiz`toare de drumuri în teoria social` a acestui secol. pe de alt` parte. Într-adev`r. ]i „globalizare“. Astfel. ]i distribuirea curentelor dintre cele cinci re\ele de interac\iune. Nu este o surpriz` c` Mann demitizeaz` cea mai mare parte din experien\a tradi\ional` cu privire la eliminarea iminent`/revenirea continu` a statului ca form` de conducere politic`. de]i relativismul etic ar putea reprezenta o virtute pentru un macrosociolog. Din perspectiva lucr`rilor ample ale lui Mann cu privire la stat ]i a distinc\iei lui atente între diferitele tipuri de state. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. nu ne ajut` s` contur`m imaginea unei ordini mondiale juste care ne-ar putea inspira s` redirec\ion`m sursele puterii sociale într-o manier` mai uman` decât fuseser` orientate în trecut. Astfel. Articolul s`u este o ilustrare superb` a utilit`\ii modelului IEMP pentru a clarifica impactul diferit cu privire la tipuri variate de stat.“15 Între timp. care submineaz` argumentele multor liberali ce sus\in absen\a relativ` a conflictului armat dintre democra\ii pe baza naturii lor inerent „pa]nice“. pe de o parte. p. politicile identitare ]i geopolitica postnuclear`). El are contribu\ii importante. Nu este nici o surpriz` c` o astfel de personalitate acord` pu\in` aten\ie limitelor fiec`rei discipline din ]tiin\ele sociale. în fiecare dintre cele patru sfere ale „amenin\`rii“.14 În ciuda dispre\ului s`u evident fa\` de diviziunea academic` a muncii. într-adev`r. «misiunea civilizatoare» liberal` a fost descentrat` ]i difuz`. Mann recunoa]te totu]i o tendin\` c`tre „relativism“ în propria sa activitate ]i un refuz de a l`sa deoparte propriile valori etice ]i de a le ap`ra. Cu toate acestea. Este mai pu\in probabil ca un regim care nu î]i trateaz` cet`\enii ca egali s` adopte rasismul pentru a justifica exproprierile ]i violen\a. pericolele legate de mediul înconjur`tor.. 221. [Dup`] ob\inerea autonomiei politice.13 În concluzie. MANN este o afirma\ie îndr`znea\`. teoreticienii tradi\ionali din sfera politicii î]i p`streaz` rolul în domeniul ]tiin\ific.. trad. Rasismul european a fost cel care a încurajat cele mai groaznice atrocit`\i. 11 Mann afirm` c`. un asemenea militarism (al societ`\ii civile – n.. ne\inând seama astfel de istoricul militarismului european din colonii în decursul ultimilor 200 de ani.“12 globale. Se a]teapt` cu sufletul la gur` ce va fi. interna\ionale. Canada. liberalii se concentreaz` pe primul tip ]i îl neglijeaz` pe al doilea. . cea mai recent` lucrare despre „globalizare“ (o preocupare major` a teoreticienilor rela\iilor interna\ionale) ajut` la risipirea ideii c` o nou` form` de societate uman` este în curs de constituire. .. care s` nu fie animat – tacit sau explicit – de pasiune politic`.). El define]te militarismul drept utilizarea persistent` a violen\ei militare organizate pentru atingerea obiectivelor sociale ]i distinge militarismul ca instrument politic al statelor de „militarismul societ`\ii civile“. El sus\ine c`. International Theory: Positivism and Beyond. Apoi el analizeaz` patru presupuse „amenin\`ri“ îndreptate împotriva supravie\uirii continue a statului-na\iune (capitalismul „global“.

Dennis. Vol. p. 7. Halliday. 191-209. Cambridge University Press. Londra. Cambridge. „Has Globalization Ended the Rise and Rise of the NationState?“. 2: The Rise of Classes and Nation-States. Cambridge University Press. MANN 2. War and Capitalism: Studies in Political Sociology. vol. Cambridge. States and Social Revolutions. 9. în Review of International Political Economy. p. Verso. cit. Smith. 472-497. p. p. D. Hobson. 1982. 10. p. Cambridge University Press. „The Historical Sociology of the State and the State of Historical Sociology in International Relations“. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. John. Michael Mann. John. 1988. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. Bintliff. 1986. Cambridge. 1989.. European Social Evolution: Archeological Prospectives. Oxford. 86. Ibid. States. 17601914. 14. 1988. p. 12. Historical Sociology. în Millennium: Journal of International Studies. 472-497. 235. 1996. 6. cit. Cambridge. vol. p. p. p. Skocpol. Polity Press. 221.). 3. Oxford. Michael Mann. 11. 11. în Review of International Political Economy. Ibid. accentul pus în varianta original`. nr. 8. Cambridge University Press. 5. 1993. 4. Cambridge University Press. International Theory: Positivism and Beyond. 1997. p. în Steve Smith. 1997. 29. Open Books.. 15. Blackwell. Michael Mann. Ibid. Ibid. 381. subliniere a lui Mann. Lecturi suplimentare Abrams. p. p. 1760-1914. p. . p. 5. „Societies. în Review of International Studies. 4. p. Cambridge University Press. 1979. 1. Ibid. 235. 4. Somerset. 13.. The Sources of Social Power. 1: A History of Power from the Beginning to 1760 AD. 2: The Rise of Classes and Nation-States. Ibid. Vol. nr. The Rise of Historical Sociology. I: A History of Power from the Beginning to 1760 A.. p.. Bradford University. 12. p. States and Geopolitics: Challenges from Historical Sociology“. Fred. Philip. Michael Mann. Ibid. The Sources of Social Power. 224. 10. 5. Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Giddens. Cambridge. Cambridge. Bradford.. „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“. Principalele lucr`ri ale lui Michael Mann The Sources of Social Power. Blackwell.. Theda. op. 285-320. Jarvis. States. 1993. Anthony. 281-293. The Sources of Social Power.. 1998..RELA|II INTERNA|IONALE 388 389 M. p. 16. 1986. 4. Cambridge. „State and Society in International Relations: a Second Agenda“. în Review of International Political Economy. War and Capitalism: Studies in Political Sociology. op. Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed. Michael Mann. 1984. Perry Anderson. 1991. 1992. A Zone of Engagement. p.. „Has Globalixation Ended the Rise and Rise of the Nation-State?“. nr. Strange ]i Tilly. 1988. 221-239. Michael Mann. nr. 15. nr.

ca instrument necesar de analiz`.. Analiza prezent` se concentreaz` doar asupra domeniilor importante pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. În 1969 a fost numit profesor de istorie ]i sociologie la Universitatea Michigan. fie în domeniul rela\iilor interna\ionale. Aici a înfiin\at Centrul de Cercetare a Organiz`rii Sociale. Buttenweiser. devine extrem de problematic`.391 C. se aseam`n` cu faptele mult mai mult decât principalele alternative ale ei.“1 Totu]i. punând un accent special pe Fran\a. un Henry Ford care dirijeaz` produc\ia de mas` a studiilor cantitative cu privire la greve.. }i-a [ndeplinit serviciul militar în marina SUA în timpul r`zboiului din Coreea ]i apoi s-a întors la Harvard pentru a-]i lua doctoratul în sociologie în 1958. anarhie. De]i a pus cu fermitate accent pe rolul r`zboiului ]i l-a inclus în agenda sociologiei istorice pentru a prezenta apari\ia statului-na\iune. mul\i dintre cei care studiaz` rela\iile interna\ionale au devenit tot mai sceptici cu privire la afirma\ia reali]tilor conform c`reia comportamentul statului poate fi cel mai bine în\eles pe baza presupunerii c` statul este un actor unitar. în ]tiin\ele politice. geopolitic`) a unui asemenea conflict ca rezultat al nemul\umirii fa\` de puterea explicativ` a paradigmelor «interne» deja recunoscute.. În anii ’60 a predat la universit`\ile Delaware. rebeliuni împotriva taxelor“. imaginea celor ce poart` r`zboi ]i a creatorilor de state în calitate de [ntreprinz`tori fermi. La centru. anume ideea contractului social [sau] ideea unei societ`\i ale c`rei norme ]i a]tept`ri comune impun un anume tip de guvernare. ]tiin\e politice ]i sociologie. el se dispenseaz` de ipoteza c` exist` o diferen\` categorial` de substan\` între rela\iile „interne“ ]i cele „interna\ionale“. În 1996 s-a mutat la Universitatea Columbia ca profesor de ]tiin\e sociale la Catedra Joseph L. ar fi gre]it s` afirm`m c` apari\ia sociologiei istorice în studiul rela\iilor interna\ionale las` neatins „realismul“ drept cadru domi- nant de analiz`. El noteaz`: „Cel pu\in în experien\a european` a ultimelor secole. Michael Mann observ`: „Sociologii au devenit con]tien\i c` specializarea excesiv` a neglijat impactul geopoliticii asupra rela\iilor sociale. În timp ce anumite elemente sunt re\inute. Illinois. În primul rând.4 El a fost numit profesor de ]tiin\e sociale la Catedra Theodore M. Toronto ]i Harvard. Tilly se distan\eaz` de mul\i „reali]ti“ din domeniul rela\iilor interna\ionale prin dou` aspecte-cheie. modul în care Charles Tilly ]i-a însu]it „realismul“ în încercarea de a în\elege schimbarea social` pe termen lung la nivel global este mult diferit de ceea ce mul\i dintre cei care studiaz` rela\iile interna\ionale în\eleg prin termenul respectiv.“2 De aceea. este într-adev`r o tem` persistent` în lucr`rile lui Tilly.“3 „Nemul\umirea fa\` de paradigmele recunoscute“. în cadrul c`reia autori ca Michael Mann. Newcomb din Michigan în 1981.. el este interesat mai degrab` de procesele de formare a statului pe termen lung per se decât de tiparele istorice ale echilibrului de putere dintre state. . bani ]i eforturi considerabile (împreun` cu so\ia ]i fiul lui) pentru a crea b`nci imense de date cu dovezi empirice utile pentru testarea ipotezelor ]i dezvoltarea teoriilor asupra surselor ]i dinamicii „ac\iunii colective“ în istoria european`. fie în sociologie. mai ales rolul r`zboiului ]i ubicuitatea puterii în cadrul politicii globale. El a scris peste 20 de c`r\i ]i a fost membru al colegiilor editoriale de la mai multe reviste de istorie. r`scoale pentru hran`. Primul lucru de observat la Tilly este volumul brut al lucr`rilor publicate. ignorându-se conflictele dintre state. Charles Tilly ]i Anthony Giddens au apelat la rela\iile interna\ionale pentru a repudia perspectiva marxist` conform c`reia toate nivelurile politicii sunt cel mai bine explicate ca rezultat al luptei de clas` interne în contextul capitalismului. în func\ie de care caracteristicile distinctive ale celor din urm` (r`zboi. O tendin\` evident contrar` poate fi observat` în sociologia istoric`. În al doilea rând. Tilly a consumat timp. care î]i urm`resc propriile interese. echilibru de putere) sunt înlocuite cu caracteristicile politicii mai pacifiste ]i „bazate pe reguli“ a statului suveran. este efectiv suprimat` în discursul realist ]i cercetarea continu` spre dimensiunea «interna\ional`» (sau . Dup` trei ani. Charles Tilly s-a n`scut în 1929 în Lombard. a ajuns la New School for Social Research de la New York în calitate de profesor emerit de sociologie ]i istorie ]i a fost numit profesor universitar emerit în 1990. Fitzpatrick relev` c` Tilly ]i al\i autori „pornesc tocmai de la faptul c` agenda întreb`rilor cu privire la politica de putere «intern`» . El a studiat la Harvard University. diviziunea tradi\ional` în politic` intern` ]i politic` interna\ional`. începând cu analizele ini\iale ale violen\elor colective din Fran\a secolului al XVIII-lea pân` la cele mai recente studii ale sale cu privire la apari\ia statului ]i la rolul revolu\iei în istoria european`. ob\inând licen\a în 1950. ra\ional în cadrul rela\iilor interna\ionale. TILLY CHARLES TILLY În decursul ultimelor dou` decenii. Mai întâi am împrumutat tocmai forma tradi\ional` a realismului de care se dep`rtaser` mul\i speciali]ti din domeniul rela\iilor interna\ionale. Lynn Hunt arat` c` Tilly a fost comparat cu „un manager al ]tiin\ei.

examinând întreaga palet` de r`scoale. Tilly „consider` societatea ca fiind compus` din grupuri cu interese aflate în conflict.. Tilly ]i-a concentrat eforturile asupra fenomenului „violen\ei colective“ din istoria Fran\ei.RELA|II INTERNA|IONALE 392 393 C. From Mobilisation to Revolution. Argumentul s`u este c` violen\a contrarevolu\ionar` a acelui an ar fi putut fi declan]at` de încorporarea obligatorie [n serviciul militar. ]i anume Coercion. Conform acestui mod de gândire. violen\a a fost mai ales reactiv`. efemere. c` etapa în care evenimente similare apar are un impact substan\ial asupra rezultatelor ]i c` baza de date cu privire la structurile ]i procesele trecute este problematic`“. (4) schimb`rile sociale pe scar` larg` au loc într-o serie de etape. Tilly se dedic` unei sarcini mai constructive. defensive între . nu a rezultat cine ]tie ce valoare pe termen lung pentru ]tiin\ele sociale“. în consecin\`. ]i agen\ii na\iunii“.. îns` fusese de fapt produsul schimb`rii structurale. al tensiunilor. Tilly a început s` întemeieze o orientare teoretic` particular` în cadrul studiului schimb`rii sociale. aceast` lucrare este un abecedar util înainte de a citi cartea care i-a adus reputa\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale. În cele din urm`. (8) conflictul accelerat de autorit`\ile instituite este legitim. dar referindu-se ]i la alte state europene. AD 990-1990. Prima sa carte. În aceast` carte Tilly ne propune s` ne debaras`m de cele opt „postulate fatale“ ale gândirii sociologice a secolului al XIX-lea. (3) schimbarea social` este un fenomen social coerent. Aceste principii false sunt: (1) exist` societ`\i distincte. 8 Pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale. economice ]i sociale. (5) diferen\ierea conduce atât la progres. „din sutele de studii realizate în ultimele câteva decenii. Pe de alt` parte. Large Processes. În urm`toarele c`r\i ( Strikes in France 1830-1968. The Vendee (1964). Tilly a elaborat o agend` de cercetare cu dubl` inten\ie. care a contestat afirma\iile centrale din sociologia durkheimian` din SUA. Grupurile însele au fost transformate din organiza\ii comune informale. De la jum`tatea secolului al XVII-lea pân` la cea de-a doua revolu\ie din 1849. |`ranii ]i me]te]ugarii s-au al`turat „aristocra\ilor“ ]i au luptat împotriva „patrio\ilor“ deoarece cei din urm` erau agen\i ai statului în expansiune ]i reprezentan\i ai pie\elor urbane uzurpatoare ]i amenin\`toare. violen\a proactiv` a reprezentat forma predominant` începând cu mijlocul secolului al XIX-lea.6 La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80. a fost fascinat de impactul imenselor schimb`ri structurale asupra vie\ii oamenilor. demonstra\ii violente ]i înc`ier`ri între grupuri rivale în încercarea de a schi\a ]i a explica schimbarea social`. care sunt împreun` nu datorit` unui consens privind valorile ori datorit` mi]c`rilor de reechilibrare ale unui sistem social bine adaptat. Concentrându-se mai ales asupra Fran\ei. Pe de o parte. TILLY În anii ’60. în ultima parte a lucr`rii. al anomiei ]i al pr`bu]irii controlului social.5 Aceasta a fost perioada celei mai mari expansiuni a statului francez. 1978). care impunea mai multe impozite ]i resurse mai mari pentru o pia\` agricol` na\ional` în constituire. iar Tilly afirm` calm c`. durabile. cât ]i preferin\a politic` a sociologilor pentru lege.. Capital and European States. violen\a colectiv` este rezultatul disloc`rii sociale. Tilly a contestat atât afirma\ia c` sistemele sociale sunt inerent benigne. pe m`sur` ce grupurile nu au mai rezistat expansiunii statului ]i au încercat s` îl controleze sau s` îl influen\eze. El face o distinc\ie categoric` între diferitele tipuri de „violen\` colectiv`“ din istoria Fran\ei. el a fost interesat de „oamenii obi]nui\i“ ]i de modurile în care grupuri particulare din societate ac\ioneaz` pentru a-]i ap`ra interesele sau a le extinde – oricum ar fi concepute acestea – în dauna altor grupuri. cât ]i la (6) dezordine. Lucrarea ilustreaz` modul în care aceste postulate ale „în\elepciunii populare din secolul al XIX-lea“ influen\eaz` înc` domeniul sociologiei. în asocia\ii durabile orientate spre un scop. Ea era manifestare a „conflictelor de fundal. În 1984 el ]i-a publicat crezul cu privire la sociologia istoric`. Ea se manifesta între grupuri diferite din cadrul comunit`\ilor locale ]i era produsul unor conflicte permanente. Tilly a clarificat fundamentul afirma\iilor sale metodologice ]i modul în care ele contest` abord`rile tradi\ionale din cercetarea sociologic`. reprezentan\ii locali . Înainte de eforturile conduc`torilor de a centraliza Fran\a în secolul al XVII-lea. schimb`ri care au modificat misterios regulile ac\iunii colective. de interese ]i de putere.7 Principalele \inte ale lui Tilly au fost mai degrab` Durkheim ]i Tonnies decât Marx sau Weber ]i.. autonome. publicat` în 1990. Tilly a continuat subiectele din The Vendee. . (2) comportamentul social rezult` din st`ri mentale individuale. violen\a era îndeosebi competitiv`. Big Structures. care s-au bazat pe analize statistice cu privire la majoritatea statelor na\ionale din lume. El le solicit` sociologilor s` se implice într-o „activitate istoric` autentic`“ ]i s` întreprind` cercet`ri pe baza ideii „c` timpul ]i locul în care o structur` sau un proces apar îi influen\eaz` caracterul. ordine ]i statu quo. în timp ce conflictul provocat de indivizi este nelegitim. urm`re]te procesul de „urbanizare“ ]i „centralizare“ rapid` ]i dispropor\ionat` din vestul Fran\ei înainte de marea revolt` din 1793. Pe m`sur` ce activitatea cu privire la violen\a colectiv` din Fran\a s-a dezvoltat în anii ’60 ]i la începutul anilor ’70. Huge Comparisons. ci datorit` exercit`rii puterii economice ]i politice“. Conform lui William Sewell. (7) dezordinea ]i „comportamentul deviant“ rezult` din schimb`ri sociale rapide. 1975.

Îns`. Tilly sus\ine în esen\` c` statele sunt formate din nevoia de a purta r`zboi ]i c` aceast` nevoie. Dezvoltarea statului-na\iune însu]i a avut loc de-a lungul unei variet`\i de traiectorii care au însemnat diferite grade de combinare a celor dou` „ingrediente“ necesare contruirii statului: coerci\ia ]i capitalul. În statele bogate în capital ]i dominante din punct de vedere economic. aristocra\ie sigur` de sine. a încercat s` concentreze acele resurse în folosul statului. ele nu ar fi putut pune st`p@nire pe resursele concentrate din centrele capitaliste. sugerând c`. În orânduiri „intensiv capitaliste“. cunoscute drept resurse capitaliste. acest studiu reprezint` piatra de temelie a preocup`rii sale de-o via\` privind formarea statului ]i dezvolt` argumente formulate în 1975. pozi\ie geopolitic` sau sincronizare a cre]terii economice“. Imperiul Otoman a c`utat s` disciplineze ]i s` controleze seniorii locali care controlau resurse disparate ]i. profesionalizarea militar` a facilitat un mai mare control civil asupra guvernului. explicate prin ineficien\`.9 El arat` în detaliu c` formarea statului în Europa nu a fost deloc un proces uniform. sl`biciune. resursele sunt monetizate sau implicate în produc\ie cu valoare ad`ugat`. îi impulsioneaz` pe conduc`torii lor s` g`seasc` resurse. Unele puteri. Teoriile dominante „se pozi\ioneaz` deseori pe o singur` direc\ie de formare a statului european ]i pe un num`r de abateri de la aceast` direc\ie. în statele dependente. aflate „în dezvoltare“ ]i în competi\ie regional` . controlate de seniori care se bazeaz` pe coerci\ie pentru a le strânge. În func\ie de aceste propor\ii. Fran\a. Aceasta a dus din nou la apari\ia unor direc\ii diferite de evolu\ie a statului în regiuni diferite. func\ionarii statului au oferit o mul\ime de drepturi popula\iei ]i au acceptat o gam` tot mai larg` de responsabilit`\i interne. În orânduiri „intensiv coercitive“. În aceste orânduiri. Olanda. Tilly sus\ine c` purtarea r`zboiului a devenit o activitate profesional` mult mai specializat`. Italia – statele tind s` fie mici. ele au dezvoltat un amestec de caracteristici ale statelor la fiecare extremitate a spectrului. cum ar fi Italia. au evoluat mai încet spre statul na\ional. Între aceste extreme se plasau statele care s-au dezvoltat în regiuni cu propor\ii variate de resurse coercitive ]i de capital. Asemenea armate nu puteau face fa\` for\elor armate ale unei na\iuni. îmbinând m`rimea. ]i regiuni intensiv coercitive. În orânduiri intensiv capitaliste avansate – regiunea Rinului. cum ar fi Anglia. marile imperii tind s` se extind`. Dar acest lucru este foarte dificil ]i adesea ineficient. Tilly continu` aici ra\ionamentul lui Michael Mann. Regiuni intensiv capitaliste preponderente. Statul na\ional complet dezvoltat este o form` de conducere politic` foarte recent` ]i foarte rar`. Avantajul militar al statelor na\ionale fa\` de concurentele lor este cheia r`spunsului la întrebarea pe care Tilly ]i-o pune la începutul lucr`rii. Asemenea state pot fi înfloritoare cât timp rutele de comer\ aflate sub controlul lor produc niveluri înalte de resurse care sunt suficiente pentru ap`rarea militar`. Ele aveau aparate de stat relativ puternice. Îns` un factor crucial în explicarea apari\iei statului na\ional este rolul din ce în ce mai mare al r`zboiului ]i integrarea crescând` a sistemului de state european. cum ar fi Europa de Est. Sub presiunea intens` care izvora din nevoia de a aduna resurse pentru r`zboi. Acestea luptau mai eficient ]i erau mai ieftine pe scar` larg` decât armatele de mercenari care s-au luptat în Europa între 1400 ]i 1700. având în vedere c` state diferite apar în situa\ii diferite ]i c` dou` tipuri de situa\ii impun tipare diferite de organizare ]i conven\ii statale pentru adunarea resurselor. Spania ]i Prusia. ora]ele-state mai pu\in eficiente ale Europei ]i imperiile au fost eliminate printr-un proces competitiv. bazate pe ora]. În unele privin\e. Ideea de baz` a lui Tilly este c`. statele difer` din punct de vedere al organiz`rii ]i dezvolt`rii lor.RELA|II INTERNA|IONALE 394 395 C. În secolul al XX-lea. Capital and European States este o sintez` a argumentelor metodologice relevante pe care Tilly le-a dezvoltat în deceniul precedent. resursele se g`sesc mai ales în natur` (în special materii prime). enclave teocratice ]i alte diferite principate. ghinion. În orânduiri intensiv-coercitive. în timp ce armatele imperiale ar fi putut [nvinge \`rani f`r` prea mare dificultate. imperii. Dup` Revolu\ia Francez` nu a mai fost posibil s` se poarte r`zboi prin angajarea ]i între\inerea unei armate de mercenari. de la 1700 la 1918. de asemenea. Pentru mult timp el a trebuit s` împart` scena politic` european` cu ora]e-stat. economii înfloritoare orientate spre pia\` ]i o clas` comercial` puternic`. iar statele na\ionale au ap`rut ca for\` dominant` de conducere politic`. cum ar fi Ungaria ]i Polonia. nu au putut s` î]i controleze propriii seniori locali. resursele tind s` fie dispersate pe spa\ii întinse din teritoriu. acestea au f`cut tranzi\ia la conducerea direct` în cadrul unui stat na\ional relativ devreme. republicane ]i comerciale. la rândul ei. când a editat The Formation of Nation States in Western Europe. State precum Marea Britanie ]i Fran\a au fost capabile s` combine avantajele compozi\iei lor mixte. În consecin\`. mobilizarea na\ional` ]i accesul la ob\inerea resurselor comerciale ]i coercitive. TILLY Coercion. Tilly este preocupat de dou` mari probleme: ce poate explica varia\iile în timp ]i spa\iu ale formelor statului din Europa ]i cum converg ele în cele din urm` spre statul na\ional. Astfel. Ele sunt controlate de cele implicate în schimbul ]i în produc\ia pentru diverse pie\e. ca Rusia ]i ca Imperiul Otoman. Convergen\a c`tre statul na\ional a avut loc atunci când resursele nu au putut fi transformate în poten\ial de r`zboi.

RELA|II INTERNA|IONALE

396

397

C. TILLY

(spre exemplu în lumea a treia), profesionalizarea militar` mai mare a dus la militarizarea guvernelor, pe m`sur` ce resursele coercitive ale for\elor armate s-au dovedit superioare resurselor mai slabe bazate pe capital ale regimurilor civile. În 1992, Tilly ]i-a publicat reflec\iile cu privire la implica\iile sfâr]itului r`zboiului rece din perspectiva teoriei sale asupra consolid`rii statului na\ional în Europa. El sugereaz` c`, pe termen scurt, Europa va asista la dou` traiectorii contradictorii. Pe de o parte, num`rul statelor va cre]te, mai ales în Europa de Est ]i în unele p`r\i ale Uniunii Sovietice. Apelul universal la ideea na\ional` va continua s`-i inspire pe na\ionali]tii „etati]ti“ (cum îi nume]te Tilly), dar el crede c` exist` limite ale unui asemenea proces de proliferare a statului. Tilly afirm` c`, în Europa Occidental`, presiunile „[n favoarea r`zboiului“ au fost atenuate cel pu\in temporar. În absen\a unui inamic nuclear bine înarmat, \`rile bogate nu vor mai fi obligate s` se angajeze în procesul de consolidare a statului. În schimb, Tilly identific` un num`r de factori care amenin\` cu sfâr]itul statele consolidate. Ace]tia sunt:
„Mobilitatea global` a capitalului, cre]terea importan\ei capitalului japonez în Asia, SUA ]i Europa, circula\ia mondial` a for\ei de munc`, transmiterea rapid` a informa\iei ]i tehnologiei, capacitatea diminuat` a statelor bogate ... de eliminare a lucr`torilor s`raci, care provin din exterior, de pe pia\a proprie a muncii ... toate acestea prevestesc subminarea capacit`\ii statului de a-]i controla propriile grani\e, de a-]i proteja propriii cet`\eni împotriva influen\elor externe ]i de a impune politici publice independente ]i centralizate.“10

interna\ionale. Dac` ar putea fi identificat un punct slab în opera sa, acesta ar fi similar celui al lui Michael Mann. În cele din urm`, Tilly este materialist. În ciuda preocup`rii sale autentice pentru interesele grupurilor care contest` ]i uneori încearc` s` influen\eze statul, el accentueaz` întotdeauna rolul for\elor structurale care par a fi dincolo de controlul agen\ilor individuali. În mod similar, în istoria omenirii rolul ideilor se subordoneaz` interac\iunii economiei ]i r`zboiului. Jack Goldstone deplânge faptul c` „aspectele ideologice nu au nici un rol în crearea statului dup` opinia lui Tilly; reforma ]i apari\ia ideologiilor na\ionaliste sunt cel mult pretexte pentru r`zboi ]i nu modelatori ai statului ca atare ... ideea c` statele au calit`\i pozitive, astfel încât oamenii s` doreasc` mai degrab` state mai puternice sau mai na\ionaliste decât s` suporte consecin\ele lor, lipse]te din lucr`rile lui Tilly“. 12 Afirmând aceasta, Charles Tilly trebuie creditat pentru c` a adus r`zboiul într-o pozi\ie central` în domeniul sociologiei ]i rela\iilor interna\ionale, iar activitatea lui furnizeaz` un poten\ial enorm pentru to\i cei care sunt nemul\umi\i de „paradigmele“ rela\iilor interna\ionale. Provocarea pentru cei care s-au inspirat din lucr`rile lui Tilly are dou` fe\e: cum s` includ` rolul ideilor în studiul comparativ al schimb`rii sociale ]i cum s` îmbine tendin\ele pe termen lung cu procesele pe termen scurt. Având în vedere ritmul schimb`rii din tehnologia r`zboiului, rasa uman` nu î]i mai poate permite s` lase r`zboiului un rol central pe viitor, a]a cum a avut în trecut.

El concluzioneaz` c` viitorul ar putea fi benign sau malign. Pe de o parte, exist` posibilitatea unei lumi mai diverse, care se aseam`n` în anumite privin\e cu peisajul politic al Evului Mediu, „îns` f`r` imperii ]i state mici care se lupt` între ele“. Pe de alt` parte, sfâr]itul „protec\iei active“ conduse oficial de stat, existent` între conduc`tori ]i condu]i, ar putea duce informal la o „lume a criminalit`\ii, a urii, a marginaliz`rii ]i a unei mari inechit`\i.“11 Statele ar putea s` nu mai respecte drepturile grupurilor, cum ar fi munca organizat`, iar rezultatul multor ani de ac\iune colectiv` proactiv` va disp`rea încet. Tilly sper` c` „pluralismul benign“ va triumfa asupra „segment`rii maligne“, îns` nu este foarte sigur de rezultat. În concluzie, perspectiva îndr`znea\` a cercet`rii lui Tilly trebuie admirat`. El se pozi\ioneaz` în avangarda sociologiei istorice la sfâr]itul secolului al XX-lea, iar activitatea sa a fost privit`, cum era de a]teptat, cu mult` aten\ie în domeniul ]tiin\elor sociale, nu doar în studiul rela\iilor

Note
1. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 221. 2. Charles Tilly, „War Making and State Making as Organized Crime“, în Paul Evans, Dietrich Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back In, Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169. 3. John Fitzpatrick, „Marxism, Geopolitics, and the Uneven Development Perspective: Global Trends and Australian Debates“, în R. Higgott ]i J. L. Richardson (ed.), International Relations: Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, Australian National University, 1991, p. 101.

RELA|II INTERNA|IONALE

398

4. Lynn Hunt, „Charles Tilly’s Collective Action“, în Theda Skocpol (ed.), Vision and Method in Historical Sociology, Cambridge, Cambridge University Press, 1984, p. 255. 5. Charles Tilly, Louise Tilly ]i Richard Tilly, The Rebellious Century, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1975, p. 50. 6. William J. Sewell, „Collective Violence and Collective Loyalties in France: Why the French Revolution Made a Difference“, în Politics and Society, nr. 18, 1990, p. 528. 7. Charles Tilly, Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons, New York, Russell Sage Foundation, 1984, p. 77. 8. Ibid., p. 79. 9. Charles Tilly, Coercion, Capital, and European Stales, AD 990-1990, Cambridge, Massachusetts, Basil Blackwell, 1990, p. 6. 10. Tilly, „Futures of European States“, în Social Research, nr. 59, 1992, p. 715. 11. Ibid., p. 717. 12. Jack A. Goldstone, „States Making Wars Making States Making Wars ... “, în Contemporary Sociology, nr. 20, 1991, p. 177.

IMMANUEL WALLERSTEIN
Immanuel Wallerstein s-a n`scut în 1930. A absolvit Universitatea Columbia în 1951 ]i ]i-a continuat studiile, finalizându-]i doctoratul în 1959. A predat sociologia la Universitatea Columbia pân` în 1971, când a fost numit profesor de sociologie la Universitatea McGill din Montreal, Canada. În 1976 a devenit director la Centrul Fernand Braudel ]i a preluat Catedra de sociologie de la Universitatea Binghamton (SUNY), unde a continuat s` predea ]i s` cerceteze. Wallerstein ]i-a început cariera studiind politica african`, specializându-se în problematica Ghanei ]i a Coastei de Filde]. Îns` reputa\ia sa de teoretician interna\ional provine din încerc`rile de a reconceptualiza radical rela\iile interna\ionale în contextul argumentelor sale cu privire la natura ]i istoria „sistemului mondial“ capitalist modern. Wallerstein este pionierul teoriei sistemelor mondiale, care se bazeaz` at@t pe teoriile dependen\ei radicale ale subdezvolt`rii din anii ’50, c@t ]i pe ]coala francez` de istoriografie Annales. În trei volume de pionierat de o ambi\ie teoretic` extraordinar` ]i foarte detaliate din punct de vedere istoric, Wallerstein a încercat s` priveasc` dincolo de epifenomenele rela\iilor diplomatice ]i militare ale statelor pentru a în\elege logica unui singur sistem mondial. Este important s` se clarifice de la început c` termenul „sistem mondial“ nu se refer` îndeosebi la [ntinderea geografic` a capitalismului sau pur ]i simplu la faptul c` logica sistemului opereaz` la un nivel diferit fa\` de orice alt` unitate politic` existent`, cum ar fi statul na\ional. Cea mai renumit` lucrare a sa, The Modern World System,* publicat` în 1974, plaseaz` originile lumii moderne în ceea ce el a numit „îndelungatul secol al XVI-lea“, de la 1450 la 1670. Înaintea acestei perioade, Europa Occidental` era feudal`, iar produc\ia economic` era bazat` aproape în întregime pe agricultur`. Totu]i, începând cu anul 1300, produc\ia agricol` a sc`zut rapid pe m`sur` ce modific`rile din clima Europei au contribuit la cre]terea rapid` a frecven\ei epidemiilor la popula\ia rural`. Abia pe la 1500 Europa a început s` pun` bazele unei economii mondiale capitaliste, în care produc\ia era orientat` mai degrab` spre schimb în cadrul pie\ii decât spre consum sezonier, cei care produceau bunuri câ]tigau mai pu\in decât valoarea lor, iar for\a motrice a capitalismului a devenit o acumulare continu` de bunuri materiale.
* Lucrarea este disponibil` ]i [n limba rom@n`, gra\ie eforturilor lui Dorel Abraham, Ilie B`descu ]i Mircea Ghibernea: I. Wallerstein, Sistemul mondial modern, Editura Meridiane, Bucure]ti, 1992-1993, 3 vol.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Giddens, Herz, Mann ]i Wendt. Principalele lucr`ri ale lui Charles Tilly The Vendee, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1964. Strikes in France, 1830-1968, Cambridge, Cambridge University Press, 1974. The Formation of National States in Western Europe (ed.), Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1975. The Rebellious Century, 1830-1930 (cu Louise Tilly ]i Richard Tilly), Harvard, Massachusetts, Harvard University Press, 1975. From Mobilization to Revolution, Reading, Massachusetts, Addison-Wesley, 1978. As Sociology Meets History, New York, Academic Press, 1981. Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons, New York. Russell Sage Foundation, 1984. The Contentious French, Cambridge, Massachusetts, Belknap Press, 1986. „War Making and State Making as Organized Crime“, în Paul Evans, Dietrich Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back In, Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169-198. Coercion, Capital, and European States, AD 990-1990, Oxford, Basil Blackwell, 1990. European Revolutions, 1492-1992, Oxford, Basil Blackwell, 1993. Lecturi suplimentare Skocpol, Theda (ed.), „Vision and Method“, [n Historical Sociology, Cambridge, Cambridge University Press, 1984. Smith, Denis, The Rise of Historical Sociology, Cambridge, Polity Press, 1991.

RELA|II INTERNA|IONALE

400

401

I. WALLERSTEIN

Cre]terea economic` din noua epoc` a determinat expansiunea pie\ii dup` criteriul geografic, dezvoltarea diferitelor forme de control al muncii ]i afirmarea unor state puternice în Europa. Economia mondial` nou ap`rut` era diferit` de cea a fostelor imperii, în sensul c` ea coexista cu un mare num`r de puteri politice ]i era caracterizat` de o nou` diviziune interna\ional` a muncii între „centru“ ]i „periferie“. Centrul se refer` la acele regiuni care au beneficiat cel mai mult de pe urma schimb`rii. În perioada ini\ial` a expansiunii, acesta includea în mare parte Europa de Nord-Vest (Fran\a, Anglia ]i Olanda). Regiunea era caracterizat` de existen\a unor guverne centrale puternice ]i a unor armate numeroase de mercenari. Armatele i-au permis burgheziei s` controleze comer\ul interna\ional ]i s` ob\in` surplus economic din afaceri ]i comer\. Cre]terea produc\iei urbane a fost alimentat` de migra\ia \`ranilor f`r` p`mânt de la sat la ora], în timp ce inova\iile din tehnologia agrar` au asigurat cre]teri continue ale productivit`\ii agricole. Centrul este locul unde este concentrat capitalul în forme dintre cele mai sofisticate. B`ncile, profesiile, activitatea de comer\ ]i produc\ia me]te]ug`reasc` sunt toate destul de r`spândite pentru a sus\ine o economie bazat` pe munc` salariat`. Prin contrast, periferia se refer` la regiuni care nu au guverne centrale puternice, care se bazeaz` mai mult pe munca for\at` decât pe cea salariat` ]i ale c`ror economii depind de exportul materiilor prime c`tre centru. America Latin` ]i Europa de Est reprezentau zone periferice cheie în secolul al XVI-lea. În America Latin`, cuceritorii spanioli ]i portughezi i-au [nl`turat pe liderii politici indigeni ]i i-au înlocuit cu birocra\ii slabe, aflate sub control european. Popula\iile b`]tina]e au fost ucise sau înrobite, sclavii din Africa au fost importa\i pentru a lucra p`mântul ]i în mine, iar aristocra\ia local` era complicea unui sistem care o men\inea la putere, în timp ce dirija produc\ia de bunuri mai ales pentru consumul din Europa. La periferie, cultivarea extensiv` ]i controlul coercitiv al muncii duceau la ob\inerea unei produc\ii agricole cu cost redus. Wallerstein se refer` atât la semiperiferii, cât ]i la zone externe. Semiperiferiile erau fie regiuni localizate în centru, dar care treceau printr-o perioad` de declin relativ (Spania ]i Portugalia), fie economii în cre]tere de la periferie. Acestea erau exploatate de centru, dar, la rândul lor, ob\ineau avantaje de pe urma periferiei. Unele zone externe î]i men\ineau propriile sisteme economice ]i erau independente din punct de vedere alimentar, de exemplu Rusia. Spre deosebire de teoreticienii dependen\ei, care postulau o rela\ie polar` între dou` categorii de baz`, Wallerstein sus\ine c` semiperiferia reprezint` un tampon esen\ial între centru ]i periferie. Un consens ideologic cu privire la oportunitatea capitalismului ]i la concen-

trarea puterii militare de hegemoni puternici de la centru ar fi insuficient pentru a preveni un conflict serios în cadrul sistemului ca întreg:
„[Nici una, nici alta] nu ar fi îndeajuns, dac` majoritatea nu s-ar divide într-un strat de jos mai extins ]i un strat de mijloc mai restr@ns ... semiperiferiei îi este repartizat un rol economic specific, îns` motivul este mai pu\in economic decât politic ... se poate sus\ine cu succes c` economia mondial` ... ar func\iona la fel de bine ]i f`r` semiperiferie. Îns` ea ar fi din punct de vedere politic mult mai pu\in stabil`, deoarece ar fi vorba de un sistem mondial polarizat. Existen\a unei a treia categorii înseamn` clar c` stratul de sus nu se confrunt` cu opozi\ia unit` a tuturor celorlalte straturi, deoarece stratul de mijloc este ]i exploatat, ]i exploatator.“1

O mare parte din lucr`rile lui Wallerstein traseaz` expansiunea geografic` a sistemului mondial în decursul timpului. În special dou` etape marcheaz` dezvoltarea sa începând din secolul al XVI-lea pân` la sfâr]itul secolului al XX-lea. Înainte de secolul al XVIII-lea, sistemul era caracterizat de înt`rirea statelor europene ca urmare a e]ecului Imperiului Habsburgic de a converti economia mondial` care ap`rea într-un imperiu mondial. Comer\ul crescând cu continentul american ]i cu cel asiatic a îmbog`\it elitele micilor negustori din Europa în detrimentul muncitorilor salaria\i, în timp ce monarhii ]i-au extins puterea pentru a colecta taxele, a împrumuta banii ]i a-]i extinde mili\iile pentru a sprijini monarhiile absolute. Popula\iile locale din Europa au devenit tot mai omogene pe m`sur` ce minoritarii au fost expulza\i, în special evreii. În secolul al XVIII-lea industrializarea a înlocuit importan\a atribuit` produc\iei agricole, iar statele europene s-au angajat agresiv pentru exploatarea de noi pie\e. În decursul ultimelor 200 de ani, noi regiuni au fost absorbite în sistem, cum ar fi Asia ]i Africa, m`rind surplusul disponibil. Totu]i, abia în primii ani ai secolul al XX-lea sistemul mondial a devenit cu adev`rat global. Wallerstein urm`re]te de asemenea cre]terea ]i descre]terea hegemonilor sau a puterilor dominante de la centru în cadrul sistemului mondial în decursul timpului. În 1984, el a descris „trei modele“ de hegemonie: „Provinciile Unite (Olanda – n. trad.) la mijlocul secolului al XVII-lea, Regatul Unit al Marii Britanii la mijlocul secolului al XIX-lea ]i SUA la mijlocul secolului al XX-lea.“2 În lucr`rile sale mai recente a f`cut specula\ii cu privire la viitorul sistemului modial din perspectiva dezbaterilor privind presupusul declin al SUA în cadrul economiei mondiale ]i sfâr]itul r`zboiului rece. El se teme c` mul\i trag concluzii pripite referitoare la pr`bu]irea marxism-leninismului din 1989, sugerând c` pr`bu]irea

RELA|II INTERNA|IONALE

402

403

I. WALLERSTEIN

Uniunii Sovietice ]i a statutului ei de periferie nu este favorabil` for\elor dominante ale sistemului mondial capitalist deoarece a eliminat ultima mare for\` politic` stabilizatoare care ajuta la legitimarea hegemoniei SUA. În Geopolitics and Geoculture (1991) el sugereaz` c` perioada de hegemonie a SUA este posibil s` se fi sfâr]it o dat` ce companiile japoneze ]i vest-europene au devenit efectiv competitive cu cele americane. Îns` în absen\a „amenin\`rii sovietice“ este neclar dac` conflictele dintre statele din centru pot fi atenuate prin apelul la interese ideologice comune pentru sus\inerea cooper`rii. El consider` c` sistemul mondial va continua s` func\ioneze ca în ultimii 500 de ani în c`utarea unei continue acumul`ri de capital ]i bunuri, îns` periferia va fi din ce în ce mai marginalizat` pe m`sur` ce sofisticarea tehnologic` a centrului se va accelera. Pentru Wallerstein, sistemul capitalist mondial – care va mai fi valabil o bun` perioad` de timp – este caracterizat de unele contradic\ii fundamentale care îi vor aduce în cele din urm` pr`bu]irea chiar pe m`sur` ce pare c` î]i consolideaz` controlul global. În primul rând, exist` un dezechilibru permanent între cerere ]i ofert`. Cât timp deciziile privind ce ]i cum se produce se iau la nivelul companiei, dezechilibrul va fi mereu o consecin\` neinten\ionat` a unei mecaniz`ri ]i prefaceri [n bunuri economice. În al doilea rând, în timp ce pe termen scurt este logic pentru capitali]ti s` ob\in` profit prin retragerea capitalului de la un consum imediat, pe termen lung producerea ulterioar` a surplusului necesit` o cerere de mas` care poate fi satisf`cut` numai prin redistribuirea surplusului. În al treilea rând, exist` limite pân` la nivelul la care statul poate coopta lucr`tori pentru a men\ine legitimitatea sistemului capitalist. El afirm`:
„Oricând cei care de\in privilegiile încearc` s` coopteze mi]carea de opozi\ie prin acordarea unei mici p`r\i din aceste privilegii, ei î]i pot elimina, f`r` îndoial`, pe termen scurt oponen\ii; îns` de asemenea ei pot m`ri bre]a pentru urm`toarea mi]care de opozi\ie care va fi creat` în urm`toarea criz` a economiei mondiale. Astfel costul coopt`rii cre]te tot mai mult.“3

Ultima ]i cea mai semnificativ` este contradic\ia dintre unul singur ]i mai mul\i, coexisten\a unui sistem pluralist de state în cadrul unui singur sistem mondial. De]i favorizeaz` expansiunea sistemului, aceasta împiedic` ]i orice încercare de dezvoltare a unei cooper`ri mai mari pentru a contracara crizele sistemice din sistemul ca întreg. Abordarea lui Wallerstein este caracterizat` de dou` angajamente epistemologice de baz`. El se opune fundamental ideii c` procesele de „dezvoltare“ economic` din interiorul statelor pot fi studiate f`r` a le situa

într-un context istoric ]i spa\ial mult mai larg. A studia statul de parc` ar fi întregul în care problemele sunt ]i generate, ]i poten\ial rezolvate înseamn` a accepta necritic ideologia liberal` dominant` a progresului. Conform acestei ideologii, calea de ie]ire din situa\ia de subdezvoltare economic` pentru statele s`race este adoptarea caracteristicilor politice, economice ]i culturale ale statelor „dezvoltate“. Dac` guvernele adopt` politici de „pia\` liber`“ ]i promoveaz` spiritul antreprenorial privat ]i cultura antreprenorial`, nu exist` o barier` intrinsec` pentru modernizare. În mod similar, Wallerstein abordeaz` problema ]i pentru cei de stânga, care consider` c` subdezvoltarea este promovat` de statele din centru a c`ror prosperitate provine din capacitate