Griffiths Martin

Fifty Key Thinkers in International Relations

London and New York, Routledge 1999
RELA|II INTERNA|IONALE
Copyright ©1999 by Martin Griffiths & Routledge
}coli, curente, g@nditori

Martin Griffiths este conferen\iar universitar la }coala de Studii {n rom@ne]te de

Politice ]i Interna\ionale a Universit`\ii Flinders, Australia de Sud. Printre
lucr`rile anterioare se num`r` Realism, Idealism and International Politics
(Routledge, 1992).
Darie Cristea, Olga Popista]u, Cristian Barna,
Florin L. Cojocaru (Universitatea din Bucure]ti),
Romana Careja (Universitatea Babe]-Bolyai, Cluj-Napoca),
Adrian Tudorache (}coala Na\ional` de Studii Politice
]i Administrative, Bucure]ti)

Consultant de specialitate
Dan N`stase

Coordonator si Prefa\` de
Ionel Nicu Sava

s
2 3
RELA|II INTERNA|IONALE
CUPRINS
Prefa\` . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9
Cuv@nt [nainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .13
REALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .17
• Raymond Aron . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .18
• Edward Hallett Carr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .25
• Robert Gilpin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .33
• John Hertz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .41
• George Kennan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .49
• Henry Kissinger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56
• Stephen Krasner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65
• Hans Morgenthau . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .73
• Susan Strange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .82
• Kenneth Waltz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .91
LIBERALISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .97
• Norman Angell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .98
• Charles Beitz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .106
• Michael Doyle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .115
• Francis Fukuyama . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .124
• David Held . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .134
• John Hobson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .142
• Stanley Hoffmann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .150
• Richard Rosecrance . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .158
• Woodrow Wilson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .167
• Alfred Zimmern . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .175
TEORIILE CRITICE/RADICALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .183
• John Burton . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .184
• Robert Cox . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .192
• Richard A. Falk . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .201
• André Gunder Frank . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .209
2
• Johan Galtung . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .216
• Vladimir I. Lenin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .224
• Andrew Linklater . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .231
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . .239
• Hedley Bull . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .240
• Terry Nardin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .248
• John Vincent . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .257
• Michael Walzer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .266
• Martin Wight . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .276
ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .285
• Karl W. Deutsch . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .286
• Ernst Haas . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .293
• Robert Keohane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .300
• David Mitrany . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .309
• John Ruggie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .315
• Alexander Wendt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .324
POSTMODERNISMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .333
• Richard Ashley . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .334
• Robert B. J. Walker . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .342
FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR
INTERNA|IONALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .349
• Jean Bethke Elshtain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .350
• Cynthia Enloe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .357
• J. Ann Tickner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .364
SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL . . . . . . . .371
• Anthony Giddens . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .372
• Michael Mann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .380
• Charles Tilly . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .390
• Immanuel Wallerstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .399
TEORIILE DESPRE NA|IUNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .409
• Benedict Anderson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .410
• Ernest Gellner . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .419
• Anthony D. Smith . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .426
BIBLIOGRAFIE GENERAL~ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .435
 Prefa\`
Publicarea prezentei lucr`ri de rela\ii interna\ionale încearc` s`
r`spund` nevoilor generate de extinderea înv`\`mântului de profil în
România. Domeniile noi de specializare universitar`, cum sunt studiile de
securitate, geopolitic`, rela\ii interna\ionale, integrare european` ]i euro-
atlantic`, dezvoltate în ultimii ani în diferite universit`\i, solicit` extin-
derea suportului bibliografic disponibil în limba român`. În acest sens,
manualele universitare sunt un pas necesar pentru consacrarea unor noi
specializ`ri academice. Este motivul pentru care studen\i masteranzi ]i
cadre didactice din cîteva institu\ii de înv`\`m@nt superior (Universitatea
din Bucure]ti, Universitatea Babe]-Bolyai din Cluj-Napoca ]i SNSPA
Bucure]ti), c`rora li s-au ad`ugat experien\a unui referent ]i meticulozi-
tatea unui diplomat, ]i-au unit eforturile pentru a publica acest manual.
Publicarea lui se încadreaz` în seria de manuale ini\iate în cadrul
Masterului de Studii de Securitate de la Facultatea de Sociologie ]i
Asisten\` Social`, Universitatea din Bucure]ti, serie din care fac parte
manuale universitare deja publicate (sociologie militar`, geopolitic`) sau
care se afl` în stadiu de proiect.
Ca domeniu independent de studiu universitar, rela\iile interna-
\ionale (RI) s-au dezvoltat extensiv în anii ’70-’80 de cealalt` parte a fos-
tei Cortine de Fier. De-a lungul timpului a ap`rut o vast` literatur` a
c`rei simpl` trecere în revist` ar solicita ast`zi eforturile a numero]i
cercet`tori vreme de mai mul\i ani. Totu]i, în ultimul deceniu s-au creat
condi\iile pentru o evaluare critic` ]i astfel a devenit posibil` analiza lite-
raturii RI dup` câteva categorii care s` permit` organizarea sa în func\ie
de curentele de gândire din care s-a inspirat, de teoriile pe care le-a creat
]i de autorii pe care i-a consacrat. Acesta este ]i tipul de demers preferat
de ini\iatorul acestei traduceri. Demersul nostru permite o trecere în
revist` a principalelor ]coli de gândire RI, ilustrate de autorii cei mai
cunoscu\i din interiorul fiec`rei ]coli. Prezint` astfel avantajul de a
cuprinde toate ]colile consacrate (realism, liberalism, sociologie istoric`,
radicalism, feminism etc.) ]i primii cei mai cunoscu\i 50 de gânditori (o
ierarhie altfel arbitrar`, care apar\ine autorului versiunii originale) între
coper\ile unei singure lucr`ri. Are probabil dezavantajul, datorat spa-
\iului disponibil limitat, de a realiza o prezentare restrâns` a autorilor ]i
a contribu\iei lor. Furnizeaz` îns` suficiente repere ]i recomand`ri biblio-
grafice pentru cei interesa\i de aprofundarea unei ]coli sau a unui autor.
11
În acest fel, lucrarea r`spunde menirii sale esen\iale: ini\ierea în
principalele curente de gândire din studiul rela\iilor interna\ionale ]i con-
tactul cu lucr`rile celor ce au ilustrat aceste curente. Motiv pentru care
manualul este util studen\ilor ]i cercet`torilor care au nevoie de o pre-
g`tire introductiv` în RI. La fel de util se poate dovedi ]i celor care ocup`
func\ii de responsabilitate public` (politicieni, diploma\i, militari, func-
\ionari) sau formatorilor de opinie public`, cum sunt jurnali]tii, care do-
resc s`-]i completeze preg`tirea profesional` ]i care pot beneficia astfel
de o informare avizat` în domeniu.
Practica traducerilor a fost evident extins` în ultimii ani în România.
Pe de o parte, a fost nevoie de umplerea unui uria] gol de informa\ie, acu-
mulat vreme de mai multe decenii dup` cel de-al doilea r`zboi mondial.
Pe de alt` parte, pruden\a academic` ne îndeamn`, cel pu\in în ]tiin\ele
sociale, s` proced`m critic în preluarea diferitelor texte din limbile de cir-
cula\ie. În paralel cu practica traducerilor este nevoie de asimilarea apa-
ratelor critice de evaluare a diferitelor lucr`ri, a numero]ilor autori tra-
du]i sau cel pu\in a principalelor orient`ri teoretice. Aparatul critic este
întotdeauna necesar pentru o bun` raportare ]i asimilare în cadrul cul-
turii locale a oric`rei contribu\ii externe. În cazul culturii române au fost
asimilate ]i deci au devenit obiecte de inventar academic ]i profesional în
principal acele lucr`ri care ]i-au g`sit un referen\ial local. Teoriile ]i, în
general, ideile nu pot circula în afara unui referen\ial critic, ceea ce
înseamn` c` notorietatea nu este suficient` pentru a impune un autor sau
o lucrare în cadrul unei comunit`\i academice. Deocamdat`, se poate
aprecia c` atât traducerile, cât ]i contribu\iile române]ti sunt necesare
pentru dezvoltarea studiului RI în România. În aceast` lucrare recoman-
d`rile bibliografice sunt aproape exclusiv pentru literatura de limb` en-
glez` datorit` num`rului mic de c`r\i traduse sau de contribu\ii autoh-
tone, aflate în circula\ie în limba român`.
Ceea ce particularizeaz` traducerea de fa\` este tocmai prezen\a
unui aparat critic, prin care fiecare autor expus este raportat la orientarea
teoretic` [n interiorul c`reia s-a afirmat, în particular, ]i la domeniu, în
general. În acest fel, traducerea pe care o propunem câ]tig` pe cel pu\in
dou` planuri: r`spunde unei nevoi acute de informa\ie în materie ]i ofer`
elemente de referin\` pentru asimilarea corect` a acestei informa\ii.
Raportarea critic` a oric`rei traduceri permite a]adar o mai bun`
asimilare a sa ]i, în paralel, actualizarea contribu\iilor autohtone. De aceea,
publicarea unei versiuni în limba român` a uneia dintre cele mai vehicu-
late lucr`ri în str`in`tate destinate preg`tirii generale în RI poate fi
socotit` în primul rând o întreprindere de asimilare a tradi\iei occidentale
12
(îndeosebi a celei dominante, anglo-saxone). Este îns` ]i o bun` ocazie
pentru a men\iona, cel pu\in în acest cuvânt introductiv, c` exist` ]i o sem-
nificativ` contribu\ie româneasc` la studiul rela\iilor interna\ionale (în
principal înainte de cel de-al doilea r`zboi mondial, dar cu o oarecare conti-
nuitate ]i în perioada comunist`) care, în paralel cu traducerile, trebuie
(re)introdus` în circuitul academic. Lucrarea Geopolitica integr`rii euro-
pene (colectiv, Editura Universit`\ii din Bucure]ti, 2003), publicat` sub
auspiciile Centrului de Geopolitic` ]i Antropologie Vizual`, reprezint` o
invita\ie [n acest sens. De aceea, prezenta întreprindere trebuie în\eleas`,
în continuarea unui proiect mai general, ca o tentativ` de a asimila ]coala
occidental`, dominant` ast`zi, ]i de a stimula totodat` reluarea tradi\iei
române]ti.
Împ`rt`]esc opinia c`, pentru dezvoltarea academic` a disciplinei
rela\iilor interna\ionale la noi în \ar`, calea potrivit` o reprezint` „natu-
ralizarea“ (sau ceea ce am numit asimilarea critic`) a sofisticatelor ]coli
occidentale, în paralel cu valorificarea tradi\iilor proprii.
Necesit`\ile universitare ale ultimilor ani m-au apropiat de scrie-
rile interbelice române]ti, îndeosebi de studiile de geopolitic`. Am putut
constata larga compatibilitate, pentru vremea la care au fost scrise, a
abord`rilor multor geopoliticieni români. Spre exemplificare, amintesc
teoria lui Simion Mehedin\i despre semnifica\ia frontierei ponto-baltice,
elaborat` înc` din 1916. „Meridianul istoriei“, cum a denumit Mehedin\i
aceast` frontier` care separ` Europa de Asia pe linia de la Marea Baltic`
la Marea Neagr`, se suprapune aproape perfect pe meridianul extinderii
NATO din 2002. Similar, scrierile de filozofie pacifist` ale lui Dimitrie
Gusti pot fi u]or comparate cu lucr`ri similare din Occident, dup` cum
geografia istoric` a lui Gheorghe Br`tianu se încadreaz`, lucru deja con-
firmat, în curentul ]colii franceze a Analelor, din care s-a inspirat mai
târziu ]coala mondialist` a lui Wallerstein. Nicolae Titulescu, considerat
simbolul politicii externe române]ti, este un alt exemplu, compatibil de
aceast` dat` cu ]coala institu\ionalist` european`.
A]adar, asimilarea critic` a vastei literaturi occidentale ]i stimula-
rea refacerii tradi\iei române]ti din domeniul studiilor interna\ionale mi
se par necesare în egal` m`sur`. Publicarea prezentei traduceri este
parte a acestui demers.
Ionel Nicu Sava
În memoria p`rin\ilor mei,

Richard Tudor (1924-1993)

Lilian Doreen (1926-1996)

Mul\umiri
Kieron Corless m-a c`utat în 1995, cu o propunere ini\ial` pentru
aceast` carte. Mi-a fost de mare ajutor în a pune proiectul pe picioare ]i îi
mul\umesc pentru toat` munca depus` în fazele ini\iale. Nu a] fi putut
scrie aceast` carte f`r` ajutorul unor oameni întâlni\i de-a lungul acestui
drum. Îi mul\umesc în special lui Terry O’Callaghan pentru ajutorul lui în
studierea elementelor bibliografice cheie. Îi sunt, de asemenea, recunos-
c`tor lui David Mathieson ]i Lachlan Pontifex pentru ajutorul lor în adu-
narea materialelor. O serie de colegi au citit ]i mi-au furnizat observa\ii
critice utile la anumite sec\iuni. Între ace]tia se num`r` George Crowder,
Leonard Seabrooke, Tom Martin ]i David Moore. Îi sunt în mod în special
îndatorat lui Rick DeAngelis. El a citit întreaga carte de la început pân` la
sfâr]it ]i deprinderile sale editoriale au contribuit inestimabil la îmbun`-
t`\irea variantei finale. Pentru to\i cei care m-au încurajat s` cred c` a]
putea termina acest proiect la timp, multe mul\umiri.
În sfâr]it, partenera mea, Kylie, a îndurat multe nop\i, pân` târziu,
zgomotul tastaturii din camera al`turat`. Îi mul\umesc pentru toleran\` ]i
dragoste ]i îi promit s` nu mai depun vreodat` o munc` atât de obsedant`
pentru un proiect similar.
Cuv@nt [nainte
Acest volum urmeaz` drumul deschis de Diané Collinson cu lucra-
rea Fifty Major Philosophers (1987) ]i de John Lechte cu Fifty Key
Contemporary Thinkers (1994). Men\inerea standardelor înalte fixate de
ace]ti autori a fost o provocare descurajant`. Ca ]i ei, îi ofer cititorului
liste cu lucr`rile fiec`rui gânditor studiat, repere biografice acolo unde era
cazul ]i un ghid pentru o lectur` aprofundat`. Am încercat s` fiu cât mai
obiectiv posibil fa\` de fiecare teoretician, de]i uneori nu m-am sfiit s`
introduc în text judec`\i proprii. Pentru a-l ajuta pe cititor în parcurgerea
domeniului ca întreg, ca ]i a ]colilor de gândire din cadrul lui, am inclus,
la finalul c`r\ii, o bibliografie general`.
Cartea prezint` numai teoreticienii importan\i din domeniul rela-
\iilor interna\ionale din secolul al XX-lea. Exist` o serie de alte lucr`ri,
texte excelente despre gânditorii clasici ai disciplinei (men\iona\i în bibli-
ografia general`) ]i am vrut s` m` suprapun cu ele cât mai pu\in posibil.
Din acest motiv am exclus, de asemenea, gânditori importan\i din dome-
niul strategiei nucleare ]i am trimis cititorul la lucrarea coordonat` de
John Baylis ]i John Garnett, Makers of Modern Strategy, Londra, Pinter,
1991. Oricum, unele intersect`ri sunt inevitabile. Ultimele dou` decenii au
fost caracterizate de o serie de polemici aproape nesfâr]ite privind meri-
tele comparative ale „paradigmelor“ concurente din domeniu. În lipsa
consensului asupra criteriilor adecvate de identificare ]i evaluare a aces-
tora, este potrivit s`-i analiz`m pe ace]ti gânditori prin prisma propriilor
realiz`ri, aceasta devenind din ce în ce mai mult o regul` în domeniu.
Astfel, unii teoreticieni inclu]i în aceast` carte sunt discuta\i ]i în alt`
parte. A se vedea în special: Iver B. Neumann ]i Ole Waever (coordona-
tori), The Future of International Relations: Masters in the Making,
Londra, Routledge, 1997; Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (coordona-
tori), Journeys Through World Politics: Autobiographical Reflections of
 14 15

Thirty-Four Academic Travellers, Lexington, Massachusetts, Lexington ma\iei ]i ai folosirii for\ei între state ]i cei preocupa\i de economia politic`
Books, 1989; Michael Smith, Realist Thought From Weber to Kissinger, interna\ional`.
Baton Rouge, Louisiana State University Press, 1986. Oricum, am încer- În sfâr]it, trebuie s` ar`t c` majoritatea teoreticienilor din aceast`
cat s` minimizez aceste suprapuneri, unele dintre ele fiind îns` inevitabile carte înc` studiaz` ]i scriu, a]a încât cititorul nu ar trebui s` substituie
când scrii despre teoreticieni importan\i, indiferent de domeniul academic modestele mele schi\e unei întâlniri directe cu munca acestora. Paginile
pus în discu\ie. care urmeaz` inten\ioneaz` s` completeze cursurile de rela\ii interna\io-
În ciuda cerin\ei din ce în ce mai mari de a discuta mai degrab` gân- nale ]i s`-i inspire pe cei care p`trund într-una dintre cele mai interesante
ditori individuali decât „]coli de gândire“ practic lipsite de corporalitate, ]i mobile discipline academice.
am urmat exemplul lui John Lechte ]i i-am plasat pe teoreticienii respec-
tivi în categorii, în loc s` îi men\ionez pur ]i simplu în ordine alfabetic`.
Categoriile însele reprezint` ]colile de gândire dominante în studiul con-
temporan al rela\iilor interna\ionale, de]i exist` un substan\ial câmp Martin Griffiths
comun de viziuni ]i idei la gânditorii din cadrul lor. Într-adev`r, s-ar putea
spune c` semnul oric`rui mare gânditor este capacitatea de a dep`]i
cadrele conven\ionale de analiz`. De pild`, teoria lui J. A. Hobson despre
imperialism este foarte critic` la adresa multor argumente liberale privind
binefacerile „comer\ului liber“ ]i a fost inspirat` de unele din ideile lui
Karl Marx. În chip asem`n`tor, Robert Keohane este îndatorat descoperi-
rilor multor reali]ti chiar prin modul în care a c`utat s` dep`]easc` limi-
t`rile acestora. Folosirea categoriilor men\ionate are, în viziunea mea, nu
scopul de a-i plasa pe ace]ti gânditori într-un soi de cu]c` teoretic` sau
ideologic`, ci pe acela de a ar`ta faptul c`, de]i pot fi încadra\i în mod util
în tradi\ii de gândire îndelungate, sunt rar limita\i la acestea. O scurt` not`
introductiv` precede fiecare grup de teoreticieni din respectivele categorii.
Aceast` lucrare prezint` autori care au avut contribu\ii substan\iale
la modul în care gândim rela\iile interna\ionale la sfâr]itul secolului al
XX-lea; am încercat s` m` asigur c` lucrarea ca întreg reprezint` profilul
domeniului. Astfel, pe lâng` tradi\ionalii reali]ti, liberali ]i radicali, am
introdus teoreticieni din subdomenii în afirmare, precum postmodernis-
mul ]i feminismul. În cele trei categorii principale am inclus câte un om
de stat care s` reprezinte întruparea politic` a paradigmei respective.
Astfel, apar Henry Kissinger ca arhirealist, Woodrow Wilson ca liberal ]i
V. I. Lenin ca radical. Aceste figuri istorice au contribuit ]i cu o
substan\ial` literatur` de specialitate la domeniul rela\iilor interna\ionale.
Sec\iunea dedicat` teoriilor despre na\iune poate fi problematic` pentru
unii. Cred c`, într-o epoc` în care na\ionalismul revine în politica mondi-
al`, este justificat` includerea unora dintre cei mai buni anali]ti ai
fenomenului, de]i nu pot fi considera\i „teoreticieni ai rela\iilor
interna\ionale“ în sens strict. În cadrul celor trei categorii dominante am
încercat s` asigur un echilibru între filosofii politici, cercet`torii diplo-
 REALISMUL

Rela\iile dintre state au loc în absen\a unui guvern mondial. Pentru

reali]ti, acest lucru înseamn` c` sistemul interna\ional este anarhic, iar
rela\iile interna\ionale pot fi cel mai bine în\elese prin descifrarea modu-
lui în care puterea este distribuit` între state. În ciuda egalit`\ii legale for-
male, distribu\ia inegal` a puterii înseamn` c` arena rela\iilor interna-
\ionale este o form` a „politicii de putere“ (power politics). Puterea este
greu de m`surat; distribu\ia sa între state se schimb` în timp ]i nu exist`
un consens al statelor cu privire la modul de a o distribui. Rela\iile inter-
na\ionale sunt prin urmare un domeniu al necesit`\ii (statele trebuie s`
ob\in` putere pentru a supravie\ui într-un mediu competitiv) ]i al continu-
it`\ii în timp. Când reali]tii analizeaz` schimbarea în sistemul rela\iilor
interna\ionale, ei se concentreaz` asupra schimb`rilor echilibrului de pu-
tere dintre state ]i tind s` nu \in` cont de posibilitatea unei schimb`ri fun-
damentale în dinamica sistemului însu]i. Adep\ii acestei teorii subscriu
acestor ipoteze de baz` când exploreaz` urm`toarele probleme: (1) Care
sunt sursele principale ale stabilit`\ii ]i instabilit`\ii în sistemul inter-
na\ional? (2) Care este echilibrul de putere real ]i dezirabil între state?
(3) Cum ar trebui s` se comporte marile puteri unele fa\` de celelalte ]i
fa\` de statele mai slabe? (4) Care sunt sursele ]i dinamica schimb`rilor
contemporane în echilibrul de putere? În ciuda câtorva afirma\ii comune
cu privire la natura rela\iilor interna\ionale, reali]tii nu r`spund [ntr-un
glas la aceste întreb`ri ]i ar fi gre]it s` credem c` ipotezele comune duc la
elaborarea unor concluzii similare. De fapt, exist` un dezacord puternic în
ceea ce prive]te beneficiile fiec`rui echilibru de putere (unipolar, bipolar
]i multipolar) [n parte. De altfel, se discut` mult despre raportul cauzal al
importan\ei relative a felurilor diferite de putere [n rela\iile interna\ionale
contemporane cu statele ]i presiunile interna\ionale asupra lor.

RAYMOND ARON
Raymond Aron s-a n`scut la Paris în 1905, ca ]i Jean-Paul Sartre.
Amândoi au fost educa\i la ]coala de elit` Ecole Normale Supérieure, care
a produs g@nditori ]i politicieni precum Claude-Lévi Strauss, Leon Blum,
Georges Pompidou ]i Michel Foucault. De]i Sartre a fost [n general mult
mai cunoscut, iar, din 1940 p@n` [n 1970, Aron a fost considerat un paria
de intelectualii aripii de st@nga în parte datorit` gaullismului ]i anticomu-
nismului s`u hot`rât, reputa\ia celui din urm` a crescut dup` moartea sa,
în 1983, în compara\ie cu aceea a fostului s`u concurent.
Opera lui Aron este prea complex` ]i vast` pentru a putea fi prezen-
tat` pe scurt. El a fost jurnalist, dar ]i sociolog, iar sfera intereselor sale
intelectuale a fost mult mai ampl` decât cea a multor cercet`tori ai rela-
\iilor interna\ionale. În domeniul rela\iilor interna\ionale Aron este foarte
cunoscut pentru cartea Paix et guerre, care a ap`rut pentru prima dat` în
limba englez` în 1966. Cercet`torilor afla\i în c`utarea unui principiu
c`l`uzitor pentru a analiza rela\iile interstatale posibile nu le-a fost u]or s`
citeasc` aceast` lucrare cu amplitudine discursiv` ]i profunzime istoric`.
Aron este cunoscut ]i pentru analiza incisiv` a dilemelor strategiei în era
nuclear`. De]i este corect, dup` cum vom vedea, s` îl încadr`m în ]coala
realist`, este important s` men\ion`m felul [n care el abordeaz` studiul
rela\iilor interna\ionale spre deosebire de gânditorii reali]ti americani.
Ca evreu francez care ]i-a petrecut ceva timp în Germania înainte
ca Hitler s` ajung` la putere în anii ’30, Aron a reac\ionat fa\` de apari\ia
fascismului în Europa ]i a stalinismului în Uniunea Sovietic` altfel dec@t
majoritatea intelectualilor francezi din epoca postbelic`. În ciuda forma-
\iei sale filozofice bazate pe teoriile abstracte ale istoriei din lucr`rile lui
Marx ]i Hegel, dezgustul s`u fa\` de gândirea utopic` ]i fa\` de totali-
tarism în toate formele lui a oferit scrierilor sale un aer de pesimism critic
prin refuzul de a între\ine speran\a c` politica va putea fi vreodat` un
spa\iu potrivit pentru promovarea prin for\` de versiuni particulare ale
unei vie\i mai bune în detrimentul altora. În 1978 scria:
„Apari\ia na\ional-socialismului … ]i revela\ia politicii în expresia sa
dialogic` m` for\eaz` s` m` contrazic cu mine însumi, cu preferin\ele
mele intime; mi-au inspirat un soi de revolt` împotriva instruirii pe
care am primit-o în facultate, împotriva spiritualit`\ii filozofilor ]i
împotriva tendin\ei anumitor sociologi de a interpreta gre]it impactul
regimurilor politice sub pretextul concentr`rii asupra realit`\ilor per-
manente.“1
19 R. ARON
Experien\a i-a insuflat lui Aron angajamentul fa\` de liberalism ]i
admira\ia pentru munca lui Max Weber, în defavoarea utopiei ]i a materi-
alismului istoric al lui Marx, care i-a inspirat pe al\i intelectuali europeni,
nici ei încânta\i de teoriile progresive evolu\ioniste ale istoriei (a se vedea
în mod special cartea sa The Opium of the Intellectuals, publicat` în
1955). O abordare corect` a teoriei ]i practicii politice const` în recu-
noa]terea unor valori politice diferite ]i adesea incompatibile ]i prin
urmare a existen\ei ]i competi\iei diferitelor interpret`ri/ideologii diver-
gente care privilegiaz` unele din aceste valori în defavoarea celorlalte.
Anumite interpret`ri ar putea fi analizate critic în ceea ce prive]te consis-
ten\a lor intern` ]i compatibilitatea lor cu structurile sociale ]i politice
existente, dar ar fi o utopie s` credem în utilitatea ra\iunii ca mijloc de a
transcende o asemenea competi\ie.
Pornind de la acest punct de vedere, o mare parte a lucr`rilor lui
Aron s-a concentrat asupra naturii industrializ`rii ]i a viabilit`\ii dife-
ritelor moduri de a o promova în societ`\ile capitaliste ]i a]a-zis „socia-
liste“. El a fost printre primii care au sus\inut c` modelul sovietic de pla-
nificare centralizat`, de]i facilita industrializarea for\at`, nu era potrivit
pentru conducerea unei societ`\i industriale mai complexe. 2
În principiu, el a ap`rat capitalismul occidental liberal de criticile
de stânga ]i l-a sus\inut ca pe mijlocul cel mai bun de combinare a cre]-
terii economice cu o anumit` m`sur` de libertate politic` ]i redistribu\ie
economic`. De]i a recunoscut existen\a conflictului de clas`, nu a crezut
niciodat` în ideea potrivit c`reia „clasa muncitoare“ era suficient de omo-
gen` sau motivat` pentru a se revolta împotriva nedrept`\ii din societatea
capitalist`. În condi\iile în care societ`\ile capitaliste pot combina ob\ine-
rea profiturilor cu un anumit nivel al bun`st`rii ]i redistribuirii, el nu a
g`sit nici un motiv pentru care conflictul dintre muncitori ]i capitali]ti s`
fie unul cu sum` zero. Într-adev`r, Aron a sperat ca, pe termen lung, aseme-
nea societ`\i s`-]i modereze competi\ia ideologic`, de]i a exprimat îngri-
jorarea c` domina\ia grupurilor de presiune ar putea sl`bi procesul demo-
cratic ]i ar putea priva statele liberale de „capacitatea de conducere“ a
intereselor societ`\ii ca întreg.
În ceea ce prive]te studiul rela\iilor interna\ionale, în afar` de
industrializarea per se, Aron a fost inspirat de lucr`rile lui Hobbes ]i
Clausewitz. Într-o oarecare m`sur` el a împ`rt`]it viziunea realist` cu
privire la existen\a unei diferen\e fundamentale între rela\iile interne ]i
interna\ionale, aceast` diferen\` fiind piatra de temelie a întregii teorii a
rela\iilor interna\ionale. Pentru Aron, politica extern` este constituit` din
comportamentul diplomatico-strategic, iar rela\iile interna\ionale se des-
RELA|II INTERNA|IONALE 20
f`]oar` în umbra r`zboiului. Prin acest lucru, el nu a inten\ionat s` afirme
c` r`zboiul este o posibilitate permanent`, ci doar c` legitimarea violen\ei
pentru asigurarea scopurilor statului este comun` tuturor statelor ]i c` nu
ar putea fi monopolizat` a]a cum fusese în interiorul grani\elor teritoriale
ale statului. În faimoasa sa fraz`, rela\iile interna\ionale sunt
„rela\ii între unit`\i politice care pretind fiecare dreptul de a-]i face sin-
gure dreptate ]i de a fi singurul arbitru în privin\a deciziei de a lupta
sau de a nu lupta“.3
Desigur, un asemenea argument pare s`-l plaseze pe Aron în mod
corect printre reali]ti, dar, la o examinare mai atent`, opera lui Aron apare
mult mai subtil` decât, s` zicem, cea a lui Hans Morgenthau sau Kenneth
Waltz. De]i era de acord cu Morgenthau c` rela\iile interna\ionale sunt în
anumite privin\e o lupt` pentru putere între state, conceptul puterii era
prea nebulos pentru a servi ca principiu de baz` pentru în\elegerea rela-
\iilor interna\ionale. La fel, de]i era de acord cu Waltz c` mediul rela\iilor
interna\ionale era structurat în mod unic, acest mediu nu stabile]te obiec-
tivele statelor. Într-adev`r, „obiectivele“ unui stat nu pot fi reduse la o for-
mul` simpl`:
„Securitatea, puterea, gloria, ideile sunt obiective esen\ialmente etero-
gene care pot fi reduse la un singur termen doar distorsionând în\ele-
sul uman al ac\iunii diplomatico-strategice. Dac` rivalitatea dintre
state este comparabil` cu un joc, miza nu poate fi exprimat` printr-un
singur concept valabil pentru toate civiliza\iile, în toate epocile. Diplo-
ma\ia este un joc în care câteodat` juc`torii risc` s`-]i piard` vie\ile,
iar alt`dat` prefer` victoria, nu avantajele care ar rezulta în urma ei.“4
În absen\a unei formule simple care s` prevad` obiectivele statului,
cel mai bun lucru pe care îl poate face cineva în calitate de filozof, diplo-
mat sau strateg este s` încerce s` în\eleag` scopurile ]i motivele statului
pe baza celor mai bune dovezi de care dispune. Paix et guerre poate s`-i
dezam`geasc` pe cei afla\i în c`utare de generaliz`ri anistorice, c`ci în cel
mai bun caz reprezint` o colec\ie de ipoteze par\iale bazate pe modurile în
care statele se influen\eaz` unele pe altele în func\ie de: a) diferite epoci
istorice; b) constrângerile „materiale“ ale spa\iului (geografia), popula\iei
(demografia) ]i resurselor (economia); c) factorii „morali“ care provin din
„stilul statelor de a fi ]i de a se comporta“. 5
Potrivit lui Aron, teoria interna\ional` trebuie s` încerce nu s` pri-
vilegieze vreuna din aceste categorii, ci s` le îmbine pe toate trei într-o
21 R. ARON
încercare istoric` de a trasa procesele de schimbare ]i de continuitate în
timp în interac\iunea acestor factori. Ca urmare, de]i ar avea sens s` com-
par`m epoci istorice caracterizate, de exemplu, de configura\ii bipolare ]i
multipolare ale puterii, asupra stabilit`\ii lor relevante ne-am putea pro-
nun\a cel mult ipotetic, \inând cont de caracterul statelor într-o anumit`
epoc`. Este tot a]a de important c` statele împ`rt`]esc anumite valori sau
interese comune ca ]i modul în care ele se afl` în rela\ie unele cu altele pe
o scar` cantitativ` a „puterii“. O mare parte a lucr`rii Paix et guerre este
dedicat` prezent`rii ]i analiz`rii punctelor slabe ale unor ]coli de gândire
care, în opinia lui Aron, exagereaz` influen\a factorilor de mediu, cum ar
fi geopolitica ]i teoria marxist-leninist` a imperialismului economic, drept
cauze ale r`zboiului. Aron scoate în eviden\`, de exemplu, c` „excesul de
capital“ al Fran\ei – care, potrivit teoriei, ar fi trebuit investit în colonii –
ajungea de obicei în America de Sud ]i în Rusia ]i nu în Africa de Nord.
Mai mult, el a sugerat c` nu exist` un motiv real ca pie\ele interne s` nu
se extind` nelimitat pentru a absorbi „produc\ia în exces“ a statelor capi-
taliste avansate. În schimb, el a subliniat c` rivalitatea tradi\ional` dintre
state este principala „cauz`“ a r`zboiului.
Partea final` a lucr`rii Paix et guerre încearc` s` r`spund` la între-
barea privind modul în care s-a schimbat sistemul interna\ional în perioa-
da de dup` 1945. Aici pe autor [l intereseaz` în mod special dac` armele
nucleare au schimbat fundamental gândirea strategic` cu privire la rolul
for\ei în politica extern`. În aceast` carte, dar ]i în alte lucr`ri, Aron s-a
dovedit perfect con]tient de ambiguitatea dovezilor, ca ]i de dilemele cen-
trale cu care se confruntau strategiile ]i etica diplomatic` în era nuclear`.
Pe de o parte, el a subliniat c` între armele nucleare ]i cele conven-
\ionale exista o diferen\` fundamental` deoarece capacitatea lor de dis-
trugere, viteza de atingere a \intei ]i utilitatea militar` limitat` au f`cut ca
ele s` fie folosite mai mult pentru a descuraja r`zboiul decât pentru a-l
duce. Pentru prima dat` în istoria omenirii, statele care de\ineau arme
nucleare aveau capacitatea de a se distruge reciproc f`r` s` fie nevoite s`
înfrâng` for\ele armate ale adversarilor. Imediat dup` ce superputerile s-au
aflat în situa\ia de distrugere reciproc` asigurat` (la finele anilor ’50), ele
au atins punctul numit descurajare „existen\ial`“. Fiecare parte avea capa-
citatea de a o distruge în întregime pe cealalt` printr-o a doua lovitur`
nuclear` de r`spuns, iar aceast` sanc\iune extrem` ]i teama de escaladare
erau suficiente pentru a descuraja fiecare parte s` lanseze prima lovitur`.
Pentru Aron aceast` condi\ie existen\ial` era sigur` atâta timp cât nici una
dintre superputeri nu putea s` distrug` capacitatea de r`spuns a celeilalte
printr-un atac nuclear ]i atât timp cât nu se putea construi nici un ad`post
RELA|II INTERNA|IONALE 22
blindat împotriva armelor nucleare. Eficien\a sau credibilitatea intimid`rii
nucleare nu se bazau pe strategii sau doctrine complexe utilizate de una
din p`r\i pentru a o convinge pe cealalt` de ceea ce s-ar putea întâmpla
dac` un conflict direct ar izbucni între ele. Credibilitatea descuraj`rii \inea
de arme ca atare, nu de încerc`rile statelor de a gândi un r`zboi nuclear în
termeni conven\ionali, iar Aron i-a criticat sever pe cei ce pl`nuiau con-
flicte nucleare ]i pe adep\ii teoriei jocului din Statele Unite pentru modul
lor diferit de gândire. În ceea ce prive]te considera\iile sale cu privire la
limit`rile inerente ale teoriei interna\ionale în general, Aron a insistat c`
strategia nuclear` nu ar putea deveni niciodat` o ]tiin\` exact`.
Pe de alt` parte, de]i Clausewitz i-a fost pu\in de folos [n exami-
narea condi\iilor în care r`zboiul nuclear ar fi putut fi dus ]i „câ]tigat“, el
a crezut c` o stabilitate mai mare în poten\ialul de descurajare dintre
Statele Unite ]i Uniunea Sovietic` (în ciuda cursei înarm`rilor dintre ele)
determina mai pu\in` stabilitate la nivelurile inferioare ale sistemului inter-
na\ional. Superputerile însele ar fi putut fi tentate s` foloseasc` arme con-
ven\ionale în r`zboaiele din „proximitatea“ lor în cazul în care nu exista
temerea unei escalad`ri, iar conflictele regionale ar fi continuat în umbra
st`rii de „stand-off“ nuclear dintre cele dou` mari puteri. Aron a ajuns la
concluzia potrivit c`reia r`zboiul rece a fost f`r` precedent ]i, în contextul
diferen\elor ideologice dintre cele dou` superputeri nucleare, inevitabil.
În ciuda, dac` nu chiar din cauza pericolelor f`r` precedent ale erei
nucleare, combinate cu incertitudinea care a caracterizat întotdeauna rela-
\iile interna\ionale, Aron a crezut cu putere în pruden\` ca fiind cea mai
potrivit` etic` a artei politice. Prin aceasta a în\eles nevoia de a înlocui
convingerea cu lec\ia consecin\elor:
„A fi prudent înseamn` s` ac\ionezi în func\ie de o situa\ie specific` ]i
date concrete, nu în func\ie de un sistem oarecare sau prin obedien\`
pasiv` fa\` de o regul` ... înseamn` s` preferi limitarea violen\ei fa\`
de pedepsirea unei p`r\i presupuse a fi vinovate sau fa\` de o a]a-
numit` justi\ie absolut`; înseamn` s` stabile]ti obiective tangibile con-
crete … nu unele intangibile ]i poate f`r` sens, cum ar fi «o lume
sigur` pentru democra\ie» sau o lume din care politica de putere a
disp`rut.“6
Pe scurt, Raymond Aron s-a remarcat, prin realismul s`u sobru ]i
pluralismul liberal, ca teoretician al rela\iilor interna\ionale ]i critic al
exceselor r`zboiului rece. De asemenea, ne-a atras aten\ia f`r` remu]c`ri
asupra limitelor pe care le a]tept`m de la teorie, asupra nevoii de a ne baza
generaliz`rile pe o bun` cunoa]tere a evenimentelor neprev`zute ale isto-
23 R. ARON
riei ]i de a încerca s` evit`m atât c`derea într-un cinism permanent, cât ]i
între\inerea unor speran\e utopice în ceea ce prive]te transcenden\a rela-
\iilor interna\ionale.
Note
1. „On the Historical Condition of the Sociologist“, republicat` într-o colec\ie de
eseuri, History and Politics, editat` de M.B. Conant, Free Press, New York,
1978, p. 65.
2. A se vedea în special Raymond Aron, Democracy and Totalitarianism,
Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1968.
3. Raymond Aron, Peace and War, edi\ia [n limba englez`, Praeger, New York,
1968, p. 5.
4. Ibid., p. 91.
5. Ibid., p. 279.
6. Ibid., p. 585.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Hoffmann, Morgenthau ]i Valtz .
Principalele lucr`ri ale lui Raymond Aron
The Century of Total War, Derek Verschoyle, Londra, 1954.
The Opium of the Intellectuals, traducere în englez` de Terence Kilmartin, Secker
& Warburg, Londra, 1957.
Diversity of Worlds: France and the United States Look at Their Common
Problems, The Greenwood Press, Westport, Connecticut, 1957.
France: The New Republic, Oceana Publications, New York, 1960.
Introduction to the Philosophy of History: An Essay on the Limits of Historical
Objectivity, traducere în englez` de George J. Irwin, Weidenfeld &
Nicolson, Londra, 1961.
The Dawn of Universal History, traducere în englez` de Dorothy Pickles, Weidenfeld
& Nicolson, Londra, 1961.
The Great Debate: Theories of Nuclear Strategy, traducere în englez` de Ernst
Pawel, Doubleday, Garden City, New York, 1965.
„What Is a Theory of International Relations?“, în Journal of International Affairs,
nr. 21, 1967, p. 185-206.
On War, traducere în englez` de Terence Kilmartin, W.W. Norton, New York, 1968.
RELA|II INTERNA|IONALE 24
Peace and War, traducere în englez` de Richard Howard ]i Annette Baker-Fox,
Praeger, New York, 1968.
Progress and Disillusion: The Dialectics of Modern Society, Pall Mall Publishers,
Londra, 1968.
Democracy and Totalitarianism, traducere în englez` de Valence Ionescu, Weidenfeld
& Nicolson, Londra, 1968.
Marxism and the Existentialists, Harper & Row, New York, 1969.
The Imperial Republic: The United States and the World, 1945-1973, traducere în
englez` de Frank Jellinek, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1975.
Politics and History, ed. Miriam Bernheim, The Free Press, Londra, 1978.
Memoires, Julliard, Paris, 1983.
Clausewitz: Philosopher of War, traducere în englez` de Christine Booker ]i
Norman Stone, Routledge ]i Kegan Paul, Londra, 1983.
History, Truth, Liberty: Selected Writings of Raymond Aron, ed. Franciszek Draus,
cu o biografie de Edward Shils, University of Chicago Press, Chicago, 1985.
Power, Modernity, and Sociology: Selected Sociological Writings, ed. Dominique
Schnapper, traducere în englez` de Peter Morris, Gower, Aldershot, Hants,
Anglia, 1988.
Lecturi suplimentare
„Raymond Aron: A Critical Retrospective and Prospective“, în International
Studies Quarterly, nr. 29, 1985, edi\ie special`.
Baverez, Nicolas, Raymond Aron, Manufacture, Lyon, 1986.
Colquhoun, Robert, Raymond Aron: Volume One: The Philosopher in History,
1905-1955, Sage Publications, Beverly Hills, California, 1986.
Colquhoun, Robert, Raymond Aron: Volume Two: The Sociologist in Society,
1955-1983, Sage Publications, Beverly Hills, California, 1986.
Mahony, Daniel J., The Liberal Political Science of Raymond Aron, Rowman &
Littlefield, Oxford, 1991.
EDVARD HALLETT CARR
E. H. Carr este cunoscut prin cartea sa The Twenty Years’ Crisis
(1946), care combin` o critic` tran]ant` la adresa diploma\iei occidentale
dintre cele dou` r`zboaie mondiale cu un cadru de analiz` solid. Opera lui
Carr a contribuit la instituirea termenilor în care a fost discutat` teoria
interna\ional` în secolul al XX-lea, mai precis ca dezbatere continu` între
„reali]ti“ ]i „ideali]ti“ sau „utopici“. Nu Carr a fost cel care a ini\iat aceast`
dezbatere ]i nici nu ]i-a formulat o pozi\ie clar` în cadrul acesteia. El a
demonstrat [ns` cum s-au manifestat în gândirea ]i practica interna\ional`
dou` concep\ii opuse privind progresul istoric. Mai mult, u]urin\a cu care
a combinat reflec\ia filozofic`, analiza istoric` ]i comentariul asupra pro-
blemelor curente a f`cut ca aceast` carte s` r`mân` una clasic` în domeniu.
Carr s-a n`scut în 1892 ]i a absolvit Universitatea Cambridge ca ]ef
de promo\ie, îns` primul r`zboi mondial i-a întrerupt studiile. S-a angajat
în Serviciul diplomatic ]i a fost prezent la Conferin\a de Pace de la Paris
de la sfâr]itul primului r`zboi mondial. S-a întors în mediul universitar în
1936, când a fost numit profesor la University College of Wales din
Aberystwyth, unde a predat politic` interna\ional`. Când a izbucnit cel de-al
doilea r`zboi mondial, a devenit editor adjunct la The Times din Londra.
S-a întors la Cambridge în 1953, unde a r`mas pentru a se apleca asupra
istoriei Uniunii Sovietice. Cu toate c` cercetarea sa a culminat cu publi-
carea a 14 c`r\i despre acest subiect, Carr va r`mâne îns` cunoscut cel mai
bine prin contribu\ia sa, bazat` pe lucrarea The Twenty Years’ Crisis, la
ascenden\a „realismului“ în studiul rela\iilor interna\ionale.
În aceast` lucrare, ap`rut` prima dat` în 1939 (a doua edi\ie în
1946), Carr s-a angajat într-o critic` sus\inut` la adresa gândirii „utopice“
care, a sus\inut el, a dominat gândirea intelectual` ]i practica diplomatic`
occidental` din perioada dintre cele dou` r`zboaie mondiale. El sugereaz`
c` toate ]tiin\ele umaniste, mai ales când se afl` la început, tind s` fie într-o
oarecare m`sur` prescriptive, subordonând analiza faptelor dorin\ei de a
reforma lumea. Studiul rela\iilor interna\ionale, sus\ine el, era prea mult
influen\at de un set de idei care ele însele erau produse ale unui anumit
echilibru de putere, în care Marea Britanie a jucat un rol dominant. Astfel,
studiul rela\iilor interna\ionale a fost dedicat efortului de a produce pacea
la nivel interna\ional pe baza unor norme ]i principii care de fapt erau
limitate la experien\a istoric` a politicii ]i economiei interne din Marea
Britanie ]i nu puteau fi puse în aplicare la nivel interna\ional într-o lume
divizat` în state diferite atât sub aspectul puterii cât ]i al pozi\iei fa\` de
RELA|II INTERNA|IONALE 26
statu quo-ul interna\ional. Cele mai importante norme erau credin\ele în
armonia natural` a intereselor (derivate din economia de tip laissez-faire
a secolului al XIX-lea) ]i în securitatea colectiv`. În special aceasta din
urm` considera r`zboiul drept o consecin\` a „agresiunii“ de peste hotare.
Pentru ca r`zboiul s` fi fost abolit, ar fi fost nevoie de o organiza\ie
interna\ional`; statele s-ar fi angajat s` respecte legea ]i ar fi fost preg`tite
s` coopereze pentru a împiedica ]i, în caz de necesitate, pentru a pedepsi
„agresorii“ cu o gam` variat` de m`suri pornind de la sanc\iuni diploma-
tice ]i economice pân` la utilizarea for\ei colective pentru a asista vic-
timele agresiunii. Carr a afirmat c` optimismul ]i credin\a în securitatea
colectiv` ca ]i instituirea Ligii Na\iunilor, creat` pentru a o pune în apli-
care, s-au bazat pe ipoteza eronat` potrivit c`reia toate marile puteri din
sistemul interna\ional erau mul\umite cu statu quo-ul teritorial ]i politic.
Într-o lume de state suverane cu puteri inegale, aceasta era îns` o impro-
babilitate. Prin urmare, conflictul dintre state nu era doar o consecin\` a
e]ecului de a se în\elege între ele, ci ]i rezultatul inevitabil al unor aspira\ii
incompatibile care ar fi putut fi rezolvate doar prin negociere prin prisma
echilibrului de putere ]i nu f`cându-se apel la principii „universale“ de
conduit` moral`. De aceea, el a respins ideea c` pacea ar putea rezulta din
reproducerea în rela\iile dintre state a proceselor juridice sau legislative
care puteau fi impuse de state doar în spa\iul lor intern.
Carr a sus\inut c` teoreticienii ]i diploma\ii ar fi putut evita câteva
din problemele perioadei interbelice dac` ar fi adoptat o abordare mai
pu\in „idealist`“ ]i mai „realist`“ în rela\iile interna\ionale. Aceast` abor-
dare ar fi implicat nevoia de a înlocui retorica cu diploma\ia ]i de a sub-
ordona principiile universale eticii procedurale a compromisului dintre
statu quo ]i statele revizioniste din sistemul interna\ional.
„Procesul «d` ]i ia» trebuie aplicat provoc`rilor adresate ordinii exis-
tente. Cei care profit` cel mai mult de acea ordine pot doar s` spere c`
o vor men\ine pe termen lung f`când suficiente concesii pentru ca cei
care profit` cel mai pu\in de pe urma ei s` o considere tolerabil`, iar
responsabilitatea pentru ca aceste schimb`ri s` aib` loc pe cât posibil
într-un mod ordonat depinde atât de cei care lanseaz` provocarea, cât
]i de cei care ap`r` ordinea.“1
Carr a sus\inut c` rela\ia dintre realism ]i utopie era dinamic` ]i
dialectic`. Chiar dac` era un critic sever al gândirii utopice din anii ’30 ]i
’40, el a recunoscut c` realismul f`r` utopie ar putea degenera într-o
realpolitik cinic`: „realismul consecvent exclude patru lucruri care par s`
fie ingredientele esen\iale ale oric`rei reflec\ii politice eficiente: un scop
27 E. H. CARR
finit, un apel emo\ional, un drept al judec`\ii morale ]i o baz` pentru
ac\iune.“ 2
Exist` totu]i o tensiune între descrierea pe care o face Carr conflic-
tului dintre realism ]i utopie ]i nevoia sa profund` de a o media. Pe de o
parte, dezbaterea diferen\elor teoretice dintre aceste „isme“ este îmbibat`
de determinism (ideea marxist` potrivit c`reia normele ]i valorile sunt
expresii justificative ale clasei conduc`toare) ]i de dualism metafizic
(„cele dou` elemente – utopia ]i realitatea – apar\in unor planuri diferite
care nu se pot întâlni niciodat`“). 3 Antiteza dintre ele este identificat` în
mod analog cu o serie de dihotomii pe care Carr le postuleaz` ca fiind
voin\a liber` contra determinismului, rela\ia dintre teorie ]i practic`, inte-
lectualul contra birocratului ]i morala contra politicii. Apoi Carr trans-
form` antinomia într-o dihotomie aparent` a puterii ]i moralit`\ii, ultima
fiind subordonat` primei pentru a avea efect. Date fiind astfel de pre-
supuneri, realismul ]i utopia sunt dou` doctrine lipsite de substan\`, îns`
fiecare dintre ele poate ac\iona doar ca o „corectare“ a celeilalte. Dar ele
nu pot fi dep`]ite sau sintetizate în gândire. Tot ceea ce se poate face, se
pare, este balansul între ele, folosindu-se punctele tari ale uneia pentru a o
ataca pe cealalt` atunci când una pare s` domine în diploma\ia interna-
\ional` ]i în comportamentul marilor puteri în materie de politic` extern`.
Pe de alt` parte, Carr a sus\inut c` „gândirea politic` s`n`toas` ]i
via\a politic` s`n`toas` vor fi g`site doar acolo unde î]i au amândou`
sorgintea“.4 Indiferent de dificult`\ile filozofice implicate de argumentul
s`u, Carr a c`utat s` reconcilieze aceste tendin\e concurente în propriile
sale diagnoze ]i recomand`ri de stabilitate interna\ional`. Acest lucru a
dus la emiterea unor judec`\i care au fost criticate, de]i trebuie spus c`
aceste critici au beneficiat de avantajele conferite de trecerea timpului. Cel
mai clar exemplu îl constituie acceptarea de c`tre Carr a politicii guvernu-
lui Marii Britanii de conciliere fa\` de Germania în ultima parte a anilor
’30. Acest lucru a fost inclus în prima edi\ie a lucr`rii The Twenty Years’
Crisis, publicat` în 1939, dar a lipsit din cea de-a doua edi\ie ap`rut` în
1946. Dup` cum observa William Fox în excelenta sa analiz` a ideilor lui
Carr de la sfâr]itul anilor ’30, „o teorie bun` ajut` pe termen mediu ]i
lung, îns` nu atrage aten\ia în mod direct ]i inevitabil asupra marilor
decizii pe termen scurt“.5
În timpul ]i imediat dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, Carr ]i-a
concentrat aten\ia asupra ]anselor stabilit`\ii interna\ionale, f`r` a încerca
s` prezic` politicile ]i evenimentele diplomatice pe termen scurt. Ca adept
al stângii, Carr a sperat s` se poat` înv`\a din experien\a Uniunii Sovietice
în materie de planificare economic` ]i social` ]i a crezut în coexisten\a
RELA|II INTERNA|IONALE 28
f`r` conflicte a comunismului ]i capitalismului. Aceast` atitudine se baza
pe neîncrederea sa profund` în capacitatea capitalismului de a promova
egalitatea dintre oameni sau state ]i pe credin\a sa c`, în ciuda tuturor gre-
]elilor sale, comunismul se baza pe idealul unui scop moral comun nece-
sar pentru a genera sacrificiul de sine care ar fi putut constitui leg`tura
dintre cei slabi ]i cei puternici. Carr era foarte con]tient de schimb`rile
drastice din politica extern` aduse de revolu\ia francez` ]i de extinderea
democra\iei. Participarea în mas` la procesul politic nu putea fi men\inut`
decât dac` societ`\ile occidentale descopereau noi modalit`\i de a admi-
nistra pia\a ]i dac` adoptau forme de democra\ie social` care cereau inter-
ven\ia pe pia\` ]i nu idei naive de secol al XIX-lea derivate din lectura
simplist` a lui Adam Smith. În ciuda propriului punct de vedere oarecum
naiv cu privire la Hitler de la sfâr]itul anilor ’30, el a recunoscut c` cel
de-al doilea r`zboi mondial era la fel de mult un produs al unei ideologii
revolu\ionare ]i un conflict de interese na\ionale pe termen lung. În ciuda
ororii r`zboiului, a sus\inut c` experien\a fascismului ]i cea a comunismu-
lui au oferit lec\ii utile democra\iilor occidentale în special cu privire la
necesitatea planific`rii sociale ]i a interven\iei interna\ionale pentru ate-
nuarea inegalit`\ilor capitalismului global.6
În cartea sa Nationalism and After (1945), Carr a comparat mi]-
c`rile na\ionaliste ale secolului al XIX-lea cu cele ale secolului al XX-lea ]i,
precum în celelalte c`r\i ale lui din acea perioad`, a deplâns aplicarea unor
idei care ar fi putut fi realizabile în trecut, dar care erau perimate. Pentru
cei interesa\i de problemele na\ionalismului la sfâr]itul r`zboiului rece,
Nationalism and After constituie înc` o lectur` obligatorie, pentru c` multe
din argumentele ]i analizele sale sunt la fel de relevante azi ca atunci când
au fost elaborate. În aceast` carte, el sus\ine c` principiul autodetermin`rii
na\ionale nu mai este un remediu pentru libertate, îns` garanteaz` conflic-
tul atâta timp cât interpretarea sa în termeni etnici este incompatibil` cu
diversitatea etnic` a majorit`\ii statelor. Mai mult, na\ionalismul secolului
al XX-lea este strâns legat de apari\ia particip`rii publice la sistemul
politic, ceea ce ar putea duce la apari\ia unui num`r mare de „state-
na\iune“ dac` procesul nu ar fi controlat. În acela]i timp, a existat o in-
compatibilitate clar` între valoarea autodetermin`rii na\ionale ca expresie
a libert`\ii ]i puterea economic` sc`zut` a statelor-na\iune de a le furniza
cet`\enilor lor securitate social` sau militar`. Potrivit lui Carr, solu\ia era
crearea unor organiza\ii multina\ionale ]i regionale de state care s`-]i
poat` coordona mai bine politicile ]i s` poat` men\ine un angajament fa\`
de justi\ia social`, în compara\ie atât cu comunismul în stil sovietic, cât ]i
cu „initia\iva liber`“ în stil american. Prin prisma experien\ei statelor
29 E. H. CARR
europene din timpul r`zboiului rece, Nationalism and After a fost o
profe\ie.
Carr nu a scris foarte mult în domeniul rela\iilor interna\ionale per
se dup` cele dou` mari lucr`ri de la sfâr]itul anilor ’30 ]i ’40. De la
începutul anilor ’50 ]i-a concentrat aten\ia asupra analizei istoriei Uniunii
Sovietice, un proiect uria] prin care a încercat s` în\eleag` problemele cu
care se confruntau liderii Uniunii Sovietice ]i a refuzat s` se lanseze într-o
condamnare „moralist`“ a sistemului politic sovietic. Întotdeauna a
sus\inut c` teama americanilor de „agresiunea“ sovietic` împotriva
Europei de Vest era exagerat`, precum ]i c` Vestul avea mult de înv`\at de
la Est în propriile încerc`ri de a împ`ca libertatea individual` cu politicile
sociale egalitariste:
„Soarta lumii occidentale va depinde de capacitatea sa de a r`spunde
provoc`rilor Uniunii Sovietice printr-o c`utare încununat` de succes a
unor forme de ac\iune social` ]i economic` în care tot ce este valabil
în tradi\iile individualiste ]i democratice s` poat` fi aplicat la proble-
mele civiliza\iei de mas`.“7
S-ar putea sus\ine punctul de vedere potrivit c`ruia pr`bu]irea
Uniunii Sovietice nu a însemnat sfâr]itul provoc`rii, ci doar sfâr]itul
nevoii de a se confrunta cu un stat ale c`rui încerc`ri de a-i face fa\` au
e]uat dramatic. Carr însu]i nu a oferit nici un plan pentru modul în care se
putea r`spunde acelei provoc`ri. Dac` ar fi f`cut acest lucru ar fi însem-
nat s` se lanseze într-un exercitiu utopic de genul acelora pe care le-a
deplâns.
Carr a murit în 1982 la vârsta de 90 de ani, dar opera sa continu` s`
stârneasc` dezbateri în rândul celor care studiaz` rela\iile interna\ionale.
De]i a fost recunoscut ca autorul uneia dintre cele mai importante lucr`ri
clasice ale secolului al XX-lea, imaginea permanentei diviziuni teoretice
dintre realism ]i utopie realizat` de el nu este conving`toare pentru mul\i
cercet`tori ai domeniului. Câ\iva, în special cei care se asociaz` cu
„}coala englez`“ a rela\iilor interna\ionale, cum ar fi Martin Wight ]i
Hedley Bull, au sus\inut c` dihotomia sa dintre realism ]i utopie este o
încercare mult prea simplist` ]i rigid` de a diferen\ia abord`rile teoretice
din studiul rela\iilor interna\ionale. Al\ii au condamnat relativismul apa-
rent a lui Carr ]i refuzul s`u de a ap`ra valorile socialiste într-o manier`
mult mai explicit` decât a încercat. În mare parte acest lucru poate fi
atribuit credin\elor marxiste ale lui Carr (care nu apar în nici una din
lucr`rile sale publicate) ]i influen\ei pe care a exercitat-o asupra sa opera
lui Karl Mannheim din domeniul sociologiei cunoa]terii. Dar, indiferent
RELA|II INTERNA|IONALE 30
de sl`biciunea sa filozofic`, opera lui Carr ne aminte]te c`, independent
de modul în care ne justific`m angajamentul fa\` de valori ca libertatea ]i
egalitatea, ele r`mân abstracte ]i într-un anumit fel lipsite de sens, cu
excep\ia situa\iei în care sunt cuprinse în aranjamente politice ]i econo-
mice concrete, a c`ror reform` depinde de un proces istoric complex în
care progresul nu poate fi garantat.
Pentru o analiz` profund` a abord`rii lui Carr cu privire la progre-
sul istoric, studen\ii pot consulta doar textul s`u What is History?, care
relev` punctele de vedere ale lui Carr ]i r`mâne o lucrare clasic` pentru
modul în care istoria trebuie în\eleas` ]i scris`. Printre alte aspecte, Carr
examineaz` no\iunea de progres în istorie ]i istoriografie începând cu ilu-
minismul ]i observ` c` ceea ce a început ca secularizare a teleologiei
cre]tine a trebuit s` fie modificat` continuu de istoricii de mai târziu ]i
într-un final chiar de Carr însu]i pentru a nu degenera în misticism sau
cinism ]i pentru a men\ine o viziune constructiv` asupra trecutului. În
aceast` lucrare Carr încearc` s` medieze între viziunea asupra progresului
ca form` etern` platonic` anistoric` ]i ca obiectiv determinat istoric sta-
bilit în viitor, neformat ]i susceptibil de a fi modificat de atitudinile
prezente. S` ne amintim c` prima parte a educa\iei lui Carr a avut loc în
plin val de optimism victorian, doar ulterior temperat de realit`\ile mai
pesimiste ale celor dou` r`zboaie mondiale. Dec`derea Angliei ca putere
mondial` a f`cut din Carr purt`torul de cuvânt al genera\iei sale când a
exprimat ideea c` progresul istoric nu poate fi adev`rat în sens victorian,
îns` poate fi adev`rat într-un sens mai vast ]i mai complex. No\iunea de
progres istoric a lui Carr este cuprins` în ideea c` „omul este capabil s`
profite (nu înseamn` c` ]i profit`) de experien\a predecesorilor, c` progre-
sul în istorie, spre deosebire de evolu\ia din natur`, se bazeaz` pe trans-
miterea unor bunuri dobândite“. 8 Potrivit lui Carr, progresul nu este o linie
dreapt` c`tre perfec\iune, ci depinde de capacitatea oamenilor de a înv`\a
din trecut ]i de capacitatea istoricilor de a transmite într-un mod folositor
acel trecut culturii de care apar\in prin prisma problemelor contemporane.
Civiliza\iile umane pot ap`rea, se pot pr`bu]i sau pot stagna tot a]a cum
grupuri diferite din cadrul societ`\ilor câ]tig` sau pierd puterea, dar „pro-
gresul“ în sensul modificat de Carr poate persista. Aceasta pentru c` toate
evenimentele distincte care au loc îmbog`\esc memoria colectiv` a istori-
cilor. Acest lucru, la rândul lui, le permite s` z`reasc` mai bine direc\ia
mereu schimb`toare în care se mi]c` istoria ]i chiar s` schimbe acea
direc\ie într-un sens mai favorabil. Meritele încerc`rilor modeste ale lui
Carr de a influen\a cursul istoriei interna\ionale pot fi discutate, îns` nu
exist` nici un dubiu c`, între cei 50 de mari gânditori prezenta\i în aceast`
carte, Carr este printre cei mai importan\i.
31 E. H. CARR
Note
1. E. H. Carr, The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, edi\ia a doua, Macmillan,
Londra, 1946, p. 87-88.
2. Ibid., p. 89.
3. Ibid., p. 93.
4. Ibid., p.10.
5. William Fox, „E. H. Carr and Political Realism: Vision and Revision“, [n Review
of International Studies, nr. 11, 1985, p. 5.
6. A se vedea în special E. H. Carr, Nationalism and After, Macmillan, Londra,
1945.
7. E. H. Carr, The Soviet Impact on the Western World, Macmillan, Londra, 1947.
8. E. H. Carr, What is History?, Macmillan, Londra, 1961, p. 117.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Morgenthau ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui E. H. Carr
Britain: A Study of Foreign Policy From the Versailles Treaty to the Outbreak of
War, Longmans Green, Londra, 1939.
Conditions of Peace, Macmillan, Londra, 1942.
Nationalism and After, Macmillan, Londra, 1945.
The Twenty Years’ Crisis, 1919-1939, a doua edi\ie, Macmillan, Londra, 1946.
The Soviet Impact on the Western World, Macmillan, Londra, 1947.
A History of Soviet Russia (14 volume), Macmillan, Londra, 1950-1978.
The New Society, Macmillan, Londra, 1951.
German-Soviet Relations Between the Two World Wars, 1919-1939, Johns
Hopkins University Press, Baltimore, 1951.
Socialism in One Country, 1924-1926 (trei volume), Harmondsworth, Penguin,
1958-1964.
The Romantic Exiles: A Nineteenth Century Portrait Gallery, Beacon Press,
Boston, 1961.
What is History?, Macmillan, Londra, 1961.
From Napoleon to Stalin, and Other Essays, St. Martin’s Press, 1980.
Lecturi suplimentare
Abramsky, Chimen, Essays in Honour of E. H. Carr, Macmillan, Londra, 1970.
Bull, Hedley, „The Twenty Years’ Crisis Thirty Years On“, în International
Journal, nr. 24, 1969, p. 625-638.
RELA|II INTERNA|IONALE
Evans Graham, „E. H. Carr and International Relations“, în British Journal of
International Studies, nr. 1, 1975, p. 77-97.
Fox, William, „Carr and Political Realism: Vision and Revision“, în Review of
International Studies, nr. 11, 1985, p. 1-16.
Gellner, Ernst, „Nationalism Reconsidered and E. H. Carr“, în Review of
International Studies, nr. 18, 1992, p. 285-293.
Howe, Paul, „The Utopian Realism of E. H. Carr“, în Review of International
Studies, nr. 20, 1994, p. 277-297.
Morgenthau, Hans J., „The Political Science of E. H. Carr“, în World Politics, nr. 1,
1949, p. 127-134.
Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 68-98.
32
ROBERT GILPIN
Robert G. Gilpin este profesor de politic` ]i rela\ii interna\ionale la
Woodrow Wilson School, Universitatea Princeton. A fost consilier la
Congresul SUA ]i vicepre]edinte al Asocia\iei Americane de }tiin\e
Politice ]i este cel mai bine cunoscut pentru cercet`rile sale din domeniul
economiei politice interna\ionale. Pentru a le r`spunde celor care sus\in c`
realismul se preocup` prea mult de politica de securitate militar` ]i tinde
s` ignore for\ele economice, Gilpin încearc` s` realizeze integrarea dintre
studiul politicii interna\ionale (preocupat` de rolul puterii în modelarea
rela\iilor dintre state) ]i economia interna\ional` (preocupat` de natura ]i
dinamica firmelor pe pia\`). Mai mult, este unul din pu\inii reali]ti intere-
sa\i de schimbare, în special în efortul s`u de a explica ascensiunea ]i
dec`derea statelor de-a lungul timpului. Acest domeniu din cadrul rela-
\iilor interna\ionale s-a extins în ultimele dou` decenii sub influen\a pre-
ocup`rii pentru declinul economic vizibil al Statelor Unite din anii ’70 ]i
’80 în compara\ie cu Europa ]i Japonia ]i a argumentelor multor liberali,
potrivit c`rora cre]terea interdependen\ei economice dintre state le dimi-
nua puterea ]i atenua vechea rela\ie dintre for\a militar` ]i capacitatea de
a sus\ine interesele na\ionale de stat.
Lucr`rile lui Gilpin demonstreaz` o preocupare consecvent` pentru
rolul puterii ]i modul în care statul o administreaz`. Prima lucrare impor-
tant` a fost studiul tensiunilor dintre oamenii de ]tiin\` americani din
domeniul nuclear ]i guvernul SUA cu privire la politicile regimului
armelor nucleare în anii ’50. Dar cele mai importante studii ale sale au
ap`rut pe la mijlocul anilor ’70 ]i în anii ’80 în domeniul economiei poli-
tice interna\ionale. Contrar celor care sus\ineau c` m`rirea interdepen-
den\ei economice submina statul ]i reducea relevan\a puterii militare
coercitive în determinarea influen\ei economice în problemele globale,
Gilpin a sus\inut c` ordinea comercial` interna\ional` liberal` depindea
chiar de factorii pe care se pretindea c` îi submina, mai exact de prezen\a
unui stat puternic care putea oferi a]a-numitele „bunuri publice“ inter-
na\ionale.
Argumentul principal este c` pie\ele nu pot produce ]i distribui
bunuri ]i servicii în absen\a unui stat care s` le ofere anumite condi\ii pre-
alabile. Prin defini\ie, pie\ele depind de transferul, prin intermediul
mecanismului eficient al pre\ului, al bunurilor ]i serviciilor care pot fi
cump`rate ]i vândute între actori priva\i care schimb` între ei drepturile de
proprietate. Dar pie\ele însele depind de stat, care ofer`, prin m`suri
RELA|II INTERNA|IONALE 34
coercitive, prin reglementare ]i impozite, anumite „bunuri publice“ pe
care pie\ele nu le pot genera. Acestea includ infrastructura legal` a drep-
turilor de proprietate ]i legi pentru a realiza contracte obligatorii, infra-
structura coercitiv` pentru a asigura respectarea legilor ]i un mediu de
schimb stabil (bani) pentru a garanta evaluarea standard a bunurilor ]i ser-
viciilor. În interiorul grani\elor de stat, guvernul este cel care ofer` aceste
condi\ii. Desigur, la nivel interna\ional nu exist` un stat global care s`
poat` reproduce aceste condi\ii la scar`. Construindu-]i argumentul pe
lucr`rile lui Charles Kindleberger ]i pe analiza lui E. H. Carr privind rolul
Marii Britanii în economia interna\ional` a secolului al XIX-lea, Gilpin
sus\ine c` stabilitatea ]i „liberalizarea“ schimbului interna\ional depind de
existen\a unui „hegemon“ care este capabil, dar ]i dornic s` asigure „bu-
nuri publice“ interna\ionale, ca ordine, legi ]i o moned` stabil` pentru comer\.
Direc\ia general` a argumentului lui Gilpin poate fi g`sit` în cele
mai importante trei lucr`ri ale sale, ]i anume US Power and the Multi-
national Corporations (1975), War and Change in World Politics (1981)
]i The Political Economy of International Relations (1987). Prima este o
examinare a influen\ei pe plan extern a corpora\iilor multina\ionale din
perioada postbelic`. Contrar anumitor idei larg r`spândite, potrivit c`rora,
expansiunea ]i autonomia activit`\ii corpora\iilor erau în afara controlului
guvernului Statelor Unite, Gilpin sus\ine c` activitatea lor pe plan extern
poate fi în\eleas` doar în contextul economiei deschise liberale stabilite
sub patronajul SUA la sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial. Con-
ducerea hegemonic` ]i atitudinea antisovietic` a Statelor Unite au consti-
tuit fundamentul angaj`rii lor pe calea „interna\ionalismul liberal“ ]i a sta-
bilirii institu\iilor interna\ionale destinate facilit`rii extinderii comer\ului
dintre statele capitaliste în anii ’50 ]i ’60.
Urm`toarele dou` lucr`ri majore au fost scrise în contextul unei
dezbateri, care lua amploare, cu privire la presupusul declin al Statelor
Unite în rela\iile interna\ionale, în special în lumina bru]tei reveniri eco-
nomice a Europei ]i a Japoniei dup` devastarea produs` de cel de-al doilea
r`zboi mondial. De]i la sfâr]itul anilor ’80 opera lui Paul Kennedy a atras
mai mult aten\ia, lucrarea lui Gilpin War and Change in World Politics
reprezint` o încercare de a orienta dezbaterea c`tre teoretizarea atotcu-
prinz`toare a ascensiunii ]i declinului statelor hegemonice în rela\iile
interna\ionale. Originalitatea lucr`rii sale const` în încercarea de a integra
ipoteze atât la nivelul sistemului interna\ional, cât ]i la nivelul individual
al statelor din sistem. Pornind de la anumite ipoteze cu privire la state, el
încearc` s` explice apari\ia ]i schimbarea sistemelor de state prin inter-
mediul teoriei op\iunii ra\ionale. Mai mult, el distinge trei tipuri de schim-
35 R. GILPIN
b`ri în rela\iile interna\ionale. Schimbarea prin interac\iune se refer` doar
la schimbarea rela\iilor interstatale în cadrul dat al echilibrului puterii.
Schimbarea sistemic` se refer` la guvernarea general` a sistemului, la
num`rul marilor puteri ]i la schimbarea identit`\ii puterilor dominante.
Aceste schimb`ri se produc de obicei în urma unui r`zboi, [n cadrul sis-
temului care implic` atât provoc`ri la adresa distribu\iei de putere exis-
tente, cât ]i încerc`ri de a o men\ine. Schimb`rile sistemelor, cele mai
importante schimb`ri, se refer` la transformarea fundamental` a actorilor
]i prin urmare a naturii sistemului per se. Ca exemplu, s-ar putea men\iona
apari\ia sistemului de state din secolele al XV-lea ]i al XVI-lea sau trans-
formarea imperiilor în state na\ionale în secolul al XVIII-lea ]i al XIX-lea.
Modelul schimb`rii sistemice a lui Gilpin se bazeaz` pe o serie de
ipoteze cu privire la state pe care el le deduce din teoria microeconomic`
a alegerii ra\ionale. Aceast` teorie este utilizat` pentru a postula o teorie
ciclic` a schimb`rii în sistemul interna\ional, care const` în cinci enun\uri
principale:
„1. Un sistem interna\ional este stabil (adic` în echilibru) dac` nici
un stat nu consider` c` schimbarea sistemului este profitabil`.
2. Un stat va încerca s` schimbe sistemul interna\ional dac` bene-
ficiile a]teptate dep`]esc costurile presupuse.
3. Un stat va c`uta s` schimbe sistemul interna\ional prin expansi-
une teritorial`, politic` ]i economic` pân` când costurile mar-
ginale ale unei viitoare schimb`ri sunt egale sau mai mari decât
beneficiile a]teptate.
4. O dat` ce se ajunge la un echilibru între costurile ]i beneficiile
unei viitoare schimb`ri (]i expansiunea este atins`), costurile
economice de men\inere a statu quo-ului tind s` creasc` mai
repede decât capacitatea economic` de a sus\ine statu quo-ul.
5. Dac` dezechilibrul din sistemul interna\ional nu este solu\ionat,
sistemul se va schimba ]i se va stabili un nou echilibru care va
reflecta redistribu\ia puterii.“1
Din punctul de vedere al lui Gilpin, istoria lumii, începând cu
Tratatul de la Westphalia (1648), a fost o perioad` de schimbare sistemic`
în cadrul unui sistem centrat pe stat, iar stabilitatea sau instabilitatea sis-
temului depind de existen\a unui hegemon politic ]i economic. Îns`
stabilitatea este dificil de men\inut deoarece schimbarea economic` ]i
tehnologic` nu este distribuit` în mod egal între state. Prin urmare, în timp
apare o pr`pastie tot mai mare între statutul ]i prestigiul anumitor state ]i
puterea pe care pot s` o desf`]oare pentru a-]i ap`ra interesele na\ionale.
În ciuda nevoii de schimbare pa]nic` din sistem pentru controlarea proce-
RELA|II INTERNA|IONALE 36
sului schimb`rii, Gilpin observ` c`, pân` în prezent, „mecanismul princi-
pal al schimb`rii … a fost r`zboiul sau ceea ce noi am numi r`zboiul hege-
monic (adic` un r`zboi care determin` ce stat sau state vor fi dominante ]i
vor guverna sistemul)“. 2 Factorii care stau în spatele schimb`rii din sis-
temul interna\ional sunt în mare parte factori ambientali care structureaz`
paleta de motiva\ii în func\ie de care statele încearc` s` schimbe ]i schim-
b` sistemul în beneficiul propriu, cum ar fi schimb`rile de popula\ie ]i
r`spândirea tehnologiei militare în întregul sistem. De]i declinul imperi-
ilor pare s` confirme demodarea expansiunii teritoriale ]i înlocuirea ei cu
statele hegemonice (ca Marea Britanie în secolul al XIX-lea ]i Statele
Unite dup` 1945), încerc`rile Germaniei ]i Japoniei de a-]i extinde con-
trolul teritorial în prima jum`tate a secolului trecut sugereaz` c` modul de
schimbare r`mâne nedeterminat [n contextul dezbaterii privind presupusul
declin al Statelor Unite în rela\iile interna\ionale.
Aceste dou` afirma\ii merit` s` li se acorde o aten\ie deosebit`. În
esen\`, Gilpin crede c` toate statele hegemonice sunt efemere întrucât cos-
turile men\inerii lor cresc mai repede decât resursele necesare acestei
men\ineri. Pe de o parte, statul hegemon nu poate împiedica r`spândirea
capacit`\ilor ]i tehnicilor sale economice în alte state. Pe de alt` parte, tre-
buie s` se confrunte cu cre]terea a]tept`rilor propriilor cet`\eni. În timp,
ace]tia vor prefera consumul produc\iei ]i se vor opune sacrificiilor nece-
sare pentru men\inerea suprema\iei pe scena interna\ional`. Combinarea
factorilor interni cu cei externi duce la ceea ce Gilpin nume]te „o criz` fis-
cal` sever`“ pentru statul hegemon. Astfel, acesta dispune de un num`r
limitat de op\iuni. Dac` dore]te s`-]i men\in` puterea, poate fie s` înfrunte
obstacolele interne ]i s` determine popula\ia s` accepte situa\ia, fie s`
atace puterile în ascensiune înainte ca acestea s` devin` o amenin\are.
Alternativ, statul hegemon poate încerca s`-]i diminueze angajamentele
externe ]i s` promoveze alian\e strategice cu alte state. Gilpin ilustreaz`
primul caz cu exemplul Chinei imperiale, iar cel de-al doilea cu ac\iunea
Marii Britanii în anii ’30. În orice caz, Gilpin este sceptic în privin\a
lec\iilor istoriei. De]i, în trecut, s-au ob\inut, [ntr-o m`sur` sau alta, suc-
cese dup` aceste op\iuni, nici una nu a fost capabil` s` împiedice izbuc-
nirea r`zboiului ca solu\ie a dezechilibrului de putere la nivel global. În
ultima parte a secolului al XX-lea, o asemenea concluzie a ridicat întreb`ri
cu privire la stabilitatea sistemului interna\ional curent ]i la nevoia de a
descoperi alte mijloace decât r`zboiul pentru producerea schimb`rii, din
moment ce, în contextul existen\ei armelor nucleare, urm`torul r`zboi
„sistemic“ avea foarte multe ]anse de a deveni ]i ultimul.
37 R. GILPIN
A treia lucrare, The Political Economy of International Relations
(1987), este atât un manual de economie politic` interna\ional`, cât ]i o
continuare a temelor prezentate în lucr`rile sale anterioare. Dup` cer-
cetarea unei game variate de cauze ale schimb`rii, care cuprinde finan\ele,
comer\ul ]i investi\iile din era postbelic`, Gilpin concluzioneaz` c`
perioada hegemoniei americane în sistemul interna\ional se apropie de
sfâr]it ]i c` Japonia apare ca poten\ial stat hegemon în sistemul inter-
na\ional. El crede c` declinul puterii americane, cauzat de o combina\ie de
for\e interne ]i externe, va avea efecte negative în ceea ce prive]te men\i-
nerea ordinii economice liberale în state. Pe de o parte, exporturile de
tehnologie ]i capital american au u]urat revenirea Europei ]i a Japoniei, în
timp ce, pe de alt` parte, Statele Unite fac fa\` cu greu competi\iei rivalilor
lor datorit` costurilor impuse de politica de [ngr`dire a Uniunii Sovietice.
Statele Unite au devenit unul dintre marii debitori, în special în anii ’80,
în timp ce Japonia a dobândit un surplus semnificativ de capital pe care
l-a investit în Statele Unite. Gilpin crede c` aceast` situa\ie are consecin\e
grave pentru continuitatea sistemului comercial liberal din moment ce, în
timp, Statele Unite nu vor dori s` pl`teasc` pentru bunuri publice de care
vor beneficia a]a-numi\ii free riders din sistemul interna\ional, ca Japonia.
Gilpin sus\ine c` s-ar putea ca declinul hegemoniei Statelor Unite s` inau-
gureze epoca unui „nou mercantilism“, poate chiar apari\ia unor noi
blocuri de comer\ sub hegemoniile regionale ale Statelor Unite, Germaniei
]i Japoniei.
Astfel, spre deosebire de cei care vorbesc despre „globalizare“ în
economia mondial`, Gilpin pune accentul pe schimb`rile fundamentale
din economia mondial` ca produs secundar al eroziunii hegemoniei ame-
ricane. El crede c` în prezent ne afl`m în mijlocul unei tranzi\ii de la o
perioad` lung` de interna\ionalism liberal la una de mercantilism, iar, dac`
cel din urm` este malign sau benign, este o întrebare care r`mâne deschis`.
Opera lui Gilpin a fost subiectul unor critici, în ciuda încerc`rii sale
inedite de a adapta realismul pentru a explica schimbarea din sistemul
interna\ional. Unii autori au atras aten\ia asupra ambiguit`\ii ]i caracteru-
lui nedeterminat al teoriei, în timp ce al\ii au sus\inut c` pesimismul lui
Gilpin privind viitorul sistemului interna\ional se bazeaz` aproape în
întregime pe predispozi\ia sa ideologic` fa\` de realism ]i c` teoria sa a
schimb`rii este pu\in mai mult decât aplicarea unui darwinism social la
studiul rela\iilor interna\ionale.
Primul tip de critic` este deosebit de pertinent prin prisma schim-
b`rilor dramatice care au avut loc în ultimul deceniu. Gilpin nu a prezis
sfâr]itul r`zboiului rece, dar s-ar putea sus\ine c` pr`bu]irea Uniunii
RELA|II INTERNA|IONALE 38
Sovietice a f`cut ca diagnoza sa privind declinul Statelor Unite s` par`
demodat`, din moment ce statul hegemon nu mai trebuie s` se angajeze
într-o competi\ie militar` costisitoare cu rivalul s`u principal. Caracterul
nedeterminat al teoriei, în special pentru c` tinde s` se bazeze pe dou`
studii de caz (Marea Britanie ]i Statele Unite), las` loc pentru dezbateri.
Richardson arat`:
„Dac` Statele Unite sunt în faza de declin a ciclului, teoria lui Gilpin
poate sugera atât o parte a motivelor, cât ]i unele op\iuni ]i constrân-
geri. Dar este oare a]a? Cum ]tim noi c` nu sunt capabile de refacere,
întocmai precum China imperial` sau ca Anglia ]i Fran\a secolului al
XVIII-lea? … teoria lui Gilpin nu este suficient de riguroas` pentru a
specifica criteriile care ar solu\iona problema: el presupune c` modelul
declinului hegemonului se potrive]te Statelor Unite, dar, cu excep\ia
unei compara\ii cu situa\ia din perioada postbelic`, nu dezv`luie
ra\ionamentul aflat la baza acestei ipoteze.“3
S-ar putea foarte bine sus\ine ]i c`, în ultimul deceniu al secolului
al XX-lea, unipolaritatea a luat locul bipolarit`\ii în rela\iile interna\ionale
]i c` dezvoltarea economic` a Statelor Unite din ultimii ani, combinat` cu
declinul relativ al Japoniei ]i al altor „\`ri recent industrializate“ din Asia-
Pacific, face ca o mare parte a preocup`rii fa\` de „declinul“ american s`
nu mai fie de actualitate. Problema este dificil de rezolvat în absen\a cri-
teriilor prestabilite pentru m`surarea puterii în sistemul interna\ional con-
temporan sau pentru selectarea unor perioade de timp relevante. De ase-
menea, se poate sus\ine c` hegemonul cel mai important care a ap`rut la
sfâr]itul secolului al XX-lea este China, hegemon chiar mai important
decât Japonia.
Al\i critici au atras aten\ia asupra modului în care teoria lui Gilpin
se bazeaz` mai pu\in pe valabilitate empiric` ]i mai mult pe ipoteze ]i
judec`\i de valoare care î]i au originea într-o perspectiv` pesimist` asupra
lumii. A]a cum a afirmat el însu]i, „acolo este o jungl`!“4, viziunea lui
Gilpin asupra lumii r`mâne centrat` pe stat; el nu este convins c` tipurile
de rela\ii dintre state într-o lume anarhic` se vor schimba în viitorul apro-
piat. Unii critici au sugerat c` opera teoretic` a lui Gilpin se bazeaz` pe
ipoteza principal` c` Statele Unite sunt un hegemon benign, dar este
foarte posibil s` interpreteze intimidarea nuclear` ca fiind mai curând un
„r`u“ decât un „bun“ public. În ciuda încerc`rii sale de a sintetiza realis-
mul ]i utilitarismul microeconomic, mul\i r`mân sceptici c` aceasta ofer`
o baz` care s` îi justifice pesimismul cu privire la posibilitatea unei
reforme progresive în sistemul interna\ional.
39 R. GILPIN
Note
1. Robert Gilpin, War and Change in World Politics, Cambridge University Press,
Cambridge, 1981, p. 10-11.
2. Ibid., p. 15.
3. James Richardson, „Paul Kennedy and International Relations Theory: A
Comparison With Robert Gilpin“, în Australian Journal of International Affairs,
nr. 45, 1991, p. 73-74. Pentru o încercare de testare a teoriei lui Gilpin în contex-
tul hegemoniei britanice, a se vedea K. Edward Spezio, „British Hegemony and
Major Power War: An Empirical Test of Gilpin’s Model of Hegemonic Gover-
nance“, în International Studies Quarterly, nr. 34, 1990, p. 165-181.
4. Robert Gilpin, „The Richness of the Tradition of Political Realism“, în
International Organization, nr. 38, 1984, p. 290. Pentru cea mai recent` ap`rare
a realismului, a se vedea Robert Gilpin, „No One Loves a Political Realist“, în
Security Studies, nr. 5, 1996, p. 4-26 (edi\ie special` editat` de Benjamin Frankel,
publicat` de Frank Cass, Londra).
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
Keohane, Krasner ]i Strange.
Principalele lucr`ri ale lui Robert Gilpin
Scientists and National Policy-Making, Columbia University Press, New York, 1964.
France in the Age of the Scientific State, Princeton University Press, Princeton,
New Jersey, 1968.
„The Politics of Transnational Economic Relations“, în International Organization,
nr. 25, 1971, p. 398-419. A se vedea de asemenea Robert O. Keohane ]i
Joseph S. Nye (ed.), Transnational Relations and World Politics, Harvard
University Press, Cambridge, Massachusets, 1970, p. 48-69.
US Power and the Multinational Corporation: The Political Economy of Direct
Foreign Investment, Basic Books, New York, 1975.
„Three Models of the Future“, în International Organization, nr. 29, 1975, p. 30-67.
„Economic Interdependence and National Security in Historical Perspective“, în
Klaus Knorr ]i Frank N. Trager (ed.), Economic Issues and National
Security, Regents Press of Kansas, Lawrence, Kansas, 1977, p. 19-66.
War and Change in World Politics, Cambridge University Press, Cambridge, 1981.
„The Richness of the Tradition of Political Realism“, în International Orga-
nization, nr. 38, 1984, p. 287-304.
The Political Economy of International Relations, Princeton University Press,
Princeton, New Jersey, 1987.
RELA|II INTERNA|IONALE
„The Theory of Hegemonic War“, în Journal of Interdisciplinary History, nr. 18,
1988, p. 591-613.
„The Cycle of Great Powers: Has It Finally Been Broken?“, în Geir Lundestad (ed.),
The Fall of Great Powers: Peace, Stability, and Legitimacy, Scandinavian
University Press, Oslo, 1994.
Lecturi suplimentare
Gowa, Joanne, „Rational Hegemons, Excludable Goods, and Small Groups: An
Epitaph For Hegemonic Stability Theory“, în World Politics, nr. 41, 1989,
p. 307-324.
Grundberg, Isabelle, „Exploring the «Myth» of Hegemonic Stability“, în
International Organization, nr. 44, 1990, p. 431-477.
Rogowski, Roger, „Structure, Growth, Power: Three Rationalist Accounts“, în
International Organization, nr. 37, 1993, p. 713-738.
40
JOHN HERZ
Ca ]i în cazul lui Susan Strange, lucr`rile lui John Herz nu pot fi
plasate complet în ]coala de gândire „realist`“ f`r` o anumit` rezerv`. În
prima sa carte, autorul î]i descrie propria pozi\ie drept „liberalism realist“,
termen care rezum` opera unui autor ce recunoa]te toate constrângerile
empirice identificate de „reali]tii“ mai tradi\ionali, dar care afirm` de ase-
menea nevoia de a le dep`]i prin c`utarea unei ordini mondiale mai umane
]i mai drepte.1 În lucr`rile sale dedicate „statului teritorial“ din anii ’50,
Herz a crezut c` aceast` dep`]ire era iminent`, u]urat` de e]ecul aparent
al statului de a-]i îndeplini rolul principal în era nuclear`, acela de a-]i
ap`ra cet`\enii. Pân` la sfâr]itul anilor ’60, el a recunoscut c` era impro-
babil ca statul s` dispar` în ciuda apari\iei armelor nucleare, iar scrierile
sale au dobândit o dimensiune mai normativ`, f`când apel la necesitatea
existen\ei unor puncte de vedere mai informate asupra intereselor proprii
din politica extern`. În 1981 el scria:
„Tr`im într-o epoc` în care amenin\area la adresa supravie\uirii noas-
tre – supraînarmarea nuclear`, foametea ]i epuizarea resurselor ener-
getice, distrugerea habitatului omului – preocup` toate na\iunile ]i
popoarele ]i prin urmare trebuie s` afecteze procesul de luare a decizi-
ilor pe plan extern, ca ]i concep\iile despre securitate.“2
Aceast` schimbare de direc\ie era înso\it` de preocuparea fa\` de
ceea ce putea fi numit „critica imanent`“ a modului în care politica
extern` este adesea interpretat` în ceea ce Herz sus\ine c` sunt „imagini“
gre]ite asupra lumii. El ne îndeamn` (ca observatori ]i practicieni ai
rela\iilor interna\ionale) s` distingem între acea parte a „realit`\ii“ care
este stabil` ]i imuabil` ]i partea care ia na]tere din „structuri conceptuale
]i perceptuale prin care noi … vedem lumea“.3 În lunga sa carier`, Herz a
încercat mereu s` realizeze acest lucru ]i s` evalueze percep\iile domi-
nante prin prisma a ceea ce odat` numea „interna\ionalism moderat“. Într-un
scurt eseu, scris pentru International Encyclopaedia of Social Sciences în
1968, a explicat diferen\a dintre ideologia interna\ionalismului moderat ]i
alte forme mai radicale ale interna\ionalismului. Interna\ionalismul mo-
derat, care este atât practic cât ]i dezirabil, tinde spre o lume în care statele
r`mân cei mai importan\i actori politici, sunt democratice ]i autodetermi-
nate, iar conflictele sunt solu\ionate prin mediere, arbitrare ]i aplicarea
legii interna\ionale în contextul extinderii interdependen\ei ]i cooper`rii.
RELA|II INTERNA|IONALE 42
Scopul interna\ionalismului radical este acela de a înlocui sistemul exis-
tent al statelor suverane cu o form` de guvernare mondial`. 4
Herz s-a n`scut în 1908 în Germania. A urmat cursurile Univer-
sit`\ii din Köln, unde a studiat filozofia juridic` ]i politic` precum ]i drep-
tul constitu\ional ]i interna\ional. Dup` ob\inerea titlului de doctor sub
îndrumarea teoreticianului în drept Hans Kelsen, Herz s-a mutat în Elve\ia,
unde s-a înscris la cursurile de rela\ii interna\ionale de la Institutul de
Înalte Studii Interna\ionale din Geneva. Ca ]i în cazul altor gânditori impor-
tan\i prezenta\i [n aceast` carte (Deutsch, Haas, Kissinger, Morgenthau), a
venit în Statele Unite pentru a sc`pa de nazi]ti cu pu\in timp înainte de
izbucnirea celui de-al doilea r`zboi mondial. A predat la Universitatea
Howard, la Universitatea Columbia, la New School for Social Research
din New York ]i la Fletcher School of Law and Diplomacy (1939-1941).
Apoi a lucrat pentru Biroul de Afaceri Strategice ]i Departamentul de Stat,
iar dup` r`zboi a avut o pozi\ie permanent` ca profesor de ]tiin\e politice
la City College din New York ]i a condus programul de doctorat de la City
University din New York. Experien\a sa de la Departamentul de Stat l-a
înv`\at „cât de pu\in înseamn` pentru cei care iau decizii munca ]i efor-
turile cuiva de la un nivel inferior“. 5 El credea c` Statele Unite ar fi putut
ac\iona mai mult pentru a stabili bazele democra\iei în Germania în primii
ani de dup` r`zboi, dar nu au f`cut acest lucru întrucât erau ner`bd`toare
s` o transforme într-un bastion împotriva comunismului sovietic. Ca pro-
fesor, Herz a continuat s` se concentreze asupra democratiz`rii germane ]i
asupra problemelor de schimbare a regimului în politica comparat` euro-
pean`. 6 Într-adev`r, pe lâng` activitatea privind rela\iile interna\ionale,
Herz este considerat specialist în problemele Germaniei. El a editat de-a
lungul mai multor ani revista Comparative Politics.
În 1951, Herz ]i-a publicat prima lucrare important`, Political
Realism and Political Idealism. În aceast` carte el încearc` s` urmeze o
cale de mijloc între „realism“ ]i „idealism“. Herz define]te „realismul“ ca
un curent de gândire care „ia în considerare implica\iile din via\a politic`
ale factorilor de putere ]i de securitate ineren\i societ`\ii umane“.7 În con-
trast, idealismul politic fie ignor` ace]ti factori, fie crede c` vor disp`rea
o dat` ce solu\iile „ra\ionale“ ale problemelor politice sunt prezentate ]i
adoptate. Oricum, spre deosebire de Hans Morgenthau ]i de al\i „reali]ti
clasici“ ai vremii, Herz nu descoper` „factorii de putere“ în caracteristi-
cile permanente ale naturii umane. El recunoa]te c` natura uman` are
multe dimensiuni – biologice, metafizice ]i chiar spirituale – care se com-
bin` pentru a determina comportamentul uman ]i c` [n orice prezentare
adecvat` trebuie s` se \in` seama de tr`s`turile etice umane.
43 J. HERZ
În loc s` apeleze la metafizic`, Herz sus\ine c` exis\enta unei
„dileme a securit`\ii“ este factorul-cheie. Ea apare din con]tiin\a individu-
lui c` al\ii urm`resc s`-l distrug`, prin urmare este nevoie întotdeauna de
autoap`rare, care la rândul ei îi poate face pe al\ii s` se simt` în nesigu-
ran\`. Ce este adev`rat pentru indivizi este la fel de relevant pentru în\e-
legerea comportamentului de grup. De fapt, Herz sus\ine c` dilema secu-
rit`\ii este mai acut` la grupuri pentru simplul motiv c` acestea pot dez-
volta mijloace de autoap`rare care sunt mult mai distructive decât cele ale
indivizilor. Mai mult, întrucât ajung s`-]i echivaleze identitatea ]i valoa-
rea cu aceea a grupului c`ruia îi apar\in, indivizii pot fi preg`ti\i s`-]i sa-
crifice via\a în numele supravie\uirii grupului. Astfel, chiar dac` este for-
mulat` cea mai optimist` ipotez` cu privire la natura ]i motivele indi-
vizilor ]i grupurilor, dilema securit`\ii va persista atâta timp cât vor exista
grupuri care nu se subordoneaz` unei autorit`\i mai înalte. În lumea mo-
dern`, acestea sunt statele suverane.
Desigur, acest argument nu îi apar\ine lui Herz. Hobbes a afirmat
ceva asem`n`tor la mijlocul secolului al XVII-lea. Îns` Herz a devenit
cunoscut pentru sintagma „dilema securit`\ii“ (security dilemma), ca ]i
pentru îndemânarea cu care s-a folosit de cadrul de analiz` pentru a ilus-
tra istoria rela\iilor interna\ionale din ultimii 200 de ani. În aceast` carte,
Herz examineaz` anumite mi]c`ri pentru democra\ie, na\ionalism ]i inter-
na\ionalism, ar`tând modul în care retorica „idealist`“ din spatele unor
asemenea mi]c`ri ajunge întotdeauna la probleme „realiste“ care le con-
damn` la e]ec. În acela]i timp, el accept` c` „idealurile“ sunt de aseme-
nea parte a „realit`\ii“ politice ]i istorice ]i, ca orice filozofie care neag`
idealurile, d` na]tere la letargie ]i disperare. Robert Berki rezum` astfel
argumenta\ia lui Herz:
„În viziunea realist`, mijloacele politice trebuie modelate în a]a fel
încât s` combat` «rezisten\a» for\elor care amenin\` idealurile, ceea ce
înseamn` intrarea în jocul imperfect al politicii, jucat dup` reguli im-
perfecte. T`râmul f`g`duit se afl` mereu dincolo de orizont, iar mijloa-
cele imaginate a c`ror valoare decurge din acest t`râm sunt nepotrivite.“8
De-a lungul urm`toarelor dou` decenii, Herz a continuat s` cer-
ceteze natura dilemei securit`\ii în rela\iile interna\ionale postbelice. În
1959 ]i-a publicat a doua lucrare clasic`, International Politics in the
Atomic Age, [n care ]i-a [nf`\i]at punctul de vedere despre ascensiunea (]i
colapsul iminent) a „permeabilit`\ii“ statelor suverane. Cartea are dou`
p`r\i. Prima ofer` o descriere a apari\iei statului care se concentreaz`
asupra rolului tehnologiei militare, în timp ce a doua prezint` criza statu-
lui în epoca nuclear`. În timp ce prima carte se concentreaz` asupra rolu-
RELA|II INTERNA|IONALE 44
lui filozofiei politice în formarea atitudinilor noastre în politica inter-
na\ional`, în general, a doua este o aplicare a „interna\ionalismului libe-
ral“ în contextul specific al bipolarit`\ii nucleare ]i al r`zboiului rece.
Observând varietatea unit`\ilor care au intrat în „rela\iile interna-
\ionale“ de-a lungul istoriei, Herz încearc` s` justifice apari\ia statului
modern în func\ie de capacitatea de a oferi protec\ie ]i securitate cet`-
\enilor împotriva atacului armat al celor din afar`. Astfel, Herz se anga-
jeaz` într-o form` de „determinism strategic“. El î]i concentreaz` aten\ia
în special asupra trecerii de la unit`\ile politice mici ]i vulnerabile ale
Evului Mediu european (castele fortificate ]i cet`\i) la unit`\i mai mari,
care au ajuns s` fie cunoscute ca state na\ionale. El sus\ine c`, împreun`
cu artileria ]i armata, inventarea ]i r`spândirea utiliz`rii prafului de pu]c`
le-au permis conduc`torilor s` distrug` autorit`\ile feudale pe suprafe\e
extinse ]i s` le protejeze ulterior prin construirea fortifica\iilor impenetra-
bile. În compara\ie cu situa\ia precedent`, statele suverane erau impene-
trabile din punct de vedere teritorial.
Schimbarea crucial` a acestei situa\ii a avut loc în secolul al XX-lea.
În primul rând, între cele dou` r`zboaie mondiale a crescut spectaculos
capacitatea distructiv` a puterii aeriene, chiar dac` unii strategi militari
i-au exagerat putin\a de a câ]tiga r`zboaie. Dup` cum a demonstrat expe-
rien\a celui de-al doilea r`zboi mondial, bombardarea ampl` a infrastruc-
turii industriale nu a [ngenunchiat statele-\int`, iar bombardarea civililor
nu a generat o dorin\` general` de a cere pacea indiferent de consecin\e.
De exemplu, bombardarea ora]ului Tokyo cu arme conven\ionale, la
începutul anului 1945, a cauzat mai multe pierderi directe decât bombar-
damentul atomic de la Hiroshima din august, dar [n acea vreme nu a rezul-
tat nici o prob` care s` sugereze c` bombardamentul conven\ional, invazia
conven\ional` cu trupe aliate nu ar mai fi fost necesare. Herz sus\ine c`
armele nucleare au distrus „impermeabilitatea“ statului suveran astfel
încât tradi\ionalul „echilibru de putere“ s-a perimat în cele din urm`.
Desigur, „realistul“ din el recunoa]te c` dilema securit`\ii înc` mai func-
\ioneaz`, chiar dac` mijloacele folosite pentru a o solu\iona submineaz`
acest scop. Pe parcursul c`r\ii, Herz regret` c` Statele Unite ]i Uniunea
Sovietic` nu au reu]it s` se adapteze la noua situa\ie, construind mii de
arme necesare pentru descurajare. Situa\ia îngrozitoare a nimicirii nucle-
are ]i schemele elaborate de strategii civili ]i de inventatorii armelor
nucleare pentru a elimina noua dilem` a securit`\ii au dus la pierderea din
vedere a unei probleme fundamentale:
„Chiar impactul at@t de mare al dezvolt`rii tehnice a armelor ]i a arma-
mentelor nucleare a ajuns aproape de a dicta politicile, în loc ca politi-
45 J. HERZ
cile s` decid` tipul ]i alegerea armelor, utilizarea lor, cantitatea lor ]i
a]a mai departe. Cu alte cuvinte, în loc ca armele s` slujeasc` politi-
cile, politica devine slujitoarea unor armamente care încet-încet consti-
tuie chiar ra\iunea de a exista.“9
Pe scurt, lumea a devenit prea mic` pentru teritorialitatea tradi-
\ional` ]i pentru protec\ia pe care o asigurase anterior. Echilibrul terorii nu
mai era continuarea vechiului echilibru de putere. R`zboiul, care func-
\ionase ca parte a dinamicii echilibrului, nu mai constituia un instrument
ra\ional al politicilor. Herz a sus\inut c` ceea ce odinioar` fusese consi-
derat „un ideal“ – adic` sl`birea suveranit`\ii statale – constituia acum
interesul na\ional primordial.
Aproape un deceniu mai târziu, Herz a recunoscut c` „eveni-
mentele m-au f`cut s` m` îndoiesc de corectitudinea anticip`rilor mele
anterioare“.10 La sfâr]itul anilor ’50, el sugerase c` statul teritorial se afla
în declin. Schimbarea tehnologic`, care în opinia sa era un factor crucial
în determinarea ascensiunii statelor, ar fi facilitat în acel moment apari\ia
unor noi forme de guvernare transna\ional` ]i cooperativ`. Herz a crezut
c` argumentele care în anii ’30 erau asociate cu idealismul deveniser`
compatibile cu realismul. El ]i-a schimbat p`rerea nu doar ca urmare a
faptului c` liderii politici nu i-au acordat mai mult` aten\ie decât atunci
când lucrase pentru Departamentul de Stat.
Astfel, Herz identific` trei motive pentru continuitatea teritoria-
lit`\ii ca semn al diferen\ierii politice. {nt@i, decolonizarea a dus la o
remarcabil` „creare“ de state noi ]i Herz a recunoscut c` nu anticipase
viteza cu care s-au pr`bu]it vechile imperii. Doi, Herz a admis c` deter-
minismul tehnologic al argumentului s`u anterior era de fapt determinist.
El nu a recunoscut for\a na\ionalismului în sprijinirea statului teritorial
indiferent de permeabilitatea sa militar` în era nuclear`. Trei, de]i a con-
tinuat s` se plâng` de cursa înarm`rilor dintre cele dou` superputeri, Herz
a afirmat ulterior c` echilibrul terorii era mai stabil decât crezuse cu 10 ani
înainte. În 1968 a sus\inut c`, dac` cursa înarm`rilor nucleare urma s` fie
\inut` sub control în viitor, o „opera\ie ampl`“ era absolut necesar`.
Aceasta ar consta într-un set de politici precum „controlul armamentelor,
demarcarea sferelor blocurilor, evitarea prolifer`rii nucleare … ]i reduce-
rea rolului ideologiilor comunist` ]i anticomunist`“. 11
Acesta este contextul în care Herz a ap`rat politicile de destindere
la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Pentru aceasta, el a înt`rit dis-
tinc\ia dintre constrângerile inerente ale dilemei securit`\ii ]i percep\iile
prost plasate ale acestor constrângeri bazate pe imaginile improprii a ceea
RELA|II INTERNA|IONALE 46
ce înseamn` rela\iile interna\ionale. Spre exemplu, în 1974 el a atacat
viguros ideea propus` de unii critici conservatori c` destinderea era o
form` de „împ`ciuire“ (appeasement).12 Herz a argumentat c` între situa\ia
interna\ional` din anii ’30 ]i cea din anii ’70 exista doar o asem`nare
minim`. Statele Unite negociau de pe o pozi\ie puternic`, nu de pe una
slab`. Existen\a armelor nucleare însemna c` „agresiunea“ din partea (pe
atunci) a Uniunii Sovietice ar fi însemnat un act sinuciga], nu oportunism,
]i c` destinderea, departe de a reprezenta o distan\are de realism, era de
fapt o condi\ie prealabil` a unor politici ]i mai radicale în „interesul
comun“ al supravie\uirii rasei umane.
În anii ’80, Herz a fost tot mai deziluzionat de politica extern` ame-
rican`. Destinderea, în care sperase atât de mult, c`zuse ]i fusese înlocuit`
de ceea ce Fred Halliday a numit „al doilea“ r`zboi rece.13 Reluarea cursei
înarm`rilor, interven\ia superputerilor în Afganistan ]i America Central`
]i e]ecul lor în a începe s` se ocupe de problemele ecologice ]i demo-
grafice, toate au conferit un ton „de disperare ]i de romantism angoasat“
scrierilor sale.14
Herz nu crede c` sfâr]itul r`zboiului rece justific` mul\umirea de
sine în analiza rela\iilor interna\ionale. R`zboiul rece a luat sfâr]it deoa-
rece o superputere nu a mai putut s` se men\in` în competi\ia cu Occiden-
tul în termeni ideologici sau economici. El nu a luat sfâr]it ca urmare a
unor decizii în care interesul „uman“ a fost pus înaintea interesului
„na\ional“. De]i teama de un r`zboi nuclear între marile puteri s-a dimi-
nuat într-o oarecare m`sur`, ea a fost înlocuit` de noi temeri în leg`tur` cu
proliferarea nuclear`, iar mo]tenirea vechilor imagini este înc` vie. De
exemplu, Statele Unite continu` s` evoce mo]tenirea „[mp`ciuirii“ pentru
a-]i justifica politica fa\` de Irak ]i nu exist` nici un indiciu c` „etica
supravie\uirii“, dup` cum o nume]te Herz, a înlocuit ceea ce el discredi-
teaz` sub numele de „parohialism regional“ în rela\iile interna\ionale. În
perioada pension`rii sale, Herz s-a dedicat „cercet`rii supravie\uirii“, fiind
mai pu\in preocupat de analize descriptive ]i explicative ale rela\iilor
interna\ionale contemporane ]i sf`tuindu-ne s` abandon`m imaginile
rela\iilor interna\ionale care fac posibil „parohialismul regional“.
47 J. HERZ
Note
1. John Herz, Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and
Realities, University of Chicago Press, Chicago, 1951, p. 129.
2. John Herz, „Political Realism Revisited“, în International Studies Quarterly, nr. 25,
1981, p. 184.
3. Ibid., p. 185.
4. John Herz, „International Relations: Ideological Aspects“, în International
Encyclopaedia of the Social Sciences, Macmillan, Londra, 1968, p. 72-73.
5. John Herz, „An Internationalist’s Journey Through the Century“, în Joseph
Krutzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics:
Autobiographical Reflections of Thirty-four Academic Travellers, Lexington
Books, Lexington, Massachusets, 1989, p. 252.
6. A se vedea spre exemplu John Herz (ed.), From Dictatorship to Democracy:
Coping With the Legacies of Authoritarism and Totalitarianism, Greenwood
Press, Westport, Connecticut, 1982.
7. John Herz, „Political Realism and Political Idealism“, op. cit., p. 18.
8. Robert N. Berki, Political Realism, Dent, Londra, 1981, p. 29.
9. John Herz, International Politics in the Atomic Age, Columbia University Press,
New York, 1959, p. 220.
10. John Herz, „The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the
Nation-State“, în Polity, nr. 1, 1968, p. 12.
11. John Herz, „An Internationalist’s Journey Through the Century“, op. cit., p. 253.
12. John Herz, „Détente and Appeasement from a Political Scientist’s Vantage
Point“, în John Herz, The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays
on International Politics in the Twentieth Century, David McKay, New York,
1976, p. 279-289.
13. Fred Halliday, The Making of the Second Cold War, Verso, Londra, 1983.
14. Kenneth Thompson, Masters of International Thought: Major Twentieth-
Century Theorists and the World Crisis, Louisiana State University Press, Baton
Rouge, 1980, p. 112.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
Giddens, Mann ]i Morgenthau.
Principalele lucr`ri ale lui John Herz
„Idealist Internationalism and the Security Dilemma“, în World Politics, nr. 2,
1949, p. 157-180.
Political Realism and Political Idealism: A Study in Theories and Realities,
University of Chicago Press, Chicago, 1951.
„The Rise and Demise of the Territorial State“, în World Politics, nr. 9, 1957,
p. 473-493.
RELA|II INTERNA|IONALE 48
International Politics in the Atomic Age, Columbia University Press, New York,
1959, p. 220.
Government and Politics in the Twentieth Century (împreun` cu Gwendolen
Margaret Carter), Praeger, New York, 1961.
The Government of Germany, Harcourt, Brace & World, New York, 1967.
„The Territorial State Revisited – Reflections on the Future of the Nation-State“,
în Polity, nr. 1, 1968, p. 11-34.
The Nation-State and the Crisis of World Politics: Essays on International Politics
in the Twentieth Century, David McKay, New York, 1976.
„Technology, Ethics, and International Relations“, în Social Research, nr. 43, 1976,
p. 98-113.
„Political Realism Revisited“, în International Studies Quarterly, nr. 25, 1981,
p. 179-183.
„An Internationalist’s Journey Through the Century“, în Joseph Krutzel ]i James
N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics: Autobiographical
Reflections of Thirty-four Academic Travellers, Lexington Books,
Lexington, Massachusets, 1989, p. 247-261.
Lecturi suplimentare
Ashley, Richard K., „Political Realism and Human Interests“, în International Studies
Quarterly, nr. 25, 1981, p. 204-236.
Wright, Quincy, „Realism and Idealism in International Politics“, în World Politics,
nr. 5, 1952, p. 116-128.
GEORGE KENNAN
George Frost Kennan s-a n`scut la Wisconsin în 1904 (întâmpl`tor
în acela]i an cu un alt realist, Hans Morgenthau). Este cunoscut atât pen-
tru contribu\ia sa major` la politica extern` a SUA în timpul r`zboiului
rece, cât ]i pentru criticile tran]ante pe care i le-a adus. De]i este corect s`
îl caracteriz`m drept realist, el nu este interesat s` contribuie la teoria
interna\ional`, ci mai degrab` s` extrag` ample principii realiste pentru
analiza ]i evaluarea comportamentului diplomatic.
Par\ial aceasta este o simpl` consecin\` a preg`tirii sale. {n tinere\e
a fost trimis la ]coala militar` ]i apoi la Universitatea Princeton, înainte de
a lucra [n serviciul diplomatic al SUA în 1926. Dup` 1933, c@nd pre]edin-
tele Roosevelt a recunoscut Uniunea Sovietic`, Kennan a fost trimis ]i a
stat la Moscova în timpul anilor cruciali 1944-1946. Poate cel mai impor-
tant lucru de men\ionat este c` a fost educat s` devin` sovietolog la Riga,
capitala Letoniei, la sfâr]itul anilor ’20. Kennan a fost acolo în scurta
perioad` a independen\ei Letoniei ]i astfel nu a intrat în contact doar cu
nobilimea rus` emigrant`, ci a ]i observat îndeaproape ascensiunea lui
Stalin ]i consolidarea nemiloas` a puterii sale în Uniunea Sovietic`.
De]i nu prea era cunoscut în Statele Unite, acest lucru s-a schimbat
dup` ce a publicat, în 1947, faimosul s`u articol din prestigioasa revist`
Foreign Affairs, în ciuda faptului c` a încercat s`-]i p`streze anonimatul,
semnându-]i articolul „Mr. X“. Articolul se centra pe o analiz` detaliat` a
„surselor comportamentului sovietic“ pe care o trimisese Departamentului
de Stat din Washington în 1946 („telegrama cea lung`“). Într-un moment
de incertitudine caracterizat de dezbateri profunde asupra felului în care
SUA ar trebui s` se comporte fa\` de Uniunea Sovietic` dup` cel de-al
doilea r`zboi mondial, avertismentele lui Kennan cu privire la tendin\ele
expansioniste ale Uniunii Sovietice ]i nevoia de a o „[ngr`di“ (contain) au
atins o coard` sensibil` în Statele Unite ]i au dus la numirea sa în fruntea
nou createi Echipe de Planificare Politic` din cadrul Departamentului de
Stat, unde a r`mas pân` când s-a retras din diploma\ie, în 1950. De]i a
îndeplinit pentru scurt timp func\ia de amabasador al SUA în Uniunea
Sovietic`, în 1952, iar la începutul anilor ’60 a fost ambasador în
Iugoslavia când pre]edintele Kennedy încerca s` îmbun`t`\easc` rela\iile
dintre SUA ]i Tito, George Kennan ]i-a petrecut cea mai mare parte a
vie\ii profesionale la Universitatea Princeton, la Institutul de Studii
Avansate. Acolo a elaborat o serie de c`r\i ]i articole pe teme de politic`
RELA|II INTERNA|IONALE 50
extern` american`, istoria Uniunii Sovietice ]i impactul armelor nucleare
asupra rela\iilor interna\ionale în timpul r`zboiului rece.
Din lucr`rile sale se ive]te profilul unui critic conservator ]i aristo-
cratic al unora dintre cele mai revolu\ionare schimb`ri din politica inter-
na\ional`, un nostalgic al lumii relativ mai calme a Europei secolelor al
XVIII-lea ]i al XIX-lea. În ciuda faimei sale ]i volumului mare de scrieri,
Kennan nu s-a sim\it niciodat` ca apar\inând Statelor Unite. Chiar la
apogeul influen\ei sale, la sfâr]itul anilor ’40, se plângea de aparenta inca-
pacitate a liderilor americani de a în\elege subtilitatea g@ndirii sale ]i în
multe dintre lucr`ri repudiaz` politicile ]i practicile aplicate în numele
„[ngr`dirii“ (containment), doctrin` ce va fi mereu asociat` cu numele s`u.
Pentru a în\elege de ce Kennan era deziluzionat de politica extern`
american`, trebuie avute în vedere atât modul în care aceasta s-a dep`rtat
de viziunea lui, cât ]i regretele sale cu privire la evolu\ia politicii interna-
\ionale de la un sistem multipolar centrat pe Europa spre unul bipolar
bazat pe domina\ia a dou` superputeri nucleare. La sfâr]itul anilor ’40,
Kennan sus\inea c` stabilitatea interna\ional` depindea de recrearea ordinii
multipolare care fusese distrus` de r`zboiul mondial. Mai exact, sus\inea
c` Statele Unite ar trebui s` î]i foloseasc` uria]a putere economic` pentru
a repune pe picioare Europa ]i Japonia ]i a le transforma în mari puteri,
astfel încât povara \inerii sub control a amenin\`rii sovietice s` fie dis-
tribuit` între mai mul\i actori ]i nu purtat` numai de o \ar` pe care Kennan
o suspecta de incapacitate de modera\ie în politica extern`. Kennan con-
sidera c` obiectivele controlului ar fi trebuit limitate la ap`rare ]i la refa-
cerea complexului militaro-industrial. În ceea ce prive]te metoda, a sus-
\inut c` mijlocul cel mai bun prin care Statele Unite ar atinge acest rezul-
tat ar fi fost acordarea de ajutor economiilor devastate de r`zboi ale
Europei ]i Japoniei. Aceasta le-ar fi permis s` î]i recapete statutul ]i s`
sl`beasc` popularitatea mi]c`rilor interne radicale, comuniste. De]i [n
scrierile de [nceput a pus accentul pe provocarea revolu\ionar` adresat`
ordinii interna\ionale de comunism, el a crezut întotdeauna c`, dac` Uniunea
Sovietic` ar fi fost „[ngr`dit`“ geografic, influen\a ei asupra altor state s-ar
fi diminuat în timp ]i ar fi determinat schimb`ri interne graduale care ar fi
transformat-o dintr-un stat revolu\ionar într-o mare putere moderat`. Spre
deosebire de al\ii care au fost educa\i la Riga, „marile proiecte“ ale comu-
nismului de cucerire a lumii nu l-au îngrijorat. Într-o analiz` incisiv`
scris` în momentele în care r`zboiul rece intra în istorie, Richard Bernet
identifica patru factori cruciali care au determinat administra\ia Truman s`
nu urmeze sfatul lui Kennan.1
51 G. KENNAN
În primul rând, Statele Unite de\ineau monopolul nuclear în anii
’40, ceea ce i-a determinat pe Truman ]i pe câ\iva consilieri s` cread` c`
armele nucleare pot fi folosite pentru intimidarea lui Stalin ]i pentru
ob\inerea unor concesii concrete la dolean\ele americane.
Apoi, în lipsa oric`rui mijloc de a prevedea politica extern` sovie-
tic`, administra\ia Truman s-a bazat pe a]a-zisele „lec\ii de istorie“ ale
anilor ’30, mai concret pe natura autodistructiv` a tacticii de „împ`ciuire“
în fa\a agresiunii autoritare. De]i planul Marshall era în concordan\` cu
accentul pus de Kennan pe acordarea de ajutor economic, el a fost îngro-
zit de limbajul folosit în formularea „doctrinei Truman“ din 1947, ce p`rea
s` angajeze SUA [n sprijinirea pe termen nelimitat a oric`rui regim care se
confrunta cu „subversiuni interne“ sprijinite de Uniunea Sovietic`. În al
treilea rând, Statele Unite doreau foarte mult s` includ` Germania într-o
alian\` vestic` ]i aceasta necesita prezen\a trupelor americane pe teritoriul
german ca parte a ceea ce urma s` devin` (în 1949) NATO. În fine,
Kennan a subestimat gradul de volatilitate al opiniei publice americane.
Conform spuselor lui Barnet, „administra\ia Truman a întâmpinat difi-
cult`\i în momentul în care a încercat s` prezinte o viziune mai nuan\at` a
situa\iei din Europa ]i astfel s-a dezvoltat repede un consens în rândul
administra\iei c` poporul american trebuie prevenit ..., lucru esen\ial pen-
tru a combate atmosfera izola\ionist`“.2
În consecin\`, formularea original` a teoriei „[ngr`dirii“ a lui Kennan
era distorsionat` de confundarea amenin\`rii sovietice cu comunismul în
general, de accentuarea mijloacelor militare în defavoarea celor econo-
mice ]i de expansiunea geografic` a r`zboiului rece în Asia. La mijlocul
anilor ’60, la fel ca Morgenthau, Kennan a fost un critic aspru al politicii
externe americane din Vietnam. Ca sus\in`tor al politicii de m@n` forte
(strongpoint), opus` ap`r`rii de „perimetru“, în 1967 a afirmat, în fa\a
Comisiei de Rela\ii Externe a Senatului, c` Vietnamul nu era vital pentru
interesele strategice ale Statelor Unite ]i c` prestigiul \`rii nu ar fi fost
afectat dac` s-ar fi retras din conflict. Destul de neobi]nuit` este împ`r-
t`]irea de c`tre Kennan a opiniilor multor radicali din mi]c`rile pentru
pace, anume c` modul în care Statele Unite în\elegeau s` se comporte în
r`zboiul rece ar fi putut submina chiar idealurile de libertate ]i democra\ie
pe care sus\ineau c` le ap`r`, atât în interior cât ]i în exterior. Aceste ide-
aluri ar fi fost cel mai bine promovate dac` Statele Unite ar fi încercat s`
fie un exemplu pentru restul lumii ]i s` nu î]i impun` propriile idealuri
altor state ori s` sus\in` regimuri autoritare doar pentru c` ar fi fost „anti-
comuniste“.
RELA|II INTERNA|IONALE 52
Majoritatea lucr`rilor lui Kennan s-au concentrat asupra chestiunii
dac` Statele Unite sunt capabile s` se comporte ca o mare putere „tradi-
\ional`“ european`. În eseurile ]i cursurile sale ]i mai ales în volumul
American Diplomacy, 1900-1950, a deplâns ceea ce îi pl`cea s` numeasc`
tendin\a american` de a adopta „o abordare moral-legalist` în politica
interna\ional`“. Acest lucru era inevitabil într-un stat democratic precum
Statele Unite, dar se suprapunea calculului obiectiv al interesului na\ional
pe baza unor tendin\e pe termen lung în echilibrul de putere ]i nu pe fluc-
tua\ii pe termen scurt. O reac\ie moral` este un fenomen pe termen scurt
când publicul consider` c` interesul na\ional este în joc. F`r` cuno]tin\e
temeinice ]i f`r` acces la date obiective, cet`\enilor nu le r`mâne decât s`
î]i exprime îngrijorarea în termeni duri ]i morali. Luate drept barometru
pentru deciderea politicii externe, astfel de reac\ii pot avea efecte dezas-
truoase pe termen lung. De exemplu, Kennan sus\inea c` a]a-numita
„c`dere a Chinei“ din 1949 nu a reprezentat o oportunitate nesperat`
pentru Uniunea Sovietic` de a cimenta o alian\` comunist` împotriva
Vestului, ci o provocare major` pentru Uniunea Sovietic` ca lider al mi]-
c`rii comuniste mondiale. Într-un interviu din 1972, imediat înainte de
încercarea lui Nixon de a normaliza rela\iile cu China, Kennan a evi-
den\iat:
„Pozi\ia Moscovei ca «a treia Rom`» a comunismului interna\ional
este esen\ial` pentru imaginea cultivat` cu grij` de sovietici. Odat`
îndep`rtat`, întreaga istorie planificat` ]i prefabricat` a comunismului
sovietic, întreaga sa justificare ]i sens al legitim`rii sunt amenin\ate.
Moscova trebuie s` se opun` Chinei cu disperare deoarece China aten-
teaz` la identitatea sa.“3
De]i Kennan era sus\in`torul unei politici de destindere între super-
puteri la sfâr]itul anilor ’60 ]i începutul anilor ’70, ar fi gre]it s` se afirme
c` istoria rela\iilor dintre SUA ]i URSS sus\ine perfect valabilitatea viziu-
nii sale originale, teoria „[ngr`dirii“. F`r` îndoial` c`, a]a cum a prezis,
Uniunea Sovietic` s-a „înmuiat“ în timp, iar politicile surprinz`toare puse
în aplicare de Gorbaciov la sfâr]itul anilor ’80 stau m`rturie c` era inca-
pabil` s`-]i continue competi\ia cu Statele Unite pe o baz` economic` care
se reducea rapid. Totu]i, Kennan nu se bucur` de terminarea r`zboiului
rece care, în opinia sa, s-ar fi putut produce mult înainte de sfâr]itul anilor
’80 f`r` costurile enorme ale cursei înarm`rilor nucleare. Într-adev`r,
cursa înarm`rilor nucleare este un excelent exemplu al modului în care
politica extern` american` a fost distorsionat` de o team` ira\ional` c`
Uniunea Sovietic` ar putea folosi armele nucleare ca mijloace ra\ionale de
53 G. KENNAN
extindere a teritoriului s`u în Europa sau de implicare într-o form` de
]antaj nuclear.
De]i cele mai multe scrieri ale lui Kennan au fost dedicate artei
diplomatice (sau mai degrab` lipsei ei lamentabile în cea mai mare parte
a r`zboiului rece), cititorul trebuie s` fac` un efort de memorie pentru a
ob\ine profilul filozofic care se desprinde din teoriile lui Kennan despre
politica extern` în secolul al XX-lea. Ca mul\i al\i „reali]ti“ clasici,
Kennan s-a ancorat mereu într-o viziune tragic` a condi\iei umane. În ulti-
ma carte, Around the Cragged Hill, descrie oamenii ca „f`pturi gata s`-]i
piard` controlul“, destinate s` oscileze între natura animal` ]i aspira\ia
aproape divin` de a dep`]i limitele umane. Este mereu o lupt` constant`
pentru a ne controla pasiunile primare ]i a cultiva civiliza\ia. De]i este de
acord cu al\i reali]ti c` nu putem evita lupta pentru putere care este strâns
legat` de natura uman`, nu suntem animale, iar capacitatea noastr` de a
ra\iona ]i de a fi morali ne oblig` s` dezvolt`m virtu\i pentru care nu
putem garanta c` se vor manifesta în orice sistem politic. Îngrijorarea sa
în leg`tur` cu regimuri democratice precum Statele Unite se datoreaz`
faptului c` în aceste regimuri func\ionarii publici sunt mereu tenta\i s`
fac` mai mult ce este popular decât ce este virtuos. La fel, în multe dintre
lucr`rile sale Kennan prive]te cu suspiciune capitalismul pie\ei libere,
care se dezvolt` pe baz` de interese ]i l`comie.
George Kennan va fi amintit ca unul dintre cei mai insisten\i, influ-
en\i ]i tran]an\i critici ai politicii externe americane din secolul al XX-lea.
Nu a fost nici el lipsit de critici. Una dintre dificult`\i st` în constantul s`u
apel la interesul na\ional ca determinant al politicii externe. Adesea sus-
\ine c`, dac` guverenele ]i-ar urm`ri doar interesele pe termen lung, nu
pasiunile de scurt` durat`, ar rezulta stabilitate ]i ordine. Totu]i, acest
lucru depinde de consensul dintre guverne, mai ales dintre marile puteri,
privind avantajele men\inerii unei distribu\ii drepte a puterii între ele ]i
prin urmare privind respectarea limitelor în încercarea de a reprezenta
interesele cet`\enilor. A]a cum a eviden\iat Michael Smith, „Kennan nu a
luat în considerare niciodat` dac` sau cum ar putea fi construit consensul
necesar în jurul acelor valori“. 4 Pentru acei ce vor s` construiasc` analize
în era de dup` r`zboiul rece pornind de la mo]tenirea lui Kennan, efortul
este la fel de provocator ca în momentul în care Kennan a început s` pu-
blice, în anii ’40.
RELA|II INTERNA|IONALE 54 55 G. KENNAN

Note Lecturi suplimentare

Gaddis, John Lewis, „Containment: a Reassessment“, în Foreign Affairs, nr. 60,
1977, p. 873-888.
1. Richard J. Barnet, „A Balance Sheet: Lippmann, Kennan, and the Cold War“, în Gelman, Barton, Contending With Kennan: Toward a Philosophy of American
M. Hogan (ed.), The End of the Cold War: Its Meaning and Implications, Power, Praeger, New York, 1984.
Cambridge University Press, Cambridge, 1992, p. 113-127. Harper, John L., American Visions of Europe: Franklin D. Roosevelt, George F. Kennan,
2. Ibid., p. 122. and Dean G. Acheson, Cambridge University Press, Cambridge, 1994.
3. „Interview with George W. Kennan“, în Foreign Policy, nr. 7, 1972, p. 10.
Herz, Martin F., Decline of the West?: George Kennan and its Critics, Ethics and
4. Michael Smith, Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 236. Public Policy Center, Georgetown University, Washington DC, 1978.
Hixson, Walter L., George F. Kennan: Cold War Iconoclast, Columbia University
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Aron, Press, New York, 1989.
Kissinger ]i Morgenthau. Mayers, David, George Kennan and the Dilemmas of US Foreign Policy, Oxford
University Press, New York, 1988.
Principalele lucr`ri ale lui George Kennan Miscamble, Wilson Douglas, George F. Kennan and the Making of American
„The Sources of Soviet Conduct“, în Foreign Affairs, nr. 25, 1947, p. 566-582. Foreign Policy, 1947-1950, Princeton University Press, Princeton, New
American Diplomacy 1900-1950, Chicago University Press, Chicago, 1951. Jersey, 1992.
Realities of American Foreign Policy, Princeton University Press, Princeton, New Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State
Jersey, 1954. University Press, Baton Rouge, 1986, p. 165-191.
Soviet-American Relations, 1917-1920, Faber & Faber, Londra, 1958. Stephenson, Anders, Kennan and the Art of Foreign Policy, Harvard University
Press, Cambridge, Massachusets, 1989.
Russia, the Atom and the West, Oxford University Press, Londra, 1958.
Travis, Frederick F., George Kennan and the American-Russian Relationship,
Soviet Foreign Policy, 1917-1941, D. Van Nostrand, Princeton, New Jersey, 1960. 1865-1924, Ohio University Press, Athens, 1990.
Russia and the West Under Lenin and Stalin, Little Brown, Boston, 1961.
Memoirs: 1925-1950, Hutchinson, Londra, 1968.
From Prague after Munich: Diplomatic Papers, 1938-1940, Princeton University
Press, Princeton, New Jersey, 1968.
Memoirs: 1950-1963, Hutchinson, Londra, 1973.
The Cloud of Danger: Current Realities of American Foreign Policy, Little,
Brown, Boston, 1977.
The Decline of Bismark’s European Order: Franco-Russian Relations, 1875-
1890, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1979.
The Nuclear Delusion: Soviet-American Relations in the Atomic Age, Pantheon
Books, New York, 1982.
The Fateful Alliance: France, Russia and the Coming of the First World War,
Manchester University Press, Manchester, 1984.
Around the Cragged Hill: A Personal and Political Philosophy, W. W. Norton,
New York, 1993.
At a Century’s Ending: Reflections, 1982-1995, W. W. Norton, New York, 1996.

HENRY KISSINGER
Henry Kissinger a fost secretar de stat al Statelor Unite din 1973
pân` în 1977. De asemenea, a fost consilier pe probleme de securitate
na\ional` al pre]edintelui Nixon la sfâr]itul anilor ’60 ]i s-a men\inut dup`
c`derea lui Nixon de la putere, în timpul scandalului Watergate de la
începutul anilor ’70. La un moment dat, a de\inut ambele posturi simultan,
ceea ce este o reflectare a dorin\ei ]i capacit`\ii sale de a controla politica
extern` american` ]i de a centraliza într-o m`sur` cât mai mare puterea
executiv`. A fost arhitectul-]ef al politicii de destindere de la sfâr]itul
anilor ’60 ]i începutul anilor ’70, al deschiderii c`tre China ]i al „navetei
diplomatice“ (shuttle diplomacy) [n Orientul Mijlociu. Înainte de a se
al`tura echipei de la Casa Alb`, Kissinger a fost profesor la Universitatea
Harvard ]i a scris mult ]i cu accente critice la adresa politicii externe
americane în timpul r`zboiului rece. Într-adev`r, mul\i consider` perioada
cât a fost în func\ie ca una în care Kissinger a încercat s` implementeze o
nou` abordare „realist`“ în conducerea afacerilor externe, iar câteva din-
tre lipsurile realismului sunt adesea prezente în politicile lui. De la
p`r`sirea func\iei în 1977, Kissinger a continuat s` scrie c`r\i ]i articole ]i
s` fie activ în calitate de comentator la televiziune, profesor ]i consultant
politic.
Kissinger s-a n`scut la Fuerth, Germania, la 27 mai 1923. Familia
sa a ajuns în America în 1938, p`r`sind \ara din cauza persecu\iilor naziste
[mpotriva evreilor. În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, Kissinger
a f`cut parte din Serviciul de Contrainforma\ii al armatei americane. Dup`
r`zboi, a început o carier` academic` în ]tiin\e politice la Harvard,
ob\inând licen\a în 1950 ]i titlul de doctor în 1954, predând în cadrul
Departamentului de ]tiin\a guvern`rii (1957-1971) ]i conducând progra-
mul de studii de ap`rare al universit`\ii din 1958 pân` în 1969. În timp ce
preda la Harvard, Kissinger a fost ]i consultant pentru Departamentul de
Stat, Corpora\ia Rand ]i Consiliul Na\ional de Securitate.
În abordarea teoriei ]i practicii politicii interna\ionale, Kissinger a
încercat s` critice ]i s` reformeze ceea ce a considerat a fi atitudinea ame-
rican` tradi\ional` fa\` de restul lumii. Aceasta este o tem` permanent` în
lucr`rile sale începând cu teza de doctorat, A World Restored (1957), pân`
la cea mai recent` carte, Diplomacy (1994). Abordarea sa se bazeaz` pe
tradi\ia diplomatic` european`, adesea numit` realpolitik, a]a cum s-a
dezvoltat din secolul al XVII-lea pân` în secolul al XIX-lea. Aceast`
tradi\ie are dou` idei centrale. Prima este conceptul de raison d’État, sau
57 H. KISSINGER
ra\iune de stat, în care interesul statului justific` folosirea de mijloace
externe care ar putea p`rea de neconceput într-un sistem politic intern
ordonat. În ceea ce prive]te a doua idee, Kissinger crede c` este datoria
omului de stat, mai ales dac` apar\ine unei mari puteri ca Statele Unite, s`
manipuleze echilibrul de putere pentru a men\ine o ordine interna\ional`
în care nici un stat s` nu le domine pe celelalte. Întregul statu quo extrage
beneficii de la o ordine interna\ional` „legitim`“ în care statele î]i pot
p`stra independen\a prin alinierea sau opozi\ia fa\` de alte state conform
mi]c`rilor balan\ei. Ca diplomat, Kissinger calc` pe urmele cardinalului
Richelieu, ale lui Wilhelm de Orania, Frederick cel Mare, Metternich,
Castlereagh ]i Bismark. Ca savant, scrie în tradi\ia realist` a lui Max
Weber ]i are multe în comun cu Hans Morgenthau ]i George Kennan.
Accept` opinia conform c`reia rela\iile interna\ionale se petrec într-un
spa\iu ce nu dispune de o autoritate central` care s` arbitreze conflictele
de interese ]i valori dintre state. Având în vedere c` statele sunt egale doar
formal ]i legal ]i foarte inegale din punct de vedere militar ]i economic,
rela\iile interna\ionale iau forma luptei pentru putere dintre aceste state.
Lupta poate fi controlat` dac` marile puteri sunt conduse de indivizi care
pot produce o ordine „legitim`“ ]i pot ajunge între ele la un consens
privind limitele în care se poate desf`]ura lupta.
Aceasta este tema central` a uneia din lucr`rile de început ale lui
Kissinger, A World Restored (1957), bazat` pe teza de doctorat, lucrare [n
care examineaz` atent concertul european din secolul al XIX-lea. În
descrierea modului în care diploma\ii au reu]it s` creeze un astfel de
echilibru dup` 1815, Kissinger pune accentul pe dou` caracteristici ale
acelei ere, pe care le-a admirat ]i a încercat s` le recreeze în perioada
foarte diferit` a sfâr]itului anilor ’60. Prima era existen\a unei culturi
europene cosmopolite în rândul diploma\ilor care s-au întâlnit la
Congresul de la Viena. Ace]tia au fost capabili s` subscrie la un sistem
comun de valori care a mediat conflictele dintre interesele na\ionale. A
doua, care sprijinea o astfel de cultur`, era admira\ia lui Kissinger pentru
autonomia relativ` a politicii externe fa\` de cea intern`. Tensiunea dintre
creativitatea artei diplomatice ]i sarcinile birocra\iei ]i politicii interne
este o tem` mereu prezent` în lucr`rile sale. El declara:
„Inspira\ia implic` identificarea sinelui cu sensul evenimentelor.
Organizarea necesit` disciplin`, supunere fa\` de voin\a grupului.
Inspira\ia nu este supus` timpului, valabilitatea ei este inerent` con-
ceperii. Organizarea este istoric`, depinde de materialul aflat la dis-
pozi\ie într-o perioad` dat`. Inspira\ia este o chemare la m`re\ie; orga-
RELA|II INTERNA|IONALE 58
nizarea este recunoa]terea faptului c` mediocritatea este modelul obi]-
nuit al conducerii.“1
Publicarea lucr`rii A World Restored a fost posibil` datorit` popu-
larit`\ii de care s-a bucurat prima carte a lui Kissinger, Nuclear Weapons
and American Foreign Policy (1957). În aceast` lucrare, Kissinger a afir-
mat c` Statele Unite nu se mai puteau bizui pe strategia „ripostei masive“
urmat` de Eisenhower ]i Dulles. Kissinger a avertizat c`, imediat ce
Uniunea Sovietic` ar fi egalat puterea nuclear` a Statelor Unite, o aseme-
nea strategie ar fi l`sat Statele Unite f`r` op\iune în cazul unui atac „necu-
getat“ cu arme conven\ionale din partea URSS. Astfel, spunea el, Statele
Unite ar fi trebuit s` se preg`teasc` de un r`zboi nuclear limitat împotriva
URSS. La sfâr]itul anilor ’50, Kissinger a prev`zut apari\ia unei con-
frunt`ri primejdioase între superputeri, un joc bipolar cu sum` zero, r`z-
boiul rece. Interesul s`u academic consta în examinarea modului în care
SUA ar putea men\ine rela\ii bune cu Europa Occidental` în lumina aces-
tei confrunt`ri. Aceasta a fost tema urm`toarelor dou` c`r\i, care sunt inte-
resante ]i ast`zi doar prin faptul c` aceste preocup`ri au lipsit din diplo-
ma\ia lui Kissinger când a ajuns la Casa Alb`, împreun` cu Richard Nixon,
în 1969.
Într-o oarecare m`sur`, diploma\ia lui Kissinger din urm`torii ani
poate fi interpretat` ca o încercare de a recrea anumite elemente ale
Congresului de la Viena în turbulenta perioad` a anilor ’60. Acesta urm`-
rea un scop dublu. În primul rând, el dorea s` scoat` SUA din r`zboiul din
Vietnam f`r` a afecta „credibilitatea“ \`rii ca superputere în ochii alia\ilor
]i ai inamicilor. În al doilea rând, vroia s` îmbun`t`\easc` rela\iile cu
Uniunea Sovietic` astfel încât ru]ii s` nu încerce s` profite de o aparent`
înfrângere a Statelor Unite ]i astfel cele dou` superputeri s` poat` crea o
serie de „reguli de angajare“ care s` limiteze competi\ia dintre ele. Solu\ia
realiz`rii acestor dou` obiective consta în ideea de „[mbinare“ (linkage).
Ideea era ca Statele Unite „s` urmeze strategia morcovului ]i a b`\ului,
fiind gata s` pedepseasc` actele necugetate ]i s`-]i extind` rela\iile în con-
textul unui comportament responsabil“. 2 În opinia lui Kissinger, îmbu-
n`t`\irea rela\iilor dintre superputeri depindea de capacitatea ]i de dorin\a
americanilor de a induce un „comportament bun“ sovieticilor prin acor-
darea de beneficii pentru cooperare ]i pedepse pentru „acte necugetate“,
mai ales în lumea a treia. Pentru aceasta, trebuie ca SUA s` fie capabile s`
manipuleze rela\iile de „interdependen\`“ în domenii precum controlul
armamentelor, comer\ ]i altele. „Deschiderea c`tre China“ era o parte a
acestei strategii ample.
59 H. KISSINGER
Bineîn\eles, în cele din urm`, strategia „[mbin`rii“ nu a reu]it s`
produc` un echilibru de putere mai stabil sub conducerea Statelor Unite ]i
cu Kissinger mânuind pârghiile de influen\`. Pân` la mijlocul anilor ’70,
destinderea era un cuvânt murdar în politica american`, iar Gerald Ford a
refuzat s` foloseasc` termenul în timpul campaniei preziden\iale din 1975.
Au existat trei motive ale e]ecului, care ilustreaz` problemele ridicate de
realism, atunci când politica extern` se modeleaz` dup` principiile sale.
Prima problem` a fost aceea c` Uniunea Sovietic` nu p`rea s` în\e-
leag` regulile echilibrului de putere a]a cum erau prezentate de Kissinger.
De]i conducerea sovietic` a recunoscut nevoia de coexisten\` pa]nic` cu
SUA în lumina amenin\`rii nucleare ]i a dorin\ei de a ob\ine recunoa]terea
sferei sale de influen\` din Europa R`s`ritean` de c`tre SUA, acesta nu era
sfâr]itul competi\iei. Pentru Uniunea Sovietic`, destinderea (relaxarea
tensiunilor) devenea posibil` datorit` rezultatelor ob\inute de sovietici în
cursa înarm`rilor ]i recunoa]terii URSS ca superputere de c`tre americani.
Aceasta nu însemna, sau necesita, coabitare conform condi\iilor ameri-
cane. Astfel, Kissinger a fost consternat când URSS nu a presat Vietnamul
de Nord s` fac` concesii la negocierile de pace de la Paris pentru a pune
cap`t mai repede r`zboiului din Vietnam ]i când s-a folosit de rela\iile
comerciale mai bune cu SUA pentru a promova influen\a sovietic` în
lumea a treia (de exemplu, sprijinirea „lupt`torilor pentru libertate“ radi-
cali din Angola ]i Chile la începutul anilor ’70). Acest comportament ridi-
ca întrebarea dac` URSS \inea la statu quo sau era în continuare o for\`
revolu\ionar` în rela\iile interna\ionale, lider al lumii comuniste. În func\ie
de pozi\ia adoptat`, „manipularea“ echilibrului de for\e ar fi necesitat fie
cooperare, fie conflict. Philip Windsor rezuma astfel problema:
„Dac` ru]ii vor grâu ]i computere americane ... ]i li se ofer` acest aju-
tor ca parte a unui set de acorduri care duc la un tratat SALT, atunci cu
siguran\` vor tinde s` accepte necesitatea de a calcula întregul spectru
de interese ]i de a se comporta prudent ]i ra\ional, ceea ce se potrive]te
cu necesit`\ile ordinii mondiale. [Dar] dac` afi]eaz` un comportament
corect în cadrul SALT [n schimbul unor afaceri economice avanta-
joase, [ns` nu simt nici o presiune pentru a extinde acest tip de com-
portament ]i în cazul Orientului Mijlociu?“3
A doua problem` major` a constat în dificult`\ile pe care Kissinger
le-a întâmpinat în controlul comportamentului p`r\ilor ter\e, care era
esen\ial în cazul în care Statele Unite urmau s` pun` în aplicare o strate-
gie foarte complex` ]i delicat`. Pentru a prezenta numai câteva exemple,
Kissinger nu a putut controla ritmul cooper`rii dintre Germania de Est ]i
RELA|II INTERNA|IONALE 60
cea de Vest, care se desf`]ura mai repede decât ar fi dorit. El nu a reu]it
s` conving` guvernul din Vietnamul de Sud c` „vietnamizarea“ r`zboiu-
lui (prin retragerea trupelor americane ]i predarea controlului militar
guvernului vietnamez) nu era o strategie pentru a câ]tiga timp înainte de
abandonarea aliatului. Similar, a înclinat s` presupun` c` URSS avea mai
mult` influen\` asupra alia\ilor s`i (ca Vietnamul de Nord ]i Cuba) decât
în realitate.
A treia problem` major` a fost e]ecul s`u de a convinge poporul
american c` destinderea era în interesul na\ional al SUA. A fost criticat de
stânga pentru escaladarea în secret a conflictelor din Vietnam ]i
Cambodgia deoarece el ]i Nixon s-au bazat pe lovituri aeriene devasta-
toare pentru a ob\ine un „progres“ în timpul negocierilor de pace. A fost
criticat de dreapta pentru refuzul de a extinde procesul de „[mbinare“ la
respectarea drepturilor omului în URSS. Kissinger a sus\inut c`, în
c`utarea unei stabilit`\i politice, ar fi trebuit ca SUA s` se concentreze pe
politica extern` sovietic` ]i mai pu\in pe emigra\ia evreiasc` ]i pe trata-
mentul de\inu\ilor politici. De asemenea, în ciuda încerc`rii de a centra-
liza la Casa Alb` controlul asupra politicii externe americane, Kissinger a
fost nevoit s` se confrunte cu suspiciunile Congresului, care încerca mereu
s` sl`beasc` puterea ]i autonomia executivului.
În memoriile sale, Kissinger recunoa]te aceste probleme, dar con-
tinu` s` cread` c` strategia de destindere propus` de el era cea potrivit` ]i
d` vina pe Watergate ]i pe incapacitatea poporului american de a în\elege
arta realist` de conducere a statului. A avut îns` un oarecare succes. Pentru
o vreme, la începutul anilor ’70, a ob\inut mai mult` popularitate decât
oricare alt diplomat american. Sondajul Gallup l-a prezentat drept cel mai
admirat om din America în 1972 ]i 1973. A primit Premiul Nobel pentru
Pace în 1973 pentru negocierile care au dus la Acordurile de pace de la
Paris ce au pus cap`t implic`rii militare americane în Vietnam, dar repu-
ta\ia sa a sc`zut curând. În timpul scandalului Watergate, investigatorii
numi\i de Congres au descoperit c` d`duse ordin FBI s` înregistreze con-
vorbirile subordona\ilor din cadrul Consiliului Na\ional de Securitate.
Pân` la mijlocul anilor ’70, realiz`rile sale în politica extern` au fost
reevaluate. Victoria comunist` din Vietnam ]i ascensiunea lui Pol Pot în
Cambodgia au distrus Acordurile de pace de la Paris. S-a înregistrat un
progres minim în discu\iile asupra controlului armamentelor cu URSS ]i,
în timpul campaniei electorale din 1976, pre]edintele ales, Carter, l-a
acuzat c` s-a angajat în diploma\ia ineficient` a „c`l`re\ului singuratic“.
„Structura p`cii“ pe care promisese în 1969 c` o va ob\ine l`sa loc unui
61 H. KISSINGER
„nou“ r`zboi rece între superputeri ]i pân` în 1977 Kissinger a pierdut
controlul asupra politicii externe americane.
În ultima sa carte, Diplomacy (1994), Kissinger reflecteaz` asupra
provoc`rilor la care au fost supuse SUA în era de dup` r`zboiul rece. În
mare parte, cartea discut` practica realist` de conducere a statului, exem-
plificat` de cardinalul Richelieu, primul-ministru al Fran\ei în secolul al
XVII-lea. Kissinger traseaz` istoria diploma\iei în ultimele dou` secole,
iar multe dintre temele dezvoltate în A World Restored sunt repetate. Ele
eviden\iaz` faptul c` „tradi\ia diplomatic` european`“ nu este complet
str`in` Statelor Unite, c`ci el îi consider` pe p`rin\ii fondatori, la care [i
adaug` pe Theodore Roosevelt ]i Richard Nixon, ca practican\i ai politicii
echilibrului de putere. Kissinger a sus\inut c`, în anii ’90 ]i în secolul
urm`tor, nevoia unei ordini legitime interna\ionale este tot atât de mare pe
cât a fost ]i înainte ]i c` Statele Unite trebuie s` vegheze ca „idealismul“
lui Wilson s` nu apar` din nou în politica extern`. El a observat c` „tradi\ia
american`“ dominant` consider` politica extern` doar un mijloc de a pro-
teja ]i a promova libertatea ]i bun`starea individului. În opinia lui Kissinger,
Statele Unite se consider` o na\iune excep\ional` datorit` formei republi-
cane de guvern`mânt, circumstan\elor dezvolt`rii ]i virtu\ilor cet`\ene]ti
înn`scute. El afirm` c` aceast` tradi\ie a generat dou` atitudini politice
opuse ]i la fel de nepotrivite. Prima este retragerea izola\ionist` a Americii
din rela\iile interna\ionale pentru a-]i îmbun`t`\i institu\iile democratice ]i
a fi un exemplu pentru restul umanit`\ii. A doua, mai recent`, este anga-
jarea în cruciade pentru democra\ie în lume ca o modalitate de a transfor-
ma sistemul interna\ional vechi într-o ordine mondial` bazat` pe demo-
cra\ie, comer\ liber ]i lege interna\ional`. Într-o astfel de lume, pacea va fi
rezultatul natural al rela\iilor dintre na\iuni, nu al echilibrului de putere
instabil ]i adesea nedrept.
În cea mai mare parte a istoriei sale, SUA au ales primul curs,
izola\ionismul. Îns` în a doua jum`tate a secolului al XX-lea a dominat a
doua cale, aceea a interna\ionalismului cruciat. Pentru Kissinger, ca ]i
pentru Kennan ]i Morgenthau, Woodrow Wilson este un exemplu al inter-
na\ionalismului american. El recunoa]te ]i admir` faptul c` SUA au reu]it
s` înfrâng` URSS. Totu]i, consider` c` politica extern` american` din tim-
pul r`zboiului rece a fost excesiv de moralist` ]i insuficient acordat` la
realit`\ile echilibrului de putere. În particular, critic` opinia c` fosta
Uniune Sovietic` a fost mai curând o amenin\are ideologic` decât una
geopolitic`. Ca rezultat al acestei erori de percep\ie, succesul american în
r`zboiul rece a fost mai costisitor decât ar fi putut fi. Tragedia din Vietnam,
RELA|II INTERNA|IONALE 62
nu triumful c`derii zidului Berlinului, domin` reflec\iile sale asupra po-
liticii externe americane din timpul r`zboiului rece.
Lec\ia care trebuie înv`\at`, afirm` el, este c` SUA nu trebuie s` se
a]tepte ca sfâr]itul r`zboiului rece s` duc` la un sistem interna\ional radi-
cal schimbat. În cadrul a ceea ce el crede c` va fi o lume multipolar`, rela-
tivul declin al puterii americane de dup` 1945 va împiedica Statele Unite
s` domine lumea, la fel cum rela\iile lor de interdependen\` cu celelalte
\`ri le vor împiedica s` se retrag`. Pe scurt, Kissinger identific` dou`
domenii unde echilibrul de putere ar trebui aplicat. Rusia ]i Germania sunt
puterile europene asupra c`rora Statele Unite ar trebui s` se concentreze.
SUA sunt interesate s` se asigure c` Germania unit` ]i Rusia nu vor intra
în competi\ia asupra centrului Europei, a]a cum au f`cut în prima jum`tate
a secolului. Aceast` situa\ie necesit` o prezen\` american` continu` în
Europa ]i l`rgirea NATO c`tre Est. În ceea ce prive]te Asia, Kissinger
sus\ine c` SUA trebuie s` \in` Japonia ]i China [n echilibru ]i s` le ajute
s` coexiste în ciuda suspiciunii dintre ele.
Exist` multe elemente de valoare în analiza pe care Kissinger o
face sistemului interna\ional la sfâr]itul secolului al XX-lea, de]i critica sa
privind politica extern` a SUA este amplu cunoscut` de reali]ti. Ca de obi-
cei, el accentueaz` distinc\ia dintre politica „înalt`“ (high politics), ce \ine
de aspectele militare ]i geopolitice, ]i politica „joas`“ (low politics) pri-
vind comer\ul ]i economia, distinc\ie care, în opinia altor anali]ti, î]i pier-
de din acurate\e. În mod ironic, ast`zi [n SUA, accentul pe care Kissinger
l-a pus pe primatul interesului na\ional ]i pe echilibrul de putere s-ar putea
dovedi mai apreciat sub aspect politic decât atunci când el era arhitectul
politicii interna\ionale americane în toiul r`zboiului rece ]i al celui din
Vietnam.
Note
1. Henry Kissinger, A World Restored: Metternich, Castlereagh and the Problems
of Peace, 1812-22, Weidenfield & Nicholson, Londra, 1957, p. 317.
2. Henry Kissinger, White House Years, Little, Brown, Boston, 1979, p. 120.
3. Philip Windsor, „Henry Kissinger’s Scholarly Contribution“, în British Journal
of International Studies, nr. 1, 1975, p. 35.
63 H. KISSINGER
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Kennan, Morgenthau ]i Wilson.
Principalele lucr`ri ale lui Henry Kissinger
Nuclear Weapons and Foreign Policy, Harper, New York, 1957.
A World Restored: Metternich, Castlereagh and the Problems of Peace, 1812-22,
Weidenfield & Nicholson, Londra, 1957.
The Necessity for Choice: Prospects of American Foreign Policy, Harper, New
York, 1961.
The Troubled Partnership: A Re-appraisal of the Atlantic Alliance, McGraw-Hill,
New York, 1965.
American Foreign Policy: Three Essays, Weidenfeld & Nicholson, Londra, 1969.
White House Years, Little, Brown, Boston, 1979.
Years of Upheaval, Little, Brown, Boston, 1982.
Observations: Selected Speeches and Essays, 1982-1984, Michael Joseph,
Londra, 1985.
Diplomacy, Simon & Schuster, New York, 1994.
Lecturi suplimentare
Bell, Coral, The Diplomacy of Détente: The Kissinger Era, Martin Robertson,
Londra, 1977.
Brodine, Virginia ]i Selden, Mark (ed.), Open Secret: The Kissinger-Nixon
Doctrine in Asia, Harper & Row, New York, 1972.
Chomsky, Noam, Towards a New Cold War: Essays on the Current Crisis and
How We Got There, Pantheon Books, New York, 1982.
Cleva, Gregory D., Henry Kissinger and the American Approach to Foreign
Policy, Associated University Press, Londra, 1989.
Dickson, Peter W., Kissinger and the Meaning of History, Cambridge University
Press, New York, 1978.
Hersh, Seymour M., The Price of Power: Kissinger in the Nixon White House,
Suummit Books, New York, 1983.
Isaacson, Walter, Kissinger: A Biography, Faber & Faber, Londra, 1992.
Landau, David, Kissinger: The Uses of Power, Houghton, Boston, 1972.
McDougall, Walter, „Oh Henry! Kissinger and his critics“, în Orbis, nr. 38, 1994,
p. 657-672.
Mazlish, Bruce, Kisssinger: The European Mind in American Policy, Basic Books,
New York, 1976.
RELA|II INTERNA|IONALE 64

Morris, Roger, Uncertain Greatness: Henry Kissinger and American Foreign Policy,
Harper & Row, New York, 1977.
Schulzinger, Robert D., Henry Kissinger: Doctor of Diplomacy, Columbia University
Press, New York, 1989.
Shawcross, William, Sideshow: Kissinger, Nixon, and the Destruction of Cambodgia,
Simon & Schuster, New York, 1979.
Smith, Michael J., Realist Thought From Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1986, p. 165-191.
Stroessinger, John G., Henry Kissinger: The Anguish of Power, W. W. Norton,
New York, 1976.
STEPHEN KRASNER
La sfâr]itul reflec\iilor autobiografice despre cariera sa, Stephen
Krasner îi îndeamn` pe studen\i „s` reziste la moda de moment ]i s`
încerce s` dezvolte un mod de cercetare care permite o form` de validare
empiric`, chiar dac` o astfel de validare nu poate fi exhaustiv`“. 1 Acestea
sunt virtu\ile în care abund` întreaga oper` a lui Krasner. De asemenea, ele
explic` statutul s`u în domeniu ca om de ]tiin\` care refuz` s` urmeze
moda zilei ]i a c`rui fidelitate fa\` de idealurile ]tiin\ei sociale empirice
produce un model de urmat, chiar dac` argumentele sale pot fi contraca-
rate. Într-o epoc` în care realismul era criticat din toate unghiurile ]i într-un
subdomeniu de cercetare al c`rui raison d’être este adesea presupus a fi
absen\a cercet`rilor din economie realizate de reali]tii clasici preocupa\i de
siguran\a militar`, opera lui Krasner a insuflat via\` paradigmei realiste.
Al`turi de lucr`rile lui Kenneth Waltz ]i Robert Gilpin, contribu\ia sa la
studiul economiei politice interna\ionale i-a convins pe câ\iva liberali (ca
Robert Keohane) s` î]i prezinte lucr`rile mai mult ca o modificare a realis-
mului structural decât ca un atac direct la ipotezele sale esen\iale:
„Realismul este o teorie despre politica interna\ional`. Este un efort de
a explica atât comportamentul statelor individuale, cât ]i caracteristicile
sistemului interna\ional ca întreg. Axioma ontologic` a realismului este
c` statele suverane sunt componentele constitutive ale sistemului inter-
na\ional. Suveranitatea reprezint` o ordine politic` bazat` pe control
teritorial. Sistemul interna\ional este anarhic. Este un sistem care se
autosus\ine. Nu exist` o autoritate suprem` care s` poat` constrânge sau
canaliza comportamentul statelor. Statele suverane sunt actori ra\ionali
]i interesa\i, dac` nu chiar preocupa\i exclusiv s` ob\in` câ]tiguri rela-
tive deoarece trebuie s` func\ioneze într-un mediu anarhic în care secu-
ritatea ]i bun`statea lor se bazeaz` în cele din urm` pe capacitatea de
mobilizare a resurselor proprii în fa\a unor amenin\`ri externe.“2

În anii ’60 ]i la începutul anilor ’70, când Krasner era un tân`r

licen\iat implicat în cercetarea pentru teza de doctorat, ]i ulterior, când a
devenit membru al Departamentului de }tiin\e Politice la Universitatea
Harvard, toate aceste afirma\ii erau puse sub semnul întreb`rii. Mai exact,
exista o p`rere conform c`reia, dac` aceste ipoteze fuseser` vreodat`
corecte, politica interna\ional` trecea printr-o schimbare structural` gigan-
tic`. E]ecul SUA de a câ]tiga r`zboiul din Vietnam, criza petrolului ]i
problemele comerciale cu Japonia s-au petrecut în acela]i timp ]i astfel
RELA|II INTERNA|IONALE 66
mai mul\i observatori au sugerat c` „anarhia“ era înlocuit` de fenomenul
„interdependen\ei complexe“ dintre state. Se sugera adesea c` agenda
tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale trecea de la chestiuni de „politic`
înalt`“ (securitate militar` ]i dezarmare nuclear`) la „politica joas`“
(comer\ ]i finan\e interna\ionale). De asemenea, era o perioad` în care
anali]tii politicii interna\ionale nu mai considerau statul un actor ra\ional
unitar. Mai precis, lucr`rile lui Graham Allison sugerau c` aceast` ipotez`
era adesea inadecvat` pentru în\elegerea procesului decizional în SUA ]i
implicit ]i în alte state.3
Acesta era contextul în care Krasner, care pe atunci se considera
„un spin în coastele“ departamentului de la Harvard, a scris articolul State
Power and the Structure of International Trade (1976) care, conform lui
Robert Keohane, „a definit agenda [pentru EPI* din SUA] pentru ani de
cercet`ri“.4 Argumentul lui Krasner este o încercare de a explica varia\ia
în „deschiderea“ economiei mondiale, concentrându-se asupra comer\ului
drept criteriu de deschidere/închidere m`surat prin nivelul tarifelor dintre
state ca propor\ie din produsul na\ional brut ]i prin gradul în care este con-
centrat la nivel regional. O economie mondial` deschis` este o economie
cu tarife mici, unde comer\ul de\ine o propor\ie ridicat` din venitul
na\ional ]i unde concentrarea regional` a comer\ului este sc`zut`. Odat`
astfel definit` variabila dependent`, Krasner examineaz` varia\iile dis-
tribu\iei puterii economice între state timp de 200 de ani, m`surate cu aju-
torul venitului na\ional pe cap de locuitor, produsului na\ional brut ]i par-
ticip`rii la comer\ul mondial ]i investi\ii. Pe baza analizei atente a datelor
empirice, Krasner formuleaz` o serie de ipoteze pe care le explic` apelând
la abordarea realist`. El sus\ine c` perioadele de deschidere din economia
mondial` se coreleaz` cu perioade dominate în mod clar de un singur stat.
În secolul al XIX-lea acesta era Marea Britanie. În perioada 1945-1960,
au fost Statele Unite. În consecin\`, nivelul de deschidere este dependent
de distribu\ia puterii între state. „Interdependen\a“ economic` este subor-
donat` echilibrului de putere economic` ]i politic` dintre state, nu invers.
Explica\ia lui Krasner se bazeaz` pe afirma\iile realiste despre
interesul de stat. Un stat puternic care dispune de avantaje tehnologice
asupra celorlalte state va dori un sistem de comer\ deschis ]i noi pie\e de
export. Mai mult, statele mari ]i puternice sunt mai pu\in expuse
schimb`rilor economiei interna\ionale în compara\ie cu cele mici ]i prin
urmare ceea ce Krasner nume]te „costurile de oportunitate pentru
închidere“ vor fi mai sc`zute. Mai mult, aceste state sunt mai pu\in vul-
*EPI – economia politic` interna\ional`, n. trad.
67 S. KRASNER
nerabile la schimb`rile din exterior ]i pot folosi aceast` putere pentru a-]i
men\ine accesul la pie\ele externe. Pe de alt` parte, dac` puterea este dis-
tribuit` egal între state, ele sunt mai pu\in dispuse s` sus\in` un sistem
deschis de comer\. Statele mai pu\in dezvoltate economic vor încerca s`
evite pericolul politic de a deveni vulnerabile la presiuni exercitate de alte
state, în timp ce statele a c`ror hegemonie intr` în declin se tem c` vor
pierde puterea în favoarea rivalilor ]i rezist` cu greu la presiunile interne
care cer protec\ie fa\` de importurile ieftine. Un factor crucial în argumen-
tul lui Krasner este afirma\ia sa c` statele nu consider` întotdeauna boga\ia
drept cel mai important scop. Puterea politic` ]i stabilitatea social` sunt la
fel de importante ]i aceasta înseamn` c`, de]i comer\ul liber poate pro-
duce câ]tiguri absolute pentru toate statele implicate, unele vor câ]tiga
mai mult decât altele. Ceea ce este ra\ional pentru binele colectiv al sta-
telor nu este neap`rat necesar pentru statele individuale. Admirând argu-
mentul lui Krasner ]i contribu\ia sa la evolu\ia EPI, Keohane observa c`
for\a sa provenea nu doar din subminarea viziunii conven\ionale a libe-
ralilor, ci ]i din unele lipsuri ]i din sugerarea de c`i noi de cercetare, care
au inspirat o întreag` genera\ie de cercet`tori la sfâr]itul anilor ’70 ]i ’80.
De la publicarea articolului din 1976, Krasner a continuat s` î]i
dezvolte argumentele ]i s` le aplice pe un spectru larg de chestiuni în EPI.
În 1978 ]i-a editat prima carte, Defending the National Interest. Aici, spre
deosebire de liberali ]i marxi]ti, Krasner examineaz` politica SUA cu
privire la investi\iile externe în materii prime din secolul al XX-lea. Argu-
mentul s`u principal este acela c` statul este o entitate autonom` care
încearc` s` î]i impun` interesul na\ional în fa\a actorilor interni ]i a celor
externi. Mai precis, are în vedere acele acte ]i declara\ii ale factorilor de
decizie de la Casa Alb` ]i din Departamentul de Stat care au scopul de a
m`ri bun`starea general` ]i sunt caracterizate de men\inerea în timp a unei
ierarhii. Ceea ce reiese din studiul acesta este c` interesul na\ional ameri-
can pe pia\a interna\ional` a bunurilor are trei componente, ordonate în
ordinea cresc`toare a importan\ei: stimularea competi\iei economice; asi-
gurarea siguran\ei ofertei; promovarea unor scopuri de politic` extern`
mai largi, cum ar fi interesele materiale generale ]i obiectivele ideologice.
El afirm` c`, în timp ce statele mai mici se orienteaz` spre p`strarea
integrit`\ii politice ]i teritoriale ]i a intereselor lor economice înguste,
doar statele mari vor încerca s` modeleze lumea dup` propria lor imagine.
Din 1945 Statele Unite au fost o astfel de mare putere, iar cheia politicii
lor externe este ideologia, mai concret anticomunismul. De]i aceast`
politic` a fost în general favorabil` dezvolt`rii corpora\iilor multina\ionale
din SUA, nu poate fi explicat` în întregime în termeni de men\inere pe ter-
RELA|II INTERNA|IONALE 68
men lung a capitalismului. Krasner îi atac` pe structurali]tii marxi]ti pen-
tru c` nu au putut explica implicarea SUA în r`zboiul din Vietnam, care a
cauzat atâta tulburare intern` ]i un câ]tig economic infim. Pe baza analizei
datelor, Krasner concluzioneaz` c` factorii de decizie din SUA erau
dispu]i s` protejeze interesele corpora\iilor americane, dar au utilizat for\a
pe scar` larg` în cazuri motivate ideologic. Aceasta explic` folosirea for\ei
împotriva Vietnamului, o zon` de importan\` neglijabil` pentru SUA, ]i
re\inerea de a folosi armele în timpul crizelor petrolului din anii ’70, care
au amenin\at rezervele de petrol ale întregii lumi capitaliste.
Într-o recent` sus\inere a argumentului c`r\ii sale, Krasner afirm`
c` obiectivul principal al acesteia nu era ap`rarea direct` a realismului ]i
a modului s`u de a descrie sistemul interna\ional, ci mai degrab` „un efort
de a demonstra plauzibilitatea empiric` a unei aser\iuni realiste impor-
tante: statele pot fi considerate actori ra\ionali unitari“.5 Interesul na\ional
este un termen care a fost folosit foarte vag atât de ap`r`torii realismului,
cât ]i de criticii s`i. Pentru Krasner, el înseamn` „un set de obiective ordo-
nate tranzitiv ]i validate empiric care nu a avantajat dispropor\ional nici
un grup din societate“.6 Implica\iile normative ale c`r\ii lui Krasner, dac`
exist`, sunt c` etatismul nu numai c` este compatibil cu realismul, ci este
necesar pentru c` z`d`rnice]te capacitatea unor grupuri populiste, privi-
legiate din punct de vedere economic, de a acapara statul ]i a-i modela
politicile pentru satisfacerea propriilor \eluri.
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Krasner ]i-a folosit
uneltele analitice ]i teoretice în dezbaterea inspirat` par\ial de articolul din
1976. Dup` cum am mai spus, mul\i dintre cei care afirmau c` interdepen-
den\a eroda „anarhia“ statelor ]i-au schimbat p`rerile v`zând argumentele
lui Krasner. Dar el însu]i a observat c` nu exista o potrivire perfect` între
perioadele de hegemonie ]i cele de comer\ liber din economia mondial`.
Mai mult, se manifestau lipsuri semnificative în argumentul cauzal pre-
cum ]i unele anomalii empirice. Dup` cum eviden\iaz` Keohane, „ano-
maliile – sprijinul britanic pentru comer\ul liber dup` 1900, e]ecul SUA
de a-]i asuma conducerea dup` 1919 ]i discutabil … sprijinul SUA pentru
comer\ul liber dup` 1960 – sunt evidente“. 7
Bineîn\eles, Keohane însu]i a cercetat mult aceste anomalii. Pe la
începutul anilor ’80, împreun` cu al\i cercet`tori, a popularizat ideea c`
„regimurile“ erau o variabil` care intervenea între puterea de stat ]i rezul-
tatele interna\ionale. Regimurile (international regimes – n.n.) reprezint`
principii ]i reguli care reglementeaz` interac\iunea statelor ]i a altor actori
pe un spectru larg de probleme ]i confer` un anumit grad de „guvernare“
sistemului interna\ional. Contribu\ia lui Krasner la dezbaterea privind
69 S. KRASNER
regimurile, în special despre capacitatea lor de a transforma interesele de
stat ]i de a men\ine cooperarea în ciuda schimb`rilor din cadrul echilibru-
lui de putere, se afl` în incitantul volum Structural Conflict: The Third
World Against Global Liberalism (1985).
În aceast` carte, Krasner sus\ine c` statele mici ]i s`race din Sud
tind s` sprijine acele regimuri politice care aloc` resursele în mod autori-
tar, în timp ce statele mai bogate din Nord vor prefera regimurile ale c`ror
principii ]i reguli dau prioritate mecanismelor de pia\`. Prin regimuri „cu
autoritate“ Krasner în\elege principii, reguli ]i proceduri care sporesc pu-
terea suveran` a statelor individuale sau care confer` statelor ce ac\io-
neaz` [n grup dreptul de a reglementa fluxuri interna\ionale (ca migra\ia
sau semnalele radio) sau dreptul de a aloca accesul la resursele inter-
na\ionale (fundul oceanului). Par\ial, motivele acestei diferen\e sunt evi-
dente. Statele din lumea a treia încearc` s` se protejeze în fa\a opera\iilor
de pe pie\ele unde se afl` în dezavantaj. Transportul este un bun exemplu.
Lumea a treia a men\inut un regim de autoritate în avia\ia civil` în ciuda
presiunilor SUA pentru adoptarea unui regim mai orientat c`tre pia\`.
Drept urmare, lumea a treia se bucur` de „un segment de pia\` care este
mai mult sau mai pu\in propor\ional cu segmentul pe care îl de\in din
totalul c`l`torilor aerieni la nivel mondial“.8 Îns`, la transportul naval,
lumea a treia nu a fost capabil` s` modifice semnificativ regimul existent
orientat spre pia\`. În consecin\`, cele mai multe state din lumea a treia au
un segment de pia\` dispropor\ionat de mic din transportul naval mondial
(de multe ori mai pu\in de o zecime) în compara\ie cu segmentul lor din
totalul m`rfurilor transportate.
Totu]i, explica\ia lui Krasner pentru aceast` diferen\` de preferin\e
dep`]e]te economia conven\ional`. La fel ca în toate scrierile sale ante-
rioare, el respinge ipoteza c` statele urm`resc doar bog`\ia ]i afirm` c`
\`rile din lumea a treia sunt ]i ele implicate în lupta pentru putere. Ele vor
s`-]i reduc` vulnerabilitatea fa\` de pia\` prin exercitarea unui control mai
puternic al statului asupra pie\ei. În aceast` încercare, statele mai s`race
pot folosi puterea principiului suveranit`\ii de stat, conform c`ruia toate
statele sunt egale din punct de vedere formal ]i legal. Suveranitatea fur-
nizeaz` statelor din lumea a treia o form` de „metaputere“, cea a unei ide-
ologii coerente prin care s` atace legitimitatea regulilor interna\ionale de
pia\` ]i inechit`\ile capitalismului global. Krasner sus\ine c` provocarea
pe care lumea a treia o adreseaz` liberalismului global este de fapt un atac
la regulile jocului ]i mai pu\in o reac\ie direct` la s`r`cia economic`. De
exemplu, el prezint` date care arat` c` \`rile mai s`race, luate împreun`,
au o situa\ie economic` mai bun` decât în trecut ]i c` apelurile lor la o
RELA|II INTERNA|IONALE 70
Nou` Ordine Economic` Interna\ional` (NOEI) erau f`cute într-un moment
în care cre]terea economic` ]i veniturile lor atinseser` un apogeu postbe-
lic. Mai mult, argumentul s`u este sus\inut de faptul c` mai multe state din
lumea a treia sprijin` regimuri autoritare care se conformeaz` principiului
suveranit`\ii, dar care nu se afl` în sfera intereselor economice individuale
ale statelor din lumea a treia. De exemplu, statele din lumea a treia au
sus\inut cre]terea pre\ului petrolului de OPEC în anii ’70 chiar dac` a avut
un efect devastator asupra bugetelor celor care importau petrol.
Din analiza realist` a lui Krasner rezult` c` încercarea de a stabili
regimuri pentru dep`]irea sau atenuarea efectelor anarhiei nu este efi-
cient`. Existen\a regimurilor universale nu poate masca inegalit`\ile de
putere în rela\iile interna\ionale ]i aceste regimuri nu pot modifica impor-
tan\a suveranit`\ii de stat. Mai degrab` au rolul de a oferi un cadru struc-
tural în care ciocnirile dintre Nord ]i Sud sunt inevitabile. Mai mult, din
orice ciocnire între statele bogate ]i cele s`race primele ies în câ]tig.
Astfel, „succesul“ UNESCO de a adopta o politic` informa\ional` inter-
na\ional` antiliberal` a fost urmat de retragerea sprijinului financiar din
partea SUA. De asemenea, SUA au refuzat pur ]i simplu s` semneze
prevederile Conven\iei privind dreptul m`rii, care includeau mecanisme
cu autoritate pentru reglemetarea mineritului la mare adâncime. Krasner
este oarecum pesimist cu privire la capacitatea regimurilor de a modera
conflictele de interese dintre Nord ]i Sud, dar lucr`rile sale în acest dome-
niu sunt o corectare necesar` a unor evalu`ri benigne care ignor` rolul
suveranit`\ii în politica mondial`.
Din 1981, Stephen Krasner a activat la Universitatea Stanford ca
profesor de rela\ii interna\ionale la catedra Graham A. Stuart. A fost edi-
torul revistei International Organization între 1987 ]i 1992 ]i este asociat
al Academiei Americane de Arte ]i }tiin\e. În anii ’90, Krasner a continuat
s` publice lucr`ri importante privind natura suveranit`\ii statului ]i
schimb`rile din economia politic` global`. Lucr`rile sale stau m`rturie
pentru relevan\a perspectivelor realiste în rela\iile interna\ionale la sfâr-
]itul secolului al XX-lea. Spre deosebire de cei care se mul\umesc s`
accepte anumite abord`ri teoretice din motive ideologice sau personale,
Krasner folose]te date pentru a-]i sus\ine afirma\iile ]i astfel „discipli-
neaz` puterea prin adev`r“. 9 Opera sa reprezint` un bun exemplu pentru
modul în care se pot evita dou` vicii academice: manipularea datelor în
absen\a unui cadru teoretic mai larg ]i tenta\ia de a r`mâne pe t`râmul
metateoriei f`r` a o conecta la lumea empiric`.
71 S. KRASNER
Note
1. Stephen Krasner, „Fortune, Virtue, and Systematic versus Scientific Inquiry“, în
Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau, Journeys Through World Politics, Lexington
Books, Massachusetts, 1989, p. 426.
2. Stephen Krasner, „Realism, Imperialism, and Democracy“, în Political Theory,
nr. 20, 1992, p. 39.
3. Graham T. Allison, Essence of Decision: Explaining Cuban Missile Crisis, Little,
Brown, Boston, 1971.
4. Robert O. Keohane, „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s ’State Power and
the Structure of International Trade“, în World Politics, nr. 50, 1997, p. 151.
5. Stephen Krasner, „Realism, Imperialism, and Democracy“, op. cit., p. 46.
6. Ibid., p. 47.
7. Robert O. Keohane, op. cit., p. 153.
8. Stephen Krasner, Structural Conflict: The Third World against Global
Liberalism, University of California Press, Berkeley, 1985, p. 197.
9. Stephen Krasner, „The Accomplishments of International Political Economy“, în
Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zalewski (ed.), International Theory:
Positivism and Beyond, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 125.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin,
Keohane, Strange ]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui Stephen Krasner
„Are Bureaucracies Important? (or Allison in Wonderland)“, în Foreign Policy, nr. 7,
1972, p. 159-179.
„State Power and the Structure of International Trade“, în World Politics, nr. 28,
1976, p. 317-346.
Defending the National Interest: Raw Material Investment and U.S. Foreign
Policy, Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1978.
„Transforming International Regimes: What the Third World Wants and Why“, în
International Studies Quarterly, nr. 25, 1981, p. 119-148.
„American Policy and Global Economic Stability“, în William P. Avery ]i David P.
Rapkin (ed.), America in a Changing World Political Economy, Longman,
New York, 1982, p. 29-48.
„Structural Causes and Regime Consequences: Regimes as Intervening Variables“,
în International Organization, nr. 36, 1982, p. 1-21.
„Regimes and the Limits of Realism: Regimes as Autonomous Variables“, în
International Organization, nr. 36, 1982, p. 355-368.
„Approaches to the State: Alternative Conceptions and Historical Dynamics“, în
Comparative Politics, nr. 6, 1984, p. 223-246.
RELA|II INTERNA|IONALE 72
Structural Conflict: The Third World Against Global Liberalism, University of
California Press, Berkeley, 1985.
„Toward Understanding in International Relations“, în International Studies
Quarterly, nr. 29, 1985, p. 137-145.
„Trade Conflicts and the Common Defence: the United States and Japan“, în
Political Science Quarterly, nr. 101, 1986, p. 787-806.
Asymetries in Japanese-American Trade: The Case for Specific Reciprocity,
University of California Press, Berkeley, 1987.
„Fortune, Virtue, and Systematic versus Scientific Inquiry“, în Joseph Kruzel ]i
James N. Rosenau, Journeys Through World Politics, Lexington Books,
Massachusets, 1989, p. 417-427.
„Global Communications and National Power: Life on the Pareto Frontier“, în David
A. Baldwin (ed.), Neoliberalism and Neorealism, Columbia University
Press, New York, 1993, p. 234-249.
„Economic Interdependence and Independent Statehood“, în Robert H. Janckson ]i
Alan James (ed.), States in a Changing World: A Contemporary Analysis,
Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 301-321.
„International Political Economy: Abiding Discord“, în Review of International
Political Economy, nr. 1, 1994, p. 13-19.
„Compromising Westphalia“, în International Security, nr. 20, 1996/97, p. 115-151.
„The Accomplishments of International Political Economy“, în Steve Smith, Ken
Booth ]i Marysia Zalewski (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond, Cambridge University Press, Cambridge, 1996, p. 108-127.
Lecturi suplimentare
Keohane, Robert O., „Problematic Lucidity: Stephen Krasner’s «State Power and
the Structure of International Trade»“, în World Politics, nr. 50, 1997,
p. 150-170.
Thompson, Janice E., „State Sovereignity in International Relations: Bridging the
Gap Between Theory and Empirical Research“, în International Studies
Quarterly, nr. 39, 1995, p. 213-233.
HANS MORGENTHAU
Hans Morgenthau, care a murit în 1980 la 76 de ani, a fost supra-
numit „pap`“ al rela\iilor interna\ionale. Este cu siguran\` cel mai cunos-
cut dintre to\i gânditorii clasici reali]ti ai secolului al XX-lea, de]i de
multe ori a pretins c` este ]i cel mai pu\in în\eles. Al`turi de E. H. Carr ]i
George Kennan, Morgenthau este amintit ca unul dintre autorii care au
încercat s` construiasc` o teorie cuprinz`toare a „politicii de putere“ pe
bazele filozofice ale principiilor realiste despre natura uman`, esen\a
politicii, echilibrul de putere ]i rolul eticii în politica extern`. Ca refugiat
evreu din Germania nazist`, a dorit s` îi educe pe americani în lumina
acestor principii astfel încât Statele Unite s` înve\e cum s` se comporte ca
mare putere activ` în sistemul interna\ional. Asemenea lui Kennan, în anii
’50 a recunoscut c` nu a reu]it s` modeleze prea mult politica extern` a
SUA. Dar, în ciuda vehemen\ei cu care au fost criticate ideile sale, influ-
en\a sa asupra studiului rela\iilor interna\ionale a fost mai mare decât a
oric`rui gânditor important prezentat în aceast` carte.
Morgenthau s-a n`scut în 1904 în Germania. Unicul fiu al unui tat`
autoritar, a fost un b`iat timid ]i introvertit care a trebuit s` fac` fa\` ]i
antisemitismului ]i discrimin`rii crescânde din ]coal`. Nu este surprin-
z`tor c` ]i-a g`sit lini]tea în c`r\i ]i c` îi pl`cea s` citeasc` istorie, dar ]i
filozofie ]i literatur`. În anii ’20, a studiat la universit`\ile din Frankfurt ]i
München, specializându-se în drept ]i diploma\ie. În aceast` perioad` a
descoperit ]i a devorat lucr`rile lui Max Weber, care i-a devenit un model
de urmat atât personal, cât ]i intelectual. Mai exact, a admirat modul în
care Weber a combinat de-a lungul întregii sale vie\i activitatea academi-
c` riguroas` ]i deta]at` cu activismul politic ]i social. La începutul anilor
’30, Morgenthau a predat dreptul public la Universitatea din Geneva. De
asemenea, a lucrat în Spania, înainte de a p`r`si Europa pentru SUA, când
Hitler ]i-a consolidat puterea în Germania.
A ajuns în Statele Unite în 1937 ]i a reu]it s` î]i g`seasc` de lucru
în domeniul academic în ciuda antisemitismului cu care se confruntau
mul\i evrei din mediul universitar. A predat pentru perioade scurte la
Brooklyn College (1937-39) ]i la Universitatea din Kansas City (1939-43).
Cariera sa academic` s-a desf`]urat la Universitatea din Chicago (1943-
1971) ]i, dup` pensionare, la City College din New York (1968-1975) ]i
la New School for Social Research din New York (1975-1980). A lucrat
pentru scurte perioade de timp pentru guvern (consultant pentru planifi-
care politic` [n cadrul Departamentului de Stat la sfâr]itul anilor ’40 ]i
apoi consilier la Pentagon la începutul anilor ’60). }i-a dedicat cea mai
RELA|II INTERNA|IONALE 74
mare parte a vie\ii scrisului ]i activit`\ii didactice. Pe lâng` contribu\ia sa
teoretic`, Morgenthau a scris pentru mai multe reviste ]i magazine de
larg` circula\ie. De fapt, a publicat nu mai pu\in de patru volume separate
de articole elaborate de-a lungul vie\ii.
Ca teoretician, Morgenthau a devenit cunoscut la sfâr]itul anilor ’40
]i începutul anilor ’50. Prima sa carte, Scientific Man versus Power Politics
(1946), reprezint` cea mai sistematic` expunere a unei filozofii realiste ]i
constituie o critic` incisiv` a ceea ce el numea „liberalismul ra\ional“. În
contrast cu ceea ce consider` c` este credin\a liberal` despre progres,
bazat` pe un set de afirma\ii optimiste cu privire la natura uman`,
Morgenthau accept` concep\ia mai tradi\ional`, metafizic` ]i religioas`, a
„omului c`zut“. Întreaga politic` este o lupt` pentru putere pentru c` ceea
ce el nume]te „omul politic“ este o creatur` egoist` prin na]tere, caracte-
rizat` de o nevoie nes`\ioas` de a-i domina pe ceilal\i. Natura uman` are
trei dimensiuni: biologic`, ra\ional` ]i spiritual`. De]i recunoa]te c` cele
trei se combin` pentru a determina comportamentul uman în contexte
diferite, Morgenthau se concentreaz` asupra „voin\ei de putere“ ca element
caracteristic principal al politicii, prin care se deosebe]te de economie
(urm`rirea ra\ional` a bog`\iei) ]i religie (mediul spiritual al moralit`\ii).
Din moment ce tr`s`tura principal` a politicii este folosirea puterii pentru
a-i domina pe ceilal\i, moralitatea ]i ra\iunea sunt virtu\i subordonate poli-
ticii, simple instrumente de ob\inere ]i justificare a puterii.
Accentul pus de Morgenthau pe politica interna\ional` ca mediu al
continuit`\ii ]i al necesit`\ii invoc` o dimensiune contextual` a autono-
miei politice pe lâng` elementele ei subiective, relevând astfel c` speran\a
de a îmblânzi politica interna\ional` prin dezarmare sau stabilirea de cor-
puri parlamentare interna\ionale este un exemplu de naivitate. În interiorul
grani\elor teritoriale ale unui stat, lupta pentru putere este mediat` de o
pluralitate de loialit`\i, aranjamente constitu\ionale ]i „reguli ale jocului“
dependente de o cultur`. Acestea mascheaz`, dar ]i direc\ioneaz` lupta
pentru putere c`tre concep\ii concurente despre bun`stare. Puterea coerci-
tiv` legitim` a statului, combinat` cu o re\ea de norme sociale ]i leg`turi
din interiorul comunit`\ii, eviden\iaz` politica ca pe o aren` de progres
poten\ial. În contrast, to\i ace]ti factori sunt mult mai slabi pe plan inter-
na\ional. Aici nu numai c` „voin\a de putere are mân` liber`“, dar ea este
accentuat` de num`rul mare de state, ale c`ror suveranit`\i individuale le
ridic` pe fiecare la rangul suprem de de\in`tori ai autorit`\ii morale ]i
politice. În consecin\`,
„continuitatea în politica extern` nu este supus` op\iunii, ci este o ne-
cesitate; pentru c` deriv` din [factori] pe care nici un guvern nu îi poate
controla, dar pe care îi poate neglija risc@nd s` e]ueze … r`zboiul sau
75 H. MORGENTHAU
pacea sunt decise în func\ie de ace]ti factori permanen\i, indiferent de
forma de guvern`mânt … ]i de politicile interne. Na\iunile sunt «dori-
toare de pace» în anumite condi\ii ]i sunt r`zboinice în altele.“1
Pentru Morgenthau, teoria interna\ional` are func\ia de a descoperi
aceste condi\ii ]i, pe baza examin`rii am`nun\ite a istoriei, de a identifica
tiparele lor de continuitate ]i schimbare. Masiva sa carte Politics Among
Nations, publicat` prima oar` în 1948, r`mâne cea mai sistematic` încer-
care de a adopta principii „realiste“ în construirea unei teorii empirice de
politic` interna\ional`. O astfel de teorie devine posibil` atât prin rolul
puterii de a delimita scopul ]i natura domeniului de studiu, cât ]i prin
tiparele recurente de activitate ale statelor pe care lupta pentru putere le
produce de-a lungul istoriei. Mai mult, de]i a sus\inut c` teoria sa era
aplicabil` la toate statele, Morgenthau s-a concentrat asupra celui mai pu-
ternic dintre ele, afirmând c` doar marile puteri determin` caracterul poli-
ticii interna\ionale în fiecare perioad` a istoriei.
Pe baza interpret`rii datelor istorice, Morgenthau descoper` c`
toate politicile externe tind s` se conformeze unuia dintre urm`toarele trei
tipare de activitate: men\inerea echilibrului de putere, imperialismul ]i
ceea ce el a numit politica prestigiului (impresionarea altor state cu m`ri-
mea puterii unui stat). El eviden\iaz` condi\iile care determin` ce politic`
va fi urmat`, scopurile proxime c`tre care sunt orientate, metodele adop-
tate pentru a le ob\ine ]i politicile potrivite pentru a le contracara. De]i nu
descoper` nici o „lege“ sigur` a echilibrului de putere, aceasta din urm`
sluje]te ca dispozitiv de organizare esen\ial, în cadrul c`ruia el exami-
neaz` dificult`\ile m`sur`rii puterii ]i stabilitatea relativ` a diferitelor con-
figura\ii de putere. De]i un anumit tip de „echilibru“ este inevitabil pe ter-
men lung într-un sistem anarhic, stabilitatea sa depinde de capacitatea ]i
de voin\a oamenilor de stat de a-i evalua caracterul ]i apoi de a ac\iona în
cadrul constrângerilor pe care le impune libert`\ii lor de ac\iune în exteri-
or. Acest lucru este foarte important în sistemul de dup` 1945, a c`rui sta-
bilitate este amenin\at` de schimb`rile istorice care au f`cut noua structur`
„bipolar`“ mult mai greu de men\inut. Morgenthau eviden\iaz` patru
schimb`ri importante.
{n primul r@nd, sus\ine c`, începând din secolul al XVIII-lea,
num`rul marilor puteri a sc`zut. În trecut, când pacea depindea de un
echilibru stabil între cinci sau ]ase mari puteri din Europa, structura vag`
de alian\e dintre ele inducea pruden\` ]i prevedere în politica extern` a
fiec`reia. Bipolaritatea celei de-a doua jum`t`\i a secolului al XX-lea i-a
r`pit diploma\iei flexibilitatea necesar` ]i a f`cut-o s` par` un joc cu sum`
RELA|II INTERNA|IONALE 76
zero în care schimb`rile marginale ale raporturilor de putere puteau duce la
conflict. {n al doilea r@nd, nu a existat nici o mare putere care s` ac\ioneze
ca un tampon între superputeri, iar Morgenthau sus\inea c` acesta a fost un
element-cheie al politicii europene în trecut, când Marea Britanie putea s`
se comporte ca un „arbitru“ neutru în conflictele continentale. Apoi, în
epoca decoloniz`rii, compensarea teritorial` nu mai era o solu\ie disponi-
bil` pentru a men\ine echilibrul. În trecut, diviziunile teritoriale ]i distri-
bu\ia coloniilor ]i a puterilor mai mici din Europa (ca Polonia) erau o teh-
nic` important` pentru a negocia concesii în diploma\ia european`. {n
sf@r]it, aplicarea noilor tehnologii de transport, comunica\ii ]i r`zboi au
transformat secolul al XX-lea într-o epoc` pe care Morgenthau a numit-o
„mecanizare total`, r`zboi total ]i dominare total`“.2
Pe scurt, Morgenthau era foarte pesimist cu privire la capacitatea
SUA ]i a URSS de a garanta pacea interna\ional`. De]i lupta pentru pute-
re era men\inut` în limite greu de tolerat de amenin\area reciproc` provo-
cat` de armele nucleare, el nu avea încredere c` ele vor men\ine pacea.
Cum armele nu erau o surs` de instabilitate în r`zboiul rece, nu puteau fi
nici o solu\ie salvatoare. În acela]i timp, Morgenthau avea pu\in` încre-
dere în orice reform` liberal` sau „idealist`“ a sistemului interna\ional. El
a dedicat capitole lungi inutilit`\ii dreptului interna\ional, opiniei publice,
dezarm`rii ]i ONU. Date fiind aceste credin\e metafizice privind natura
uman` ]i centralitatea puterii, a condamnat toate încerc`rile de evitare a
r`d`cinii problemei sau de c`utare a r`spunsurilor în afara cadrului exis-
tent al sistemului de state. Astfel de încerc`ri sunt mai nocive decât nimic,
e]ecul lor duce la cinism ]i disperare.
Morgenthau însu]i a evitat disperarea sugerând c`, în ciuda difi-
cult`\ilor, oamenii de stat au ]i rolul de a modera instabilitatea inerent` a
politicii interna\ionale contemporane. Îns` Statele Unite trebuie s` înve\e
s` renun\e la unele iluzii adânc înr`d`cinate despre politica interna\ional`.
A treia carte major` a lui Morgenthau, In Defence of the National Interest
(1951), este o critic` sus\inut` a ceea ce el descria a fi „o anumit` obi]-
nuin\` a min\ii ]i preconcep\ii asupra naturii politicii externe“ în Statele
Unite.3 Considera c` politica extern` american` era continuu afectat` de
patru erori importante (legalism, utopie, sentimentalism ]i izola\ionism),
care proveneau din separarea geografic`, istoric` ]i diplomatic`
întâmpl`toare a Statelor Unite de echilibrul de putere european. Dac`
SUA urmau s` joace un rol constructiv în stabilirea noului echilibru de
putere dup` 1945, ar fi trebuit s` se dezbare de aceste preconcep\ii ]i s` se
angajeze într-o analiz` serioas` a noului echilibru de putere ]i a nece-
sit`\ilor de promovare a interesului na\ional. Mai precis, Morgenthau
77 H. MORGENTHAU
dorea s` demoleze afirma\iile „moraliste“ despre care sus\inea c` ar ca-
racteriza diploma\ia lui Woodrow Wilson din timpul primul r`zboi mon-
dial. În locul lor, el cerea cu insisten\` o trecere la diploma\ia „realist`“ a
lui George Washington ]i Alexander Hamilton din secolul al XVIII-lea,
când SUA au ac\ionat conform interesului na\ional – s` împiedice Fran\a
sau Marea Britanie s` amenin\e securitatea SUA.
Stanley Hoffmann a scris c` Morgenthau „a furnizat atât o explica\ie
[a politicii interna\ionale] cât ]i un ghid“ pentru modul în care trebuie con-
dus` politica extern` american`.4 Trebuie totu]i s` se men\ioneze c`
Morgenthau nu a reu]it în încercarea de a uni sferele teoriei ]i politicii.
Figur` important` prin contribu\ia la definirea „realismului“ ca paradigm`
dominant` [n studiul rela\iilor interna\ionale, tocmai pe c@nd raporturile
dintre teorie ]i politic` evoluau [n direc\ie opus`, Morgenthau, ca ]i George
Kennan, a fost dezam`git de orientarea politicii americane [n timpul r`z-
boiului rece. De]i motivele acestui e]ec nu pot fi atribuite integral lacu-
nelor din abordarea lui Morgenthau, acestea nu pot fi trecute cu vederea.
Teoria interna\ional` a lui Morgenthau, impresionant` în termeni
istorici, este plin` de tensiuni ]i contradic\ii pe care Morgenthau nu a
reu]it s` le rezolve niciodat`. Trei [n special merit` a fi men\ionate.
Prima, nu a reu]it s` fac` distinc\ia dintre puterea ca scop în sine ]i
puterea ca mijloc pentru a atinge un scop. Pe de o parte, „cel de-al doilea
principiu“ al realismul politic al lui Morgenthau, al`turi de alte remarci
din Politics Among Nations, afirm` c` „oamenii de stat gândesc ]i ac\io-
neaz` conform interesului definit ca putere, iar istoria arat` c` acest lucru
este adev`rat“. 5 Pe de alt` parte, distinc\ia pe care o opereaz` între statu
quo ]i statele imperiale presupune c` nivelul la care politica interna\ional`
este o lupt` pentru putere depinde de (in)compatibilitatea intereselor de
stat. Deci, lupta pentru putere nu este o constant`, ci o variabil`. Dac`
statele încearc` s` ob\in` puterea sau nu, în ce m`sur` ]i în ce condi\ii este
o chestiune de studiu empiric ]i istoric pentru a descoperi determinan\ii
intereselor statelor. Dup` John Vasquez, „politica de putere nu este atât o
explica\ie, cât descrierea unui tipar de comportament identificat în sis-
temul politic global [care] el însu]i trebuie explicat; nu se explic` pe
sine“. 6
A doua: a]a cum Kenneth Waltz ]i al\ii au observat, în lucr`rile lui
Morgenthau exist` o problem` a „nivelului de analiz`“. Niciodat` nu este
clar dac` pesimismul s`u privind natura politicii interna\ionale deriv` din
afirma\iile sale metafizice despre „natura uman`“ sau din natura anarhic`
a sistemului interna\ional per se. Dac` natura uman` este sursa politicii de
putere a statelor, înseamn` c` se comite inversul erorii ecologice – analiza
RELA|II INTERNA|IONALE 78
comportamentului individual folosit` necritic pentru a în\elege comporta-
mentul de grup. A]a cum a eviden\iat Waltz, r`zboiul ]i pacea nu se pot
explica argumentând c` oamenii sunt r`i.7 Dac` contextul politicii inter-
na\ionale este sursa politicii de putere, aceasta presupune ceea ce lui
Morgenthau îi venea greu s` resping`, anume c` sistemul interna\ional era
caracterizat atât de continuitate, cât ]i de schimb`ri ]i c` esen\ial` este tre-
cerea de la un sistem eurocentric relativ stabil la un sistem global, ai c`rui
juc`tori principali nu pot c`dea de acord asupra regulilor jocului. În fine,
exist` o tensiune real` între ata]amentul lui Morgenthau fa\` de teorie ca
descriere a realit`\ii ]i ca instrument de promovare a politicii externe
americane. Pe lâng` faptul c` a sus\inut c` Politics Among Nations con\i-
nea o teorie empiric` de testat în realitate ]i în istorie, lui Morgenthau îi
f`cea pl`cere s` invoce metafora portretului pictat ]i a fotografiei pentru a
ilustra rela\ia dintre teorie ]i practic`.
„Realismul politic vrea ca fotografia lumii politice s` semene cât mai
mult cu portretul construit. Fiind con]tient de distan\a inevitabil` din-
tre politica extern` bun` – adic` ra\ional` – ]i politica extern` a]a cum
este ea în realitate, realismul politic sus\ine nu doar c` teoria trebuie s`
se axeze pe elementele ra\ionale ale realit`\ii politice, ci ]i c` politica
extern` trebuie s` fie ra\ional`.“8
Unificarea teoriei cu practica pe baza unei teorii dogmatice ]i deter-
ministe a echilibrului de putere ridic` o problem` de inconsisten\`. Atâta
timp cât teoria este empiric`, preten\iile sale la adev`r necesit` ca ipotezele
ei principale s` fie testate cu date. Dar acest lucru este dificil de realizat
deoarece Morgenthau a evitat s` opera\ionalizeze variabila sa principal`,
„puterea“, astfel încât s` poat` fi m`surat` cantitativ. Mai mult, critic@nd
e]ecul politicii externe americane [n a ac\iona conform necesit`\ilor
„interesului na\ional“, Morgenthau []i submina teza c` politica inter-
na\ional` nu este domeniul op\iunii ]i contingen\ei, ci al necesit`\ii ]i deter-
minismului. Dac` politica interna\ional` este într-adev`r guvernat` de „legi
obiective înr`d`cinate în natura uman`“, care se aplic` indiferent de
schimb`rile istorice ]i de recunoa]terea de c`tre cei al c`ror comportament
îl explic`, nu ar trebui s` conteze dac` oamenii de stat recunosc aceste legi
sau nu. Pe de alt` parte, dac` aplicarea lor depinde de recunoa]terea ante-
rioar` ]i de încorporarea con]tient` în formularea politicilor „ra\ionale“,
atunci ele nu sunt „legi“ empirice obiective ]i nu pot fi invocate ca parte a
unui deus ex machina metateoretic care determin` fie comportamentul
statal, fie modelele de ac\iune provenite dintr-un astfel de comportament.
79 H. MORGENTHAU
Din anii ’50, când a continuat s` publice edi\ii succesive ale mag-
num opus-ului s`u, Morgenthau s-a dep`rtat de teorie pentru a se concen-
tra asupra politicii ]i rela\iilor externe dintre America ]i URSS. Asemenea
lui Kennan, a fost foarte nemul\umit de politica extern` american` din anii
’60, mai ales cu privire la implicarea în Vietnam, c`reia i s-a opus cu curaj
pe baza principiului clasic al diploma\iei c` oamenii de stat nu ar trebui s`
pun` în joc prestigiul \`rii lor (sau pe ei în]i]i) în situa\ii din care nu se pot
retrage f`r` s`-]i afecteze credibilitatea ]i nu pot avansa f`r` a risca un
conflict direct cu alte mari puteri. În lumina caracterului general al teoriei
]i a ambiguit`\ilor cu privire la natura puterii în politica interna\ional`,
p`rerile sale cu privire la natura Uniunii Sovietice nu formau un tot uni-
tar, îns` el era perfect con]tient de limitele diploma\iei americane într-o
er` a decoloniz`rii, iar articolele sale privind limitele impuse de armele
nucleare în politica extern` sunt printre cele mai bune din domeniu.
Note
1. Hans Morgenthau, Scientific Man versus Power Politics, University of Chicago
Press, 1946, p. 66.
2. Ibid., p. 383.
3. Hans Morgenthau, In Defence of National Interest, Alfred Knopf, New York,
1951, p. 91.
4. Stanley Hoffmann, „Hans Morgenthau: the Limits and Influence of Realism“, în
colec\ia sa de eseuri Janus and Minerva, Westview Press, Boulder, 1987, p. 5.
5. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, Alfred Knopf, New York, 1948, p. 5.
6. John A. Vasquez, The Power of Power Politics, Rutgers University Press, New
Jersey, 1983, p. 216.
7. Kenneth N. Waltz, Man, The State, and War, Columbia University Press, New
York, 1959.
8. Hans Morgenthau, Politics Among Nations, p. 8.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
Herz, Kennan ]i Kissinger.
Principalele lucr`ri ale lui Hans Morgenthau
Scientific Man versus Power Politics, Chicago University Press, Chicago, 1946.
RELA|II INTERNA|IONALE 80 81 H. MORGENTHAU

Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace, Alfred Knopf, New
York, 1948.
In Defence of the National Interest: A Criticall Examination of American Foreign
Policy, Alfred Knopf, New York, 1951.
Dilemmas of Politics, University of Chicago Press, Chicago, 1958.
The Purpose of American Politics, Alfred Knopf, New York, 1960.
Politics in the Twentieth Century (trei volume), University of Chicago Press,
Chicago, 1962.
The Crossroad Papers: A Look into the American Future, W. W. Norton, New
York, 1965.
Vietnam and the United States, Public Affairs Press, Washington DC, 1965.
A New Foreign Policy for the United States, Pall Mall Press, Londra, 1969.
Truth and Power: Essays of a Decade, 1960-1970, Praeger, New York, 1970.
Science: Servant or Master?, W. W. Norton, New York, 1972.
Smith, Michael J., Realist Thought from Weber to Kissinger, Louisiana State
University Press, Baton Rouge, 1996, p. 134-164.
Social Research, an 48, nr. 4, iarna 1981. Edi\ie special` dedicat` operei lui Hans
J. Morgenthau cu eseuri de George Liska, Kenneth Thompson, Michael
Joseph Smith, Stanley Hoffmann, Richard Rosecrance, Hedley Bull ]i al\ii.
Thompson, Kenneth ]i Myers, Robert J., Truth and Tragedy: A Tribute to Hans
Morgenthau, Transaction Books, New Bruswick, 1984.
Tickner, J. Ann, „Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: A Feminist
Reformulation“, în Rebecca Grant and Kathleen J. Newland (ed.), Gender
and International Relations, Indiana University Press, Bloomington,
1991, p. 27-40.
Tucker, Robert, „Professor Morgenthau’s Theory of Political «Realism»“ în American
Political Science Review, nr. 46, 1952, p. 214-224.

Lecturi suplimentare
Claude, Inis, L., Jr., Power and International Relations, Random House, New
York, 1966.
Gardiner, Lloyd, C., The Origins of the Cold War, Ginn-Blaisdell, Waltham,
Massachusetts, 1970.
Gelman, Peter, „Hans J. Morgenthau and the Legacy of Political Realism“, în
Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 247-266.
Griffiths, Martin, Realism, Idealism and International Politics: A Reinterpretation,
Routledge, Londra, 1995.
Hoffman, Stanley, „Notes on the Limits of Realism“, în Social Research, nr. 48,
1981, p. 653-659.
Jervis, Robert, „Hans Morgenthau, Realism and the Sceintific Study of International
Politics“, în Social Research, nr. 61, 1994, p. 856-876.
Mastny, Vojtech, Power and Policy in Transition: Essays Presented on the Tenth
Anniversary of the National Committee on American Foreign Policy in
Honor of its Founder Hans J. Morgenthau, Westport, Connecticut, 1984.
Nobel, Jaap W., „Morgenthau’s Theory and Practice: A Response to Peter Gelman“,
în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 281-293.
Nobel Jaap W., „Morgenthau’s Struggle with Power: The Theory of Power Politics
and the Cold War“, în Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 61-85.
Russel, Greg, Hans J. Morgenthau and the Ethics of American Statecraft, Louisiana
State University Press, Baton Rouge, 1990.

SUSAN STRANGE
Dintre to\i gânditorii reali]ti, Susan Strange este cea mai necon-
ven\ional`. De]i opera ei a constituit o critic` puternic` la adresa neorea-
lismului, ea se prezint` drept „un nou realist“ în subdomeniul economiei
politice interna\ionale (EPI). Strange este neconven\ional` ]i pentru c` a
fost ceea ce Robert Cox nume]te „o singuratic`“, nu „o coechipier`“. În
loc s` porneasc` de la un set de afirma\ii teoretice sau ideologice deja
acceptate, Strange î]i dezvolt` conceptele teoretice pentru a r`spunde la
întreb`rile empirice pe care le ridic` ]i pentru a fi adaptate nemul\umirii
ei fa\` de modul în care aceste întreb`ri erau tratate în literatura existent`.
Cox observa:
„Realismul ei este o c`utare a unor entit`\i eficiente ale politicii mon-
diale, oricare ar fi ele. În loc s` defineasc` lumea exclusiv în termenii
statelor, ea consider` puterea drept preocuparea de baz` a realismului
]i se întreab`: unde se afl` puterea? Cu siguran\` se afl` în state, într-o
oarecare m`sur`, dar ]i în pie\e. În firme ]i poate ]i în alte entit`\i.
R`spunsul nu este dat o dat` cu întrebarea ]i este supus schimb`rii.“1
Aceast` observa\ie este mai cu seam` adev`rat` în EPI, un dome-
niu la înfiin\area ]i dezvoltarea c`ruia Strange ]i-a adus pe deplin con-
tribu\ia.
Susan Strange s-a n`scut în 1923 ]i a absolvit London School of
Economics. Dup` ce, în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, s-a aflat
o vreme la Cambridge, a devenit ziarist` ]i a lucrat pentru The Economist,
iar în 1946 a fost corespondentul la Washington pentru The Observer.
Experien\a de ziarist` a fost de nepre\uit pentru Strange pentru c` a pus-o
în contact cu politica ]i i-a format stilul – direct, clar ]i nepreten\ios. În
1948 a preluat prima pozi\ie în înv`\`mânt la University College din
Londra. Dup` certuri cu administra\ia universit`\ii în leg`tur` cu durata
concediului de maternitate, Strange s-a angajat la Institutul Regal de
Politic` Extern` de la Chatham House în calitate de cercet`tor. 2 În aceast`
perioad` a scris faimosul s`u articol în care ataca modul de tratare a poli-
ticii ]i economiei ca domenii separate în studiul rela\iilor interna\ionale.
Tot atunci ]i-a publicat prima carte, Sterling and British Policy (1971). În
aceast` lucrare a învinov`\it liderii economici ]i politici ai Marii Britanii
pentru declinul economic al \`rii. Strange a afirmat c` ace]tia fuseser`
prea obseda\i de men\inerea monedei britanice ca semn interna\ional al
prestigiului. În 1978 a revenit la London School of Economics, de data
83 S. STRANGE
aceasta ca profesor de rela\ii interna\ionale la Catedra Montague Burton.
În urm`torul deceniu ]i-a stabilit reputa\ia de cercet`tor de vârf în dome-
niul finan\elor ]i comer\ului interna\ional, precum ]i de critic acerb al mo-
dului în care EPI evolua în Statele Unite. În anii ’70 Strange a jucat un rol
important în înfiin\area cursurilor de economie politic` interna\ional` la
London School of Economics ]i a creat filiala britanic` a International
Studies Association (BISA). În ultimul deceniu Susan Strange a lucrat la
European University Institute din Floren\a. În 1993 s-a angajat la
Universitatea Warwick. Dup` o lupt` de un an cu cancerul, a murit la 25
octombrie 1998.
În 1970, Strange a condus valul de critici care îi acuzau pe cerce-
t`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale c` ignorau modul în care
for\ele economice alterau politica tradi\ional` a puterii ]i i-a criticat pe
economi]ti pentru c` se bazau prea mult pe calcule abstracte în deter-
minarea ac\iunilor politico-economice. Evenimentele care au urmat c`de-
rii sistemului instituit la Bretton-Woods pentru gestionarea economiei
globale au constituit un bun exemplu pentru criticile lui Strange. Astfel,
conform logicii economice pure, o trecere de la rate fixe la rate libere ale
schimbului ar fi trebuit s` le permit` statelor s` î]i echilibreze bugetele,
îns` statele cu deficit s-au îndatorat ]i mai mult, iar statele creditoare au
acumulat ]i mai mult capital. Pentru a explica acest fapt ]i alte anomalii
ale EPI, Strange s-a bazat în mod explicit pe mai multe ]coli de gândire.
În anii ’70, disciplina rela\iilor interna\ionale era adesea înf`\i]at` în ter-
menii a trei astfel de ]coli: reali]tii, care continuau tradi\ia mercantilist` ]i
accentuau necesitatea controlului statului asupra pie\ei; liberalii, care
sus\ineau ideea unei pie\e „libere“ ]i considerau competi\ia un mijloc de a
promova bun`starea global`; marxi]tii, care afirmau c`, prin natura sa,
capitalismul este exploatator. Strange argumenteaz` c` nu este nevoie ca
domeniul s` fie divizat „ca trei trenule\e de juc`rie pe trei linii separate,
care c`l`toresc dinspre trei puncte de pornire diferite ]i se îndreapt` spre
\inte diferite (predeterminate) ale c`ror c`i nu se încruci]eaz` niciodat`“. 3
Strange se bazeaz` pe toate aceste trei ]coli când dezvolt` ideea puterii
structurale ca un concept al EPI care le poate permite cercet`torilor s`
împace economia ]i politica.
Puterea structural` „confer` puterea de a decide cum vor fi f`cute
lucrurile, puterea de a modela tipare pentru rela\iile dintre state, dintre
state ]i popoare sau dintre state ]i corpora\ii. Puterea relativ` a fiec`rei
p`r\i incluse în aceast` rela\ie este mai mare sau mai mic`, [n m`sura
[n care determin` structura care înconjoar` rela\ia.“4
RELA|II INTERNA|IONALE 84
Strange argumenteaz` c` studierea fiec`rui aspect din cadrul EPI ar
trebui s` înceap` cu un set de întreb`ri empirice: „Prin ce procese politice
]i economice ]i datorit` c`ror structuri politice ]i economice s-a produs
acest rezultat? Dup` cauze vin consecin\e: Cine a beneficiat de ele? Cine
a pl`tit? Cine a suportat riscurile? Cine s-a bucurat de noile oportunit`\i?“ 5
Astfel de întreb`ri ar trebui s` primeasc` r`spunsuri în urma examin`rii
deciziilor luate ]i a negocierilor purtate între actorii relevan\i, guvernele
fiind doar unul dintre ace]tia. Îns` analiza nu ar trebui limitat` la negocie-
rile explicite (rezultatul puterii rela\ionale dintre actori), c`ci ar trebui s`
recunoasc` constrângerile exercitate ]i interac\iunile dintre patru structuri
de putere distincte analitic, anume „puterea de a influen\a ideile altora
[structura de cunoa]tere], puterea de a influen\a accesul la credite [struc-
tura financiar`], puterea de a influen\a viitorul securit`\ii lor [structura de
securitate], puterea de a influen\a ]ansele lor la o via\` mai bun` în cali-
tate de produc`tori ]i consumatori [structura de produc\ie]“.6 Pentru
Strange, aceste patru structuri interac\ioneaz` ]i se modific` în timp. Nici
o structur` nu le domin` pe celelalte, dar modul în care interac\ioneaz`
influen\eaz` rezultatele negocierilor dintre actorii economici ]i politici în
diferite domenii ale economiei politice interna\ionale.
Distinc\ia pe care o face Strange între cele patru tipuri de putere
structural` este dezvoltat` deplin în States and Markets (1988), iar analiza
pe care o face fiec`reia ilustreaz` eclectismul s`u teoretic. Spre exemplu,
descrierea structurii de securitate \ine de realismul conven\ional, în care
autoritatea statului deriv` din asigurarea de c`tre el a securit`\ii cet`\enilor
împotriva amenin\`rii venite din partea altor state. Structura de produc\ie
trimite la sursa fundamental` a cre`rii avu\iei în societate ]i la modul în
care tehnologiile de produc\ie structureaz` distribu\ia puterii între state ]i
pie\e. Structura financiar` se refer` la modul în care este creat, distribuit
]i administrat (sau prost administrat) creditul în rela\iile interna\ionale. În
cele din urm`, structura de cunoa]tere se refer`, conform lui May, la „ceea
ce se crede, ceea ce se ]tie (]i este perceput ca în\eles sau dat) ]i la canalele
prin care aceste credin\e, idei ]i cuno]tin\e sunt communicate sau res-
tric\ionate“. 7
Opera lui Strange privind puterea structural` în economia politic`
interna\ional` izvor`]te din nemul\umirea ei fa\` de inadecvarea instru-
mentelor teoretice utilizate în studiul politicii ]i economiei în anii ’70. Ea
a fost inspirat` ]i de dezacordul autoarei cu cercet`torii care au afirmat c`
puterea politico-economic` a Statelor Unite fa\` de alte state înregistra o
descre]tere în anii ’70. Argumentul conven\ional decurgea astfel: Japonia
]i Europa î]i reveniser` de pe urma distrugerii economiilor lor din cel de-al
85 S. STRANGE
doilea r`zboi mondial. Aranjamentele de la Bretton Woods puse în apli-
care de Statele Unite pentru a asigura un sistem comercial deschis nu erau
adecvate pentru a opri presupusa cre]tere a protec\ionismului între state.
Mai mult, incapacitatea Statelor Unite de a men\ine un surplus comercial
fa\` de competitorii lor principali indica existen\a unui dezechilibru cres-
când între angajamentele puterii pe plan militar ]i baza sa economic`. Prin
urmare, dorin\a de a oferi „bunuri publice“ la nivel interna\ional care s` se
bucure de autoritate, cum ar fi o moned` interna\ional` stabil` ]i descura-
jare nuclear` extins` la Europa ]i Japonia, era amenin\at`. Pentru Susan
Strange, o astfel de analiz` este un exemplu clasic al neputin\ei de a dis-
tinge puterea rela\ional` de cea structural` (subl. n.). În ceea ce prive]te
protec\ionismul, autoarea insist` asupra ideii c` sporirea m`surilor pro-
tec\ioniste nu afecteaz` capitalismul global. Aceasta datorit` faptului c`
ele nu vor func\iona tocmai din cauza structurii de produc\ie. De]i sunt
interesate s` î]i protejeze industria fa\` de competi\ia „necinstit`“ din
exterior, statele sunt la fel de interesate s` limiteze aceste m`suri deoarece
propria lor economie va stagna dac` va fi prea izolat` în fa\a presiunilor
competi\iei interna\ionale. Mai mult, structura de produc\ie a trecut prin
schimb`ri uria]e din moment ce o treime din comer\ul mondial nu mai are
loc între firme separate din cadrul statelor, ci între ramuri ale corpora\iilor
multina\ionale.
Strange ]i-a concentrat cea mai mare parte a analizei sale empirice
asupra schimb`rilor din structura financiar` mondial`, concluzionând c`
cei care deplâng declinul hegemoniei Statelor Unite confund` puterea
rela\ional` cu cea structural`. Statele Unite nu ]i-au pierdut puterea în
favoarea altor state ca urmare a faptului c` acestea din urm` profit` de pe
urma accesului privilegiat pe pia\a american`:
„Guvernul american a pierdut puterea ... în favoarea pie\ei – ]i
pierderea a fost în mare m`sur` autoimpus`. Pentru a transforma restul
lumii într-un spa\iu sigur care s` primeasc` cu bra\ele deschise capita-
lismul american, guvernele americane au ridicat succesiv barierele din
fa\a investi\iilor str`ine ]i au promovat mobilitatea capitalului, au dis-
trus în\elegerile de la Bretton Woods, au abuzat de GATT prin tratate
comerciale unilaterale; []i] au dereglementat pie\ele pentru transportul
aerian ]i finan\e. }i lista nu este exhaustiv`. Toate aceste decizii poli-
tice luate de Statele Unite au promovat schimb`ri structurale în econo-
mia global` ]i datorit` multora dintre ele guvernul american ]i alte
guverne au cunoscut o deteriorare a autorit`\ii legitime a statului
asupra economiei.“8
RELA|II INTERNA|IONALE 86
În cea mai provocatoare carte a sa, Casino Capitalism (1986), care
rezoneaz` la temele iresponsabilit`\ii politice din lucr`rile precedente,
Strange argumenteaz` c` sistemul capitalist global sufer` de lipsa ordinii
în structura financiar`. În particular, trecerea de la rata fix` a schimbului
la cea liber` a f`cut ca statele s` întâmpine greut`\i în administrarea
economiilor lor ]i a creat un climat în care cre]terea economic` este greu
de realizat. În ceea ce prive]te lumea a treia, Strange sus\ine c` adev`rata
problem` nu sunt nivelurile foarte înalte ale datoriilor, ci lipsa unei surse
sigure de credit pentru dezvoltarea pe termen lung.
Strange spune foarte clar cine este de vin` pentru crearea „capita-
lismului de cazinou“ al anilor ’70 ]i ’80 – Statele Unite. Ea identific` o
serie de cazuri în care guvernul american a refuzat s` ac\ioneze ca un
hegemon responsabil (spre exemplu, crearea unor rate mobile ale schim-
bului, refuzul de a negocia direct cu OPEC ]i de a înfiin\a o institu\ie inter-
na\ional` de împrumut ca ultim resort dup` crahul bancar din 1975). Spre
deosebire de reali]ti precum Stephen Krasner, Strange presupune c` statul
american este slab ]i nu dore]te s` se opun` intereselor economice de grup
din Statele Unite. Îns` ea insist` c` argumentele neorealiste/neoliberale
cum c` Statele Unite sunt atât de slabe din punct de vedere economic încât
nu pot institui o ordine financiar` interna\ional` sunt doar scuze pentru
politici ]i evalu`ri gre]ite. În ciuda faptului c` au pierdut din putere în fa\a
pie\ei, Statele Unite p`streaz` o mare putere structural` în compara\ie cu
alte state din sistemul interna\ional, iar Strange crede c` ar trebui ca SUA
s` fie trase la r`spundere pentru ac\iunile lor.
Îns` nu este deloc clar, cel pu\in nu reiese din Casino Capitalism
(1986), care ar fi tratamentul pentru bolile pe care analista le observ`. Ea
sugereaz` c` Statele Unite ]i-ar putea face ordine în propria cas` prin
rezolvarea problemei enormului lor deficit bugetar, care a produs în
primul rând dezvoltarea pie\elor volatile ale monedei europene, ]i prin
controlul b`ncilor interna\ionale, reglementându-se accesul lor la New
York. Îns` astfel de reforme nu vor avea loc f`r` presiuni ]i, din moment
ce este improbabil ca acestea s` vin` din interiorul Statelor Unite, trebuie
s` vin` dinspre celelalte state. Strange adopt` astfel o variant` a diplo-
ma\iei echilibrului de putere, argumentând c` în special europenii trebuie
s` dezvolte o moned` comun` ]i s` î]i asume o responsabilitate mai mare
pentru nevoile proprii de securitate. În ciuda faptului c` a împrumutat
amplu din ]coala marxist` în elaborarea naturii structurii de produc\ie,
Strange respinge orice speran\e în clasele muncitoare care, încorsetate în
interiorul statelor na\ionale, nu ar putea constitui agen\i reali ai reformei
sau revolu\iei.
87 S. STRANGE
În lucr`rile sale mai recente, Strange se ocup` mai pu\in de dez-
baterea privind declinul hegemoniei Statelor Unite ]i este mai interesat`
de m`sura în care puterea structural` s-a modificat astfel încât disperseaz`
autoritatea statului teritorial. În loc s` concureze pentru teritorii, statele
concureaz` pentru p`r\i din pia\` în cadrul economiei mondiale. Prin
urmare, priorit`\ile lor s-au deplasat dinspre ap`rare ]i politic` extern`
spre comer\ ]i politic` economic`, iar acum statele trebuie s` împart`
autoritatea cu al\i actori. „Autoritatea statal` s-a împr`]tiat în toate p`r\ile.
Iar în anumite privin\e pare c` nu s-a dus nic`ieri, ci pur ]i simplu s-a
evaporat.“9 Strange afirm` c` motivul acestei transform`ri îl constituie
rata schimb`rii tehnologice din structura de produc\ie. Nu numai c` tr`im
într-o lume în care viteza comunica\iilor transfrontaliere este f`r` prece-
dent, ci avansul tehnologic este atât de rapid încât capitalul necesar pen-
tru dezvoltarea de bunuri ]i servicii competitive nu poate fi recuperat
numai pe baza vânz`rilor pe plan intern. Schimb`rile nu au complicat
numai identitatea actorilor angaja\i în economia interna\ional`, ci ]i pale-
ta negocierilor dintre state ]i firme. O tendin\` nepl`cut` este aceea c`, pe
m`sur` ce statele concureaz` pentru p`r\i din pia\a mondial`, stimulând
firmele str`ine s` investeasc` ]i s` manufactureze produse pe teritoriul lor,
capacitatea lor de a percepe impozite ]i de a reglementa pie\ele scade, iar
acest proces accentueaz` dificult`\ile de a administra economia global`.
Toate acestea sunt rezultatul schimb`rilor structurale din natura puterii,
care nu pot fi în\elese dac` analiza este limitat` la rela\iile interstatale.
Transferul de putere este dinspre state spre pie\e ]i nu este reflectat în mod
necesar într-un transfer de putere între state. Statele Unite înc` benefici-
az` de o enorm` putere structural` în termeni de securitate, finan\e ]i
cuno]tin\e, fapt care este reflectat de domina\ia universit`\ilor americane
în compara\ie cu alte state în ceea ce prive]te atractivitatea pentru stu-
den\ii str`ini.
Implica\iile operei lui Strange sunt duble. În primul rând, ea a f`cut
mai mult decât oricare alt cercet`tor pentru a promova fertilizarea teore-
tic` între „paradigmele“ centrale ale gândirii în rela\iile interna\ionale, în
particular în domeniul EPI. În al doilea rând, a atras aten\ia cercet`torilor
asupra necesit`\ii ]i dificult`\ilor managementului central a ceea ce ea
descrie ca trecere de la lumea statelor na\ionale la un „nou medievalism“
în rela\iile interna\ionale. Prima implica\ie este esen\ial` dac` cea de-a
doua urmeaz` a fi încercat`.
„Dac` intelectualii nu g`sesc curajul de a abandona impedimentele
unui trecut care dispare cu repeziciune ]i nu încep s` reflecteze din nou
RELA|II INTERNA|IONALE 88
la unele aspecte fundamentale ale societ`\ii, sistemelor politice ]i eco-
nomiei, orice tip de progres c`tre un sistem durabil va fi imposibil.“10
Dup` cum se observ`, cu adev`rat un nou gânditor realist!
Note
1. Robert Cox, Approaches to World Order, Cambridge University Press,
Cambridge, 1996, p. 183.
2. Dup` cum remarc` ea în leg`tur` cu aceast` perioad`, „problema feminist` a pro-
fesiilor este înc` de ridicat ]i, cu patru copii mici acas`, nu am preferat s` lupt“.
Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau, Journeys Through World Politics:
Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic Travellers, Lexington
Books, Massachusets, 1989, p. 433.
3. Susan Strange, States and Markets: An Introduction to International Political
Economy, Pinter, Londra, 1988, p. 16.
4. Ibid., p. 24-25.
5. Susan Strange, „Political Economy and International Relations“, în Ken Booth ]i
Steve Smith (ed), International Relations Theory Today, Polity Press,
Cambridge, 1995, p. 172.
6. Ibid.
7. Chris May, „Strange Fruit: Susan Stange’s Theory of Structural Power in the
International Political Economy“, în Global Society, nr. 10, 1996, p. 182. May
sugereaz` ideea interesant` c` structura cunoa]terii ar trebui tratat` cu mult mai
mult` seriozitate ca precedesor al altor structuri, dar acesta este un subiect care
necesit` alte cercet`ri. A se vedea Susan Strange, „A Reply to Chris May“, în
Global Society, nr. 10, 1996, p. 303-306.
8. Susan Strange, „Wake up, Krasner! The World Has Changed“, în Review of
International Political Economy, nr. 1, 1994, p. 213.
9. Susan Strange, „The Defective State“, în Daedalus, nr. 24, 1995, p. 56.
10. Ibid., p. 72.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la
Keohane ]i Krasner.
Principalele lucr`ri ale lui Susan Strange
„International Economics and International Politics: A Case of Mutual Neglect“,
în International Affairs, nr. 46, 1970, p. 304-315.
89 S. STRANGE
„Cave, hic Dragones: A Critique of Regime Analysis“, în International Organization,
nr. 36, 1982, p. 479-496.
„Still an Extraordinary Power: America’s Role in a Global Monetary System“, în
Raymond E. Lombra ]i Willard E. Witte (ed.), Political Economy of
International Relations and Domestic Monetary Relations, Iowa State
University Press, Ames, Iowa, 1982, p. 73-103.
Paths to International Political Economy (ed.), Allen & Unwin, Londra, 1984.
„The Global Political Economy: 1958-1994“, în International Journal, nr. 34,
1984, p. 333-345.
„Protectionism and World Politics“, în International Organization, nr. 39, 1985,
p. 233-259.
Casino Capitalism, Oxford University Press, Oxford, 1986.
„Supranationals and the State“, în John A. Hall (ed.), States in History, Basil
Blackwell, Oxford, 1986, p. 289-305.
„The Persistent Myth of Lost Hegemony“, în International Organization, nr. 41,
1987, p. 551-574.
States and Markets: An Introduction to International Political Economy, Pinter,
Londra, 1988.
„The Future of the American Empire“, în Journal of International Affairs, nr. 42,
1988, p. 1-17.
„Towards a Theory of Transnational Empire“, în James N. Rosenau ]i Ernst-Otto
Czempiel (ed.), Global Changes and Theoretical Challenges: Approaches to
World Politics for the 1990’s, D. C. Heath & Co., Toronto, 1989, p. 161-176.
„Finance, Information and Power“, în Review of International Studies, nr. 16,
1990, p. 259-274.
Rival States, Rival Firms: Competition for World Market Shares (împreun` cu
John M. Stopford), Cambridge University Press, Cambridge, 1991.
„An Eclectic Approach“, în Craig N. Murphy ]i Roger Tooze (ed.), The New
International Political Economy, Lynne Reinner, Boulder, Colorado,
1991, p. 33-50.
„Rethinking Structural Change in the International Political Economy: States,
Firms and Diplomacy“, în Richard Stubbs ]i Geoffrey R. D. Underhill
(ed.), Political Economy and the Changing Global Order, McClelland &
Stewart, Toronto, 1994, p. 103-115.
„Political Economy in International Relations“, în Ken Booth ]i Steve Smith (ed.),
International Relations Theory Today, Polity Press, Cambridge, 1995,
p. 154-174.
The Retreat of the State: The Diffusion of Power in the World Economy, Cambridge
University Press, Cambridge, 1996.
RELA|II INTERNA|IONALE
Lecturi suplimentare
Calleo, David P., The Imperious Economy, Harvard University Press, Cambridge,
Massachusetts, 1982.
Gill, Stephen ]i Law, David, The Global Political Economy: Perspectives,
Problems and Policies, Harvester Wheatsheaf, Brighton, 1988.
Lukes, Stephen, Power: A Radical View, Macmillan, Basingstoke, 1974.
May, Christopher, „Strange Fruit: Susan Strange’s Theory of Structural Power in the
International Political Economy“, în Global Society, nr. 10, 1996, p. 167-189.
May a oferit o bibliografie cuprinz`toare a lucr`rilor publicate ale lui Susan
Strange la urm`toarea adres` Internet: http://human.ntu.ac.uk/foh/is/ipebib.html.
90
KENNETH WALTZ
Kenneth Waltz s-a n`scut în 1924. A absolvit programul de maste-
rat la Universitatea Columbia în 1950 ]i în 1954 ]i-a terminat teza de doc-
torat, care a fost publicat` în acela]i an cu mare succes. Man, The State
and War nu era numai un exerci\iu str`lucit de istoria ideilor privind
cauzele r`zboaielor dintre state, ci con\inea ]i germenii unei idei pe care
Waltz a dezvoltat-o în întregime un sfert de secol mai târziu. La un prim
nivel cartea este pur ]i simplu o încercare de a examina sistematic r`spun-
surile oferite de filozofi, oameni de stat, istorici ]i anali]ti politici la între-
barea fundamental`: Care este cauza r`zboiului? El a sus\inut ideea c`
ace]tia pot fi clasifica\i ca optimi]ti sau pesimi]ti, iar r`spunsurile lor ar
putea fi împ`r\ite în trei niveluri de analiz` sau „imagini“. Acestea sunt:
natura uman`; economia intern` ]i sistemele politice ale statelor; mediul
anarhic în care statele coexist` f`r` o putere superioar` care s` dispun` de
autoritatea de a reglementa conflictele dintre ele. Waltz a argumentat c`
este necesar s` se \in` seama de interac\iunea dintre aceste imagini ]i s`
nu se exagereze importan\a nici uneia dintre ele.
„A treia imagine descrie cadrul politicii mondiale, îns`, în lipsa primei
]i a celei de-a doua, nu pot fi cunoscute for\ele care determin` politi-
cile; prima imagine ]i cea de-a doua descriu for\ele care ac\ioneaz` la
nivelul politicii mondiale, îns`, în lipsa celei de-a treia imagini, impor-
tan\a lor nu poate fi evaluat` ]i nici rezultatele lor nu pot fi prezise.“1
În urm`torii 25 de ani Waltz s-a preocupat de problema modului de
evaluare a rela\iei empirice dintre imaginile pe care le-a identificat în
prima carte. El a devenit profesor titular la vârsta de 33 de ani ]i a fost
numit profesor de ]tiin\e politice la Berkeley, în 1971, dup` ce între timp
a predat la Harvard ]i Brandeis. A contribuit cu articole importante la dez-
baterea privind meritele relative ale echilibrelor multipolare de putere fa\`
de cele bipolare dintre marile puteri, iar în 1967 a publicat o carte în care
a comparat politicile externe ale Statelor Unite ]i Marii Britanii prin pris-
ma sistemelor lor politice diferite.
În 1979, în pragul alegerii lui Ronald Reagan ]i în momentul în
care destinderea dintre superputeri f`cea loc unei noi faze (care s-a dove-
dit ulterior a fi faza terminal`) a tensiunii dintre Statele Unite ]i Uniunea
Sovietic`, Waltz a publicat cartea care a fost descris` drept „singura ]i cea
mai citit` contribu\ie la teoria neorealismului, prin care a ajuns succesorul
RELA|II INTERNA|IONALE 92
lui Morgenthau“. 2 Theory of International Politics este un text fundamen-
tal al domeniului. Acest succes se explic` printr-o serie de factori.
{ntâi, de]i momentul apari\iei a fost într-o oarecare m`sur` întâm-
pl`tor, coinciden\a dintre publicarea c`r\ii ]i începutul unui nou r`zboi
rece a f`cut ca argumentul s`u principal s` fie deosebit de controversat.
Ideea lui Waltz c` domina\ia în continuare a superputerilor este cea mai
bun` garan\ie a ordinii ]i stabilit`\ii în politica mondial` a ap`rut într-o
vreme în care mul\i credeau c` un r`zboi atomic putea izbucni în Europa
ca urmare a cursei înarm`rilor nucleare. În al doilea rând, spre deosebire
de reali]tii din perioada postbelic` timpurie (precum Carr ]i Morgenthau),
Waltz a afirmat c` a ob\inut echivalentul „revolu\iei lui Copernic“ în
studiul politicii modiale prin rezolvarea problemei nivelului de analiz` pe
care o anun\ase în anii ’50. În al treilea rând, Waltz a afirmat c` lucrarea sa
era prima teorie a echilibrului de putere din rela\iile interna\ionale care
putea fi sus\inut` în mod ]tiin\ific. Spre deosebire de to\i cei care conside-
rau c` rela\iile interna\ionale treceau printr-o transformare radical` ca
urmare a interdependen\ei crescânde din economia mondial` ]i a limit`rii
for\ei în era nuclear`, Kenneth Waltz a reafirmat importan\a statului ca
actor principal în politica interna\ional` ]i a catalogat argumentele opo-
nen\ilor s`i drept reduc\ioniste ]i nonfalsificabile. În timpul a]a-numitei
dezbateri a paradigmelor care a dominat rela\iile interna\ionale în anii ’80,
Waltz a fost o figur` cheie, iar cartea sa continu` s` fie o lucrare de referin-
\` pentru sus\in`torii ]i oponen\ii neorealismului în rela\iile interna\ionale.
Argumentul c`r\ii este o continuare a unor idei prezentate întâi în
lucrarea Man, The State and War ]i în acela]i timp o repudiere a concluzi-
ilor acesteia. În loc s` exploreze rela\ia dintre nivelurile de analiz` pe care
le-a identificat în lucr`rile anterioare, Waltz se concentreaz` asupra auto-
nomiei ]i influen\ei componentei structurale a sistemului interna\ional.
Acest al treilea nivel influen\eaz` comportamentul statelor ]i prin urmare
influen\eaz` rezultate precum inciden\a r`zboaielor, constrângând statele
s` nu adopte anumite politici ]i predispunându-le pentru altele. El defi-
ne]te structura politic` interna\ional` cu ajutorul a dou` criterii. Primul
este un principiu al aranjamentului prin care statele se rela\ioneaz` reci-
proc. Sistemul interstatal este un sistem de autoprotec\ie, anarhic. El
afirm` c` acest principiu este constant în timp ]i limiteaz` sever gradul la
care poate ajunge diviziunea muncii dintre state. Ele sunt, dup` cum spune
Waltz, nediferen\iate din punct de vedere func\ional. Prin urmare, suvera-
nitatea multipl` limiteaz` amploarea interdependen\ei statelor. În timp ce
anarhia este o constant`, cel de-al doilea criteriu al structurii, distribu\ia
capacit`\ilor, variaz` de la un stat la altul. Statele se confrunt` cu sarcini
93 K. WALTZ
similare, dar difer` sub aspectul capacit`\ilor de care dispun în a le rezol-
va. Elementul de referin\` empiric al ultimei variabile este num`rul de
mari puteri care domin` sistemul. Dat fiind num`rul mic de astfel de state,
]i Waltz sugereaz` c` nu mai mult de opt au jucat vreodat` un rol cu con-
secin\e pe scena mondial`, politica interna\ional` „poate fi studiat` în ter-
menii logicii sistemelor numerelor mici“. 3 Aceast` logic`, sus\ine el, poate
fi în\eleas` f`r` a face vreo afirma\ie vag` ]i care nu poate fi testat` despre
când ]i în ce m`sur` statele urm`resc s` dobândeasc` puterea. „Politica
echilibrului de putere predomin` oricând sunt îndeplinite dou` ]i numai
dou` condi\ii: ordinea s` fie anarhic` ]i s` fie populat` de unit`\i care
doresc s` supravie\uiasc`.“ 4
Dup` ce a izolat structura, Waltz argumenteaz` c` o structur` bipo-
lar` dominat` de dou` mari puteri este mai stabil` decât o structur` mul-
tipolar` dominat` de trei sau mai multe mari puteri. O structur` bipolar`
tinde s` fie mai durabil` f`r` r`zboaie extinse la nivelul întregului sistem.
Din nou, spre deosebire de predecesorii s`i reali]ti, care erau preocupa\i
de confruntarea ideologic` a superputerilor în era nuclear`, Waltz sus\ine
c` exist` diferen\e izbitoare între multipolaritate ]i bipolaritate în termeni
de comportament strategic. În cazul multipolarit`\ii, statele se bazeaz` pe
alian\e pentru a-]i men\ine securitatea. Instabilitatea este inerent`,
deoarece „exist` prea multe puteri pentru a permite oric`reia dintre ele s`
trag` linii clare ]i rigide între alia\i ]i adversari“.5 În schimb, inegalitatea
dintre superputeri ]i celelalte state face ca amenin\area s` fie mai u]or de
identificat ]i permite atât Uniunii Sovietice cât ]i Statelor Unite s`
men\in` echilibrul central bazându-se pe for\e proprii ]i nu pe alia\i. Peri-
colele calculelor gre]ite ]i ale retragerii alia\ilor sunt astfel reduse. Ame-
nin\area nuclear` ]i incapacitatea fiec`reia dintre cele dou` superputeri de
a dep`]i for\a de r`spuns a celeilalte sporesc stabilitatea sistemului. În ter-
menii anun\a\i de lucr`rile sale precedente, spre sfâr]itul anilor ’70 Waltz
s-a autoidentificat drept un optimist al celei de-a treia imagini.
Pentru mai mult de un deceniu de la publicare, Theory ]i autorul
s`u au fost în centrul unei dezbateri intense ]i adesea acide [n rela\iile
interna\ionale. Unii l-au l`udat pe Waltz pentru c` a r`sturnat credin\a
liberal` c` rela\iile interna\ionale treceau prin schimb`ri structurale ]i pen-
tru c` a oferit cea mai sistematic` încercare de a articula o teorie testabil`
a echilibrului de putere. La cealalt` extrem`, a fost acuzat c` ar legitima
„un proiect autoritar de propor\ii globale“.6
{ntre cei care au admirat rigoarea c`r\ii lui Waltz s-a derulat o dez-
batere despre [ncercarea sa de a izola natura ]i efectele structurii sistemu-
lui interna\ional, despre gradul [n care concluziile sale substan\iale cores-
RELA|II INTERNA|IONALE 94
pundeau premiselor ]i despre schimbare ]i continuitate [n sistemul inter-
na\ional.
Prima problem` este m`sura în care Waltz reu]e]te s` identifice
structura drept cauz` a comportamentului statelor. El sus\ine c` structura
func\ioneaz` precum ficatul omului sau ca un sistem progresiv de impozi-
tare, producându-]i efectele prin socializare ]i competi\ie interstatal`.
Waltz admite c` a fost inspirat de Durkheim ]i de studiile sociologice
privind comportamentul mul\imilor, îns` nu este clar în ce m`sur` struc-
tura func\ioneaz` independent de percep\ia statelor asupra echilibrului de
putere. S-a atras de asemenea aten\ia asupra inconsecven\elor [n argumen-
ta\ia substan\ial` a lui Waltz privind meritele bipolarit`\ii în anii ’70 ]i teo-
ria echilibrului de putere. Unii dintre criticii s`i au afirmat c` „stabilitatea“
r`zboiului rece este legat` mai mult de armele nucleare (un fenomen la
nivelul unit`\ilor) ]i mai pu\in de bipolaritate. Tocmai pentru c` superpu-
terile erau cu mult mai puternice dec@t alte state, nu rezult` c` ele erau la
fel de puternice fiecare ]i c` s-au adaptat cu succes la structura dominant`.
Din nou, puterea explicativ` ]i predictiv` a teoriei lui Waltz a fost com-
promis` de dificultatea separ`rii nivelurilor de analiz` ]i a determin`rii
con\inutului fiec`ruia. În cele din urm`, unii critici au sus\inut c` modelul
lui Waltz este prea static ]i determinist, lipsindu-i dimensiunea schimb`rii
structurale. Statele sunt condamnate s` reproduc` logica anarhiei ]i orice
cooperare care are loc între ele este subordonat` distribu\iei puterii.
Premisele lui Waltz privind natura statelor au fost contestate cu aprindere
de neoliberali, care cred c` este exagerat` m`sura în care statele sunt obse-
date de distribu\ia puterii ]i c` sunt ignorate beneficiile colective care pot
fi dobândite prin cooperare.
În loc s` încerce s` amendeze sau s` reconstruiasc` teoria lui Waltz
pentru a solu\iona unele dintre presupusele sale sl`biciuni, al\ii au privit
cartea cu mult mai mult` suspiciune ca o încercare prost deghizat` de a
legitima r`zboiul rece sub mantia ]tiin\ei. O mare parte a c`r\ii este dedi-
cat` problemelor deconstruc\iei teoretice, rela\iei dintre legile comporta-
mentului ]i teoriile care explic` acele legi precum ]i modului în care poate
fi testat` o teorie astfel încât s` se conformeze standardelor ]tiin\ifice co-
recte de comportament. Pentru Waltz, o teorie este un instrument de expli-
care a tiparelor comportamentului statelor în cadrul circumscris al acti-
vit`\ii umane. De]i explica\ia este o condi\ie prealabil` necesar` ac\iunii
reu]ite, interoga\ia teoretic` este o activitate f`r` valoare politic`. Dat`
fiind distinc\ia rigid` pe care o face [ntre teoria politic` interna\ional` ]i
analiza politicii externe, prima nu o poate evalua ]i prescrie pe cea de-a
doua. „Problema nu este de a spune cum trebuie condus` lumea, ci de a
95 K. WALTZ
spune cum variaz` posibilitatea marilor puteri de a modela constructiv
rela\iile interna\ionale o dat` cu schimbarea sistemului ca întreg.“ 7 În mod
ironic, sistemul s-a schimbat dramatic o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece ]i
colapsul unuia dintre polii structurii, Uniunea Sovietic`. Aceast` schim-
bare dramatic` a evenimentelor nu era compatibil` cu a]tept`rile enun\ate
în Theory, conform c`rora superputerile se maturizau ]i deveneau „doi
poli sensibili“ în fruntea unei structuri tot mai stabile.
De la sfâr]itul r`zboiului rece, Waltz ]i-a îndreptat aten\ia asupra
consecin\elor a ceea ce el consider` a fi o trecere dinspre bipolaritate spre
unipolaritate. Dup` cum era de a]teptat, lucr`rile sale recente reflect` o
parte din preocup`rile pe care le-a enun\at în anii ’60 referitoare la con-
secin\ele nedorite care decurg din dezechilibrul de putere. În particular, el
afirm` c`, în absen\a unor presiuni de echilibrare eficiente, s-ar putea ca
Statele Unite s` ia pe cont propriu asigurarea intereselor lor de politic`
extern` ]i, prin aceasta, s` se bazeze pe preponderen\a lor militar` pentru
a-]i impune propria viziune despre o nou` ordine mondial`. În acest con-
text, el este deosebit de optimist cu privire la consecin\ele prolifer`rii
nucleare în politica interna\ional`. La începutul anilor ’80 Waltz a afirmat
c` descurajarea nuclear` reprezenta o for\` pentru stabilitatea politicii
mondiale, obligând statele s` î]i realizeze scopurile f`r` riscul unui con-
flict nuclear global. El este înc` adeptul acestui argument ]i crede c`
„r`spândirea controlat`“ a armelor nucleare poate avea, în contextul mul-
tipolarit`\ii, acelea]i efecte pe care le-a avut descurajarea nuclear` ]i ar
putea contrabalansa pericolele sale inerente. Îns` acest argument porne]te
de la prezum\ia c` dinamica complex` a rela\iei nucleare dintre superpu-
teri poate fi reprodus` f`r` probleme. Waltz nu a r`spuns celor mai radi-
cali critici, pentru care Theory este m`rturia s`r`cirii teoriei rela\iilor
interna\ionale într-un mod neorealist, pozitivist.
Note
1. Kenneth Waltz, Man, The State, and War, Columbia University Press, New York,
1959, p. 238.
2. Michael Banks, „The Inter-Paradigm Debate“, în M. Light ]i A. J. R. Groom
(ed.), International Relations: A Handbook of Current Theory, Frances Pinter,
Londra, 1985, p 14.
RELA|II INTERNA|IONALE 96
3. Kenneth Waltz, Theory of International Politics, Addison-Wesley, Reading,
Massachusetts, 1979, p.131.
4. Ibid., p. 121.
5. Ibid., p. 168.
6. Richard Ashley, „The Poverty of Neorealism“, în International Organization,
nr. 38, 1981, p. 226.
7. Kenneth Waltz, Theory of International Politics, p. 210.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Gilpin, Keohane, Morgenthau ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Kenneth Waltz
Man, The State, and War, Columbia University Press, New York, 1959.
„Political Philosophy and the Study of International Relations“, în William Fox
(ed.), Theoretical Aspects of International Relations, University of Notre
Dame Press, Notre Dame, Indiana, 1959, p. 51-69.
„The Stability of a Bipolar World“, în Daedalus, nr. 93, 1964, p. 881-909.
Foreign Policy and Democratic Politics, Little, Brown, Boston, 1967.
Theory of International Politics, Addison-Wesley, Reading, Massachusetts, 1979.
„The Spread of Nuclear Weapons: More May Be Better“, în Adelphi Paper,
nr. 171, International Institute of Strategic Studies, Londra, 1981.
„The Origins of War in Neorealist Theory“, în Journal of Interdisciplinary
History, nr. 18, 1988, p. 615-628.
„Realist Thought and Neorealist Theory“, în Journal of International Affairs,
nr. 44, 1990, p. 21-37.
„The Emerging Structure of International Politics“, în International Security,
nr. 18, 1993, p. 44-79.
Lecturi suplimentare
Buzan, B., Jones C. ]i Little, R., The Logic of Anarchy: Neorealism to Structural
Realism, Columbia University Press, New York, 1993.
Halliday, F. ]i Rosenberg, J., „Interview with Ken Waltz“, în Review of
International Studies, 1998, p. 371-386.
Keohane, Robert O. (ed.), Neorealism and its Critics, Columbia University Press,
New York, 1986.
Linklater, Andrew, „Neo-realism in Theory and Practice“, în Ken Booth ]i Steve
Smith (ed.), International Relations Theory Today, Polity Press,
Cambridge, 1995.
Mouritzen, Hans, „Kenneth Waltz: A Critical Rationalist Between International
Politics and Foreign Policy“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The
Future of International Relations: Masters in the Making, Routledge,
Londra, 1997, p. 66-99. Aceast` evaluare a operei lui Waltz con\ine ]i o
bibliografie complet`.
LIBERALISMUL
Spre deosebire de reali]ti, liberalii consider` rela\iile interna\ionale
ca o posibil` surs` de progres ]i transformare teleologic`. Ei pun libertatea
individual` mai presus de orice ]i consider` c` statul se cuvine s` fie oprit
de la ac\iuni de natur` a o submina. Pe plan intern, puterea statului liberal
constitu\ional este limitat` de r`spunderea sa democratic` fa\` de propriii
cet`\eni, de nevoia de a respecta cerin\ele economiei de pia\` ]i normele
de drept. Liberalii consider` c`, în ciuda dificult`\ilor pe care le presupune
transferul acestor constrângeri la nivel interna\ional, ele trebuie instituite
pentru a promova stabilitatea atât în raporturile dintre statele suverane, cât
]i în interiorul acestora. Între gânditorii de seam` din aceast` sec\iune
exist` diferen\e de accent în ceea ce prive]te prioritatea ce trebuie acordat`
democra\iei, interdependen\ei economice ]i reglement`rii legale interna-
\ionale a securit`\ii ]i domeniului economic. Sunt prezentate aici formele
republicane, comerciale ]i cele juridice ale tradi\iei liberale, a]a cum atât
meritele acestora, cât ]i gradul în care (individual sau combinate) afec-
teaz` rela\iile interna\ionale sunt sus\inute de liberali. În anii ’20 ]i ’30,
liberalismul a fost subapreciat ]i considerat o form` de „idealism“ sau
„utopism“ de c`tre autoproclama\ii „reali]ti“ ai vremii. Aceasta a fost
eticheta care s-a aplicat f`r` deosebire lucr`rilor lui Norman Angell,
Woodrow Wilson ]i Alfred Zimmern. Ast`zi, liberalismul nu mai este
marginalizat în studiul rela\iilor interna\ionale. Pr`bu]irea Uniunii
Sovietice, ]i deci a comunismului drept concurent global al capitalismu-
lui, le-a asigurat liberalilor contemporani, la sfâr]itul secolului al XX-lea,
prilejul de a afirma tradi\ia intelectual` ]i importan\a liberalismului.
Oricum, de]i unele tendin\e contemporane par a confirma teoriile „ideali]-
tilor“, liberalismul trebuie s` r`spund` la noi provoc`ri, pe m`sur` ce
for\ele capitalismului global submineaz` aparenta „victorie“ a democra\iei
liberale, la sfâr]itul r`zboiului rece.

NORMAN ANGELL
Norman Angell ]i-a publicat celebra lucrare The Great Illusion cu
doar doi ani înainte de izbucnirea primului r`zboi mondial. El a sus\inut
c` interdependen\a economic` a statelor puternic industrializate era atât de
mare încât controlul teritorial, ca premis` a bun`st`rii economice, deve-
nise perimat ]i, de aceea, r`zboiul era ira\ional. Din nefericire, credin\a c`
Norman Angell a prezis desuetudinea r`zboiului a facilitat înt`rirea impre-
siei c` acest gânditor de seam` ar fi un „idealist“ care fie se în]ela funda-
mental, fie (într-o interpretare mai binevoitoare) era prea avansat pentru
vremea sa. Atribuirea unei asemenea etichete ar fi, totu]i, eronat`, dac`
s-ar baza pe o asemenea percep\ie. Angell nu a fost victima propriei sale
„iluzii“ c` r`zboiul nu ar mai putea izbucni doar pentru c` nu mai era
ra\ional din punct de vedere economic. De fapt, a fost inspirat s`-]i scrie
cartea tocmai pentru c` s-a temut de începutul r`zboiului ]i a dorit s` con-
tracareze gândirea conven\ional` despre care credea c` a contribuit la con-
sim\`mântul publicului de a sprijini politici care nu erau în interesul s`u.
Acum, c` r`zboiul rece s-a sfâr]it, iar realismul nu mai domin` studiul
rela\iilor interna\ionale, cercet`torii î]i pot îndrepta aten\ia c`tre perioada
de dinainte de 1914 f`r` prejudec`\ile din trecut ]i, în acest mod, pot apre-
cia munca „unui teoretician despre care toat` lumea a auzit, dar pe care
pu\ini îl iau în serios“1.
Norman Angell s-a n`scut [n 1874, în Lincolnshire, Anglia, într-o
familie din clasa mijlocie ]i a înv`\at s` citeasc` la o vârst` fraged`, asi-
milând operele lui Voltaire, Tom Paine, Walt Whitman ]i mai ales pe cele
ale lui John Stuart Mill. Educa\ia sa formal` nu era foarte vast`. }i-a petre-
cut câ\iva ani în Fran\a ]i Elve\ia, unde a urmat câteva cursuri la Uni-
versitatea din Geneva. La vârsta de 17 ani a decis s` emigreze în SUA,
convins c` problemele Europei erau nerezolvabile. În SUA, a c`l`torit
de-a lungul Coastei de Vest, lucrând ca muncitor agricol, v`car, plantator
de vi\`-de-vie ]i, în cele din urm`, ca reporter la publica\iile Globe-
Democrat din St. Louis ]i Chronicle din San Francisco. Când a r`mas f`r`
bani, s-a întors la Paris ]i s-a angajat redactor la ziarul de limb` englez`
Daily Messenger ]i, în cele din urm`, a fost selectat de Lord Northcliffe
s` conduc` edi\ia francez` a cotidianului Daily Mail.
În 1903 ]i-a publicat prima carte, Patriotism Under Three Flags: A
Plea for Rationalism in Politics. În autobiografia sa, Angell a ar`tat c`
„lucrarea era, de fapt, o provocare deschis` la adresa determinismului ma-
terialist ]i economic… oamenii nu sunt c`l`uzi\i de fapte, ci de p`rerile lor
99 N. ANGELL
despre fapte, p`reri ce pot fi corecte sau incorecte; ]i, de regul`, sunt
incorecte“2. Ca jurnalist, Angell cuno]tea pe deplin modul în care presa
putea modela ]i deforma opinia public` ]i era hot`rât s` î]i foloseasc`
pozi\ia din pres` pentru a schimba opinia publicului. De]i primele sale
încerc`ri de a instrui oamenii nu s-au bucurat de prea mult` aten\ie, tema
ira\ionalit`\ii avea s` domine tot ceea ce a publicat ulterior. În 1909, a scris
un scurt pamflet intitulat Europe’s Optical Illusion, care a fost, în general,
ignorat, pân` când Angell ]i-a dezvoltat argumentele ]i a publicat lucrarea
The Great Illusion. Talentul s`u de a-]i face reclam` ]i distribuirea gratu-
it` a c`r\ii unor politicieni eminen\i ]i altor jurnali]ti au contribuit la con-
sacrarea acesteia, în cele din urm`, ca best-seller. S-au vândut peste dou`
milioane de exemplare pân` la izbucnirea r`zboiului ]i lucrarea a fost
tradus` în 25 de limbi. A dat chiar na]tere unei teorii care i-a purtat
numele, iar succesul c`r\ii i-a permis autorului s`-]i dedice restul vie\ii
scrisului, sus\inerii de cursuri ]i organiz`rii de mi]c`ri politice menite a
promova idei compatibile cu viziunea sa asupra interna\ionalismului li-
beral. Pân` la încetarea sa din via\`, în 1967, Angell a publicat peste 40 de
c`r\i despre rela\iile interna\ionale, reevaluând ]i dezvoltând argumentele
sus\inute, pentru prima dat`, în 1909. A continuat s` scrie pentru ziare ]i a
editat revista Foreign Affairs din 1928 pân` în 1931. Pentru o scurt`
perioad`, spre sfâr]itul anilor ’20, a fost membru al Parlamentului,
reprezentând Partidul Laburist ]i i-a fost acordat, în 1931, titlul de cavaler
pentru servicii aduse comunit`\ii. A fost membru în consiliul Institutului
Regal de Studii Interna\ionale din Londra ]i al Comitetului Executiv al
Ligii pentru Uniunea Na\iunilor. În 1933, lui Angell i-a fost acordat
Premiul Nobel pentru Pace, pentru care a fost nominalizat de personali-
t`\i ca Bertrand Russel, J. M. Keynes, Harold Laski, John Dewey ]i John
Hobson.
Angell este un precursor important al teoreticienilor „interdepen-
den\ei“, ap`ru\i la finele anilor ’60 ]i începutul anilor ’70. Esen\a analizei
lui Angell este aceea c` principala caracteristic` a modernit`\ii ar fi
incompatibilitatea dintre r`zboi ]i obiectivul fiec`rui stat de a ob\ine
bun`stare economic`. În era mercantilismului, expansiunea teritorial`,
prin colonialism ]i r`zboi, a contribuit la bun`starea economic` a statelor.
De pild`, dobândirea de teritorii noi le permitea statelor s`-]i m`reasc`
resursele, în special cele de aur. Oricum, tranzi\ia c`tre societ`\i comer-
ciale puternic dezvoltate, al`turi de conturarea unei pie\e mondiale ]i de
cre]terea diviziunii muncii la scar` mondial`, a creat o situa\ie care a f`cut
inutil r`zboiul ca mijloc de rezolvare a conflictelor ap`rute în jurul intere-
selor materiale ale statelor. Angell nu a crezut c` noua epoc` ar reflecta
RELA|II INTERNA|IONALE 100
vreo „armonie de interese“ utopic` a celor care particip` la diviziunea
interna\ional` a muncii. Dup` cum sus\ine ]i în pasajul de mai jos, argu-
mentul s`u principal este acela c`, dac` vrem s` ap`r`m avantajele inter-
dependen\ei economice, trebuie s` g`sim noi c`i de rezolvare a conflic-
telor care sunt inerente:
„Barca lua ap`, marea era agitat`, iar \`rmul se afla la mare dep`rtare.
Era nevoie de toate eforturile unui om pentru a vâsli ]i de ale celuilalt
pentru a scoate apa din barc` cu ispolul. Dac` unul dintre ei ar fi cedat,
s-ar fi înecat amândoi. La un moment dat, vâsla]ul îl amenin\` pe cel
care scotea apa c`, dac` nu se mi]ca mai repede, îl arunca din barc`; la
aceasta, cel care scotea apa i-a replicat c`, dac` el ar fi aruncat, cu sigu-
ran\` s-ar fi înecat apoi ]i vâsla]ul. }i, cum vâsla]ul era cu adev`rat
dependent de cel care scotea apa, iar acesta depindea, la rândul s`u, de
primul, nici unul nu putea folosi for\a împotriva celuilalt.“3
Aceasta nu însemna c` r`zboiul ar înceta s` existe sau c` interde-
penden\a ar fi inevitabil`. Dar Angell credea cu adev`rat c` aceasta din
urm` va cre]te în timp, con]tient c` el ]i al\i teoreticieni ar fi trebuit s`
fac` eforturi uria]e pentru eradicarea r`zboiului. El sus\inea îndeosebi
inutilitatea colonialismului ]i ideea c` interdependen\a financiar` a mari-
lor puteri europene f`cea f`r` sens competi\ia pentru teritorii sau chiar
pretinderea unor desp`gubiri de la cei învin]i în r`zboi. Angell spera c`,
odat` acest mesaj în\eles, liderii politici ar fi c`utat mai degrab` coopera-
rea decât r`zboiul pentru a-]i rezolva diferendele. Interdependen\a îns`]i
ar fi facilitat, în opinia lui, aceasta. Apoi, cum diviziunea muncii s-a adân-
cit, statele ar fi incapabile s` controleze apari\ia organiza\iilor transna-
\ionale, a c`ror cooperare ar trece peste grani\ele teritoriale ]i ar putea
duce la ceea ce noi numim ast`zi o societate civil` interna\ional`.
Desigur, temerile lui Angell au fost confirmate de izbucnirea pri-
mului r`zboi mondial. Dup` r`zboi, el a recunoscut c` experien\a acestu-
ia îl obliga s`-]i reconsidere câteva puncte de vedere, dar a r`mas solidar
cu teza central` din The Great Illusion. De exemplu, crezuse c` r`zboiul
ar fi urmat s` se limiteze la Germania ]i Marea Britanie ]i c` posibilit`\ile
acestora de a finan\a conflictul ar fi fost diminuate de refuzul altor state de
a le acorda credite ]i asisten\` financiar`. A recunoscut, de asemenea, c`
subestimase puterea statului de a salvgarda circula\ia monetar` ]i de a-]i
organiza resursele pentru a se mobiliza de r`zboi. Aceasta a ar`tat capaci-
tatea statului de a interveni în diviziunea muncii ]i de a controla gradul de
interdependen\`, de]i o asemenea interven\ie politic` ar fi putut avea cos-
turi economice foarte mari. Pe de alt` parte, Angell a considerat c` r`z-
101 N. ANGELL
boiul îi confirmase teza principal` ]i s-a opus cu înver]unare deciziei de la
Versailles de a impune costuri imense pentru repara\ii de r`zboi Germaniei
înfrânte. Pentru Angell, o asemenea m`sur` era inutil` într-o epoc` în care
bun`starea nu se mai m`sura în aur, ci în m`rfuri ]i în valoarea acestora.
„Pedepsind“ Germania, alia\ii î]i f`ceau r`u lor în]i]i, din moment ce Ger-
mania trebuia reabilitat` pentru a putea pl`ti repara\iile cerute de învin-
g`tori. Cum ar`ta Navari:
„era vorba despre acel postulat pentru care el s-ar fi putut felicita f`r`
rezerve… în timpul negocierilor de pace de dup` primul r`zboi mon-
dial, sindicatele franceze refuzau s` primeasc` m`rfuri germane în
contul repara\iilor, din cauza concuren\ei; singurul mod în care Germa-
nia a «pl`tit», în ultim` instan\`, a fost printr-o tax` pe comer\; ]i, în
principal pe baza împrumuturilor americane, economia german` s-a
redresat ]i a putut pl`ti.“4
Mai târziu, pe lâng` reflec\iile asupra adecv`rii tezei sale la reali-
tate, în lumina experien\ei primului r`zboi mondial ]i a lec\iilor sale mai
cuprinz`toare, Angell ]i-a concentrat aten\ia tot mai mult asupra nevoii
unor reforme politice interna\ionale pentru a preveni un alt r`zboi mondi-
al. Din moment ce r`zboiul izbucnise deja, era clar c` nimeni nu se putea
baza doar pe procesele economice pentru a împiedica conflictele violente.
Pe lâng` necesitatea constant` de a instrui, Angell era un credincios sus-
\in`tor al eforturilor interna\ionale de promovare a dezarm`rii ]i de domi-
na\ie a dreptului interna\ional prin Liga Na\iunilor.
Angell nu a fost nicic@nd pacifist. Nu credea c` for\a nu ar trebui
folosit` niciodat` în chestiunile interna\ionale. În studiul s`u privind paci-
fismul în Marea Britanie în prima jum`tate a secolului al XX-lea, Martin
Ceadel face distinc\ie între pacifism ]i ceea ce el nume]te pacificism,
adic` opinia c` „r`zboiul, de]i necesar uneori, este întotdeauna un mod
ira\ional ]i inuman de a rezolva disputele ]i c` prevenirea lui ar trebui s`
fie întotdeauna o prioritate politic` dominant`“5. Angell a fost un „pacifi-
cist“ ]i un sus\in`tor zelos al securit`\ii colective în rela\iile interna\ionale.
El a crezut c`, din moment ce domina\ia legii este crucial` pentru
men\inerea p`cii în interiorul statelor, ar trebui s` i se acorde un rol simi-
lar ]i la nivel interna\ional. Astfel, de]i a sus\inut principiul dezarm`rii,
niciodat` nu s-a al`turat acelor pacifi]ti care militau pentru dezarmarea
unilateral`. Angell a regretat modul în care Germania a fost tratat` la
Versailles ]i, la începutul anilor ’30, a vrut s` recreeze o în\elegere de tipul
concertului european din secolul al XIX-lea. Ar fi trebuit ca [n special
Germania ]i Italia s` primeasc` statute ]i drepturi egale cu celelalte mari
RELA|II INTERNA|IONALE 102
puteri ale Europei ]i ca Liga Na\iunilor s` caute a fi cât mai universal` în
ceea ce prive]te selec\ionarea membrilor. Nevoia unor m`suri de îngr`dire
a Germaniei ]i Italiei, la sfâr]itul anilor ’30, a fost ea îns`]i, într-o oare-
care m`sur`, consecin\a tratamentului care li s-a aplicat de c`tre alia\i la
sfâr]itul primului r`zboi mondial. V`zându-l pe Angell mai degrab` ca
„realist“ decât ca „idealistul“ care era acuzat a fi (în mod special de E. H.
Carr, în The Twenty Years’ Crisis), J. D. B. Miller arat` cum, în practic`,
aceste etichet`ri sunt nesigure în ceea ce prive]te diferen\ierea dintre cele
dou` moduri de gândire:
„«Utopi]tii» [ca Angell] sugeraser` f`r` nici o îndoial` c` ar fi putut
exista o cale nedureroas` de ie]ire din dificult`\ile create de preten\iile
Italiei ]i Germaniei; dar tot ei au propus ]i o alian\` [între SUA ]i
Uniunea Sovietic`, Marea Britanie ]i Fran\a] care, în cele din urm`,
s-a ]i realizat. «Reali]tii» [Carr] desconsideraser` posibilitatea unei
alian\e, dar e]uaser` în a-]i da seama c` Hitler nu era doar un politician
obi]nuit, care ar fi putut fi cump`rat cu un împrumut ]i cu praful în
ochi al posibilit`\ii unor concesii comerciale ]i coloniale“.6
De]i s-a opus întotdeauna ideii c` un colonialism clasic era impor-
tant pentru men\inerea prosperit`\ii economice a puterii metropolitane,
Angell nu a fost un opozant al ideii de imperiu.7 Spre deosebire de al\i li-
berali, precum Hobson, Angell nu a crezut c` decolonizarea ]i neames-
tecul erau importante în sine, ca instrumente ale libert`\ii politice ]i drept
contributori la stabilitatea interna\ional`. Angell a fost un ardent adversar
al na\ionalismului, oriunde s-ar fi manifestat ]i a sus\inut ideea c` deco-
lonizarea era, mai degrab`, compatibil` cu propagarea na\ionalismului
decât opus` acestuia. El a considerat iluzia suveranit`\ii politice ]i eco-
nomice ca fiind mai pu\in important` decât asigurarea ordinii politice ]i
extinderea domniei legii la toate popoarele, fie c` erau formal indepen-
dente sau nu. Angell a fost întotdeauna foarte sceptic cu privire la
„con]tiin\a public`“ (public mind) în a]a-numitele democra\ii. Credea, ca
]i Hobson, c` r`zboiul survenea adesea din cauza ]ovinismului, na\iona-
lismului deformat ]i abilit`\ii elitelor militare de a manipula viziunile pro-
priilor cet`\eni cu privire alte state. Acesta fiind cazul lumii dezvoltate, cu
atât mai probabil era ]i cazul lumii a treia, cu lideri chiar ]i mai pu\in
îngr`di\i de pres` decât cei din statele moderne industrializate.
În excelenta sa analiz` critic` asupra contribu\iei lui Angell la stu-
diul rela\iilor interna\ionale în secolul al XX-lea, Cornelia Navari se con-
centreaz` asupra a trei principale puncte slabe ale operei acestuia. Mai
întâi, chiar dac` analiza lui asupra interdependen\ei ca func\ie a diviziunii
103 N. ANGELL
muncii este un pas înainte fa\` de liberalismul secolului al XVIII-lea (care
lega necesitatea pie\elor economice de legea natural`), ea are înc` puncte
slabe. De]i analiza sa empiric` s-a limitat la Europa ]i, în special, la
Germania ]i Anglia, Angell a fost înclinat s` fac` generaliz`ri care nu erau
sus\inute de realitate. Interdependen\a, dup` cum mul\i autori au sus\inut
de atunci, nu ar trebui în\eleas` ca însemnând egalitatea gradului de
dependen\` dintre diferite state. De aceea, metafora b`rcii sparte induce în
eroare. În cel mai bun caz, interdependen\a este limitat` la anumite regi-
uni ale lumii; ea nu este universal` ]i rareori statele sunt la fel de vulnera-
bile sub aspectul costurilor unui eventual r`zboi. Dar, din moment ce nu
sunt în mod egal vulnerabile, într-o lume în care „câ]tigurile relative“ din
comer\ ]i cooperare sunt distribuite inegal, poate fi ra\ional pentru anu-
mite state s` renun\e la câ]tigurile absolute ob\inute din cooperare pentru
a-]i asigura securitatea relativ`. În al doilea rând, Angell nu a contribuit
prea mult la în\elegerea na\ionalismului. El ura na\ionalismul în toate
formele sale, dar avea mai degrab` pornirea s` fac` remarci generale
despre sl`biciunea ]i vulnerabilitatea con]tiin\ei publice la manipulare
prin inocularea ideilor na\ionaliste, decât s` recunoasc` vreo legitimitate
moral` identit`\ii na\ionale. Ca urmare, de]i nu a prezis niciodat` c`
r`zboiul ar urma s` dispar` ca efect al interdependen\ei economice, a
crezut c` a]a ar trebui. De aceea, nu a reu]it s` ia în considerare posibili-
tatea existen\ei unor motive u]or de sus\inut pentru a duce un r`zboi, în
pofida costurilor sale economice. Colin Gray observa:
„Problema central` este aceea c`, de]i Omul este Economic, el este, de
asemenea, ]i Politic, Religios ]i, posibil, Militar (dac` nu chiar
R`zboinic) prin natura sa… chiar dac` s-ar putea defini, m`sura ]i
ob\ine bun`starea economic`, ce s-ar realiza? Dac`, ab extensio,
bun`starea economic` trebuie s` includ` valorile securit`\ii fizice ]i
politice, poate chiar ]i securitatea con]tiin\ei, ce utilitate i-ar r`mâne
acestui concept-valoare?“8
În al treilea rând, Angell tindea s` presupun` c` exista o rela\ie
invers` între interdependen\a economic` dincolo de grani\ele teritoriale ]i
puterea guvernelor de a controla ceea ce se petrecea în interiorul acestor
grani\e. Nu a f`cut niciodat` o distinc\ie sistematic` între state ]i guverne
]i nici nu a acceptat c` statul „este constituit din mai mult decât aparatul
guvernamental formal. Institu\ii precum presa, grupurile de lobby, insti-
tutele de cercetare au fost absorbite în structura guvern`rii moderne. În
timp ce guvernul î]i poate pierde din for\a de determinare a politicilor sec-
toriale, el câ]tig` mai mult prin coordonarea, interven\ia în ]i, în cele din
RELA|II INTERNA|IONALE 104
urm`, legitimarea activit`\ilor multor agen\i informali definitorii pentru
statul modern“.9
În ciuda existen\ei lor, aceste observa\ii privind opiniile lui Angell
nu ]tirbesc imensa sa contribu\ie la studiul rela\iilor interna\ionale, în\e-
leas` în contextul locului ]i timpului s`u. Acum ]tim mai multe decât în
vremea sa despre natura ]i amploarea interdependen\ei în politica mondi-
al`, iar dezbaterea privind rela\ia acesteia cu r`zboiul este mult mai sofis-
ticat` decât atunci. Angell a f`cut mult pentru a pune bazele interna\iona-
lismului liberal ]i a contribuit la combaterea mitului potrivit c`ruia r`zbo-
iul este o întreprindere profitabil`. Apelul la ra\iune ]i nevoia de educa\ie
în domeniul rela\iilor interna\ionale au fost ]i ele foarte importante. Orice
s-ar crede despre con\inutul unora din argumentele sale, încercarea lui de
a aplica ideea unui interes propriu „luminat“ la domeniul rela\iilor inter-
na\ionale este înc` o puternic` surs` de inspira\ie pentru cercet`tori.
Note
1. Cornelia Navari. „The Great Illusion Revisited: the International Theory of
Norman Angell“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 341.
2. Norman Angell, After All, Londra, Hamish Hamilton, 1951, p. 107. Un bun rezu-
mat al vie\ii lui Angell poate fi g`sit în lucrarea lui J. D. B. Miller, Norman
Angell and the Futility of War, Basingstoke, Macmillan, 1986, p. 1-24.
3. Norman Angell, The Foundations of International Polity, Londra, Heineinann,
1914, p. 17.
4. Cornelia Navari, op.cit., p. 350.
5. Martin Ceadel, Pacificism in Britain 1914-1945, Oxford, Clarendon Press, 1980, p. 3.
6. J. D. B. Miller, op. cit., p. 7.
7. A se vedea în mod deosebit lucrarea lui Norman Angell, The Defence of the
Empire, Londra, Hamish Hamilton, 1937.
8. Colin Gray, „Global Security and Economic Well-Being: A Strategic
Perspective“, în Political Studies, nr. 42, 1994, p. 30.
9. Cornelia Navari, op. cit., p. 354.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Carr,
Hobson ]i Wilson.
105 N. ANGELL
Principalele lucr`ri ale lui Norman Angell
Patriotism Under Three Flags: A Plea for Rationalism in Politics, Londra, Fisher
Unwin, 1903.
The Great Illusion: A Study of Relations of Military Power in Nations to Their
Economic and Social Advantage, Londra, William Heinemann, 1912.
The Foundations of International Polity, Londra, William Heinemann, 1914.
Human Nature and the Peace Problem, Glasgow, W. Collins Sons & Co., 1925.
From Chaos to Control, New York, Century Co., 1933.
„The International Anarchy“, în lucrarea lui Leonard Woolf, The Intelligent Man’s
Way to Prevent War, Londra, Gollancz, 1933, p. 19-66.
The Press and the Organization of Society, Cambridge, Minority Press, 1933.
Preface to Peace, New York, Harper & Brothers Ltd., 1935.
The Unseen Assassins, Londra, Hamish Hamilton, 1935.
This Have and Have-not Business: Political Fantasy and Economic Fact, Londra,
Hamish Hamilton, 1936.
The Defence of the Empire, Londra, Hamish Hamilton, 1937.
Peace with the Dictators?: A Symposium and Some Conclusions, Londra, Hamish
Hamilton, 1938.
The Great Illusion - Now, Harmondsworth, Penguin, 1938.
Let the People Know, New York, Viking Press, 1943.
Sleep Places: An Examination of Political Tendencies, Londra, Hamish Hamilton, 1947.
After All: The Autobiography of Norman Angell, Londra, Hamilton, 1951.
Lecturi suplimentare
Bisceglia, Louis, Norman Angell and the Liberal Internationalism in Britain,
1931-1939, New York, Garland, 1982.
Howard, Michael, War and the Liberal Conscience, Londra, Temple Smith, 1978.
Miller, John D. B., Norman Angell and the Futility of War: Peace and the Public
Mind, Londra, Macmillan, 1986. Con\ine o bibliografie complet` a lucr`-
rilor lui Angell.
Navari, Cornelia, „The Great Illusion Revisited: the International Political Theory of
Norman Angell“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 341-358.
Weinroth, H., „Norman Angell and The Great Illusion: an Episode in pre-1914
Pacifism“, în Historical Journal, nr. 17, 1974, p. 551-574.

CHARLES BEITZ
Cei mai mul\i dintre liberalii prezenta\i în aceast` parte a lucr`rii
sunt empiri]ti. De]i motiva\i de valorile liberale ale libert`\ii individuale,
egalit`\ii politice ]i democra\iei, ei sunt în principal preocupa\i de modu-
rile în care rela\iile interna\ionale promoveaz` sau obstruc\ioneaz` aceste
valori. Beitz este un teoretician important, interesat de justificarea acestor
valori ]i de modul în care pot fi furnizate indivizilor, la scar` global`,
motive de comportare concordant` cu aceste valori. Cu alte cuvinte, el
vrea s` elaboreze principii de drept acceptabile în sine, la care s` ne putem
conforma în mod rezonabil, dat fiind c` indivizii ]i statele sunt entit`\i
complexe din punct de vedere motiva\ional. Cartea sa, Political Theory
and International Relations (1979), este o încercare de a urm`ri dou`
obiective de baz` ale teoriei politice: elaborarea unui ideal al vie\ii colec-
tive ]i a unui argument conving`tor asupra motivului pentru care acesta ar
trebui promovat. Thomas Nagel ar`ta: „Un ideal, oricât de atractiv ar putea
fi de contemplat, este utopic dac` indivizii concre\i nu pot fi motiva\i s`
tr`iasc` dup` tiparul lui. Dar un sistem politic care este legat complet de
motivele individuale poate da gre] în a întruchipa orice ideal.“1 Aceste
dou` dimensiuni ale proiectului lui Beitz sunt inextricabil legate una de
alta, din moment ce el este la fel de procupat s` evite eticheta de „idealist“
pe cât este s` apere principiile liberale.
Din teza de doctorat a lui Beitz, sus\inut` la Universitatea Princeton
la mijlocul anilor ’70, a rezultat lucrarea Political Theory and Interna-
tional Relations. A fost o perioad` interesant` atât din punct de vedere in-
telectual, cât ]i politic. Pe de o parte, teoria politic` se afirma în SUA dup`
o perioad` lung` de somnolen\` ]i marginalizare, în plin` domina\ie a po-
zitivismului ]i behaviorismului din ]tiin\a politic` american`. „Valorile“
erau adesea asociate cu emo\iile sau „preferin\ele“ indivizilor, legându-se
moralitatea de domeniul „opiniilor“. Filozofia politic` dominant` în mediul
academic era utilitarismul, care sus\inea un principiu aparent simplu, „ma-
ximizarea bun`st`rii sociale ]i a fericirii“. Acest principiu coexista cu
ideea liberal` c` drepturile indivizilor nu ar trebui sacrificate în interesul
bun`st`rii sociale, dar acelora care au crezut într-o asemenea idee le-au
lipsit argumentele filozofice împotriva gândirii utilitariste predominante.
Pe de alt` parte, în studiul rela\iilor interna\ionale existau indicii privind
inadecvarea paradigmei realiste la studiul unei lumi de „interdependen\e
complexe“. Gânditori ca Robert Keohane ]i Joseph Nye sus\ineau c`
imaginea „politicilor de putere“ în statele autonome (self-contained) era,
107 C. BEITZ
dac` nu totalmente perimat`, oricum nepotrivit` pentru a analiza proble-
mele importante ]i noile orient`ri din economia politic` interna\ional`.
Era nevoie s` fie examina\i al\i actori decât statele, cum ar fi corpora\iile
multina\ionale ]i mi]c`rile sociale transna\ionale, fiecare cu importan\a
proprie. Distribu\ia puterii militare era din ce în ce mai irelevant`, argu-
mentau ei, în timp ce imaginea „anarhiei“ era înlocuit` de ceea ce Wolfram
Hanreider numea „o nou` convergen\`“ a proceselor politice interna\io-
nale ]i na\ionale. Politicile privind distribu\ia economic` erau, adesea, cel
pu\in la fel de importante ca ]i politicile de securitate militar`. 2
Rena]terea teoriei politice în SUA s-a datorat, în mare m`sur`, unei
singure personalit`\i, John Rawls, ]i c`r\ii sale A Theory of Justice (1971).
Beitz a profitat de oportunitate ]i a sus\inut c` „principiile drept`\ii“ ela-
borate de Rawls puteau îndeplini cele dou` func\ii ale teoriei politice la
scar` global`, acum, c` „reali]tii“ î]i pierduser`, aparent, unul din argu-
mentele lor principale împotriva integr`rii teoriei politice ]i rela\iilor in-
terna\ionale. Acestea din urm` nu mai erau o aren` a „continuit`\ii ]i nece-
sit`\ii“, în forma politicilor de putere, în timp ce (a]a cum credea Beitz)
idealurile colective ale teoriei politice liberale puteau fi ap`rate ca interese
universale proprii. Pentru a în\elege bazele argumenta\iei lui Beitz, se
impune deci o scurt` prezentare a lucr`rii lui Rawls. Acesta a furnizat o
metod` unic` pentru identificarea principiilor de justi\ie care protejeaz`
drepturile individului. În acest sens, el a dezvoltat principiile de justi\ie
care ap`rau nu numai libert`\ile civile ]i politice tradi\ionale, ci ]i o împ`r-
\ire mai echitabil` a veniturilor, bog`\iei, educa\iei, ofertelor de munc`,
s`n`t`\ii ]i a altor „bunuri“ esen\iale pentru a asigura bun`starea ]i dem-
nitatea tuturor, inclusiv a celor defavoriza\i.
Metoda pe care Rawls a folosit-o pentru a elabora aceste principii
se bazeaz` pe tradi\ia contractului social, trasat` de Hobbes, Rousseau ]i
Kant. Dar, în loc de a postula anumite caracteristici ale „naturii umane“
pentru a stabili condi\iile contractului, Rawls a sugerat ideea unei „pozi\ii
originare“. Aceasta este o situa\ie ipotetic` în care „un v`l de ignoran\`“
ne împiedic` s` ne recunoa]tem talentele naturale, principiile morale ]i
rangul în ordinea social`, astfel încât s` putem alege în mod ra\ional prin-
cipii de justi\ie care nu sunt în favoarea noastr`. F`r` a-\i cunoa]te religia,
vei alege un principiu de toleran\` religioas` pentru a guverna societatea.
Necunoscând clasa social` din care faci parte, vei alege principii care s`
garanteze egalitatea corect` de ]anse ]i s`-\i maximizeze succesul în via\`,
dac` ajungi s` fii printre cet`\enii cei mai pu\in favoriza\i. Orice persoan`
„ra\ional`“ va alege aceste principii, deoarece nu exist` nimic care s` ne
deosebeasc` unul de cel`lalt în aceast` pozi\ie originar`, unde cu to\ii sun-
RELA|II INTERNA|IONALE 108
tem persoane care aleg ra\ional. În acest caz suntem „persoane morale
libere ]i egale“, conduse de sim\ul „justi\iei drept corectitudine“ pentru a
dezvolta principii care ne leag` unii de ceilal\i ]i de care ne ata]`m atât
noi, cât ]i societatea ca întreg.
Substan\a politic` a teoriei lui Rawls const` în încercarea de a inte-
gra critica socialist` în liberalism. Primul principiu de justi\ie afirm` li-
bertatea ]i egalitatea, acordând prioritate asigur`rii libert`\ilor liberale
fundamentale de gândire, con]tiin\`, exprimare, asociere, vot universal,
protec\ie fa\` de arest`ri abuzive ]i dreptul de a de\ine proprietate. Al
doilea principiu de justi\ie are dou` p`r\i. Mai întâi, este „principiul dife-
ren\ei“. Inegalit`\ile sociale ]i economice sunt justificate doar dac` spo-
resc beneficiile cet`\enilor mai pu\in avantaja\i. În al doilea rînd, se cere o
egalitate universal` de ]anse, nu numai a ]anselor de a munci, ci ]i a
]anselor în via\`, indiferent de clasa social`. Astfel, justi\ia lui Rawls
descrie un liberalism pentru cei mai pu\in avantaja\i, care pl`te]te tribut
criticii socialiste. Principiul diferen\ei îi protejeaz` pe s`raci atâta timp cât
ridicarea nivelului lor de trai e posibil`. În mod similar, egalitatea de ]anse
merge, dincolo de liberalismul clasic, pân` la a cere educa\ie compensa-
torie ]i limitarea inegalit`\ilor economice.
Importan\a lui Rawls în istoria teoriei politice este acum recunos-
cut`. Beitz afirm` c` el este la fel de important ]i în studiul rela\iilor inter-
na\ionale, în ciuda faptului c` Rawls însu]i atinge foarte pu\in acest
subiect. Nu îl ignor`, dar sus\ine c`, ]i la nivel global, între state, con-
secin\ele pornirii de pe o „pozi\ie originar`“ ar duce la principii „fami-
liare“, deja existente în dreptul interna\ional:
„Principiul de baz` al dreptului na\iunilor este principiul egalit`\ii.
Popoarele independente organizate în state au anumite drepturi funda-
mentale egale. Acest principiu este analog drepturilor egale ale cet`\e-
nilor într-un regim constitu\ional. O consecin\` a acestei egalit`\i a
na\iunilor este principiul autodetermin`rii unui popor, dreptul unui
popor de a-]i rezolva propriile probleme f`r` imixtiunea unor puteri
str`ine. Altul... este dreptul la autoap`rare împotriva unui atac extern,
inclusiv dreptul de a forma alian\e de ap`rare pentru a-]i proteja acest
drept. Un alt principiu este acela c` tratatele trebuie s` fie respectate...
dar în\elegerile de a coopera, în cazul unui atac nejustificat, sunt nule
ab initio.“3
Rawls însu]i este neclar, nereu]ind s` fac` distinc\ie între na\iuni ]i
state. În oricare din cele dou` cazuri, Beitz nu vede nici un motiv pentru
a îngr`di pozi\ia originar` a indivizilor la nivelul unei na\iuni sau al unui
109 C. BEITZ
stat. El ap`r` o pozi\ie cosmopolit` radical`, a justi\iei interna\ionale,
împotriva a ceea ce nume]te concep\ia „moralit`\ii statelor“. Drepturile
statelor sunt ele însele derivate din drepturile fiin\elor umane ]i Beitz nu
vede nici un motiv care s` limiteze cel de-al doilea principiu, care \ine de
justi\ia distributiv`, la rela\iile dintre cet`\eni în interiorul grani\elor teri-
toriale ale statelor suverane. Din punct de vedere moral, frontierele terito-
riale sunt arbitrare, consecin\` mai degrab` a întâmpl`rii istorice decât a
deliber`rii morale. De aceea, el este oarecum sceptic cu privire la princi-
piul „autodetermin`rii“ ca fiind limitat la acele state care se întâmpl` s`
existe la un moment dat în istorie. Cine este „subiectul“ relevant al auto-
determin`rii? Care este scopul „autodetermin`rii“? „Autonomia“ politic`
a anumitor grupuri sau suveranitatea statal` deplin`? Ceea ce conteaz`
pentru Beitz este întâietatea moral` a indivizilor, nu obscurele carac-
teristici „împ`rt`]ite“ ale grupurilor:
„Ideea c` statele ar trebui s` fie respectate ca surse autonome de
finalit`\i ]i c`, de aceea, nu trebuie s` fie stânjenite, apare ca un cores-
pondent al ideii c` indivizii ar trebui respecta\i ca fiin\e autonome. Dar
analogia este gre]it`. Corespondentul autonomiei individuale la nive-
lul statelor este conformitatea institu\iilor lor de baz` cu principii de
justi\ie adecvate... principiul autonomiei statului ... nu poate fi corect
interpretat f`r` a aduce în discu\ie justi\ia social` care, de regul`, este
considerat` ca apar\inând teoriei politice a statului.“4
Dac` Beitz are dreptate, iar principiile lui Rawls despre justi\ie sunt
într-adev`r adecvate la nivel global, atunci mult din ceea ce este considerat
drept studiu al eticii interna\ionale trebuie complet regândit. Într-adev`r,
Beitz este foarte clar asupra acestui punct. Analogia hobbesian` dintre
indivizi ]i state, pe care mul\i studen\i ]i-au însu]it-o înc` de la primul curs
de rela\ii interna\ionale, este gre]it`. Beitz a dedicat o parte însemnat` din
cartea sa expunerii permanente a m`surii în care studiul rela\iilor
interna\ionale este astfel fundamental viciat; abia Rawls ne furnizeaz`
principii universale de justi\ie care ar trebui aplicate la nivel global. Mai
mult înc`, ele pot fi aplicate sau, cel pu\in, condi\ia de interdependen\`
face ]i mai posibil acest lucru acum mai mult ca niciodat` ]i Beitz insist`
asupra justific`rii contractuale c` „persoane de diferite cet`\enii au
obliga\ii reciproce distributive, asemenea cet`\enilor aceluia]i stat.
Obliga\iile distributive interna\ionale sunt bazate pe justi\ie, nu pur ]i sim-
plu pe ajutorul reciproc.“5
Cu o singur` carte, Charles Beitz a reu]it s` trezeasc` interesul unei
noi genera\ii de cercet`tori pentru valoarea teoriei politice în rela\iile in-
RELA|II INTERNA|IONALE 110
terna\ionale. El a fost capabil s` foloseasc` opera lui Rawls pentru a dove-
di netemeinicia argumentelor epistemologice care asimileaz` moralitatea
emo\iilor ori obiceiurilor (scepticism etic) ]i a putut s` invoce interdepen-
den\a economic` pentru a ataca argumentele fundamentale conform c`rora
rela\iile interna\ionale sunt un domeniu nepotrivit pentru etica aplicat`
(ceea ce s-ar putea numi imposibilitate etic`). A]adar, din multe puncte de
vedere, Political Theory and International Relations este o lucrare foarte
important` pentru cei care cerceteaz` teoria politic` ]i rela\iile interna-
\ionale. Ea caut` s` integreze în ]tiin\a politic` dou` subdomenii, care s-au
dezvoltat pe dou` c`i diferite. Martin Wight argumentase c` teoria politic`
era limitat` la stat ]i c` domeniul cel mai apropiat teoriei politice, în
rela\iile interna\ionale, era filozofia istoriei. Dac` Beitz avea dreptate,
situa\ia era pe punctul de a se schimba.
Într-o anumit` m`sur`, situa\ia s-a schimbat mul\umit`, în parte, lui
Beitz. Dar ar fi gre]it s` suger`m c` argumenta\ia sa a fost larg acceptat`
]i c` s-ar putea continua pur ]i simplu s` se în\eleag` complexitatea
justi\iei distributive globale potrivit direc\iilor trasate de Rawls. În mod
cert, a se c`uta, de pild`, s` se aplice la nivel global principiul distributiv
ar fi o sarcin` descurajatoare în sine. Desigur, Beitz recunoa]te c` teoria
sa ar trebui considerat` un ideal la care indivizii ]i statele trebuie s` aspire
]i ar fi chiar motiva\i s` fac` eforturi în acest sens. Nu este o eroare a
teoriei faptul c` exist` o deosebire esen\ial` între presupozi\iile sale ]i
realitatea contemporan`. Janna Thompson d` unele sugestii asupra impli-
ca\iilor pr`pastiei dintre teoria în discu\ie ]i practic`:
„Nu exist`, în primul rând, nici un organism politic mondial capabil s`
impoziteze indivizii boga\i de dragul celor mai pu\in înst`ri\i; nici un
organism mondial capabil s` asigure acele resurse de care s` benefi-
cieze cei nevoia]i. Pentru a face aceast` teorie aplicabil`, avem nevoie
cel pu\in de o organiza\ie capabil` s` administreze ]i s` impun` un sis-
tem universal de distribu\ie social`.“6
Inutil s` mai spunem c` nu avem nimic de acest gen în lume ]i este
îndoielnic c` justi\ia distributiv` ar putea fi vreodat` practicat` pe liniile
trasate de Rawls f`r` ]i mai multe restric\ii drastice asupra capitalismului
global decât Rawls sau Beitz ar fi preg`ti\i s` accepte. Motivul este c`
interven\iile politice pe „pia\a liber`“ ar submina alte valori pe care libe-
ralii le pre\uiesc, cum ar fi libertatea fa\` de constrângerea statal` (sau
suprastatal`!) ]i dreptul de proprietate.
S-ar putea atunci concluziona c` Beitz a reu]it s` intersecteze teo-
ria politic` ]i rela\iile interna\ionale, chiar dac` dificultatea de a-]i atinge
111 C. BEITZ
concret scopurile propuse este imens`. Oricum, teoria în sine a fost
subiectul mai multor critici, care trebuie luate în considerare de aceia care
sprijin` tipul de viziune cosmopolit` articulat` de Beitz. Dou` dintre aces-
tea se desprind în mod special.
Mai întâi, s-ar putea ca Rawls s` aib` bune motive filozofice s` se
opun` sus\inerii unei versiuni globale a teoriei sale asupra justi\iei, chiar
dincolo de evidentele dificult`\i de ordin practic. Dac` a reu]it s` readuc`
un discurs despre drepturi în teoria politic` ]i s` înl`ture domina\ia in-
telectual` a utilitarismului lui Benthamite, Rawls recunoa]te acum c`
pozi\ia originar` nu este atât de inocent` pe cât pare. Aceasta ca r`spuns
la filozofia politic` de tip „comunitarist“, care a atacat „universalismul
abstract“ al „v`lului de ignoran\`“. S-a spus c` teoria lui Rawls se bazeaz`
pe o concep\ie gre]it` ]i incoerent` asupra oamenilor, ca ]i când ar fi
neîmpov`ra\i de scopuri comune, determinate social ]i „constitutive“. În
eseurile mai recente, Rawls neag` faptul c` teoria sa ar presupune o con-
cep\ie metafizic` asupra persoanei. Ca teorie mai degrab` „politic`“ decât
metafizic`, ea urm`re]te s` realizeze un consens între cet`\enii unei demo-
cra\ii pluraliste care, cu toate acestea, se pot îndep`rta de practicile lor
sociale ]i pot reflecta asupra rezonabilit`\ii lor. În acest caz, exist` motive
serioase pentru a restrânge scopul teoriei la anumite societ`\i, cum ar fi
Statele Unite. Rawls crede c` societ`\ile ar trebui considerate „întreprinderi
cooperative pentru avantaje reciproce“ ]i este dificil de v`zut cum s-ar putea
caracteriza sistemul mondial prin aceast` sintagm`. Chris Brown arat`:
„A]a-numita «societate» mondial` nu este o societate, deoarece nu
creeaz` prin cooperare un surplus care s` fie împ`r\it; astfel de principii
de justi\ie distributiv` nu sunt cerute la scar` mondial`, pentru c` nu
este nimic de distribuit. Societ`\ile individuale nu coopereaz`, îns` tre-
buie s` coexiste. Justi\ia interna\ional` se refer` la acest` coexisten\`.“7
Astfel încât s-ar putea ca Rawls s` aib` dreptate când ajunge s`
exclud` al doilea principiu al justi\iei din arena interna\ional`, iar Beitz se
în]eal` când î]i imagineaz` un „v`l de ignoran\`“ global care nu genereaz`
altceva decât mult zgomot. Este destul de greu de imaginat un consens în
interiorul comunit`\ilor na\ionale asupra unei liste de „bunuri esen\iale“
ce trebuie distribuite. Despre societatea global` nici nu poate fi vorba.
A doua critic` adus` lui Beitz se refer` la modul în care face apel
la interdependen\a interna\ional` pentru a-]i justifica teoria. Exist` aici
câteva probleme. În primul rând, dac` se presupune c` apelul justific`
numirea societ`\ii interna\ionale drept o „întreprindere cooperativ`“, pu-
terea acestuia este predispus` la schimbare. Pân` la urm`, interdependen\a
RELA|II INTERNA|IONALE 112
este o variabil` în rela\iile interna\ionale, nu o constant`. A]a cum spune
Andrew Linklater, „orice … teorie care men\ioneaz` interdependen\a
drept cheie a dezvolt`rii sale genereaz` limit`ri substan\iale; aceasta ar fi
o teorie regional` ]i poate chiar una efemer`“.8 Ar avea o astfel de teorie
cele mai potrivite aplica\ii în regiunile cele mai „interdependente“? Dac`
da, atunci, a]a cum arat` Brown, teoria lui Beitz „func\ioneaz` cel mai bine
acolo unde este cel mai pu\in necesar` ]i unde este în cel mai înalt grad
irelevant`“, adic` în interiorul unor arii ca Europa de Vest, mai degrab`
decât aplicat` la rela\iile dintre Europa Occidental` ]i lumea a treia.
Acestea sunt critici puternice aduse ambelor elemente ale proiectu-
lui lui Beitz – apelul s`u la universalismul filozofic pentru justificarea
drepturilor politice ]i economice ]i preten\iile empirice ale acestui proiect
cu privire la scopul teoriei în rela\iile interna\ionale. Cu toate acestea, de]i
Beitz a recunoscut for\a criticilor aduse, opera sa r`mâne valoroas`, ca o
tentativ` curajoas` de a îmbina teoria politic` ]i studiul rela\iilor
interna\ionale. De]i nu reu]e]te s` ofere o solu\ie la conflictul dintre par-
ticularism ]i universalism în studiul eticii interna\ionale, legitimitatea
cercet`rii în sine este acum acceptat` în rela\iile interna\ionale. Political
Theory and International Relations este o carte important`, care a ajutat
la îndreptarea dezbaterii în rela\iile interna\ionale într-o nou` direc\ie.
Beitz chiar a avut dreptate s` observe c` „o asemenea dezbatere moral`
sistematic` despre rela\iile interna\ionale a avut loc doar între sus\in`torii
scepticismul interna\ional ]i ai moralit`\ii statelor. Oricum … cele mai
presante probleme sunt acelea care separ` moralitatea statelor de morali-
tatea interna\ional`“.9
Charles Beitz este în prezent profesor ]i decan în cadrul Colegiului
Bowdoin din SUA. El a predat filozofie politic` ]i rela\ii interna\ionale
la Universitatea Princetown ]i la Colegiul Swarthmore, Pennsylvania. De
asemenea, este membru al consiliului editorial al revistei Philosophy and
Public Affairs.
Note
1. Thomas Nagel, „What Makes a Political Theory Utopian?", în Social Research,
nr. 56, 1989, p. 904.
113 C. BEITZ
2. Wolfram F. Hanreider, „Dissolving International Politics: Reflections on the
Nation-State“, în American Political Science Review, nr. 72, 1978, p. 1276-
1287. A se vedea ]i lucrarea lui Robert Keohane ]i Joseph Nye, Power and
Interdependence: World Politics in Transition, Boston, Little, Brown, 1977.
3. John Rawls, A Theory of Justice, Cambridge, Massachusetts, Harvard University
Press, 1971, p. 378-379.
4. Charles Beitz, Political Theory and International Relations, Princeton, New
Jersey, Princeton University Press, 1979, p. 122.
5. Ibidem, p. 128.
6. Janna Thompson, Justice and World Order, Londra, Routledge, 1992, p. 15.
7. Chris Brown, International Relations Theory: New Normative Approaches,
Londra, Harvester Wheatsheaf, 1992, p. 173-174.
8. Andrew Linklater, Men and Citizens in the Theory of International Relations,
Edi\ia a doua, Londra, Macmillan, 1990, p. 6.
9. Charles Beitz, Political Theory and International Relations, p. 183.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Wight
]i Walzer.
Principalele lucr`ri ale lui Charles Beitz
„Justice and International Relations“, în Philosophy and Public Affairs, nr. 4, 1975,
p. 360-389.
Political Theory and International Relations, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1979.
„Bounded Morality: Justice and the State in World Polities“, în International
Organisation, nr. 33, 1979, p. 405-424.
„Nonintervention and Communal Integrity“, în Philosophy and Public Affairs, nr. 9,
1980, p. 385-403.
Law, Economics, and Philosophy: A Critical Introduction, With Applications to
the Law of Torts (with Mark Kuperberg), Totowa, New Jersey, Rowman &
Allenheld, 1983.
Political Equality: An Essay in Democratic Theory, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1990.
„Sovereignty and Morality in International Affairs“, în lucrarea lui David Held
(ed.), Political Theory Today, Stanford, Stanford University Press, 1991,
p. 236-254.
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Malnes, Raino, „Philosophers Crossing Borders: Recent Literature on Ethics and
International Relations“, în Journal of Peace Research, nr. 20, 1983, p. 193-200.
RELA|II INTERNA|IONALE
Rawls, John, A Theory of Justice, Cambridge, Massachusetts, Harvard University
Press, 1971.
Rawls, John, „Justice as Fairness: Political not Metaphysical“, în Philosophy and
Public Affairs, nr. 14, 1985, p. 223-251.
Suganami, Hidemi, „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull, Beitz,
and Linklater“, în Review of International Studies, nr. 12, 1986, p. 145-158.
Thompson, Janna, Justice and World Order: A Philosophical Inquiry, Londra,
Routledge, 1992.
114
MICHAEL DOYLE
Doi factori au ac\ionat împotriva studierii sistematice a istoriei în
cadrul ]colii anglo-americane de rela\ii interna\ionale. Primul este impac-
tul a ceea ce s-ar putea numi „afaceri curente“ (current affairs) asupra
determin`rii obiectului principal de studiu. Din dorin\a de „relevan\` poli-
tic`“ ]i din imboldul de a r`mâne în pas cu problemele cotidiene, cerce-
t`torii pot fi cu u]urin\` captiva\i de titlurile zilnice, incapabili ]i poate
neinteresa\i s` aprofundeze ]i s` încerce s` evalueze modelele mai dura-
bile de comportament al statelor. În al doilea rând, ]i vorbim despre o
nemul\umire tradi\ional` a cercet`torilor [n materie, c`utarea „legilor de
comportament al statelor“, în anii ’50 ]i ’60, a l`sat urme de ne]ters în
domeniu. Istoria a fost studiat` numai în m`sura în care se credea c` ar
putea genera „ipoteze verificabile“ ori furniza echivalentul unui laborator
pentru testarea ipotezelor generate de o gândire logic` ]i deductiv`.
Principalul motiv al includerii lui Michael Doyle în aceast` carte
este considera\ia lui pentru istoria „intern`“ a domeniului. În recenta sa
critic` asupra modului în care rela\iile interna\ionale ]i istoria lor sunt
prezentate în mare parte a literaturii de specialitate, Brian Schmidt de-
plânge ceea ce consider` a fi „prezenteismul“ cople]itor al abord`rilor:
„Actualul consens teoretic al disciplinei, sau o versiune polemic` a ceea
ce ar fi trebuit s` fie acest consens, este de fapt considerat definitiv ]i
atunci trecutul este reconstruit ca o teleologie pe deplin manifestat` în
el... rezultatul net al acestei orient`ri prezenteiste este acela c` dez-
baterea istoric`, reconstruind fidel discursul istoric al ideilor, practicilor
]i conversa\iilor, sluje]te demonstr`rii tezei despre natura contempo-
ran` a disciplinei.“1
Articolul lui Schmidt a fost publicat în 1994, cu trei ani înainte de
apari\ia a ceea ce este, în opinia mea, cel mai bun manual pentru studen\ii
în ultimul an la rela\ii interna\ionale contemporane, ]i anume Ways of War
and Peace al lui Michael Doyle (1997). Când aceast` carte a ajuns pe
biroul meu, la jum`tatea anului 1997, trebuie s` m`rturisesc c` am suferit
în t`cere. Prima mea reac\ie a fost s` gândesc c` era un alt manual ameri-
can masiv pentru studen\ii naivi din ultimii ani, ticsit de „date“ contempo-
rane, unde abund` modele complicate cu s`ge\i aruncate pe toat` pagina
]i sute de „instantanee“ istorice care ilustreaz` relevan\a empiric` a su-
gestivelor, dar cu validitate nedovedit`, generaliz`ri. Este, oricum, un text
unic, de departe superior celor mai multe lucr`ri care caut` s` introduc`
RELA|II INTERNA|IONALE 116
studen\ii în domeniu într-o manier` riguroas` din punct de vedere teore-
tic. Valoarea sa rezid` în capacitatea lui Doyle de a combina dou` sarcini.
Pe de o parte, el este capabil s` prezinte paradigme „clasice“ ale materiei,
r`mânând totodat` sensibil la contextul în care acestea au fost elaborate.
Pe de alt` parte, Doyle demonstreaz` relevan\a lor contemporan`, extr`-
gând generaliz`rile empirice relevante con\inute în ele ]i supunându-le
unei examin`ri riguroase, în lumina m`rturiilor istorice. Aceasta este me-
toda pe care autorul a folosit-o cu mare succes în trecut, în special în
lucr`rile despre Kant ]i Tucidide, ]i în principala sa lucrare privind impe-
rialismul.
Michael Doyle este profesor de politici ]i rela\ii interna\ionale la
}coala Woodrow Wilson, director al Centrului de Studii Interna\ionale ]i
director de studii postuniversitare la Departamentul de }tiin\e Politice al
Universit`\ii Princeton. N`scut la Honolulu, Hawaii, Doyle a fost educat
în Fran\a ]i Suedia ]i a absolvit Liceul Iezuit din Tampa, Florida. A studi-
at la Academia For\elor Aeriene din Statele Unite înainte de a se transfera
la Universitatea Harvard, unde a ob\inut licen\a, masteratul ]i doctoratul
în ]tiin\e politice. Înainte de a ajunge la Princeton, a predat la Univer-
sitatea Warwick ]i la Universitatea Johns Hopkins. În 1993, a fost vicepre-
]edinte al Academiei Interna\ionale a P`cii ]i în prezent este Senior Fellow
la International Peace Academy din New York. Este editorul pentru
America de Nord al publica\iei International Peacekeeping ]i unul din
membrii Council on Foreign Relations din New York.
Înainte de publicarea c`r\ii Ways of War and Peace, Doyle era
cunoscut pentru lucr`rile sale privind imperialismul european al secolului
al XIX-lea, ca ]i pentru analizele sale riguroase cu privire la presupusa
corela\ie dintre predominan\a democra\iei liberale în interiorul statelor ]i
absen\a r`zboiului dintre acestea. În 1986, a publicat Empires, o analiz`
profund`, multicauzal` a imperialismului european. Acesta din urm`,
sus\ine el, a fost slab definit în literatura de specialitate, ceea ce face difi-
cil` elaborarea unor ipoteze testabile asupra cauzelor fenomenului. Doyle
define]te imperialismul ca „o rela\ie formal` sau informal`, în care un stat
controleaz` suveranitatea politic` efectiv` a altuia“. 2 O explica\ie cu-
prinz`toare a imperiului ar trebui, prin urmare, s` demonstreze natura unui
astfel de control efectiv, s` arate motivele dorin\ei de a avea un astfel de
control ]i ar justifica fie supunerea, fie rezisten\a ineficace a societ`\ii pe-
riferice fa\` de puterea imperial`. Orice teorie care ar încerca s` descrie ]i
s` explice rela\iile imperiale ar trebui, sus\ine el, s` ia în considera\ie patru
factori: interesele ]i capacit`\ile metropolei; interesele ]i capacit`\ile peri-
feriei; dinamica for\elor transna\ionale; natura rela\iilor din cadrul sis-
117 M. DOYLE
temului interna\ional. For\ele transna\ionale sunt mijloacele prin care pu-
terea imperial` afecteaz` periferia. Acestea pot fi militare, comerciale sau
misionar-religioase ori o combina\ie a celor trei. Rela\iile din interiorul
sistemului interna\ional se refer` la echilibrul de putere dintre statele
imperiale.
Doyle critic` teorii precum cele ale lui Lenin, Hobson ]i Schumpeter,
care condamn` imperialismul în primul rând ca urmare a nevoii statelor
metropolitane de a se extinde. De asemenea, el critic` teoriile care bla-
meaz` imperialismul pentru sl`birea ]i pr`bu]irea statelor periferice. Pentru
Doyle, imperialismul nu este doar rezultanta for\elor compuse într-o parte
sau alta a sistemului interna\ional. Mai degrab`, na\iunile ]i societ`\ile vin
în contact unele cu altele prin intermediul for\elor transna\ionale. Impe-
rialismul este un posibil rezultat al acestor contacte, apari\ia lui depinzând
de interesele ]i de capacit`\ile relative ale societ`\ilor implicate.
În special trei caracteristici diferen\iaz` statele cu poten\ial imperi-
alist de statele ce pot fi supuse st`pânirii imperiale. M`rimea ]i bog`\ia,
suficient de relevante, nu sunt îns` factori-cheie, de]i pot afecta lupta din-
tre statele imperiale ]i pot avea un efect asupra scopului acestora de a
forma un imperiu. Tr`s`turile importante ale posibilelor state imperiale
sunt centralizarea politic`, unitatea ]i diferen\ierea în raport cu alte state.
Astfel, un stat înalt centralizat, unificat, cu un profil puternic, precum
Anglia, este probabil s` cople]easc` statele descentralizate, fragmentate,
mai pu\in diferen\iate, cu care vine în contact, rezultând imperialism chiar
dac` statele-\int`, cum ar fi China ]i India, sunt mult mai mari ]i chiar mai
bogate în resurse.
De asemenea, Doyle sugereaz` c` imperialismul are importante
varia\ii, care trebuie explicate. Unele imperii ]i-au exercitat direct st`pâ-
nirea, în vreme ce altele au condus indirect prin liderii indigeni din
colonii. Doyle sus\ine c` tipul de exercitare a st`pânirii nu depinde în mod
determinant de scopurile puterii imperiale. El re\ine chiar ideea c`, în ge-
neral, puterile europene au preferat domina\ia informal` în colonii, acolo
unde a fost posibil, ca o modalitate mai pu\in costisitoare de a ob\ine drep-
turile comerciale la care \ineau atât de mult. Totu]i, comer\ul cerea secu-
ritate, domnia legii ]i un cadru de echilibru între interesele reprezentan-
\ilor puterii imperiale ]i ale membrilor statelor periferice. Dac` ace]tia din
urm` erau constitui\i în triburi slab diferen\iate, statul periferic nu putea
asigura condi\iile men\ionate. Centrul imperial a trebuit, în astfel de ca-
zuri, s` exercite direct st`pânirea în colonii ]i s` î]i asume asigurarea
condi\iilor care [i erau necesare prin autoritatea consular`. Astfel, con-
struc\ia statului la periferie a fost o consecin\` a activit`\ilor imperiale.
RELA|II INTERNA|IONALE 118
În schimb, atunci când statul periferic a avut o structur` feudal` sau
patriarhal` mai diferen\iat`, a putut îndeplini multe din aceste necesit`\i
ale metropolei, asigurând cel pu\in controlul propriei popula\ii. Puterea
metropolitan` a putut face atunci în\elegeri cu statul periferic cu privire la
comer\ ]i la protec\ia emisarilor s`i. Rela\ia dezvoltat` astfel între cele
dou` ar putea fi descris` la început ca inegal` sau de dependen\`, dar înc`
nu poate fi vorba de un imperiu. Aceste structuri îns` s-au dezintegrat ade-
sea sub presiunea datoriilor coloniei fa\` de centru. Statul periferic împru-
mut`, dintr-o multitudine de motive, de la investi\ii la consumul propriu,
dar, în majoritatea cazurilor, investe]te prea pripit pentru a-]i mai putea
pl`ti datoriile. În acest context, statului imperial îi este posibil s` exercite
mai mult control asupra economiei ]i bugetului coloniei. Astfel, st`pânirea
indirect`, dezvoltat` ca suveranitate efectiv` a statului periferic, sl`be]te.
Caracteristicile periferiei dau seama deci de multe din tr`s`turile
st`pânirii imperiale. Îns` ele nu explic` în ce situa\ii ritmul imperialismu-
lui este probabil s` se accelereze, nici criteriile pe baza c`rora unora din-
tre colonii li se atribuie o importan\` cople]itoare sau care dintre marile
puteri ar putea deveni lider în competi\ia dintre posibilele centre imperi-
ale. Pentru l`murirea acestor aspecte, Doyle are în vedere caracteristicile
sistemice locale din interiorul statului imperial. Astfel, factorii sistemici
pot l`muri accelerarea imperialismului dup` 1870. Pân` la acel moment,
când suprema\ia naval` ]i industrial` britanic` era larg recunoscut`, statele
europene se mul\umeau s` utilizeze, pentru comer\ul exterior, puncte
comerciale sigure ca urmare a Pax Britannica. Dup` 1870, orchestrarea de
c`tre Bismarck a alian\elor continentale ]i încercarea puterilor europene
de a câ]tiga pie\e sigure prin propriile lor eforturi de industrializare au
condus la o lupt` pentru controlul unor teritorii îndep`rtate, vizând în prin-
cipal regiunile nerevendicate din Africa. Urm`rind modul în care sistemul
interna\ional multipolar a afectat modelul imperialismului, Doyle exami-
neaz` îndeaproape maniera în care considerentele interne au determinat
eforturile imperiale ale Fran\ei, Marii Britanii, Germaniei ]i Spaniei. De
fapt, Doyle î]i încheie cartea sus\inând c` o combina\ie între sc`derea
intereselor imperiale ale puterilor europene ]i coeren\a crescând` a
statelor periferice a însemnat sfâr]itul imperiului în secolul al XX-lea.
Cartea Empires reprezint` un bun exemplu al modului în care
Doyle s-a încadrat în teoria clasic` interna\ional`. Mai întâi, el îi cite]te pe
teoreticienii tradi\ionali ai problemei, redând argumentele lor cu conside-
ra\ia cuvenit` contextelor în care î]i sus\ineau punctele de vedere. Apoi,
extrage din lucr`rile lor un set de generaliz`ri empirice. În al treilea rând,
examineaz` cu grij` dovezile pentru a vedea cât de bine rezist` teoriile
119 M. DOYLE
clasice la testul timpului. Abordarea este precaut`, iar concluzia c`r\ii nu
este surprinz`toare. „Nu a fost suficient` o singur` explica\ie [a imperia-
lismului] … la baza imperiilor se afl` o combina\ie de cauze.“3 În acela]i
timp, cartea lui Doyle arat` clar nevoia de a evita explica\iile simpliste,
unicauzale, ale complexelor procese transna\ionale ]i interna\ionale.
În 1983, Doyle s-a angajat într-o analiz` la fel de aprofundat` a
operei lui Immanuel Kant. El a fost printre primii teoreticieni care au
descoperit, dup` o analiz` exhaustiv` a documentelor istorice, ceea ce
Kant a prezis ]i a sperat s` se realizeze, ]i anume apari\ia unei „zone de
pace“ între statele democratice liberale. Doyle a redat chestiunea astfel:
„De]i statele liberale s-au implicat în numeroase r`zboaie cu cele non-
liberale, a mai fost totu]i nevoie ca statele liberale constitu\ionale s` se
angajeze ]i în r`zboaie unele cu altele. Nimeni nu trebuie s` sus\in` c`
aceste r`zboaie sunt imposibile; dar exist` dovezi care par s` indice o
important` dispozi\ie spre lipsa st`rii de r`zboi între statele liberale...
o zon` liberal` a p`cii, o uniune pacifist` a fost men\inut` ]i s-a extins,
în ciuda numeroaselor conflicte de interese economice ]i strategice.“4
La aceast` concluzie au ajuns mai mul\i teoreticieni ai rela\iilor inter-
na\ionale, în special Fukuyama, care sus\ine c`, o dat` cu încheierea
r`zboiului rece, cu pr`bu]irea comunismului ]i cu a]a-zisa expansiune a
democra\iilor liberale pe întreg globul, r`zboiul dintre state a devenit o rea-
litate pe cale de dispari\ie. Doyle îns` este mult mai precaut. De]i accept`
mo]tenirea liberalismului în privin\a ideii apari\iei unei zone de pace între
statele liberale, însu]i succesul liberalismului, din motivele subliniate de
Kant înc` din secolul al XVIII-lea, ofer`, în opinia lui Doyle, motive de
îngrijorare fa\` de un sistem „mixt“ de state liberale ]i nonliberale:
„Chiar constrângerile constitu\ionale, interesele comerciale comune ]i
respectarea interna\ional` a drepturilor individului, elemente care pro-
moveaz` pacea între statele liberale, pot conduce la conflicte în
rela\iile dintre societ`\ile liberale ]i cele nonliberale (...) Conform
practicii liberale, unele state nonliberale ... nu ob\in dreptul de a fi
independente de interven\ia str`in` ]i nici nu se presupune c` respect`
independen\a politic` ]i integritatea teritorial` a altor state. Mai
degrab`, conflictele de interes sunt interpretate ca pa]i într-o campanie
de agresiune împotriva statelor liberale.“5
Pentru a simplifica, dac` explica\ia p`cii dintre statele liberale are
în vedere chiar liberalismul acestora, este tentant s` afirmi c` rela\iile din-
tre statele liberale ]i cele nonliberale nu pot fi pa]nice, pentru c` ultimele
RELA|II INTERNA|IONALE 120
sunt, într-un anumit fel, în r`zboi cu propriile popoare. Din lipsa legitimi-
t`\ii interne, statele nonliberale vor fi mai dispuse (alte condi\ii r`mânând
constante) s` se angajeze în agresiuni împotriva altor state dac` este în
interesul liderilor lor s` o fac`. Doyle nu neag` ideea c` lucrurile ar sta
a]a, ci doar c` statele liberale, precum SUA, ar putea ac\iona pe baza aces-
tei presupozi\ii ]i c` deci nu ar dori s` acorde statelor nonliberale acela]i
grad de respect pe care îl ofer` altor state liberale. Într-adev`r, folosirea
termenului „politic` de domolire“ (appeasement), în fapt o politic` abu-
ziv`, aplicat Marii Britanii în anii ’30 sau Statelor Unite în perioada de
destindere a rela\iilor cu fosta Uniune Sovietic` de la sfâr]itul anilor ’60,
se datoreaz`, într-un fel, acestui mod de a gândi. La fel, atunci când statele
liberale intr` în r`zboi cu cele nonliberale, Doyle sugereaz` c` ele sunt
predispuse spre ceea ce el nume]te „impruden\` liberal`“ ]i „imperialism
liberal“ în încercarea lor de a „exporta“ doctrina liberal-democratic` în
restul lumii. Pe scurt, o lume care include state liberale ]i state nonliberale
nu este în mod necesar una foarte stabil` ]i necesit` o doz` s`n`toas` de
pruden\` realist` din partea oamenilor de stat liberali.
Studiul lui Doyle despre Kant ]i pacea liberal` este inclus în ultima
sa lucrare, Ways of War and Peace. Aici, ca ]i în cartea despre teoria ]i
practica imperialismului, Doyle aplic` metodologia ]tiin\ei sociale con-
temporane în scopul reconsider`rii teoriilor clasice ale rela\iilor interna-
\ionale. Este un excelent studiu-sintez` teoretic` din trei motive.
În primul rând, este un studiu analitic deosebit al abord`rilor cla-
sice ale disciplinei. Într-adev`r, dac` cititorul caut` un volum pe care s`-l
al`ture celui pe care îl cite]te în prezent, care s` se ocupe de gânditorii
importan\i de dinainte de secolul al XX-lea, atunci cartea lui Doyle este
recomandabil` fie ]i numai pentru acest motiv. Nu exist` alt` lucrare care
s` furnizeze atât de bine date despre Tucidide, Machiavelli, Hobbes,
Rousseau, Locke, Bentham, Smith, Schumpeter, Kant, Marx, Engels ]i
Lenin. Prezent`rile lui Doyle sunt foarte bine scrise, cu trimiteri la surse-
le importante pentru fiecare gânditor. În plus, pe alocuri sunt foarte
amuzante. De pild`, despre Rousseau: „}i-a dezv`luit târziu adâncile frus-
tr`ri psihologice ]i sexuale, din cauza c`rora suferise atât de mult, în
memoriile sale, extraordinar de sincere din punct de vedere psihologic,
Confessions. Vi-l pute\i imagina pe Henry Kissinger sau pe Alexander
Haig ori pe un alt sus\in`tor contemporan al realismului f`când public fap-
tul c` a trecut prin via\` cer]ind s` fie b`tut? Pu\in escroc, a început prin
a se prezenta ca profesor de muzic` tinerelor din Geneva înainte de a fi ca-
pabil s` citeasc` notele muzicale. Dar mai presus de toate a fost un geniu.“6
121 M. DOYLE
În al doilea rând, de]i folose]te o tipologie cam demodat` ast`zi,
împ`r\ind gânditorii în reali]ti, liberali ]i sociali]ti, Doyle este în egal`
m`sur` sensibil la diferen\ele dintre gânditorii fiec`rei categorii. Dup`
cum bine spune, „opiniile despre lume se aliniaz` pe spectre, nu intr` în
categorii clare“.7 În mod corespunz`tor, încadrarea teoreticienilor respec-
tivi în cadrul fiec`rui grup de c`tre Doyle este dirijat` de propriile lor
argumente, nu de criteriile epistemologice predeterminate invocate de
autor. Este chiar îmbucur`tor c` nu exist` nici o men\iune despre filozofia
]tiin\ei, pozitivism, postmodernism sau „perspectivism“. Cu alte cuvinte,
Doyle face exact ceea ce cerea Schmidt în 1994 ]i ne ofer` ceea ce
Schmidt nume]te „o istorie discursiv` intern` critic`“:
„Sarcina… este de a descrie evolu\ia formelor conceptuale pe care le-a
luat disciplina prin examinarea practicilor discursive care au condus la
configura\ii istorice diferite. Preocuparea unei astfel de istorii este de
a reasambla discursul academic intern al rela\iilor interna\ionale urmând
o conversa\ie relativ coerent`.“8
Delimitarea diferen\elor dintre reali]ti este original` ]i folositoare.
Doyle face distinc\ie între realismul fundamental, structural ]i constitu-
\ional. De asemenea, are puncte de vedere interesante despre membrii a]a-
numitei „]coli engleze“, preferând s` situeze liberalismul între realism ]i
socialism mai degrab` decât în cadrul ideii de „societate interna\ional`“,
dup` modelul lui Martin Wight ]i Hedley Bull.
În fine, Doyle nu se mul\ume]te s` reconstruiasc` o conversa\ie
între uria]i disp`ru\i. El ia în considerare generaliz`rile lor empirice ]i le
evalueaz` fa\` în fa\` cu probele empirice disponibile. Dat fiind c` mul\i
dintre mentorii lui clasici sunt filozofi politici, simpla traducere a argu-
mentelor lor normative în limbajul ]tiin\ei sociale empirice este inadec-
vat`, astfel încât lucrarea con\ine dou` capitole cuprinz`toare privind etica
interven\iei ]i distribu\iei interna\ionale. Încheind cu o privire atent`
asupra viitorului prin lentilele fiec`rui cadru normativ de analiz`, în mod
foarte corect, Doyle nu pretinde c` ar fi capabil nici s` încheie, nici s`
dep`]easc` dezbaterea clasicilor. Pledoaria sa pentru pluralism în teoria
rela\iilor interna\ionale este o justificare potrivit` a unei mai mari toleran\e
în ceea ce prive]te cercet`torii, deoarece, de]i este liberal, recunoa]te
nevoia pruden\ei realiste ]i este sensibil la inegalitatea ce inspir` viziunile
socialiste ale ordinii mondiale:
„Un model pluralist al politicii mondiale nu reprezint` o contradic\ie a
]tiin\ei, ci o baz` a acesteia. Noi, ca fiin\e umane gânditoare, nu tre-
RELA|II INTERNA|IONALE 122 123 M. DOYLE

buie s` fim, ]i în mare parte nu suntem, euri singulare. Identit`\ile
noastre moderne sunt pluraliste, se g`sesc în identitatea individual`,
na\ional` ]i de clas`, precum ]i în cea religioas`, rasial` ]i de sex. Nu
putem evita multiplicitatea op\iunilor nostre politice ]i, dac` vrem s`
fim sinceri cu noi în]ine, ar trebui s-o încerc`m.“9
„An International Liberal Community“, în lucrarea lui Graham Allison ]i Gregory
Treverton (ed.), Rethinking America’s Security: Beyond Cold War to New
World Order, New York, W. W. Norton, 1992, p. 307-333.
„Liberalism and World Politics Revisited“, în lucrarea lui Charles W. Kegley
(ed.), Controversies in International Relations Theory: Realism and the
Neoliberal Challenge, New York, St. Martin’s Press, 1996. p. 83-106 .
Ways of War and Peace, New York, Norton, 1997.

Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Really Existing Liberalism and International Order“, în
Note Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 313-328.
Lake, David. „Powerful Pacifists: Democratic States and War“, în American
Political Science Review, nr. 86, 1992, p. 24-37.
1. Brian Schmidt, „The Historiography of Academic International Relations“, în Meuller, John, Retreat From Doomsday: On The Obsolescence of Major War,
Review of International Studies, nr. 20, 1994, p. 363. New York, Basic Books, 1989.
2. Michael Doyle, Empires, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1986, p. 45. Smith, Michael Joseph, „Liberalism and International Reform“, în lucrarea lui
3. Ibid., p. 341. Terry Nardin ]i David R. Mapel (ed.), Traditions of International Ethics,
4. Michael Doyle, „Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 1“, în Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p. 201-224.
Philosophy and Public Affairs, nr. 12, 1983, p. 213-215.
5. Michael Doyle, „Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 2“, în
Philosophy and Public Affairs, nr. 12, 1983, p. 324-325.
6. Michael Doyle, Ways of War and Peace, New York, Norton, 1997, p. 139-140.
7. Ibid., p. 210.
8. Schmidt, op. cit., p. 365.
9. Michael Doyle, Ways of War and Peace, p. 499-500.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la

Fukuyama, Hobson ]i Lenin.

Principalele lucr`ri ale lui Michael Doyle

„Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 1“, în Philosophy and Public
Affairs, nr. 12, 1983, p. 205-234.
„Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs: Part 2“, în Philosophy and Public
Affairs, nr. 12, 1983, p. 323-253.
„Liberalism and World Polities“, în American Political Science Review, nr. 80,
1986, p. 1151-1169.
Empires, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1986.
„Thucydidean Realism“, în Review of International Relations, nr. 16, 1990,
p. 223-237.

FRANCIS FUKUYAMA
Ca ]i lucrarea The Twenty Years’ Crisis (1945) a lui E. H. Carr,
cartea lui Fukuyama The End of History and the Last Man (1992) a oferit
o interpretare a semnifica\iei sfâr]itului r`zboiului rece care a captat pu-
ternic aten\ia publicului. Aproape peste noapte, expresia „sfâr]itul isto-
riei“ a devenit sinonim` cu „era de dup` r`zboiul rece“, iar Fukuyama,
pân` atunci aproape necunoscut în domeniul rela\iilor interna\ionale, a
devenit o celebritate intelectual`. Într-un anumit fel, aceast` situa\ie nu a
fost tocmai fericit`. Fukuyama nu a spus c` istoria a ajuns la sfâr]it în sen-
sul c` politica, r`zboiul ]i conflictele nu vor mai avea loc. El nu a afirmat
nici c` pr`bu]irea comunismului va transforma toate statele în democra\ii
liberale. Astfel de concep\ii eronate sunt probabil o consecin\` a supraex-
punerii lui Fukuyama [n mass-media. Subtilitatea interpret`rilor sale, un
amestec ingenios de filozofie politic`, istorie ]i futurologie experimental`,
poate fi în\eleas` numai printr-o citire atent` a textului, ceea ce prea mul\i
comentatori au neglijat s` fac`. În mod ironic totu]i, dac` l`s`m deoparte
recept`rile simpliste ale ideilor lui Fukuyama, r`mâne neclar cum aceast`
carte a atras atâta aten\ie asupra ei în ultimul deceniu al secolului al XX-lea.
Cele mai interesante aspecte ale c`r\ii din punctul nostru de vedere ]i cele
mai pu\in comentate erau mai degrab` legate de caracteristicile „ultimului
om“ decât de „sfâr]itul istoriei“ în sine. Din nou, cei care au pus accentul
pe prima parte a c`r\ii au minimalizat aceste aspecte. Numai dac` se
observ` pesimismul din argumentarea lui Fukuyama este posibil s` se
evite tenta\ia de a-l adula sau condamna, din presupunerea, eronat`, c`
scrierea sa ar fi, în principal, un exerci\iu de „triumfalism“ liberal la
sfâr]itul r`zboiului rece.
Francis Fukuyama s-a n`scut în 1953. A crescut în Statele Unite,
dar are origini japoneze. Bunicul din partea tat`lui a plecat din Japonia în
1905, când \ara se afla în r`zboi cu Rusia, iar mama sa provine dintr-o
cunoscut` familie de intelectuali japonezi. Ambii p`rin\i aveau înclina\ii
academice. Tat`l s`u era pastor protestant, iar Fukuyama se descrie pe sine
drept „un fel de agnostic cu orizont larg, dar f`r` a fi împotriva clericalis-
mului“. 1 A studiat la Universitatea Cornell ]i a ob\inut doctoratul în ]tiin\e
politice la Harvard. Teza sa a avut ca subiect politica extern` sovietic` din
Orientul Mijlociu. A petrecut de asemenea ]i ceva timp în Fran\a, unde a
studiat poststructuralismul, sub îndrumarea lui Jacques Derrida. Când a
plecat de la Harvard, Fukuyama s-a al`turat Corpora\iei Rand (un influent
think-tank din SUA) ca analist specializat în problemele politico-militare
125 F. FUKUYAMA
din Orientul Mijlociu ]i în politica extern` a fostei Uniuni Sovietice. A
de\inut o varietate de func\ii la Rand ]i în Departamentul de Stat al SUA
în ultimii 15 ani. În prezent este profesor de politici publice la Univer-
sitatea George Mason.
În vara anului 1989, Fukuyama a publicat un scurt articol în revista
conservatoare The National Interest, intitulat „The End of History?“. Cea
mai important` lucrare a sa a fost scris` ca r`spuns la dezbaterea ce a
urmat acestui articol, de]i ]i cartea a continuat s` provoace opinii foarte
divergente din diferite p`r\i ale spectrului ideologic din SUA ]i din alte
\`ri. De exemplu, John Dunn o descrie drept „un volum pueril“ ]i o com-
par` cu „cel mai prost tip de lucrare semestrial` a unui student american“. 2
În opozi\ie cu acesta, Wayne Cristaudo o judec` drept „cea mai important`
ap`rare a democra\iei liberale de la lucrarea A Theory of Justice a lui John
Rawls încoace“. 3
Cartea opereaz` la mai multe niveluri. Dup` Perry Anderson,
„nimeni nu a mai încercat o astfel de sintez` – atât de profund` în ceea ce
prive]te premisa ontologic` ]i atât de aproape de suprafa\a politicii glo-
bale“. 4 Dat fiind scopul lui Fukuyama, putem numai s` tras`m contururile
argumenta\iei sale, în speran\a c` cititorii nu vor substitui examinarea
complet` a textului cu ceea ce urmeaz`. Orice lucrare care poate isca
opinii atât de divergente precum cele exprimate de Dunn ]i Cristaudo
merit` s` fie citit` cu anumite precau\ii.
Prin expresia „sfâr]itul istoriei“, Fukuyama se refer` la istoria
gândirii principiilor prime care stau la baza organiz`rii politice ]i sociale.
Argumentul s`u este, înainte de toate, normativ. La sfâr]itul secolului al
XX-lea, combina\ia democra\ie liberal`-capitalism s-a dovedit superioar`
oric`rei alternative de sistem economic/politic, iar sursa superiorit`\ii este
capacitatea acesteia de a satisface trebuin\ele primare ale naturii umane.
Aceasta din urm` este compus` din dou` dorin\e fundamentale. Una este
dorin\a de bunuri materiale ]i bog`\ie, a doua (înc` mai important`) este
dorin\a de recunoa]tere (recognition) a valorii noastre ca fiin\e umane de
c`tre cei din jur. Capitalismul este cel mai bun sistem economic pentru
maximizarea produc\iei de bunuri ]i servicii ]i pentru exploatarea tehnolo-
giei ]tiin\ifice în scopul producerii bun`st`rii. Totu]i, cre]terea economic`
este doar o parte a problemei. Fukuyama apeleaz` la conceptul de recu-
noa]tere al lui Hegel pentru a sublinia superioritatea democra\iei liberale
asupra rivalelor ei din arena politic`. În timp ce cre]terea economic` poate
fi promovat` printr-o varietate de regimuri politice, inclusiv în cele fas-
ciste, numai democra\iile liberale pot întâmpina nevoia uman` fundamen-
tal` de recunoa]tere, libertate politic` ]i egalitate. Hegel a fost cel care a
RELA|II INTERNA|IONALE 126
sus\inut c` sfâr]itul istoriei va veni atunci când oamenii vor atinge nivelul
de civiliza\ie care s` le satisfac` nevoile ]i dorin\ele fundamentale. Pentru
Hegel, acest punct final a fost statul constitu\ional. În versiunea sa, Hegel
l-a v`zut pe Napoleon ca pe vestitorul sfâr]itului istoriei la începutul sec-
olului al XIX-lea. Fukuyama afirm` c` avem nevoie de recuperarea ideal-
ismului filozofic hegelian ]i de abandonarea materialismului filozofic al
lui Marx ]i al urma]ilor s`i, care credeau c` socialismul era necesar pen-
tru a dep`]i inegalit`\ile economice din interiorul societ`\ilor capitaliste.
Fukuyama g`se]te în Hegel ]i o în\elegere mai profund` a naturii umane
decât cea întâlnit` la filozofi precum Thomas Hobbes ]i John Locke, care
a]ezau prezervarea sinelui mai presus de recunoa]tere.
Pe lâng` Hegel, Fukuyama face referire la Platon, dar ]i la Alexandre
Kojeve, cel mai cunoscut comentator al lui Hegel. De la Platon, Fukuyama
împrumut` no\iunea de thymos tradus` fie ca „spiritualizare“ (spirited-
ness), fie drept „curaj“ (courage), dar ]i „dorin\`“ (desire). Megalothymia
este thymos-ul marilor oameni, al celor care schimb` istoria, precum
Caesar sau Stalin. Pe de alt` parte, isothymia este cerin\a umil` de recu-
noa]tere mai degrab` în sensul egalit`\ii decât al superiorit`\ii. Istoria este
o lupt` între aceste pasiuni thymotice. Geniul democra\iei liberale const`
în faptul c` reprezint` punctul final al acestei lupte. Dialectica st`pân-
sclav este motorul primar al istoriei, aceasta din urm` neputând fi nicio-
dat` stabil` atâta timp cât fiin\ele umane sunt împ`r\ite în st`pâni ]i sclavi.
Ultimii nu î]i vor accepta niciodat` statutul, iar superioritatea democra-
\iei capitaliste liberale const` în capacitatea ei de a împ`ca aceste pasi-
uni. Shadia Drury concluzioneaz` astfel argumentul lui Fukuyama:
„Liberalismul pacific` ]i depolitizeaz` lumea aristocratic` a domi-
na\iei prin transformarea politicii în economie. Liberalismul pacific`
acel thymos de st`pân al primului om ]i îl înlocuie]te cu thymos-ul de
sclav al ultimului om. În loc de superioritate ]i dominare, societatea se
lupt` pentru egalitate. Cei care înc` viseaz` s` domine au la îndemân`
calea capitalist` de îmbog`\ire.“5
De asemenea, Fukuyama se bazeaz` pe interpretarea lui Hegel de
c`tre Alexandre Kojeve, filozof rus aflat în exil. Într-o serie de expuneri
sus\inute la Paris, în anii ’40, Kojeve a sus\inut c` statul bun`st`rii sociale
(welfare state) a rezolvat problemele capitalismului identificate de Marx.6
Astfel, capitalismul a reu]it s`-]i suprime propriile contradic\ii interne.
Mai mult chiar, acesta asigur` nu doar prosperitate material`, ci mai ales
omogenizeaz` idei ]i valori, subminând astfel contradic\ia de idei dintre
state ]i reducând posibilitatea unui r`zboi. Hegel nu a crezut c` sfâr]itul
127 F. FUKUYAMA
contradic\iilor din interiorul statelor ar putea fi transferat la nivel
interna\ional. Kojeve ]i Fukuyama afirm` îns` c`, de]i r`zboaiele nu vor
disp`rea, omogenizarea valorilor între marile puteri va promova pacea
între statele mari, ele fiind cele care conteaz` în perspectiva pe termen
lung a istoriei.
Viziunile filozofice ale lui Fukuyama sunt elaborate în corela\ie cu
examinarea detaliat` a tendin\elor inexorabile c`tre forme de guvern`mânt
liberal-democratice în secolul al XX-lea. El sus\ine c` în Europa de Sud,
în America Latin`, în p`r\i din Asia ]i din Europa de Est, economia de
pia\` liber` ]i democra\ia parlamentar` devin, cu câteva excep\ii, regula.
El arat` c` existau numai 13 democra\ii liberale în 1940, dar 37 în 1960 ]i
62 în 1990. De asemenea, observ` declinul r`zboaielor dintre statele
democratice de-a lungul timpului, afirmând c` pacea dintre state se core-
leaz` cu convergen\a lor intern` c`tre norme democratice liberale.
Dar în viziunea lui Fukuyama „sfâr]itul istoriei“ nu reprezint`
neap`rat o veste bun`. În ciuda victoriei modelului democra\iei liberale
asupra rivalilor s`i, Fukuyama este îngrijorat de faptul c` o subordonare a
megalothymia fa\` de isothymia poate reprezenta c`utarea egalit`\ii cu
riscul pierderii dorin\ei de a excela. Dac` exist` prea mult` egalitate ]i nu
sunt cauze mari pentru care s` lupte, oamenii se pot revolta împotriva
oric`rui sistem care le-a adus pace ]i securitate. Nu putem s` ne men\inem
numai cu drepturi egale ]i confort material, cei care sunt satisf`cu\i cu
acestea devenind ceea ce Nietzsche a numit „ultimii oameni“ iar C. S.
Lewis „oameni f`r` m@ndrie“ (men without chest). C`tre sfâr]itul c`r\ii,
Fukuyama pare s` dea un avertisment. Dac` nu exist` c`i de exprimare a
megalothymia în acele societ`\i care sunt destul de norocoase s` ajung` la
„sfâr]itul istoriei“ (]i, conform propriilor statistici, mai pu\in de o treime
din toate statele au ajuns la acest statut), democra\ia liberal` se poate
atrofia ]i poate muri. Într-un anumit punct, Fukuyama afirm` c` Japonia
ar putea s` devin` o alternativ` la democra\ia liberal` american` ]i s`
combine o economie de succes cu leg`turi sociale destul de puternice, ast-
fel încât s` poat` rezista for\elor de fragmentare a democra\iei liberale. El
sus\ine c` multe societ`\i asiatice „au sprijinit formal principiile de
democra\ie liberal` ale Occidentului, acceptând forma, dar modificându-i
con\inutul pentru a se potrivi cu tradi\iile culturale asiatice“. 7 Aceasta este
o tem` pe care Fukuyama o urm`re]te în cea de-a doua carte a sa, Trust:
The Social Virtues and the Creation of Prosperity (1995). Înainte de a dis-
cuta aceast` lucrare, este important s` red`m câteva dintre cele mai impor-
tante note critice ap`rute pe marginea c`r\ii The End of History.
RELA|II INTERNA|IONALE 128
În primul rând, apelul la Hegel ]i la Platon a fost pus sub semnul
întreb`rii de anumi\i comentatori ai c`r\ii, profund contraria\i de încer-
carea lui Fukuyama de a integra platonismul în dialectica hegelian`.
Shadia Drury, de exemplu, subliniaz` c` nu este posibil „[s` împaci] pers-
pectiva obiectivist` a lui Platon cu conceptul de recunoa]tere, intersubiec-
tiv, al lui Hegel“. 8 Ea sus\ine c` invocarea lui Platon are scopul de a evita
realitatea stingheritoare c` Hegel nu a anticipat niciodat` sfâr]itul istoriei,
nici m`car în sensul folosit de Fukuyama pentru termenul de „sfâr]it“. Iar
Hegel nu ar fi putut face acest lucru, dat fiind angajamentul s`u fa\` de
ideea c` istoria este inerent dialectic`. John O’Neill, care îl atac` pe
Fukuyama cu instrumente hegeliene de analiz`, face o critic` asem`-
n`toare. Conform acestuia, Hegel a sus\inut c` „recunoa]terea nu poate fi
un scop în sine, de vreme ce este parazitar` fa\` de alte bunuri“, care asi-
gur` criteriile potrivite pentru recunoa]tere:
„Recunoa]terea este necesar` pentru confirmarea propriei mele valori
ca fiin\` dotat` cu puterea de a ra\iona ]i cu capacitatea de a se situa
deasupra dorin\elor ]i de a le modela. Numai pentru fiin\e pe care le
recunosc ca având astfel de puteri ]i astfel de capacit`\i conteaz`
recunoa]terea … în virtutea acestei naturi parazitare a recunoa]terii pe
anumite bunuri anterioare ei Hegel respinge în cele din urm` economia
de pia\` individualizat`, dependent` de alte bunuri.“9
De aceea, este neclar cum poate Fukuyama s` îl foloseasc` pe
Hegel în mod coerent pentru a ap`ra capitalismul ]i democra\ia liberal`,
când Hegel a negat în mod explicit faptul c` printr-o asemenea combina\ie
s-ar putea atinge scopul recunoa]terii. Cu toate criticile aduse lui Hobbes
]i Locke, Fukuyama nu reu]e]te s` se separe suficient de concep\iile lor
atomiste privind natura uman`.
Un al doilea set de critici s-a adresat preten\iilor empirice substan-
\iale ale lui Fukuyama privind r`spândirea democra\iei liberale pe glob ]i
natura inerent pacifist` a rela\iilor dintre statele liberal-democratice. Pe de
o parte, Fukuyama define]te democra\iile liberale în termeni oarecum vagi
]i formali. O democra\ie liberal` este un regim a c`rui Constitu\ie respect`
anumite drepturi politice fundamentale ]i cere guvernului s` conduc` pe
baza unui consens explicit al cet`\enilor, exprimat prin competi\ie elec-
toral` ]i alegeri corecte, desf`]urate regulat. În timp ce o defini\ie mai
larg` ar facilita o m`surare sumar` a „mar]ului democra\iei“, un asemenea
indicator brut este prea pu\in potrivit pentru concluzii certe asupra extin-
derii libert`\ii în lumea contemporan`. De pild`, potrivit lui Fukuyama,
Salvadorul ]i SUA sunt, ambele, democra\ii liberale. Termenul în sine
devine mai pu\in clar din moment ce, în opinia sa, nu exist` alternative
129 F. FUKUYAMA
fa\` de care acesta s` se defineasc`. În lumina misiunii istorice pe care
Fukuyama crede c` statele liberal-democratice au îndeplinit-o, e]ecul de a
diferen\ia statele în interiorul acestor categorii largi este o sl`biciune
major` a c`r\ii ca întreg. Pur ]i simplu nu exist` o analiz` a diferen\elor
enorme dintre modurile în care statele pe care Fukuyama le pune laolalt`
administreaz` tensiunile dintre libertate ]i egalitate în politic` ]i eco-
nomie. Cât prive]te ideea sa c` „democra\iile liberale“ nu poart` r`zboaie
între ele pentru c` sunt democra\ii liberale, Fukuyama e]ueaz` în exploa-
tarea virtu\ilor altor explica\ii din literatura de specialitate referitoare la
cauzele r`zboiului.
În sfâr]it, exist` probleme în ceea ce prive]te presupunerea lui
Fukuyama c` liberalismul politic ]i economic – motoarele pereche ale
mi]c`rii unidirec\ionale a istoriei – pot coexista confortabil în interiorul
grani\elor statului suveran. În opozi\ie, mul\i autori afla\i în c`utarea unui
concept substan\ial care s` descrie era de dup` r`zboiului rece se preocup`
de dinamica contradictorie „globalizare“ contra „fragmentare“, pentru
care na\ionalismul etnic este un prim exemplu. Globalizarea este un ter-
men general care exprim` limitele puterii de stat, ce rezult` din dinamica
extrem de divers` a unei economii globale în care statul pare s` fie relativ
neputincios în a administra economia intern`. În special integrarea capi-
talului global, în mare parte speculativ, tinde s` subordoneze politica
intern` fa\` de cererea pentru flexibilitate, eficien\` ]i competitivitate la
scar` global`, care în nici un caz nu este uniform`.
În acela]i timp, pe m`sur` ce guvernele devin mai pu\in respon-
sabile fa\` de cei pe care pretind c` îi reprezint` într-o serie de probleme,
spectrul alegerii democratice aflat la îndemâna cet`\enilor se limiteaz`
considerabil. În m`sura în care globalizarea economic` ]i fragmentarea
politic` ac\ioneaz` la diferite niveluri ale organiz`rii sociale, politice ]i
economice, s-ar putea accepta ca plauzibile multe din presupunerile filo-
zofice ale lui Fukuyama ]i s-ar ajunge la concluzii opuse celor trase de el.
Pornind de la presupunerea rezonabil` c` un capitalism global exacer-
beaz` inegalitatea economic` atât în interiorul statelor, cât ]i între acestea,
în acela]i timp negându-li-se capacitatea distributiv` de a modera impac-
tul acestuia, „lupta pentru recunoa]tere“ poate lua forme reactive, precum
na\ionalismul etnic. 10 Nu este clar cum poate fi rezolvat` aceast` proble-
m` apelându-se numai la virtu\ile capitalismului ]i democra\iei liberale,
de vreme ce principala dificultate const` în g`sirea echilibrului dintre ele,
problem` asupra c`reia Fukuyama nu se opre]te în cartea sa.
De la publicarea lucr`rii The End of History and the Last Man, în
1992, Fukuyama a continuat prin examinarea mai detaliat` a dimensiu-
nilor culturale ale economiei politice comparative. În 1995, a publicat cea
RELA|II INTERNA|IONALE 130
de-a doua carte, Trust: the Social Virtues and the Creation of Prosperity.
Dup` ce tratase chestiunea din punct de vedere istoric, Fukuyama se
opre]te acum asupra condi\iilor sociale esen\iale pentru prosperitatea eco-
nomic`. El sus\ine c` succesul economic depinde numai par\ial de factorii
eviden\ia\i de economi]ti, ]i anume competi\ia, tehnologia ]i calificarea
lucr`torilor. La fel de important` este ]i o cultur` adecvat` a încrederii
(trust) sau a „sociabilit`\ii spontane“ (spontaneous sociability), u]urin\a în
a te în\elege cu concet`\enii în moduri economic productive:
„Aproape toate activit`\ile economice contemporane sunt înf`ptuite nu
de indivizi, ci de organiza\ii, care cer un grad înalt de cooperare
social`. Drepturile de proprietate, contractele ]i dreptul comercial sunt
institu\ii indispensabile pentru crearea unui sistem economic modern,
orientat spre pia\`, dar este posibil s` se economiseasc` substan\ial din
costurile de tranzac\ie dac` astfel de institu\ii sunt completate de capi-
tal social ]i încredere. Încrederea, la rândul ei, este produsul comu-
nit`\ilor preexistente de valori ]i coduri morale. Aceste comunit`\i …
nu sunt produsul alegerii ra\ionale.“11
În centrul lucr`rii se afl` o analiz` a dou` grupuri contrastante de
\`ri. Primul cuprinde trei economii în care societatea civil` înflore]te,
adic` în care institu\ii sociale de diferite tipuri joac` roluri importante în
via\a cet`\enilor, mediind între familie ]i stat. Aceste economii de „înalt`
încredere“ sunt SUA, Germania ]i Japonia. În schimb, economiile din cel
de-al doilea grup sunt lipsite de societ`\i civile puternice, potrivit lui
Fukuyama. Au în centru familii ]i guvern`ri puternice, dar nimic altceva.
Ca exemple de astfel de economii, caracterizate prin „încredere sc`zut`“,
el alege China, Fran\a ]i Italia.
Cartea este incitant` din dou` motive. În primul rând, de]i ideea
importan\ei „capitalului social“ nu este nou` (poate fi g`sit`, într-adev`r,
în opera lui Hegel), categorizarea statelor de c`tre Fukuyama este cel
pu\in neconven\ional`. Acesta sus\ine c` listele sale reflect` gradele în
care statele au adoptat sau nu forme corporatiste de organizare, pe m`sur`
ce au trecut prin industrializare în ultimii 200 de ani. Economiile de
„înalt` incredere“ pot dezvolta mai bine structurile corporatiste decât
economiile de „slab` încredere“, unde afacerile la nivel de familie domin`
economia. În al doilea rând, Fukuyama este înclinat s` refuze ideea c` ar
fi adecvat s` se generalizeze în privin\a unei cre]teri economice de tip
„asiatic“. El sus\ine c`, în ceea ce prive]te „încrederea“, Japonia ]i China
sunt foarte diferite. El consider` c`, în China, presupusul nivel sc`zut al
„încrederii“ dintre cei care nu apar\in aceleia]i familii va împiedica îns`]i
131 F. FUKUYAMA
dezvoltarea economic`. În afar` de marile companii de stat, care au datorii
uria]e, lipsa tendin\elor spontane de a crea mari companii face dificil` în
China crearea de industrii strategice importante, unde m`rimea este un
factor crucial al succesului.
În continuare, r`mâne de dezb`tut dac` o \ar` f`r` drepturi de propri-
etate stabile ]i f`r` un cod al dreptului comercial de încredere poate men\ine
la nesfâr]it rate înalte de dezvoltare. Într-o oarecare m`sur`, exist` o conti-
nuitate între cele dou` c`r\i ale lui Fukuyama. Paradoxul fundamental al li-
beralismului este acela]i. Dac` universalizezi individualismul liberal ]i îi
extinzi premisele la toate sferele vie\ii, institu\iile liberale (inclusiv pia\a)
vor func\iona în cele din urm` prost, iar societatea democratic` liberal` va
[ncepe s` decad`. Totu]i, ca ]i în prima carte, exist` ]i aici cel pu\in dou`
probleme majore. Prima \ine de faptul c`, a]a cum dihotomia dintre demo-
cra\iile liberale ]i celelalte regimuri este cumva simplist`, distinc\ia dintre
economiile de „înalt`“ ]i „slab`“ încredere este pripit`. Din perspectiva
majorit`\ii indicatorilor pe baza c`rora s-ar face compara\ia (criminalitate,
locuri de munc` permanente, distribu\ia bun`st`rii, mobilitatea geografic` ]i
ocupa\ional`), SUA ]i Japonia sunt foarte departe una de cealalt`. Pu\ini
comentatori au aderat la încercarea lui Fukuyama de a le grupa împreun`.
În mod similar, exist` îndoieli legate de opiniile lui despre China. Constance
Lever-Tracy, de exemplu, sus\ine c` Fukuyama nu în\elege dimensiunile
culturale ale cre`rii bun`st`rii în China, unde „averile familiilor cresc prin
multiplicarea unit`\ilor mici, nu prin expansiunea structurilor birocratice
largi“. 12 Ea sugereaz` c` re\eaua transna\ional` de firme familiale, bazate pe
încrederea personal`, [ndepline]te acelea]i func\ii pe care Fukuyama le
atribuie marilor structuri birocratice.
În plus, chiar dac` statele pe care le studiaz` s-ar potrivi categori-
ilor de economii de „slab`“ ]i de „înalt` încredere“, întrebarea ce s-ar ridi-
ca ar fi „]i ce-i cu asta?“. În timp ce „virtu\ile sociale“ pot avea ceva în
comun cu crearea prosperit`\ii, este neclar cât de mult anume contribuie
ele la cre]terea economic` în compara\ie cu al\i factori. În ultimele dou`
decenii, de pild`, China a avut cea mai rapid` cre]tere economic` din lume
]i aceasta se pare c` nu se datoreaz` unei cre]teri subite a încrederii. A]a
cum exist` diferite tipuri de „democra\ie liberal`“, exist` ]i o mul\ime de
forme de capitalism, ceea ce sugereaz` c` este întrucâtva simplist s` cau\i
]i s` încerci s` izolezi un factor singular care ar contribui la dezvoltarea
economic`.
Pe scurt, lucr`rile lui Francis Fukuyama sunt atât incitante, cât ]i
contrariante. Fukuyama nu este, folosind celebra metafor` a lui Isaiah
Berlin, nici arici (care ]tie un singur lucru important) ]i nici vulpe (care
RELA|II INTERNA|IONALE 132
]tie multe lucruri), ci ambele în acela]i timp. Scopul ]i ambi\ia operei sale
sunt largi, iar capacitatea de a sus\ine argumente filozofice abstracte cu
nenum`rate date empirice contemporane este de invidiat. Fukuyama nu
este îns` un liberal triumfalist la sfâr]itul secolului al XX-lea. El este pro-
fund îngrijorat cu privire la aparentul declin al „capitalului social“ în
Statele Unite, iar opera sa sugereaz` c` realiz`rile democra\iei liberale ]i
ale capitalismului sunt fragile. Ele depind de factori culturali, care sunt
cruciali pentru succesul proiectului liberal. Ross Poole sus\ine:
„În ciuda preocup`rii sale pentru individ, liberalismul nu a fost nicioda-
t` foarte bun în a-i oferi individului o ra\iune sau un motiv pentru a-i
accepta principiile. În presupunerea existen\ei unei lumi sociale golite
de valori, liberalismul a atribuit sarcina cre`rii acestora capriciilor
op\iunii individuale. A descoperit atunci c` nu are nici un argument pu-
ternic împotriva individului care alege valorile opuse liberalismului.“13
Oricum, solu\ia lui Fukuyama la aceast` problem` este, ca s` nu
spunem mai mult, controversat`. De]i este un oponent hot`rât al relativis-
mului moral ]i cultural în toate formele sale, r`mâne de v`zut dac` va
sus\ine ]i o ap`rare explicit` a valorilor comunitare pe care se sprijin`
opera sa recent`.
Note
1. Henry Porter, „Fukuyama Worried About the Future“ (interviu cu Francis
Fukuyama), în The Guardian Weekly, 22 mar. 1992, p. 27.
2. John Dunn, „In the Glare of Recognition“, în Times Literary Supplement, 24 apri-
lie 1992, p. 6.
3. Wayne Cristaudo, „The End of History?“, în Current Affairs Bulletin, nr. 69,
1992, p. 29.
4. Perry Anderson, A Zone of Engagement, Londra, Verso Press, 1992, p. 341.
5. Shadia B. Drury, „The End of History and the New World Order“, în
International Journal, nr. 48, 1992/93, p. 95.
6. Alexandre Kojeve, Introduction to the Reading of Hegel, New York, Basic
Books, 1969.
7. Francis Fukuyama, The End of History and the Last Man, Londra, Hamish
Hamilton, 1992, p. 243.
8. Drury, op. cit., p. 93.
133 F. FUKUYAMA
9. John O’Neill, „Hegel Against Fukuyama: Associations, Markets and
Recognition“, în Politics, nr. 17, 1997, p. 193.
10. Pentru un argument dezvoltat cu privire la aceste aspecte, vede\i ]i Perry
Anderson, A Zone of Engagement, Londra, Verso, 1992, p. 331-375.
11. Francis Fukuyama, Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity,
Londra, Hamish Hamilton, 1995, p. 335-336.
12. Constance Lever-Tracy, „Fukuyama’s Hijacking of Chinese Trust“, în Policy,
Organisation and Society, nr. 12, 1996, p. 94.
13. Ross Poole, Morality and Modernity, Londra, Routledge, 1991, p. 91.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Doyle ]i Rosecrance.
Principalele lucr`ri ale lui Francis Fukuyama
„The End of History?: After the Battle of Jena“, în The National Interest, nr. 18,
1989, p. 15-25.
„Reply to My Critics“, în The National Interest, nr. 18, 1989, p. 21-28.
The End of History and the Last Man, Londra, Hamish Hamilton, 1992.
Trust: The Social Virtues and the Creation of Prosperity, Londra, Hamish
Hamilton, 1995.
„Social Capital and the Global Economy“, în Foreign Affairs, nr. 74, sep.-oct.
1995, p. 91-103.
Lecturi suplimentare
Anderson, Perry, A Zone of Engagement, Londra,Verso Press, 1992.
Bertram, Christopher and Chitty, Alan (ed.), Has History Ended?: Fukuyama,
Marx, Modernity, Aldershot, Edward Elgar, 1994.
Drury, Shadia, „The End of History and the New World Order“, în International
Journal, nr. 48, iarna 1992/93, p. 80-99.
Halliday, Fred, „An Encounter with Fukuyama“, în New Left Review, nr. 193, mai-
iun. 1992, p. 89-95.
Halliday, Fred, „International Society as Homogeneity: Burke, Marx, and
Fukuyama“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992,
p. 435-461.
Milliband, Ralph, „Fukuyama and the Socialist Alternative“, în New Left Review,
nr. 193, mai-iun. 1992, p. 108-113.
Poole, Ross, Morality and Modernity, Londra, Routledge, 1991.
Rustin, Michael, „No Exit from Capitalism“, în New Left Review, nr. 193, mai-
iun. 1992, p. 96-107.

DAVID HELD
David Held este profesor de politologie ]i sociologie la Open
University, în Marea Britanie. În ultimii 20 de ani a scris foarte mult în
domeniul teoriei politice ]i sociale din epoca modern`, concentrându-se
asupra naturii democra\iei ]i a perspectivelor acesteia într-o epoc` a „glo-
baliz`rii“. Opera sa vine ca o util` corec\ie a celei a lui Fukuyama, care
sus\ine c` „sfâr]itul istoriei“ va surveni când „democra\ia liberal`“ va fi
singura form` legitim` de guvernare în rela\iile interna\ionale. Ea poate fi
de asemenea v`zut` ca o contribu\ie important` la dezvoltarea abord`rilor
critice ale chestiunii guvern`rii globale, deci dincolo de limitele teritoriale
ale statelor-na\iune. Held caut` s` integreze ceea ce el consider` c` sunt
cele mai importante contribu\ii ale liberalismului ]i marxismului la pro-
movarea libert`\ii ]i egalit`\ii umane, evalueaz` dificult`\ile îndeplinirii
obiectivului autonomiei umane în epoca de dup` r`zboiul rece ]i ofer`
solu\ii practice de realizare a democra\iei universale în secolul al XXI-lea.
În opinia sa, globalizarea este atât o amenin\are cât ]i o oportunitate pen-
tru democra\ie. Imperfec\iunea statului-na\iune ca depozitar al formelor
democratice de guvernare cere extinderea democra\iei în spa\iul inter-
na\ional. Aceast` prezentare sumar` a operei lui Held va dezbate fiecare
element al proiectului integral.
Held sus\ine în primul rând c` democra\ia ofer` mijloacele prin
care ar fi posibil s` se reuneasc` cele mai bune aspecte ale liberalismului
]i marxismului. Ar fi util s` rezum`m în\elegerea de c`tre Held a proiec-
tului liberal ]i a celui marxist. 1 El le reduce pe fiecare la un mic num`r de
elemente-cheie, pentru a scoate în eviden\` modurile în care ele apar ca
incompatibile. Liberalismul este ostil puterii statului ]i accentueaz`
importan\a diversit`\ii centrelor de putere în societate, punând accent pe
cele economice. Marxismul, pe de alt` parte, este ostil concentr`rii puterii
economice ]i propriet`\ii private asupra mijloacelor de produc\ie. Liberalii
cred în separarea statului de societatea civil` ca premis` esen\ial` a unei
ordini democratice. De partea cealalt`, marxi]tii cred în eventuala restruc-
turare a societ`\ii civile ]i în abolirea propriet`\ii private ca premis`
esen\ial` a adev`ratei democra\ii. Liberalii sus\in c` forma de stat cea mai
dezirabil` ar fi o structur` impersonal` de putere, întruchipat` de domnia
legii. Marxi]tii sus\in îns` c` ideea liberal` de „neutralitate“ nu poate fi
atins` în contextul capitalismului. Liberalii scot în eviden\` importan\a
separ`rii sferei private de cea public`. Aceasta din urm` ar fi un spa\iu
protejat, în care autonomia individual` ]i ini\iativa pot prospera. Marxi]tii
135 D. HELD
sus\in c` libertatea f`r` egalitate nu valoreaz` nimic. Liberalii consider`
pia\a un mecanism pentru coordonarea diverselor activita\i ale produc`-
torilor ]i consumatorilor. Marxi]tii cred c`, în absen\a unei planific`ri pu-
blice atente a investi\iilor, produc\ia va fi anarhic`, risipitoare ]i va r`mâne
centrat` pe profit, nu pe satisfacerea nevoilor.
Judecând dup` aparen\e, este dificil de identificat vreun mijloc de
a reconcilia liberalismul cu marxismul. Dar Held sus\ine c` ele împ`r-
t`]esc un num`r de preocup`ri, pe care le red` ca o angajare fa\` de prin-
cipiul autonomiei:
„Indivizii ar trebui s` fie liberi ]i egali în determinarea regulilor dup`
care tr`iesc; adic` ar trebui s` se bucure de drepturi egale (]i, în con-
secin\`, de obliga\ii egale) în specificarea cadrului care le genereaz` ]i
le limiteaz` oportunit`\ile pe care le au la îndemân` de-a lungul vie\ii.“2
Extr`gând ceea ce pretinde c` este comun fiec`reia dintre ideologi-
ile respective, Held sus\ine c` este posibil s` fie reunite dac` sunt con]ti-
entizate limitele ]i lacunele lor. Într-o anumit` masur`, sl`biciunea uneia
se reflect` în puterea celeilalte. Odat` recunoscut acest fapt, s-ar putea
aprecia poten\iala complementaritate a scepticismului liberal cu privire la
puterea politic` ]i a celui marxist referitor la puterea economic`. Held
sugereaz` c` solu\ia reunirii acestor doctrine aparent ireconciliabile st` în
punerea în aplicare a democra\iei radicale atât la nivelul societ`\ii civile,
cât al statului. Held este un mare sus\in`tor al democra\iei participative la
toate nivelurile vie\ii politice. Totu]i, de]i are multe de spus despre
virtu\ile democra\iei participative, el se sfie]te s` indice ce cote ar trebui
s` ating` nivelul deliber`rii democratice. Held nu crede despre capitalism
c` poate fi ori c` trebuie dep`]it sau cel pu\in recunoa]te pre\ul care ar tre-
bui pl`tit pentru atingerea unui asemenea scop abstract. Pentru a atenua
din inegalit`\ile proprii capitalismului, el consider` c` statul trebuie s`
joace un rol activ în administrarea economiei.
Pe de alt` parte, este suspicios cu privire la puterea statului ]i este
de acord cu pozi\ia liberal` conform c`reia distinc\ia dintre domeniul pu-
blic ]i cel privat trebuie p`strat`. Pentru a exploata atât for\ele liberalis-
mului cât ]i ale marxismului, Held crede c` „societatea civil` ]i statul tre-
buie s` devin` condi\ia pentru democratizarea celuilalt“. 3 Astfel, de]i spri-
jin` men\inerea democra\iei reprezentative la nivelul organiz`rii de stat,
grani\a exact` dintre stat ]i societatea civil` este aceea care trebuie nego-
ciat` într-o „multitudine de sfere sociale, inclusiv cea a întreprinderilor
publice, a cooperativelor familiale []i] a mass-media independente ]i a
centrelor de s`n`tate“.4 Acesta este un element care se repet` de-a lungul
RELA|II INTERNA|IONALE 136
operei lui Held, ]i anume punerea accentului pe democra\ie în sine ca bun
public, a c`rui valoare intrinsec` trece dincolo de perspectivele concurente
asupra rolului ]i scopului proprii guvern`rii:
„Democra\ia este, cred, singura «mare» sau «META » discurs care
poate în mod legitim s` formeze ]i s` delimiteze DISCURSURILE con-
curente ale epocii contemporane. Ideea de democra\ie este important`
deoarece nu reprezint` doar o valoare între multe altele, cum sunt li-
bertatea, egalitatea ]i dreptatea, ci este valoarea care poate face leg`-
tura ]i poate intermedia raporturile concurente prescriptive…demo-
cra\ia nu presupune acordul asupra unor valori diferite. Mai degrab` ea
sugereaz` un mod de a pune în leg`tur` valorile între ele ]i de a l`sa
deschis` rezolvarea conflictelor de valori participan\ilor la dialogul
politic.“5
O dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece, interesul lui Held pentru cerce-
tarea poten\ialului democra\iei de a sintetiza ce este mai bun din liberalism
]i marxism s-a transferat asupra amenin\`rilor la adresa acesteia din partea
for\elor globaliz`rii economice. Acest termen ar include o varietate de
fenomene, precum dezvoltarea economiei globale, în care actorii eco-
nomici globali ac\ioneaz` împreun` cu pie\ele de capital ]i financiare din
ce în ce mai integrate cu procesele informa\ionale globale ]i cu o con-
]tiin\` sporit` a problemelor ecologice globale. Practic, globalizarea este
un proces care nu numai c` submineaz`, ci uneori nu \ine seama de statul-
na\iune, dar, ]i mai important, care pune sub semnul întreb`rii importan\a
teritoriului în sine. Puterea ]i influen\a intervin între mul\i actori, dintre
care statul-na\iune este doar unul, defini\i din ce în ce mai independent de
reperele teritoriale. În acest context, Held sus\ine c`, la sfâr]itul secolului
al XX-lea, ne confrunt`m cu un ciudat paradox. Pe de o parte, sfâr]itul
r`zboiului rece a fost înso\it de s`rb`torirea victoriei „democra\iei“ asupra
comunismului. Pe de alt` parte, este destul de redus` con]tientizarea exis-
ten\ei unei variet`\i de sisteme democratice atât în teorie, cât ]i [n practic` ]i
a enormelor provoc`ri adresate de globalizare s`n`t`\ii viitoare a democra\iei.
Held sugereaz` c` politologii sunt împiedica\i s` se adapteze la
noua agend` global` de tendin\ele lor etatiste, în\elegând statul ca pe o
„comunitate de destin“. Ei au presupus c` exist` o rela\ie „simetric` ]i
congruent`“ între deciden\ii politici ]i destinatarii deciziilor lor. În prin-
cipiu, se presupune c` politicienii r`spund fa\` de cet`\enii care îi aleg ]i
care reprezint` „destinatarii“ principali ai „produselor“ politice. Pentru c`
teoria democratic` nu a cercetat rolul arbitrar al grani\elor teritoriale în
determinarea constituentelor relevante ale statelor suverane, ea nu este
137 D. HELD
apt` s` r`spund` în mod adecvat provoc`rilor modernit`\ii târzii. Datorit`
cre]terii interrela\ion`rii globale, statelor le este dificil s` controleze acti-
vit`\ile din interiorul ]i din afara grani\elor lor. Gama lor de instrumente
politice, în special cele ale politicii macroeconomice, se restrânge, iar
statele nu pot rezolva un num`r din ce în ce mai mare de probleme
transna\ionale dac` nu coopereaz` cu alte state ]i cu actori nonstatali. Held
arat` c` statele se g`sesc prinse într-o mul\ime de aranjamente de colabo-
rare pentru gestionarea chestiunilor transna\ionale, rezultatul fiind o sepa-
rare crescând` „între, pe de o parte, domeniul formal al autorit`\ii politice
pe care [statele] o revendic` pentru ele, ]i, pe de alta, practicile ]i struc-
turile efective ale statului ]i sistemului economic la nivelul na\ional,
regional ]i global“.6
El identific` patru astfel de „separa\ii“ care merit` re\inute. Mai
întâi ]i cel mai evident, autoritatea formal` a statului nu corespunde cu sis-
temul efectiv de producere, distribuire ]i schimb la nivel global. În al doilea
rând, statele sunt din ce în ce mai încorsetate în „regimurile“ interna\io-
nale ca urmare a acordurilor încheiate pentru reglementarea chestiunilor
transna\ionale. Aceasta a dat na]tere unui num`r de organiza\ii ]i structuri
importante de decizie, cu putere foarte mare, dar asupra c`rora exist` un
control democratic redus, cum ar fi Na\iunile Unite sau Fondul Monetar
Interna\ional. A treia aren` este cea a dreptului interna\ional, care în epoca
postbelic` s-a extins pentru a consacra noi drepturi ]i obliga\ii ale statelor
]i indivizilor, fapt care diminueaz` suveranitatea efectiv` a statului terito-
rial. Îndeosebi în Europa de Vest indivizii pot apela la Curtea European`
a Drepturilor Omului ]i pot chiar ini\ia proceduri legale împotriva propri-
ilor lor guverne. În sfâr]it, Held ne aminte]te c`, în domeniul securit`\ii,
continu` s` existe o separare între r`spunderea democratic` ]i activitatea
unor alian\e cum ar fi NATO.
Pe scurt, ipoteza suveranit`\ii statale, care inspir` teoriile demo-
crate contemporane, este învechit`. Held este în mod sever critic la adresa
tezei lui Fukuyama potrivit c`reia, o dat` cu sfâr]itul r`zboiului rece, am
ajuns la filozoficul „sfâr]it al istoriei“. El o critic` pe baza a trei conside-
rente. Mai întâi, atrage aten\ia c` Fukuyama abordeaz` liberalismul ca o
unitate ]i ignor` diferen\ele semnificative dintre diversele modele de
democra\ie. În al doilea rând, Fukuyama nu ia în considerare tensiunile
dintre liberalism ]i democra\ie. În ultimul rând, Fukuyama gre]e]te în
momentul în care nu se întreab` dac` democra\ia liberal` poate continua
s` se dezvolte din plin în contextul globaliz`rii. Held sus\ine c`, pentru a
reafirma ]i a extinde controlul democratic, avem nevoie s` consider`m
democra\ia mai degrab` într-un context cosmopolit decât într-unul na\io-
RELA|II INTERNA|IONALE 138
nal. Provocarea nu const` în replicarea unor modele particulare de demo-
cra\ie între state cu culturi, sisteme politice ]i economice diferite. Pro-
vocarea const` în a corecta „deficitul democratic“ dintre scopul limitat al
democra\iei contemporane ]i dispersia autorit`\ii politice fa\` de centrele
oficiale de guvernare na\ional`.
Re\eta lui Held pentru regândirea proiectului democratic în anii ’90
este similar` cu cea oferit` pentru dep`]irea liberalismului ]i marxismului
la jum`tatea anilor ’80. Elementele-cheie ale modelului s`u de democra\ie
cosmopolit` sunt prezentate în continuare:
1. Ordinea global` const` în re\ele de putere multiple ]i suprapuse,
economice, sociale ]i politice.
2. Tuturor grupurilor ]i asocia\iilor le sunt atribuite drepturi de
autodeterminare, specificate de un angajament la autonomie
individual` ]i de un m`nunchi specific de drepturi. Acesta din
urm` este constituit din drepturi în interiorul ]i de-a lungul
fiec`rei re\ele de putere. Împreun`, aceste drepturi reprezint`
bazele unei ordini legale generatoare de putere – o „lege demo-
cratic` interna\ional`“.
3. Elaborarea ]i asigurarea respect`rii legii pot fi dezvoltate în acest
cadru la o varietate de loca\ii ]i niveluri, împreun` cu o extindere
a influen\ei instan\elor regionale ]i interna\ionale în monitori-
zarea ]i controlul autorit`\ii politice ]i sociale.
4. Sunt adoptate principii legale care delimiteaz` forma ]i scopul
ac\iunilor individuale ]i colective din interiorul organiza\iilor ]i
asocia\iilor statului ]i societ`\ii civile. Anumite standarde sunt
specificate pentru tratamentul tuturor ]i nici un regim politic ori
asocia\ie civil` nu le poate înc`lca în mod legitim.
5. Ca urmare, principiul rela\iilor noncoercitive guverneaz` solu-
\ionarea diferendelor, de]i folosirea for\ei r`mâne o op\iune co-
lectiv` de ultim` instan\` în fa\a atacurilor tiranice \intind eradi-
carea legii democratice interna\ionale.
6. Prezervarea autodetermin`rii, crearea unei structuri comune de
ac\iune ]i p`strare a valorilor democratice sunt priorit`\ile colec-
tive generale.
7. Principiile determinate ale justi\iei sociale derivate de aici pre-
supun un modus operandi al produc\iei, distribu\iei ]i exploat`rii
resurselor care trebuie s` fie compatibil cu procesul democratic
]i cu un cadru comun de ac\iune.7
Cum ar trebui s` evalu`m contribu\ia lui Held la teoria rela\iilor
interna\ionale ? Ea are atât puncte tari, cât ]i puncte slabe. Pe de o parte,
139 D. HELD
este reconfortant s` cite]ti un politolog care ia în serios rela\iile interna-
\ionale ]i refuz` s` accepte tradi\ionala distinc\ie dintre politica intern` a
statelor ]i „rela\iile“ interna\ionale dintre state. Held este îndrept`\it s`
pun` la îndoial` aceast` tradi\ional` dihotomie din interiorul ]tiin\ei
politice. Mai mult, cercetarea sa asupra modelelor „democra\iei liberale“
este util` în a ne aminti c` nu exist` în aceast` privin\` un singur model
„de export“, a]a c` trebuie s` fim precau\i în raport cu tenta\ia de a
s`rb`tori presupusa victorie a democra\iei în era de dup` r`zboiul rece. Pe
de alt` parte, a] sugera c` exist` dou` fisuri în ocrotirea de c`tre Held a
„democra\iei cosmopolite“.
Prima \ine de ap`rarea insuficient argumentat` a democra\iei îns`]i
la nivel filozofic. Held sus\ine c` democra\ia este cel mai bun „metadis-
curs“, pentru c` dep`]e]te dezacordurile reale cu privire la anumite valori
politice. S-ar putea îns` sus\ine c` acest punct de vedere are câteva pro-
bleme. De ce se întâmpl` astfel încât, dac` indivizii ]i grupurile nu cad de
acord asupra modului în care s` rânduiasc` idealuri precum liberatatea
politic` ]i egalitatea economic`, atunci ei fie vor fi de acord, fie vor trebui
s` fie de acord s` dezbat` asupra fiec`ruia într-o manier` democratic`?
Held nu r`spunde la aceast` întrebare; el tinde s` presupun` c` oamenii
„rezonabili“ vor c`dea de acord asupra procedurilor impar\iale de a decide
rânduirea valorilor politice în absen\a unui consens semnificativ. Vor
ajunge îns` ace]tia la un acord? Ar trebui s` se întâmple a]a? În analiza sa
privind rela\ia dintre pluralismul filozofic ]i liberalismul politic, George
Crowder identifica o dificultate major` în utilizarea primului pentru justi-
ficarea celuilalt:
„Simplul fapt c` valorile sunt «plurale» [prin aceea c` nu exist` nici o
unitate de m`sur` comun` pentru aprecierea lor] ne spune … c` trebuie
s` alegem, dar nu ne spune ]i ce s` alegem. Nu ne ofer` nici un motiv
s` nu îmbr`\i]`m valori care au, prin ele însele sau în combina\ie cu
altele, implica\ii meschine. Nu avem nici un motiv, ca plurali]ti [din
punct de vedere filozofic], s` nu prefer`m ordinea ]i ierarhia libert`\ii
]i egalit`\ii.“8
Lui Held îi revine obliga\ia s` justifice în mod mai clar ap`rarea pe
care o ia democra\iei ca metanara\iune legitim`, mai ales dac` vrea s` o
promoveze ca valoare global`.
În al doilea rând, opera lui Held este parte a unei solide tradi\ii
social-democrate liberale de stânga. El dore]te s` conserve distinc\ia din-
tre stat ]i societatea civil`, ca ]i valorile fundamentale ale liberalismului
politic ]i economic. În acela]i timp, el nu vrea doar s` stopeze con-
RELA|II INTERNA|IONALE 140
secin\ele nedemocratice ]i inegalitare ale capitalismului global, ci s` fac`
acest lucru printr-o transformare radical` a, chipurile, demodatului sistem
westphalian. S-ar putea spune c` Held nu poate ob\ine ]i una, ]i alta. În
absen\a unei ]i mai radicale îngr`diri a „pie\ei libere“ mondiale, este
foarte pu\in probabil s` se produc` vreuna dintre schimb`rile politice pe
care el ]i le dore]te. Aceasta nu este o critic` în sine a „utopismului“ lui
Held. Alex Callinicos afirma:
„Eclipsa, din ultimii dou`zeci de ani, a oric`rei politici social-demo-
crate distincte în fa\a resurec\iei, pretutindeni în Vest, a economiei de
tip laissez-faire, ridic` problema dac` cele dou` constrângeri la care
Held î]i supune proiectul – p`strarea separa\iei dintre stat ]i societatea
civil` ]i regularizarea capitalismului – sunt de fapt compatibile.“9
Acestea fiind spuse, Held constituie o important` excep\ie de la
„triumfalismul liberal“ care a r`sunat atât de puternic în perioada imediat
urm`toare r`zboiului rece. Oricare ar fi realiz`rile liberalismului în epoca
modern`, Held ne reaminte]te c` mai sunt multe de f`cut pentru p`strarea
]i mai larga împ`rt`]ire a acestora în sistemul interna\ional.
Note
1. Acest rezumat este preluat din capitolul lui David Held, „Beyond Liberalism and
Marxism?“ din lucrarea autorilor Gregor McLennan, David Held ]i Stuart Hall
(ed.), The Idea of the Modern State, Milton Keynes, Open University Press,
1984, p. 223-240.
2. Ibid., p. 231.
3. Ibid., p. 236.
4. Ibid.
5. David Held, „Liberalism, Marxism, and Democracy“, în Theory and Society,
nr. 22, 1993, p. 274.
6. David Held, „Democracy, the Nation-State and the Global System“, în Economy
and Society, nr. 20, 1991, p. 150.
7. David Held, „Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“, în
Political Studies, nr. 40, 1992, p. 36.
8. George Crowder, „Pluralism and Liberalism“, în Political Studies, nr. 42, 1994,
p. 303.
9. Alex Callinicos, „Liberalism, Marxism, and Democracy: a Response to David
Held“, în Economy and Society, nr. 22, 1992, p. 285.
141 D. HELD
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox,
Falk, Fukuyama, Linklater ]i Ruggie.
Principalele lucr`ri ale lui David Held
Introduction to Critical Theory: Horkheimer to Habermas, Londra, Hutchinson, 1980.
New Forms of Democracy (with Christopher Pollitt), Londra, Sage Publications
în asociere cu Open University, 1986.
Models of Democracy, Cambridge, Polity Press, 1987.
„Sovereignty, National Politics and the Global System“, în lucrarea lui David
Held (ed.), Political Theory and the Modern State: Essays on State, Power
and Democracy, Stanford, Stanford University Press, 1989, p. 214-242.
Political Theory Today (ed.), Cambridge, Cambridge University Press, 1991.
„Democracy, the Nation-State and the Global System“, în Economy and Society,
nr. 20, 1991, p. 138-172.
Modernity and its Futures (with Stuart Hall and Tony McGrew), Cambridge,
Polity Press în asociere cu Open University, 1992.
„Democracy: from City-States to a Cosmopolitan Order?“, în Political Studies, nr. 40,
1992, p. 10-39.
Prospects for Democracy: North, South, East, West, Cambridge, Polity Press, 1993.
Foundations of Democracy: the Principle of Autonomy and the Global Order,
Cambridge, Polity Press, 1993.
„Globalization and the Liberal Democratic State“, în Government and
Opposition, nr. 28, 1993, p. 261-288 (cu Anthony McGrew).
„Liberalism, Marxism and Democracy“, în Theory and Society, nr. 22, 1993, p. 249-281.
Cosmopolitan Democracy: An Agenda for a New World Order (cu Daniele
Archibugi), Cambridge, Polity Press, 1995.
Democracy and the Global Order: From the Modern State to Cosmopolitan
Governance, Cambridge, Polity Press, 1995.
Lecturi suplimentare
Archibugi, Daniele, „Models of International Organisation in Perpetual Peace
Projects“, în Review of International Studies, nr. 18, 1992, 295-317.
Thompson, Janna, Justice and World Order: A Philosophical Inquiry, Londra,
Routledge, 1992.

JOHN HOBSON
John A. Hobson s-a n`scut în Derbyshire, Anglia, în 1858, ]i a
murit la 1 aprilie 1940, zi care, a]a cum ar`ta David Long, „poate p`rea ca
suficient` pentru a confirma portretul lui Hobson ca idealist“.1 În studiul
rela\iilor interna\ionale, numele lui este asociat cu cele ale lui Norman
Angell ]i Alfred Zimmern ca fiind cei mai importan\i critici liberali ai
primului r`zboi mondial. Hobson a fost, poate, cel mai radical dintre ei. El
este adesea (în mod incorect) considerat ca apar\inând tradi\iei marxiste,
pentru c` o parte a ideilor sale, în special cele privind imperialismul, l-au
influen\at direct pe Lenin. Oricum, de]i s-a inspirat din unele lucr`ri ale
lui Marx, Hobson nu a acceptat viziunea materialist` a acestuia asupra
istoriei ]i l-a considerat un reduc\ionist de expresie economic`. O des-
criere mai fidel` a lui Hobson ar fi dat` de termenul „neoliberal“. În con-
trast cu liberalii clasici ai secolului al XVIII-lea ]i ai [nceputului de secol
al XIX-lea, neoliberalii precum Hobson erau caracteriza\i de trei crezuri
fundamentale. În primul rând, refuzau s` accepte c` exist` o inevitabil`
incompatibilitate între libertate ]i egalitate. Ei voiau s` aplice obiectivele
egalitariste ale socialismului într-un sistem politic care, totodat`, promo-
va proprietatea privat` ]i valorile politice liberale. Acesta s-ar fi putut rea-
liza impozitând rentele, „veniturile nemuncite“ care revin indivizilor ca
rezultat al propriet`\ilor lor asupra unor resurse rare (cum ar fi p`mântul),
mai degrab` decât contribu\ia lor direct` la produc\ie. În al doilea rând, au
respins ideea utilitarist` c` indivizii premerg societatea civil` ]i nu au
acceptat clasica idee liberal` c` binele social este suma satisfac\iilor indi-
viduale sau private. În al treilea rând, au sus\inut c` ra\iunea nu este
epuizat` de calculul logic al mijloacelor necesare pentru atingerea unor
scopuri date. În schimb, au aderat la o viziune evolu\ionist` asupra progre-
sului istoric ]i, cu toate c` au r`mas suspicio]i cu privire la puterea sta-
tului, au crezut c` statul are de jucat un rol important în sporirea bun`st`rii
sociale ]i cre]terea bun`st`rii colective. 2 Opera lui Hobson ilustreaz` toate
aceste trei convingeri, iar eticheta de „idealist“ atribuit` lui de reali]tii
anilor ’30 ]i ’40 nu ar trebui s` distrag` aten\ia de la contribu\ia pe care a
avut-o la tradi\ia liberal` în economia politic` ]i rela\iile interna\ionale.
Hobson a fost instruit la Derby ]i apoi, în 1876, a primit o burs` la
Oxford, unde a studiat filozofia. În 1880 a plecat de la Oxford pentru a
ajunge profesor de gimnaziu, iar un an mai târziu, în 1887, a p`]it pe
urmele tat`lui s`u, începând o carier` în jurnalism. S-a mutat la Londra ]i
a reu]it s` \in`, s`pt`mânal, o coloan` în The Derbyshire Advertiser and
143 J. HOBSON
Nord Staffordshire Journal ]i, de asemenea, s` predea literatur` englez` ]i
economie politic`. În 1889 ]i-a publicat cea dintâi carte (împreun` cu A.
F. Mummery, un om de afaceri), The Physiology of Industry, care i-a pro-
movat ideile radicale cu privire la subconsumul (underconsumption) ce
caracteriza societatea capitalist` ]i l-a f`cut nepopular printre economi]tii
ortodoc]i de paradigm` clasic`. Când tat`l s`u a murit, în 1897, Hobson a
putut s` renun\e la catedr` ca surs` de venit, mo]tenirea permi\ându-i s`
se dedice cercet`rii ]i scrisului. A fost un activ sus\in`tor al reformei so-
ciale din Marea Britanie ]i a continuat s` scrie atât articole pentru publicul
larg, cât ]i o serie de c`r\i ]i articole academice.
Când a izbucnit primul r`zboi mondial, Hobson era implicat în
crearea British Neutrality Committee ]i a Union of Democratic Control,
care luptau pentru a pune cap`t „diploma\iei secrete“ dintre marile puteri.
A demisionat din Partidul Liberal în 1916, dup` chestiunea taxelor pe
import (Hobson era ferm încrez`tor în comer\ul liber) ]i a fost învins la
limit` în alegerile din 1918, când a candidat ca independent pentru Camera
Comunelor. Dup` aceast` înfrângere, a intrat în Partidul Laburist Inde-
pendent ]i a f`cut parte din mai multe comitete ce vizau reforma econo-
mic` ]i social`. Opera sa nu numai c` l-a inspirat pe Lenin în primii ani ai
secolului al XX-lea, dar analizele sale economice cu privire la subconsum
]i ]omaj l-au influen\at, de asemenea, pe John Maynard Keynes în perioa-
da interbelic`.3
Hobson este bine cunoscut studen\ilor în rela\ii interna\ionale pentru
analizele ]i critica sa asupra imperialismului sfâr]itului de secol al XIX-lea.
Teoria sa unic` privind imperialismul, publicat` pentru prima dat` în 1902
]i retip`rit` de mai multe ori de atunci, este cel mai bine în\eleas` în con-
trast cu cele mai influente teorii rivale. Dintre acestea, patru merit` în mod
deosebit s` fie avute în vedere.
Unii gânditori conservatori, precum Benjamin Disraeli, Cecil Rhodes
]i Rudyard Kipling, pretind c` imperialismul este necesar pentru a se
p`stra ordinea social` existent` în statele mai dezvoltate. Trebuie s` se
securizeze comer\ul ]i pie\ele, s` se men\in` slujbele ]i s` se canalizeze
energiile ]i conflictele sociale ale cet`\enilor din metropole c`tre teritorii
str`ine. Exist` o foarte puternic` prezum\ie, definit` pe coordonate rasiale
]i ideologice, a superiorit`\ii Occidentului în cadrul acestui curent de
gândire. Pentru reali]tii ca Hans Morgenthau, imperialismul este pur ]i
simplu o manifestare a echilibrului de putere ]i unul dintre procesele prin
care statele încearc` s` realizeze o schimbare favorabil` a statu-quo-ului.
Scopul imperialismului ar fi acela de a reduce vulnerabilitatea strategic`
]i politic` a statului. Pentru marxi]tii radicali, precum Lenin, imperialis-
RELA|II INTERNA|IONALE 144
mul se dezvolt` datorit` faptului c` o concentrare sporit` a bun`st`rii în
societatea capitalist` duce la subconsum. Oricum, din moment ce statul
reprezint` clasa capitalist`, nu este posibil ca bog`\ia s` fie redistribuit`.
În cele din urm`, potrivit lui Lenin, lumea va fi complet împ`r\it` între
statele capitaliste ]i acestea vor lupta pentru reîmp`r\irea ei. Aceast` ana-
liz` i-a servit drept explica\ie principal` pentru primul r`zboi mondial. În
fine, teoriile socio-psihologice, precum cele din opera lui Joseph Schumpeter,
concep imperialismul ca „o extindere f`r` un scop anume“, un model
înv`\at din comportamentul altor state ]i institu\ionalizat în procesele
politice indigene de o clas` r`zboinic`. Aceasta din urm` poate fi creat` ca
urmare a nevoii de ap`rare ]i securitate, dar cu timpul ea poate produce
motive pentru perpetuarea propriei existen\e, de regul` prin manipularea
opiniilor publicului ]i elitelor.
Viziunea lui Hobson, de]i nu exclude elemente teoretice \inând de
alte ]coli de gândire dominante, explic` imperialismul ca fiind o alegere
politic`, nu o consecin\` inevitabil` a echilibrului de putere al capitalismu-
lui, a nevoii de noi pie\e pentru a exporta produse industriale sau a unei
patologii sociale. Pentru Hobson, „r`d`cina economic`“ a imperialismului
sfâr]itului secolului al XIX-lea rezid` în subconsumul intern. El identific`
un cerc vicios în care concentrarea economic` a puterii sprijin` o elit`
politic` oligarhic`, aceasta la rândul ei facilitând men\inerea inegalit`\ilor
economice. Cre]terea eficien\ei productivit`\ii în capitalism a generat o
bog`\ie semnificativ`, care este direc\ionat` mai degrab` c`tre proprietarii
de capital, sub forma profiturilor, decât c`tre muncitori, sub forma salari-
ilor. Presiunea supraeconomisirii din profituri de c`tre capitali]ti, combi-
nat` cu subconsumul for\at al s`racilor, duce la acumularea de c`tre boga\i
a unor mari sume de bani. Ace]tia nu pot fi nici cheltui\i, nici transforma\i
în investi\ii interne (date fiind ratele sc`zute ale profiturilor generate de
competi\ia intern` puternic` ]i de absen\a pie\elor interne din cauza sub-
consumului). În consecin\`, investitorii, c`utând s` ob\in` câ]tiguri cât
mai ridicate, î]i investesc banii în str`in`tate. În schimb, investi\iile în
afara \`rii trebuie protejate pentru a le fi asigurate profiturile, iar aceasta
creeaz` presiuni economice în favoarea unor interven\ii politice ]i militare
în acele pie\e unde capitalul este în cre]tere. Presiunile imperialiste pot
avea la origine mai multe grupuri, nu doar marii financiari (cum sus\inea
Lenin), ci ]i „un ambi\ios om de stat, un gr`nicer, un misionar prea zelos,
un negustor descurc`re\“. În cea mai renumit` fraz` a sa, Hobson sus\ine
c`, în ultim` instan\`, imperialismul a reprezentat un „vast sistem de defu-
lare în afara \`rii pentru p`tura de sus a societ`\ii“.4 De]i Hobson nu a
negat niciodat` influen\a mai multor factori asupra comportamentului
145 J. HOBSON
imperial, el a crezut ferm c` surplusul de avere al elitelor a fost factorul
determinant.
Într-o anumit` m`sur`, argumenta\ia lui Hobson a fost limitat` atât
de lipsa datelor empirice, cât ]i de concentrarea sa asupra Marii Britanii
din ultimul sfert al secolului al XIX-lea. Desigur, în cele mai multe dintre
statele industrializate din Europa, perioada cuprins` între 1870 ]i primul
r`zboi mondial a fost una a acumul`rii masive de capital ]i a investirii lui
în str`in`tate. Gilpin sus\ine:
„Londra ]i-a m`rit de mai mult de cinci ori propriet`\ile din str`in`tate
între 1870 ]i 1914. Dup` 1914, peste un sfert din boga\ia Marii Britanii
a fost investit` în titluri de proprietate emise de alte guverne ]i în c`ile
ferate str`ine. Marea Britanie investea de fapt mai mult peste hotare
decât acas` ]i a traversat un deficit comercial cronic în aceast` peri-
oad`… [dar] scurgerea masiv` de capital a contribuit, f`r` îndoial`, la
declinul industrial ]i general al economiei britanice ]i a accelerat eclip-
sarea Marii Britanii de puterile industriale în ascensiune.“5
Pentru Hobson nu are nici un sens studierea economiei politice
interna\ionale prin abordarea separat` a rela\iilor interne ]i a celor inter-
na\ionale. Pentru a pune cap`t imperialismului este necesar s` se între-
prind` reforme economice ]i politice majore pe plan intern. Spre deose-
bire de Lenin, care a considerat acest lucru ca nefiind posibil în statele
capitaliste, Hobson a privit imperialismul ca pe o alegere politic`; el nu
l-a considerat un înso\itor imposibil de evitat al sistemelor capitaliste,
bazate pe proprietate privat`. Hobson credea c` statul poate aborda pro-
blema subconsumului la nivel intern fie prin cre]terea veniturilor majo-
rit`\ii popula\iei, fie prin intermediul legisla\iei privitoare la salarii, la
folosirea muncii copiilor, prin legalizarea sindicatelor sau prin intermediul
transferurilor de venituri, prin impozitarea rentelor ]i redistribuirea bun`-
st`rii prin compesa\ii de ]omaj ]i asisten\` social`. Capitalismul poate fi
„benign“ din punct de vedere social dac` statele liberale se îndreapt` într-o
direc\ie mai social-democrat`. Din acest motiv, Hobson împ`rt`]ea opinia
c` o politic` a comer\ului liber ar fi o for\` în sprijinul p`cii. Elitele
politice ]i economice, a c`ror conduit` a stat la baza imperialismului, s-au
împotrivit comer\ului liber, deoarece acesta le-ar fi amenin\at pozi\iile
interne protejate din vârful ierarhiei economice. Hobson a sus\inut c` ta-
xele pe import ]i celelalte de acela]i tip nu numai c` reduc concuren\a eco-
nomic`, dar este ]i foarte pu\in probabil c` pot spori consumul intern,
deoarece avantajele protec\ionismului ar fi revenit boga\ilor (latifundiari
agricoli ]i magna\i industriali) mai degrab` decât celor s`raci. Hobson
RELA|II INTERNA|IONALE 146
avea de asemenea mari rezerve fa\a de teza leninist` potrivit c`reia, pen-
tru a pune cap`t imperialismului, ar fi fost nevoie de o r`sturnare prin re-
volu\ie a capitalismului. El a sus\inut c` doctrina leninist` era incompati-
bil` cu reformele social-democrate ]i c` ar fi legitimat pur ]i simplu o
nou` elit` ]i, în consecin\`, noi tipuri de imperialism.
A fost Hobson idealist? Kenneth Waltz, în criticile aduse ideilor
acestuia, îl prezint` pe acesta drept „optimist [n planul al doilea“. 6 Merit`
re\inute comentariile lui Waltz, din moment ce majoritatea studen\ilor este
posibil s` îl întâlneasc` pe Hobson prin intermediul cunoscutei lucr`ri a
lui Waltz, Man, The State and War (1959). Potrivit lui Waltz, opiniile lui
Hobson asupra rela\iilor interna\ionale se bazau pe ideea optimist` c`
problema r`zboiului putea fi cel mai bine abordat` prin „perfectarea“
[n\elegerilor economice ]i politice interne ale statelor. Doar dac` reforma
social`, economic` ]i politic` se va face sim\it` în interiorul statelor va
deveni posibil s` se pun` cap`t conflictelor dintre ele. Waltz sintetizeaz`
re\eta de pace a lui Hobson dup` cum urmeaz`:
„Mai întâi socialismul, spune Hobson, ]i apoi virtu\ile prosl`vite de
liberalii secolului al XIX-lea vor func\iona efectiv pentru a crea o lume
pa]nic`. Fric\iunile datorate comer\ului nu vor mai inflama rela\iile
dintre state; în schimb, comer\ul le va lega într-o reciprocitate de
interese. Ra\iunea nu va mai n`scoci noi în]el`torii ]i noi moduri de a
dezavantaja alte \`ri sau, dac` aceasta nu reu]e]te, de a le birui;
ra\iunea va fi în schimb mijlocul prin care rela\iile dintre state vor fi
croite în avantajul tuturor.“7
Desigur, în ceea ce îl prive]te pe Waltz, re\eta de pace a lui Hobson
este naiv`, din moment ce nu ia în considerare anarhia structural` dintre
state, care genereaz` un comportament r`zboinic, ]i nu \ine seama de
orânduirile politice ]i economice interne ale acestora. De aceea, eticheta
de „idealist“ i s-ar potrivi lui Hobson ]i altora ca el.
Totu]i, în excelenta sa analiz` a „idealismului“ lui Hobson, David
Long ne ofer` motive s` st`ruim pu\in înainte de a ne gr`bi în a lansa
judec`\i premature. Dac` idealismul este un alt termen pentru naivitate,
atunci opera lui Hobson merit` mai mult` aten\ie. Long este de acord c`
Hobson a fost idealist în sensul c` a crezut în puterea ideilor de a orienta
lumea într-o direc\ie progresiv`, dar opera sa în domeniul rela\iilor inter-
na\ionale este mult mai sofisticat` decât apare rezumat` în cartea lui
Waltz. Hobson a scris despre dificult`\ile reform`rii anarhiei interna-
\ionale ]i nu s-a limitat doar la chestiunea reformei interne. Long distinge
trei forme de idealism, toate putând fi g`site în lucr`rile lui Hobson ]i
147 J. HOBSON
operând la nivelul intern, transna\ional ]i interna\ional de analiz`. Pe lâng`
reformele interne, Hobson a recunoscut ]i importan\a continu` a suve-
ranit`\ii statului, dar a sperat c` dezvoltarea comer\ului ]i a interdepen-
den\ei va submina leg`turile dintre suveranitate, ca situa\ie legal`, ]i c`u-
tarea autonomiei ]i interdependen\ei fa\` de alte state, promovând interese
comune ale statelor în numele p`cii. De asemenea, Long atrage aten\ia ]i
asupra lucr`rilor lui Hobson privind legisla\ia ]i organiza\iile interna-
\ionale. Acesta din urm` a sus\inut înt`rirea obliga\iilor legale dintre state,
ceea ce necesita instituirea unor instrumente juridice mai puternice la
nivel interna\ional, inclusiv crearea unei forme de guvernare interna\io-
nal`. Long arat`:
„Hobson a sus\inut securitatea colectiv`, nevoia de sanc\iuni militare
care s` sprijine arbitrajul interna\ional ]i necesitatea unei for\e poli-
\iene]ti interna\ionale. [El] a propus o Lig` a Na\iunilor puternic`, în
fapt un guvern interna\ional, care s` aib` o curte de justi\ie, un exe-
cutiv ]i un legislativ, în fa\a c`ruia statele ar fi trebuit s`-]i aduc` dis-
putele; a mai propus un sistem de securitate colectiv` în care utilizarea
legitim` a for\ei era concentrat` în mâinile reprezentantului societ`\ii
statelor, guvernul interna\ional. Aceast` lig` urma s` fie atât de cuprin-
z`toare ]i de puternic` pe cât era posibil, pentru a se evita eventuali-
tatea restabilirii echilibrului de putere în interiorul sau între lig` ]i pu-
terile exterioare.“8
Pe scurt, a eticheta ideile lui Hobson, [n mod peiorativ, ca „idea-
liste“ este un deserviciu adus subtilit`\ii ]i „realismului“ acestora. În tim-
pul primului r`zboi mundial, Hobson a dat dovad` de o considerabil`
intui\ie, prevenind alia\ii despre pericolul r`zbun`rii Germaniei, r`zbunare
care nu putea fi decât încurajat` de impunerea unor sanc\iuni Germaniei
la sfâr]itul r`zboiului. Într-adev`r, s-ar putea spune c` toat` chestiunea
sanc\iunilor din anii ’30 \ine mai degrab` de contextul temporal decât de
încercarea în sine de a coopera cu Germania. Dac` alia\ii ar fi urmat sfa-
tul lui Hobson în 1918 ]i nu ar fi impus Germaniei desp`gubiri atât de
mari la acea vreme, ar fi fost posibil ca împrejur`rile care l-au propulsat
pe Hitler, în anii ’20 ]i ’30, s` nu fi existat.
Este important s` eviden\iem calitatea multidimensional` a gândirii
lui Hobson în rela\iile interna\ionale nu numai pentru a contracara
prezent`rile simpliste ale acesteia, ci ]i pentru a indica relevan\a sa la
sfâr]itul secolului al XX-lea. S-ar putea sus\ine, bineîn\eles, c` abordarea
imperialismului întâlnit` la Hobson, oricât de exact` a fost pentru perioa-
da studiat`, este irelevant` ast`zi. Investi\iile în str`in`tate nu mai sunt
RELA|II INTERNA|IONALE 148
precursoare pentru practicile imperialiste ale anilor 1870 ]i 1880. Oricum,
aceasta ]i pentru c` multe dintre reformele pe care Hobson le-a propus în
prima parte a secolului al XX-lea au avut loc m`car în zonele puternic
industrializate ale lumii. Apari\ia statului bun`st`rii sociale, a sindicalis-
mului, extinderea dreptului la vot ]i enorma expansiune a comer\ului în
perioada de dup` 1945 au redus condi\iile imperialismului, care fuseser`
\inta atacurilor lui Hobson. Desigur, toate aceste realiz`ri ale democra\iei
sociale s-au aflat constant sub amenin\are deja un num`r de ani. Opera lui
Hobson ne aminte]te c`, în ciuda multor re\ete neoliberale pentru o ordine
mondial` a anilor ’90, în lipsa unor obligativit`\i democratice ]i econo-
mice, nu ne putem încrede în pie\ele „deschise“ ]i în mi]c`rile neîngr`dite
ale capitalului dac` vrem s` men\inem o ordine pa]nic` a lumii. Cruciale
pentru gândirea lui Hobson au fost dorin\a ]i încercarea de a men\ine
integritatea statului-na\iune ]i, în acela]i timp, asocierea acesteia cu unele
considera\ii privind importan\a nivelului suprana\ional sub aspect politic,
social ]i economic. Proiectul r`mâne la fel de viu ast`zi pe cât a fost ]i în
vremea sa.
Note
1. David Long, „J. A. Hobson and Idealism in International Relations“, în Review
of International Studies, nr. 17, 1991, p. 285.
2. John Allet, New Liberalism: The Political Economy of J. A. Hobson, Toronto,
University of Toronto Press, 1981, p. 15-22.
3. Pentru mai multe detalii biografice, a se vedea lucrarea lui Michael Schneider,
J. A. Hobson, Basingstoke, Macmillan, 1996. p. 2-20.
4. J. A. Hobson, Imperialism: A Study, Ann Arbor, Michigan University Press,
1965, p. 59, 50-51.
5. Robert Gilpin, The Political Economy of International Relations, Princeton,
Princeton University Press, 1987, p. 308-309.
6. Kenneth Waltz, Man, The State, and War, edi\ia a doua, New York, Columbia
University Press, 1959, p. 45-56.
7. Ibid., p. 153.
8. David Long, op. cit., p. 294.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Lenin, Waltz ]i Zimmern.
149 J. HOBSON
Principalele lucr`ri ale lui John Hobson
The Physiology of Industry (cu A. F. Mummery), Londra, Murray, 1889.
The War in South Africa: Its Causes and Effects, Londra, J. Nisbet, 1900.
Imperialism: A Study, (1902), Ann Arbor, Michigan University Press, 1965.
Toward International Government, Londra, Macmillan, 1915.
The Economics of Unemployment, Londra, George Alien & Unwin, 1922.
The Evolution of Modern Capitalism: A Study of Machine Production, 1926,
Londra, George Alien & Unwin, 1954.
Conditions of Industrial Peace, Londra, George Alien & Unwin, 1927.
Rationalisation and Unemployment: An Economic Dilemma, Londra, George
Alien & Unwin, 1930.
Democracy and a Changing Civilisation, Londra, Lane, 1934.
The Crisis of Liberalism: New Issues of Democracy (1909), Brighton, Harvester
Press, 1974.
Veblen (1936), New York, A. M. Kelley, 1963.
Confessions of an Economic Heretic: The Autobiography of J. A. Hobson (1938),
Sussex, Harvester Press, 1976.
Lecturi suplimentare
Allett, John, New Liberalism: The Political Economy of J. A. Hobson, Toronto,
University of Toronto Press, 1981. Aceast` lucrare con\ine o bibliografie
complet` a publica\iilor lui Hobson.
Brailsford, Henry Noel, The Life Work of J. A. Hobson, Londra, Oxford University
Press, 1948.
Freeden, Michael (Ed.), J. A. Hobson: A Reader, Londra, Alien & Unwin, 1988.
Freeden, Michael (Ed.), Reappraising J. A. Hobson: Humanism and Welfare,
Boston, Unwin Hyman, 1990.
Long, David, „J. A. Hobson and Idealism in International Relations“, în Review of
International Studies, nr. 17, 1991, p. 285-304.
Long, David, Towards a New Liberal Internationalism: The International Theory
of J. A. Hobson, Cambridge, Cambridge University Press, 1996.
Schneider, Michael, J. A. Hobson, Basingstoke, Macmillan, 1996.

STANLEY HOFFMANN
Stanley Hoffmann este o personalitate important` pentru studiul
politicii franceze ]i al celei comparative europene, ca ]i al politicii externe
americane ]i al teoriei rela\iilor interna\ionale. Mentorul s`u intelectual
este gânditorul francez Raymond Aron, cu care împ`rt`]e]te o concep\ie
tragic`, liberal`, weberian`. Cercetând politica extern` american` ]i etica
interna\ional`, Hoffmann s-a angajat în polemic` atât cu politicienii, cât ]i
cu teoreticienii reali]ti. Valorile lui sunt liberale ]i el tinde s` prescrie mo-
duri în care valorile libert`\ii individuale pot fi promovate într-o lume care
amenin\` în mod constant s` le submineze. În unele privin\e, el se asea-
m`n` cu reali]ti precum Kennan, Morgenthau ]i Henry Kissinger. Ca ]i ei,
Hoffmann a scris lucr`ri vaste ]i articole multe despre ceea ce este în
neregul` cu politica extern` american`. De asemenea, analizele sale, ca ]i
ale lor, se concentreaz` pe ideile preconcepute, adesea naive, pe care poli-
ticienii americani le au în privin\a chestiunilor de politic` extern`.
Totu]i, spre deosebire de reali]ti, Hoffmann nu consider` c` solu\ia
const` în a încerca instruirea americanilor în arta diploma\iei europene din
secolul al XIX-lea. El este un critic tran]ant al reali]tilor, ale c`ror idei
crede c` doar exacerbeaz` cele mai pu\in dezirabile aspecte ale practicii
politice americane. În schimb, opera sa încearc` s` îi conving` deopotriv`
pe cercet`tori ]i politicieni despre complexitatea real` a politicii mondiale,
despre dilemele etice ale politicii externe ]i despre riscurile aplic`rii unor
modele necorespunz`toare privind comportamentul statal. În anumite
privin\e, Hoffmann poate fi privit ca versiune american` a lui Hedley Bull,
pe care l-a admirat ]i a c`rui concep\ie general` a împ`rt`]it-o.1 {ns`, spre
deosebire de Bull, Hoffmann nu construie]te un edificiu teoretic identifi-
cabil care s` sintetizeze cumva tensiunile dintre realism ]i idealism în
studiul rela\iilor interna\ionale. În schimb, el penduleaz` între acestea la
nivelul teoriei ]i al analizei politicii externe. Hoffman afirm`:
„Ca ]i Aron, eu înclin, în mod natural, s` gândesc «împotriv`». Uto-
pi]tii m` tenteaz` s` demonstrez c` re\etele lor sunt f`r` valoare. Rea-
li]tii autentici m` provoac` s` încerc a ar`ta c` au omis unele solu\ii.“2
În lumina volumului de munc` al cuiva care în mod constant î]i
articuleaz` opiniile „împotriva“ curentelor teoretice ]i politice ale zilei, ne
vom axa pe tensiunea fertil` dintre realismul ]i idealismul lui Hoffmann
în lucr`rile sale privind politica extern` american`.
151 S. HOFFMANN
Stanley Hoffmann s-a n`scut în Viena în 1928 ]i a crescut în Fran\a
în anii ’30. Copil în Fran\a, Hoffmann se descrie ca „un mic austriac, în
parte evreu, copil f`r` r`d`cini“, a c`rui familie a suferit toate traumele
sociale cauzate de ascensiunea fascismului ]i invadarea Fran\ei de
Germania, în mai 1940. A r`mas în Fran\a în anii regimului de la Vichy,
tr`ind la Nisa. Familia a revenit în Paris în 1945, iar Hoffmann s-a înscris
la Institut d’Etudes Politiques ]i la Facultatea de Drept a Universit`\ii din
Paris. A absolvit în 1948 ]i a urmat studii de doctorat în drept inter-
na\ional. A petrecut un an la Harvard în 1951. Dup` ce ]i-a încheiat teza
de doctorat (pe care o descrie ca fiind „aproape de necitit“), Hoffmann
s-a întors la Harvard pentru a ocupa o pozi\ie didactic` la Department of
Government, în 1955. În prezent, Hoffmann este C. Douglas Dillon
Professor de civiliza\ie francez` la Harvard, unde combin` predarea cu
interesul pentru studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii franceze.
Hoffmann a scris trei c`r\i importante privind politica extern`
american`. În 1968, a publicat Guliver’s Troubles, Or, The Setting of
American Foreign Policy. Aceasta este o examinare aprofundat` a schim-
b`rii mediului politic interna\ional cu care s-au confruntat politicienii
Statelor Unite la sfâr]itul anilor ’60 ]i, de asemenea, o analiz` a preju-
dec`\ilor acestora privind raportarea la mediul din trecut. Este o carte
cuprinz`toare ]i ambi\ioas`, care încearc` s` ia în considerare constrân-
gerile interne ]i externe ale politicii externe americane. Ca ]i în celelalte
lucr`ri pe acest subiect, Hoffmann este preocupat s` elaboreze, adesea în
cele mai mici am`nunte, scopul adecvat al politicii externe americane, ]i
s` stabileasc`
„ce pot ]i ce nu pot face Statele Unite, dat fiind tipul de na\iune pe care
[l reprezint` în lumea de ast`zi. Scopurile care sunt împotriva naturii
celor mai profunde crezuri ]i obiceiuri ale unei na\iuni sau împotriva
lumii în care se încearc` îndeplinirea lor nu sunt s`n`toase. Puterea
aflat` la dispozi\ia na\iunii trebuie folosit` în deplin` cuno]tin\` de
cauz` cu privire la condi\iile externe, ce stabilesc care mijloace sunt
productive ]i care nu, ca ]i cu privire la institu\iile ]i predispozi\iile
interne care canalizeaz` energiile na\ionale în anumite direc\ii sau
împiedic` \ara s` le foloseasc` altfel.“3
Având în vedere sarcina pe care el însu]i ]i-a trasat-o în c`r\i, ca ]i
refuzul de a folosi modele teoretice pe care le consider` exagerat de sim-
pliste, nu este de mirare c` lucr`rile lui Hoffmann au tendin\a s` fie cam
lungi ]i, ca s` fim cinsti\i, destul de greu de citit dintr-o dat`. El înclin` s`
reproduc` complexitatea lumii pentru cititorii s`i mai degrab` decât s` o
RELA|II INTERNA|IONALE 152
simplifice. Totu]i, ele r`spl`tesc eforturile cititorului. În cartea sa prezen-
tat` anterior, Hoffmann sus\ine c` sistemul interna\ional contemporan (din
anii ’60) este caracterizat de dinamism revolu\ionar, bipolaritate manifest`
sau tacit`, ca ]i de confrunt`ri ideologice. El face distinc\ie între trei
niveluri ale sistemului aflate în leg`tur`, fiecare expunând atribute struc-
turale diferite. Esen\ial, sistemul este bipolar în termenii distrugerii nucle-
are pe care superputerile o pot dezl`n\ui, dar tocmai restric\iile impuse de
dilema nuclear` au oferit statului-na\iune noi perspective ]i au permis, la
un al doilea nivel sistemic, emergen\a policentrismului politic. Acesta, la
rândul s`u, a încurajat tendin\a spre proliferarea nuclear`, care împrumut`
atribute multipolare celui de-al treilea nivel sistemic.
În lumina unei astfel de complexit`\i a rela\iilor în cadrul ]i de-a
lungul nivelurilor sistemice, Hoffmann diagnosticheaz` ciudata neputin\`
na\ional` care face s` fie atât de greu pentru Statele Unite s` ac\ioneze
efectiv pentru promovarea ordinii mondiale. Complexitatea lumii pro-
voac` în mod special Statele Unite din cauza unui ansamblu dezarmant de
atitudini care deriv` din „stilul na\ional“ american (o func\ie a trecutului
]i principiilor Americii) ]i de la institu\iile guvernamentale americane.
Problema institu\ional` principal` \ine de dispersarea puterii între ]i în
cadrul structurii ]i birocra\iei guvernamentale. Deficien\ele din „stilul“
politicii externe sunt reflectate în legalism, încrederea în formule, planifi-
carea pe termen scurt ]i conflictul dintre pasivitate ]i activism.
În ultima parte a c`r\ii, Hoffmann sus\ine c` Statele Unite ar trebui
s` efectueze o retragere discret` din Europa, care ar permite apari\ia unei
„Europe europene“, integrat` conform principiilor confederale ]i protejat`
de umbrela nuclear` franco-britanic` cu garan\ii americane ]i sovietice.
Programul este, în mod esen\ial, proiectul gaullist al Europei. În afar` de
favorizarea instituirii unei Europe relativ independente, acesta ar elibera
resursele americane pentru proiecte mai urgente, cum ar fi restric\ionarea
Chinei. Hoffmann pledeaz` împotriva bizuirii peste m`sur` pe for\a mili-
tar` ca instrument al politicii, dar admite c`, în absen\a acesteia, este
foarte probabil ca for\e revolu\ionare s` submineze ordinea interna\ional`.
Pe scurt, cartea este un apel adresat Statelor Unite de a se adapta la un sis-
tem interna\ional din ce în ce mai „multiierarhic“ ]i de a permite Europei
de Est ]i de Vest s` ias` din r`zboiul rece ca p`r\i ale unei entit`\i politice
unite.
Hoffmann î]i reînnoie]te apelul în urm`toarea sa carte, Primacy or
World Order (1978). El face distinc\ie între dou` cicluri ale politicii
externe americane dup` 1945, ciclul r`zboiului rece (1945-1968) ]i ceea
ce el nume]te ciclul Kissinger (1968-1976). Hoffmann este în mod special
153 S. HOFFMANN
critic la adresa fostului s`u coleg de la Harvard, acuzându-l c` a e]uat în
a-l scoate pe Gulliver din încurc`turile din str`in`tate ]i c` a introdus un
set de dogme realiste, a c`ror aplicare ar fi limitat` într-o lume a interde-
penden\ei în cre]tere, în care rela\iile economice sunt la fel de importante
ca ]i cele militare. Contradic\iile din diploma\ia lui Kissinger apar din
pr`pastia dintre no\iunile abstracte ale cerin\elor echilibrului de putere ]i
realitatea geopolitic`. Stanley Hoffmann sus\ine c` diploma\ia lui
Kissinger s-a bazat pe iluzia c` Statele Unite ar putea s` beneficieze atât
de primatul interna\ional cât ]i de ordinea mondial`, în timp ce, pentru
Hoffmann, ele sunt obiectul unui schimb reciproc (trade-off). El îi îndeam-
n` (înc` o dat`) pe politicienii Statelor Unite s` î]i poarte rivalitatea cu
Uniunea Sovietic` la niveluri benigne de paritate ]i s` abandoneze orice
încercare de a realiza ordinea mondial` pe bazele controlului imperial.
Cea de-a treia carte important` a lui Hoffmann despre politica ex-
tern` american`, Dead Ends (1983), continu` s` dezvolte teme familiare
din scrierile autorului: complexitatea în cre]tere a sistemului interna\ional,
cerin\ele ]i oportunit`\ile interdependen\ei globale, natura multidimen-
sional` ]i de neînlocuit a puterii, utilitatea limitat` a for\ei militare, decli-
nul relativ al Statelor Unite, sl`biciunea diploma\iei americane ]i nevoia
unei strategii „variate“ în raport cu Uniunea Sovietic`. Dar, în centrul
c`r\ii, o colec\ie revizuit` a mai multor eseuri, Hoffmann reia ideea sa c`
politica extern` a lui Kissinger, Carter ]i, în mod special, a lui Reagan a
dus la o serie de situa\ii f`r` ie]ire (dead ends). În vreme ce marele plan
al lui Kissinger a suferit din cauza inevitabilei dilu`ri a preten\iei de hege-
monie, Carter a în\eles c` difuziunea puterii înspre noi actori insisten\i în
a se afirma ]i în a respinge dependen\ele neocoloniale a creat o lume în
care un leadership „f`r` hegemonie“ ar fi singurul rol posibil de jucat de
America. În plus, Hoffmann aprob` accentuarea timpurie de c`tre Carter
a unor chestiuni globale de perspectiv`, cum ar fi drepturile omului, pro-
liferarea nuclear`, vânz`rile de armament ]i legisla\ia maritim`, ]i credi-
teaz` respectiva administra\ie apreciind c` „aceast` lume din ce în ce mai
complex` nu ar putea fi nici condus` de superputeri, nici redus` la rela\iile
dintre ele“.4 Dar, în ner`bdarea sa de a reduce impactul tradi\ionalei
obsesii americane privind comunismul, administra\ia Carter nu a oferit
niciodat` o strategie de abordare a Uniunii Sovietice. Aceast` omisiune a
constituit „gaura din gogoa]`“ a concep\iei lui Carter despre ordinea mon-
dial`. Ea nu a reu]it „s` comunice … care activit`\i sovietice erau intolera-
bile ]i care erau compatibile cu concep\ia Washingtonului despre com-
peti\ia mondial`, []i nu a reu]it] s` î]i integreze excelentele intui\ii ]i
ipoteze într-o strategie“. 5 În cel mai critic eseu al c`r\ii, Hoffmann îl ridi-
RELA|II INTERNA|IONALE 154
culizeaz` pe Reagan pentru încercarea sa periculoas` de a recrea o strate-
gie global` de [ngr`dire (containment) care, înc` o dat`, ar reduce lumea
la o confruntare ideologic` ]i militar` între superputeri ]i pentru ciudata sa
preten\ie c` Statele Unite aproape î]i pierduser` voin\a de a-]i folosi pu-
terea. În 1983, Hoffmann a sus\inut c` nostalgia lui Reagan fa\` de lumea
anilor ’50 ar duce la o alt` fund`tur` – alia\i înstr`ina\i, o spiral` a înar-
m`rii ]i o Uniune Sovietic` îndârjit`.
Ei bine, desigur c` Hoffmann a în\eles gre]it ultima chestiune, pen-
tru c` Uniunea Sovietic` a capitulat. Dar sfâr]itul r`zboiului rece ]i succe-
sul pe termen scurt al administra\iilor Reagan/Bush în a-i pune cap`t (pe
care îns` nici ei nu l-au anticipat mai mult decât Stanley Hoffmann) nu au
invalidat argumentele lui Hoffmann ]i nici nu au diminuat din aprecierea
în\elepciunii mai largi a comentariilor sale cu privire la politica extern`
american` extins` asupra ultimilor treizeci de ani. Spre deosebire de fos-
tul s`u coleg, Henry Kissinger, Hoffmann nu a c`utat niciodat` s` joace
un rol important în formularea activ` a politicii externe americane, prefe-
rându-l pe cel al unui critic preocupat de orient`rile generale ale acesteia.
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, pe lâng` comentariile
la adresa politicii externe americane, Hoffmann ]i-a îndreptat aten\ia în
mod critic c`tre dificult`\ile ]i poten\ialul de reconciliere a abord`rilor
realiste în rela\iile interna\ionale cu cerin\ele eticii ]i moralit`\ii liberale.
Cea mai vestit` carte a sa pe aceast` problem` este Duties Beyond
Borders: On The Limits and Possibilities of Ethical International Politics
(1981). Aceast` lucrare const` din cinci eseuri, prezentate pentru prima
dat` în 1980, în cadrul cursurilor Frank W. Adams de la Syracuse
University. Hoffmann a exprimat îngrijor`ri care au fost ignorate ca fiind
periferice sau chiar nepotrivite de c`tre unii reali]ti ]i care au fost adesea
manevrate pe un tipar „utopist“ de c`tre liberali.
În principal, el analizeaz` trei chestiuni care s-au dovedit a fi sursa
at@tor dezbateri între reali]ti ]i liberali: folosirea for\ei, drepturile omului
]i justi\ia distributiv`. Prima este concentrat` în primul rând asupra r`z-
boiului, mai ales printr-o examinare a lucr`rii Just and Unjust Wars a lui
Michael Walzer ]i a criticilor acesteia. El aprofundeaz` spinoasa problem`
a criteriilor morale pe care oamenii de stat le-ar putea aplica în luarea
deciziilor care presupun aplicarea for\ei. În ceea ce prive]te cea de-a doua
tem`, drepturile omului, Hoffmann furnizeaz` o impresionant` list` de
capcane pentru orice defini\ie universal` a drepturilor omului ]i recu-
noa]te dificult`\ile promov`rii lor ca valori explicite în politica extern`:
155 S. HOFFMANN
„Structura mediului interna\ional, care limiteaz` posibilit`\ile ac\iu-
nilor morale, conflictele sistemelor de valori, ce au drept consecin\`
dezacorduri t`ioase asupra concep\iilor privind drepturile omului ]i
asupra priorit`\ilor, dificult`\ile aprecierii ]i evalu`rii, toate sunt aici
evidente ]i duc la e]ecuri repetate sau la confrunt`ri ori la utiliz`ri
deformate ale chestiunii drepturilor omului în scopuri legate de osti-
lit`\i politice din \ar` sau din str`in`tate.“6
În ciuda acestor probleme, Hoffmann afirm` c` Statele Unite nu ar
fi oneste fa\` de concep\ia despre sine dac` nu ar promova drepturile omu-
lui ]i sus\ine o politic` a interna\ionalismului liberal. În acela]i timp, aver-
tizeaz` c` o asemenea politic` trebuie s` coexiste cu con]tientizarea fap-
tului c`, punând accentul pe drepturile civile ]i politice ale omului, pe cos-
tul drepturilor sociale ]i economice, poate s` apar` adesea drept neocolo-
nialism, dar sub alt` înf`\i]are.
De la sfâr]itul r`zboiului rece, Hoffmann a continuat s` publice în
mare m`sur` pe temele care l-au preocupat timp de mai bine de 30 de ani
[n calitate de cercet`tor în rela\ii interna\ionale. Aceste teme includ posi-
bilitatea de a construi o ordine mondial` liberal` într-un mediu pluralist,
anarhic, responsabilit`\ile Statelor Unite ca superputere conduc`toare a
lumii, impasurile teoriei rela\iilor interna\ionale ]i, de asemenea, statali-
tatea american`.
Personal, nu sunt un mare admirator al lucr`rilor lui Hoffmann,
chiar dac` argumentele lor au reprezentat fundamentul acestui rezumat al
operei sale. C`r\ile sunt prea lungi ]i con\in prea des nenum`rate referiri
la linii de direc\ionare a politicii, ale c`ror conexiuni cu temele principale
ale lucr`rilor sunt mai pu\in clare. Pe de alt` parte, eu îl v`d ca fiind cel
mai fin eseist în studiul rela\iilor interna\ionale ]i al politicii externe ame-
ricane din acest secol. Dou` volume cu eseurile sale sunt disponibile.
Primul a fost publicat în 1965 ]i const` dintr-un num`r de prelegeri
revizuite pe problema r`zboiului ]i a p`cii, prelegeri \inute la Harvard ]i
Geneva la începutul anilor ’60, iar al doilea, sugestiv intitulat Janus and
Minerva, a fost publicat în 1987. Ca întreg, ele reprezint` un corp de
gândire în rela\iile interna\ionale care este remarcabil de consistent, chiar
a]a cum s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Ele sunt, cred, lecturi necesare
oric`rui cercet`tor al rela\iilor interna\ionale. Eseul s`u despre Kant ]i
Rousseau r`mâne neîntrecut ca analiz` comparativ` a acestor teoreticieni
clasici ai domeniului, iar cele despre limitele realismului în teoria rela-
\iilor interna\ionale sunt ]i ast`zi la fel de relevante ca atunci când au fost
scrise, la sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. La finele secolului al XX-lea,
RELA|II INTERNA|IONALE 156
Hoffmann r`mâne „un nefericit Sisif“ al domeniului. El însu]i comenta
recent:
„Tensiunea dintre moralitate ]i politic` va d`inui ve]nic – pentru c`
moralitatea se afl` întotdeauna în r`zboi nu numai cu interesele egoiste
sau asociale, ci ]i cu dorin\a de putere ]i domina\ie. În lumea rela\iilor
interna\ionale, aceasta va fi o lupt` istovitoare. Albert Camus a vrut s`
ne imaginam un Sisif fericit. În afacerile interna\ionale, acest lucru pur
]i simplu nu este posibil.“7
Note
1. A se vedea lucrarea lui Stanley Hoffmann, „Hedley Bull and His Contribution to
International Relations“, în International Affairs, nr. 62, 1986, p. 179-195.
2. Stanley Hoffmann, „A Retrospective“, în lucrarea autorilor Joseph Kruzel ]i
James N. Rosenau (ed.), Journeys Through World Politics: Autobiographical
Reflections of Thirty-Four Academic Travellers, Lexington, Massachusetts,
Lexington Books, 1989, p. 269.
3. Stanley Hoffmann, Gulliver’s Troubles, Or, The Setting of American Foreign
Policy, New York, McGraw-Hill, 1968, p. xiii.
4. Stanley Hoffmann, Dead Ends: American Foreign Policy in the New Cold War,
Cambridge, Massachusetts, Ballinger, 1983, p. 69.
5. Ibid., p. 73-74.
6. Stanley Hoffmann, Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of
Ethical International Politics, Syracuse, New York, Syracuse University Press,
1981, p. 95.
7. Stanley Hoffmann, „Democracy and Society“, în World Policy Journal, nr. 12,
1995, p. 39.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare Aron, Kennan, Kissinger,
Morgenthau ]i Walzer.
Principalele lucr`ri ale lui Stanley Hoffmann
„International Relations: the Long Road to Theory“, în World Politics, nr. 11,
1959, p. 346-377.
Contemporary Theory in International Relations, Englewood Cliffs, New Jersey,
Prentice-Hall, I960.
157 S. HOFFMANN
The State of War: Essays on the Theory and Practice of International Politics,
New York, Pall Mall Press, 1965.
„Obstinate or Obsolete? The Fate of the Nation-State and the Case of Western
Europe“, în Daedalus, nr. 3, 1966, p. 862-913.
Gulliver’s Troubles, Or, The Setting of American Foreign Policy, New York,
McGraw-Hill, 1968.
Decline or Renewal?: France Since the 1930’s , New York, The Viking Press, 1974.
Primacy or World Order: American Foreign Policy Since the Cold War, New York,
McGraw-Hill, 1978.
Duties Beyond Borders: On the Limits and Possibilities of Ethical International
Politics, Syracuse, New York, Syracuse University Press, 1981.
The Mitterrand Experiment: Continuity and Change in Modern France (publicat`
împreun` cu George Ross ]i Sylvia Malzacher), New York, Oxford University
Press, 1987.
Janus and Minerva: Essays in the Theory and Practice of International Relations,
Boulder, Colorado, Westview Press, 1987.
„A Retrospective“, în Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journeys Through
World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic
Travellers, Lexington, Massachusetts. Lexington Books, 1989, p. 263-278.
„International Society“, în J. D. B. Miller ]i R. J. Vincent (ed.), Order and Violence:
Hedley Bull and International Relations, Oxford, Clarendon Press, 1990,
p. 13-37.
The New European Community: Decision-Making and Institutional Change (pu-
blicat` împreun` cu Robert O. Keohane), Boulder, Colorado, Westview
Press, 1991.
After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe,
1989-1991, (publicat` împreun` cu Robert O. Keohane), Cambridge,
Massachusetts, Harvard University Press, 1993.
„The Crisis of Liberal Internationalism“, în Foreign Policy, nr. 98, 1995, p. 159-177.
World Disorders, Oxford, Rowman & Littlefield, 1998.
Lecturi suplimentare
Miller, Lynda B., „America, Europe, and the International System“, în World
Politics, nr. 21, 1969, p. 315-411.
Miller, Lynda, B. ]i Smith, Michael, J., Ideas and Ideals: Essays on Politics in
Honour of Stanley Hoffmann, Boulder, Colorado, Westview Press, 1993;
cuprinde o bibliografie complet` a operelor lui Stanley Hoffmann.

RICHARD ROSECRANCE
În 1986, când o preocupare interna\ional` major` o constituiau pro-
gramul Star Wars al lui Ronald Reagan ]i riscurile pe care acesta le pre-
zenta de a transforma r`zboiul rece într-unul fierbinte, Richard Rosecrance
a publicat The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the
Modern World. În aceast` lucrare sus\ine c` preocup`rile geopolitice cla-
sice privind teritoriul ]i puterea militar`, care datau de la pacea de la
Westphalia, la finele r`zboiului de treizeci de ani (1648), simbolizând tre-
cerea de la epoca medieval` la cea modern`, deveniser` – în cele din urm`
– aproape demodate. În ciuda excep\iilor-cheie, Uniunea Sovietic` ]i
Statele Unite, comer\ul luase locul expansiunii teritoriale ]i puterii mili-
tare, sus\ine Rosecrance, drept cale spre prestigiul interna\ional, putere ]i
bog`\ie. Echilibrul comer\ului înlocuia echilibrul puterii. Ceea ce p`rea a
fi o fraz` de roman la jum`tatea anilor ’80 a devenit, o dat` cu sfâr]itul
r`zboiului rece, un adev`r larg acceptat. În anii ’90, Rosecrance a conti-
nuat s` dezvolte ]i s` aplice ideile pe care le prezentase în 1986, constru-
indu-]i în continuare teza ]i cercetând implica\iile ei pentru pace ]i demo-
cra\ie în secolul al XXI-lea.
Desigur, fraza nu era în întregime inedit`, din moment ce Norman
Angell f`cuse afirma\ii foarte asem`n`toare în anii de la începutul acestui
secol. Oricum, spre deosebire de Angell, Rosecrance scrie de la un nivel
de complexitate teoretic` ce reflect` interesul s`u academic permanent în
dezvoltarea teoriei rela\iilor interna\ionale ]i, în mod special, pe direc\ia
rela\iei politicii interne cu politica extern`. În acela]i timp, Rosecrance are
abilitatea de invidiat (pe care o împarte cu Norman Angell) de a scrie pen-
tru un public general informat la fel de bine ca ]i pentru colegii speciali]ti
din domeniul rela\iilor interna\ionale. În timp ce Angell a fost jurnalist,
Rosecrance ]i-a petrecut cea mai mare parte a carierei în mediul academic,
de]i a ajuns în acesta dup` ce, mai întâi, a trecut prin Departamentul de
Stat, la Consiliul de Planificare Politic`. În prezent este profesor de rela\ii
interna\ionale în Departamentul de }tiin\e Politice al Universit`\ii
California din Los Angeles ]i, totodat`, director al Centrului pentru Rela\ii
Interna\ionale al acesteia. De]i Rosecrance pred` ]i scrie acum la univer-
sitatea pe care a absolvit-o în 1952, el a mai predat la câteva universit`\i
americane. I s-a acordat masterul în 1954 la Swarthmore College ]i ]i-a
încheiat teza de doctorat în 1957, la Harvard. Înainte de a ocupa pozi\ia
actual`, Rosecrance a fost ani buni profesor de politici interna\ionale ]i
comparative la Universitatea Cornell.
159 R. ROSECRANCE
Rosecrance ]i-a creat reputa\ia în domeniu în anii ’60 ]i la înce-
putul anilor ’70 cu lucrarea sa despre teoria sistemelor. A combinat cuno]-
tin\ele sale vaste de istorie a statalit`\ii europene din secolul al XVIII-lea
cu modelele explicative abstracte pentru a l`muri comportamentul statal ]i
stabilitatea diferitelor sisteme istorice. A publicat Action and Reaction in
World Politics în 1963 ]i, un deceniu mai târziu, International Relations:
Peace or War? (1973). Aceasta din urm` reia analizele istorice din lucr`-
rile anterioare ]i le dezvolt` pe marginea cercet`rilor acestora cu privire la
adoptarea politicilor externe. În Action and Reaction Rosecrance este pre-
ocupat de evolu\ia pe termen lung din domeniul rela\iilor interna\ionale ]i
de modul în care schimb`rile fundamentale, atât din natura statelor cât ]i
din mediul interna\ional, au afectat natura rela\iilor dintre state. Aceste
teme au fost dezvoltate de-a lungul carierei sale ]i sunt reflectate în lu-
cr`rile privind interdependen\a, echilibrul de putere, adecvarea teoriilor
existente ]i dinamica epocii de dup` r`zboiul rece.
În prima sa carte, Rosecrance împarte istoria din 1740 pân` în pre-
zent (aproximativ la începutul anilor ’60) în nou` sisteme istorice. În ge-
neral folose]te izbucnirea unui r`zboi pentru a marca sfâr]itul unui sistem
]i începutul altuia. Spre deosebire de cei care întrebuin\eaz` termenul de
„sistem“ pentru a se referi la un proces continuu de rela\ii politice la nivel
interna\ional, Rosecrance se refer` la ceea ce s-ar putea numi „conste-
la\iile diplomatice“, la modelele de putere ]i rela\ii diplomatice care ca-
racterizeaz` o perioad` istoric` dat`. Schimb`ri importante în aceste mo-
dele, adesea înso\ite de conflict, indic` dezvoltarea unui nou sistem. În
medie, fiecare sistem dureaz` doar câte dou` decenii.
Rosecrance pretinde c` stabilitatea oric`rui sistem este determinat`
de rela\ia dintre patru variabile majore sau „determinan\i“. Interesant este
c` trei dintre ace]tia s-ar referi la ac\iunile statelor care alc`tuiesc siste-
mul. Ace]tia sunt direc\ia pe care grupurile conduc`toare o dau politicii
externe (]i compatibilitatea acestor direc\ii ]i a obiectivelor între state),
gradul de control al elitelor în ceea ce prive]te politica extern` a propriilor
state ]i resursele („capacit`\ile persuasive, cantitatea resurselor mobiliza-
bile ]i viteza mobiliz`rii“) care pot fi folosite în sprijinul politicii externe.
Dintre ace]ti factori determinan\i, Rosecrance sus\ine c` al doilea este cru-
cial în explicarea stabilit`\ii sistemice. Patru dintre cele nou` sisteme s-au
aflat în „dezechilibru“ când au intervenit schimb`ri majore privind secu-
ritatea pozi\iei elitelor na\ionale, sugerând c` acestea din urm` încearc`
adesea s`-]i fortifice pozi\iile printr-un comportament agresiv în sistemul
interna\ional. Oricum, la o analiz` final`, stabilitatea oric`rui sistem în
parte depinde cel mai mult de cel de-al patrulea factor, capacitatea me-
RELA|II INTERNA|IONALE 160
diului de a absorbi sau a bloca obiectivele statelor. În schimb, capacitatea
poate fi analizat` în termenii jocului dintre for\ele regulatoare (ac\iuni
preventive directe împotriva politicilor dezintegratoare pentru sistem) ]i
factori mai degrab` pasivi din mediu.1
Argumentul lui Rosecrance din anii ’60 ]i de la începutul anilor ’70
este o provocare direct` adresat` realismului structural, potrivit c`ruia sis-
temul interna\ional poate fi tratat mai degrab` ca o entitate separabil` de
interac\iunile dintre statele care îl compun decât ca o re\ea de leg`turi între
actorii subsistemului. Potrivit lui Rosecrance, nu este posibil s` izolezi
politica intern` de cea extern` în evaluarea stabilit`\ii sistemice. Ac\iunile
la scara întregului sistem sunt aduse în discu\ie doar ca r`spuns la ini-
\iativele politice ale statelor membre. În Action and Reaction, Rosecrance
las` foarte pu\in` îndoial` asupra faptului c` principalele cauze ale com-
portamentului din politica extern` se afl` în interiorul politicii interne.
Instabilitatea interna\ional` serioas` ]i revolu\ia rezult` din incapacitatea
sistemului interna\ional existent de a face fa\` turbulen\elor generate de
cauze localizate în interiorul statelor. Astfel, pe de o parte, r`zboaiele anilor
1792-1815 pot fi explicate prin încercarea de a exporta ideologia intern` a
Fran\ei revolu\ionare ]i napoleoniene, iar, pe de alt` parte, prin nevoia
regimurilor conservatoare de a-]i proteja sau restaura pozi\iile interne.2
Similar, avântul na\ionalismului ]i r`zboaiele de unificare na\io-
nal`, care au destabilizat Europa mijlocului de secol al XIX-lea ]i au dus
la pr`bu]irea definitiv` a concertului Europei, au provenit din încerc`rile
încununate de succes ale elitelor conservatoare de a-]i întrece oponen\ii
liberali în lupta intern` pentru putere politic`. Liberalii folosiser` demo-
cra\ia pentru a aduna poporul împotriva regimului conservator, dar conser-
vatorii ]i-au recâ]tigat sprijinul f`când apel la na\ionalism ]i combinând,
în acest mod, tradi\ionalismul ]i democra\ia. Capacitatea ambiental` a sis-
temului din Europa a fost limitat` de lipsa unui teritoriu deschis, iar rezul-
tatul a constat într-o multitudine de conflicte necontrolate. Marea epoc` a
imperialismului secolului al XIX-lea, care a început s` se dezvolte dup`
colapsul concertului Europei, a fost direct asociat` acesteia. În Europa,
Bismarck a reorganizat o form` a concertului sub domina\ia Germaniei ca
garant unilateral. Îns` aceasta s-a petrecut prin continuarea controlului
politic na\ionalist-conservator ]i pe un fundal de nelini]te politic` ]i soci-
al` general`. Chiar ]i atunci când mai multe guverne liberale au dobândit
puterea, precum în Marea Britanie sau Fran\a, ele nu s-au putut men\ine
în aceast` pozi\ie decât satisf`când a]tept`rile na\ionaliste. În acela]i timp,
mediul interna\ional a oferit teritorii vaste spre a fi cucerite în afara
Europei, pe continent expansiunea fiind îngreunat` de ascensiunea popu-
161 R. ROSECRANCE
la\iilor „na\ionale“ dornice s` apere integritatea teritorial` a statelor „lor“.
Rosecrance sus\ine c` aceasta ar fi cauza fundamental` a expansiunii
imperiale europene. Pentru c`, de îndat` ce toate noile teritorii extraeu-
ropene care puteau fi cucerite au fost ocupate, aceste antagonisme na\io-
nale reciproce, ap`rute ini\ial în interiorul statelor, s-au întors împotriva
Europei, ducând, pân` la urm`, la primul r`zboi mondial. În cartea sa mai
recent` ]i ca r`spuns la critica potrivit c`reia exagerase gradul în care sta-
bilitatea interna\ional` depindea de variabilele interne, Rosecrance modi-
fic` for\a argumentelor sale anterioare. El admite c` nu exist` nici o leg`-
tur` concludent` între revolu\ia intern` ]i violen\a ]i instabilitatea inter-
na\ional`, dar î]i men\ine ideea de baz` conform c`reia prima va tinde s`
le promoveze pe cele din urm` ]i c` imperialismul din secolul al XIX-lea
este un exemplu clasic pentru cât de str@ns` este leg`tura dintre politica
intern` ]i cea interna\ional`.3
În timpul anilor ’70 ]i ’80, Rosecrance ]i-a reorientat interesul ]i a
început s` studieze gradul pân` la care se schimba mediul interna\ional ]i
consecin\ele unei asemenea schimb`ri asupra politicii externe americane.
Argumentele din The Rise of the Trading State au rezultat în parte din
examinarea de c`tre Rosecrance a datelor empirice cu privire la m`sura în
care statele devin mai interdependente în rela\iile interna\ionale ]i a vari-
atelor interpret`ri ale acestor date realizate de reali]ti ]i liberali spre sfâr-
]itul anilor ’70. El a crezut c` datele în sine erau ambigue. Existau unele
dovezi c` statele deveneau mai „interconectate“ în identificarea unor mi]-
c`ri comune în cre]tere în dinamica unor factori precum pre\urile într-un
anumit num`r de \`ri. Rosecrance a cercetat m`sura în care varia\iile
pre\urilor la vânz`rile angro, pre\urile pentru consumatori, ratele dobân-
zilor ]i ale salariilor au demonstrat similitudini între economiile industri-
ale majore din 1890 pân` în 1975. Au fost stabilite asem`n`ri în varia\ii
prin corelarea indicilor celor patru factori ]i Rosencrance a descoperit c`
nici reali]tii, nici liberalii nu aveau dreptate. Dovezile erau amestecate,
sugerând atât discontinuit`\i abrupte între fazele de cre]tere economic`,
c@t ]i diminuarea interconect`rii pe parcursul ultimului secol.4 În 1981,
într-o recenzie critic` la Keneth Waltz, Rosecrance a sus\inut c` sistemul
interna\ional nu poate fi în\eles doar cu uneltele analitice ale realismului
sau ale liberalismului; este nevoie de am@ndou`.
„Studiul viitor al politicilor interna\ionale va trebui s` \in` seama de
e]ecul fiec`ruia. Puterea ]i [num`rul marilor puteri] nu sunt criterii
suficiente nici ale politicii ]i nici ale stabilit`\ii interna\ionale. În
schimb, politica interna\ional` exist` într-un continuum care se întinde
RELA|II INTERNA|IONALE 162
de la formularea structural` extrem` a lui Waltz, în care toate unit`\ile
sunt omogene, la un cap`t, pân` la o alt` formulare extrem`, în care
toate unit`\ile sunt eterogene, la cel`lalt cap`t. Nici una nu este prin ea
îns`]i suficient` ]i nici una, asemenea modelului concuren\ei pure din
economia politic` abstract`, nu se aplic` în mod consistent. Cele mai
multe cazuri se g`sesc spre mijlocul unui continuum.“5
Cinci ani mai târziu, Rosecrance ]i-a publicat cea mai cunoscut`
carte, The Rise of the Trading State . În ea, el respinge cadrul explicativ
monist de studiu al rela\iilor interna\ionale. În schimb, propune o abordare
„dualist`“, sugerând c` sistemul interna\ional este caracterizat de prezen\a
a dou` lumi, „lumea politico-militar`“ (military-political world) ]i „lumea
comercial`“ (trading world).
Par\ial, Rosecrance s-a inspirat din experian\a Japoniei. În prima
jum`tate a secolului al XX-lea, Japonia s-a afirmat ca stat politico-militar,
ducând politici mercantiliste de expansiune teritorial` în Asia, care au fost
dep`]ite (sau regularizate, ca s` folosim un termen din opera de început a
lui Rosecrance) abia dup` un r`zboi mondial foarte distrug`tor. În con-
trast, din 1945, Japonia a devenit un stat comercial, bazându-se pe comer\
]i pe specializare în cadrul diviziunii globale a muncii pentru a genera
bun`stare ]i cre]tere economic`. Asemenea lui Angell în prima decad` a
secolului al XX-lea, Rosecrance sprijin` o versiune a liberalismului co-
mercial, de]i, spre deosebire de primul, el nu concluzioneaz` c` interde-
penden\a va triumfa inevitabil asupra logicii teritorialit`\ii. În orice caz,
pentru echilibru, el sugereaz` c` viitorul rela\iilor interna\ionale va fi ca-
racterizat de o schimbare în ceea ce prive]te priorit`\ile statelor, de la lo-
gica întrecerii militare la cea a comer\ului ]i a interdependen\ei.
Motiva\ia unei asemenea schimb`ri este foarte simpl` ]i poate fi
în\eleas` din perspectiva ideii de alegere ra\ional`. În era nuclear`, cos-
turile expansiunii teritoriale ]i ale ap`r`rii militare au crescut exponen\ial,
în timp ce beneficiile s-au diminuat. De la al doilea r`zboi mondial, bene-
ficiile din comer\ au crescut în raport cu costurile, iar acele state (precum
Japonia) care în\eleg avantajele acestuia beneficiaz` de ele pe seama unor
state ca SUA ]i Uniunea Sovietic`. Mai mult, cum r`zboiul a devenit mai
costisitor ]i mai periculos, sprijinul intern acordat militarismului ]i chel-
tuielilor ridicate pentru ap`rare s-a mic]orat. În final, din 1945, tendin\a
anterioar` spre un num`r cât mai mic de state în sistemul interna\ional s-a
inversat. Din Evul Mediu pân` la sfâr]itul secolului al XIX-lea, num`rul
statelor din Europa s-a mic]orat de la aproape 500 la pu\in peste 25. Dar,
dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, când imperiile europene s-au pr`-
bu]it în sfâr]it ]i decolonizarea a început cu pa]i repezi, num`rul statelor
163 R. ROSECRANCE
din toat` lumea a crescut la aproape 150, la mijlocul anilor ’60. Desigur,
dup` r`zboiul rece ]i dup` colapsul Uniunii Sovietice, au r`mas, în pre-
zent, 187 de state membre ale Na\iunilor Unite, iar acest num`r s-ar putea
ridica la 200 în primii ani ai secolului al XXI-lea. În acest context, co-
mer\ul dintre state devine crucial pentru supravie\uirea acestora. În repli-
ca dat` acelora care au sus\inut c` predic\ii la fel de optimiste cu privire la
consecin\ele pa]nice ale comer\ului spre sfâr]itul secolului al XIX-lea nu
au prevenit primul r`zboi mondial, Rosecrance sus\ine c` logica sistemu-
lui comercial este ast`zi mult mai puternic` decât a fost vreodat`. De]i nu
face abstrac\ie de posibilitatea unui r`zboi nuclear între colo]ii sistemului
interna\ional, a]a-zisele „superputeri“, el sus\ine c` ace]tia sunt capabili
de schimbare ]i se pot adapta cerin\elor statului comercial.
Cartea-cheie a lui Rosecrance a fost publicat` cât Reagan era înc`
la putere. Gorbaciov nu [ncepuse s` î]i lanseze politicile sale de perestroi-
ka ]i glasnost ]i mul\i observatori se temeau c` „al doilea r`zboi rece“, cel
al anilor ’80, s-ar putea încheia cu un holocaust nuclear. Dac` a fost ceva
ce a legitimat analiza lui Rosecrance, acestea au fost evenimentele din
ultimul deceniu. Num`rul statelor a continuat s` creasc` ]i atât Rusia cât
]i China încearc` din r`sputeri s` se al`ture sistemului comercial capitalist,
din care au fost excluse în cea mai mare parte a erei r`zboiului rece.
Colapsul competi\iei ideologice dintre comunism ]i capitalism a fost înlo-
cuit de hegemonia pie\ei mondiale ca unic` civiliza\ie la sfâr]itul secolu-
lui al XX-lea.
În scrierile sale mai recente, Rosecrance sus\ine c` acum ne afl`m
în epoca „statului virtual“. De]i procesul nu este universal ]i în timp ce
\`rile cel mai pu\in dezvoltate se bazeaz` înc` pe p`mânt pentru a produce
provizii alimentare ]i recolte pentru export, capitalul, munca ]i informa\ia
sunt factori ai produc\iei mai mobili decât oricând înainte. În acest mediu,
statele dezvoltate mai degrab` ar concura pe pia\a mondial` decât s` asi-
mileze teritorii. „Statul virtual“ este unul care nu încearc` s` î]i m`reasc`
propria capacitate productiv` bazându-se pe teritoriu. În schimb, ca ]i con-
ducerea unei corpora\ii imense, el investe]te în servicii ]i oameni mai
degrab` decât s` concentreze costisitoare capacit`\i de produc\ie ]i con-
tracteaz` alte func\ii cu statele specializate în ele. La fel de bine el poate
avea rolul de gazd` pentru capitalul ]i munca altor state. Pentru a promo-
va cre]terea economic`, statul virtual se specializeaz` în servicii tehnice
moderne ]i de cercetare, ob\inându-]i veniturile nu doar din produc\ia cu
valoare ad`ugat` înalt`, ci ]i din servicii de design, marketing ]i finan\are.
De]i Rosecrance continu` s` sus\in` c` versiunea sa asupra libera-
lismului comercial va domina rela\iile interna\ionale în viitor, el nu con-
RELA|II INTERNA|IONALE 164
]tientizeaz` continuitatea lumii politico-militare ]i nevoia de o anumit`
„regularizare“ a noului sistem interna\ional ap`rut din r`zboiul rece. El
afirm` c` exist` înc` necesitatea unei versiuni a concertului [Europei, n.
trad.] specific secolului al XIX-lea. Ast`zi, Statele Unite, Rusia, China,
Japonia ]i Uniunea European` trebuie s` coopereze pentru a asigura sta-
bilitatea sistemului. Progresul nu vine automat, echilibrul de putere nu
este un sistem „autoregulator“, iar dinamica proprie capitalismului global
este posibil s` favorizeze inegalitatea dintre (]i în interiorul) statelor, cel
pu\in pe termen scurt. Orice coali\ie a statelor poate fi sus\inut` doar pe
baza a trei principii: „implicarea tuturor, consensul ideologic ]i renun\area
la r`zboi ]i la expansiunea teritorial`, oferind prioritate maxim` dezvol-
t`rii liberal-democratice ]i economice“.6 În lipsa consensului asupra unor
astfel de principii, consecin\ele benigne ale noului sistem nu se pot mate-
rializa, Rosecrance fiind con]tient c` exist` o tensiune inerent` între cerin-
\ele liberalismului comercial din anii ’90 ]i perspectivele liberalismului
democratic. În statele virtuale de succes, cerin\ele tradi\ionale ale demo-
cra\iilor avansate – cheltuieli guvernamentale ridicate, deficite mari ]i mai
multe ajutoare sociale – trebuie s` fie subordonate cerin\elor pie\ei inter-
na\ionale – infla\ie sc`zut`, productivitate în cre]tere, moned` puternic` ]i
for\` de munc` flexibil` ]i calificat`. Instabilitatea social` care a înso\it
recentul colaps al mai multor monede asiatice st` m`rturie pentru difi-
cult`\ile reconcilierii cerin\elor cre]terii economice cu cele ale particip`rii
politice.
În ciuda acestor dificult`\i, Rosecrance r`mâne convins c` sistemul
interna\ional contemporan poate fi stabil. Pe lâng` necesitatea reglemen-
t`rii interna\ionale pentru a se face fa\` problemelor complexe ale tran-
zi\iei de la un sistem la altul, el a scris foarte mult despre nevoia ca Statele
Unite s` se adapteze imperativelor schimb`rii. În 1976, Rosecrance a pu-
blicat o carte, intitulat` America as an Ordinary Country, în care a sus\inut
c` de la Statele Unite nu ar trebui s` se mai a]tepte s` î]i asume respon-
sabilit`\i deosebite în cadrul sistemului interna\ional. SUA trebuiau s`
devin` un stat „obi]nuit“, al c`rui declin relativ îi impunea s` joace rolul
de echilibrare a sistemului interna\ional mai degrab` decât pe cel al statu-
lui pe care to\i ceilal\i s` îl priveasc` drept lider. În 1990, a publicat
America’s Economic Resurgence, o larg` examinare a modurilor în care
Statele Unite trebuie s`-]i reformeze politica intern` ]i extern`, în mod
special în ceea ce prive]te Japonia, dac` vor s` profite de schimbarea sis-
temului interna\ional în secolul urm`tor.
165 R. ROSECRANCE
Note
1. Richard Rosecrance, Action and Reaction, [n World Politics: International
Systems in Perspective, Boston, Little, Brown, 1963, p. 79-93.
2. Ibid., p. 236-239.
3. Richard Rosecrance, International Relations: Peace or War?, New York,
McGraw-Hill, 1973, p. 33-36.
4. Richard Rosecrance, Arthur Stein ]i Alan Alexandroff, „Whither Interdepen-
dence?“, în International Organisation, nr. 31, 1977, p. 425-472.
5. Richard Rosecrance, „International Theory Revisited“, în International
Organization, nr. 35, Autumn 1981, p. 713.
6. Richard Rosecrance, „A New Concert of Powers“, în Foreign Affairs, nr. 71,
Spring 1992, p. 75.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Keohane ]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui Richard Rosecrance
Action and Reaction in World Politics: International Systems in Perspective,
Boston, Little, Brown, 1963.
„Bipolarity, Multipolarity and the Future“, în Journal of Conflict Resolution,
nr. 10, 1966, p. 314-327.
Defence of the Realm: British Strategy in the Nuclear Epoch, New York,
Columbia University Press, 1967.
International Relations: Peace or War?, New York, McGraw-Hill, 1973.
America as an Ordinary Country: U.S. Foreign Policy and Future (Ed.), Ithaca,
New York, Cornell University Press, 1976.
„Whither Interdependence?“, în International Organisation, nr. 31, 1977, p. 425-
472 (împreun` cu Arthur Stein ]i Alan Alexandroff).
„International Theory Revisited“, în International Organization, nr. 35, 1981,
p. 691-713.
The Rise of the Trading State: Commerce and Conquest in the Modern World,
New York, Basic Books, 1986.
America’s Economic Resurgence: A Bold New Strategy, New York, Harper &
Row, 1990.
„A New Concert of Powers“, în Foreign Affairs, nr. 71, 1992, p. 64-82.
„The Rise of the Virtual State“, în Foreign Affairs, nr. 75, iul.-aug. 1996, p. 45-61.
The Costs of Conflict: Prevention and Cure in the Global Arena, Oxford, Rowman
& Littlefield, 1998 (cu Michael E. Brown).
RELA|II INTERNA|IONALE 166

Lecturi suplimentare WOODROW WILSON

Barry Jones, R. J. and Willetts, Peter (ed.), Interdependence on Trial, Londra,
Pinter, 1984.
Crawford, Beverly, „The New Security Dilemma Under International Economic
Interdependence“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 23,
1994, p. 25-55.
Expresia „interna\ionalism liberal“ (liberal internationalism), care
a fost etichetat` drept „utopism“ sau „idealism“ în anii ’30 ]i dup` al doilea
r`zboi mondial, s-a bucurat de o rena]tere în epoca de dup` r`zboiul rece.
Cel pu\in pentru o scurt` perioad` de timp, la începutul anilor ’90, în mod
special dup` r`zboiul din Golf ]i dup` pr`bu]irea Uniunii Sovietice ]i, de
asemenea, a comunismului, multora li se p`rea c` visul ordinii mondiale
sus\inut de pre]edintele Wilson devenea realitate. În special „noua ordine
mondial`“, anun\at` de pre]edintele Bush în 1991, se asem`na izbitor cu
viziunea asupra stabilit`\ii interna\ionale [mbr`\i]at` de Woodrow Wilson
în primele dou` decenii ale secolului al XX-lea. Desigur, în anii ’20 acea
viziune a e]uat ]i s-ar putea sus\ine c` succesoarea ei de la sfâr]itul seco-
lului al XX-lea a dat deja gre] în a transforma rela\iile interna\ionale dintr-un
spa\iu al conflictului într-unul al cooper`rii. Pentru cei inspira\i de inter-
na\ionalismul liberal din anii ’90 ]i de dup`, soarta încerc`rilor lui Wilson
de a reforma politica mondial` în anii ’20 merit` înc` o analiz` serioas`.
Proiectul interna\ionalismului liberal este acela de a transforma
rela\iile interna\ionale în a]a fel încât s` se conformeze modelelor de pace,
libertate ]i prosperitate de care se bucurau democra\iile liberale con-
stitu\ionale, precum Statele Unite ]i Europa de Vest. Robert Keohane face
distinc\ie între trei forme de interna\ionalism liberal, care pot fi toate
g`site în gândirea ]i practica diplomatic` a lui Woodrow Wilson. Libera-
lismul comercial (commercial liberalism) promoveaz` schimbul ]i comer-
\ul peste grani\ele statelor, în credin\a c` interdependen\a economic` din-
tre acestea va reduce stimulii pentru folosirea for\ei ]i va m`ri costurile
unei asemenea atitudini. Potrivit acestei tr`s`turi a doctrinei, diviziunile
teritoriale dintre state nu mai devin cauze conflictuale în cazul în care con-
trolul teritorial este disociat de putere. Liberalismul republican (republi-
can liberalism) sprijin` propagarea democra\iei în rândul statelor pentru
ca, astfel, guvernele s` devin` mai responsabile fa\` de cet`\eni ]i s` le fie
mai dificil s` promoveze politici care s` protejeze interesele elitelor eco-
nomice ]i militare. În anii ’90 s-au lansat dezbateri exhaustive cu privire
la m`sura în care democra\iile sunt mai pa]nice decât statele nondemocra-
tice ]i la motivele din spatele pretinsei leg`turi dintre profilul intern al
statelor ]i politicile externe ale acestora. În fine, liberalismul regulator
(regulatory liberalism) caut` s` promoveze domnia legii în rela\iile inter-
na\ionale, deopotriv` la nivelul organiza\iilor ]i practicilor, care s` me-
dieze dilemele de securitate dintre state. Aceasta ar ajuta la atenuarea
RELA|II INTERNA|IONALE 168
anarhiei interna\ionale ]i ar reduce motiva\iile statelor de a se lansa în
comportamente care s` le asigure interesele pe termen scurt pe seama
celor comune, generale, ale societ`\ii statelor. 1 Privind în trecut la expe-
rien\a pre]edintelui Wilson din timpul ]i de dup` primul r`zboi mondial,
liberalii contemporani sunt mai mult în m`sur` s` evalueze fezabilitatea
tuturor acestor forme de interna\ionalism liberal decât liberalii acelei vremi.
Woodrow Wilson s-a n`scut în decembrie 1856 în ora]ul Staunton,
Virginia. Tat`l s`u era pastor la biserica prezbiterian`. Familia s-a mutat
în Georgia curând dup` na]terea lui Wilson ]i apoi în Carolina de Sud, în
1870. Wilson însu]i s-a al`turat bisericii în 1873 ]i s-a înscris la College
of New Jersey (actuala Princeton University) în 1875, unde a studiat isto-
ria ]i filozofia. A urmat apoi dreptul la Virginia ]i ]i-a deschis propriul
birou de avocatur` în Atlanta, în 1880. Totu]i, afacerea nu a mers a]a cum
sperase ]i, în 1883, a venit la John Hopkins University pentru a începe o
carier` în înv`\`mânt. Acolo ]i-a scris prima carte, Congressional Government,
pentru care i s-a acordat doctoratul, în 1886. }i-a publicat cea de-a doua
carte, The State, în 1886, iar patru ani mai târziu a fost numit profesor la
Princeton, unde a r`mas pân` în 1910. Wilson a avansat repede ca tân`r
profesor de ]tiin\e politice ]i, în 1902, a devenit rectorul universit`\ii. În
toat` aceast` perioad`, a fost cre]tin devotat, luând în mod regulat parte la
slujbe ]i citind zilnic Biblia.
Wilson a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1911 ]i a
început o serie de reforme radicale, al c`ror succes l-a dus la Casa Alb`,
în 1912. Ca guvernator, el a transformat New Jersey dintr-un stat oarecum
conservator într-unul progresist. Ca promotoare a democra\iei, adminis-
tra\ia Wilson a dat legi noi, instituind alegerile directe pentru legislativul
local, regularizarea utilit`\ilor publice, legi antitrust pentru combaterea
monopolurilor industriale, ca ]i reforma sistemului educa\ional al statului.
Zelul cu care a militat pentru ceea ce el numea The New Freedom la nivel
na\ional l-a adus la pre]eden\ie în campania din 1912. Odat` ales, el a
început un program na\ional de reforme. Sub conducerea sa, guvernul a
votat Underwood Act [legisla\ia privind tarifele vamale – n. trad.] în
octombrie 1913, care a redus taxele pe importuri de la aproape 40% la
25% ]i a extins lista bunurilor care puteau fi importate f`r` taxe. Tot el s-a
aflat la originea reform`rii sistemului bancar ]i, de asemenea, a adopt`rii
legisla\iei radicale antitrust pentru prevenirea apari\iei monopolurilor în
industria na\ional`. În 1914, a constituit Comisia Federal` a Comer\ului,
cu puteri extinse, pentru a preveni concuren\a neloial`.
În politica extern`, Wilson a pus un accent deosebit pe importan\a
drepturilor omului, inclusiv pe dreptul la autoguvernare ]i pe lipsa de
169 W. WILSON
legitimitate a imperiului formal. De asemenea, el credea c` Statele Unite
nu aveau nici un interes în perpetuarea practicilor imperialiste europene ]i
c` le revenea un rol-cheie ca mediator al disputelor dintre alte state.
Wilson a sprijinit independen\a Filipinelor în 1916 ]i a fost chiar gata s`
foloseasc` for\a pentru a ap`ra democra\ia în Mexic ]i pentru a restaura
„ordinea“ în Nicaragua ]i Haiti. În 1916, trupele americane au ocupat
Republica Dominican` ]i au trecut-o sub controlul direct al Statelor Unite.
Totu]i, Wilson a respins toate formele derivate din Manifest Destiny* ]i
expansiunea teritorial`. El a crezut c` afacerile ]i comer\ul înlocuiser`
anexarea de teritorii ca preocupare principal` a Statelor Unite. Dac` avan-
tajele comer\ului puteau fi câ]tigate, atunci controlul formal al teritoriilor
nu mai era necesar.
Disponibilitatea lui Wilson de a folosi for\a în America Central`
pentru a asigura guvern`ri stabile ]i împotriva regimurilor dictatoriale nu
s-a extins ]i la Europa, când a izbucnit r`zboiul, în 1914. El a declarat c`
Statele Unite vor r`mâne neutre ]i impar\iale în conflict, din moment ce nu
aveau nici un interes într-un r`zboi pe care el îl considera consecin\a riva-
lit`\ilor imperiale ]i a cursei înarm`rilor dintre state cu democra\ii consti-
tu\ionale firave. Atâta timp cât puteau continua nestingherite comer\ul,
Statele Unite se puteau comporta mai degrab` ca un mediator decât ca un
participant la conflict. Din nefericire, acest lucru a devenit imposibil dup`
ce submarinele germane au atacat navele americane ]i, în 1917, Wilson a
cerut Congresului s` declare r`zboi Germaniei ]i alia\ilor ei. Implicarea
Statelor Unite în r`zboi a contribuit la r`sturnarea situa\iei în defavoarea
Germaniei, în 1918, ]i marele r`zboi s-a încheiat în noiembrie.
Reputa\ia lui Wilson ca interna\ional-liberal se bazeaz` pe marea sa
viziune asupra instituirii unui climat de pace în Europa la sfâr]itul r`zbo-
iului, ca ]i pe rolul s`u în fondarea Ligii Na\iunilor ca promotor al secu-
rit`\ii colective ]i factor de prevenire a apari\iei vreunui alt r`zboi. Con-
cep\ia sa a fost cuprins` în celebrele Fourteen Points (Cele paisprezece
puncte), o serie de principii ]i propuneri pe care le-a f`cut cunoscute în
ianuarie 1918 ]i le-a adus la Conferin\a de la Versailles din decembrie:
1. Acorduri deschise de pace, încheiate liber, f`r` în\elegeri secrete.
2. Libertatea circula\iei pe m`ri, cu excep\ia apelor teritoriale.
3. Înl`turarea tuturor barierelor economice ale comer\ului.
4. Reducerea arsenalului na\ional pân` la cel mai sc`zut nivel care
s` garanteze siguran\a intern`.
* Sintagm` utilizat` de politicienii americani [n anii 1840 pentru a justifica expansi-
unea teritorial` a SUA; misiune, destin istoric – n. trad.
RELA|II INTERNA|IONALE 170
5. Reglement`ri libere, impar\iale ]i f`r` prejudec`\i ale revendi-
c`rilor coloniale.
6. Evacuarea trupelor germane din Rusia ]i respectarea indepen-
den\ei acesteia.
7. Evacuarea trupelor germane din Belgia.
8. Evacuarea trupelor germane din Fran\a, inclusiv din contestata
regiune Alsacia-Lorena.
9. Retrasarea grani\elor italiene de-a lungul liniilor etnice clar recu-
noscute.
10. Autoguvernare limitat` pentru popoarele Austro-Ungariei.
11. Evacuarea trupelor germane din Balcani ]i independen\a po-
poarelor balcanice.
12. Independen\a Turciei ]i autoguvernare restrâns` pentru alte
na\ionalit`\i care tr`iau sub domina\ia Imperiului Otoman.
13. Independen\a Poloniei.
14. Crearea unei societ`\i generale a na\iunilor prin acorduri speci-
fice scopului de a oferi garan\ii reciproce de independen\` poli-
tic` ]i integritate teritorial` pentru statele mari ]i pentru cele mici
în aceea]i m`sur`.
Pentru a se asigura c` principiile sale erau puse în aplicare la
Versailles, Wilson a participat la conferin\`, dar nu a reu]it s` se asigure
ca în delega\ia de pace s` fie inclu]i membri ai Senatului Statelor Unite;
de asemenea, i-a exclus pe republicani. Wilson s-a întors în Statele Unite
la începutul anului 1919, dup` ce a ob\inut acordul interna\ional pentru
punerea bazelor Ligii Na\iunilor, prima organiza\ie interna\ional` desti-
nat` promov`rii securit`\ii colective la nivel global. În ciuda atractivit`\ii,
concep\ia lui Wilson con\inea un num`r de lacune ]i nu s-a reu]it s` fie
aplicat` conform dorin\ei ini\iatorului.
Principiul securit`\ii colective presupune o lume a statelor care în
general sunt satisf`cute de statu quo-ul referitor la distribuirea controlului
teritorial. Potrivit principiului, statele nu trebuie s` foloseasc` for\a unele
împotriva altora, dar sunt obligate s` o utilizeze împreun` dac` un stat
oarecare comite o „agresiune“ împotriva altuia. În mod paradoxal, statele
sunt mai probabil în favoarea unui asemenea principiu în cazurile în care
el este necesar ]i mai degrab` împotriv` dac` presupune s` se mearg` la
r`zboi în ajutorul altor \`ri. O asemenea situa\ie s-a întâlnit în 1919, când
costurile umane ale r`zboiului s-au ridicat la cote f`r` precedent
(Germania – 1,8 milioane de mor\i; Rusia – 1,7 milioane; Fran\a – 1,4 mi-
lioane; Marea Britanie – 0,9 milioane; spre compara\ie, au fost uci]i
aproximativ 50 000 de americani). M`celul r`zboiului i-a convins pe
171 W. WILSON
oamenii de stat europeni s` subscrie la ideea c` pacea este indivizibil`
(adic` prevenirea r`zboaielor locale este în interesul general al „comu-
nit`\ii statelor“), dar nu pân` într-at@t încât s`-]i sacrifice libertatea
deciziei în chestiuni de siguran\` na\ional`. Gabriel nota:
„Liga era un organism modest. Nu era o institu\ie comparabil` cu
Consiliul de Securitate [din structura prezent` a ONU – n. trad.] unde
s` poat` fi luate deciziile comune ]i imperative ]i nu existau resurse
pentru mecanismele de ac\iune colectiv`. Independen\a suveran` a
membrilor s`i nu era în nici un fel restric\ionat`, nu exista nici urm` de
suprastatalitate … era doar un mecanism de amânare a r`zboiului.
Exista mult` încredere în dialog, în investigarea ]i prezentarea public`
a faptelor. Date fiind informa\iile potrivite ]i timpul suficient, se spera
s` înceap` un proces de educa\ie ]i, de asemenea, se a]tepta ca ra\iunea
s` fie victorioas`. Oamenii din lumea întreag` aveau s` priveasc`
iscoditori peste umerii diploma\ilor în sesiune; opinia public` mondi-
al` avea s` se fac` sim\it`.“2
Din nefericire, o asemenea organiza\ie era inadecvat` pentru a asi-
gura pacea în Europa sau oriunde în alt` parte. Par\ial, motivul pentru
aceast` situa\ie consta în aceea c`, în afar` de crearea unei noi organiza\ii
de securitate, oamenii de stat europeni impuneau totodat` Germaniei, la
Versailles, o pace punitiv`, provocându-i nemul\umiri profunde legate de
redistribuirile teritoriale bazate pe ideea discutabil` c` Germania era
exclusiv responsabil` de izbucnirea primului r`zboi mondial. Fran\a, în
mod deosebit, era decis` s` utilizeze conferin\a de pace nu ca pe o opor-
tunitate de a pune cap`t echilibrului politicii de putere, ci în sensul satis-
facerii ambi\iei ]i intereselor sale egoiste de a se asigura c` Germania va
r`mâne slab`. De]i Wilson ar fi fost capabil s` previn` dezmembrarea
Germaniei la conferin\a de pace, el nu a putut opri preten\iile alia\ilor
asupra unor teritorii ale acesteia, cererea unor desp`gubiri imense ]i a
dezarm`rii for\ate în avantajul puterilor înving`toare. Astfel, acele Fourteen
Points ale lui Wilson au fost numai selectiv aplicate la Versailles, pentru
c` înving`torii au refuzat s`-]i predea armele unui organism mondial pe
care nu-l puteau controla ]i au folosit propunerile lui Wilson pentru a-i
impune un dictat inamicului învins.
Alte elemente ale concep\iei lui Wilson au fost doar par\ial puse în
aplicare la conferin\` de a]a-numitele patru mari puteri (Marea Britanie,
Fran\a, Statele Unite ]i Italia). A fost creat` o Polonie independent` ]i a
fost pus în aplicare principiul autodetermin`rii na\ionale în beneficiul
Cehoslovaciei, Finlandei ]i statelor baltice Lituania, Letonia ]i Estonia.
RELA|II INTERNA|IONALE 172
Dar existau probleme semnificative în determinarea scopului ]i criteriilor
principiului în atât de multe state care con\ineau o pluralitate de „na\iuni“
diferite. Întreb`rii asupra a ce constituie o na\iune nu i s-a dat niciodat` un
r`spuns ]i obiectivul stabilit`\ii europene ]i al integrit`\ii teritoriale s-a
dovedit imposibil de împ`cat cu principiul autodetermin`rii na\ionale. De
pild`, deosebirile dintre na\iunile balcanice au fost ignorate în interesul
fund`rii unei Iugoslavii independente, în vreme ce marile puteri ]ov`iau
în a renun\a la posesiunile lor coloniale. Înc` o dat`, Germania era pr`dat`
de propriile colonii din Africa ]i Oceanul Pacific, care erau efectiv trans-
ferate puterilor aliate ca teritorii sub mandat interna\ional, controlate îns`
de acestea sub variate grade de supraveghere din partea Ligii Na\iunilor.
Nu s-a ajuns la nici un acord cu privire la viitorul Rusiei, care la acea
vreme era în toiul unui r`zboi civil, iar Marea Britanie a refuzat pur ]i sim-
plu s` ia în discu\ie perspectiva independen\ei Indiei. O fuziune a noului
stat germanofon, Austria, cu Germania a fost exclus`, în ciuda voin\ei
populare. Tragic, Hitler însu]i a folosit mai târziu limbajul autodeter-
min`rii na\ionale, în anii ’30, pentru a asigura destr`marea Cehoslovaciei
]i unificarea tuturor vorbitorilor de limb` german` din Reich.
Confruntat cu toate aceste probleme, Wilson a fost convins c` doar
dac` Statele Unite se al`turau ligii putea spera s` influen\eze viitorul
rela\iilor interna\ionale într-o manier` compatibil` cu ideile liberale. Dup`
ce s-a întors de la Versailles, în 1919, el s-a angajat într-o campanie
intens` pentru a se asigura c` Senatul nu va respinge Acordul de Pace.
Mul\i americani erau îns` nepreg`ti\i s`-]i asume obliga\iile interna\ionale
pe care Actul Fondator al Ligii p`rea c` le reclam`. De]i Wilson însu]i era
convins c` primatul american ]i trecerea timpului puteau rectifica unele
dintre aparentele nedrept`\i ale acordului, Senatul Statelor Unite era în
mod deosebit preocupat de ceea ce p`rea a fi un angajament atotcuprin-
z`tor referitor la securitatea colectiv`, prev`zut în articolul 10 al Actului
Fondator. Acesta obliga statele membre „s` respecte ]i s` apere“ integri-
tatea teritorial` a altor state, iar Wilson insistase c` acest articol era o com-
ponent` crucial` a organiza\iei. Îns` el a p`rut s` contrazic` tradi\ia
izola\ionist` a politicii externe americane, potrivit c`reia Statele Unite nu
trebuiau niciodat` s` fie implicate în „alian\e încâlcite“ din str`in`tate,
care nu pot fi justificate în raport cu interesul na\ional. Timp de mai bine
de 200 de ani, Statele Unite se bucuraser` de o separa\ie geografic`,
istoric` ]i ideologic` unic` fa\` de echilibrului de putere european ]i mul\i
americani nu în\elegeau de ce nu se puteau întoarce la aceast` stare de
lucruri, dup` câ]tigarea r`zboiului. Dar Woodrow Wilson nu explicase
r`zboiul în termenii echilibrului de putere ]i ai nevoii de a îngr`di
173 W. WILSON
Germania. În schimb, insistase în justificarea implic`rii SUA în r`zboi în
termenii moralei, sperând s` pun` cap`t r`zboiului pentru totdeauna ]i s`
înlocuiasc` echilibrul european de putere cu un nou set de proceduri
democratice, legale ]i universale. Nu a reu]it acest lucru, iar retorica sa a
ajutat la garantarea faptului c` nu putea atinge nici m`car scopul restrâns
al calit`\ii de membru în Liga Na\iunilor pentru Statele Unite.
Wilson a refuzat din principiu s` fac` un compromis în privin\a
acordului de pace semnat la Versailles. El a crezut c` putea apela, peste
capul Congresului, la bunul sim\ al poporului american ]i a fost total
intransigent odat` angajat în c`l`torii de-a lungul Statelor Unite, sperând
s` conving` poporul american de juste\ea punctului s`u de vedere. }i
totu]i nu a reu]it s` asigure majoritatea de dou` treimi cerut` de Senat
pentru ratificarea tratatului. Republicanii au continuat s` insiste asupra
clarific`rii ]i modific`rii articolului 10, considerând c` succesul lor la
alegerile pentru Congres din 1918 le-a reflectat popularitatea crescând`.
Tratatul a e]uat la votul din 19 noiembrie 1919. {n Statele Unite, „wilso-
nism“-ul a devenit un termen asociat abuzului iar „interna\ionalismul
wilsonian“ un sinonim pentru pentru „utopism“ în studiul rela\iilor inter-
na\ionale pentru urm`torii 70 de ani. Wilson s-a îmboln`vit grav în timp
ce se afla într-un turneu, \inând discursuri în sprijinul ligii în octombrie
1919, ]i a murit în februarie 1923. În 1920, democra\ii au fost clar înfrân\i
în alegerile preziden\iale care l-au adus la putere pe Warren Harding.
Statele Unite nu au intrat niciodat` în lig`, care astfel nu a reu]it s` asi-
gure pacea interna\ional`. În decembrie 1920, lui Woodrow Wilson i-a
fost decernat Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile depuse în
c`utarea unui acord politic corect pentru încheierea marelui r`zboi ]i în
fundarea Ligii Na\iunilor. Cel de-al doilea r`zboi mondial avea s` izbuc-
neasc` dup` mai pu\in de dou`zeci de ani.
Note
1. Robert O. Keohane, „International Liberalism Reconsidered“, în lucrarea lui
John Dunn (Ed.), The Economic Limits to Modern Politics, Cambridge,
Cambridge University Press, 1990, p. 165-195.
2. Jurg Martin Gabriel, Worldviews and Theories of International Relations,
Londra, Macmillan, 1994, p. 79.
RELA|II INTERNA|IONALE 174
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Angell,
Zimmerman ]i Doyle.
Principalele lucr`ri ale lui Woodrow Wilson
George Washington, New York, Harper, 1896.
The State: Elements of Historical and Practical Politics (Revised edition),
Boston, Heath, 1898.
A History of the American People, New York, Harper, 1906.
The New Freedom, Londra, Dent, 1916.
Congressional Government: A Study in American Politics (cu o introducere de
Walter Lippman), New York, Meridian Press, 1956.
Constitutional Government in the United States, New York, Columbia Unversity
Press, 1961.
Woodrow Wilson’s Case for the League of Nations, 1923, compilat` cu aprobarea
sa de c`tre Hamilton Foley, New York, Kraus Reprints, 1969.
The Public Papers of Woodrow Wilson: Authorized Edition, 1925, New York,
Kraus Reprints, 1970.
Lecturi suplimentare
Ambrosius, Lloyd E., Woodrow Wilson and the American Diplomatic Tradition: The
Treaty Fight in Perspective, New York, Cambridge University Press, 1987.
Ambrosius, Lloyd E., Wilsonian Statecraft: Theory and Practice of Liberal Inter-
nationalism During World War I, Wilmington, Delaware, SR Books, 1991.
Anderson, David D., Woodrow Wilson, Boston, Twayne Publishers, 1978.
Bell, Herbert and Clifford, Francis, Woodrow Wilson and the People, Hamden,
Connecticut, Archon Books, 1968.
Buckingham, Peter H., Woodrow Wilson: A Bibliography of his Times and
Presidency, Wilmington, Delaware, Scholarly Resources, 1990.
Greene, Theodore P., Wilson at Versailles, Boston, Heath, 1957.
Knock, Thomas J., To End all Wars: Woodrow Wilson and the Quest for a New
World Order, New York, Oxford University Press, 1992.
Walworth, Arthur, Woodrow Wilson, New York, W. W. Norton, 1978.
ALFRED ZIMMERN
Exist` dou` motive, aflate în strâns` leg`tur`, pentru includerea în
aceast` carte a lui Sir Alfred Zimmern. Mai întâi, opera sa este un bun
exemplu al tipului de „idealism“ care a fost subiectul atât de multor critici
din partea unor „reali]ti“ precum Carr ]i Morgenthau în anii ’30 ]i ’40.
De]i am sus\inut c` astfel de critici sunt nejustificate dac` se analizeaz`
opera, s` zicem, a lui John Hobson sau Norman Angell, nu acela]i lucru
se poate spune despre Zimmern. Cu toate c` ideile sale nu sunt reprezen-
tative pentru to\i „ideali]tii“ liberali din perioada interbelic`, ele sunt un
bun exemplu a ceea ce Carr ]i al\ii au hot`rât s` desfiin\eze. În al doilea
rând, faptul c` Zimmern a dat gre] atât de spectaculos în a convige
cercet`torii ]i diploma\ii de meritele dreptului interna\ional ]i ale Ligii
Na\iunilor în anii ’30 este interesant în sine. El ajut` la explicarea modu-
lui în care studiul „organiz`rii interna\ionale“ s-a dezvoltat dup` 1945.
J. Martin Rochester observ` c`, dup` primul r`zboi mondial, cercet`torii
din domeniul rela\iilor interna\ionale erau preocupa\i de construirea unor
institu\ii interna\ionale concrete „într-o m`sur` în care organizarea inter-
na\ional` era v`zut` nu atât ca subdomeniu, cât practic ca nucleul acestei
discipline“. 1 Dup` al doilea r`zboi mondial, dezam`girile provocate de
performan\ele Ligii Na\iunilor, ca ]i de viziunile principalilor ei sprijini-
tori (inclusiv Zimmern), au expediat cercetarea organiz`rii interna\ionale
în domeniul politicii „joase“ (low politics). Organiza\ia Na\iunilor Unite,
de]i a c`utat s` consolideze ]i s` modifice profilul institu\ional al prede-
cesoarei sale, nu a putut func\iona efectiv în „men\inerea p`cii ]i
securit`\ii interna\ionale“ cât` vreme s-a desf`]urat r`zboiul rece. Spre
deosebire de lig`, Consiliul de Securitate [al ONU, n. trad.] privilegiaz`
rolul marilor puteri, asigurându-le locuri permanente în cadrul s`u ]i drep-
tul de veto în privin\a oric`rei rezolu\ii. În lipsa unui acord între ele,
Na\iunile Unite sunt handicapate cel pu\in în managementul securit`\ii
interna\ionale. Chiar ]i când subdomeniul „organiz`rii interna\ionale“ a
început s` se extind`, în anii ’70, aceasta s-a întâmplat datorit` dezvol-
t`rilor din teoria rela\iilor interna\ionale, nu vreunei schimb`ri majore în
randamentul institu\iilor interna\ionale în sine, ]i avem în vedere în spe-
cial ONU. În 1986, într-o reconsiderare semnificativ` a subdomeniului,
Kratochwil ]i Ruggie au re\inut c` „organizarea interna\ional` ca domeniu
de studiu este acolo unde este ]i ac\iunea; unii ar caracteriza domeniul
organiz`rii interna\ionale ca unul al practicii... doctorii ezit` [n fa\a
pacien\ilor muribunzi, pentru c` medicii cei mai buni au devenit biochi-
RELA|II INTERNA|IONALE 176
mi]ti ]i au renun\at s` mai trateze ]i, [n cele mai multe cazuri, ]i s` mai
consulte pacien\ii“. 2
Zimmern a fost par\ial r`spunz`tor de reputa\ia groaznic` a gene-
ra\iei mai de început de „doctori“. El este un autor-cheie în rela\iile inter-
na\ionale nu pentru c` este un mare g@nditor, ci pentru c` opera sa ofer`
lec\ii însemnate despre cum s` nu gânde]ti dreptul interna\ional ]i organi-
zarea interna\ional`. Dac` cercet`torii organiz`rii interna\ionale au mers
prea departe în a privilegia teoria pe seama practicii în ultimii ani, ei au
m`car ]ansa de a redresa dezechilibrul f`r` s` repete gre]elile unora din-
tre înainta]ii lor intelectuali.
Alfred Zimmern s-a n`scut în 1879. Tat`l s`u era evreu german,
de]i Zimmern a fost crescut cre]tin ]i a luat foarte în serios valorile spiri-
tuale, implic@ndu-se activ în Consiliul Mondial al Bisericilor în anii ’40.
A urmat ]coala la Winchester ]i a studiat clasicii la New College, Oxford,
absolvind cu cea mai înalt` distinc\ie, în 1902. A r`mas acolo p@n` în
1909, \inând cursuri în domeniul istoriei antice. În 1909 a plecat la studii
în Grecia, iar în 1911 ]i-a publicat prima carte, The Greek Commonwealth.
Când a revenit în Marea Britanie a lucrat în Ministerul Înv`\`mântului ca
inspector ]colar ]i a activat în cadrul mi]c`rii laburiste în plin` dezvoltare,
eviden\iind necesitatea educ`rii clasei muncitoare în afacerile interne ]i
interna\ionale. O dat` cu izbucnirea primului r`zboi mondial, Zimmern a
început s` joace un rol mai important în rela\iile interna\ionale. A scris
mici articole la ziarul The New Europe, editat de R. W. Seton-Watson,
cerând înfiin\area unei noi institu\ii interna\ionale, Liga Na\iunilor, abo-
lirea r`zboiului ]i respectarea principiului autodetermin`rii na\ionale.
Când r`zboiul s-a [ncheiat, în 1918, Zimmern a fost angajat de
Ministerul Reconstruc\iei, unde a lucrat în Political Intelligence Depart-
ment of the Foreign Office. Aceast` situa\ie i-a oferit posibilitatea s` mo-
deleze oarecum politica britanic` privind Liga Na\iunilor ]i s` sus\in`
independen\a „popoarelor înrobite“ din Europa. A lucrat în Comisia de
cercetare a Ligii Na\iunilor Unite ]i a contribuit la a]a-numitul Cecil
Draft, supus aten\iei la Paris de c`tre delega\ia britanic`. A participat la
Conferin\a de la Versailles, care a instituit Liga, ]i a fost foarte mul\umit
de acordul final, în ciuda re\inerilor sale în privin\a propor\iei desp`gubi-
rilor pretinse Germaniei de Fran\a.
În 1919, la vârsta de doar 40 de ani, Alfred Zimmern a fost numit
la Catedra de Politici Interna\ionale „Woodrow Wilson“ din cadrul Uni-
versit`\ii |`rii Galilor din Aberystwyth. Astfel, el a devenit primul profe-
sor universitar la noua disciplin`, numit nu atât pentru num`rul ]i reputa\ia
lucr`rilor sale, cât pentru ceea ce Brian Porter descria drept „concep\ia sa
177 A. ZIMMERN
cosmopolit` … ca ]i familiaritatea sa degajat` cu cercurile conduc`-
toare“.3 „Cosmopolitismul“ s-a reflectat în st`ruin\a sa ca noului profesor
s` i se permit` s` dedice c`l`toriei în str`in`tate fiecare al treilea trimestru.
La Aberystwyth, Zimmern a proiectat programa de înv`\`mânt în jurul
studiului Acordului Ligii Na\iunilor ]i a \inut s`pt`mânal cursuri pe
subiecte contemporane din ]tirile zilei, ceea ce a atras mul\i studen\i.
Zimmern a reu]it, de asemenea, s-o atrag` ]i pe so\ia unuia dintre colegii
s`i. Când, în cele din urm`, cei doi s-au c`s`torit, el a fost „convins“ s`
demisioneze, ceea ce a ]i f`cut în 1921.
În urm`torul deceniu, pân` la numirea sa ca profesor de rela\ii
interna\ionale la Oxford, în 1930, Zimmern a participat la sesiuni ale Ligii
la Geneva ]i a \inut cursuri la Universitatea Cornell din Statele Unite. A
intrat în Partidul Laburist în 1924 ]i chiar ]i-a depus candidatura în alegeri
împotriva lui Lloyd George în acela]i an. Între 1926 ]i 1930 a fost direc-
tor adjunct al Institutului pentru Cooperare Intelectual` al Ligii de la Paris
]i s-a dedicat dezvolt`rii înv`\`mântului superior în domeniul rela\iilor
interna\ionale. A contribuit la înfiin\area Royal Institute for International
Affairs din Londra ]i a fost un sus\in`tor îndârjit al necesit`\ii de a preg`ti
studen\ii în managementul „cooper`rii interna\ionale“.
La Oxford, Zimmern a terminat în sfâr]it cartea pentru care este
cunoscut, League of Nations and the Rule of Law, publicat` în 1936.
Hedley Bull o descrie drept „cea mai ]lefuit`“ lucrare a unuia dintre autorii
condamna\i mai târziu pentru „idealismul“ lor. Într-adev`r, ea sufer` de
toate viciile pe care Bull le atribuie „ideali]tilor“ în general:
„Caracteristica distinctiv` a acestor scriitori a fost credin\a lor în pro-
gres: credin\a, în mod deosebit, c` sistemul rela\iilor interna\ionale
care d`duse na]tere primului r`zboi mondial putea fi transformat într-o
ordine mai pa]nic` ]i mai dreapt`; c`, sub impactul de]tept`rii demo-
cra\iei, al dezvolt`rii «gândirii interna\ionale» (international mind), al
dezvolt`rii Ligii Na\iunilor, al eforturilor depuse de oamenii p`cii sau
al luminii r`spândite de propriile lor înv`\`turi, el era de fapt în trans-
formare; ]i c` responsabilitatea lor [n calitate de cercet`tori … era de
a asista acest mar] al progresului pentru a învinge ignoran\a, preju-
dec`\ile, reaua-voin\` ]i sinistrele interese care i-ar fi stat în cale.“4
Ca scurt` prezentare a tuturor ideali]tilor, cuvintele lui Bull sunt
poate injuste, dar ele recapituleaz` adecvat temele dominante ale lucr`rii
majore a lui Zimmern în domeniul rela\iilor interna\ionale. Cartea în sine
este împ`r\it` în dou`. Prima parte este intitulat` The Pre-War System, iar
a doua se concentreaz` asupra Acordului ]i a func\ion`rii Ligii Na\iunilor
RELA|II INTERNA|IONALE 178
(The Working of the League). Ceea ce se reg`se]te în referirile lui
Zimmern ca fiind „trecutul“ este respins ca principiu c`l`uzitor pentru
prezent ]i pentru viitorul „ale c`rui posibilit`\i nu erau restrânse de testul
experien\elor anterioare, dar erau deductibile din necesit`\ile prezentu-
lui“. 5 În excelenta sa analiz` asupra lui Zimmern, Markwell scoate în evi-
den\` „cinci elemente principale“ ale viziunii lui Zimmern despre acordul
de înfiin\are a Ligii Na\iunilor, pe care acesta se bazeaz` pentru men-
\inerea stabilit`\ii interna\ionale:
1. o colaborare îmbun`t`\it` ]i extins` a puterilor, folosind metoda
conferin\elor periodice;
2. garan\ii reciproce de integritate teritorial` ]i independen\`;
3. un sistem îmbun`t`\it al Conferin\ei de la Haga pentru Mediere,
Conciliere ]i Investigare;
4. o îmbun`t`\ire ]i coordonare a Uniunii Po]tale Universale ]i
aranjamente similare pentru servicii globale ]i … utilit`\i publice;
5. o agen\ie pentru mobilizarea reac\iei (Hue and Cry) fa\` de
r`zboi ca problem` de interes universal ]i crim` împotriva comu-
nit`\ii globale. 6
În analiza sa asupra puterii acestor tr`s`turi de a transforma rela\iile
interna\ionale, întreg idealismul lui Zimmern iese în eviden\`, ceea ce
le-a preg`tit lui Carr ]i lui Morgenthau o \int` u]oar`, pe care s` o distrug`
în anii ulteriori. Markwell pune în eviden\` câteva teme idealiste în lucr`-
rile lui Zimmern.
El re\ine c` Zimmern inten\ionase ini\ial s`-]i intituleze cartea
Towards the Rule of Law. Zimmern a crezut c` rela\iile interna\ionale
evoluau de la echilibrul de putere la domnia legii. El a f`cut distinc\ie între
„o ordine veche“ ]i „una nou`“ precum ]i între „politica puterii“ ]i „poli-
tica responsabilit`\ii“. O alt` distinc\ie preferat` a fost între politica
„bun`st`rii“ ]i cea „a puterii“, Zimmern crezând c` aceasta din urm` se
subordona primei, din moment ce rela\iile interna\ionale s-au mi]cat de la
anarhie spre iluminare. E. H. Carr este ucig`tor în dispre\ul s`u pentru
asemenea distinc\ii:
„Timp de mul\i ani înainte de 1933, Marea Britanie, fiind mul\umit` de
puterea sa, era un stat «al bun`st`rii». Dup` 1935, sim\indu-]i puterea
disputat` ]i inadecvat`, ea a devenit un «stat al puterii». Contrastul nu
este unul între «putere» ]i «bun`stare» ]i cu atât mai pu\in unul între
«politic`» ]i «economie», ci unul între diferite grade de putere.“7
Desigur, încrederea lui Zimmern în progres a fost facilitat` de cre-
din\a sa profund` în „armonia de interese“ dintre indivizi ]i dintre state, ea
179 A. ZIMMERN
îns`]i cultivat` de doctrinele economice liberale ale secolului al XVIII-lea.
Dac` statele nu p`reau a în\elege aceasta, nu puteau exista decât dou`
motive. Se putea ca pur ]i simplu s` le lipseasc` informa\iile necesare, caz
în care era de datoria profesorilor precum Zimmern s`-i instruiasc` pe li-
derii politici ]i pe cet`\eni. A]a cum spunea odat`, „nu pentru c` oamenii
sunt prost dispu]i se întâmpl` ca ei s` nu poat` fi educa\i în spiritul unei
con]tiin\e sociale mondiale. Se întâmpl` din cauz` c` ei – s` fim corec\i ]i
s` spunem «noi» – sunt fiin\e cu … inteligen\` limitat`.“8 Spre sfâr]itul
anilor ’20, Zimmern a sugerat înfiin\area unei biblioteci interna\ionale de
împrumut, subven\ionate de guverne, care s` poat` face accesibile c`r\ile
scumpe s`racilor ]i s` ajute la dezvoltarea unei „opinii publice inter-
na\ionale“ în sprijinul p`cii. Dezvoltarea unei opinii publice concrete era,
de asemenea, crucial` în contracararea altui motiv pentru care statele ar fi
putut porni la r`zboi, în ciuda eviden\ei progresului din dreptul inter-
na\ional, acest motiv fiind lipsa constrângerilor democratice împotriva li-
derilor dictatoriali ai „statelor puterii“. {n cadrul ligii, principiul „pro-
testeaz` ]i plângi“ (Hue and Cry) trebuia s` fie echivalentul interna\ional
al unei reac\ii electorale de dezaprobare [n democra\iile constitu\ionale
împotriva guvernelor nepopulare. O nemul\umire obi]nuit` privind dreptul
interna\ional \ine de aceea c` el nu este nicidecum drept în adev`ratul sens
al cuvântului, din moment ce nu exist` nici un organism cu autoritatea de
a-l impune. În lipsa unui stat mondial, nu exist` nimic care s` opreasc`
statele s` invoce dreptul pentru a justifica acte ce \in în primul r@nd de
interesele proprii sau s`-l ignore din acelea]i considerente. Astfel, Irakul a
c`lcat în picioare dreptul interna\ional în 1991, când a invadat Kuweitul.
Apoi a f`cut apel la principii esen\iale ale dreptului interna\ional (de exem-
plu suveranitatea statului) în încercarea de a expulza ca spioni inspectorii
americani pentru arme nucleare în 1997.
Zimmern nu era ne]tiutor în ceea ce prive]te existen\a unor aseme-
nea probleme, dar a sperat c` Liga Na\iunilor putea deveni un forum cru-
cial în gestionarea lor. Pe de o parte, conflictele dintre state ar putea fi
rezolvate pa]nic, dac` autoritatea dreptului ar fi consolidat`. Pe de alt`
parte, acele „state ale puterii“ care au luat în râs dreptul ar putea fi împie-
dicate ]i, dac` este necesar, pedepsite prin mecanismele „securit`\ii colec-
tive“. În cadrul unui sistem de securitate colectiv`, statele sunt obligate s`
renun\e la folosirea for\ei pentru a-]i rezolva diferendele. A]a c` Zimmern
a fost încântat când Statele Unite ]i Fran\a au înaintat ligii pactul Briand-
Kellogg, în 1928, document care scotea r`zboiul în afara legii. Pe de alt`
parte, statele sunt obligate în mod egal s` foloseasc` for\a, dac` este nece-
sar, împotriva oric`rui stat care refuz` s` se supun` legilor interna\ionale.
RELA|II INTERNA|IONALE 180
Optimismul lui Zimmern din 1928 a fost repede risipit când, în anii ’30,
marile puteri au refuzat s` aplice dispozi\iile acordului împotriva Japoniei
(dup` invazia acesteia în Manciuria) ]i înc` o dat` împotriva Italiei dup`
invazia din Abisinia. Pentru Zimmern, e]ecul aplic`rii principiului „pro-
testeaz` ]i plângi“ a confirmat m`sura în care guvernele, înc` fidele
„vechii diploma\ii“, au r`mas în urma segmentelor luminate ale opiniei
publice din \`rile lor. Evenimentele din anii ’30 demonstreaz` c` dreptul
interna\ional nu poate crea singur, prin el însu]i, o ordine mondial` co-
rect`. El poate fi expresia unei ordini interna\ionale legitime care este
acceptat` de marile puteri, dar dac` aceast` ordine este just` este o cu totul
alt` chestiune. Zimmern nu a acceptat aceasta în parte pentru c` (a]a cum
Carr nu a ezitat nici un moment s` atrag` aten\ia în The Twenty Years’
Crisis) el însu]i provenea dintr-o putere avantajat` de statu-quo. Tipul s`u
de liberalism, accentuând dimensiunile constitu\ionale ]i de reglementare,
a fost o manifestare interna\ional` a analizei sale cu privire la sursa ordinii
în Marea Britanie ]i Statele Unite. Dac` politica interna\ional` nu era din
start diferit` de politica intern` a statelor anglo-saxone, el nu a v`zut nici
un motiv pentru care domnia legii s` nu fie r`spândit` în arena interna-
\ional`. Dac` o asemenea opinie pare chiar naiv` în anii ’90, s-ar putea
reflecta asupra influen\ei continue a unui astfel de idealism pân` ast`zi.
De pild`, tot a]a cum Irakul a c`lcat în picioare dreptul interna\ional în
1991, pre]edintele Bush a exagerat ]i el importan\a restabilirii suverani-
t`\ii Kuweitului pentru a]a-numita „nou` ordine mondial`“. Orice motive
existau pentru izgonirea for\elor irakiene din Kuweit din punct de vedere
strategic, succesul opera\iei „Furtun` în de]ert“ nu a inaugurat o nou` er`
în politica interna\ional`. Ca ]i în anii ’30, nu poate exista o ordine mon-
dial` stabil` care s` împace statele interesate de men\inerea statu-quo-ului
]i pe cele revizioniste, mai ales dac` acestea din urm` sunt puternice. Dac`
dreptul interna\ional nu cuprinde proceduri legitime pentru negocierea
schimb`rii pa]nice în rela\iile interna\ionale, ceea ce este pu\in probabil
date fiind inegalit`\ile de putere ]i bog`\ie dintre state ]i lipsa oric`rui con-
sens cu privire la semnifica\ia unei ordini mondiale juste, deziluzia este
inevitabil`.
Este tentant s` închei scurta prezentare a operei ]i vie\ii lui Zimmern
cu unele cuvinte politicoase despre valoarea contribu\iei sale la domeniul
rela\iilor interna\ionale, în ciuda erorilor evidente ale acesteia. Ar trebui
îns` s` rezist tenta\iei de a-l aprecia pe Zimmern ca fiind bine inten\ionat,
chiar dac` oarecum naiv. Aceasta pentru c` trezirea sa din vraja Ligii
Na\iunilor a anilor ’30 l-a f`cut s` devin` mai târziu un fervent avocat al
r`zboiului rece. În 1944 s-a retras de la catedra sa de la Oxford. Dup` ce
181 A. ZIMMERN
a lucrat pentru o scurt` perioad` ca secretar general al Conferin\ei
UNESCO, a fost numit profesor invitat la Trinity College din Hartford,
Connecticut. În 1953 ]i-a publicat ultima carte, The American Road to
World Peace. Nu ar fi corect s` spun c` nu a înv`\at nimic din criticile
îngr`m`dite asupra sa de reali]ti. Înv`\ase, dar lec\iile pe care le luase nu
erau bune. În loc s` recunoasc` subordonarea dreptului interna\ional fa\`
de echilibrul de putere ]i s` caute s`-i îmblânzeasc` manifest`rile de
echilibru al terorii, Zimmern ]i-a oferit întregul sprijin Statelor Unite în
r`zboiul rece. Acum, Uniunea Sovietic` era „stat al puterii“ mai degrab`
decât Germania. În cartea sa de dinainte, Zimmern admisese c`, în lipsa
constrângerii, dreptul interna\ional era doar „un alai de peruci ]i robe
vociferând în gol“. 9 Dac` dreptul ar fi fost eficace în r`zboiul rece, el ar fi
trebuit s` fie aplicat de Statele Unite. Deci „idealistul“ Zimmern devenise
un sus\in`tor hot`rât al bombei atomice în mâinile Statelor Unite, întâiul
poli\ist al planetei. Din nefericire, Zimmern a încetat din via\` în 1957 ]i
nu a tr`it suficient de mult pentru a prinde apari\ia unei for\e poli\iene]ti
rivale, similar înarmate.
Note
1. J. Martin Rochester, „The Rise and Fall of International Organisation as a Field
of Study“, în International Organization, nr. 40, 1986, p. 780.
2. Friedrich Kratochwil and John Gerard Ruggie, „International Organisation: a
State of the Art on an Art of the state“, în International Organization, nr. 40,
1986, p. 753.
3. Brian Porter (ed.), The Aberystwyth Papers: International Politics 1919-1969,
Londra, Oxford University Press, 1972, p. 361.
4. Hedley Bull, „The Theory of International Politics 1919-1969“, în lucrarea lui
Porter, ibidem, p. 34.
5. Ibidem, p. 35.
6. D. Markwell, „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“, în Review of International
Studies, nr. 12, 1986, p. 282.
7. E. H. Carr, The Twenty Years’ Crisis, Londra, Macmillan, 1946, p. 120.
8. Alfred Zimmern, Neutrality and Collective Security, Chicago, University of
Chicago Press, 1936, p. 8.
9. Alfred Zimmern, The League of Nations and the Rule of Law, 1918-1935,
Londra, Macmillan, 1936, p. 252.
RELA|II INTERNA|IONALE 182
Citi\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele despre Angell, Bull,
Carr, Hobson ]i Wilson.
Principalele lucr`ri ale lui Alfred Zimmern
The Greek Commonwealth: Politics and Economics in Fifth-Century Athens,
Oxford, Clarendon Press, 1915.
Europe in Convalescence, Londra, Mills & Boon, 1922.
The Third British Empire: Being a Course of Lectures Delivered at Columbia
University New York, Londra, Oxford University Press, 1926.
Learning and Leadership: A Study of the Needs and Possibilities of International
Intellectual Cooperation, Londra, Oxford University Press, 1928.
The League of Nations and the Rule of Law, 1918-1935, Londra, Macmillan, 1936.
Spiritual Values and World Affairs, Oxford, Clarendon Press, 1939.
Modern Political Doctrines, Londra, Oxford University Press, 1939.
University Teaching of International Relations, Paris, International Institute of
Intellectual Cooperation, Liga Na\iunilor, 1939.
The American Road to World Peace, New York, E. P. Dutton, 1953.
Lecturi suplimentare
Claude, Inis, Power and International Relations, New York, Random House, 1962.
Markwell, D. J., „Sir Alfred Zimmern: Fifty Years On“, în Review of International
Studies, nr. 12, 1986, p. 272-292.
Parkinson, F., The Philosophy of International Relations, Londra, Sage, 1977.
TEORIILE CRITICE/RADICALE
G@nditorii ce vor fi prezenta\i în continuare sunt preocupa\i de sur-
sele inegalit`\ii structurale, inerente sistemului interna\ional, ]i de moda-
lit`\ile în care acestea ar putea fi dep`]ite. Inspir@ndu-se adesea din g@ndi-
rea tradi\ional` marxist`, dar nelimit@ndu-se la aceasta, ei pun în lumin`
modul în care rela\iile interna\ionale fac posibile (]i tind s` ascund`) ine-
chit`\ile sistemului capitalist global. Ace]ti g@nditori î]i exprim` radicalis-
mul în dou` moduri: în primul r@nd, ei consider` c` teoria ]i practica nu
sunt domenii separate ]i autonome de g@ndire ]i ac\iune. În al doilea r@nd,
î]i exprim` nemul\umirea fa\` de reformele interna\ionale care se limi-
teaz` la organizarea rela\iilor dintre state, mai ales c@nd se bazeaz` pe
capacitatea ]i pe voin\a a]a-numitelor „mari puteri“.
Ace]tia consider` c` at@t realismul c@t ]i liberalismul servesc men-
\inerii distribu\iei elementare a puterii ]i a bun`st`rii. Ei afirm` c` este
necesar` o reflec\ie critic` privind condi\iile istorice care au condus la insta-
urarea inegalit`\ii, for\ele materiale ]i ideologice care o sus\in ]i poten\ialul
de a reforma radical sistemul în favoarea unei ordini mondiale mai drepte.
În cazul în care cercet`torii vor urm`ri cu fidelitate interesul social
emancipator de a promova „nevoile umane“ la o scar` global`, autorii men-
\iona\i îi îndeamn` s` exploreze conexiunile complexe dintre o „anarhie“
formal` între state ]i o „ierarhie“ economic` a claselor sociale ]i econo-
mice. Distinc\ia rigid` dintre politicile interstatale ]i „rela\iile“ dintre cla-
sele sociale trebuie s` fie abandonat`. Autorii extind domeniul rela\iilor
interna\ionale prin includerea for\elor active implicate în „societatea glo-
bal`“, ale c`ror realiz`ri practice impun reconsiderarea încrederii noastre
tradi\ionale în suveranitatea statului.
Desigur, nici unul dintre autorii men\iona\i nu consider` c` suvera-
nitatea este un concept care va deveni desuet ]i nici nu agreeaz` ideea
poten\ialului „noilor mi]c`ri sociale“ de a se substitui proletarilor clasei
muncitoare revolu\ionare transna\ionale a lui Marx ]i a lui Lenin.

JOHN BURTON
Opera lui John Burton nu poate fi clasificat` cu u]urin\` în cadrul
conven\ional al studiilor de rela\ii interna\ionale. Acest lucru se datoreaz`
în parte criticii tran]ante a teoriei conform c`reia rela\iile interna\ionale
pot exista separat de celelalte discipline ale ]tiin\elor sociale, dar ]i
încerc`rii sale eclectice de a dezvolta o abordare holist` a conflictelor în
politica global`, ca ]i hot`r@rii sale de a promova conceptul de „societate
mondial`“ (world society), în cadrul c`reia rela\iile interstatale ar fi con-
siderate doar o parte a sistemului mai amplu de conexiuni ]i leg`turi ce
dep`]esc frontierele teritoriale.
„Practic, exist` at@t de multe comunica\ii directe sau sisteme înc@t o
hart` a lumii, care le-ar reprezenta, ar ar`ta ca o suprapunere de p@nze
de p`ianjen ale c`ror fire converg în num`r inegal c`tre diferite puncte
ale p@nzei, astfel înc@t grani\ele statelor ar deveni imperceptibile.“1
De]i ideea conform c`reia am tr`i într-o lume aflat` într-o globa-
lizare cresc@nd` a devenit popular` în anii ’90, John Burton a studiat acest
fenomen înc` de la începutul anilor ’60, dezvolt@nd o teorie unic` ce con-
tinu` s`-i inspire pe cercet`torii societ`\ii globale de ast`zi.
John Burton s-a n`scut în 1915 în Australia, via\a ]i cariera lui
neurm@nd traiectoria obi]nuit` de la ]coal` la universitate ]i apoi la via\a
academic`, ci pendul@nd între via\a academic` ]i cariera diplomatic`.
Aceasta ar explica atitudinea sa critic` fa\` de modelele scolastice rupte de
schimb`rile din lumea real`, precum ]i dorin\a sa de a se angaja în munca
academic` pentru a îmbun`t`\i procesul de luare a deciziilor. Burton s-a
angajat în administra\ia public` australian` în 1937, la terminarea studiilor
preuniversitare, iar [n 1938 au ob\inut o burs` a Universit`\ii din Londra.
A absolvit studiile de doctorat la London School of Economics în 1942 ]i
a avut un rol activ în diploma\ia australian` la sf@r]itul celui de-al doilea
r`zboi mondial. Statutul de func\ionar al corpului diplomatic australian a
devenit insuficient pentru el, cu at@t mai mult cu c@t unele dintre ideile
sale erau mult prea neconven\ionale pentru acea perioad`. A activat în
lumea academic` a Universit`\ii Na\ionale Australiene pentru o scurt`
perioad` la sf@r]itul anilor ’50, în 1963 oferidu-i-se un post de profesor la
Colegiul Universitar din Londra, unde a r`mas p@n` la începutul anilor
’70, c@nd s-a transferat la Universitatea Kent din Canterbury. Împreun` cu
un colectiv de colegi mai tineri, precum Michael Banks de la London
School of Economics, a contribuit la înfiin\area Centrului de Analiz` a
185 J. BURTON
Conflictelor cu sediul în Kent, care i-a oferit cadrul pentru propagarea ]i
ad@ncirea studiilor sale. La începutul anilor ’80, Burton s-a mutat în SUA,
unde ]i-a continuat activitatea academic` la Universitatea George Mason
din Fairfax, Virginia. În prezent, tr`ie]te în Australia, renun\@nd la mediul
universitar, dar fiind înc` activ ca scriitor ]i g@nditor.
Prima sa lucrare important`, International Relations: A General
Theory (1965), a fost o încercare ambi\ioas` de folosire a teoriei sis-
temelor ca parte a unei mai ample critici a ceea ce Burton considera a fi
modelul realist ortodox în rela\iile interna\ionale. Acesta prezenta statele
ca pe bile de biliard, a c`ror interac\iune putea fi cel mai bine [n\eleas` ca
fiind consecin\a pe termen lung a ierarhiei de putere. A fost f`cut` o dis-
tinc\ie clar` între politica intern` ]i cea extern`, statele fiind tratate ca
unit`\i distincte. Înc` din în anii ’60 Burton afirma c` g@ndirea ortodox`
privitoare la politica ]i organiza\iile interna\ionale – aflate în rela\ie cu
puterea na\ional`, interesul na\ional, echilibrul puterii, securitatea colec-
tiv` ]i guvernarea mondial` – nu se potrivea cu situa\iile ]i condi\iile inter-
na\ionale. De exemplu, una din sl`biciunile modelului realist ortodox cri-
ticate era c` nu a putut face distic\ie între puterea ca mijloc de a atinge alte
scopuri (precum securitatea) ]i puterea ca scop în sine.
Ca alternativ`, Burton a folosit modele informatice ]i teoria sis-
temelor pentru a aduce mai mult` lumin` în teoria rela\iilor interna\ionale
în general ]i în analiza conflictelor în particular. Desigur, Burton nu a fost
primul care a folosit no\iunea de „sistem“ pentru a studia rela\iile
interna\ionale. 2 Concep\ia sa privind sistemul interna\ional era îns` origi-
nal` prin încercarea de a reintroduce „resursele“ interne în studiul ordinii
interna\ionale ]i de a substitui puterea cu „legitimitatea“ ca o variabil`
crucial` în explicarea conflictelor interstatale. Inspirat de lucr`rile lui Karl
Deutsch, printre al\ii, Burton a utilizat concepte ale cercet`rii managemen-
tului ]i informaticii pentru a-]i sus\ine teoria. El a observat c`:
„{n termenii nevoilor de comunicare, puterea nu este important`. C@nd
un sistem este integrat complet, recept@nd ]i clasific@nd informa\iile,
reac\ion@nd ]i fiind supus controlului prin feed-back, ]i c@nd prin acest
proces î]i poate schimba scopurile ]i se poate adapta situa\iilor în
schimbare, puterii i se atribuie o mic` importan\`, indiferent de c@t de
[nsemnat` ar putea s` par` într-un anumit moment al istoriei.“3
El a mai sus\inut c` puterea ]i folosirea for\ei în rela\iile interstatale
erau la un cap`t al scalei, la cap`tul opus fiind luarea [n comun a deciziilor
de rezolvare a conflictelor, „interesul fiec`rui stat fa\` de reac\ia altor state
la politicile sale, fa\` de procesul de schimbare, fa\` de schimbarea scopu-
RELA|II INTERNA|IONALE 186
rilor [n general ]i adaptarea la nivel na\ional [n raport cu schimb`rile din
[ntreaga lume.“4
Totu]i, titlul primei sale lucr`ri este în]el`tor, deoarece ipotezele de
lucru erau mai degrab` sugestive dec@t sistematice, iar analiza lui Burton
asupra stadiului teoriei în rela\iile interna\ionale a fost umbrit` de tendin\a
sa de a se angaja în critici polemice împotriva a ceea ce percepea ca fiind
limitele modelului realist ortodox. Cartea este notabil` pentru analiza ]i
promovarea principiului nealinierii în contextul desf`]ur`rii r`zboiului
rece dintre superputeri. Autorul sugereaz` c` regimurile nepopulare din
noile state, care au luat na]tere prin procesul decoloniz`rii, doresc alian\e
cu superputeri în scopul de a ob\ine protec\ia acestora în cazul unor
revolte ]i schimb`ri interne ]i nu ca urmare a unei similitudini de ordin
ideologic. Pe de alt` parte, guvernele care se bucur` de legitimitate ]i de
sus\inere puternic` din partea cet`\enilor lor aleg principiul nealinierii,
neav@nd nevoie de sprijin extern, ]i pot astfel s` evite expunerea noului
stat la interven\ia unei superputeri.
Acest studiu ne ajut` în explicarea sl`biciunilor a numeroase
regimuri din lumea a treia în perioada ulterioar` r`zboiului rece. În prezent,
c@nd una dintre superputeri nu mai exist` ]i SUA nu doresc s` intervin` în
zonele care nu au importan\` strategic` pentru securitatea lor, aceste
regimuri (mai ales din Africa) nu-]i mai pot men\ine controlul tiranic
asupra popula\iei. În 1965, Burton a prezentat principiul nealinierii ca pe
o cale spre pace, în condi\iile adopt`rii acesteia de un num`r suficient de
mare de state. Deoarece descurajarea nuclear` oferea o baz` necesar` dar
nu ]i suficient` pentru ordinea interna\ional`, nealinierea ar fi putut crea
un sistem interna\ional „în care toate statele suverane, indiferent de
m`rime, pot coexista într-o rela\ie competitiv`, dar nu agresiv`“. 5 Idealul
lui Burton este reflectat în viziunea sa despre statul impar\ial, pasiv ]i
nealiniat, care înglobeaz` întreaga sa concep\ie privitoare la rolul care tre-
buie jucat de „puterile mijlocii“ ca Australia. Totu]i, leg`tura dintre suges-
tiile politice ale lui Burton ]i folosirea teoriei sistemelor nu a fost expus`
clar în aceast` lucrare.
În 1968 Burton a publicat a doua lucrare de referin\`, Systems,
States, Diplomacy and Rules. Este preocupat în continuare de teoria sis-
temelor ]i de luarea deciziilor, afirm@nd c` situa\iile conflictuale dintre
state iau na]tere adesea ca urmare a unor disfunc\ionalit`\i interne în pro-
cesul de luare a deciziei. Acestea pot ap`rea dintr-o educa\ie inadecvat`,
din lipsa cunoa]terii aprofundate a cadrului interna\ional, din ideologiile
care stimuleaz` orgoliile ]i temerile, precum ]i din percep\iile eronate ale
altor state. Burton a afirmat c` liderii na\ionali prefer` adesea s` transfere
187 J. BURTON
lupta intern` în spa\iul interna\ional chiar cu pre\ul conflictelor ]i al r`z-
boiului, reafirm@ndu-]i astfel convingerea c` o lume ideal` începe o dat`
cu lini]tea intern` a fiec`rui stat. Eliberat de revendic`rile ]i amenin\`rile
presiunilor interne, un stat poate urma o politic` mult mai flexibil` în exte-
rior, baz@ndu-se în procesul lu`rii deciziilor pe o percep\ie corect` ]i coor-
don@ndu-]i activit`\ile cu ale altor state prin intermediul organismelor
interna\ionale.
Burton folose]te drept cadru de analiz` a vie\ii sociale un sistem
asem`n`tor unui triunghi. În v@rful superior al triunghiului se situeaz`
ideea sa principal`, care deriv` din teoria general` a sistemelor: pozi\ia
statelor este condi\ionat` de nevoia acestora fie de adaptare la schimbarea
mediului în care se situeaz`, fie de schimbarea mediului însu]i. Pentru
Burton, tipul ideal de societate mondial` ar fi „cel perfect deschis schim-
b`rilor ]i care nu necesit` ajust`ri din partea vreunui stat sau a unuia dintre
organismele acestuia, except@nd schimb`rile naturale lente ]i continue“. 6
La una din bazele triunghiului conceptual men\ionat se afl` no\iu-
nea de legitimitate în comportamentul statelor. Acest concept încearc` s`
explice diferen\a dintre comportamentul coordonat ]i reciproc, sistemic ]i
func\ional, ]i comportamentul de putere, nonsistemic ]i de aceea disfun-
c\ional. De asemenea, trebuie f`cut` distinc\ie între legalitate ]i legitimi-
tate. Guvernele legitime se bazeaz` pe sprijinul cet`\enilor în procesul de
autoritate, coerci\ia acestora fiind astfel minim`. Burton a afirmat c`
guvernele trebuie s` reflecte valorile ]i s` satisfac` nevoile poporului pe
care [l reprezint` pentru a deveni legitim. „Întotdeauna c@nd exist` o dife-
ren\` între interesele sistemului, pe de o parte, ]i scopurile ]i valorile
autorit`\ilor, pe de alt` parte, ne afl`m în situa\ia ... unui nivel redus de
legitimare social`.“ 7
La cealalt` la baz` a triunghiului conceptual al lui Burton se situ-
eaz` teoria lu`rii deciziei. Leg`turile dintre cele trei unghiuri ale trunghi-
ului sunt definite de logica intern` a teoriei sale. Nevoile statelor (perce-
pute ca sisteme de ac\iune ]i nu ca actori independen\i) pot fi satisf`cute
doar de un comportament legitimat; luarea deciziei face leg`tura dintre
legitimitatea perceput` ca reprezent@nd valorile ]i interesele statului ]i
legitimitatea perceput` ca factor activ aflat în concordan\` cu acordurile ]i
revendic`rile adresate statului“.8 Dup` cum afirm` Daniel Dunn, în
momentul în care a fost publicat` aceast` lucrare cadrul de referin\` al lui
Burton era foarte larg:
„Rela\iile umane sunt v`zute în termeni de tranzac\ii, rela\ion`ri, sis-
teme, modele, percep\ii ]i definiri ale situa\iei. Acesta este un sistem
RELA|II INTERNA|IONALE 188
interna\ional format din state, dar este numai un sistem din multe altele
]i, [n termeni de natur` comportamental`, autoritate, legitimitate,
loialitate, conflict ]i control, ar putea s` nu fie, pentru mul\i oameni,
cel mai important sistem. În mod progresiv, vocabularul lui reflect`
no\iunile de participare, rela\ionare, autoritate, devian\`, conflict ]i
legitimitate.“9
La începutul anilor ’70, John Burton î]i c@]tigase reputa\ia de
cercet`tor al societ`\ii mondiale. Mai mult, s-a dedicat studierii naturii
conflictului ]i originilor complexe ale acestuia în absen\a institu\iilor ]i
modelelor comportamentale care s` satisfac` nevoile umane. Accentul pus
pe analiza sistemelor sc`zuse, de]i Burton înc` mai insista asupra utilit`\ii
]tiin\ifice în descrierea societ`\ii mondiale în locul folosirii filozofiei
politice sau a teoriei normative. Burton a r`mas un oponent hot`r@t al rea-
lismului ]i „politicii de putere“ în general, f`c@nd o delimitare important`
între rezolvarea tip „puzzle“ (puzzle-solving) ]i rezolvarea tip „problem`“
(problem-solving). Primul tip de abordare a solu\ion`rii conflictelor
opereaz` în cadrul unor constr@ngeri stabilite, întrebuin\@nd c`i (precum
recurgerea la for\`) folosite ]i în trecut. Deoarece aceast` abordare nu a
putut s` ajung` la r`d`cinile problemei violen\ei ]i s-a concentrat doar
asupra simptomelor (terorismul fiind un exemplu concludent), nu a reu]it
eradicarea violen\ei, deseori chiar contribuindu-se la perpetuarea ei. Pe de
alt` parte, rezolvarea tip „problem`“ este o abordare care încearc` s`
transforme ceea ce pare a fi o situa\ie conflictual` neutr` înr-o rela\ie po-
zitiv`. Burton a afirmat c`, de vreme ce statele folosesc deseori mijloace
care perpetueaz` conflictul, rezolvarea conflictelor, fie a celor dintre state,
fie a celor din interiorul lor, nu trebuie s` fie atributul p`r\ilor implicate,
ci al unor ter\e p`r\i care ar putea asista la procesul conflictual, l`rgin-
du-se astfel implicarea ]i la p`r\ile care sunt direct interesate în solu\io-
narea conflictelor ]i facilit@ndu-se c`utarea unor solu\ii c@t mai creative.
La baza schimb`rii direc\iei preocup`rilor lui Burton din anii ’70 ]i
’80 a fost convingerea potrivit c`reia, o dat` ce au fost în\elese originile
violen\ei ca e]ec a îndeplinirii nevoilor umane într-o societate mondial`,
ar trebui s` se ac\ioneze mai degrab` în sensul cre`rii de institu\ii ]i sta-
bilirii de practici care s` poat` îmbun`t`\i condi\ia uman`. În c`ut`rile sale
pentru a stabili un concept automotivant al nevoilor umane, în concor-
dan\` cu angajarea sa pozitivist` [n studiul ]tiin\ific al politicii, lucr`rile
lui Burton dezv`luie o capacitate multidisciplinar` de invidiat de atragere
a unor surse disparate c`tre ]tiin\ele sociale, surse provenite din biologie,
psihologie ]i sociologie. În 1972, Burton a definit nevoile umane ca valori
socio-biologice ]i a sus\inut c` acestea sunt caracteristici universale ale
189 J. BURTON
tuturor fiin\elor umane. Sisteme culturale diferite nu fac dec@t s` folo-
seasc` mijloace diferite pentru a le satisface; importan\a acestora ca priori-
tate variaz` în func\ie de sistemul cultural. În studiul Conflict: Resolution
and Prevention (1990), Burton a sus\inut c` situa\iile conflictuale pot fi
solu\ionate doar prin satisfacerea a opt nevoi fundamentale ale p`r\ilor
antagoniste: „nevoia de r`spuns, de securitate, de recunoa]tere, de stimu-
lare, de justi\ie redistributiv`, de a se face în\eles, de a fi perceput ca actor
ra\ional … ]i nevoia de control“. 10 În momentul în care aceste nevoi au
fost satisf`cute ne asum`m roluri care ne permit s` ap`r`m aceste nevoi ]i
adesea s` combin`m nevoile cu rolul asumat de a le proteja. F`r` îndoial`,
Burton r`m@ne convins c` „frustrarea cauzat` de nevoi“ este cauza princi-
pal` a violen\ei ]i a „conflictului în societatea mondial` contemporan`“.
În plus, „teoria nevoilor î\i mut` aten\ia de la individ (privit ca vinovat)
c`tre absen\a legitim`rii structurilor, institu\iilor ]i politicilor ca surs` pri-
mar` de conflict“. 11
Opera lui Burton în domeniul solu\ion`rii conflictelor, de]i a inspi-
rat mul\i continuatori, a atras de asemenea unele critici. În particular, în-
cercarea cercet`torilor vie\ii sociale de a alc`tui o list` obiectiv` a nevoilor
umane nu a avut succes. Aceast` list` este adesea exprimat` în termeni
foarte vagi, iar dezbaterea dintre cei care consider` c` nevoile umane sunt
universale ]i cei care le consider` elemente specifice culturale r`m@ne
nerezolvat`. Trebuie men\ionat c` nici Burton nu a reu]it s` stabileasc`
modul în care aceste nevoi pot fi satisf`cute simultan. Acest lucru con-
travine par\ial teoriei sale conform c`reia ]tiin\ele sociale sunt utile în re-
zolvarea problemelor care fac, în mod tradi\ional, obiectul filozofiei poli-
tice. În timp ce majoritatea cercet`rilor lui Burton, mai ales cele referi-
toare la natura „societ`\ii mondiale“, sunt un suport corectiv al realismului
chiar ]i în prezent, Richard Little desconsider`, în 1984, aportul lui Burton
]i al continuatorilor s`i:
„Trebuie s` alegem în ce fel de lume vrem s` tr`im. În consecin\`,
cercet`torul social nu poate fi niciodat` un simplu spectator.
Posibilitatea de a recl`di lumea, analizat` de c`tre acesta, afecteaz` în
mod necesar natura acestei analize. De aceea, analogiile cu ]tiin\ele
sociale sunt nepotrivite, deoarece orice analiz` a lumii sociale va fi
influen\at` de valorile analistului. Într-o lume a valorilor în competi\ie,
meritul unui anumit model nu se impune de la sine. Nici un model nu
este independent de ideologie. Dac` John Burton dore]te s` schimbe
lumea, trebuie s` aduc` argumente de ordin ideologic în acest sens.
Este contraproductiv s` ata]ezi unei valori un ve]m@nt din ]tiin\ele
RELA|II INTERNA|IONALE 190 191 J. BURTON

naturii. Un model al ordinii sociale lipsit de elemente ideologice este o
himer` care nu trebuie nici revendicat`, nici urmat`.“12
Note
1. John Burton, World Society, Cambridge, Cambridge University Press, 1972, p. 43.
2. Pentru o util` privire de ansamblu asupra originilor ]i teoriei sistemelor în studi-
ul rela\iilor interna\ionale, a se vedea lucrarea lui C. R. Mitchell „Systems
Theory and International Relations“, în lucrarea lui A.J.R. Groom ]i a lui C.R.
Mitchell (ed.), International Relations Theory, Londra, Pinter, 1978, p. 33-48.
3. John Burton, International Relations: A General Theory, Cambridge, Cambridge
University Press, 1965, p. 147.
4. Ibid., p. 274.
5. Ibid., p. 231.
6. John Burton, Systems, States, Diplomacy and Rules, Cambridge, Cambridge
University Press, 1968, p. 36.
7. Ibid., p. 47.
8. Ibid., p. 57.
9. David J. Dunn, „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“,
[n Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 200.
10. John Burton, Frank Dukes and George Mason, Conflict: Resolution and
Prevention, Basingstoke, Macmillan, 1990, p. 95.
11. John Burton (ed.), Conflict: Human Needs Theory, Londra, Macmillan, 1990, p. xv.
12. Richard Little, „The Decision Maker and Social Order: the End of Ideology or
the Pursuit of a Chimera?“, în Michael Banks (ed.), Conflict in World Society,
Brighton, Wheatsheaf Books, 1984, p. 95.
World Society, Cambridge, Cambridge University Press, 1972.
„Resolution of Conflict“, [n International Studies Quarterly, nr. 16, 1972, p. 5-30.
Deviance, Terrorism and War: The Process of Solving Unsolved Social and Political
Problems, Oxford, Martin Robertson Press, 1979.
„The Role of Authorities in World Society“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 8, 1979, p. 73-79.
Dear Survivors: Planning After Nuclear Holocaust: War Avoidance, Boulder, Colorado,
Westview Press, 1982.
Global Conflict: The Domestic Sources of International Crisis, Brighton, Wheatsheaf
Books, 1984.
Conflict: Resolution and Prevention (coautori Frank Dukes ]i George Mason), Londra,
Macmillan, 1990.
Conflict: Human Needs Theory (ed.), Londra, Macmillan, 1990.
Lecturi suplimentare
Banks, Michael (ed.), Conflict in World Society: A New Perspective on International
Relations, New York, St Martin’s Press, 1984.
Banks, Michael, „Where We Are Now?“, [n Review of International Studies, nr. 11,
1985, p. 215-233.
Dunn, David J., „Articulating an Alternative: the Contribution of John Burton“, [n
Review of International Studies, nr. 21, 1995, p. 197-208.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch

]i Galtung.

Principalele lucr`ri ale lui John Burton

The Alternative: A Dynamic Approach to Our Relations With Asia, Sydney, Morgan
Publications, 1954.
International Relations: A General Theory, Cambridge, Cambridge University Press, 1965.
Systems, States, Diplomacy and Rules, Cambridge, Cambridge University Press, 1968.
Conflict and Communication: The Use of Controlled Communication in International
Relations, Londra, Macmillan, 1969.

ROBERT COX
„O teorie serve]te întotdeauna cuiva ]i este [ndreptat` c`tre un
anume scop.“ 1 Aceasta este ideea cea mai citat` din opera lui Robert Cox,
oper` care a devenit mult mai r`sp@ndit` în anii ’90 dec@t înainte de
sf@r]itul r`zboiului rece din dou` motive: Cox a publicat nenum`rate arti-
cole privitoare la fenomenul „globaliz`rii“ în rela\iile interna\ionale; el este
cel care a inspirat un num`r tot mai mare de cercet`tori care s-au grupat
ca promotori ai „teoriei critice“ postmarxiste. Articolul de pionierat al lui
Cox în domeniul teoriei critice a fost publicat în 1981 ]i a p`rut s` ofere o
alternativ` radical` la pozitivismul neorealist, care la acea dat` domina
studiul rela\iilor interna\ionale mai ales în Statele Unite.
Cox a început s` studieze rela\iile interna\ionale ]i economia poli-
tic` interna\ional` în a doua jum`tate a vie\ii lui. Beneficiind de aportul
canoanelor academice ale disciplinei men\ionate, opera lui are originali-
tate ]i prospe\ime în compara\ie cu cele mai multe cercet`ri teoretice din
domeniu. Concep\ia despre lume a lui Cox s-a format de-a lungul a mai
mul\i ani ]i a fost profund modelat` de o carier` neconven\ional`. Bio-
grafia sa este esen\ial` pentru a-i în\elege abordarea studiului rela\iilor
interna\ionale, mult mai important` dec@t a majorit`\ii autorilor cuprin]i în
aceast` lucrare.
Robert Cox s-a n`scut în 1926, în Quebec, Canada, ]i a copil`rit la
Montreal. De]i (sau poate chiar acesta este motivul) p`rin\ii lui erau vor-
bitori de limb` englez`, conservatori, Cox a devenit un student meticulos
al politicilor radicale din Canada vorbitoare de limb` francez`. Interesul
s`u pentru rela\iile interna\ionale s-a manifestat doar dup` sf@r]itul celui
de-al doilea r`zboi mondial. Dup` absolvirea studiilor universitare la
Universitatea din McGill, s-a al`turat Organiza\iei Interna\ionale a Muncii
de pe l@ng` Organiza\ia Na\iunilor Unite, care în timpul r`zboiului ]i-a
avut cartierul general la Universitatea McGill. În 1945 Cox a p`r`sit
Canada pentru a ocupa noua sa func\ie de la Geneva. A activat în Orga-
niza\ia Interna\ional` a Muncii [n urm`torii 25 de ani, mai înt@i ca func-
\ionar superior ]i apoi ca ]ef al Direc\iei de programe ]i planificare.
Activitatea în cadrul OIM, în timpul r`zboiului rece, a marcat în
mod incontestabil via\a lui Cox:
„Au existat trei aspecte inerent contradictorii, dar fundamentale pentru
supravie\uirea politic` în timpul r`zboiului rece: (1) men\inerea spri-
jinului Statelor Unite (mai ales al unui lider american care a fost în
mod repetat atacat ca «moderat împotriva comunismului» de elementele
193 R. COX
dure ale mi]c`rii sindicale americane ]i ca protector al «infiltr`rii
socialismului» de elementele mai reac\ionare din r@ndul oamenilor de
afaceri americani); (2) men\inerea principiului «universalit`\ii», adic`
a încerca s` li se creeze membrilor blocului sovietic o imagine accep-
tabil` în fa\a Occidentului; (3) ob\inerea ]i men\inerea unui nivel
acceptabil de coeren\` a programelor organiza\iei în cadrul unei biro-
cra\ii segmentate în domenii de tip feudal.“2
La începutul anilor ’70, c@nd a considerat c` statutul s`u de mem-
bru al organiza\iei ]i libertatea de a scrie ]i de a publica studii nu mai erau
compatibile, Cox a demisionat din organiza\ie ]i a început o carier` aca-
demic` la Universitatea Columbia. În 1977 s-a întors în Canada pentru a
deveni profesor de ]tiin\e politice la Universitatea York din Toronto.
În scopul perceperii corecte a operei acestui teoretician iconoclast,
trebuie avute în vedere trei elemente cruciale: angajarea sa în teoria cri-
tic`; influen\a lui Antonio Gramsci ]i a lui Karl Polanyi asupra argumen-
ta\iei proprii cu privire la ordinea mondial`; analiza sa deosebit` privind
globalizarea la sf@r]itul secolului al XX-lea.
{n primul r@nd, Cox se consider` un teoretician critic. Termenul de
teorie critic` este, f`r` îndoial`, inadecvat pentru a acoperi toate alterna-
tivele care pot fi incluse în aceast` categorie teoretic`. Un termen mult
mai potrivit ar putea fi „cercetare orientat` ideologic“, incluz@nd neo-
marxismul, unele forme ale feminismului ]i alte ]coli radicale de g@ndire.
Aceste direc\ii de g@ndire sunt optim plasate împreun` datorit` conver-
gen\ei în respingerea ideii de libertate axiologic`, promovate de formele
de g@ndire pozitiviste. Natura nu poate fi privit` ca „dat“ sau ca „meca-
nism care func\ioneaz` natural“ dec@t printr-o abordare axiologic`. Valo-
rile fiind parte component` a fiec`rei cercet`ri, întrebarea imediat` care se
ridic` este ce ]i ale cui valori vor guverna. Dac` finalitatea studiului poate
varia în func\ie de valorile alese, atunci alegerea unui anumit sistem de
valori va tinde s` acorde o mai mare importan\` unor anume indivizi sau
grupuri în detrimentul altora, studiul devenind astfel un act politic.
Aceasta nu înseamn` c` teoreticienii criticii sunt oricum ]i oric@nd
relativi]ti. Preocuparea acestora cu privire la fenomenul „falsei con]tiin\e“
dezv`luie credin\a în posibilitatea existen\ei unei „con]tiin\e reale“.
Aceasta este ]i sarcina autoimpus` a teoreticienilor critici, aceea de a
dezv`lui for\ele materiale ]i sociale care [i împiedic` pe oameni s`-]i
ating` scopurile reale într-o lume care le manipuleaz` dorin\ele ]i le limi-
teaz` poten\ialul. Sarcina cercet`rii critice este, prin defini\ie, de a ridica
omenirea la nivelul con]tiin\ei „reale“. Aceasta reprezint` o condi\ie nece-
sar`, dar nu ]i suficient` pentru a ac\iona în scopul transform`rii lumii.
RELA|II INTERNA|IONALE 194
Cox compar` teoria critic` cu ceea ce el denume]te „teoria solu\ion`rii
problemelor“, concept folosit pentru a descrie teoriile care iau ca un dat
durabilitatea sistemului a c`rui dinamic` intern` inten\ioneaz` s` o descrie.
Teoria critic` se axeaz` pe schimb`rile istorice la scar` mare ]i pe con-
tradic\iile ]i conflictele care ar putea furniza poten\ial pentru transform`ri
sistemice emancipatoare.
Încercarea sa cea mai sistematic` de a construi o teorie critic` pro-
prie a rela\iilor interna\ionale poate fi g`sit` în lucrarea Production, Power
and World Order: Social Forces in the Making of History (1987). Aceasta
asigur` cadrul conceptual de baz` folosit de Cox pentru a examina leg`-
tura dintre for\ele materiale de produc\ie, ideile ]i institu\iile din cadrul
rela\iilor interna\ionale în anumite perioade istorice. Ipoteza de baz` a
lucr`rii este c` for\ele de produc\ie creeaz` baza material` a rela\iilor
sociale, gener@nd capacitatea de exercitare a puterii în cadrul institu\iilor,
puterea ]i produc\ia fiind, dialectic, în leg`tur`. Puterea determin` modul
de organizare a produc\iei. Lucrarea este structurat` în trei p`r\i.
În prima parte, Cox distinge nu mai pu\in de 12 „patternuri“ de rela\ii
de produc\ie, pe care le denume]te „moduri ale rela\iilor sociale de pro-
duc\ie“. Acestea includ modurile de subzisten\`, \`ran-mo]ier, pia\a primi-
tiv` a for\ei de munc`, casnic, autoangajare, pia\a muncii bazat` pe fabric`,
bipartit, corporatist-întreprinz`tor, tripartit, planificare local` ]i central`.
Fiecare dintre aceste moduri este studiat ca structur` de sine st`t`toare, cu
poten\ial propriu de dezvoltare ]i cu perspectiv` ideatic`/institu\ional`
individual`. Rela\iile sociale de produc\ie apar în trei feluri distincte ana-
litic: puterea social` acumulat`, care determin` natura produc\iei; struc-
tura autorit`\ii, care este modelat` de dinamica intern` a procesului de
produc\ie; consecin\ele distributive ale produc\iei. Cox arat` cum aceste
aspecte ale rela\iilor sociale sunt legate între ele într-o manier` dialectic`
]i este în mod deosebit interesat de modurile în care factorii enumera\i
intr` reciproc în contradic\ie ]i conflict în anumite faze istorice.
În ciuda studiului panoramic al acestor modele ale rela\iilor de pro-
duc\ie, Cox s-a axat pe dou` moduri de dezvoltare, denumite de el capi-
talist ]i redistributiv. Dezvoltarea este asociat` cu ]i devine posibil` prin
generarea unui surplus economic în cadrul unui mod de rela\ii sociale.
Reproduc\ia simpl`, în care modul este doar reconstituit în urma unor
cicluri de produc\ie succesive, nu poate produce o dezvoltare semnifica-
tiv`. At@t capitalismul, c@t ]i formele redistributive ale dezvolt`rii acu-
muleaz` pentru a se putea dezvolta ]i ambele pot organiza produc\ia pe c`i
asem`n`toare pentru a crea un surplus necesar dezvolt`rii ulterioare. Meca-
nismele ]i logica de acumulare difer` la cele dou` moduri, capitalismul
195 R. COX
fiind bazat pe urm`rirea ob\inerii unui profit pe pia\`, în timp ce în soci-
et`\ile redistributive deciziile politice determin` ceea ce trebuie produs.
Cox sus\ine c` orice compara\ie semnificativ` între capitalism ]i
tipul redistributiv de dezvoltare trebuie plasat` într-un context global,
lu@ndu-se în considerare rela\iile dintre statele unde se concentreaz` aces-
te dou` tipuri. De exemplu, dinamica ini\ial` ]i reprimarea dezvolt`rii
redistributive sunt explicate în mare m`sur` de presiunile interna\ionale
asupra regimurilor ale c`ror economii, predominant bazate pe agricultur`,
trebuie s` concureze cu \`rile dezvoltate industrial din Europa ]i cu Statele
Unite. De]i dezvoltarea redistributiv` a ap`rut prin combinarea planifi-
c`rii centrale ]i a propriet`\ii comune, dezvolt`rile recente au descoperit
modele diferite de schimbare în URSS ]i China. În URSS proprietatea
comun` devenise total subordonat` necesit`\ilor planific`rii centrale, în
timp ce în China a fost demontat` în agricultur` ]i înlocuit` cu forme de
pia\` de munc` în întreprinderi.
În a doua parte a c`r\ii, cercetarea lui Cox se axeaz` pe dezvoltarea
sistemului statal modern ]i mai ales pe constr@ngerile impuse statelor de
economia politic` mondial`. Astfel de constr@ngeri sunt utile pentru a
explica transform`rile ]i contradic\iile diferitelor moduri de rela\ii sociale
de produc\ie. Subliniind importan\a for\elor materiale de produc\ie în
determinarea rela\iilor sociale, Cox recunoa]te totodat` ]i rolul-cheie jucat
de state ]i de rela\iile dintre state:
„Statele creeaz` condi\iile în care moduri particulare de rela\ii sociale
devin dominante asupra tipurilor cu care coexist`. Ele structureaz` fie
în mod inten\ionat, fie accidental rela\ia dominator-subordonat în pro-
cesul de acumulare … fiecare stat este constr@ns de pozi\ia sa ]i de
puterea sa relativ` în cadrul ordinii mondiale, fapt ce [i limiteaz`
voin\a ]i capacitatea de a schimba rela\iile de produc\ie.“3
Concep\iile lui Cox datoreaz` mult scriitorului comunist italian
Antonio Gramsci. 4 În particular, Cox folose]te ideea lui Antonio Gramsci
despre controlul hegemonic în societ`\ile capitaliste pentru a explica
modul în care ideile dominante despre ordinea mondial` sunt utilizate
pentru a sus\ine modele particulare de rela\ii dintre for\ele materiale, idei
]i institu\ii la un nivel global. Gramsci se situeaz` în sfera schemei mar-
xiste, unde „baza economic`“ stabile]te condi\iile limitative pentru
politic`, ideologie ]i stat. Esen\a operei lui Gramsci este îns` departe de
formele simple de reduc\ionism. El se adreseaz` în special naturii com-
plexe a rela\iilor dintre structur` ]i suprastructur`, care nu poate fi redus`
doar la o simpl` reflectare a condi\iilor economice interpretate simplist.
RELA|II INTERNA|IONALE 196
Originalitatea teoriei sale const` într-o serie de concepte literare folosite
pentru a extinde ]i a transforma felul de a în\elege politica. Gramsci a fost
în mare m`sur` preocupat de caracterul rela\iilor dintre stat ]i societatea
civil`, care prevaleaz` în societ`\ile relativ moderne, mai ales în demo-
cra\iile capitaliste. El a atacat concep\ia reduc\ionist` despre stat ca stat de
„clas`“, instrument de coerci\ie ]i dominare al claselor conduc`toare.
Gramsci a insistat asupra rolului „educativ“ al statului, asupra semnifi-
ca\iei sale în construc\ia acelor alian\e care ar putea ob\ine sprijinul
diferitelor clase sociale ]i asupra rolului s`u în asigurarea „conducerii“
culturale ]i morale. De]i structura economic` poate fi determinant` în
ultim` instan\`, Gramsci a acordat o mai mare autonomie efectelor for-
melor reale ale luptei pentru conducere, pe un front larg ]i pe un num`r
variat de institu\ii. El a sus\inut c` rolul partidului comunist a fost acela de
a se angaja ]i de a conduce într-o lupt` complex` pentru „hegemonie.“ O
schimbare în strategia politic` socialist` era necesar`, departe de un atac
direct ]i frontal [mpotriva statului pentru c@]tigarea pozi\iilor strategice pe
un num`r de fronturi. B`t`lia socialismului a fost receptat` ca „r`zboi al
pozi\iilor“, în prim` instan\` împotriva for\elor capitaliste dominante din
societatea civil` ]i din cultur`.
Astfel, pentru Gramsci ]i pentru Cox, hegemonia la nivel global nu
poate fi echivalat` cu simpla domina\ie material` sau militar` (ca în rea-
lism) ]i nici nu poate fi privit` ca „bun“ public de urm`rit (ca în institu\io-
nalismul neoliberal):
„Gramsci a folosit conceptul de hegemonie pentru a exprima o unitate
între for\ele materiale obiective ]i ideile etico-politice – în termeni
marxi]ti, o unitate a structurii ]i suprastructurii – în care puterea,
bazat` pe domina\ia asupra produc\iei, este explicat` [n mod ]tiin\ific
printr-o ideologie care încorporeaz` compromisul sau consensul dintre
grupurile dominate ]i cele dominatoare.“5
În majoritatea scrierilor sale, Cox este preocupat de ascensiunea ]i
declinul ordinii mondiale hegemonice de-a lungul timpului. El distinge
trei „structuri succesive ale ordinii mondiale“: economia interna\ional`
liberal` (1789-1873); era imperialismului concuren\ial (1873-1945);
ordinea mondial` neoliberal` (dup` 1945).
Cea de-a treia ]i ultima parte a c`r\ii se axeaz` pe studiul crizelor
economice globale din 1973-1974. El sus\ine c` restructurarea industrial`
]i financiar` din ultimii 20 de ani a condus la sl`birea puterii sociale
autonome colective a muncii ]i la cre]terea marginaliz`rii for\ei de munc`.
Acesta este contextul în care Cox examineaz` globalizarea la sf@r]itul sec-
197 R. COX
olului al XX-lea. Plec@nd de la lucr`rile lui Karl Polanyi, Cox se concen-
treaz` pe ceea ce denume]te „interna\ionalizarea statului“. El se refer` la
procesul prin care institu\iile, politicile ]i practicile na\ionale se adapteaz`
la structurile ]i dinamicile evolutive ale economiei mondiale bazate pe
produc\ia capitalist`.
Cox identific` trei dimensiuni ale acestui proces. {n primul r@nd,
„exist` un proces de formare a unui consens interstatal în ceea ce prive]te
nevoile ]i cerin\ele economiei mondiale, plasate într-un cadru comun din
punct de vedere ideologic“. {n al doilea r@nd, participarea la negocierea
acestui consens este ierarhic`. {n al treilea r@nd, „structura intern` a
statelor este în a]a fel adaptat` înc@t s` transforme în mod optim, la nivelul
fiec`rui stat, consensul global în politica ]i practica na\ional`“. 6 El identi-
fic` ]i trei etape istorice în procesul prin care statul a devenit din ce în ce
mai interna\ionalizat. Prima etap` a fost caracteristic` pentru anii ’30,
c@nd statele erau mai puternice în raport cu economia mondial` ]i î]i
puteau proteja popula\ia de ea. A doua etap` s-a petrecut dup` 1945, o dat`
cu stabilirea sistemului de la Bretton Woods, care reprezint` un compro-
mis între responsabilitatea guvernelor în fa\a institu\iilor economiei mon-
diale (mai ales sursele ei de lichiditate) ]i responsabilitatea în fa\a opiniei
publice interne pentru performan\ele economice ]i pentru men\inerea
nivelului de trai. A treia etap` implic` globalizarea statului, marc@nd o
restructurare a rela\iilor dintre stat ]i economia mondial` ]i compromisul
na\ional/interna\ional în favoarea institu\iilor transna\ionale ]i a re\elelor
de putere care domin` economia mondial` actual`. Interna\ionalizarea
statului marcheaz` erodarea în continuare a rolului statului ca tampon pro-
tector împotriva economiei mondiale ]i dezvoltarea surselor interstatale
de putere, de autoritate ]i de luare a deciziilor.
Astfel, Cox atrage aten\ia asupra unei perspective privind epoca
ulterioar` r`zboiului rece diferite de cea dezb`tut` de curentul realist ]i de
cel liberal. Schimb`rile echilibrului de putere dintre state ]i presupusa
ascensiune a democra\iei în fa\a totalitarismului sunt folositoare pentru un
fenomen numit de Cox „perestroik` global`“ (global perestroika). El
sus\ine ideea c` schimb`rile dramatice inspirate de „revolu\ia“ lui
Gorbaciov nu s-au limitat doar la teritoriul fostei URSS. O schimbare
structural` similar`, ]i anume dezintegrarea liberalismului global, a avut
loc ]i [n lumea capitalist` pe parcursul unei perioade mult mai îndelun-
gate. În viziunea lui Cox, globalizarea capitalului, produc\iei ]i datoriilor
nu constituie parte a unei inevitabile tendin\e c`tre o lume postindustrial`
]i postmodern`, cauzate doar de un avans exponen\ial în tehnologia pro-
duc\iei ]i a comunica\iilor. Aceast` globalizare a fost cov@r]itor facilitat` de
RELA|II INTERNA|IONALE 198
o ideologie dominant` neoconservatoare de deregulare menit` s` sl`beasc`
for\ele tradi\ionale de opozi\ie, mai ales mi]c`rile sindicale. Politica dus`
[n acest sens de unii ca Reagan ]i Thatcher în anii ’80 a contribuit la
„rena]terea separatismului secolului al XIX-lea între economie ]i
politic`. Aspectele esen\iale ale conducerii economice trebuie s` fie de
aceea protejate fa\` de politic`, adic` de presiunea maselor. Acest
deziderat este atins prin practici confirmate, tratate, legisla\ie, inclusiv
prin prevederile formale ale Constitu\iei.“7
Astfel, în viziunea lui Cox, imaginea dominant` a rela\iilor inter-
na\ionale este în contradic\ie radical` cu cele mai benigne interpret`ri
existente în domeniu. El consider` c` era contemporan` a „capitalismului
supraliberal ]i mondializant“ este locul unor contradic\ii ]i lupte majore
între: retorica democra\iei ]i „deficitul democratic“ cauzat de interna\io-
nalizarea statului; cererile cresc@nde în favoarea protec\iei interna\ionale
a mediului ]i capitularea autorit`\ii statului în fa\a corpora\iilor interna\io-
nale financiare ]i de afaceri; retorica victoriei asupra socialismului în
r`zboiul rece ]i inechitatea accelerat` dintre state ]i din interiorul lor.
Ce trebuie f`cut? Cox aduce în prim plan ceea ce el descrie ca o
nou` form` a multilateralismului, care nu trebuie limitat la reglementarea
orizontal` a rela\iilor dintre elitele statelor. El trebuie conceput ca:
„un loc geometric pentru transformarea ordinii existente [în numele]
unei concep\ii l`rgite asupra societ`\ii globale … multilateralismul tre-
buie definit din punctul de vedere al capacit`\ii sale de a reprezenta
for\ele active în lume at@t la nivel local, c@t ]i global.“8
Deoarece statele au jucat un rol major în facilitarea procesului de
globalizare, Cox sus\ine c` for\ele sociale care se opun hegemoniei trebuie
s` se angajeze într-un „r`zboi de pozi\ii“, idee cu aspect de sugestie deo-
camdat`. De exemplu, Cox afirm` c` mi]carea sindical` trebuie s` se
mobilizeze la nivel global, s` construiasc` alian\e ]i coali\ii cu noile
mi]c`ri sociale. Globalizarea „de deasupra“ trebuie s` fie contracarat` de
cea „de dedesubt“, lucru considerat dificil chiar de Cox. {i va fi greu
Occidentului „progresist“ s` se uneasc` cu mi]c`rile sociale islamice pen-
tru a construi un fel de contrafor\` global`. F`r` îndoial`, Cox sus\ine c`
dificult`\ile pot fi dep`]ite dac` tendin\a globaliz`rii se va încetini sau chiar
se va inversa.
{n concluzie, opera lui Robert Cox este o contribu\ie major` la dez-
voltarea teoriei critice în studiul rela\iilor interna\ionale. Prin toat` activi-
199 R. COX
tatea sa academic` de la Universitatea York, Cox a inspirat mul\i
cercet`tori s` reanalizeze modul în care trebuie studiat` economia politic`
interna\ional`. Ar fi corect s` se spun` c` materialismul istoricist al lui
Gramsci este poate acum cea mai important` alternativ` la viziunea rea-
list` ]i la cea liberal` din domeniu.
Note
1. Robert Cox, „Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations
Theory“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 128.
2. Robert Cox, Approaches to World Order, Cambridge, Cambridge University
Press, 1996, p. 23.
3. Robert Cox, Production, Power, and World Order: Social Forces in the Making
of History, New York, Columbia University Press, 1987, p. 399.
4. A se vedea în special lucrarea lui Robert Cox, „Gramsci, Hegemony, and
International Relations: an Essay in Method“, [n Millennium: Journal of
International Studies, nr. 12, 1983, p. 162-175.
5. Robert Cox, „Labour and Hegemony“, [n International Organisation, nr. 31,
1977, p. 387.
6. Robert Cox, Production, Power, and World Order, op. cit., p. 254.
7. Robert Cox, „Global Perestroika“, în lucrarea lui Ralph Miliband ]i a lui Leo
Panitch (ed.), The Socialist Register 1992, Londra, Merlin Press, 1992, p. 32.
8. Robert Cox, „Multilateralism and World Order“, [n Review of International
Studies, nr. 18, 1994, p. 162-163.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Gilpin,
Krasner, Keohane ]i Ruggie.
Principalele lucr`ri ale lui Robert Cox
International Organisation: World Politics: Studies in Economic and Social Agencies,
Londra, Macmillan, 1969.
The Anatomy of Influence: Decision Making in International Organization (cu
Harold Jacobson et al.), New Haven, Yale University Press, 1972.
„Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations Theory“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 126-155.
„Gramsci, Hegemony and International Relations: an Essay in Method“, [n
Millennium: Journal of International Studies, nr. 12, 1983, p. 162-175.
RELA|II INTERNA|IONALE 200
Production, Power, and World Order: Social Forces in the Making of History,
New York, Columbia University Press, 1987.
„Global Perestroika“, în Ralph Miliband ]i a lui Leo Panitch (ed.), The Socialist
Register, Londra, The Merlin Press, 1992, p. 26-143.
Approaches to World Order (cu Timothy J. Sinclair), Cambridge, Cambridge
University Press, 1996. Aceast` carte este o antologie a celor mai impor-
tante articole ale lui Cox. Pentru o bibliografie complet` a operei sale, a se
vedea p. 537-544.
Lecturi suplimentare
Cafruny, Alan Weston, „A Gramscian Concept of Declining Hegemony: Stages of
U.S. Power and the Evolution of International Economic Relations“, în
David P. Rapkin (ed.), World Leadership and Hegemony, Boulder, Colorado,
Westview Press, 1990, p. 97-118.
Gill, Stephen, „Historical Materialism, Gramsci, and International Political Economy“,
în Craig N. Murphy and Roger Tooze (ed.), The New International Political
Economy, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1991, p. 51-75.
Gill, Stephen (ed.), Gramsci, Historical Materialism, and International Relations,
Cambridge, Cambridge University Press, 1991.
Gill, Stephen ]i Law, David, „Global Hegemony and the Structural Power of Capital“,
[n International Studies Quarterly, nr. 33, 1989, p. 475-499.
Gill, Stephen ]i Mittelman, James (ed.), Innovation and Transformation in
International Studies, Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
Polanyi, Karl, The Great Transformation, Boston, Massachusetts, Beacon Press, 1944.
RICHARD A. FALK
Opera lui Richard Falk este dificil de clasificat în func\ie de o
tipologie prestabilit` prin intermediul c`reia sunt grupa\i g@nditorii impor-
tan\i din acest domeniu. }i aceasta din dou` motive. {n primul r@nd, Falk
nu este un teoretician declarat care [ncearc` s` construiasc` modele ela-
borate ce pretind s` pun` în lumin` tipare ale rela\iilor dintre state. Aceasta
nu [nseamn` c` opera sa ignor` teoria, pentru simpul motiv c` folose]te
opera altora pentru sus\inerea propriilor teorii. Al doilea motiv ar fi c`
Richard Falk încalc` frontiere ideologice în încercarea de a critica politi-
ca extern` a statelor (mai ales a Statelor Unite ale Americii) ]i de a oferi
sugestii pentru reforma sistemelor de state în grani\ele a ceea ce denu-
me]te domeniul posibilului. Falk poate fi descris totu]i ca un analist critic
al rolului legilor interna\ionale în cadrul politicilor globale care apeleaz`
înc` la principiile legale ]i constitu\ionale prin care sistemul de state poate
evolua într-o direc\ie cosmopolit`.
Dac` Falk este dificil de clasificat, lucr`rile lui sunt greu de rezu-
mat. Majoritatea autorilor studia\i în aceast` lucrare sunt cunoscu\i pentru
sus\inerea ]i elaborarea unor teorii sau concepte deosebite. Nu este cazul
lui Richard Falk. Cititorul va fi uimit s` constate o grij` permanent` fa\`
de problemele normative ale ordinii mondiale, fa\` de rolul legii în sus\i-
nerea ]i transformarea poten\ial` a sistemului de state ]i va fi surprins de
varietatea ]i volumul lucr`rilor sale. 1
Încep@nd cu 1961, Richard Falk a lucrat la Universitatea Princeton.
În 1965 a fost numit profesor de drept interna\ional la Catedra Albert
Milbank. Falk, n`scut în 1930 la New York, î]i descrie originea de „evreu
asimila\ionist care neag` virtual chiar partea etnic` a iudaismului“. 2 Dup`
propriile sale afirma\ii, statutul de outsider a contribuit la sentimentul s`u
de semiapartenen\` la societatea american` ]i este posibil s`-i fi influen\at
]i dezvoltarea ulterioar` ca un critic sus\inut al politicii externe americane
încep@nd cu 1960. Falk a absolvit Universitatea din Pensylvania în 1952
cu licen\` în economie, înainte de a se hot`rî s` studieze dreptul. A
absolvit Facultatea de Drept a Universit`\ii Yale în 1955 ]i ]i-a completat
studiile cu doctoratul la Universitatea Harvard, în 1962. Dup` ce a predat
în cadrul Universit`\ii de Stat din Ohio ]i la Harvard la sf@r]itul anilor ’50,
a activat la Facultatea de drept a Universit`\ii Princeton [n urm`toarele trei
decenii. De asemenea, a predat la Universitatea Stanford ]i la cea din
Stockholm. {n 1985 a fost bursier Guggenheim.
RELA|II INTERNA|IONALE 202
Interesul lui Falk pentru politic` a ap`rut o dat` cu debutul activi-
t`\ii sale didactice din Ohio la începutul anilor ’60, c@nd a asistat la unele
scene de rasism împotriva unor studen\i de culoare ]i s-a confruntat cu un
grup radical de cercet`tori care dezb`teau lucr`rile lui Marx, C. Wright
Mills ]i Herbert Marcuse. A f`cut o mi]care bun` transfer@ndu-se la Uni-
versitatea Princeton, unde a studiat dreptul interna\ional împreun` cu
]tiin\ele politice, rela\iile interna\ionale ]i alte ]tiin\e sociale. Aceasta i-a
permis lui Falk s`-]i plaseze opera în cadrul unui interes mai larg pentru
problemele ordinii globale ]i ale injusti\iei din acest domeniu, furniz@ndu-i
o baz` util` pentru integrarea experien\ei din dreptul interna\ional [n valo-
rile normative. Spre deosebire de al\i cercet`tori, Falk a c`utat s` joace
rolul „cet`\eanului-pelerin“ ]i a [mbinat munca academic` cu activismul
politic.
„Menirea esen\ial` a unui cet`\ean-pelerin este de a descoperi modul
în care pot deveni dezirabile, chiar dac` imposibile, mi]c`rile sociale.
Mi]c`rile împotriva sclaviei, colonialismului, discrimin`rii sociale ]i
patriarhatului sunt doar c@teva exemple. Preocuparea mea principal`
este de a crea o mi]care pentru abolirea r`zboiului ]i agresiunii ca insti-
tu\ii sociale, fapt care implic` construc\ia gradual` a unei noi ordini
mondiale care s` asigure satisfacerea nevoilor de baz` ale tuturor
oamenilor, s` salveze mediul [nconjur`tor, s` apere drepturile funda-
mentale ale individului ]i ale grupurilor, f`r` a limita în nici un fel
resursele diversit`\ii culturale, ]i care s` ac\ioneze în scopul solu-
\ion`rii pa]nice a conflictelor dintre societ`\i.“3
În anii ’60, Falk a fost un oponent activ al interven\iei SUA peste
hotare, în special în Vietnam. La sf@r]itul anilor ’60, s-a implicat în World
Order Models Project (WOMP) împreun` cu un grup de cercet`tori radi-
cali]ti. Scopul acestui proiect este de a explora modalit`\ile în care o nou`
ordine mondial` poate fi creat` pentru: (1) diminuarea violen\elor colec-
tive pe scar` larg`; (2) cre]terea bun`st`rii sociale ]i economice; (3) reali-
zarea justi\iei politice în cadrul respect`rii drepturilor fundamentale ale
omului; (4) men\inerea ]i reabilitarea calit`\ii mediului. Falk ]i-a asumat
sarcina s` prefigureze o ordine care s` dezvolte aceste valori ]i s` [ncura-
jeze procesele de tranzi\ie care ar putea duce la crearea unei asemenea
ordini.
În anii ’70, Falk a fost unul dintre primii care au examinat moda-
lit`\ile în care sistemul westphalian de state suverane ]i independente ar fi
putut fi extins. El a identificat dificult`\ile existente ]i a ac\ionat pentru
mobilizarea opiniei publice din zonele industrializate ]i mai ales din SUA.
203 R. A. FALK
Un interes deosebit a fost acordat folosirii for\ei de c`tre state ca instru-
ment de politic` na\ional` în contextul amenin\`rii cu un dezastru nuclear.
Falk a atras aten\ia asupra necesit`\ii apari\iei unei ordini mondiale efi-
ciente într-o lume violent`, aflat` sub spectrul celui de-al treilea r`zboi
mondial; o astfel de perspectiv` ar putea s` se constituie într-un cataliza-
tor pentru adoptarea unanim` a unor schimb`ri institu\ionale interna\io-
nale care s` conduc` la un control mai centralizat, chiar suprana\ional, al
folosirii for\ei. Pe de alt` parte, Falk a sus\inut c` „se constat` o dezvoltare
gradual` a con]tiin\ei morale ]i a compasiunii umane pentru a permite
reorganizarea bazei politice a existen\ei umane la nivel global“.4 În anii
’70, a afirmat c` ONU ar trebui s` aib` un rol mult mai activ ca ter\` parte
în solu\ionarea r`zboaielor civile care au fost adesea provocate ]i sus\inute
de marile puteri prin expansiunea r`zboiului rece în \`rile lumii a treia.
În 1981, Falk a publicat Human Rights and State Sovereignty,
sus\in@nd c` dezvoltarea drepturilor omului trebuie s` aib` loc prin trans-
formarea structurilor tradi\ionale, mai ales prin sprijinirea mi]c`rilor po-
pulare care se opun for\elor imperialiste reprezentate de SUA. El a afirmat
c` formele capitalismului interna\ional sunt cel mai mare impediment în
calea reformei ]i c`, din punct de vedere ideologic, socialismul este supe-
rior capitalismului prin inten\ia de a distribui bun`starea în mod echitabil.
Capitalismul exploateaz` anumite clase sociale, diviziunea orizontal` a
lumii politice f`c@nd dificil` pentru cei de la baza ierarhiei economice
accesul dincolo de grani\ele proprii. Falk a sugerat c` reforma global` ar
trebui s` înceap` prin înfr@ngerea imperialismului ]i prin urm`rirea asidu`
a respect`rii drepturilor politice ]i economice ale omului. Sus\inerea acor-
dat` de Falk socialismului se baza pe promisiunile acestuia, în discordan\`
cu „realiz`rile reale“ ale statelor socialiste existente.
Dup` [ncheierea r`zboiului rece, spre sf@r]itul anilor ’80, ]i dup`
diminuarea aparent` a pericolului unui r`zboi nuclear, Falk a continuat s`
sus\in` transformarea sistemului westphalian ]i s` promoveze scopurile
sale cosmopolite. {n viziunea lui, „stabilitatea“ sistemului de state nu tre-
buie s` fie evaluat` doar prin absen\a conflictelor interstatale (a]a-numita
ordine interna\ional`), ci ]i prin criteriile ordinii mondiale în cadrul c`reia
interesele statale sunt subordonate celor individuale. Interesul na\ional
este [n esen\` mai pu\in important dec@t interesul global, iar sf@r]itul
r`zboiului rece nu diminueaz` necesitatea unei transform`ri structurale. În
absen\a interesului global, sistemul interna\ional va continua s` pro-
moveze conceptul „imperativelor de stat“. Acestea includ promovarea
cre]terii economice a statelor-na\iuni, m`surat` doar prin produsul intern
brut, competi\ia economic` ]i tehnologic`, folosirea institu\iilor interna-
RELA|II INTERNA|IONALE 204
\ionale doar pentru realizarea scopurilor interne, bariere politice împotri-
va liberei circula\ii ]i neimplicarea în sus\inerea unor politici ecologice ]i
demografice eficiente la nivel interna\ional. Falk nu descrie perioada ulte-
rioar` anului 1989, în termeni triumfali]ti, ca „sf@r]itul Istoriei“ ]i ca vic-
torie a democra\iei asupra rivalilor ei, ci dimpotriv` ca epoc` istoric` ce
faciliteaz` l`rgirea „orizontului aspira\iilor plauzibile“ pentru a include
extensii mult mai ambi\ioase ale dreptului ]i institu\iilor în raport cu
guvernarea vie\ii politice ]i economice. Era ulterioar` r`zboiului rece este
caracterizat` de pericole noi ]i de noi oportunit`\i pentru schimb`rile
structurale.
Pericolele sunt at@t geopolitice, c@t ]i economice. Din punct de ve-
dere geopolitic, Falk nu este convins c` destr`marea URSS implic` ]i
destabilizarea echilibrului de putere politic`. El subliniaz` mai ales modul
în care unii anali]ti politici ]i strategi americani încep s` indice China ca
o superputere în devenire, care ar putea, prin politicile sale din regiunea
Asia-Pacific, s` amenin\e interesele SUA. Efortul Coreii de Nord de a-]i
dezvolta capacit`\i nucleare, amenin\`rile Chinei de a-]i alipi Taiwanul
prin for\` ]i disputele teritoriale existente între China, Japonia ]i Vietnam
reprezint` posibile „detonatoare“ ale unui nou r`zboi rece între SUA ]i
China. Acest conflict va fi mai pu\in unul ideologic ]i mai mult o rivali-
tate tradi\ional` între mari puteri, mascat` de tonuri culturale ]i rasiale.
Din punct de vedere economic, Falk este preocupat de ceea ce el identi-
fic` a fi inegalitatea continu` creat` de capitalismul global pe care [l con-
sider` complet opus promov`rii unei democra\ii participative. „O alterna-
tiv` a economiei de pia\`, a]a cum este reprezentat` de efortul de consti-
tuire a regimului de pia\` liber` în Europa ]i America de Nord, va accen-
tua diferen\ele dintre Nord ]i Sud ]i va neglija condi\ia celor dezavantaja\i
de pretutindeni.“5
Pe de alt` parte, acelea]i for\e tehnologice care reduc importan\a
grani\elor (de exemplu Internetul) sunt ]i for\ele motrice poten\iale pentru
activizarea mi]c`rilor incipiente în promovarea valorilor p`cii mondiale.
Acest fapt trebuie s` încurajeze proiectul „constitu\ionalit`\ii globale“ ca
mecanism care s` conduc` la un anumit tip de „democra\ie transna\ional`“
bazat` pe eficacitatea unui sistem legislativ interna\ional care s` îmbine
interesele individuale cu cele statale. În anii ’90, entuziasmul de [nceput
al lui Falk pentru mi]c`rile revolu\ionare de eliberare ]i pentru socialism
a f`cut loc unei apropieri de ceea ce el denume]te „societatea civil` glo-
bal`“. 6 Acest concept include coali\ii temporare de indivizi ]i de grupuri
care activeaz` în sensul promov`rii scopurilor care tind a fi ignorate în
205 R. A. FALK
cazul în care elitelor economice ]i/sau geopolitice le este îng`duit s`-]i
urmeze propriile scopuri.
„Exist` loc pentru speran\` ]i spa\iu politic pentru manifestarea ini\ia-
tivei creatoare. Promovarea drepturilor omului ]i a constitu\ionalit`\ii
stabile]te baza pe care globalizarea de jos [n sus poate evolua în sen-
sul echilibr`rii ]i neutraliz`rii aspectelor negative ale globaliz`rii de
sus [n jos. Din acest joc interactiv al for\elor opuse se poate imagina o
nou` ordine mondial` care s` slujeasc` interesele indivizilor ]i totu]i
s` fie înr`d`cinat` în realit`\ile curentelor politice. A imagina o viitoare
ordine mondial` modelat` în întregime de for\ele democratice
transna\ionale ar reprezenta o utopie ]i o naivitate. A imagina o tensi-
une creatoare cresc@nd` din numeroasele tendin\e pro ]i contra globali-
z`rii este un demers ra\ional, iar rezultatul va fi f`r` [ndoial` pozitiv.“7
Acesta este contextul adecvat pentru a în\elege precau\ia lui Falk în
acceptarea postmodernismului în teoria social`, precum ]i propunerile
sale recente de reform` a ONU. În lucrarea Explorations at the Edge of
Time (1992), Falk se angajeaz` într-o critic` acerb` a no\iunilor moderne
de ra\iune, adev`r ]i progres. Acestea favorizeaz` descrierile „omului
ra\ional“ (subiectul cunosc`tor) care înt@lne]te ]i st`p@ne]te o singur`
realitate cognoscibil` (obiectul cunoscut). Rezultatul acestei înt@lniri este
încrederea în posibilitatea unei cunoa]teri exacte a „lumii reale“ în scopul
facilit`rii control`rii ]i st`p@nirii acesteia. Discursul esen\ialist, unitar ]i
universal despre modernitate exclude ]i minimalizeaz` diferen\a, pluralis-
mul ]i formele de cunoa]tere care nu întrunesc standardele „]tiin\ifice“ de
ra\ionalitate. Falk este prudent în repudierea postmodern` a iluminismului
care promoveaz` un relativism facil ]i submineaz` ideea drepturilor uni-
versale ale omului, dar îi sus\ine în acela]i timp pe cei care identific`
„partea întunecat` a modernit`\ii“ ]i care pun în lumin` costurile umane ]i
de mediu ale încerc`rii de a ob\ine controlul asupra noastr` ]i a mediului
înconjur`tor. {n aceast` lucrare, Falk invoc` ideea „cet`\eanului pelerin“
]i î]i catalogheaz` convingerile ca form` a „utopismului înr`d`cinat“ care
tinde spre o reform` global` de-a lungul „autostr`zii D-5“ (denuclearizare,
demilitarizare, depolarizare, democratizare, dezvoltare).
În anii ’90, Falk a fost în avangarda dezbaterii despre reforma
ONU, fiind ]i un oponent fervent al r`zboiului din Golf, deoarece
pretindea c` ONU a fost manipulat` în sensul legitim`rii intereselor SUA
]i nu a intereselor ordinii globale. Pe de o parte, invazia Kuwaitului de
c`tre Irak în 1990 a reprezentat o provocare a voin\ei ]i capacit`\ii ONU
de a r`spunde eficient despotismului ]i agresiunii în numele securit`\ii
RELA|II INTERNA|IONALE 206
colective. Pentru prima dat` în istoria institu\iilor moderne interna\ionale
a fost oferit un r`spuns prompt ]i eficient acestei crize, r`spuns care a
întrunit o majoritate cov@r]itoare. SUA „au afi]at disponibilitatea ]i capa-
citatea de a înfrunta Irakul ]i de a crea un front comun în cadrul Consi-
liului de Securitate pentru a cere Irakului retragerea necondi\ionat` din
Kuweit“.8 Pe de alt` parte, tot Falk afirm` c` efectul aplic`rii unor
rezolu\ii ale Consiliului de Securitate în timpul crizei a oferit sprijin ofi-
cial unui r`zboi pe care ONU a fost incapabil` s`-l controleze ]i ale c`rui
obiective au dep`]it scopul restaur`rii suveranit`\ii Kuweitului. În acest
sens, aspectele practice ale scoaterii Irakului din Kuweit ar fi fost mai bine
gestionate prin folosirea for\ei militare a SUA ]i a alia\ilor lor sub supra-
vegherea strict` a Consiliului de Securitate, cum este stipulat [n Carta ONU
(capitolul VII). Acest lucru ar fi facilitat un control mai strict al desf`-
]ur`rii de efective militare ]i al modului în care acestea au fost folosite.
În opinia lui Falk, ONU nu va reu]i s` se disocieze de „imperativele
sistemului de state“ dec@t dac` va deveni mai independent` din punct de
vedere financiar fa\` de statele puternice, iar Consiliul de Securitate va fi
mai responsabil at@t în fa\a comunit`\ii interna\ionale a statelor din
Adunarea General`, c@t ]i fa\` de actorii neguvernamentali ai sistemului
interna\ional. De asemenea, Falk este prudent fa\` de afirma\iile dup`
care, în anii ’90, fie SUA, fie ONU ar trebui s` adopte politici de
interven\ie umanitar` pentru a face fa\` num`rului cresc@nd de r`zboaie
civile. Falk sus\ine c` procentul ac\iunilor umanitare propriu-zise nu este
foarte ridicat ]i c` este o utopie s` se considere c` o mare putere va ac\iona
în sprijinul celor oprima\i. Marile puteri se concentreaz` mai degrab` în
mod selectiv asupra victimelor r`zboaielor civile ]i asupra guvernelor
totalitare în scopul sus\inerii propriilor interese. 9 În conformitate cu ve-
derile sale asupra situa\iei globale, Richard Falk afirm` c` este foarte pe-
riculos s` se acorde încredere statelor în rezolvarea situa\iilor care
reprezint` manifest`ri patologice ale sistemului de state însu]i.
Desigur, este posibil s` [l consider`m pe Falk un idealist confuz, în
anii ’60 el fiind criticat pentru ceea ce unii autori au interpretat a fi un
accent antiamerican în majoritatea lucr`rilor sale ]i pentru naivitatea de
care a dat dovad` în ceea ce prive]te natura uman` sau beneficiile socia-
lismului. Falk a recunoscut c` unele din predic\iile sale sumbre privitoare
la viitorul planetei erau bazate pe statistici eronate, care aveau drept surs`
analizele Clubului de la Roma, ]i c` unii ar putea considera încrederea sa
în cosmopolitismul legal o simpl` utopie.
Cu toate acestea, Falk a demonstrat importan\a dreptului inter-
na\ional în studiul rela\iilor interna\ionale nu doar ca un pachet static de
legi, ci ]i ca instrument esen\ial ]i dinamic al schimb`rii sociale.
207 R. A. FALK
Note
1. Biografia lui Richard Falk con\ine mai mult de 40 de pagini, iar cei interesa\i
de o list` complet` a lucr`rilor publicate pot g`si CV-ul s`u pe Internet la urm`-
toarea adres`: http://www.wws.princeton.edu/faculty/falkpapers/cv.html.
2. Richard Falk, „Manifesting World Order“, în Joseph Kruzel and James N. Rosenau
(ed.), Journeys Through World Politics, Toronto, Lexington Books, 1989, p. 161.
3. Ibid., p. 163.
4. Richard Falk, Legal Order in a Violent World, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1968, p. x-xi.
5. Richard Falk, „In Search of a New World Model“, [n Current History, nr. 92,
1993, p. 149.
6. A se vedea în special „Evasions of Sovereignty“, în R. B. J. Walker and Saul H.
Mendlovitz (ed.), Contending Sovereignties: Redefining Political Community,
Boulder, Colorado, Lynne Rienner, 1990, p. 61-78.
7. Richard Falk, „In Search of a New World Model“, op. cit., p. 149.
8. Richard Falk, „Reflections on the Gulf War Experience“, [n Juridisk Tidskrift,
nr. 3, 1991, p. 182.
9. A se vedea în special Richard Falk, „Grounds to Reject Intervention“, [n Peace
Review, nr. 8, 1996, p. 467-470.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull
]i Galtung.
Principalele lucr`ri ale lui Richard Falk
Law, Morality, and War in the Contemporary World, New York, Frederick A. Praeger, 1963.
Legal Order in a Violent World, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1968.
This Endangered Planet: Prospects and Proposals for Human Survival, New
York, Random House, 1971.
A Global Approach to National Policy, Cambridge, Massachusetts, Harvard University
Press, 1975.
A Study of Future Worlds, New York, Free Press, 1975.
„The World Order Models Project and its Critics: a Reply“, [n International
Organization, nr. 31, 1978, p. 531-535.
„Anarchism and World Order“, în Richard A. Falk and Samuel S. Sim (ed.), The
War System: An Interdisciplinary Approach, Boulder, Colorado, Westview
Press, 1980, p. 37-57.
Human Rights and State Sovereignty, New York, Holmes & Meier, 1981.
RELA|II INTERNA|IONALE 208
The End of World Order: Essays on Normative International Relations, New York,
Holmes &Meier, 1983.
Reviving the World Court, Chariottesville, University Press of Virginia, 1986.
The Promise of World Order: Essays in Normative International Relations,
Brighton, Wheatsheaf Books, 1987.
Revolutionaries and Functionaries: The Dual Face of Terrorism, New York, Dutton, 1988.
Economic Aspects of Global Civilization: The Unmet Challenges of World
Poverty, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1992.
Explorations at the Edge of Time: The Prospects for World Order, Philadelphia,
Temple University Press, 1992.
The Western State System, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1992.
On Humane Governance: Toward a New Global Politics: The World Order Models
Project Report of the Global Civilization Initiative, Cambridge, Polity
Press, 1995.
Lecturi suplimentare
Bull, Hedley, The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977.
Franck, Thomas, The Power of Legitimacy Among Nations, Oxford, Oxford University
Press, 1990.
Kruzel, Joseph and Rosenau, James (ed.), Journeys Through World Politics, Lexington,
Massachusetts, Lexington Books, 1989, p. 153-164.
ANDRÉ GUNDER FRANK
Frank este bine cunoscut ca un cercet`tor de frunte al „teoriei
dependen\ei“ în studiul dezvolt`rii. Teoria dependen\ei respinge radical
diagnozele de dup` cel de-al doilea r`zboi mondial ]i prognozele privind
dezvoltarea lumii a treia pe baza abord`rii moderniz`rii liberale, de]i
aceast` teorie, a]a cum se prezint` în zilele noastre, a fost înglobat` în teo-
ria sistemelor mondiale de c`tre promotorii radicalismului în studiul eco-
nomiei politice interna\ionale.
Frank s-a n`scut în 1929, în Germania, dar familia sa a emigrat în
SUA la începutul anilor ’30 pentru a evada din Germania nazist`. A urmat
Colegiul Swarthmore, unde a studiat economia, ]i a început doctoratul la
Universitatea din Chicago, în 1950. Studiile s-au întins pe durata mai mul-
tor ani din cauz` c` Frank a contestat corectitudinea tezei economice a lui
Keynes, fapt ce a atras antipatia profesorilor s`i. }i-a sus\inut teza de doc-
torat cu o diserta\ie asupra m`sur`rii comparative a productivit`\ii în agri-
cultura ]i industria Ucrainei, dup` care s-a axat pe studiul insuficien\ei
g@ndirii conven\ionale asupra dezvolt`rii, care se afla în stare incipient` la
acea dat`. La începutul anilor ’60, a renun\at la postul de la Universitatea
de Stat din Michigan pentru a lucra în America de Sud (în Chile), unde a
pus la punct majoritatea lucr`rilor sale, analiz@nd natura ]i dinamica dez-
volt`rii dintr-o perspectiv` radical`.
De-a lungul anilor ’60, Frank a scris mai multe lucr`ri care s-au
bucurat de un succes enorm în America, mai ales c` începuse escaladarea
r`zboiului din Vietnam. Dup` r`sturnarea regimului Allende din Chile
printr-o lovitur` de stat orchestrat` de generalul Pinochet, Frank s-a întors
în 1973 în Germania pentru a prelua un post la Institutul Americii Latine
din cadrul Universit`\ii Deschise din Berlin. În 1978 a devenit profesor [n
cadrul School of Development Studies de la University of East England,
unde a început studiul sistematic al economiilor statelor socialiste din
estul Europei ]i ]i-a continuat cercet`rile referitoare la istoria capitalis-
mului global. Timp de mul\i ani a predat ]i a cercetat [n cadrul Univer-
sit`\ii din Amsterdam, Olanda, iar în prezent este profesor la Universitatea
din Toronto.
Opera lui Frank de la sf@r]itul anilor ’50 ]i din anii ’60 trebuie
în\eleas` ca reac\ie la concep\ia tradi\ional` asupra cerin\elor „dezvolt`rii“
în lumea a treia ]i ca deconstruc\ie a acestei teorii. Aceast` concep\ie a fost
caracterizat` de dou` ipoteze principale, pe care Frank a luptat s` le sub-
mineze. {n primul r@nd, teoria economic` avea tendin\a s` identifice dez-
RELA|II INTERNA|IONALE 210
voltarea economic` cu cre]terea economic`, m`surat` cu indicatori statis-
tici simpli precum cre]terea PIB. Problemele ]i aspectele relevante pentru
dinamica dezvolt`rii institu\ionale ]i pentru transformarea valorilor au
fost l`sate în afara sferei formul`rii politicilor ]i analizelor economice.
Dup` cel de-al doilea r`zboi mondial, s-a pornit de la premisa c`, de
vreme ce „statele dezvoltate“ din America de Nord ]i din vestul Europei
erau deja dezvoltate, provocarea pentru statele s`race era de a aplica
politici similare care le-ar ajuta s` ob\in` o cre]tere rapid` conform teoriei
c`, dac` o \ar` cre]te, „se dezvolt`“ în acela]i timp. Astfel, subdezvoltarea
era definit` printr-o compara\ie a \`rilor bogate cu cele s`race, dezvoltarea
reprezent@nd reducerea discrepan\elor printr-un proces limitativ p@n`
c@nd \ara „nedezvoltat`“ devenea „dezvoltat`“.
În al doilea r@nd, chiar ]i acei autori care au luat în discu\ie ecua\ia
cre]terii ]i dezvolt`rii economice au presupus c` obstacolele din calea
dezvolt`rii \`rii studiate erau mai mult interne dec@t externe. În anii ’50
g@ndirea consacrat` dezvolt`rii era dominat` de ipoteza durkheimian` a
schimb`rii sociale printr-un consens ]i o ra\ionalizare cresc@nde. Acestea
necesitau aplicarea de ra\ionamente impersonale, mai degrab` obiective
dec@t subiective, în construc\ia rela\iilor interumane. Sociologul Talcott
Parsons distingea societ`\ile „moderne“ de cele „tradi\ionaliste“. În gene-
ral, ultimele tind s` pun` accent pe interesele colective în dauna celor indi-
viduale, rela\iile dintre persoane fiind bazate pe reguli nescrise, particu-
lare, ]i mai pu\in pe valorile universale, conform c`rora se afirm` egali-
tatea indivizilor indiferent de statutul acestora, iar obliga\iile sociale sunt
difuzate printr-o re\ea de grupuri ]i nu reprezint` obliga\ii contractuale,
asumate explicit, pentru perioade limitate ]i scopuri particulare.
Poate c` cel mai cunoscut text al paradigmei moderniz`rii este cel
al lui Walt Rostow, Stages of Economic Growth (1960). Rostow credea c`
societ`\ile tradi\ionaliste din China, Orientul Mijlociu ]i Europa medie-
val` aveau în comun o limit` superioar` a nivelului de atins, deoarece
poten\ialul ]tiin\ei ]i cel al tehnologiei fie nu erau disponibile, fie nu erau
aplicate sistematic. Pentru a se dezvolta sau „a decola“ (take off) conform
formul`rii sale, societ`\ilor trebuie s` le fie familiare ideile moderne
despre progres, educa\ia trebuie s` aib` o r`sp@ndire de mas`, este nece-
sar s` existe infrastructura financiar` ]i o palet` de întreprinz`tori indivi-
duali preg`ti\i s` ri]te pentru a ob\ine profit. Societ`\ile tradi\ionale vor
urma calea dezvolt`rii ]i a moderniz`rii dup` parcurgerea unor etape ale
industrializ`rii, c@nd veniturile se vor ridica la un nivel care s` permit`
popula\iei s` consume mai mult dec@t este necesar supravie\uirii, c@nd
propor\ia cet`\enilor implica\i în munca calificat` sau birocra\ie va cre]te,
211 A. G. FRANK
iar fondurile suplimentare vor fi investite pentru o cre]tere ulterioar`.
Concluzion@nd, în vreme ce cre]terea economic` este un criteriu impor-
tant al dezvolt`rii, aceasta din urm` implic` un num`r de schimb`ri struc-
turale ]i comportamentale secven\iale. S-a ajuns la [n\elegerea moderni-
z`rii ca „mi]care ascendent`“ a întregului sistem social ]i cultural de la un
stadiu de evolu\ie economic` la urm`torul, necesar` ]i în rela\ie direct` cu
o democratizare fundamental`. În contextul r`zboiului rece, paradigma
moderniz`rii a asigurat o diagnoz` ]i un tratament care au oferit un model
alternativ de cre]tere economic` celui ilustrat de URSS sau China, justi-
fic@nd cheltuielile masive f`cute de SUA pentru a sus\ine acest proces de
cre]tere [n \`rile mai s`race.
Pe durata c@t a activat în America Latin`, în anii ’60, Frank, ca ]i
al\i g@nditori radicali precum Rudolfo Stavenhagen ]i Fernando Cardoso,
]i-a schimbat mult concep\iile. El a afirmat c` dualismul parsonian era
exagerat ]i c` nu existau dovezi empirice care s` sus\in` teoria lui Rostow
despre stadiile dezvolt`rii. Dimpotriv`, Frank a sus\inut c` „subdez-
voltarea“, departe de a fi caracteristic` \`rilor ]i regiunilor insuficient inte-
grate [n economia mondial`, era de fapt o consecin\` a includerii acestor
\`ri în ceea ce mai t@rziu va fi denumit sistemul mondial capitalist.
Pentru a în\elege subdezvoltarea contemporan` trebuie s` ne con-
centr`m asupra r`d`cinilor istorice ale rela\iilor metropol`-satelit, la nivel
interna\ional ]i în interiorul na\iunilor „subdezvoltate“; ora]ele conside-
rate sateli\i la nivel interna\ional sunt metropole ale \`rilor-satelit. Argu-
menta\ia sa poate fi rezumat` [n c@teva afirma\ii complementare.
{n primul r@nd, „dezvoltarea“ metropolelor na\ionale ]i a celor
subordonate acestora este limitat` de statutul lor de sateli\i. {n al doilea
r@nd, sateli\ii înregistreaz` o dezvoltare economic` mai mare c@nd leg`-
turile lor cu metropola sunt mai slabe ]i nu c@nd sunt mai puternice. {n al
treilea r@nd, zonele cele mai pu\in dezvoltate în prezent sunt în general
cele care au avut cele mai str@nse leg`turi cu metropolele în trecut. {ntre-
prinderile comerciale, capabile s` r`spund` unei cereri m`rite a pie\ei
mondiale ]i mai pu\in a celei interne sunt acelea care s-au stabilit în \`rile-
satelit pentru a beneficia de accesul la materia prim` ieftin` ]i de costurile
sc`zute de produc\ie ]i ale m@inii de lucru. {n ultimul r@nd, institu\iile eco-
nomice care în prezent par r`mase în urm` sunt cele ce erau prospere în
trecut, dar care au dec`zut în timp, o dat` cu încorporarea sateli\ilor în sis-
temul mondial. Astfel, pentru a în\elege procesul „subdezvolt`rii“, trebuie
s`-l privim ca pe o manifestare periferic` a expansiunii capitalismului.
Contrazic@nd paradigma moderniz`rii, capitalismul este maladia ]i nu
tratamentul. {n ceea ce prive]te ajutorul economic ca mijloc de stabilire a
RELA|II INTERNA|IONALE 212
unor condi\ii prealabile pentru „decolare“, Frank a afirmat contrariul. El a
sus\inut c` statele-satelit erau de fapt exportatoare de capital c`tre metro-
polele care le exploatau ]i pretindeau c` politicile lor economice le ajut`.
La jum`tatea anilor ’60, Frank era un revolu\ionar care credea c`
schimb`rile pozitive puteau ap`rea doar dac` statele-satelit, fie împreun`,
fie separat, ar fi distrus leg`tura ce le încorpora în sistemul economic ca-
pitalist mondial, iar acesta la r@ndul lui ]i-ar schimba radical politicile
economice fa\` de ele. Frank a fost un sus\in`tor înfocat al revolu\iei
cubaneze conduse de Fidel Castro ]i un admirator al reformelor radicale
economice ale lui Mao Tse Dung din China.
„Concluzia acestor reflec\ii teoretice ]i politice ... era c` participarea
continu` la sistemul capitalist mondial putea [nsemna numai o con-
tinu` dezvoltare a subdezvolt`rii. Concretiz@nd, nu ar exista nici echi-
tate, nici eficien\` ]i nici dezvoltare economic`. Solu\ia politic` ar fi de
a deconecta statele-satelit de la sistem, pe plan extern, ]i de a tranzita
spre un socialism care s` se bazeze pe sine, pe plan intern (sau c`tre o
nedefinit` cooperare socialist` interna\ional`), pentru a face posibil` o
dezvoltare economic` independent` sau nondependent`.“1
În anii ’70, Frank ]i-a sintetizat, revizuit ]i extins analiza asupra
modului în care sistemul mondial capitalist producea subdezvoltarea în
lumea a treia în dou` lucr`ri majore, publicate la sf@r]itul acelui deceniu,
Dependent Accumulation and Underdevelopment (1978) ]i World
Acumulation 1492-1789 (1978). În aceste lucr`ri, Frank distinge trei etape
ale acumul`rii capitalismului mondial: mercantilismul (1500-1770), capi-
talismul industrial (1770-1870) ]i imperialismul (1870-1930). De asemenea,
el []i sintetizeaz` cercet`rile istorice radicale pentru a demonstra existen\a
unor „cicluri lungi“ succesive de expansiune ]i stagnare în evolu\ia sis-
temului capitalist mondial. În tranzi\ia de la mercantilism la industria-
lizare, Frank afirm` c` triumful revolu\iei comerciale a fost produsul
cuceririlor coloniale ]i al comer\ului extrem de profitabil cu sclavi. Acest
triumf a fost centrul a dou` triunghiuri ale comer\ului, cel atlantic ]i cel
oriental, reunite de rolul jucat de Europa (]i mai ales de Marea Britanie)
în fiecare din ele. Astfel, revolu\ia industrial` nu a fost doar un fenomen
european, deoarece a implicat ]i transfer substan\ial de metale pre\ioase ]i
de materii prime din colonii c`tre anumite \`ri care de\ineau fondurile,
investite mai t@rziu sub form` de capital [n lansarea capitalismului indus-
trial ]i manufacturier. Un rol important în decizia dac` o \ar` este dez-
voltat` sau subdezvoltat` l-a jucat, în urm`torii 200 de ani, pozi\ia cumu-
lativ` (sau noncumulativ`) în cadrul diverselor triunghiuri comerciale.
213 A. G. FRANK
Frank a analizat ]i rolul cre]terii ]i stagn`rii de-a lungul ciclurilor
procesului de acumulare din istoria lumii. El a afirmat c` stagnarea ]i criza
au fost consecin\ele limit`rii for\elor de produc\ie care, de-a lungul timpu-
lui, au încercat s` previn` reapari\ia situa\iilor de criz`. Depresiunile care
au urmat au dus la accentuarea presiunii „interne“ în fiecare \ar` pentru a
reorganiza produc\ia: \`rile care au avut succes, de exemplu Anglia, au
ac\ionat astfel [nc@t s`-]i instaureze domina\ia asupra celorlalte state în
cursul urm`torului stadiu al ciclului economic. Frank a sus\inut c` SUA au
devenit o \ar` în dezvoltare, nu una subdezvoltat`, deoarece, pe de-o parte,
au beneficiat de o substan\ial` acumulare comercial` de bani datorit`
pozi\iei-cheie în cadrul triunghiului comercial atlantic, în cursul secolului
al XVIII-lea. Pe de alt` parte, puterea colonizatoare, Marea Britanie, a
avut o atitudine [ng`duitoare [n colonii, permi\@ndu-le micilor fermieri
locali s` produc` un surplus financiar care a fost folosit pentru dezvoltarea
ulterioar`. La polul opus, a ar`tat Frank, s-a aflat politica colonial` dus`
de Marea Britanie în India. Aici el a subliniat modul [n care britanicii i-au
exploatat pe \`rani prin sistemul de taxe ]i au organizat produc\ia exclusiv
în scopul exportului de materii prime ]i al importului de produse manu-
facturate provenite din Marea Britanie. Acestea sunt doar o parte din afir-
ma\iile sale conform c`rora \`rile subdezvoltate datoreaz` aceast` stare
pozi\iei lor [n cadrul expansiunii sistemului capitalist global.
Situ@nd „dezvoltarea subdezvolt`rii“ (the development of underde-
velopment) într-o analiz` istoric` mai larg` a evolu\iei capitalismului
mondial, Frank a afirmat c` „dezvoltarea“ trebuie în\eleas` ca un produs
al unei anumite perioade istorice date, ]i anume lunga cre]tere de dup`
1945, v`zut` din perspectiva Americii Latine. Acea etap` fiind deja
încheiat`, aten\ia trebuie mutat` de la problema dezvolt`rii într-o anumit`
perioad` istoric` contemporan` c`tre în\elegerea fazelor succesive de dez-
voltare într-un context istoric mai larg. Numai aceasta ne-ar permite s`
studiem procesul complex ]i anevoios al dezvolt`rii capitalismului la
scar` global`, a]a cum s-a impus în unele \`ri în anumite perioade de timp.
De-a lungul ultimului deceniu, Frank s-a concentrat asupra con-
tinu`rii analizei sistemului capitalist mondial, sub auspiciile aceluia]i
„pesimism intelectual“ care [l caracteriza. În termenii idealurilor sale, el
apreciaz` [nc` „dezvoltarea“ nu doar ca o simpl` expresie sau produs al
cre]terii economice, ci ca un proces multilateral al schimb`rii economice,
sociale ]i tehnologice, prin care bun`starea oamenilor poate fi îmbun`-
t`\it`. {nseamn` c` bun`starea oamenilor este [n sine complex` ]i nu tre-
buie privit` doar ca o capacitate de a consuma mai multe bunuri indiferent
de rezultatul acestei ac\iuni, de exemplu asupra mediului înconjur`tor. La
RELA|II INTERNA|IONALE 214
sf@r]itul secolului al XX-lea, Frank nu mai era at@t de încrez`tor în pers-
pectivele socialismului, [n condi\iile în care procesul socialist se limiteaz`
la o anumit` \ar`. În plus, el a ar`tat c`, de]i diviziunea între societ`\i
tradi\ionaliste ]i moderne a reprezentat o construc\ie mitic` a economiei
politice liberale din ani ’50, în zilele noastre asist`m la apari\ia unei noi
forme dualiste între acele regiuni ]i sectoare care sunt integrate în econo-
mia mondial` ]i cele care, în mod sistematic (]i [ntr-un num`r cresc@nd),
sunt marginalizate. Acest proces nu este reprezentabil geografic prin com-
pararea diferitelor state, deoarece transcende grani\ele teritoriale pentru a
include/a exclude anumite regiuni ]i sectoare din economia mondial` în
a]a-numitele \`ri „dezvoltate“.
În lumina e]ecului socialismului „real“ de a se rupe de pia\a mon-
dial`, Frank s-a al`turat celor care au identificat un poten\ial de progres [n
noile mi]c`ri sociale ap`rute în zonele marginalizate de sistemul capitalist
mondial. Desigur, r`m@ne de v`zut dac` aceste mi]c`ri bazate pe emanci-
parea sexelor sau pe protec\ia mediului vor avea capacitatea de a-]i
îndeplini scopurile proprii sau se vor uni pentru de a forma o for\` contra-
hegemonic` mai larg` în politicile mondiale contemporane. Frank identi-
fic` aceste for\e ca o parte esen\ial` a demersului c`tre o democra\ie civil`
participativ` la nivel mondial.
Note
1. André Gunder Frank, „The Underdevelopment of Development“, [n Scandinavian
Journal of Development Alternatives, nr. 10, 1991, p. 28. Acesta este un excelent
eseu autobiografic în care Frank relateaz` modul în care via\a ]i munca sa s-au
dezvoltat încep@nd cu anii 1950.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox
]i Wallerstein.
Principalele lucr`ri ale lui André Gunder Frank
Capitalism and Underdevelopment in Latin America: Historical Studies of Chile
and Brazil, New York, Monthly Review Press, 1967.
Latin America: Underdevelopment or Revolution: Essays on the Development of
Underdevelopment and the Immediate Enemy, New York, Monthly
Review Press, 1970.
215 A. G. FRANK
Lumpenbourgeoisie: Lumpendevelopment; Dependence, Class, and Politics in Latin
America, trad. Marion Davis Berdecio, New York, Monthly Review Press, 1973.
On Capitalist Underdevelopment, New York, Oxford University Press, 1975.
„Dependence is Dead, Long Live Dependence and the Class Struggle: an Answer
to Critics“, [n World Development, nr. 5, 1977, p. 355-370.
World Accumulation, 1492-1789, New York, Monthly Review Press, 1978.
Mexican Agriculture 1521-1630: Transformation of the Mode of Production,
Cambridge, Cambridge University Press, 1979.
Dependent Accumulation and Underdevelopment, New York, Monthly Review Press, 1978.
Crisis in the World Economy, Londra, Heinemann, 1980.
Crisis in the Third World, Londra, Heinemann,1981.
Reflections on the World Economic Crisis, Londra, Hutchinson, 1981.
Critique and Anticritique: Essays on Dependence and Reformism, Londra,
Macmillan, 1984.
ReOrient: Global Economy in the Asian Age, Berkeley, University of California Press, 1998.
Lecturi suplimentare
Booth, D., „André Gunder Frank: an Introduction and Appreciation“, în Ivar Oxaal,
Tony Barnett ]i David Booth (ed.), Beyond the Sociology of Development,
Londra, Routledge & Kegan Paul, 1975, p. 50-85.
Chew, Sing C. ]i Denemark, Robert A. (ed.), The Underdevelopment of Development:
Essays in Honor of André Gunder Frank, New York, Sage, 1996.
Foster-Carter, Aiden, „From Rostow to Gunder Frank: Conflicting Paradigms in the
Analysis of Underdevelopment“, [n World Development, nr. 4, 1976, p. 167-180.
Higgott, Richard L., Political Development Theory: The Contemporary Debate,
Londra, Croom Helm, 1983.
Leys, Colin, The Rise and Fall of Development Theory, Indiana, Indiana University
Press, 1996.
Nove, Alex, „On Reading André Gunder Frank“, [n Journal of Development Studies,
nr. 10, 1974, p. 445-455.
Rostow, Walt W., The Stages of Economic Growth, New York, Cambridge University
Press, 1960.
Smith, Tony, „The Underdevelopment of Development Literature: the Case of
Dependency Theory“, [n World Politics, nr. 31, 1979, p. 247-288.

JOHAN GALTUNG
Personalitate proeminent` [n domeniul cercet`rilor privind pacea
interna\ional`, Johan Galtung este cunoscut pentru analizele sale despre
ceea ce denume]te „violen\a structural`“ (structural violence) din politica
mondial` ]i pentru încerc`rile de a dezvolta o teorie „structuralist`“ a
imperialismului inspirat` de marxism, dar nu limitat` la acesta. Asemenea
lucr`rilor apar\in@nd altor autori men\iona\i în acest manual, precum
Anthony Giddens ]i John Burton, opera lui Galtung implic` o serie de dis-
cipline din domeniul ]tiin\elor sociale, lucru normal pentru un cercet`tor
cu o viziune holist` ]i explicit normativ` despre cercet`rile asupra p`cii.
Opera lui Galtung poate fi privit` ca o încercare de unificare a metodelor
]tiin\elor sociale cu etica emancipatoare a ordinii mondiale.
Johan Galtung s-a n`scut în 1930, în Norvegia, într-o familie bo-
gat`. Tat`l s`u, medic, i-a oferit de timpuriu, prin talentul ]i d`ruirea sa
profesional`, un model pe care Galtung ]i l-a însu]it ]i l-a folosit în
munc`. Ca elev s-a sim\it constr@ns de programa ]colar` a vremii.
În timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, nazi]tii l-au închis pe
tat`l lui Johan Galtung într-un lag`r de concentrare. Galtung a ajuns un
pacifist convins. El a refuzat s` fie înrolat în armata norvegian` ]i a fost
trimis la închisoarea de la Oslo, în 1951. De]i p`rin\ii lui ]i-au dorit s`
devin` medic, Galtung a refuzat ]i a urmat sociologia, matematica ]i filo-
zofia în cadrul a dou` facult`\i. În particular, Galtung a fost inspirat de
etica pacifist` a lui Gandhi ]i a început s` publice de timpuriu în ziare ]i
reviste. În 1958, el a plecat în SUA pentru a ocupa un post de asistent
unversitar în sociologie la Universitatea Columbia din New York, dar s-a
întors la Oslo în 1960. A jucat un rol important în organizarea Institutului
Interna\ional pentru Cercet`ri despre Pace (PRIO ), sub egida c`ruia a pu-
blicat majoritatea lucr`rilor din ultimii 30 de ani. În 1964, Galtung a con-
tribuit ]i la înfiin\area periodicului Journal of Peace Research, al c`rui
editor a fost 10 ani. A predat în mai multe \`ri, înclusiv în America Latin`
]i Japonia, în prezent fiind „profesor de studii pentru pace“ la Universi-
tatea din Hawaii. A ob\inut primul doctorat în studii despre pace în Hawaii
]i a primit, în 1987, premiul „Right Livelihood“ pentru cercet`rile sale în
domeniu.
Cei mai mul\i dintre noi se refer` la pace în mod intuitiv, în termeni
de nega\ie, ca fiind absen\a r`zboiului sau a conflictului armat. De exem-
plu, în timpul r`zboiului rece, cei care au sus\inut conceptul de descura-
jare nuclear` (nuclear deterrence) ]i distrugerea reciproc` garantat`
217 J. GALTUNG
(mutually assured destruction) au afirmat c` acesta a ajutat la men\inerea
„p`cii“ între cele dou` superputeri. }i Galtung define]te pacea ca opusul
violen\ei, dar [n concep\ia lui violen\a (]i implicit pacea) nu const` pur ]i
simplu [n utilizarea controlat` a for\ei de c`tre oameni, ci este „tot ce
[mpiedic` autorealizarea uman` ]i poate fi evitat“. 1 În consecin\`, Galtung
concepe autorealizarea fiin\ei umane în termeni de satisfacere a nevoilor
umane fundamentale, care pot fi fiziologice, ecologice, economice ]i chiar
spirituale. Ideea sa de „violen\` structural`“ este, a]adar, mult mai extins`
dec@t abordarea conven\ional`, de c`tre majoritatea cercet`torilor anglo-
americani din domeniul rela\iilor interna\ionale, a r`zboiului ]i a utiliz`rii
for\ei armate în rela\iile dintre state.
{n continuare, nu numai c` preocuparea sa s-a extins, ci s-a [mbo-
g`\it ]i cu abordarea efectelor violen\ei structurale asupra victimelor. {n
acest context, el distinge patru tipuri de violen\` [n politica mondial`.
Primul este violen\a „clasic`“ din literatura tradi\ional`, care se refer` la
provocarea de suferin\` prin r`zboi, tortur` sau pedepse inumane ]i degra-
dante. {n al doilea r@nd, Galtung se refer` la „s`r`cie“ ca lips` a condi\iilor
mate riale de via\`, precum locuin\a, [mbr`c`mintea, alimentele ]i apa. Cel
de-al treilea, „represiunea“, const` [n pierderea libert`\ii indivizilor de
a-]i alege ]i a-]i exprima propriile convingeri. {n fine, Galtung trateaz`
„alienarea“ ca o form` de violen\` structural` [mpotriva identit`\ii ]i a
nevoilor noastre nonmateriale de a tr`i [ntr-o comunitate ]i de a stabili
rela\ii cu ceilal\i. Violen\a structural` se refer` la al doilea, al treilea ]i al
patrulea tip de violen\`. În viziunea lui Galtung, nu este nevoie ca aceas-
ta s` fie observat` între cel care o ini\iaz` ]i victim`. Ea se poate constitui
în cadrul unei anumite ordini sociale sau structuri politice ]i economice.
{n m`sura [n care violen\a structural` nu este un fenomen necesar, Galtung
o consider` preocupare a studiilor de pace pentru a-i în\elege modul de
manifestare ]i pentru a putea fi, în final, eradicat`.
Ca o consecin\` direct` a interesului lui pentru violen\a structural`,
Galtung a examinat modul în care structurile sociale din interiorul ]i din-
tre state men\in ]i perpetueaz` violen\a de acest tip. În 1971, el a publicat
concluziile asupra analizei imperialismului, prezent@nd o teorie structu-
ral` [n care, de]i inspirat` din experien\a sa din America Latin` ]i din con-
tactul cu teoria radical` a dependen\ei, a încercat s` înglobeze variabile
noneconomice, aplicabile at@t statelor capitaliste, c@t ]i celor socialiste.
Examin@nd dinamica imperialismului care genereaz` inegalitatea evident`
din interiorul statelor ]i dintre ele, Galtung se disociaz` de Marx ]i Lenin
]i sus\ine c` imperialismul nu este doar o rela\ie economic` bazat` pe
nevoia inerent` de extindere a capitalismului. El este o rela\ie structural`
RELA|II INTERNA|IONALE 218
de dominare, definit` în termeni politici, economici, militari, culturali ]i
de comunicare. A]a cum violen\a nu se limiteaz` la formele directe de
agresiune, nici imperialismul nu se limiteaz` la colonizarea politic` sau la
neocolonizarea economic`. Controlul asupra producerii ]i r`sp@ndirii
informa\iei, accesul la tehnologia avansat` de înarmare, accesul la edu-
ca\ie, participarea la luarea deciziilor – inegalit`\ile structurale legate de
toate acestea ]i de domeniile învecinate reprezint`, de asemenea, aspecte
ale imperialismului ca fenomen multidimensional.
Galtung crede c` lumea poate fi divizat` în na\iuni centrale ]i
na\iuni periferice, aceast` diviziune [ntre centru ]i periferie exist@nd ]i în
interiorul na\iunilor. Ea este esen\ial` pentru men\inerea structurii imperi-
alismului, pe care Galtung o define]te ca „un sistem care divide colectivi-
t`\ile ]i rela\ioneaz` p`r\ile divizate într-o armonie de interese sau într-un
conflict de interese. 2 El sus\ine c`, de]i exist` o lips` de armonie între
na\iunile centrale ]i cele periferice, reproducerea rela\iei centru-periferie
în interiorul lor împiedic` eradicarea acesteia. Inegalitatea este mai mare
[ntre centru ]i periferie [n r@ndul na\iunilor de la periferie dec@t [n r@ndul
na\iunilor de la centru, [nc@t cele de la periferia centrului nu reu]esc ade-
sea s` [n\eleag` sau s` perceap` c` se afl` [ntr-o pozi\ie structural` simi-
lar` cu partenerii lor de la periferie. Ca urmare, este greu s` se alc`tuiasc`
alian\e [ntre periferii pentru a combate armonia de interese dintre centrul
na\iunilor de la centru ]i centrul na\iunilor de la periferie. {n acela]i timp,
mecanismul imperialismului asigur` ordinea ierarhic` permanent` [ntre
na\iunile de la centru ]i cele de la periferie, pentru c` [ntotdeauna centrul
periferiei „constituie doar cureaua de transmisie (de exemplu, firme co-
merciale, companii de comer\) pentru valori (de exemplu, materii prime)
c`tre na\iunile de la centru“. 3 Galtung sugereaz` c` dou` mecanisme ale
imperialismului sunt deosebit de importante.
{n primul r@nd, el sus\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical`
dintre centru ]i periferie garanteaz` c`, de]i ambele p`r\i par s` c@]tige
prin interac\iune, c@]tigul lor nu este acela]i. Astfel, de]i na\iunile peri-
ferice pot fi r`spl`tite financiar pentru exportul de materii prime, na\iunile
centrale au capacitatea de a dob@ndi valoarea materiilor prime prin proce-
sarea acestora în produse finite mai scumpe, care sunt exportate apoi
na\iunilor periferice. Galtung sus\ine c`, prin transformarea „materiei“ în
„form`“, centrul beneficiaz` de avantajele efectelor de multiplicare ale
industrializ`rii care înso\e]te procesarea materiilor prime. Galtung mai sus -
\ine c` rela\iile de interac\iune pe vertical` au loc într-o structur` de inter-
ac\iune feudal` global`. Aceasta are patru tr`s`turi principale:
1) interac\iunea dintre centru ]i periferie este vertical`;
219 J. GALTUNG
2) interac\iunea dintre periferie ]i periferie lipse]te;
3) interac\iunea multilateral` a celor trei lipse]te;
4) interac\iunea cu lumea exterioar` este monopolizat` de centru, ]i
astfel se explic` nivelul înalt de concentrare a produsului din
fiecare na\iune periferic` în c@teva na\iuni centrale.
În mod evident, teoria structural` a lui Galtung despre imperialism
se aseam`n` mult cu punctul de vedere marxist-leninist, [ns` are un ca-
racter mai pu\in economic ]i este mult mai abstract`. În 1971 era mai mult
un proiect de cercetare dec@t un model teoretic complet. În acela]i timp,
nu era clar ce recomand`ri ar rezulta din acceptarea acestei teorii. Ca paci-
fist, Galtung era nelini]tit de propunerile radicale de revolu\ie violent`. El
sus\inea totu]i c` instaurarea socialismului în unele state nu ar putea
garanta dispari\ia imperialismului ]i a violen\ei structurale, deoarece
imperialismul poate lua multe forme, China ]i URSS fiind la fel de culpa-
bile în men\inerea structurii ca ]i SUA. Recomand`rile lui Galtung au fost
ini\ial negative, const@nd din repudierea teoriei clasice a modernismului,
conform c`reia periferia trebuie s` se sustrag` domina\iei centrului chiar
]i prin c`i violente, pentru promovarea revolu\iei în anumite na\iuni peri-
ferice, în speran\a c` vor inspira unele transform`ri cantitative ale sis-
temului interna\ional.
De]i Galtung a folosit teoria structural` despre imperialism (struc-
tural theory of imperialism) pentru a gr`bi „defeudalizarea“ structurilor
care men\ineau violen\a structural`, de exemplu prin dezvoltarea unei
încrederi mai mari a periferiei în for\ele proprii ]i prin promovarea unei
mai bune comunic`ri ]i cooper`ri între zonele periferice ale na\iunilor peri-
ferice, valabilitatea teoriei sale a fost contestat` de unii cercet`tori. Au fost
eviden\iate dou` puncte principale slabe. {n primul r@nd, [n ciuda angaj`rii
evidente a lui Galtung fa\` de metodele ]i idealurile ]tiin\elor sociale, este
totu]i foarte dificil s` fie generate ipoteze derivate din acest model care s`
poat` fi testate empiric. C@teva concepte sunt mai degrab` enun\uri ]i nu
postulate, iar unii termeni-cheie folosi\i, de exemplu „interese“, nu sunt
suficient de clar delimita\i conceptual astfel înc@t ipotezele ce [i con\in s`
poat` fi testate.
Dup` Chris Brown, critica marxismului practicat` de Galtung este
simplist`, iar modelul structural folosit este doar ceva mai mult dec@t o
generalizare a formelor de imperialism prevalente în secolul al XIX-lea. 4
Ceea ce [i lipse]te acestui model este latura privitoare la schimb`rile isto-
rice ]i la rolul actorilor fie în perpetuarea, fie în transformarea structurii.
Spre deosebire de opera mai elaborat` a lui Giddens sau Wendt, men-
RELA|II INTERNA|IONALE 220
\iona\i în aceast` lucrare, Galtung folose]te un determinism structuralist,
de]i analiza sa asupra originii structurii îns`]i este foarte schematic`.
În ultima perioad`, Galtung nu a r`spuns la aceste critici. Deoarece
modelul s`u reprezint` [nc` un instrument pedagogic util, elaborarea ]i
perfec\ionarea lui a fost preluat` de al\i „teoreticieni ai sistemului mon-
dial“ precum Immanuel Wallerstein. Galtung s-a dedicat examin`rii r`d`-
cinilor violen\ei directe inerente civiliza\iilor ]i societ`\ilor violente struc-
tural. El face o distinc\ie între dou` tipuri de structuri sociale – „alfa“ ]i
„beta“. Prima este caracteristic` societ`\ilor industriale occidentale, cu o
birocra\ie dezvoltat`, corpora\ii puternice ]i leg`turi sociale fragmentate.
În aceste societ`\i, indivizii sunt aliena\i fa\` de ei în]i]i ]i fa\` de ceilal\i,
ac\ion@nd „la distan\`“ prin opera\ii gen contract ]i nu prin leg`turi de
s@nge. În contrast, Galtung proiecteaz` (deoarece acestea nu exist`) struc-
turi „beta“ ]i societ`\i în care nu se afl` surse de violen\` structural` ]i
alienare. Astfel de societ`\i ar ac\iona la „mic` distan\`“, integr@ndu-]i
membrii ]i ar fi unite de obliga\ii morale ]i familiale, nu de obliga\ii con-
tractuale legale. Aceste societ`\i ar fi de mic` extindere, s-ar bizui pe pute-
rile proprii, ar avea o redus` diviziune a muncii ]i ar satisface necesit`\ile
normale de comunitate ]i participare la via\a social`. Este adev`rat, aces-
te structuri nu ar fi bogate în sens material, dar Galtung afirm` c` ]i soci-
etatea de consum occidental` suport` costurile „supradezvolt`rii“, care se
manifest` sub forma degrad`rii mediului înconjur`tor.
Desigur, Galtung identific` în toate societ`\ile forme de amestec de
elemente alfa ]i beta ]i este preocupat de rezultatele dezechilibrului asi-
metric dintre acestea în societ`\ile industrializate moderne. În lucrarea sa
The True Worlds: A Transnational Perspective (1980), Galtung a schi\at
conturul unui proiect emancipator care ar facilita intensificarea valorilor
„beta“ într-o societate absorbit` treptat de structurile sociale „alfa“. Dac`
se dore]te angajarea într-un proiect de promovare a „p`cii pozitive“ la
nivel global, este necesar s` se renun\e la modul de produc\ie capitalist, s`
se dezintegreze imperiile ]i s` se dep`]easc` formele teritoriale de organi-
zare politic`. Apel@nd la pacifismul lui Gandhi ]i folosind elemente ale
liberalismului ]i marxismului, Galtung le recomand` cititorilor s`i s` evite
condamnarea unor indivizi sau state pentru racilele noastre sociale ]i s` se
concentreze mai mult pe structurile sociale ce le genereaz`. În excelenta
sa analiz` a vie\ii ]i lucr`rilor lui Galtung, Peter Lawler rezum` astfel vi-
ziunea acestuia despre studiul p`cii [n anii ’80:
1. {n ciuda constr@ngerilor structurale, pacea ar trebui privit` ca un
proces. Eforturile actuale pentru realizarea unui viitor dezirabil
221 J. GALTUNG
sunt p`r\i ale unei tendin\e istorice ]i nu indicatoare ale unor
r`sturn`ri iminente ]i dramatice de situa\ie.
2. Este necesar s` cultiv`m o con]tiin\` global` care s` exprime o
dedicare în serviciul [ntregii umanit`\i, dar care s` ]i recunoasc`
prioritatea sprijinirii celor care se afl` [n nevoie.
3. Toate nivelurile de ac\iune sunt relevante.
4. Mi]carea pentru pace ar trebui s` evite crearea unor noi diviziuni
verticale ale muncii; ar trebui s` fie recunoscute diferite capac-
it`\i ]i oportunit`\i, [ns` f`r` a fi transpuse în termeni de putere,
prestigiu sau ambele.
5. At@t strategiile orientate c`tre actor c@t ]i cele destinate structurii
sunt relevante.
6. Ac\iunile pentru pace trebuie s` fie generate în mod spontan.5
Studiul lui Lawler asupra traiectoriei operei lui Galtung este foarte
critic mai ales în ceea ce prive]te lucr`rile mai recente ale acestuia, care
înseamn` cu pu\in mai mult dec@t promovarea temelor budhiste despre
pacifism ]i sus\inerea valorilor alfa cu idealuri beta, ceea ce constituie o
cale pu\in realist` de transformare global`! Lawler identific` dou` pro-
bleme majore ale operei lui Galtung.
Mai înt@i, tentativa lui Galtung de a combina ]tiin\ele sociale cu o
viziune emancipatoare asupra lumii nu a reu]it. La fel ca la John Burton,
încercarea lui Galtung de justificare a „nevoilor“ umane pe criterii obiec-
tive a condus la no\iuni vagi, idealiste, despre „s`n`tatea“ social`, care se
cereau a fi demonstrate. Realitatea social` nu poate fi analizat` în acela]i
fel ca trupul uman, mai ales la nivel global. Din punctul de vedere al lui
Lawler, cercet`rile lui Galtung despre pace „presupuneau posibilitatea
unei reforme dirijate de valori care se pretinde c` ar reflecta interesele uni-
versale ale membrilor acelei societ`\i.“6 Cuv@ntul-cheie este aici „se
pretinde“. Galtung apeleaz` mult prea des la propriile sale valori în ana-
liza violen\ei structurale ]i se situeaz` în acele forme clare de dogmatism
pe care chiar el le condamn` în opera altora. Ca urmare, Galtung poate fi
plasat în cap`tul opus al spectrului ideologic în raport cu un g@nditor pre-
cum Kenneth Waltz. Punctele tari ale unuia sunt lacunele celuilalt. „Un
accent exagerat al caracterului distinct al domeniului interna\ional a fost
înlocuit cu adoptarea necritic` a holismului teoriei sistemelor, [nv`luit`
[ntr-un cosmopolitism moralizator.“7
În al doilea r@nd, opera lui Galtung ridic` problema selec\iei
agen\ilor care ar putea sau ar trebui s` se angajeze în procesul global de
reform`. Dac` gradul de violen\` structural` este at@t de mare ]i de greu
de controlat cum este prezentat, atunci este pu\in probabil ca apelul la bu-
RELA|II INTERNA|IONALE 222
dism s` rezolve problemele. Pe de alt` parte, dac` am dori s` identific`m
sau s` construim actori ai schimb`rii în direc\ia valorilor dezirabile „beta“,
atunci ar trebui s` sus\inem mult mai multe propuneri concrete de
reform`. Ele ar trebui s` fie justificate prin faptul c` î]i au originea în valo-
rile occidentale de universalitate ]i în încercarea de a reconcilia libertatea
cu egalitatea.
Pe scurt, opera lui Johan Galtung continu` s` inspire ]i în acela]i
timp s` restr@ng` cercet`rile pentru pace de la sf@r]itul secolului al XX-lea.
Multe dintre ideile sale, mai ales cele referitoare la „violen\a structural`“
(structural violence) ]i la „imperialismul structural“ (structural imperia-
lism), continu` s` joace un rol important în domeniu, ridic@nd multe
întreb`ri la care al\ii vor trebui s` r`spund`. Aceste idei nu vor putea fi
îns` promovate cu succes dac` refuz`m s` recunoa]tem limitele ]tiin\elor
sociale în a ne înarma cu justific`ri pentru valori ]i interese a c`ror ap`rare
este ra\iunea de a fi a cercet`rilor despre pace.
Note
1. Johan Galtung, Transarmament and the Cold War: Peace Research and the
Peace Movement, Copenhaga, Christian Ejlers, 1988, p. 272.
2. Johan Galtung, „A Structural Theory of Imperialism“, [n Journal of Peace Research,
nr. 8, 1971, p. 82.
3. Ibid., p. 83.
4. Chris Brown, „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus
Questions“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 220-228.
5. Peter Lawler, A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research, Boulder,
Colorado, Lynne Reinner, 1995, p. 185-186.
6. Ibid., p. 224.
7. Ibid., p. 227.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Burton, Wallerstein, Waltz ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Johan Galtung
„A Structural Theory of Aggression“, [n Journal of Peace Research, nr. 1, 1964, p. 95-119.
„A Structural Theory of Imperialism“, [n Journal of Peace Research, nr. 8, 1971,
p. 81-94.
223 J. GALTUNG
„A Structural Theory of Imperialism: 10 Years Later“, [n Millennium: Journal of
International Studies, nr. 9, 1981, p.181-196.
Essays in Methodology, Copenhaga, Christian Ejlers: Methodology and Ideology
(vol. I), 1977.
Papers on Methodology (vol. II), 1979.
Methodology and Development (vol.III), 1988.
Essays in Peace Research, Copenhaga, Christian Ejlers: Peace, Research,
Education, Action (vol. I), 1975.
Peace, War and Defence (vol.II), 1976.
Peace and Social Structure (vol. III), 1978.
Peace and World Structure (vol. IV), 1980.
Peace Problems: Some Case Studies (vol. V), 1980.
Transarmament and the Cold War (vol. VI), 1988.
The True Worlds: A Transnational Perspective, New York, The Free Press, 1980
There are Alternatives! Four Roads to Peace and Security, Nottingham,
Spokesman Books, 1984.
„Twenty-five Years of Peace Research: Ten Challenges and Some Responses“, [n
Journal of Peace Research, nr. 22, 1985, p. 141-158.
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Galtung and the Marxists on Imperialism: Answers Versus Questions“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 220-228.
Holm, Hans Henrik and Rudeng, Erik, Social Science, For What?: Festschrift for
Johan Galtung, Oslo, Universitetsforlaget, 1980.
Lawler, Peter, A Question of Values: Johan Galtung’s Peace Research, Boulder,
Colorado, Lynne Reinner, 1995. Aceast` carte con\ine o bibliografie ampl`
a operei lui Johan Gatlung.
Neufeld, Beverly, „The Marginalization of Peace Research“, [n Millennium: Journal
of International Studies, nr. 22, 1993, p. 165-184.

VLADIMIR I. LENIN
Vladimir I. Lenin a fost r`spunz`tor pentru instaurarea la putere a
Partidului Comunist în Rusia precum ]i pentru prima dictatur` comunist`
din lume. A condus Revolu\ia din octombrie 1917 prin care comuni]tii au
preluat puterea ]i a continuat s` conduc` URSS p@n` c@nd a murit, în 1924.
N`scut la 24 aprilie 1870, numele s`u real era Vladimir Ilici Ulianov; a
adoptat numele de Lenin în 1901. Ambii p`rin\i erau instrui\i. Tat`l s`u era
profesor ]i administrator de ]coal`, în timp ce mama sa era fiic` de medic.
Lenin a avut doi fra\i ]i trei surori.
Ca adolescent, a avut c@\iva prieteni apropia\i ]i s-a dedicat studiu-
lui. A înv`\at s` citeasc` la numai cinci ani ]i a fost un elev str`lucit.
Radicalismul lui politic s-a datorat, în parte, experien\ei tr`ite sub guver-
narea \arului Alexandru al III-lea. Tat`l lui Lenin a murit în 1886, iar
fratele s`u a fost sp@nzurat în 1887 pentru participarea la un complot e]uat
împotriva \arului. În acela]i an, Lenin a absolvit studiile liceale cu rezul-
tate excelente. Înscriindu-se la Facultatea de drept a Universit`\ii din
Kazan, a fost exmatriculat cur@nd pentru c` a organizat mi]c`ri de protest
în r@ndul studen\ilor împotriva lipsei libert`\ii din Rusia. S-a mutat la
Sankt Petersburg, unde ]i-a continuat studiile de drept la universitate, de]i
nu i s-a permis s` frecventeze cursurile din cauza activismului s`u politic
din Kazan. }i-a luat licen\a în drept în 1891. În timp ce practica avocatu-
ra, a fost absorbit de teoria marxist` ]i a organizat ac\iuni radicale de
protest împotriva \arului la Sankt Petersburg. A c`l`torit prin toat` Europa,
contact@nd al\i marxi]ti, ]i a preg`tit apari\ia unui ziar propagandistic la
Sankt Petersburg, Cauza proletar`, c@nd a fost arestat de poli\ie ]i încar-
cerat timp de un an. În 1897 a fost surghiunit în Siberia, unde a tr`it trei
ani p@n` c@nd a primit permisiunea s` p`r`seasc` Rusia. În exil a conti-
nuat studiul teoriei marxiste ]i a publicat una dintre operele sale cruciale,
Dezvoltarea capitalismului [n Rusia. În 1898 s-a c`s`torit cu o revolu-
\ionar` care se afla de asemenea în exil, Nadejda Konstantinova
Krupskaia, iar în 1900 a emigrat în Germania.
În timpul ]ederii în Germania, Lenin a continuat s` organizeze
opozi\ia împotriva \arului Nicolae al II-lea (care devenise \ar în 1894,
dup` moartea tat`lui s`u), public@nd ziare care erau trimise în Rusia ]i
scriind pamflete revolu\ionare. În 1902 a publicat Ce este de f`cut? {n
acest pamflet ]i-a exprimat punctul de vedere asupra organiz`rii partidu-
lui, prefigur@nd organizarea bol]evicilor, al c`ror nume deriv` din bol]instvo
(majoritate), frac\iunea cea mai numeroas` desprins` la Congresul
225 V. I. LENIN
Partidului Social Democratic Muncitoresc din Rusia, din 1903, c`ruia i se
opunea frac\iunea men]evicilor (minoritari).
Ruptura în dou` a acestui partid s-a produs, în mare parte, din cauza
ideilor lui Lenin despre organizarea partidului ]i tactica revolu\ionar`.
Nici chiar Karl Marx nu s-a a]teptat la o r`sturnare revolu\ionar` a capi-
talismului în Rusia. Conform teoriei sale privind evolu\ia istoriei, capita-
lismul liberal ar fi urmat s` se pr`bu]easc` doar în acele \`ri în care era
foarte dezvoltat ]i [n care lupta dintre capitali]ti ]i muncitori era deschis`
]i intens`, ca [n Germania. Rusia era un stat represiv predominant agricol,
în care burghezia ]i muncitorimea din industrie erau pu\in numeroase
comparativ cu masa de \`rani neorganiza\i. Totu]i, Lenin a afirmat c`,
dac` revolu\ia avea s` reu]easc` în Rusia, acest lucru ar fi fost posibil doar
sub coordonarea unui partid disciplinat, compus din revolu\ionari de pro-
fesie care s`-i poat` organiza pe muncitori, chiar ]i în secret, dac` era
necesar. În acea perioad`, Lenin era foarte dezam`git c` revolu\ia nu p`rea
s` izbucneasc` în Germania a]a de repede cum sperase el, atac@nd teoria
revizionist` conform c`reia interesele clasei muncitoare puteau fi atinse
doar prin reform` constitu\ional`.
În 1905, se p`rea c` era momentul propice pentru declan]area revo-
lu\iei în patria lui. Rusia se afla în r`zboi cu Japonia, iar [n cele mai multe
ora]e ruse]ti muncitorii se agitau pentru o mai mare libertate politic` ]i o
mai corect` distribuire a p`m@ntului ]i bun`st`rii. Grevele se extindeau cu
repeziciune, iar \arul a f`cut uz de for\` pentru st`p@nirea situa\iei. El a
reu]it s` în`bu]e revolu\ia ]i chiar a ini\iat m`suri pentru liberalizarea
(temporar`) a sistemului politic, acord@nd libertate de exprimare, gra\iind
exila\i politici, acord@nd drepturi limitate de vot ]i organiz@nd un parla-
ment rus (Duma). Lenin s-a întors în Rusia pentru a organiza o revolt`
general`, dar a plecat din nou la sf@r]itul anului. Din 1905 p@n` la revo-
lu\ia din 1917 ]i-a continuat activit`\ile revolu\ionare în str`in`tate, scri-
ind pamflete ]i edit@nd ziare. În 1912, bol]evicii au înfiin\at Pravda
(Adev`rul), care era v@ndut în St. Petersburg ]i unde Lenin publica regu-
lat articole.
Ocazia de a prelua puterea în Rusia s-a ivit pentru Lenin în 1917;
el nu ar fi reu]it niciodat` dac` nu ar fi existat primul r`zboi mondial ]i
impactul s`u devastator asupra Rusiei. Conflictul a început în august 1914,
c@nd Germania a declarat r`zboi Rusiei, ]i s-a terminat dup` aproape patru
ani de lupte s@ngeroase. Guvernul german chiar a sus\inut cu fonduri
activit`\ile politice ale lui Lenin, în virtutea promisiunii acestuia de a
semna un tratat de pace imediat dup` ce ar c@]tiga puterea în Rusia. Lenin
era preg`tit s` fac` acest lucru deoarece credea c` revolu\ia rus` putea s`
RELA|II INTERNA|IONALE 226
se extind` [n toat` Europa ]i s` r`stoarne ]i guvernul german. Dup` aceea,
instaurarea socialismului [n Europa Occidental` ar fi facilitat [ns`]i dez-
voltarea economic` a Rusiei.1 {n cea mai cunoscut` lucrare a sa (cel pu\in
pentru cei ce studiaz` rela\iile interna\ionale), Imperialismul, cel mai
avansat stadiu al capitalismului (publicat` [n 1916), Lenin a sus\inut c`
primul r`zboi mondial a reprezentat faza terminal` a sistemului capitalist.
Influen\at de unele idei ale lui John Hobson ]i ale socialistului austriac
Rudolf Hilferding, Lenin a afirmat c` primul r`zboi mondial a oferit cla-
sei muncitoare ocazia de a se revolta împotriva capitalismului ]i a revelat
falimentul reformelor revizioniste care împiedicau schimb`rile radicale în
statele capitaliste. El a sus\inut c` sistemul capitalist a suferit dou`
schimb`ri importante la sf@r]itul secolului al XIX-lea.
{nt@i, Lenin a afirmat c` exista o tendin\` inexorabil` de concen-
trare ]i „cartelare“ în procesul de industrializare. Capitalismul nu mai era
caracterizat de concuren\a dintre firme ]i [ntreprinderi mici, ci era tot mai
dominat de corpora\ii uria]e care se bucurau de monopolul controlului pe
pie\ele lor interne. La r@ndul ei, industria modern` necesita investi\ii
imense de capital pentru a continua s` fie competitiv` tehnologic pe pia\a
pe cale s` devin` mondial`. Expansiunea pie\ii pe plan interna\ional cerea
cre]teri asem`n`toare pe scara produc\iei. În al doilea r@nd, Lenin afirma
c`, pe l@ng` capitalul industrial, sf@r]itul secolului al XIX-lea a cunoscut
o dezvoltare cu totul deosebit` a capitalului financiar reprezentat de b`nci:
„Pe m`sur` ce b`ncile se dezvolt` ]i se concentreaz`, acestea evolu-
eaz` de la mici de\in`toare de capital la puternice monopoluri, care
de\in întreaga pia\` de capital b`nesc al tuturor capitali]tilor ]i micilor
întreprinz`tori, precum ]i majoritatea mijloacelor de produc\ie ]i a
surselor de materii prime din multe \`ri.“2
Lenin credea c` imperialismul era produsul direct al combina\iei
acestor variabile ale naturii capitalismului. Pe de o parte, profiturile
imense ob\inute de corpora\ii ]i b`nci le ofereau acestora posibilitatea de
a atrage de partea lor categorii influente din clasa muncitoare, în acest fel
perpetu@nd ideea c` sistemul capitalist nu este în mod necesar doar o
simpl` rela\ie de sum` zero între de\in`torii de capital ]i muncitori. Pe de
alt` parte, Lenin sus\inea c`, în timp ce instaurarea monopolului pe pia\`
înlocuia competi\ia la nivel intern, pe plan interna\ional m`rea nivelul de
conflict între cartelele corporatiste ]i b`nci. Pe plan intern, salariile puteau
cre]te o dat` cu acumularea de capital, dar, pe plan extern, capitalismul era
[n c`utare permanent` de costuri de produc\ie mici ]i de materii prime, de
noi pie\e ]i de oportunit`\i de investi\ii a capitalului excedentar. Lenin
227 V. I. LENIN
sus\inea c` [ntre corpora\ii ]i b`nci competi\ia ne[ntrerupt` se va
interna\ionaliza. Acest proces va duce inevitabil la r`zboaie între statele
capitaliste angajate în extinderea unui control imperialist ]i care înt@mpin`
dificult`\i pe pie\ele controlate de cartelele altor state. În acest sens, impe-
rialismul ar reprezenta cel mai înalt stadiu al capitalismului, dar ]i faza
terminal` a acestuia. Statele capitaliste nu puteau opri procesul de acumu-
lare de bog`\ie care necesita exploatarea muncitorilor ]i însu]irea plusva-
lorii. Ele erau obligate s` participe la acest proces care ar duce la pr`bu-
]irea lor.
De]i argumenta\ia leninist` era în parte o încercare polemic` de a-i
convinge pe muncitori s` nu lupte unii cu al\ii, ci s` coopereze la r`stur-
narea sistemului care în primul r@nd a dus la r`zboi, ea era ]i o contribu\ie
important` la evolu\ia teoriilor radicale despre imperialism. Dac` este
tratat` ca o teorie empiric` asupra comportamentului statelor în general ]i
ca o explica\ie a r`zboiului în particular, presupunerea ideologic` leninist`
c` o corelare a capitalismului cu imperialismul (unele state capitaliste
angaj@ndu-se în ac\iuni imperialiste la sf@r]itul secolului al XIX-lea) este
suficient` pentru a sus\ine c` sistemul capitalist d` na]tere imperialismu-
lui. Exist` [ns` mai multe probleme.
În primul r@nd, dup` cum arat` Howard Williams, nu toate statele
capitaliste sunt angajate în procesul imperialismului:
„Nivelul coloniz`rii întreprinse de SUA, considerate la sf@r]itul seco-
lului al XIX-lea statul cel mai capitalist, era într-adev`r foarte mic.
SUA p`reau a dezvolta modele diferite de colaborare cu mai multe
na\iuni nedezvoltate: aici exportul de capital ]i deschiderea de pie\e
aveau loc f`r` anexare. America Latin` beneficiase [n cea mai mare
parte de rela\ii politice independente cu SUA.“3
În al doilea r@nd, rela\ia dintre teoria economic` ]i comportamentul
politic dedus` din teoria lui Lenin ar fi trebuit s` conduc` la alian\e
politice, lucru care nu s-a petrecut. De exempul, Parkinson observ` c` teo-
ria lui Lenin ar fi prezis o alian\` str@ns` între Germania ]i SUA în timpul
primului r`zboi mondial, în lumina form`rii unui cartel între monopolurile
din Germania ]i SUA din industria electric`.4
{n ultimul r@nd, a]a cum afirm` Kenneth Waltz, dac` teoria lui
Lenin, care leag` capitalismul de imperialism ]i r`zboi, ar fi fost adev`rat`,
atunci cum s-ar explica comportamentul imperialist al statelor din epoca
precapitalist` sau comportamentul imperialist al statelor care nu export`
capital ori al statelor care nu sunt capitaliste? A]a cum arat` el, „diversi-
tatea condi\iilor interne ale statelor ]i a politicii lor externe era impresio-
RELA|II INTERNA|IONALE 228
nant`. {ns` corelarea acestora cu teoria în cauz`, nu!“5 Pe scurt, în pofida
meritelor ei ca teorie par\ial` despre comportamentul statelor, lucrarea lui
Lenin trebuie considerat` ratat` ca teorie general`. Ea atribuie o prea mare
importan\` unui num`r prea mic de procese ]i ignor` dinamica politic`,
care nu poate fi redus` la ac\iunea for\elor economice.
Desigur, teoria lui Lenin a fost folositoare în justificarea politicii
„inerent pa]nice“ a Uniunii Sovietice, dup` ce el a ajuns la conducerea ei
[n 1917. Lenin a afirmat c` r`zboiul s-ar termina c@nd comunismul ar
înlocui capitalismul în întreaga lume. {n acest caz, folosirea for\ei de URSS
era justificat` dac` gr`bea acest proces. Astfel, unele r`zboaie puteau fi
justificate dac` gr`beau sau înt@rziau instaurarea comunismului. Lenin
afirma în 1918, spre sf@r]itul primului r`zboi mondial: „Caracterul r`zbo-
iului ... depinde de ce clas` finan\eaz` r`zboiul ]i ce linie politic` continu`
r`zboiul respectiv.“ Astfel, Lenin justifica utilizarea for\ei împotriva
Poloniei burgheze [n 1920 ]i a Georgiei men]evice în 1921.
Dup` cum promisese în 1914, Lenin a solicitat pacea cu Germania
de îndat` ce a venit la putere [n Rusia în 1917. În martie 1918 a semnat
tratatul de la Brest-Litosvk, care a oferit Germaniei regiunea baltic`,
Finlanda, p`r\i mari din Polonia ]i Ucraina. În schimb, Germania l-a aju-
tat pe Lenin s`-]i men\in` puterea, i-a permis s` demobilizeze ceea ce mai
r`m`sese din for\ele armate. Privind retrospectiv, Lenin a fost prea opti-
mist c` sc@nteia revolu\iei din Rusia se va întinde ]i în vestul Europei, iar
trauma revolu\iei ]i a urm`rilor ei în Rusia a f`cut imposibil` instaurarea
unui regim politic ]i economic comunist. Din 1918 p@n` în 1920, \ara a
fost implicat` într-un r`zboi civil ]i Lenin a fost nevoit s` renun\e la unele
din planurile sale mai radicale de distrugere imediat` a capitalismului. În
martie 1921 el a introdus un program numit „Noua politic` economic`“.
Acesta a înlocuit multe dintre m`surile radicale socialiste adoptate în 1918
în timpul „comunismului prin r`zboi“. Micilor investitori ]i fermierilor li
s-a permis un comer\ limitat. Investitorii str`ini au fost invita\i s`
investeasc` în Rusia, iar \`ranilor li s-a permis s` v@nd` alimente pe pia\a
privat`. Lenin chiar a solicitat Marii Britanii, Fran\ei, Germaniei ]i SUA
credite financiare, recunoa]tere comercial` ]i diplomatic`, ceea ce nu era
la îndem@na unui regim care refuzase s` pl`teasc` datoriile Rusiei ]i care
promova revolu\ia mondial`.
În 1919, Lenin a înfiin\at Cominternul (sau Interna\ionala Comu-
nist`). Condus de la Moscova, Cominternul exporta revolu\ii ]i partide în
toate p`r\ile lumii ]i încerca s` ob\in` sprijin interna\ional pentru bol]evici
în timpul r`zboiului civil. {n 1920, Lenin a încercat s` exporte revolu\ia
peste hotare, fiind convins c` \ara sa nu putea supravie\ui dac` acest regim
229 V. I. LENIN
nu c@]tiga teren ]i în restul Europei. În absen\a sprijinului interna\ional, ar
fi fost nevoit s` instaureze un regim totalitar pentru a controla teritoriul
vast al Rusiei ]i pentru a se asigura c` poporul ar pl`ti pre\ul necesar pen-
tru a \ine pasul cu \`rile capitaliste cele mai dezvoltate. De]i exist` ele-
mente care sugereaz` c` nu ]i l-a dorit pe Stalin ca urma], este sigur c`
Lenin a pus bazele regimului terorii instaurat de Stalin la sf@r]itul anilor
’20 ]i în anii ’30. În ciuda neîncrederii sale în na\ionalismul rus ]i [n
entuziasmul bol]evic pentru gloria militar`, Lenin a început s` se com-
porte în acela]i fel cu statele capitaliste pe care le condamnase înaintea
venirii sale la putere în Rusia. În vreme ce a subestimat capacitatea
statelor capitaliste de a atenua inegalitatea de putere ]i bun`stare cauzat`
de existen\a unei „pie\e libere“, Lenin a exagerat de asemenea în credin\a
c` statele pretins socialiste vor putea promova politici sociale egalitariste
la un cost social ]i economic acceptabil pentru cet`\enii lor.6
Lenin a murit în ianuarie 1924 din cauza unei hemoragii cerebrale.
El suferise c@teva atacuri cerebrale înc` din 1922, care [l f`cuser` incapa-
bil s` exercite conducerea efectiv` a partidului ]i na\iunii. Guvernul i-a
conservat trupul ]i l-a expus într-un mausoleu special, în Pia\a Ro]ie din
Moscova, care a fost unul dintre cele mai onorate monumente p@n` la
pr`bu]irea comunismului ]i a Uniunii Sovietice.
Note
1. Pentru o bun` introducere [n domeniul revolu\iei ruse ]i al evolu\iei conceptelor
lui Lenin, a se vedea John Dunn, Modern Revolutions, edi\ia a II-a, Cambridge,
Cambridge University Press, 1989, p. 24-47.
2. V. I. Lenin, Imperialism as The Highest Stage of Capitalism, Moscova, Foreign
Languages Press, 1968, p. 28.
3. Howard Williams, International Relations in Political Theory, Milton Keynes,
Open University Press, 1992, p. 129.
4. F. Parkinson, The Philosophy of International Relations: A Study in the History
of Thought, Londra, Sage, 1977, p. 118-119.
5. Kenneth Waltz, Theory of International Politics, Reading, Massachusetts,
Addison-Wesley, 1979, p. 24.
6. „Fantezia c` industrializarea ar putea avea succes în Rusia sub domina\ia egali-
tarist` a unui proletariat vigilent ]i ca rezultat al unui program generos de ajutor
extern al B`ncii Socialiste Interna\ionale se poate încadra între cele mai [exage-
RELA|II INTERNA|IONALE 230
rate] fantezii ale acestui secol sau ale oric`rui alt secol.“ John Dunn, Modern
Revolutions, p. 46.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Hobson
]i Waltz.
Principalele lucr`ri ale lui V. I. Lenin
Toward the Seizure of Power: The Revolution of 1917: From the July Days to the
October Revolution, Londra, Lawrence, 1929.
The War and the Second International, Londra, M. Lawrence, 1931.
Economics and Politics in the Era of the Dictatorship of the Proletariat,
Moscova, Foreign Language Publishing House, 1951.
On the International Working Class and Communist Movement, Moscova, Foreign
Languages Publishing House, 1960.
On the Foreign Policy of the Soviet State, Moscova, Progress Publishers, 1964.
Against Imperialist War: Articles and Speeches, Moscova, Progress Publishers, 1966.
Development of Capitalism in Russia, Edi\ia a II-a, Moscova, Progress Publishers, 1967.
Proletarian Revolution and the Renegade Kautsky, Moscova, Foreign Language
Press, 1970.
What Is to Be Done?, Peking, Foreign Languages Press, 1973.
The Lenin Anthology (editat` de Robert Tucker), New York, W. W. Norton, 1975.
Imperialism as The Highest Stage of Capitalism, Moscova, Foreign Language Press, 1968.
The State and Revolution, trad. Robert Service, Londra, Penguin, 1992.
Lecturi suplimentare
Egan, David ]i Egan, Melinda, V. I. Lenin: An Annotated Bibliography of English
Language Sources to 1980, Metuchen, New Jersey, Scarecrow Press, 1982.
Harding, Neil, Lenin’s Political Thought, New York, St Martin’s Press, 1978.
Harding, Neil, Leninism, Durham, North Carolina, Duke University Press, 1996.
Lukács, Georg, Lenin: A Study on the Unity of his Thought, trad. Nicholas Jacobs,
Londra, NBL, 1970.
Page, Stanley W., The Geopolitics of Leninism, New York, Columbia University
Press, 1982.
Ulam, Adam B., Lenin and the Bolsheviks: The Intellectual and Political History
of the Triumph of Communism in Russia, Londra, Seeker & Warburg, 1966.
Wolfe, Bertram D., Three Who Made a Revolution: A Biographical History,
Harmondsworth, Penguin, 1966.
ANDREW LINKLATER
Mark Hoffman a descris sugestiv opera lui Andrew Linklater ca un
„exerci\iu de clarificare a fundamentelor“. De-a lungul ultimelor dou`
decenii, Andrew Linklater a încercat s` construiasc` un proiect teoretic ]i
practic în cadrul unei discipline a c`rei autonomie în r@ndul ]tiin\elor
sociale reprezint` o barier` în calea acestui proiect. De]i exist` indicii c`
grani\a dintre studiul rela\iilor interna\ionale ]i alte discipline este din ce
în ce mai neclar`, argumenta\ia împotriva unei discipline autonome a
rela\iilor interna\ionale este, [n mod ironic, potrivnic` viziunii lui Andrew
Linklater. Cu alte cuvinte, el a fost angajat într-o critic` dubl`. {n primul
r@nd, a afirmat c` diviziunea strict` între teoria politic` ]i rela\iile
interna\ionale nu este necesar` ]i trebuie explicat`. În al doilea r@nd,
Linklater a trebuit s` fac` fa\` unei alte provoc`ri (chiar mai periculoase
ca argumenta\ie) la adresa proiectului s`u din partea postmodernismului.
P@n` în prezent, în cariera sa, echilibrul dintre criticism ]i angajarea con-
structiv` at@t în teoria c@t ]i [n practica rela\iilor interna\ionale au fost [n
mod clar [n favoarea criticismului, de unde termenul „clarificarea funda-
mentelor“. Pe viitor, este posibil ca aceast` abordare s` se schimbe pe
m`sur` ce opera lui Andrew Linklater evolueaz`, iar al\i tineri cercet`tori
accept` s` r`spund` provoc`rii de a rezolva problemele din agenda sa.
Aceast` agend` este, a]a cum vom vedea, foarte ambi\ioas` ]i pre-
ten\ioas`.
Andrew Linklater este în prezent profesor de rela\ii interna\ionale
la Universitatea Keele din Staffordshire, Anglia. El lucreaz` la
Departamentul de rela\ii interna\ionale din Keele din 1993. Linklater a
studiat ]tiin\ele politice ]i rela\iile interna\ionale la Universitatea din
Aberdeen, iar filozofia politic` la Oxford, înainte de a sus\ine doctoratul
în rela\iile interna\ionale la London School of Economics în 1978. În
urm`torii 15 ani a lucrat [n Australia, la Universitatea din Tasmania ]i la
Universitatea Monash din Melbourne. În 1991 a înfiin\at Centrul pentru
Rela\ii Interna\ionale din Monash.
Principalele teme ale operei lui Andrew Linklater pot fi g`site în
diserta\ia sa de doctorat, pe care a publicat-o prima dat` în 1982 sub titlul
Men and Citizens in the Theory of International Relations. Aceasta este o
lucrare de referin\` pentru cei interesa\i de ipotezele filozofice ale teoriei
„criticiste“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Cartea a fost inspirat` de
activitatea Comitetului Britanic pentru Teoria Rela\iilor Interna\ionale,
care avea la baz` defini\ia lui Martin Wight despre teoria interna\ional`:
RELA|II INTERNA|IONALE 232
„o tradi\ie a specula\iilor despre rela\iile dintre state []i] o tradi\ie imagi-
nat` ca dubl` specula\ie despre stat pentru care termenul de «teorie
politic`» este adecvat“. 2 Andrew Linklater, la fel ca ]i Comitetul Britanic,
abordeaz` una dintre cele mai vechi probleme ale teoriei interna\ionale, ]i
anume dihotomia responsabilit`\ilor „man qua man“ ]i „man qua citizen“,
cu un excurs istoric explicativ al filozofiei (pretins inadecvate) care a ridi-
cat problema ]i a prezentat o solu\ie unic` la aceasta.
Argumentul principal al c`r\ii este c` distinc\ia, operabil` [n teoria
interna\ional` modern`, dintre, pe de o parte, umanitatea/universalitatea
etic` ]i, pe de alt` parte, societatea civil`/particularitatea etic` ar putea fi
dep`]it`. Distinc\ia este ea [ns`]i baza diviziunii dintre teoria politic` ]i
studiul rela\iilor interna\ionale. Corespunde, de asemenea, „lumii reale“ [n
m`sura [n care, [n timp ce apar\inem cu to\ii rasei umane ]i sim\im c`
avem obliga\ii unii fa\` de al\ii ca fiin\e umane, suntem [n acela]i timp
cet`\eni ai unor state separate. {n consecin\`, obliga\iile umane ce ne revin
au o mic` influen\` asupra actelor noastre, iar Linklater este preocupat de
diferitele argumente filozofice care au fost propuse [n cursul istoriei pen-
tru a justifica aceast` stare de lucruri.
Aceste sentimente ]i credin\e, argumenteaz` el, sunt bazate pe un
interes uman fundamental, care nu poate justifica divizarea politic` a
„omului“ [n state suverane separate. A]adar, \inta principal` a lui Linklater
este de a recupera ]i a redefini obiectivul universalist al teoriei politice
[ntruchipate [n opera lui Kant. Aceasta va preg`ti scena pentru transfor-
marea fiin\ei umane, [ncuraj@nd oamenii s` g@ndeasc` cu mai mult` com-
pasiune la obliga\iile lor fa\` de „str`ini“. {n tradi\ia kantian`, „oamenii“
sunt substitui\i de „cet`\eni“ ca subiectele purt`toare ale preocup`rii mo-
rale, iar imaginea sistemului interna\ional ca „t`r@m al revenirii ]i repe-
t`rii“ este [nlocuit` cu o abordare progresiv` a dezvolt`rii istorice.
În sus\inerea tradi\iei kantiene, Linklater se angajeaz` într-o critic`
detaliat` a majorit`\ii teoreticienilor Iluminismului, incluz@ndu-i pe
Pufendorf, Vattel ]i Gentili. Critica fundamental` a teoriei contractului so-
cial este c` aceast` teorie implic`, f`r` o justificare explicit`, grani\ele sta-
tului modern în delimitarea scopului oric`rui tip de contract social pe care
teoreticianul este preocupat s`-l sus\in` sau s`-l critice. Pe parcursul lu-
cr`rii, Linklater îi critic` pe teoreticienii politici pentru c` au e]uat în a pune
[n discu\ie semnifica\ia arbitrar` moral a grani\elor geografice. „Teoria pre-
supune tocmai ceea ce, de fapt, trebuie stabilit, anume legitimitatea asocierii
suverane ]i ra\ionalitatea diviziunii umanit`\ii în state suverane separate.“3
Linklater afirm` c` tradi\ia kantian` este cea mai indicat` baz` de
pornire pentru teoria politic` interna\ional`. Spre deosebire de predece-
233 A. LINKLATER
sorii s`i, Kant nu subordoneaz` prescrip\iile ra\iunii manifest`rilor parti-
culare ale naturii ]i obiceiurilor. Andrew Linklater afirm`:
„Proiectul kantian debuteaz` cu stabilirea scopurilor pe care oamenii
au obliga\ia necondi\ionat` s` le promoveze ca fiin\e ra\ionale, înzes-
trate cu capacitatea de a evada din spa\iul determin`rii naturale; el
sus\ine [n continuare transformarea radical` a lumii politice în direc\ia
acelei condi\ii în care fiin\ele umane tr`iesc potrivit imperativelor
bazate pe natura lor ra\ional` comun`.“4
Apoi Andrew Linklater descrie, cu unele detalii, elementele cen-
trale ale g@ndirii kantiene ]i modul în care abordarea progresiv` a eticii
politice a acestuia ofer` o alternativ` la domina\ia imaginii realiste a
rela\iilor interna\ionale. Dar Linklater este con]tient c` „ra\ionalismul“ lui
Kant, credin\a acestuia în posibilitatea legifer`rii con\inutului imperativu-
lui categorial de a trata indivizii ca scopuri în sine (nu ca mijloace) doar
pe baza ra\iunii este vulnerabil` în fa\a a ceea ce el denume]te „istoricis-
mul critic“. El accept` argumentul c` „ra\ionalismul kantian“ nu reu]e]te
s` prezinte condi\ia istoric` a apari\iei sale ca produs al culturii intelec-
tuale occidentale. Linklater accept` ]i argumentul hegelian potrivit c`ruia
ra\iunea îns`]i
„este mai cur@nd cuprins` în forme foarte diferite de via\`, dec@t într-o
form` mic`, universal` [n mintea indivizilor presociali ... iar istoricis-
mul trebuie s` c@]tige un avans important dincolo de pozi\ia abstract`
a ra\ionalismului, chiar dac` plaseaz` astfel ... bazele teoriei politice
interna\ionale într-o zon` confuz`.“5
Linklater dore]te s` salveze cosmopolitismul etic kantian de acu-
za\ia de relativism ]i face aceasta apel@nd la ceea ce denume]te „istorie
filozofic`“. Suntem capabili s` transcendem sursa ra\ionalist` a libert`\ii
prin urm`rirea evolu\iei ei de-a lungul istoriei. Aplec@ndu-se asupra operei
lui Hegel ]i a lui Marx, Linklater afirm` c`, în timp ce libertatea este apre-
ciat` întotdeauna în moduri diferite în contexte culturale particulare, este
posibil s` fie construite „ideal-tipuri“ de rela\ii între societ`\i de-a lungul
timpului ]i s` fie urm`rit` dezvoltarea istoric` a ra\iunii umane. Sau cel
pu\in aceasta pare a fi menirea atribuit` de Linklater teoreticienilor poli-
ticii interna\ionale. El afirm` c`, în loc s` fie men\inut` diviziunea aca-
demic` dintre teoriile politice ]i studiul rela\iilor interna\ionale, ar trebui
„s` privim în interiorul societ`\ilor la modul în care grupuri, [nstr`inate
unul de altul, ajung s` identifice posibilit`\i de a avea rela\ii bazate pe
egalitate ]i dreptate; putem s` includem o examinare a recunoa]terii
RELA|II INTERNA|IONALE 234
din partea lor a posibilit`\ii de a-]i dep`]i propriul particularism, care
apare ca urmare a [nstr`in`rii ]i care rezult` [n rela\ii cu caracter nece-
sar, [n procesul descoperirii ]i aplic`rii principiilor universale [n cadrul
unei societ`\i inclusive.“6
În lucrarea Men and Citizens Linklater nu detaliaz` modalitatea
concret` de ac\iune. Din 1982, c@nd a fost publicat` aceast` carte pentru
prima dat`, nu a mers prea departe pe acest drum. El a încercat s` invoce
o teorie prin care statele-na\iuni pot fi dep`]ite, f`r` s` fie subordonate li-
bert`\ile individuale ale cet`\enilor fa\` de organiza\ii suprana\ionale, dar
mecanismul acestei transform`ri, ca ]i teoria în sine nu sunt bine contu-
rate. De aceea, termenul de „exerci\iu de clarificare a fundamentelor“ este
potrivit cu activitatea sa. Nu se poate spune c` este o judecat` prea aspr`,
at@t timp c@t în domeniu mai este mult de clarificat. Încep@nd cu 1982,
Linklater s-a angajat într-o critic` sus\inut` a logicii teoretice ]i a practi-
cilor sociale de excludere ]i heteronomie în istoria rela\iilor interstatale ca
]i în teoria rela\iilor interna\ionale.
Ca parte a acestei critici, Linklater sugereaz` c` este posibil`
dep`]irea „paradigmelor“ consacrate din studiul rela\iilor interna\ionale
prin examinarea modurilor în care ac\ioneaz` individual fiecare para-
digm` în anumite situa\ii pe socoteala altora, privilegiate în raport cu alte
paradigme presupus „rivale“. Acest fapt se constituie în argumentul de
baz` al celei de-a doua lucr`ri majore a sa, Beyond Realism and Marxism:
Critical Theory and International Relations (1990). Realismul ne ofer` o
imagine a politicii interna\ionale ca lupt` pentru putere, bazat` pe absen\a
unei autorit`\i politice superioare asupra statelor. Dar acesta privilegiaz`
necesitatea în dauna libert`\ii ]i nu ne indic` modalit`\ile de „emancipare“
din aceast` condi\ie. Marxismul, pe de alt` parte, ne spune pu\ine lucruri
despre sursele r`zboiului care apare în cadrul competi\iei interstatale.
Trebuie s` ne ridic`m deasupra acestor dou` curente, iar Linklater îi spri-
jin` pe sociologii istorici care au trasat ascensiunea statului în contextul
for\elor economice ]i sociale capitaliste transna\ionale, al dezvolt`rii ]i
industrializ`rii. Dup` cum s-a ar`tat în aceast` lucrare la capitolele despre
Giddens, Mann, Tilly ]i Wallerstein, de]i este adev`rat c` ace]tia analizez`
statul în contextul rela\iilor „interne“ ]i „interna\ionale“ ]i sunt preocupa\i
de modul [n care aceste categorii se constituie [ntr-un sens istoric, [n
lucr`rile lor exist` pu\ine date despre ceea ce Linklater nume]te „proiec-
tul practic de extindere a comunit`\ii dincolo de statul-na\iune“.7 Înainte
de a studia o problem` major` legat` de abordarea „critic`“ a rela\iilor
interna\ionale, ar fi util s` rezum`m cercet`rile sale în domeniu. Linklater
235 A. LINKLATER
a redactat c@teva „manifeste“ care se înscriu în teoria critic` a ultimului
deceniu, iar toate acestea cer o concentrare direct` asupra problemei
comunit`\ii în afacerile interna\ionale ]i a naturii, evolu\iei ]i schimb`rii
principiilor de includere ]i excludere moral`.8
În termeni tematici, agenda teoriei critice ca „stadiu urm`tor“ în
evolu\ia rela\iilor interna\ionale cuprinde cel pu\in trei aspecte: filozofico-
normativ, sociologic ]i practic. Aspectul filozofic se concentreaz` pe
ra\ionalitatea principiilor excluderii ]i includerii morale în via\a social`, [n
mod deosebit pe principiul suveranit`\ii, care asigur` includerea „cet`\e-
nilor“ ]i excluderea „str`inilor“. Acest aspect tinde s` fie preocupat de
motiva\ia preferin\ei pentru stat, [n\eles ca opus societ`\ii statelor, sau
pentru comunitatea [ntregii umanit`\i ca viziune dezirabil` asupra comu-
nit`\ii generice. În zilele noastre, teoreticienii critici au dorit totu]i s` l`r-
geasc` aria dezbaterii prin axarea pe alte principii de includere ]i excludere
[n afacerile interna\ionale, asociindu-le cu no\iunile de clas`, ras` ]i sex.
{n acest context, Linklater este oarecum preocupat de ascensiunea
postmodernismului. De]i admir` modul în care opera lui Foucault, de
exemplu, atrage aten\ia asupra rela\iei complexe dintre putere ]i
cunoa]tere în institu\iile moderne, el crede c` nu trebuie s` ne pierdem
capacitatea de judecat` moral` universal` prin exagerarea importan\ei
„diferen\ei“ ]i a respectului pentru „cel`lalt“. Aspectele sociologice ale
teoriei critice interna\ionale se axeaz` pe variabilitatea istoric` a principi-
ilor de includere ]i excludere moral`. Pornind de la premisa filozofic`
potrivit c`reia capacitatea moral` uman` nu trebuie presupus` (spre
deosebire de Kant) sau considerat` un lucru dat, ci trebuie cuprins` într-o
teorie a istoriei, Linklater identific` trei forme de înv`\are social`: înv`-
\`tura de a face fa\` la condi\iile conflictuale sau de rivalitate strategic`;
înv`\`tura de a gestiona schimb`rile economice ]i tehnologice sau ra\iona-
lizarea tehnico-instrumental`; înv`\`tura moral-practic`. Linklater afirm`
c` istoria umanit`\ii demonstreaz` capacitatea neprev`zut` de transcen-
dere a limit`rilor particulare ale libert`\ii ]i chiar a întregului spectru al
formelor de excludere. Cel de-al treilea aspect tematic al teoriei critice
interna\ionale este cel practic sau, dup` Linklater, „praxiologic“ de exa-
minare a oportunit`\ilor concrete de interven\ie în rela\iile interna\ionale
pentru l`rgirea obiectivului obliga\iilor morale peste grani\ele teritoriale.
Ce putem observa din toate acestea? Studiile lui Linklater se
situeaz` la un nivel înalt de abstractizare, neput@nd fi în\elese u]or la o
prim` lectur`. Deoarece o mare parte a operei lui este situat` la nivel de
metateorie, ultimul aspect al agendei sale este probabil cel mai pu\in dez-
voltat din proiectul s`u. De fapt, se poate constata [n scrierile sale o ambi-
RELA|II INTERNA|IONALE 236
guitate între nevoia de a dep`]i sistemul statal (subliniat` în prima sa
lucrare) ]i o tendin\` de a accepta sistemul statal ca un mediu [n schimbare
]i reform`. Aceast` ultim` tendin\` este ilustrat` în lucrarea sa mai recent`
despre posibilit`\ile etice ale „cet`\eniei interna\ionale“ promovate [n
politica extern` australian`.9
Principala problem` a operei lui Linklater este nevoia de „recupe-
rare“ a accentului ini\ial pus pe teoria politic`, în fa\a accentului ulterior
pus pe sociologie ]i pe filozofia istoriei. A]a cum am ar`tat pe scurt, opera
lui Linklater începe cu o critic` a încerc`rilor de a justifica dou` sfere con-
ceptuale separate de obliga\ie moral`, cea „intern`“ ]i cea „extern`“. Apoi
el trece la examinarea modurilor în care dou` paradigme influente, realis-
mul ]i marxismul, împieteaz` asupra studiului sistematic al „scalei tipo-
logice“ a societ`\ilor ]i al rela\iei dintre ele. {n final, opera sa con\ine
lucr`ri de stabilire a unei interdiscipline „postpozitiviste“ a rela\iilor inter-
na\ionale, inspirate de „}coala teoriei critice de la Frankfurt“ ]i de opera
filozofului german Jurgen Habermas. Prin opera sa, Habermas a încercat
s` concilieze respectul pentru realiz`rile statului modern constitu\ional cu
critica marxist` a dinamicii sociale distructive ]i antidemocratice a dez-
volt`rii capitalismului. Dar s-ar putea sus\ine ideea c` accentul pus pe
opera lui Habermas ca surs` de inspira\ie pentru teoria critic` interna-
\ional` militeaz` împotriva dimensiunii „praxiologice“ a proiectului lui
Linklater, lucru ilustrat ]i de Robert Jackson:
„[Linklater] nu asigur` nici o baz` filozofic` în [abordarea] cazurilor
de conflict între culturi care tinde s` capete amploare ]i care, [n mod
conving`tor, constituie dileme morale fundamentele ale societ`\ii
interna\ionale. Habermas ]i Foucault, ata]a\i de teoria sociologic`, ne
ofer` pu\in sprijin în abordarea categoriilor normative. O «sociologie
comparativ` a codurilor morale», bazat` pe studii istorice de caz, nu se
situeaz` în vecin`tatea problemei. Dac` nu se opteaz` pentru relati-
vism, se poate opta pentru standarde comportamentale precum nevoile
fundamentale, drepturile omului, binele comun ]i altele. Nu este o
solu\ie s` sus\inem [n continuare recunoa]terea ]i respectul pentru
«altul» ]i includerea lui, a ei sau a lor în sfera egalit`\ii ]i a ob\inerii de
drepturi. Includerea doar am@n` solu\ionarea problemelor nerezolvate
ale determin`rii fa\etelor comportamentale ale «celorlal\i», care merit`
sau nu s` fie identificate ]i respectate. Chiar în situa\ia în care to\i sunt
integra\i în comunitate, trebuie înc` s` se interzic` anumite conduite
inamicale fa\` de comunitate. Excluderea sau includerea nu este o
problem` de clas`, ras`, sex, cast`, na\ionalitate sau alt` categorie
sociologic`; este o problem` de conduit` uman`.“10
237 A. LINKLATER
Note
1. Mark Hoffman, „Restructuring, Reconstruction, Reinscription, Rearticulation: Four
Voices in Critical International Theory“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 20, 1991, p. 173.
2. Martin Wight, „Why Is There No International Theory?“, în Martin Wight and
Herbert Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics, Londra, Alien & Unwin, 1966, p. 16.
3. Andrew Linklater, Men and Citizens in International Relations, edi\ia a II-a,
Londra, Macmillan, 1990, p. 77.
4. Ibid., p. 99.
5. Ibid., p. 130.
6. Ibid., p. 166.
7. Andrew Linklater, Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and
International Relations, Londra, Macmillan, 1990, p. 171.
8. A se vedea, în special, Andrew Linklater, „The Question of the Next Stage in
International Relations Theory: a Critical-Theoretical Perspective“, [n Millennium:
Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 77-98.
9. Andrew Linklater, „What Is a Good International Citizen?“, în Paul Keal (ed.),
Ethics and Foreign Policy, St Leonards, Alien & Unwin, p. 21-43.
10. Robert H. Jackson, „Pluralism in International Political Theory“, [n Review of
International Studies, (apr. 1992), p. 274.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Beitz,
Cox, Giddens, Mann, Walzer ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui Andrew Linklater
„Rationality and Obligation in the States-System: the Lessons of Pufendorf’s Law of
Nations“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 9, 1981, p. 215-228.
„Realism, Marxism and Critical International Theory“, [n Review of International
Studies, nr. 12, 1986, p. 301-312.
Men and Citizens in International Relations, edi\ia a II-a, Londra, Macmillan, 1990.
Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International Relations, Londra,
Macmillan, 1990.
„The Problem of Community in International Relations“, [n Alternatives, nr. 15, 1990,
p. 135-153.
„Marxism and International Relations: Antithesis, Reconciliation and Transcendence“,
în Richard L. Higgott and James L. Richardson (ed.). International Relations:
Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, The
Australian University Press, 1991, p. 70-91.
RELA|II INTERNA|IONALE
„The Question of the Next Stage in International Relations Theory: a Critical-Theoretical
Perspective“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 77-98.
Boundaries in Question: New Directions in International Relations (co-editor cu
John Macmillan), Londra, Pinter, 1995.
„Neorealism in Theory and Practice“, în Ken Booth and Steve Smith (ed.), International
Relations Theory Today, Cambridge, Polity Press, 1995, p. 241-262.
„Political Community“, în Alex Danchev (ed.), Fin de Siècle: The Meaning of the
Twentieth Century, Londra, Tauris Academic Publishing, 1995.
Theories of International Relations(co-editor Scott Burchill), Basingstoke, Macmillan, 1996.
„The Achievements of Critical Theory“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 279-298.
The Transformation of Political Community, South Carolina, University of South
Carolina Press, 1997.
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Brown, Chris, „Turtles All the Way Down: Antifoundationalism, Critical Theory and
International Relations“, [n Millennium: Journal of International Studies,
nr. 23, 1994, p. 213-236.
Cox, Wayne S. and Sjolander, Claire T. (ed.), Beyond Positivism: Critical Reflections
on International Relations, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994.
Devetak, Richard, „The Project of Modernity and International Relations Theory“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 24, 1995, p. 27-51.
Keyman, E. Fuat, Globalisation, State, Identity, Difference: Toward a Critical
Social Theory of International Relations, Atlantic Highlands, New Jersey,
Humanities Press, 1997.
Neufeld, Mark, The Restructuring of International Relations Theory, Cambridge,
Cambridge University Press, 1995.
Spegele, Roger D., Political Realism in International Theory, Cambridge, Cambridge
University Press, 1996.
Suganami, Hiderni, „Reflections on the Domestic Analogy: the Case of Bull, Beitz,
and Linklater“, [n Review of International Studies, nr. 12, 1986, p.145-158.
238
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE
Preocup`rile principale ale autorilor importan\i din aceast` sec\iune
se îndreapt` asupra no\iunilor de drept ]i moralitate care opereaz` între
state. Ei ridic` probleme centrale de teoria rela\iilor interna\ionale pe care
reali]tii ]i liberalii tind s` le neglijeze. Termenul „societate interna\ional`“
[nseamn` c`, în ciuda absen\ei unei autorit`\i centrale, statele adopt` mo-
dele de conduit` care se constituie pe baza constrângerilor morale ]i legale
]i se supun acestora. În acest caz, rela\iile interna\ionale nu pot fi în\elese
în mod adecvat ca manifestare a politicii de putere (a]a cum sus\in
reali]tii) ]i devine posibil s` nu fie necesar` transformarea radical` a
ordinii interna\ionale pentru a înf`ptui justi\ia ]i pacea global` (a]a cum
solicit` radicalii). Pentru Martin Wight, teoria rela\iilor interna\ionale re-
prezint` o alternativ` la realism ]i idealism în studiul rela\iilor interna-
\ionale. Hedley Bull pretinde c` „institu\iile“ societ`\ii statelor (r`zboiul,
marile puteri, dreptul interna\ional, diploma\ia ]i echilibrul de putere)
sunt cruciale pentru men\inerea ordinii interna\ionale. Ace]ti gânditori
ne încurajeaz` s` privim rela\iile interna\ionale ca pe o aren` social` unde
competitorii – state suverane – se rela\ioneaz` nu numai în calitate de con-
curen\i la putere ]i bun`stare, ci ]i ca de\in`tori ai unor drepturi speciale,
ai unor privilegii ]i obliga\ii. Din punctul de vedere al metodei, ei
accentueaz` importan\a abord`rii istorice. Regulile societ`\ii interna\io-
nale s-au format în Europa în contextul unei anumite culturi cre]tine occi-
dentale. Cum s-au reprodus acestea în decursul timpului pe m`sur` ce
societatea interna\ional` s-a extins în afara Europei? Depinde societatea
statelor de o cultur` comun` de norme ]i a]tept`ri ale statelor? Care sunt
punctele tari ]i punctele slabe ale societ`\ii interna\ionale? Michael
Walzer ]i John Vincent sunt în mod special preocupa\i de rela\ia dintre
drepturile omului ]i drepturile statelor suverane. Ei caut` modalit`\i în
care s` reconcilieze societatea statelor cu valorile cosmopolite. Spre
deosebire de ei, Terry Nardin demonstreaz` c` orice încercare de a aduce
obiective cosmopolite în societatea interna\ional` va submina funda-
mentele procedurale ]i valoarea coexisten\ei.

HEDLEY BULL
Hedley Bull este bine cunoscut studen\ilor datorit` celei mai citite
dintre lucr`rile sale, The Anarchical Society (1977). Este un exemplu rar
de manual bazat pe ra\ionament, iar popularitatea acestuia, atât printre
profesori, cât ]i printre studen\i, î]i are originea într-una dintre princi-
palele caracteristici ale gândirii ]i operei publicate a lui Bull, anume pre-
ocuparea minu\ioas` pentru ordine. J. D. B. Miller observa c` „[el] ana-
lizeaz` lucrurile secven\ial. Multe dintre articolele sale încep cu o serie de
probleme numerotate, la care începe s` r`spund` pe etape, întregul for-
mând o entitate logic` de o putere impresionant`.“ 1 Una dintre preo-
cup`rile centrale ale lui Bull a fost ordinea în rela\iile interna\ionale. Ce
este aceasta? Care sunt cele mai potrivite instrumente teoretice care s` fie
utilizate în studiul ei? Cum variaz` ea în timp ]i spa\iu? Cum poate fi re-
conciliat` ordinea interna\ional` cu promovarea justi\iei, dac` acest lucru
este totu]i posibil? Acestea sunt întreb`rile principale la care multe dintre
lucr`rile lui încearc` s` r`spund`.
Probabil cel mai impresionant aspect al lucr`rii sale principale este
examinarea sistematic` a conceptului de „ordine“ pe baza unor defini\ii
foarte clare ]i a unor categorii teoretice. Bull define]te ordinea în general
ca model de activitate care sus\ine obiectivele sociale elementare ale soci-
et`\ii, cum ar fi men\inerea securit`\ii membrilor ei fa\` de violen\a de
orice fel, asigurarea respect`rii acordurilor ]i protejarea drepturilor de pro-
prietate. Apoi el adapteaz` aceste obiective la caracteristicile specifice
societ`\ii interna\ionale, unde ele se manifest` sub forma conserv`rii sta-
telor suverane membre ]i a men\inerii p`cii ca stare normal` a coexisten\ei
dintre ele. Bull face o distinc\ie important` între un sistem interna\ional ]i
o societate interna\ional`. Societatea este caracterizat` de consensul din-
tre state, conform c`ruia acestea au interese comune ]i se concep ca rela-
\ionate reciproc în contextul unor reguli ]i institu\ii comune. Bull sus\ine
c`, de]i societ`\ii interna\ionale îi lipse]te un suveran global, rela\iile
interna\ionale sunt mai mult decât o sum` de modele constante de com-
peti\ie între statele care î]i urm`resc propriile interese.
Restul lucr`rii sale reprezint` o examinare atent` a „institu\iilor“
societ`\ii interna\ionale, care nu ar trebui reduse la organiza\iile inter-
na\ionale, ci care se refer` la „seturi de obiceiuri ]i practici stabilite pen-
tru a realiza obiective comune“.2 Acestea includ echilibrul de putere, drep-
tul interna\ional, diploma\ia, r`zboiul însu]i (în anumite condi\ii) ]i
func\ia managerial` îndeplinit` de marile puteri. El opereaz` atent o dis-
241 H. BULL
tinc\ie între rolul pe care asemenea institu\ii îl joac` atât în subminarea cât
]i în men\inerea ordinii interna\ionale, deoarece recunoa]te c` societatea
interna\ional` este numai unul dintre cele trei „elemente“ competitive din
politica mondial`, celelalte fiind elemente ale unei st`ri hobbesiene a
r`zboiului ]i acele tipuri de loialitate transna\ional` care traverseaz`
grani\ele teritoriale ]i deseori le submineaz` (cum ar fi ideologia). Fiecare
capitol analizeaz` atent rolul fiec`rei institu\ii, modul în care acesta s-a
schimbat în timp ]i modalitatea de evaluare a rolului din perspectiva unei
preocup`ri morale mai presante cu privire la ceea ce nume]te „ordinea
mondial`“. Aceasta este
„fundamental` ]i primordial` ... deoarece elementele ultime ale marii
societ`\i a umanit`\ii nu sunt statele ... ci indivizii. Acesta este momen-
tul pentru interven\ia rela\iilor interna\ionale, îns` problema unei or-
dini mondiale se pune indiferent de structura politic` sau social` a glo-
bului ... dac` ordinea interna\ional` chiar are valoare, acest lucru se
datoreaz` numai faptului c` este util` pentru ob\inerea ordinii în soci-
etatea uman` ca întreg.“3
Ca manual, The Anarchical Society este înc` o lectur` obligatorie
pentru majoritatea celor care studiaz` rela\iile interna\ionale. Totu]i, ca
mod de argumentare, este mai pu\in conving`toare. În ciuda aten\iei acor-
date detaliilor ]i rigorii distinc\iilor analitice, cartea ilustreaz` atât punc-
tele tari, cât ]i punctele slabe ale influen\elor care au condus la scrierea ei,
iar acestea pot fi urm`rite în forma\ia intelectual` ]i personal` a lui Bull.
Hedley Bull s-a n`scut la Sydney în anul 1932. El a absolvit Uni-
versitatea din Sydney în anul 1952, luând cu brio examenele la filozofie ]i
drept. În acel moment filozoful australian John Anderson i-a influen\at
puternic modul de gândire. El le-a insuflat studen\ilor o rigoare critic` ]i
o preocupare egal` pentru marile probleme ale vie\ii sociale ]i politice,
care puteau fi în\elese numai pe baza unei aten\ii necesare acordate con-
textului istoric. Bull s-a mutat la Oxford în 1953 ]i a ob\inut doctoratul în
]tiin\e politice, înainte s` ob\in` un post de asistent la London School of
Economics. Acolo a început s` predea rela\ii interna\ionale ]i s` audieze
faimoasele prelegeri ale lui Martin Wight. De la Wight a înv`\at c`, în
studiul rela\iilor interna\ionale, istoria ideilor ar putea fi în\eleas` ca un
dialog continuu între reali]ti, revolu\ionari ]i ra\ionali]ti.
Mo]tenirea lui Martin Wight a fost profund`, deoarece el a avut în
vedere trei „]coli de gândire“ pe care Bull le-a folosit apoi în descrierea
ideilor concurente privind natura ]i valoarea ordinii ]i societ`\ii interna-
\ionale. Spre deosebire de Wight, care ]i-a utilizat categoriile în scopuri
RELA|II INTERNA|IONALE 242
pedagogice ]i a refuzat s` se identifice cu oricare dintre ele, Hedley Bull
a încercat în mod clar s` articuleze ]i s` apere ra\ionalismul sau ceea ce a
numit o abordare neogrotian` a teoriei ]i practicii rela\iilor interna\ionale.
Precaut cu privire la pericolele constante ale anarhiei ]i ale prezen\ei
politicii de putere ]i cu toate acestea în\eleg`tor fa\` de chemarea cos-
mopolit` a unei prezumtive „societ`\i mondiale“ care ar considera priori-
tar` dreptatea individual` fa\` de cea a statelor, el a încercat s` medieze
între extreme. A realizat acest lucru, postulând o societate interna\ional`
ca ordine real`, îns` fragil` din punct de vedere normativ, subminând ast-
fel tendin\a realist` de a pune în rela\ie sistemul ]i societatea, men\inând
în acela]i timp speran\a c` o astfel de ordine normativ` ar putea fi extins`
pentru a reflecta pe viitor mai multe probleme cosmopolite. Viziunea lui
Bull a fost în mod fundamental moderat`, iar aceast` tentativ` de mediere
între extreme reu]e]te în multe din lucr`rile sale referitoare la interven\ie,
la istoria societ`\ii interna\ionale ]i la poten\ialul controlului armamentu-
lui în medierea între c`utarea superiorit`\ii strategice în timpul r`zboiului
rece ]i dorin\a contrar` de dezarmare complet`.
În anul 1958, Bull a devenit membru al nou-înfiin\atei Comisii
Britanice de Teorie Politic` Interna\ional`, apoi a petrecut o perioad` de
timp în Statele Unite pentru a observa ]i a participa la dezvoltarea disci-
plinei în institu\ii ca Harvard ]i Chicago. Acolo a fost preocupat de pro-
bleme de strategie nuclear` ]i, dup` ce s-a întors în Anglia, la Institutul de
Studii Strategice, ]i-a finalizat lucrarea principal` The Control of the Arms
Race (1961). Ca urmare, a fost [ncadrat [n Direc\ia de cercetare pentru
controlul armamentului ]i al dezarm`rii din Ministerul Afacerilor Externe,
dup` care s-a întors în Australia, în 1966, ca profesor de rela\ii inter-
na\ionale la Australian National University. Bull a revenit la Oxford în
anul 1977 pentru a prelua Catedra de rela\ii interna\ionale Montague
Burton ]i a r`mas acolo pân` la moartea sa prematur` de cancer în 1985.
Anterior public`rii c`r\ii The Anarchical Society, Bull a fost cunos-
cut datorit` atacurilor sale necru\`toare împotriva abord`rii comportamen-
taliste (sau „]tiin\ifice“) în studiul rela\iilor interna\ionale, care a dominat
în multe universit`\i americane spre sfâr]itul anilor ’50 ]i în anii ’60. Se
poate observa influen\a lui Martin Wight în articolul publicat de Bull în
1966, unde a realizat o distinc\ie clar` (]i oarecum polemic`) între teoria
„clasic`“ ]i cea „]tiin\ific`“. 4 A]a cum Wight a afirmat c` filozofia istoriei
este analoag` cu teoria politic` în studiul rela\iilor interna\ionale, Bull a
sus\inut c` fundamentele cercet`rii ]i educa\iei se reg`sesc mai degrab` în
filozofie, drept ]i istorie decât în încercarea inutil` de a descoperi „legi ale
comportamentului“ între state ca baz` a dezvolt`rii unor predic\ii de încre-
243 H. BULL
dere pentru viitor. El a considerat c` existau limite foarte stricte în apli-
carea metodelor cantitative sau comportamentale de analiz`.
Argumentele lui Bull trebuie în\elese în contextul unei dezbateri
cam aprinse asupra viitorului metodelor de cercetare în rela\iile inter-
na\ionale, precum ]i al preocup`rilor lui privind accentul exagerat pe rolul
teoriei jocului [n strategiile domeniului nuclear. Bull credea c` domeniul
rela\iilor interna\ionale are în centrul s`u considera\ii interdisciplinare ]i
inten\ia actorilor al c`ror comportament teoreticienii încearc` s` îl în\e-
leag`. Prin urmare, teoria ]i practica nu pot fi desp`r\ite una de alta, prima
func\ionând ca un „instrument“ mai mult sau mai pu\in util pentru a expli-
ca o „realitate dat`“. Mai mult, el a afirmat c`, pe m`sur` ce tradi\ia cla-
sic` a recunoscut interdependen\a dintre explica\ie ]i evaluare sau judeca-
ta moral`, a]a-numi\ii „scienti]ti“ au trasat o distinc\ie artificial` între ele
]i au încercat s` subordoneze practica teoriei.
De aceea, conceptele sale teoretice nu s-au dep`rtat niciodat` prea
mult de în\elesul pe care l-au dobândit în lumea dinamic` a discursului
diplomatic. Astfel, conceptul de „mare putere“, spre exemplu, nu este
definit niciodat` exclusiv pe baza unor indici observabili ]i m`surabili.
Conceptul include o semnifica\ie normativ` care nu numai c` presupune
un discurs mai cuprinz`tor cu privire la interac\iunea social`, ci, de aseme-
nea, le confer` actorilor astfel defini\i drepturi ]i responsabilit`\i speciale
fa\` de alte state. În mod analog, în ciuda ambiguit`\ii, „echilibrul de pu-
tere“ nu poate fi redus la un termen pur descriptiv pentru distribuirea de
capacit`\i coercitive; el relev` un principiu de comportament, o institu\ie so-
cietal` ]i un scop care trebuie men\inut în cadrul societ`\ii interna\ionale.
În mod neobi]nuit, în ciuda ader`rii sale la promovarea unei teorii
normative în studiul rela\iilor interna\ionale, Bull însu]i a încercat s` reali-
zeze o distinc\ie între ordine ]i justi\ie, sus\inând c` cea de-a doua este un
ideal subiectiv inerent. De aceea, el nu ofer` o „viziune personal` asupra
a ceea ce ar însemna un comportament just [sau] o analiz` filozofic` a cri-
teriilor necesare pentru a-l recunoa]te“.5 Pe m`sur` ce a prelucrat diferite
no\iuni de justi\ie avansate de al\i autori ]i concretizate în cereri pentru o
schimbare just` (în special de statele lumii a treia) ]i a examinat compati-
bilitatea lor cu men\inerea ordinii interna\ionale, el s-a ab\inut de la a
sus\ine pe oricare dintre ele. Spre sfâr]itul vie\ii, Bull s-a preocupat din ce
în ce mai mult de problema ordinii mondiale ]i de fragilitatea crescând` a
principalelor institu\ii ale societ`\ii interna\ionale. Aceast` preocupare a
avut dou` motive principale.
În primul rând, Bull a devenit tot mai critic la adresa Statelor Unite
]i a Uniunii Sovietice. Declinul destinderii din anii ’70 ]i reluarea cursei
RELA|II INTERNA|IONALE 244
înarm`rilor nucleare la începutul anilor ’80 le-a sl`bit dreptul de a fi pri-
vite drept conduc`tori cu r`spundere în cadrul societ`\ii interna\ionale ca
întreg. Acest declin a fost regretabil în special pentru c`, dintre toate insti-
tu\iile societ`\ii interna\ionale, numai marile puteri sunt ]i actori. Dac` ele
nu îndeplinesc rolurile pe care Bull le atribuie, atunci este dificil s` se vad`
modul în care alte institu\ii pot func\iona pentru a preveni pr`bu]irea soci-
et`\ii interna\ionale. În anii ’80, el a criticat aspru în special SUA:
„Prin declara\iile lor beligerante ]i prin preg`tirile pentru o nou` inter-
ven\ie militar`, prin politicile lor modelate evident pentru a exprima
mai degrab` dispozi\ii decât pentru a ob\ine rezultate, prin incapaci-
tatea lor de a rezista for\elor interne ale ]ovinismului ]i avidit`\ii au
f`cut multe pentru a-]i submina propria pozi\ie de lider al Occidentului
]i pentru a accentua hido]enia fe\ei pe care o ar`tau lumii a treia.“6
În al doilea rând, Bull a descris istoria societ`\ii interna\ionale în
termenii expansiunii geografice, proces care s-a accelerat în mod drama-
tic o dat` cu decolonizarea ]i cu crearea a peste 100 de state noi, precum
]i sl`birea consensului cultural care pusese bazele societ`\ii statelor în tre-
cut. Institu\iile societ`\ii interna\ionale au fost exportate din Europa în
restul lumii. Puterea lor a depins de noii membri care au fost interesa\i s`
le sus\in`. Bull s-a temut c` „orice revolt` împotriva Occidentului“, în
special dac` se baza pe percep\iile r`spândite ale neocolonialismului eco-
nomic ]i ale inegalit`\ii crescânde dintre cei boga\i ]i cei s`raci, ar fi peri-
clitat chiar institu\iile care trebuiau reformate de cei care beneficiaser` cel
mai mult de pe urma lor pe baza unui interes propriu de tip iluminist.7
Dup` moartea lui Bull ]i din perspectiva sfâr]itului r`zboiului rece,
atât întreb`rile puse de el, cât ]i modul în care a încercat s` r`spund` la ele
au fost sursa unui interes reînnoit cu privire la opera sa ]i la lucr`rile altor
autori asocia\i cu „]coala englez`“ de teoria rela\iilor interna\ionale. Chiar
]i a]a, exist` posibilitatea identific`rii unor limite în abordarea sa. În spe-
cial dou` dintre acestea merit` men\ionate.
În primul rând, Bull a avut tendin\a de a îmbina ordinea interna-
\ional`, definit` din punct de vedere empiric ca o stare de lucruri dinami-
c` în cadrul sistemului statelor (un fapt), cu ordinea definit` ca o valoare
în func\ie de care s` se evalueze societatea interna\ional` în raport cu alte
structuri institu\ionale alternative. Ordinea era cantitativ` (mai mult sau
mai pu\in) sau calitativ`? Uneori el a sugerat c` ordinea a variat în func\ie
de timp ]i spa\iu ]i cu toate acestea nu a încercat s` ofere vreun criteriu cu
care s` se poat` m`sura o asemenea varia\ie. Alteori a afirmat c` societatea
statelor ca întreg trebuia valorificat` deoarece era sursa ordinii interna-
245 H. BULL
\ionale. În acest caz, este neclar de ce ordinea, în general, nu era valoarea
în raport cu care Bull a evaluat meritele societ`\ii interna\ionale ]i ale
institu\iilor acesteia, mai degrab` decât s` opereze diferen\e între ordine în
general, ordinea interna\ional` în societatea statelor ]i ordinea mondial`
ca valoare cosmopolit`.
În al doilea rând, este oarecum regretabil c` Bull nu a reu]it s`
dep`]easc` viziunea lui Wight cu privire la cele trei curente tradi\ionale
ale teoriei interna\ionale (realism, ra\ionalism ]i revolu\ionarism). Dac`
cineva se situeaz` în tradi\ia ra\ionalist` sau neogrotian`, este important s`
elimine afirma\iile realiste sau revolu\ionare. Bull nu a f`cut aceasta. Prin
urmare, cititorul nu este sigur dac` s` aleag` tradi\iile în func\ie de repre-
zent`rile lor concurente cu privire la politica mondial` sau dac` fiecare
dintre acestea „acoper`“ anumite elemente ale unei lumi complexe. Pro-
blema în leg`tur` cu ultima afirma\ie, a]a cum relev` R. J. Vincent, este
c` „persoana ... î]i schimb` mereu pozi\ia în raport de argumentele adop-
tate de al\ii“.8
În ciuda unor asemenea dificult`\i ]i chiar dac` Bull însu]i nu a
reu]it s` ofere r`spunsuri conving`toare, marile probleme ridicate de el
r`mân ]i ast`zi pertinente. Utilizând vocabularul foarte diferit al teoreti-
cianului politic Jürgen Habermas, putem afirma c` în centrul operei lui
Hedley Bull s-a aflat întotdeauna „un interes constitutiv în conservarea ]i
extinderea intersubiectivit`\ii asupra în\elegerii reciproce cu privire la ori-
entarea ac\iunii“.9 Dac` r`zboiul rece nu va fi înlocuit de o nou` „ciocnire
a civiliza\iilor“ ]i dac` problemele ordinii interna\ionale continu` s`
creasc` în ceea ce prive]te obiectivele ]i complexitatea, atunci modul în
care societatea statelor ar trebui ]i ar putea fi reformat` pentru a fi în ser-
viciul ordinii mondiale este probabil cea mai important` problem` a
prezentului.
Note
1. J. D. B. Miller, „Hedley Bull, 1932-85“, în J. D. B. Miller, R. J. Vincent, Order
and Violence: Hedley Bull and International Relations, Oxford, Claredon Press,
1990, p. 11.
2. Hedley Bull, The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977, p. 74.
3. Ibid., p. 22.
RELA|II INTERNA|IONALE 246 247 H. BULL

4. Hedley Bull, „International Theory: the Case for a Classical Approach“ în World Hugo Grotius and International Relations (împreun` cu Benedict Kingsbury ]i
Politics, nr. 18, 1966, p. 363-377. Adam Roberts), Oxford, Oxford University Press, 1992.
5. Hedley Bull, The Anarchical Society, p. 78.
6. Hedley Bull, „The Great Irresponsibles? The United States, the Soviet Union and
World Order“, în International Journal, nr. 35, 1980, p. 437. Lecturi suplimentare
7. Consulta\i în special Hedley Bull, Justice in International Relations, (the Hagey Buzan, Barry, „From International System to International Society: Structural
Lectures), Ontario, University of Waterloo, 1983. Realism and Regime Theory Meet the English School“, în International
8. R. J. Vincent, „Order in International Politics“, în J. D. B. Miller ]i R. J. Vincent, Organization, nr. 47, 1993, p. 327-352.
Order and Violence: Hedley Bull and International Relations, Oxford, Claredon
Press, 1990, p. 47. Evans, Tony and Wilson, Peter, „Regime Theory and the English School of
9. J. Habermas, Knowledge and Human Interests, Boston, Beacon Press, 1971, p. 310. International Relations: a Comparison“, în Millennium: Journal of
International Studies, nr. 21, 1992, p. 329-352.
Hoffman, Stanley, „Hedley Bull and His Contribution to International Relations“,
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Nardin, în International Affairs, nr. 62, 1986, p. 179-196.
Vincent ]i Wight.
Jones, Roy, „The English School of International Relations: a Case for Closure“,
în Review of International Studies, nr. 7, 1981, p. 1-13.
Principalele lucr`ri ale lui Hedley Bull Miller, J. D. B. and Vincent, R. J. (eds.), Order and Violence: Hedley Bull and
The Control of the Arms Race: Disarmament and Arms Control in the Missile Age, International Relations, Oxford, Claredon Press, 1990.
New York, Praeger, 1961. Suganami, Hidemi, „Reflections on the Domestic Analogy: Bull, Beitz and
„Society and Anarchy in International Relations“, în Martin Wight and Herbert Linklater“, în Review of International Studies, nr. 12, 1986, p. 145-158.
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of Vincent, R. J., „Hedley Bull and Order in International Relations“, în Millennium:
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 35-50. Journal of International Studies, nr. 17, 1988, p. 195-214.
„The Grotian Conception of International Relations“, [n Martin Wight and Herbert Wheeler, Nicholas J., „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society:
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“, în Millennium: Journal
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 51-73. of International Studies, nr. 21, 1992, p. 463-488.
„International Relations as an Academic Pursuit“, în Australian Outlook, nr. 26,
1972, p. 251-265.
„The Theory of International Politics: 1919 – 1969“, în Brian Porter (ed.), The
Aberystwyth Papers, Londra, Oxford University Press, 1972, p. 30-58.
„Martin Wight and the Theory of International Relations“, în British Journal of
International Studies, nr. 2, 1976, p. 101-116.
The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977.
„The Great Irresponsibles? The United States, the Soviet Union, and World Order“,
în International Journal, nr. 35, 1980, p. 437-447.
„Hobbes and International Anarchy“, în Social Research, nr. 48, 1981, p. 717-739.
„The International Anarchy in the 1980’s“, în Australian Outlook , nr. 37, 1983, p. 127-131.
The Expansion of International Society (împreun` cu Adam Watson), Oxford, Claredon
Press, 1984.
Intervention in World Politics (ed.), Oxford, Oxford University Press, 1984.
Justice in International Relations, Waterloo, Ontario, University of Waterloo, 1984.
Hedley Bull on Arms Control, Basingstoke, Macmillan, 1987.

TERRY NARDIN
Profesorul Terry Nardin pred` teorie politic` interna\ional` la Uni-
versitatea Wisconsin-Milwaukee. Sunt dou` motive pentru a-l include în
aceast` sec\iune care cuprinde teoreticienii societ`\ii interna\ionale. {nt@i
pentru c` opera sa difer` în unele aspecte importante de cea a altor repre-
zentan\i ai „]colii engleze“ analiza\i în aceast` lucrare (Bull, Vincent,
Wight) ]i apoi deoarece î]i bazeaz` interpretarea proprie cu privire la natu-
ra dreptului interna\ional între state pe fundamentele filozofice ale filozo-
fului politic englez Michael Oakeshott (1901-1990), care a fost profesor
de ]tiin\e politice la London School of Economics pe când Martin Wight
î]i \inea acolo faimoasele cursuri despre teoria politic` interna\ional`. Din
câte cunosc, Nardin este singurul care a scris despre societatea interna-
\ional` ]i a utilizat opera lui Oakeshott pentru a-]i justifica interpretarea
proprie a caracterului special al rela\iilor dintre state, iar pentru a în\elege
lucr`rile lui Nardin este necesar s` se înceap` cu opera mentorului s`u in-
telectual.
Oakeshott a fost probabil cel mai important gânditor politic englez
al secolului. El a dezvoltat un concept de societate civil` de mare fine\e ]i
a analizat unele dintre cele mai importante probleme ridicate de dez-
voltarea statului modern. De asemenea, el a influen\at considerabil modul
în care se studiaz` ]i se pred` istoria gândirii politice. De]i unele lucr`ri
ale sale sunt complexe, cele mai multe, în special eseurile, sunt caracteri-
zate de o elegan\` notabil` a stilului. El a fost un nonconformist în sensul
c` a refuzat multe dintre elementele normale ale epocii sale. În ciuda repu-
ta\iei de conservator, a fost destul de radical în unele chestiuni particulare.
De exemplu, a fost un ap`r`tor fervent al elitismului din universit`\i,
sus\inând c` acestea nu ar trebui s` fie confundate cu ]colile tehnice, ci ar
trebui s` men\in` valori academice riguroase care s` fie urmate pentru
semnifica\ia lor intrinsec`.
De asemenea, Oakeshott a fost foarte sceptic cu privire la presu-
pusele „virtu\i“ ale statului modern. Concep\ia sa abordeaz` conduita
uman` ca fiind constituit` din agen\i inteligen\i care reac\ioneaz` la
situa\iile întâmpl`toare pentru a-]i atinge scopurile ]i care ac\ioneaz` ast-
fel prin prisma existen\ei unor practici multiple. Ace]ti agen\i se împart în
dou` categorii diferite. Ei pot fi „pruden\i“, fapt ce se refer` la un compor-
tament util proiectat pentru atingerea scopului dat, sau pot fi „morali“,
supunându-se unor reguli care nu sunt utile ]i care nu specific` ac\iunea.
De exemplu, principiul conform c`ruia indivizii trebuie s` ac\ioneze corect
249 T. NARDIN
nu precizeaz` ce ar trebui spus sau f`cut într-un caz particular. Aceast`
diferen\iere este reflectat` de cele dou` moduri categoric diferite de
asociere uman` deosebite de Oakeshott ]i pe care le-a numit universitas ]i
societas. Prima reprezint` o asociere de oameni uni\i pentru atingerea unui
obiectiv comun, cum ar fi o echip` de fotbal. Astfel, practicile acesteia sunt
„prudente“ în con\inut, proiectate pentru a atinge un scop. Dimpotriv`,
societas reprezint` o rela\ie „moral`“ între agen\i liberi care î]i însu]esc
strict doar autoritatea rezultat` din unele condi\ii necesare asocierii ]i
ac\iunii, îns` care, pe de alt` parte, le permite celor implica\i urm`rirea
propriilor obiective.
Aceste dou` concepte, împreun` cu „vocabularul“ asociat fiec`ruia,
reprezint` în opinia lui Oakeshott polul în jurul c`ruia graviteaz` gândirea
european` despre statul modern. Aceasta poate fi considerat` drept „teleo-
cra\ie“, un efort comun de a c`uta satisfacerea unui set de sine st`t`tor de
obiective comune, caz în care rolul guvernului este de a rezolva proble-
mele corespunz`toare, oricare ar fi acestea. Sau practicile sale se pot limi-
ta la un cadru de conduit` care nu specific` nici un astfel de obiectiv ]i
care ofer` pur ]i simplu o recompens` negativ`, eliminarea unor circum-
stan\e care altfel ar putea afecta îndeplinirea scopurilor indivizilor. „Aso-
cierea civil`“, societatea conceput` în acest ultim mod, nu ofer` mântuirea
(prin promisiunea îndeplinirii unui obiectiv comun), îns` organizarea în
acest fel a problemelor umane [l restric\ioneaz` pur ]i simplu pe cel care
este capabil s` caute „o via\` bun`“ într-o manier` proprie.
Terry Nardin utilizeaz` în mod explicit acest cadru pentru a justifica
o interpretare unic` a societ`\ii interna\ionale. Lucrarea sa Law, Morality,
and the Relation of States (1983) preia distinc\ia primar` efectuat` de
Oakeshott între „asocierea civil`“ ]i „asocierea întreprinz`toare“ ]i o
aplic` la nivel global, de]i Nardin modific` u]or conceptele în ceea ce
prive]te distinc\ia dintre asocierea „orientat` spre scop“ ]i cea „practic`“.
Cel din urm` se refer` la „un set de probleme care trebuie luate în conside-
rare atât în actul de decizie ]i de execu\ie, cât ]i în evaluarea deciziilor ]i
ac\iunilor“. 1 Nardin reproduce pur ]i simplu modurile de asociere ale lui
Oakeshott la nivel interna\ional, astfel încât statele îndeplinesc rolul pe
care Oakeshott l-a atribuit indivizilor în societatea civil`. Pentru Nardin,
societatea interna\ional` reprezint` o asociere practic` între state:
„Fiecare este devotat propriilor obiective ]i propriei concep\ii despre
bine. Binele comun al acestei comunit`\i cuprinz`toare const` nu în
obiectivele pe care unii membri ai ei, iar uneori chiar cei mai mul\i,
doresc s` le urm`reasc` în mod colectiv, ci în valorile de dreptate,
RELA|II INTERNA|IONALE 250
pace, securitate ]i coexisten\`, care pot fi atinse numai prin participarea
în cadrul unui organism comun care s` stabileasc` practici autorizate.“2
Aplicând distinc\ia lui Oakeshott la societatea interna\ional`,
Nardin consider` implicit ceea ce Oakeshott era preocupat s` împiedice,
adic` subordonarea societas fa\` de universitas la nivelul politicii interne.
Nardin se distan\eaz` de mentorul s`u atunci când admite c` lupta dintre
aceste „moduri de conduit`“ a fost pierdut` în cadrul grani\elor statului
modern. Nardin nu ofer` explicit un asemenea argument, îns` acesta este
compatibil din punct de vedere logic cu cadrul general al teoriei sale.
Astfel, nu ar trebui ca societatea statelor ]i dreptul interna\ional s`
fie în\elese ca o asociere orientat` spre un scop. Statele nu împ`rt`]esc
acelea]i scopuri, fiecare dintre ele î]i urm`re]te propria viziune cu privire
la o via\` bun` în numele cet`\enilor s`i. Aceasta nu înseamn` c` statele
nu au unele scopuri comune ]i nu-]i dau avizul în cadrul unor acorduri
pentru a îndeplini aceste scopuri în mod concret. Dar societatea statelor ]i
institu\ia ei central` în domeniul dreptului nu sunt probleme asupra c`rora
statele s` î]i dea acordul. Con\inutul unor tratate speciale ar putea fi
subiect de acord ]i negociere, îns`, a]a cum afirm` Brown, „ceea ce tre-
buie s` fie considerat drept tratat ]i modul în care statele se angajeaz` prin
tratate sunt, în mod logic, probleme mai importante decât con\inutul
oric`rui tratat anume“. 3 Aceste probleme mai importante \in de domeniul
„practicilor autorizate“ din dreptul interna\ional. Nardin pretinde c` soci-
etatea statelor trebuie s` fie în\eleas` ca fiind constituit` prin asemenea
practici, care reprezint` ele însele condi\ia posibilit`\ii de cooperare con-
]tient` între state. Statele nu pot renun\a la participarea la aceste practici
f`r` a-]i abandona statutul lor de membri ai societ`\ii interna\ionale astfel
analizate.
Modul în care Nardin abordeaz` analiza societ`\ii interna\ionale
este foarte diferit de maniera în care aceasta este conceput` de Wight, Bull
]i Walzer. El nu are nevoie s` apere societatea interna\ional`, ca pe un
„lucru bun“, fa\` de preten\iile realismului ]i revolu\ionarismului, care
sunt punctele de pornire ale lui Wight ]i Bull. Datorit` acestui fapt, abor-
darea sa este relativ superioar` acestora. În cadrul „]colii engleze“, valoa-
rea societ`\ii interna\ionale este afirmat` printr-o presupus` tradi\ie sau
printr-un model de gândire a c`rui identitate se define]te per a contrario.
Via media (calea de mijloc) se define]te, dup` Forsythe:
„prin respingerea fiec`rei extreme. Pentru «reali]ti» constrângerile
morale ar trebui s` se aplice ]i chiar se aplic` statelor. Pentru «univer-
251 T. NARDIN
sali]ti» [politica statelor] nu trebuie evitat` sau inversat`. Este mai
degrab` ceva dublu negativ decât ceva pozitiv.“4
Nardin evit` toate problemele asociate cu conceptualizarea socie-
t`\ii interna\ionale ca via media. El nu prive]te societatea civil` interna-
\ional` ca pe unul dintre elementele competitive din cadrul rela\iilor inter-
na\ionale, a]a cum face Bull. De asemenea, el nu crede c` practicile auto-
ritare ale societ`\ii interna\ionale mediaz` între realism ]i revolu\ionarism,
a]a cum sus\ine uneori Wight. De fapt, Nardin ignor` pur ]i simplu astfel
de preten\ii. El nu este interesat de dilemele reconcilierii ordinii cu justi\ia
în societatea interna\ional`, deoarece ordinea acesteia este deja just`,
atunci când justi\ia se refer` la regulile procedurale ale coexisten\ei
statelor. Societatea interna\ional` se prezint` astfel ca o Gesellschaft (în
limba german`, Gesellschaft = societate – n. trad.) fragil`, care permite o
pluralitate de Gemeinschafts (Gemeinschafts = comunit`\i – n. trad.) gene-
rate intern. În lumina diversit`\ii evidente, atât prin prisma tradi\iilor etice,
cât ]i a valorilor incluse ]i exprimate de majoritatea statelor lumii, sigurul
r`spuns ra\ional este în consecin\` de a accepta ]i a face fa\` relativismu-
lului etic. „Relativismul ... rezult` din dezacordul evident privind exis-
ten\a multor adev`ruri, fiecare determinat de standardele utilizate pentru a
defini ]i a m`sura adev`rul.“5 Aceasta nu neag` îns` posibilitatea exis-
ten\ei unor criterii metaetice – Nardin nu este cu siguran\` un sceptic în
ceea ce prive]te morala – numai c` mai trebuie s` descoperim care ar fi
acel criteriu.
Consecin\ele modului în care Nardin abordeaz` societatea interna-
\ional` sunt, f`r` îndoial`, conservatoare. Societatea interna\ional` este o
societas procedural`. Ea protejeaz` interesele comune ale statelor pentru
a avea o coexisten\` stabil`, dar este subminat` dac` statele sau al\i actori
încearc` s` o transforme într-o asocia\ie orientat` spre un scop. Justi\ia
înseamn` reguli impar\iale, care impun obliga\ii cu for\` egal` tuturor
statelor, indiferent de distribu\ia puterii ]i a bog`\iei între ele. În acest sens
Brown remarc`:
„regula ... care interzice exproprierea f`r` compensa\ii a bunurilor
aflate în posesia str`inilor ... este impar\ial` deoarece o firm` din
Bangladesh care func\ioneaz` în SUA ar fi la fel de îndrept`\it` s`
beneficieze de protec\ie ca ]i o societate american` care ac\ioneaz` în
Bangladesh, iar, din perspectiva lui Nardin, faptul c` firmele din
Bangladesh sunt fragile nu este deloc elocvent.“6
RELA|II INTERNA|IONALE 252
Nardin se opune oric`rei încerc`ri de a împov`ra societatea inter-
na\ional` cu scopuri comune, cum ar fi obliga\ia de a realiza un fel de
justi\ie distributiv` între Nord ]i Sud. În lipsa unui acord cu privire la ceea
ce ar înseamna aceasta, încerc`rile de a o aplica vor e]ua ]i vor submina
consensul rafinat care exist` deja cu privire la justi\ia procedural`. În mod
similar, Nardin se opune legisla\iei interna\ionale care ar permite inter-
ven\ia în afacerile interne ale statelor. Justi\ia cere „independen\a ]i egali-
tatea din punct de vedere legal a statelor, dreptul la autoap`rare, datoria de
noninterven\ie, obliga\ia de a respecta tratatele ]i restric\ii cu privire la
conduita în r`zboi“.7 Este interesul comun al statelor de a sus\ine aceast`
concep\ie limitat` asupra justi\iei, care este o condi\ie prealabil` a coexis-
ten\ei lor.
Nu exist` nici o îndoial` c` opinia auster` a lui Nardin despre justi-
\ia interna\ional`, conservatoare în ceea ce prive]te implica\iile politice,
reprezint`, de asemenea, o distan\are destul de radical` fa\` de „]coala
englez`“. Mul\i dintre membrii acesteia (cum ar fi John Vincent) se tem
de incapacitatea ei de a încorpora elemente de justi\ie cosmopolit` ]i
sus\in c` supravie\uirea acesteia depinde de o astfel de încorporare, oricât
de dificil ar fi s` se realizeze. Nardin afirm` chiar cazul contrar. Dac`
încearc` s` devin` un fel de asocia\ie orientat` spre un scop, cu timpul va
deveni tot mai slab`, nu mai puternic`.
Totu]i, aceasta nu înseamn` c` nu este interesat de promovarea
drepturilor omului la nivel global. El chiar men\ioneaz` importan\a lor,
dar, în concordan\` cu cadrul lui Oakeshott, pune accent pe primatul drep-
turilor politice ]i civile fa\` de cele economice ]i sociale:
„A insista asupra respect`rii drepturilor omului înseamn` a pretinde
ca politicile ]i legile unei comunit`\i s` reflecte principiile impar\i-
alit`\ii cu privire la persoane ]i la scopurile lor, fapt inerent în ideea
unei asocia\ii practice.“8
Valabilitatea abord`rii lui Nardin cu privire la studiul eticii ]i al
societ`\ii interna\ionale const` în aderen\a sa riguroas` la consecin\ele
adopt`rii renumitei dihotomii a lui Oakeshott între cele dou` ideal-tipuri
de asociere uman`. Dac` aceast` abordare este conving`toare sau nu depinde
foarte mult de validitatea aplic`rii distinc\iei la rela\iile interna\ionale,
considerând statele ca ]i când ar fi persoane particulare. Toate criticile pe
care Nardin le-a primit î]i au originea în aceast` singur` presupunere.
Pentru c`, în cazul în care statele nu ar trebui considerate ca având viziuni
autonome despre „via\a bun`“, atunci întregul cadru se sprijin` pe funda-
mente intelectuale ]i morale foarte fragile. Simon Caney observ` c` „el a
253 T. NARDIN
fost nevoit s` constate c`: (a) statele au o valoare moral` inerent` ]i de
aceea trebuie respectate; (b) este mai important s` fie respectate statele
decât oamenii sau comunit`\ile care le compun“. 9 Dac` Nardin nu poate
îndeplini ambele sarcini, nu este clar de ce are sens s` credem c` distinc\ia
lui Oakeshott este de mare ajutor în analiza eticii societ`\ii interna\ionale.
Statele nu sunt persoane particulare. Este posibil ca ele s` nu con\in` nici
o form` de „via\` bun`“ pentru cet`\enii lor. S` ne gândim, de exemplu, la
Cambodgia sub conducerea lui Pol Pot. Oare exist` limite pentru diversi-
tatea politic` ]i etic` pe care dreptul interna\ional ar trebui s` o recunoasc`?
Cel pu\in Michael Walzer, a c`rui abordare a eticii interna\ionale pre-
supune c` legitimitatea drepturilor statului este dependent` de un „echili-
bru“ moral între state ]i comunit`\ile pe care le protejeaz`, admite unele
excep\ii de la regula noninterven\iei.
Ideile lui Nardin despre rela\ia dintre drepturile omului ]i drepturile
statului s-au schimbat de la publicarea c`r\ii Law, Morality and the Relation
of States în 1983. În 1986 el a publicat un articol unde critic` încerc`rile
lui Walzer de a deduce drepturile statului din drepturile fundamentale ale
omului ]i, în acela]i timp, propune limite stricte pentru situa\iile care per-
mit interven\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale. 10 Nardin sus\ine c`
este chiar posibil s` se justifice interven\ia în afacerile interne ale statelor
pe baza viol`rii drepturilor omului de c`tre acestea ]i, în acela]i timp, s`
se impun` constrângeri importante ]i severe interven\iei din considera\ii
etice cu privire la cel ce de\ine dreptul de interven\ie, lucru care ar face ca
interven\ia s` fie foarte dificil de justificat în practic`:
„1. Interven\ia armat` pentru a proteja drepturile omului [poate] fi
întreprins` numai dup` ce alte remedii mai pu\in drastice au fost
încercate ]i au e]uat.
2. Interven\ia trebuie, [n fapt, s` elimine abuzul pe care a inten\io-
nat s` îl remedieze.
3. Înc`lcarea drepturilor omului trebuie s` fie atât de serioas` încât s`
merite costul în vie\i omene]ti pe care l-ar putea produce interven\ia.
4. Efectele destabilizatoare anticipate ale interven\iei umanitare
asupra stabilit`\ii interna\ionale trebuie s` fie minime.“ 11
Din nefericire, cât timp aceste criterii accentueaz` dificultatea jus-
tific`rii interven\iei chiar dac` violarea drepturilor omului reprezint` un
argument potrivit în favoarea interven\iei, recunoa]terea de c`tre Nardin a
leg`turii dintre drepturile statului ]i drepturile omului submineaz` dis-
tinc\ia orientat` spre scop/practic pe care se bazeaz` pentru a-]i justifica
abordarea conservatoare a societ`\ii interna\ionale. Aceasta sugereaz` c`
dreptul statelor de a se bucura de privilegiile apartenen\ei la societatea
RELA|II INTERNA|IONALE 254
interna\ional` este mai degrab` limitat decât absolut. De asemenea, aceas-
ta sl`be]te argumentele în favoarea unei societ`\i interna\ionale bazate pe
diversitate etic` ]i cultural`. A]a cum relev` Brown, „dac` diversitatea
înseamn` c` statele au dreptul s` î]i maltrateze popula\ia, atunci este greu
de spus de ce urmeaz` s` evalu`m o astfel de diversitate“.12 Caney afirm`
c`, dac` diversitatea etic` ]i cultural` trebuie respectat`, atunci aceasta ar
putea justifica de fapt interven\ia împotriva statelor care nu reu]esc s`
respecte diversitatea cultural`, religioas` ]i etnic` în interiorul grani\elor
lor teritoriale.13 De asemenea, el sus\ine c` încercarea lui Nardin de a face
o distinc\ie între drepturile politice ]i civile ]i drepturile economice ]i
sociale ]i de a acorda o mai mare prioritate celor dintâi nu este convin-
g`toare, deoarece cele din urm` sunt la fel de importante ca ]i primele
pentru c` le permit indivizilor ]i statelor s` se angajeze în orice fel de
asociere orientat` spre scop sau spre practic`.
Pe scurt, proiectul lui Terry Nardin reprezint` o contribu\ie dis-
tinct` la studiul rela\iilor interna\ionale. Abordarea sa este complet diferit`
de cele ale altor membrii ai „]colii engleze“ atât ca premise filozofice, cât
]i ca implica\ii normative. Totu]i, r`mâne neclar dac` el evit` problemele ]i
dilemele pe care Bull, Vincent ]i Wight le-au avut în lucr`rile lor. Nardin
consider` c` membrii societ`\ii interna\ionale, ca indivizi, sunt demni de
respect ]i independen\`. Dar este clar c` mul\i dintre ei nu o merit`. 14 În
absen\a unei sus\ineri clare a analogiei, construc\ia teoretic` a lui Nardin
cu privire la rela\iile interna\ionale se sprijin` pe fundamente nesigure. În
ciuda eforturilor sale, dezbaterea problemei dac` societatea statelor este
un „înger p`zitor“ sau un „gangster global“ va continua mult timp.15
Note
1. Terry Nardin, Law, Morality, and the Relations of States, Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1983, p. 6.
2. Ibid., p. 19.
3. Chris Brown, „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“,
în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 215.
4. Murray Forsythe, „The Classical Theory of International Relations“, în Political
Studies, nr. 26, 1978, p. 413.
5. Terry Nardin, „The Problem of Relativism in International Ethics“, în Review of
International Studies, nr. 18, 1989, p. 150.
255 T. NARDIN
6. Chris Brown, op. cit., p. 219.
7. Terry Nardin, „Law, Morality, and the Relations of States“, p. 270.
8. Ibid., p. 276.
9. Simon Caney, „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on
Nonintervention“, în International Political Science Review, nr. 18, 1997, p. 29.
10. Terry Nardin ]i Jerome Slater, „Nonintervention and Human Rights“, în Journal
of Politics, nr. 48, 1986, p. 86-96.
11. Ibid., p. 93-94.
12. Chris Brown, International Relations Theory: New Normative Approaches,
Hemel Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992, p. 125.
13. Simon Caney, op. cit., p. 29.
14. Cu privire la aceast` not` ave\i în vedere distinc\ia lui Robert Jackson între state
]i cvasi-state în sistemul interna\ional. Jackson afirm` c` a intervenit o muta\ie
fundamental` în statutul suveranit`\ii statelor în dreptul interna\ional pe parcur-
sul ultimilor 200 de ani. În timp ce, în secolul al XIX-lea, dreptul interna\ional
acorda drepturi de suveranitate entit`\ilor care î]i puteau demonstra capacitatea
de a oferi elemente politice ]i economice de baz` cet`\enilor lor, procesul deco-
loniz`rii, inspirat el însu]i de regula egalit`\ii rasiale, a dat na]tere fenomenului
de suveranitate negativ`. Ast`zi multe state se bucur` de privilegiul de a apar\ine
societ`\ii interna\ionale f`r` a avea capacitatea de a furniza bunuri de baz`
cet`\enilor lor. Consulta\i Robert H. Jackson, Quasi-States: Sovereignty,
International Relations, and the Third World, Cambridge, Cambridge University
Press, 1990.
15. Consulta\i Nicholas Wheeler, „Guardian Angel or Global Gangster? A Review of the
Ethical Claims of International Society“, în Political Studies, nr. 44, 1996, p. 123-135.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Vincent, Walzer ]i Wight.
Principalele lucr`ri ale lui Terry Nardin
Law, Morality, and the Relations of States, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1983.
„The Problem of Relativism in International Ethics“, în Millennium: Journal of
International Studies, nr. 18, 1989, p. 149-167.
„International Ethics and International Law“, în Review of International Studies,
nr. 18, 1992, p. 19-30.
„Ethical Traditions in International Affairs“, în Terry Nardin ]i David R. Mapel
(ed.), Traditions of International Ethics, Cambridge, Cambridge
University Press, 1993, p. 1-22.
RELA|II INTERNA|IONALE 256
Lecturi suplimentare
Brown, Chris, „Ethics of Coexistence: the International Theory of Terry Nardin“,
în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 213-222.
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches,
Hemel Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992.
Caney, Simon, „Human Rights and the Rights of States: Terry Nardin on Noninter-
vention“, în International Political Science Review, nr. 18, 1997, p. 27-37.
Jackson, Robert H., Quasi-States: Sovereignty, International Relations, and the
Third World, Cambridge, Cambridge University Press, 1990.
Oakeshott, Michael, Rationalism in Politics and Other Essays, Londra, Methuen, 1962.
Oakeshott, Michael, On Human Conduct, Oxford, Clarendon Press, 1975.
JOHN VINCENT
John Vincent a murit subit la 2 noiembrie 1990. Avea numai 47 de
ani ]i abia trecuse un an de la numirea sa ca profesor de rela\ii interna-
\ionale la Catedra Montague Burton de la London School of Economics.
Moartea sa a însemnat mai mult decât o tragedie personal` pentru cei care
l-au cunoscut; a fost ]i o pierdere mare pentru a]a-numita „]coal` englez`“
a rela\iilor interna\ionale. Mai mult, problemele puse de Vincent ]i rigu-
rozitatea cercet`rii sale intelectuale sunt relevante în special în epoca de
dup` r`zboiul rece. Ar fi fost interesant de observat modul în care Vincent
ar fi r`spuns la aten\ia care este acordat` celor dou` elemente prezente în
cel mai înalt grad în lucr`rile sale. Primul este problema „interven\iei“ în
teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale, despre care a publicat prima sa
carte notabil` în 1974. Chiar înainte s` moar` a reanalizat câteva dintre
argumentele din lucr`rile sale anterioare, iar în gândirea sa se poate obser-
va o muta\ie semnificativ`. Al doilea element este problema drepturilor
omului în politica mondial`: în ce constau ele, gradul în care se poate
m`sura evolu\ia respect`rii lor ]i dificult`\ile inerente încerc`rii de a pro-
mova drepturile omului în diploma\ia interna\ional`.
John Vincent s-a n`scut în anul 1943. Christopher Hill îl descrie ca
pe o persoan` cu „dezvoltare târzie“, care nu a reu]it extraordinar în acti-
vitatea sa ]colar` ]i care a intrat cu dificultate la universitate dup` absol-
virea liceului. Hill a observat c` „excep\ionalele sale calit`\i au ie]it la
iveal` numai dup` terminarea studiilor universitare ]i nici atunci nu a atins
capacitatea sa maxim`, ci abia aproape de 40 de ani“. 1 El a absolvit cea
mai veche facultate de rela\ii interna\ionale din Marea Britanie, Universi-
tatea din |ara Galilor de la Aberystwyth. Apoi a studiat la Universitatea
Leicester (master în studii europene) ]i la Australian National University
(unde ]i-a luat doctoratul), fiind îndrumat de mentorul s`u, Hedley Bull.
Înainte de a-i urma Susanei Strange ca profesor de rela\ii interna\ionale la
Catedra Montague Burton de la London School of Economics, în anul
1989, Vincent a predat la universit`\ile Keele ]i Oxford. El a editat presti-
gioasa Review of International Studies timp de trei ani înainte de a fi
numit profesor la Londra.
În excelenta analiz` a operei lui Vincent, Neumann îl caracterizeaz`
ca pe un membru autentic al „]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale, influ-
en\at în special de lucr`rile lui Martin Wight ]i Hedley Bull. Neumann
sugereaz` c` membrii acestei ]coli de gândire au în vedere cinci probleme
în teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. 2 În primul rând, ei sunt intere-
RELA|II INTERNA|IONALE 258
sa\i de analiza comparativ` a „sistemelor interna\ionale“ în timp ]i spa\iu,
în special în termenii practicii ]i culturii diplomatice. În al doilea rând, au
o predilec\ie comun` pentru analiza rela\iilor interna\ionale în cadrul a
ceea ce Hedley Bull denumea „societatea statelor“. 3 Se ajunge astfel la a
se accentua mai curând rolul voin\ei decât cel al necesit`\ii în analiza com-
portamentului statelor. Alan James arat` c`:
„O societate ... se supune ]i în acela]i timp exprim` dorin\ele ]i
capriciile celor care fac parte din ea. Ea reflect` ac\iunile ]i reac\iile
membrilor s`i. }i acei membri ... vor fi influen\a\i de ra\ionamentele
lor, de speran\ele, scopurile, credin\ele, temerile, grijile ]i de toate
celelalte elemente ale condi\iei umane ... de aceea termenul societate,
cu conota\iile sale voluntare, este mult mai potrivit decât termenul sis-
tem pentru a caracteriza colectivitatea statelor.“4
În al treilea rând, membrii ]colii men\ionate dezbat continuu gradul
schimb`rii în cadrul societ`\ii statelor. Exist` vreo dovad` c` aceasta se
extinde astfel încât s` includ` ]i actori care nu sunt state? Legitimitatea
regulilor care unesc statele depinde de recunoa]terea acestora doar de state
sau necesit` sus\inerea unui num`r mai mare de sus\in`tori? Ce înseamn`
echilibrul relativ dintre „pluralism“ ]i „solidaritate“ în societatea interna-
\ional`? Oare institu\iile sale (descrise pe larg în renumita lucrare a lui
Bull) sunt compatibile cu o cultur` a consensului de procedur` între state
sau ele se transform` într-o direc\ie mai solidar` pentru a promova ]i o
mai mare omogenitate între state? În al patrulea rând, cele trei renumite
elemente ale lui Wight cu privire la gândirea interna\ional` sunt foarte
importante pentru membrii „]colii engleze“. Distinc\ia sa cu privire la
„modelele gândirii interna\ionale“ ale reali]tilor, ra\ionali]tilor ]i revolu-
\ioni]tilor continu` s` influen\eze atât maniera în care membrii acestei
]colii î]i prezint` principalele idei cu privire la rela\iile interna\ionale, cât
]i modul în care se pozi\ioneaz` în cadrul acelui corpus de idei. În ultimul
rând, tensiunile dintre cerin\ele ordinii interna\ionale ]i cele ale justi\iei
cosmopolite reprezint` o preocupare permanent` pentru autori ca Vincent.
Desigur, ar fi de-a dreptul incorect s` afirm`m c` cei care se identific` ca
apar\inând „]colii engleze“ sunt de acord asupra problemelor principale.
Tot ce se poate spune este c` ei sunt de acord în leg`tur` cu problemele
centrale ]i opereaz` cu to\ii în cadrul unei tradi\ii mai extinse a gândirii în
c`utarea r`spunsurilor.
Vincent însu]i nu a fost de acord cu un num`r mare de r`spunsuri
la problemele-cheie men\ionate anterior, îns` acest fapt nu ar trebui tratat
ca semn de sl`biciune. Atunci când a abordat din punct de vedere teoretic
259 J. VINCENT
]i practic probleme cum ar fi interven\ia ]i rolul drepturilor omului în soci-
etatea interna\ional`, el a reprezentat mai degrab` modul în care valori ]i
preocup`ri concurente pot coexista cu succes în gândirea unui autor. Într-una
din celebrele sale expresii, Vincent se arat` suspicios cu privire la „întregul
efort de a-i analiza pe marii gânditorii ca ]i cum ar fi colete la oficiul
po]tal“ ]i f`r` îndoial` c` ar fi avut o p`rere critic` cu privire la modul în
care am clasificat gânditorii importan\i în aceast` carte:
„Critica realist` a lui Carr este urmat` de un capitol despre limitele
realismului. Realistul Martin Wight din lucrarea Power Politics se
deosebe]te de ra\ionalistul Martin Wight din studiul Western Values in
International Relations. Evaluarea de c`tre Morgenthau a politicii
interna\ionale privite ca lupt` pentru putere include o analiz` a echili-
brului de putere ca factor stabilizator în politica statelor ]i chiar a
importan\ei consensului moral de care depinde, în cele din um`, stabi-
litatea unui sistem.“5
În lucr`rile lui Vincent se poate observa o fin` evolu\ie de la o
sus\inere strict` a interpret`rii pluraliste a societ`\ii statelor la una mai
solidar`. Spre deosebire de cei mai mul\i oameni, Vincent a devenit din ce
în ce mai radical pe m`sur` ce a înaintat în vârst` ]i nu invers. Aceasta ar
putea s` aib` o leg`tur` cu insatisfac\ia sa crescând` fa\` de mo]tenirea
intelectual` a fostului s`u mentor, Hedley Bull, de]i chiar ]i Bull a avut o
evolu\ie asem`n`toare spre sfâr]itul vie\ii sale. Acea evolu\ie explic` con-
tradic\ia aparent` dintre ra\ionamentele centrale din principalele sale c`r\i,
Nonintervention and International Order (1974) ]i Human Rights and
International Relations (1986).
Prima sa lucrare, dezvoltat` din lucrarea de doctorat realizat` sub
îndrumarea lui Hedley Bull, reflect` ra\ionalismul sumbru al fostului s`u
îndrum`tor. Scriind în timpul r`zboiului rece dintre superputeri, Vincent
nu a fost interesat în primul rând de problema interven\iei umanitare. La
începutul anilor ’70, exista o discrepan\` sup`r`toare între prevederile
dreptului interna\ional, care interzic interven\ia ]i utilizarea abuziv` a aces-
teia de SUA ]i Uniunea Sovietic`. Desigur, interven\ia este ceea ce statele
observ` deseori în ac\iunile celorlal\i ]i niciodat` în ac\iunile proprii.
Aceasta ar putea sugera c` reprezint` numai un abuz ]i c`, dac` vrem s`
în\elegem rela\iile interna\ionale ]i modul în care statele se comport` cu
adev`rat, nu este nevoie s` dedic`m prea mult timp ideii de noninter-
ven\ie. Totu]i, a]a cum relev` Vincent, condamnarea pe scar` larg` a unei
forme de comportament în societatea interna\ional` reflect` de obicei o
for\` oarecare a normei care este, în principiu, înc`lcat`. Statele fac în
RELA|II INTERNA|IONALE 260
general ceea ce pot pentru a evita acuza\ia conving`toare de ipocrizie. Ca
regul` principal` a societ`\ii statelor, noninterven\ia merit` s` fie studiat`,
mai ales dac`, precum Vincent, credem c` reprezint` o regul` de dorit care
are nevoie mai curând de sus\inere decât de un ata]ament cinic formal.
Vincent sus\ine c` partea central` a interven\iei (opus` „interfe-
ren\ei“, activitate normal` în cadrul rela\iilor interna\ionale) const` în uti-
lizarea unor mijloace coercitive pentru a modifica comportamentul sau,
poate, pentru a schimba guvernul unui stat-\int`. Amenin\area sau utili-
zarea for\ei „în afacerile interne ale unui alt stat“ este exact ceea ce regu-
la noninterven\iei interzice.6 În ciuda percep\iei multor cercet`tori care
considerau, la începutul anilor ’70, c` o societate mondial` transna\ional`
era pe cale s` se nasc`, Vincent sus\ine c` mo]tenirea sistemului de stat
modern are înc` o influen\` major` asupra noastr`. De]i el î]i începe studiul
cu analiza evolu\iei legale a principiului noninterven\iei, caracterul siste-
mului legal îl constrânge s` dedice cea mai mare parte a lucr`rii sale argu-
mentelor politice care stau la baza respect`rii sau nerespect`rii principiului.
Vincent scoate în eviden\` patru ra\ionamente arhetipale privind
principiul noninterven\iei, pe care le urm`re]te în lucr`rile lui Richard
Cobden, John Stuart Mill, Immanuel Kant ]i Joseph Mazzini. În ciuda tre-
cerii timpului, argumentele lor sunt înc` importante în identificarea
pozi\iilor-cheie actuale cu privire la modalitatea în care (]i în ce condi\ii)
interzicerea clar` din dreptul interna\ional a interven\iei statului ar putea
fi redus`. În principal, Cobden a formulat cea mai intransigent` teorie a
noninterven\iei, fundamentat` pe subiectivitatea statelor în definirea con-
ceptelor universale de drept ]i pe eficien\a relativ` a noninterven\iei în
sus\inerea intereselor materiale ale oamenilor pe termen lung. Vincent ob-
serv` c` principala supozi\ie care st` la baza teoriei lui Cobden a fost aceea
c`, dincolo de rela\iile interstatale, exist` o multitudine de rela\ii între
oameni. Bunurile, oamenii ]i ideile traverseaz` liber frontierele, reducând
astfel inciden\a conflictelor dintre state ]i unind în cele din urm` na\iunile.
Prin urmare, împreun` cu doctrina sa strict` a noninterven\iei, a rezultat o
viziune liberal` despre lume, care asigur` interdependen\a oamenilor. Apoi,
Vincent arat` modurile în care Mill, Kant ]i Mazzini, acceptând în mare
parte viziunea lui Cobden, au oferit excep\ii de diferite grade de la regul`.
Spre exemplu, Mill a sus\inut doctrina interven\iei umanitare limi-
tate pentru protejarea vie\ii ]i propriet`\ii (statului care intervine) de acte
barbare de violen\` ]i pentru terminarea r`zboaielor civile aflate în impas.
El a promovat, de asemenea, ideea contrainterven\iei pentru a sprijini re-
gula noninterven\iei. Kant a atacat ]i mai mult limitarea interven\iei, prin
ideea sa c` regulile stabile ale comportamentului interna\ional depind de
261 J. VINCENT
o revizuire radical` a societ`\ii interna\ionale prin transformarea ei într-o
colec\ie de regimuri republicane. {n viziunea sa privind ordinea mondial`,
liga statelor ar fi avut drept de interven\ie ca organiza\ie interna\ional`.
Mazzini completeaz` evolu\ia liberal` a teoriilor împotriva noninterven-
\iei. El sus\ine c` regula este pur ]i simplu un instrument al marilor puteri
pentru a proteja regimurile clientelare din alte \`ri în timp ce ele restric\io-
neaz` chiar procesele prin care Cobden a sperat c` s-ar reduce nevoia de
interven\ie.
Eviden\iind argumentele clasice privind noninterven\ia, Vincent
analizeaz` istoric situa\ia existent` începând cu Revolu\ia Francez`, inclu-
siv situa\ia SUA, a ONU ]i a Uniunii Sovietice. Teoria sa sus\ine cu t`rie
opinia c` anarhia interna\ional` ]i ceea ce Morgenthau a caracterizat odat`
drept „universalismul na\ionalist“ al marilor puteri ar trebui s` tempereze
orice încercare de a dezvolta reguli de interven\ie. El afirm` c` asemenea
încerc`ri ar putea mai degrab` s` ofere o con]tiin\` pozitiv` statelor cu
tendin\e distrug`toare decât s` restric\ioneze interferen\a flagrant` moti-
vat` de propriile interese strategice. Care este, în acest caz, solu\ia lui
Vincent? În anul 1974 el a optat pentru Richard Cobden. Incapabil s`
accepte regulile unei interven\ii legitime, în ciuda caracterului lor norma-
tiv, el nu ofer` o alt` alternativ` decât adeziunea riguroas` la legile nonin-
terven\iei. Nu exist` alternativ` real` atât timp cât principiul suveranit`\ii
r`mâne în centrul constituirii societ`\ii interna\ionale. Dac` ar trebui s`
existe drept interna\ional între statele care nu recunosc o autoritate mai
mare decât pe cea proprie, atunci el nu poate exista decât pe baza egalit`\ii
formale, indiferent de inegalitatea pregnant` în ceea ce prive]te distribu\ia
puterii militare ]i economice. Ca ]i Hedley Bull, Vincent consider` c`
justi\ia cosmopolit` nu poate fi ob\inut` f`r` ordine ]i, spre deosebire de
Richard Falk, sus\ine c` dreptul interna\ional nu ar trebui v`zut ca agent
de transformare a societ`\ii interna\ionale:
„Între un naturalism care nu \ine cont de practica statului ]i un pozi-
tivism [legal] care ar interpreta pur ]i simplu orice comportament al
statului ca lege, dreptul interna\ional trebuie s` g`seasc` o cale de
mijloc. În cazul prezent, nu este clar c` a fost trasat un curs de mijloc
al interven\iei umanitare între o doctrin` pur` a noninterven\iei, care
nu ar permite s` se fac` nimic, ]i o doctrin` eterogen` a interven\iei,
care ar îngreuna dreptul interna\ional. Pân` ce acest curs de mijloc nu
va putea fi trasat, noninterven\ia va oferi probabil cel mai respectabil
principiu sanc\ionat de dreptul interna\ional.“7
RELA|II INTERNA|IONALE 262
Vincent nu a fost mul\umit de aceast` concluzie, iar restul carierei
sale academice a fost dedicat cercet`rii m`surii în care condi\iile care i-au
justificat concluzia erau pe cale s` se schimbe.
Neumann împarte cercetarea lui Vincent în dou` categorii. Prima
prive]te dimensiunile culturale ale societ`\ii interna\ionale. Într-o serie de
articole publicate de-a lungul a zece ani începând cu mijlocul anilor ’70,
Vincent analizeaz` atât poten\ialul unei societ`\i mai „solidare“ a statelor,
în care valorile culturale comune ar putea asigura baza unei mai mari
omogenit`\i a statelor, cât ]i posibilitatea ca universalismul culturii occi-
dentale s` fie limitat de specificul s`u cultural.8 Cea de-a doua categorie
de cercetare, corelat` cu prima, este o concentrare pe drepturile omului.
Lucrarea sa Human Rights and International Relations (1986) r`mâne una
dintre cele mai meticuloase încerc`ri de a [n\elege complexitatea dezba-
terii pe aceast` tem`. Ea are trei p`r\i.
Prima este o analiz` conceptual` de excep\ie a drepturilor omului
în teoria politic`, prin care Vincent identific` principalele domenii ale con-
troversei cu privire la drepturile omului, la con\inutul ]i obiectivul acesto-
ra în cadrul culturii umane. A doua parte cuprinde o analiz` comparativ`
cu privire la modul în care aceste domenii ale controversei s-au manifes-
tat în rela\iile dintre prima, a doua ]i a treia „lume“ în diploma\ia inter-
na\ional`. În cele din urm`, Vincent se implic` în problema aplic`rii lor.
Chiar dac` ar fi fost posibil s` se ob\in` un consens conceptual în ceea ce
prive]te o list` a drepturilor umane universale, care s` includ` drepturi
politice ]i civile, dar ]i economice, cum ar putea influen\a acest consens
conducerea politicii externe? Nu este posibil ca într-o scurt` informare ca
aceasta s` se prezinte în totalitate analiza cuprinz`toare pe care Vincent a
f`cut-o acestei teme. Este suficient s` afirm`m c` exist` o muta\ie clar` în
modul s`u ini\ial de gândire referitor la noninterven\ie.
Cu privire la importan\a regulii noninterven\iei, în 1986 Vincent
consider` c` drepturile de baz` ar trebui respectate ]i c` însu]i faptul c`
exist` oameni s`raci la nivel global reprezint` cea mai mare ofens` adus`
acestor drepturi în societatea lumii contemporane. Totu]i, ceea ce pare a fi
o contradic\ie este, la o analiz` mai atent`, ceva similar teoriei lui Cobden
cu privire la faptul c` societatea statelor ar trebui s` promoveze drepturile
omului în cadrul statelor pentru a justifica regula noninterven\iei. Acesta
este un subiect pe care Vincent îl abordeaz` într-una dintre ultimele pu-
blica\ii dinaintea mor\ii sale subite, ca parte a criticii argumentelor lui
Michael Walzer împotriva interven\iei:
„Pozi\ia dup` «nivelul moral al statelor» reprezint` mai mult o ap`rare
pruden\ial` a noninterven\iei decât o ap`rare etic`. Ar putea fi carac-
263 J. VINCENT
terizat` mai bine drept ap`rare sociologic` ... având în vedere faptul c`
statele însele au înclinat s` apere acest principiu din pruden\`. Totu]i,
dac` aceast` ap`rare moral` fragil` este de natur` a se înt`ri, ar trebui
s` se bazeze pe teoria statului pozitiv, nu doar pe abordarea rela\iilor
dintre ni]te state a c`ror bun`tate nu ne intereseaz` prea mult.“9
Trebuie spus c` Vincent însu]i nu s-a implicat în proiectul justi-
fic`rii conceptului de „stat pozitiv“. Dar este interesant de observat c` el
a continuat s` cread` în necesitatea unei asemenea justific`ri, în ciuda
sfâr]itului r`zboiului rece, pe care mul\i l-au crezut a fi vestitorul unui nou
sistem interna\ional în care diferen\ele ideologice dintre state ar disp`rea.
Vincent a avertizat împotriva acestei automul\umiri. Sfâr]itul bipolarit`\ii
nu înseamn` sfâr]itul politicii de putere, chiar dac` pe termen scurt ar fi
dificil s` existe concuren\i la puterea SUA. În mod analog, sfâr]itul com-
peti\iei ideologice dintre capitalism ]i socialism nu a însemnat sfâr]itul
ideologiei ca atare. În 1990, Vincent a observat anticipat c` „noua form`
a sistemului interna\ional arat` ca vechea form` na\ionalist`, acum relativ
liber` de exportul doctrinelor ... superputerilor“. 10
Pe scurt, Vincent a refuzat s` cread` c` sfâr]itul r`zboiului rece ar
putea oferi vreo solu\ie în contextul interesului lui mai larg cu privire la
gradul în care societatea statelor evolueaz` sau nu într-o direc\ie cos-
mopolit`. Dar el a adus o contribu\ie important` în domeniu, sus\inând
(cu succes, în opinia mea) c` supravie\uirea societ`\ii existente a statelor
depinde de un asemenea progres. În absen\a sa, regulile societ`\ii inter-
na\ionale reprezint` ceva mai mult decât o ra\ionalizare a domina\iei unei
mari puteri. F`r` justi\ie interna\ional` nu poate exista o ordine viabil` pe
termen lung. F`r` ordine, nu poate exista progresul pa]nic spre o lume mai
just`. Vincent ne ajut` s` în\elegem imposibilitatea „c`ii de mijloc“ dintre
„realism“ ]i „revolu\ionarism“ de a media între ele, dac` nu le transcende
pe amândou` ]i dac` nu contribuie la realizarea unei lumi în care legiti-
mitatea statelor în rela\iile externe este indisolubil legat` de legitimitatea
regulilor dintre ele. Mai este mult pân` la realizarea viziunii lui despre
ordinea mondial`.
RELA|II INTERNA|IONALE 264 265 J. VINCENT

Note
1. Christopher Hill, „R. J. Vincent (1943-1990)“, în Political Studies, nr. 39, 1991, p. 160.
2. Iver B. Neumann, „John Vincent and the English School of International
Relations“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (eds.), The Future of International
Relations: Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997, p. 37-41.
3. Consulta\i în special Hedley Bull, The Anarchical Society, Londra, Macmillan, 1977.
4. Alan James, „System or Society?“, în Review of International Studies, nr. 19,
1993, p. 284.
5. R. John Vincent, „The Hobbesian Tradition in Twentieth Century International
Thought“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 94.
6. John Vincent, Nonintervention and International Order, Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1974, p. 13.
7. Ibid., p. 348-349.
8. Neumann, op. cit., p. 48-55.
9. John Vincent ]i Peter Wilson, „Beyond Nonintervention“, în Ian Forbes ]i Mark
Hoffman (eds.), Political Theory, International Relations and the Ethics of
Intervention, Londra, Macmillan, 1993, p. 125.
10. John Vincent, „The End of the Cold War and the International System“, în David
Armstrong ]i Erik Goldstein (eds.), The End of the Cold War, Londra, Frank
Cass, 1990, p. 199.
Foreign Policy and Human Rights: Issues and Responses, Cambridge, Cambridge
University Press, 1986.
Order and Violence: Hedley Bull and International Relations (Co-editor with J.
D. B. Miller), Oxford, Claredon Press, 1990.
„The Idea of Rights in International Ethics“, în Terry Nardin ]i David R. Mapel
(eds.), Traditions of International Ethics, Cambridge, Cambridge
University Press, 1993, p. 250-269.
Lecturi suplimentare
Neumann, Iver B., „John Vincent and the English School of International
Relations“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (eds.), The Future of
International Relations: Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997,
p. 38-65. Aceast` recenzie con\ine o bibliografie complet` a publica\iilor
lui Vincent.
Wheeler, Nicholas J., „Pluralist or Solidarist Conceptions of International Society:
Bull and Vincent on Humanitarian Intervention“, în Millennium: Journal
of International Studies, nr. 21, 1992, p. 463-488.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,

Walzer ]i Wight.

Principalele lucr`ri ale lui John Vincent

Nonintervention and International Order, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1974.
„Western Conceptions of a Universal Moral Order“, în British Journal of
International Studies, nr. 4, 1978, p. 20-46.
„The Hobbesian Tradition in Twentieth Century International Thought“, în
Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 91-101.
„Realpolitik“, în James Mayall (ed.), The Community of States, Londra, George
Allen&Unwin, 1982, p. 72-83.
„Change and International Relations“, în Review of International Relations, nr. 9,
1983, p. 63-70.
„Edmund Burke and the Theory of International Relations“, în Review of
International Studies, nr. 10, 1984, p. 205-218.
Human Rights and International Relations, Cambridge, Cambridge University
Press, 1986.

MICHAEL WALZER
Michael Walzer este foarte cunoscut printre cercet`torii rela\iilor
interna\ionale pentru lucrarea sa Just and Unjust Wars, publicat` în 1977.
(Edi\ia a II-a a ap`rut în 1992, cu o prefa\` care se refer` la r`zboiul din
Golf.) Lucrarea a avut ca baz` ideile lui Walzer cu privire la r`zboiul din
Vietnam ]i reprezint` o încercare ambi\ioas` de a moderniza o foarte
veche tradi\ie de gândire despre limitele etice ale utiliz`rii for\ei între
state, numit` „teoria r`zboiului just“. Motivul pentru care Walzer a fost
inclus într-o categorie dedicat` teoreticienilor societ`\ii interna\ionale este
c` teoria men\ionat` îi furnizeaz` lui Walzer principiile de baz` ]i limitele
morale pentru a restr@nge motivele pentru care statele pot apela în mod
legitim la r`zboi (jus ad bellum), cât ]i limitele comportamentului lor dup`
ce r`zboiul a început (jus in bello). De la sfâr]itul r`zboiului rece, Walzer ]i-a
aplicat teoria la interven\ia umanitar` în contextul r`zboaielor civile.
Michael Walzer este unul dintre teoreticienii de seam` din dome-
niul ]tiin\elor politice din epoca postbelic`, iar activitatea sa în studiul
rela\iilor interna\ionale este parte a unui interes mai larg acordat teoriei
politice contemporane. El s-a n`scut în 1935, într-un mic ora] cu industrie
metalurgic`, Johntown, Pennsylvania, ]i pân` la 12 ani a avut propria sa
foaie volant` despre grevele sindicale ]i campaniile politice. Ast`zi, el este
coeditor al publica\iei Dissent, revist` renumit` a curentului american de
stânga. De asemenea, este editor asociat la The New Republic . Walzer este
membru în consiliul Hebrew University ]i administrator al Universit`\ii
Brandeis, unde a ]i studiat. El a fost bursier Fulbright la Cambridge
University ]i a studiat ]i predat la Harvard, unde ]i-a luat doctoratul. Din
1980 Walzer este membru permanent al Institute of Advanced Study din
Princeton, New Jersey.
Prima lucrare a lui Walzer a fost în domeniul istoriei gândirii poli-
tice, referindu-se la revolu\ia englez` ]i la radicalismul puritan. El a con-
tinuat apoi s` scrie eseuri privind probleme contemporane ale politicii
americane din anii ’60, cum ar fi datoria politic`, nesupunerea civic` ]i
protestul con]tient în timpul r`zboiului din Vietnam. Just and Unjust Wars
poate fi privit` ca o încercare de a media între realism ]i pacifism în eva-
luarea conduitei în timpul r`zboiului din epoca modern`. Walzer afirm` în
primul rând c` oamenii politici au întotdeauna posibilitatea de a alege sau
nu implicarea în r`zboi ]i modul de purtare a r`zboiului, iar apoi sus\ine
necesitatea reorient`rii c`tre doctrina r`zboiului just din epoca medieval`.
Propunerea sa este deosebit`.
267 M. WALZER
Doctrina cre]tin` medieval` era destinat` definirii limitelor morale
ale r`zboiului, astfel încât s` se poat` distinge între r`zboaie „drepte“ ]i
„nedrepte“. Astfel, r`zboiul era acceptat în anumite condi\ii în limita eticii
cre]tine. Conform inten\iilor întemeietorilor ei scolastici, începând cu
Thoma d’Aquino ]i pân` la Francisco de Vitoria, distinc\ia era menit` s`
restric\ioneze r`zboiul, obligându-i astfel pe prin\ii cre]tini s` poarte
numai r`zboaie care ar fi putut fi justificate din punct de vedere moral ]i
care s` fi fost duse cu mijloace legitime. Întreaga doctrin` era cuprins` în
cadrul respublica christiana ]i presupunea existen\a unei auctoritas spiri-
tualis sigur` ]i stabil`, înzestrat` cu putere legislativ` interna\ional`:
Biserica Catolic` de la Roma. Doctrina trebuia nu numai s` limiteze
r`zboiul, ci ]i s` disting` între r`zboaiele purtate de cre]tinii din „feude“
(lupte între prin\i ]i popoare cum ar fi turcii, arabii ]i evreii – to\i cei care
refuzau s` recunoasc` autoritatea cosmopolit` a Bisericii Catolice). Cruci-
adele ]i r`zboaiele misionare aprobate de biseric` erau ipso jure „r`zboaie
drepte“, f`r` a avea vreo importan\` c` erau r`zboaie de agresiune sau de
ap`rare. Totu]i, orice r`zboi purtat împotriva cre]tin`t`\ii era ipso facto un
r`zboi nedrept, în care du]manul era necredincios, proscris sau criminal.
Astfel, prima sarcin` a lui Walzer a fost de a pune bazele unei ver-
siuni moderne a teoriei r`zboiului just într-un context modern, laic. Ini\ial,
teoreticienii care sus\ineau legitimitatea r`zboiului au analizat minu\ios
regulile ce guvernau rela\iile interna\ionale pornind de la ideea c` to\i
oamenii ]i toate na\iunile sunt parte a unei comunit`\i mondiale, indirect
guvernat` de Dumnezeu ]i direct guvernat` de dreptul natural. Aceast`
perspectiv` a pus accent pe datoriile indivizilor ]i statului fa\` de entit`\ile
sociale în care ace]tia se manifestau, ]i nu pe drepturile pe care fiecare le
avea ca individ independent egal în rela\ie cu al\i indivizi independen\i
egali. Walzer sus\ine c` teoria contemporan` a r`zboiului just trebuie s` se
bazeze pe no\iunea modern` a preeminen\ei drepturilor individuale.
„Opinia corect`“ este c` „statele nu sunt entit`\i organice ]i nici uniuni
mistice ... [c`] drepturile individuale stau la baza celor mai importante
ra\ionamente cu privire la r`zboi“.1 Într-un pasaj critic din carte, Walzer
justific` astfel drepturile statelor dintr-o perspectiv` fundamental` a drep-
turilor omului:
„Drepturile statelor se bazeaz` pe acordul comun al membrilor lor.
Îns` acest acord este unul de tip special. Drepturile statelor nu se con-
stituie printr-o serie de transferuri de la indivizi c`tre suveran ... ceea
ce se întâmpl` în realitate ... [este c`] pe parcursul unei perioade mai
mari de timp experien\ele comune ]i diversele activit`\i de cooperare
dau na]tere unei vie\i comune ... cel pu\in într-o anumit` m`sur`
RELA|II INTERNA|IONALE 268
cele mai multe state protejau comunitatea cet`\enilor lor: de aceea
consider`m c` r`zboaiele de ap`rare sunt juste.“2
Realizând astfel leg`tura dintre drepturile omului ]i drepturile sta-
tului, Walzer sus\ine c` integritatea teritorial` ]i suveranitatea politic` pot
fi ap`rate în acela]i mod ca ]i via\a ]i libertatea individual`. Apelul la
drepturile omului este baza pe care Walzer stabile]te limitele etice cu
privire la ducerea r`zboiului dup` ce a început, limite care impun obliga\ii
de ambele p`r\i. Aceste obliga\ii se refer` în principal la imunitatea popu-
la\iei necombatante ]i la dimensionarea propor\ional` a aplic`rii for\ei. Cu
privire la jus ad bellum, pe lâng` leg`tura stabilit` între drepturile omului
]i drepturile statului, Walzer apeleaz` ]i la ceea ce el nume]te „paradigma
legalist`“, un set de principii împ`rt`]ite de statele membre ale societ`\ii
interna\ionale. Paradigma const` din ]ase propozi\ii cheie:
„1. exist` o societate interna\ional` format` din state suverane;
2. aceast` societate interna\ional` are legi care stabilesc drepturile
membrilor ei – mai presus de orice, drepturile de integritate te-
ritorial` ]i suveranitate politic`;
3. utilizarea în orice mod a for\ei sau amenin\area iminent` cu uti-
lizarea for\ei de un stat împotriva suveranit`\ii politice a altuia
constituie agresiune ]i reprezint` un act criminal;
4. agresiunea justific` dou` tipuri de ripost` violent`: un r`zboi de
autoap`rare din partea victimei ]i un r`zboi de aplicare a legii de
c`tre victim` sau de c`tre un alt membru al societ`\ii interna-
\ionale;
5. numai agresiunea poate justifica r`zboiul ]i nimic altceva;
6. dup` ce statul agresor a fost învins din punct de vedere militar,
acesta poate fi ]i pedepsit.“3
Dup` ce define]te regulile acestei paradigme legaliste, Walzer
sus\ine necesitatea viol`rii par\iale a acestor reguli în lumina ap`r`rii drep-
turilor statelor pe baza drepturilor omului. A cincea regul` este cea mai
pretabil` la a fi înc`lcat`. De fapt, Walzer consider` c` un atac militar
împotriva unui stat independent este legitim din punct de vedere moral
dac` este lansat în scopul unei „autoap`r`ri preemptive“, dar ]i pentru:
(1) a sus\ine mi]c`rile secesioniste care lupt` pentru „eliberare na\ional`“;
(2) a echilibra, cu o contrainterven\ie, interven\ia altor state într-un r`zboi
civil; (3) a salva popula\iile amenin\ate cu înrobirea sau cu exterminarea,
cum a fost cazul invad`rii Bangladeshului de India. 4
Cea de-a doua problem` la care Walzer încearc` s` r`spund` se
refer` la dificult`\ile practice ale aplic`rii versiunii lui cu privire la teoria
269 M. WALZER
r`zboiului just în contextul r`zboiului modern. Prudent, Walzer recunoa]te
sincer c` armele nucleare „elimin` teoria r`zboiului drept ... conceptul
nostru familiar despre jus in bello ne impune s` condamn`m chiar ]i
amenin\area cu utilizarea lor“. 5 Strategia de descurajare nuclear` care \ine
permanent ostatic` popula\ia civil` sfideaz` orice principiu posibil de
imaginat cu privire la imunitatea popula\iei necombatante. Îns` Walzer
sus\ine c` aceast` consecin\` a tehnologiei militare poate c`dea sub influ-
en\a necesit`\ii militare ]i nu trebuie s` elimine adeziunea noastr` la limi-
tele morale în ceea ce prive]te r`zboiul conven\ional. Pentru a descoperi
aceste limite, Walzer ofer` câteva exemple ]ocante din timpul r`zboiului
spre a demonstra de ce argumentele utilitare (în încercarea de a defini
limitele apelând la o reducere maxim` a violen\ei) e]ueaz` în a explica
ceea ce consider`m a fi stricte\ea principiului imunit`\ii popula\iei necom-
batante. Apoi el arat` modul în care considera\iile bazate pe drepturile
indivizilor pot face regulile r`zboiului mai ra\ionale ]i mai ordonate ]i
cum aceste reguli pot fi transformate ulterior în tehnici militare. Walzer
explic` semnifica\ia moral` a r`zboiului submarin modern, a blocadelor ]i
terorismului ]i de asemenea a luptei de gheril`. Punctele forte caracteris-
tice analizei lui Walzer provin din metoda sa de a se muta alternativ între
argumente morale aproape ra\ionale ]i cazuri istorice concrete care ilus-
treaz` principiile supuse examin`rii. El relateaz` peste 50 de asemenea
cazuri, de la dialogul din Melos* prezentat de Tucidide în istoria sa pân`
la bombardarea ora]elor germane de alia\i ]i la masacrul de la My Lai.
În prefa\a celei de-a doua edi\ii a lucr`rii, Walzer analizeaz` din
perspectiva teoriei sale r`zboiul din Golf din 1991. În ansamblu, autorul
este de acord cu justificarea pe care Statele Unite au adus-o r`zboiului,
de]i critic` atât unele discursuri ale administra\iei Bush cu privire la imi-
nen\a unei „noi ordini mondiale“ stabilite în urma încheierii r`zboiului
rece, cât ]i ideea c` r`zboiul din Golf a reprezentat o victorie a demo-
cra\iei. Walzer crede c` SUA ]i alia\ii lor au procedat corect, deoarece nu
au intrat în Bagdad dup` restabilirea suveranit`\ii Kuweitului. În concor-
dan\` cu spiritul s`u comunitar, Walzer scoate în eviden\` c` eliberarea
altora de sub tirania lui Saddam Hussein nu este responsabilitatea SUA.
Este responsabilitatea cet`\enilor Irakului ]i ai Kuweitului s` elimine ei
în]i]i guvernarea despotic`. Conform p`rerii lui Walzer, genocidul comis
de Saddam Hussein împotriva kurzilor ]i a musulmanilor ]ii\i nu îl asea-
m`n` pe acesta cu Pol Pot sau cu Idi Amin. În ceea ce prive]te ducerea
* Dialog antitetic între atenieni ]i reprezentan\ii insulei Melos, atacat` de Atena în
416-415 î.Ch., prezentat de Tucidide în „Istoria r`zboiului peloponesiac“ – n. trad.
RELA|II INTERNA|IONALE 270
r`zboiului, Walzer condamn` politica de distrugere a infrastructurii
Irakului, sus\inând c` nu s-au putut diferen\ia adecvat \intele militare de
cele civile. Autorul critic` de asemenea raidurile aeriene împotriva sol-
da\ilor irakieni în retragere de la sfâr]itul r`zboiului, deoarece ace]tia nu
mai reprezentau o amenin\are real` pentru americani sau pentru alte trupe
aliate. Referitor la cei care au condamnat politica SUA de a duce un
„r`zboi pentru petrol“, Walzer a recunoscut existen\a unor motive combi-
nate ale oamenilor politici, îns` a ad`ugat c` selectivitatea din politica
SUA în ceea ce prive]te agresiunea nu este un motiv bun pentru a aban-
dona teoria respectiv`.
„Ar fi un lucru bun, evident, dac` orice act de agresiune ar fi con-
damnat de ONU ]i apoi reprimat ... de o coali\ie de state. Îns` nu este
un motiv de a opune o rezisten\` [special`] – dac` nu am reu]it s` îi
salv`m pe tibetani, trebuie acum s` e]u`m s` îi salv`m ]i pe kuwei-
tieni, doar de dragul unei consecven\e morale. Statele [sunt] agen\i
nedemni de încredere ]i de aceea controversa cu privire la r`zboi ]i la
juste\ea acestuia este înc` o necesitate politic` ]i moral`.“6
Înainte de a analiza câteva importante puncte de vedere critice cu
privire la încercarea lui Walzer de „a recupera r`zboiul just pentru teoria po-
litic` ]i moral`“, trebuie luate în considerare dou` aspecte ale abord`rii sale.
În primul rând, în ceea ce prive]te metoda, Walzer este tributar
„direc\iei de interpretare“, a]a cum o nume]te el, sau „criticii sociale“ din
cadrul filozofiei morale, opuse „direc\iei de descoperire“ (a]a cum apare
în unele versiuni ale realismului moral) sau „de inven\ie“ (din punctul de
vedere al unui contractualism strict*).
Pentru Walzer, cea mai bun` abordare a filozofiei morale este de a
porni o conversa\ie dialectic` cu normele morale care ne comunic`
obliga\iile ]i comportamentul pe care s` le avem. Ra\ionamentele filo-
zofiei morale sunt interpret`ri ale moralit`\ii deja existente în societate
(intern` sau interna\ional`), iar arta criticii sociale const` în a descoperi
pr`pastia dintre comportamentul nostru ]i idealul pe care l-am stabilit s`
ne ghideze comportamentul. El observa în 1987:
„Atunci când argument`m, oferim o imagine a moralit`\ii existente.
Acea moralitate are autoritate deoarece numai [n virtutea existen\ei ei
fiin\`m ca persoane morale ce suntem. Categoriile, rela\iile, angaja-
* Teorie politic` privind legitimitatea autorit`\ii politice sau teorie moral` referitoare
la originea ]i con\inutul legitim al normelor morale – n. trad.
271 M. WALZER
mentele ]i aspira\iile noastre sunt modelate ]i exprimate în termenii
moralit`\ii existente.“7
În al doilea rând, Walzer este dedicat unui proiect de reconciliere a
angajamentului nostru fa\` de drepturile universale, bazate pe principiile
abstracte a ceea ce înseamn` fiin\a uman`, cu angajamentul nostru fa\` de
drepturi specifice ]i bunuri sociale care variaz` în func\ie de anumite cul-
turi ]i domenii de interes. În acest sens Walzer este un comunitarist liberal.
Ambele angajamente sunt evidente în Just and Unjust Wars, îns`
sunt cel mai bine ilustrate în dou` lucr`ri ulterioare. De exemplu, Spheres
of Justice (1983) reprezint` o argumentare sofisticat` a unui liberalism
comunitar ]i pluralist. Walzer sus\ine ceea ce nume]te egalitatea „com-
plex`“, opus` uneia „simple“, definit` ca o justi\ie distributiv`, bazat` pe
reguli de distribuire a diferitelor bunuri sociale, nu pe o singur` regul`
care s` impun` posesiuni egale pentru to\i. Politica, economia, familia ]i
locul de munc` reprezint` fiecare „sfere“ diferite cu principii de dis-
tribuire diferite. Justi\ia cere ca integritatea fiec`rei sfere s` fie men\inut`
în ciuda extinderii altor sfere ]i, evident, ca organiza\ia politic` sau fami-
lia s` nu fie corupt` de puterea banilor. Criticându-l implicit pe John
Rawls ]i pe al\i neokantieni, Walzer afirm` c` diferitele principii ale
justi\iei pentru fiecare sfer` sunt mai degrab` locale decât universale: prin-
cipiile justi\iei ar trebui s` se bazeze numai pe inteligen\a comunitar`
latent` a unei anume popula\ii care are identitate istoric`.
Analog, Walzer sus\ine, în cea mai recent` lucrare a sa, Thick and
Thin: Moral Argument at Home and Abroad (1994), c` toate conceptele
morale, cum ar fi „adev`rul“ ]i „justi\ia“, au sensuri care pot fi în\elese
prin relat`ri „consistente“ (la nivel local) ]i „sumare“ (la nivel universal).
Contextul ]i scopul argument`rii decid utilizarea corect` a conceptului
moral. De]i Walzer pretinde c` a sus\inut întotdeauna no\iunile de plura-
lism ]i „diferen\`“, nu dore]te s` acorde credit ideii c` diferite culturi sunt
incomensurabile sau c` diferen\ele dintre ele sunt insurmontabile. Dis-
crepan\ele dintre culturi fundamental diferite pot fi reconciliate prin uti-
lizarea faptelor de cultur` comune. De]i crede c` nu mai suntem în stare
s` dezvolt`m teorii de baz` cu privire la drepturile omului, de exemplu
teorii care au ca scop identificarea valorilor culturale universale, comuni-
tarismul s`u liberal depinde de o anumit` form` de „universalism iterat“,
care cap`t` substan\`, în viziunea lui, în conceptul de „minimalism
moral“. Func\ia acestui concept este de a facilita unitatea, spiritul de soli-
daritate al culturilor a c`ror moralitate „consistent`“ poate fi foarte dife-
rit`. Argumentele morale direc\ionate spre alte culturi apeleaz` la idei cu
sensuri sumare. Ideile sumare, la rândul lor, constituie fapte de cultur` co-
mune care se dezvolt` cu în\elesuri consistente, particulare. Din acest motiv,
RELA|II INTERNA|IONALE 272
asemenea fapte de cultur` comune se dezv`luie numai în „ocazii speciale“,
în momente de criz`, atunci când apare nevoia unirii împotriva unui inamic
comun. Astfel, americanii ar fi putut simpatiza cu studen\ii chinezi din pia\a
Tien An Men în momentul în care ace]tia au demonstrat cerând „libertate“
]i „democra\ie“. Valoarea minimalismului apare din faptul c` angajeaz`
oameni sau culturi diferite în experien\e similare. Pe de alt` parte, ar fi gre]it
s` presupunem c` exist` un singur model de democra\ie care poate fi expor-
tat peste tot în lume. Motivele specifice care au provocat demonstra\iile din
China provin dintr-un set de valori a c`ror origine se afl` în moralitatea con-
sistent` ]i particular` proprie demonstran\ilor.
În anii ’90, una dintre principalele probleme ale lui Walzer a fost
reafirmarea identit`\ilor locale, particulare, în special în Europa de Est ]i
în fosta Uniune Sovietic`. Ceea ce el nume]te „reîntoarcerea triburilor“ a
însemnat reînceperea r`zboaielor tribale, cum ar fi cel din Bosnia. Men-
\ionând ca principal motiv al unor asemenea conflicte teama de cucerire ]i
opresiune, Walzer sugereaz` crearea unor „spa\ii protejate“ ca modalitate
de a acorda diferitelor etnii dreptul de „autodeterminare“. Autorul încear-
c` simultan dou` sentimente opuse cu privire la scopul acestui drept în
epoca de dup` r`zboiul rece. El sus\ine ideea separ`rii în m`sura în care
aceasta concord` cu voin\a poporului, îns` consider`, de asemenea, c` for-
marea unui stat-na\iune înseamn` adesea un atac împotriva independen\ei
altui stat. Principiul „sumar“ al autodetermin`rii afirm` în subsidiar cre-
din\a c` tuturor na\iunilor ar trebui s` li se permit` s` se autoguverneze în
func\ie de propriile nevoi politice. Pe de alt` parte, ca idee universal` mi-
nimalist`, principiul nu ofer` criterii pentru evaluarea modului în care
autoguvernarea ar trebui aplicat` în contexte politice ]i culturale particu-
lare. Walzer nu concepe norme în aceast` problem`, ci mai degrab`
sus\ine c` nu poate s` existe un singur model, al „autodetermin`rii“ sau al
„democra\iei“. Tribalismul trebuie adaptat în moduri variate care nu pot fi
prestabilite.
Lucr`rile lui Walzer cu privire la teoria r`zboiului just, la autode-
terminare ]i la interven\ia umanitar`, la r`zboiul din Golf ]i abordarea sa
general` a teoriei politice au fost dezb`tute pe larg. Pentru cercet`torii din
domeniul rela\iilor interna\ionale sunt de notat dou` critici majore aduse
lui Walzer. În primul rând, a fost acuzat c` nu a reu]it s` integreze rela\iile
interne ]i interna\ionale într-o teorie unic` care nu s-ar fi referit doar la
interiorul grani\elor, ci ar fi inclus ]i principiile redistribuirii transfronta-
liere. Cu toate acestea, crezul comunitar îl împiedic` pe Walzer s` se re-
fere mai pe larg la chestiuni precum s`r`cia global` ]i alte probleme de
inegalitate la nivel interna\ional:
„Singura alternativ` plauzibil` pentru comunitatea politic` este umani-
tatea îns`]i, societatea na\iunilor, întreaga planet`. Dar, dac` am con-
273 M. WALZER
sidera planeta ca fiind [n aceea]i m`sur` spa\iul tuturor, atunci ar tre-
bui s` ne imagin`m ceva ce nu exist` înc`: o comunitate care include
to\i b`rba\ii ]i toate femeile de pretutindeni. Ar urma s` invent`m un
set de în\elesuri comune pentru to\i oamenii ]i s` evit`m pe cât posibil
afirmarea valorilor noastre individuale.“8
Evident c` acest punct de vedere a fost criticat de criticii cos-
mopoli\i, care l-au acuzat pe Walzer de privilegierea statului-na\iune nu
doar în calitate de „comunitate“ legal`, ci ]i de comunitate moral`. 9 În al
doilea rând, exist` o contradic\ie în lucrarea Just and Unjust Wars între
apelul lui Walzer la drepturile omului ca baz` pentru conven\ia r`zboiului
dup` jus in bello ]i apelul s`u la paradigma legalist`, care limiteaz` drep-
tul de a porni un r`zboi în scopul autoap`r`rii. Ultimul apel impune limite
stricte cu privire la scopul interven\iei justificate în afacerile altui stat.
Walzer încearc` din r`sputeri s` minimizeze pericolul cruciadelor morale,
considerând c` societatea statelor este mai pu\in asem`n`toare cu soci-
etatea intern` decât sus\ineau preceden\ii teoreticieni ai r`zboiului just;
regulile acesteia presupun o pruden\` ]i mai mare în aplicare. De aceea, el
afirm` c` excep\iile de la regula noninterven\iei trebuie tratate doar ca
excep\ii, justificate numai atunci când se poate demonstra clar c` exist` un
dezacord între guvern ]i popula\ie. În alte cazuri trebuie jucat` cartea pre-
cau\iei. Cu toate acestea, prin apelul la drepturile omului ca baz` a con-
ven\iei r`zboiului privind utilizarea for\ei dup` ce r`zboiul a început ]i
prin acceptarea excep\iilor de la regula noninterven\iei pe motivul drep-
turilor omului, Walzer se afl` într-o dificultate ]i mai mare.
„Dac` legitimitatea ]i suveranitatea statelor «deriv` în definitiv din
drepturile indivizilor» ]i dac` nu exist` o cale precis` de stabilire a
unui prag dincolo de care legitimitatea se pierde, atunci ar trebui ca, în
m`sura în care un stat violeaz` drepturile omului, acesta s` î]i piard`
simultan drepturile de legitimitate ]i suveranitate, inclusiv dreptul de a
fi protejat de principiul noninterven\iei: cu cât aceast` înc`lcare este
mai mare, cu atât mai pu\in statul respectiv poate s` solicite o aseme-
nea protec\ie ... din punct de vedere moral, interven\ia poate fi consi-
derat` întotdeauna drept un remediu posibil.“10
F`r` a insista în detaliu asupra acestui argument, nu este clar dac`
tentativa lui Walzer de a fundamenta drepturile statului pe cele ale omului
reu]e]te s` reconcilieze etica paradigmei legaliste cu etica cosmopolit` a
criticilor lui. În ciuda acestor probleme, încercarea lui Walzer de a mo-
derniza teoria r`zboiului just r`mâne una dintre cele mai importante con-
tribu\ii la teoria interna\ional` normativ`.
RELA|II INTERNA|IONALE 274
Note
1. Michael Walzer, Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical
Illustrations, edi\ia a II-a, New York, Basic Books, 1992, p. 53-54.
2. Ibid.
3. Ibid., p. 61-62.
4. Ibid., p. 86-108.
5. Ibid., p. 14.
6. Ibid., p. xxiii.
7. Michael Walzer, Interpretation and Social Criticism, Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1987, p. 21.
8. Michael Walzer, Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equality, New
York, Basic Books, 1983, p. 29-30.
9. Consulta\i în special Michael Howard, „Walzer’s Socialism“, în Social Theory
and Practice, nr. 12, 1986, p. 103-113.
10. Jerome Slater ]i Terry Nardin, „Non-intervention and Human Rights“, în The
Journal of Politics, nr. 48, 1986, p. 92.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele dedicate lui Beitz
]i Nardin.
Principalele lucr`ri ale lui Michael Walzer
The Revolution of the Saints: A Study in the Origins of Radical Politics,
Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1965.
Obligations: Essays on Disobedience, War, and Citizenship, Cambridge,
Massachussets, Harvard University Press, 1970.
Just and Unjust Wars: A Moral Argument with Historical Illustrations, edi\ia a II-a,
New York, Basic Books, 1992.
Radical Principles: Reflections of an Unreconstructed Democrat, New York,
Basic Books, 1980.
„The Moral Standing of States: A Response to Four Critics“, în Philosophy and
Public Affairs, nr. 9, 1980, p. 209-229.
Spheres of Justice: A Defense of Pluralism and Equality, New York, Basic Books, 1983.
Interpretation and Social Criticism, Cambridge, Massachusetts, Harvard
University Press, 1987.
The Company of Critics: Social Criticism and Political Commitment in the
Twentieth Century, New York, Basic Books, 1988.
„The Idea of Civil Society: A Path to Social Reconstruction“, în Dissent, nr. 38,
1991, p. 293-304.
„The New Tribalism: Notes on a Difficult Problem“, în Dissent, nr. 39, 1992,
p. 164-171.
275 M. WALZER
Thick and Thin: Moral Argument at Home and Abroad, Notre Dame, University
of Notre Dame Press, 1994.
Lecturi suplimentare
Beitz, Charles, Political Theory and International Relations, Princeton University
Press, 1979.
Beitz, Charles, „Non-intervention and Community Integrity“, în Philosophy and
Public Affairs, nr. 9, 1980, p. 385-391.
Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, Brighton,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Bull, Hedley, „Recapturing the Just War for Political Theory“, în World Politics,
nr. 31, 1978, p. 588-599.
Donelan, Michael, „Reason in War“, în Review of International Studies, nr. 8,
1982, p. 53-68.
Doppelt, Gerald, „Statism without Foundations“, în Philosophy and Public
Affairs, nr. 9, 1980, p. 98-403. Reeditat ]i în Charles R. Beitz, Marshall
Cohen, Thomas Scanlon ]i A. John Simmons (eds.), International Ethics:
A Philosophy and Public Affairs Reader, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1985, p. 238-243.
Galston, William, „Community, Democracy, Philosophy: the Political Thought of
Michael Walzer“, în Political Theory, nr. 17, 1989, p. 119-130.
Luban, David, „Just War and Human Rights“, în Philosophy and Public Affairs,
nr. 9, 1980, p. 160-181.
Luban, David, „The Romance of the Nation-State“, în Philosophy and Public
Affairs, nr. 9, 1980, p. 392-397. Reeditat ]i în Charles R. Beitz, Marshall
Cohen, Thomas Scanlon ]i A. John Simmons (eds.), International Ethics:
A Philosophy and Public Affairs Reader, Princeton, New Jersey, Princeton
University Press, 1985, p. 238-243.
Miller, David ]i Walzer, Michael (eds.), Pluralism, Justice, Equality, Oxford,
Oxford University Press, 1995.
Warnke, G., Justice and Interpretation, Cambridge, Polity Press, 1992.
Welch, David, Justice and the Genesis of War, Cambridge, Cambridge University
Press, 1993.

MARTIN WIGHT
Martin Wight (1917-1972) este cel mai de seam` teoretician al
„]colii engleze“ de rela\ii interna\ionale. Wight nu a publicat foarte mult
în timpul vie\ii. A]a cum observa Hedley Bull, „opera sa ... cuprinde un
pamflet de 68 de pagini, publicat în 1946 de editura Chatham House la
pre\ul de un ]iling, ]i înc` ]ase capitole prin c`r\i ]i periodice“. 1 Cea mai
mare parte a operei sale a fost publicat` postum de c`tre so\ia sa, Gabriele,
cu ajutorul lui Hedley Bull ]i, dup` moartea acestuia, al lui Brian Porter.
Opera include principalele sale trei c`r\i: Systems of States (1977), Power
Politics (1978) ]i International Theory: The Three Traditions (1991). Cea
de-a treia lucrare a acestei serii con\ine renumitele prelegeri sus\inute în
anii ’60 la London School of Economics, unde Martin Wight ]i-a petrecut
cea mai mare parte din cariera sa academic`. De asemenea, el a predat o
scurt` perioad` de timp la Universitatea din Sussex la începutul anilor ’60,
dar i se va p`stra o vie amintire pentru influen\a sa asupra colegilor ]i stu-
den\ilor s`i de la London School of Economics.
Spre sfâr]itul anilor ’50, Wight a avut un rol decisiv în înfiin\area
Comisiei Britanice pentru Teoria Politicii Interna\ionale, împreun` cu ilus-
trul istoric englez Herbert Butterfield. În 1966, comisia a publicat lucrarea
Diplomatic Investigations, care cuprinde unul dintre cele mai influente
articole ale lui Wight, intitulat „Why Is There No International Theory?“.
Ra\ionamentul s`u (dezvoltat complet în prelegerile publicate în 1991) a
avut ca baz` ideea conform c`reia „întrebarea fundamental` care se poate
pune în teoria interna\ional` este: ce este societatea interna\ional`?, a]a
cum întrebarea central` a teoriei politice este: ce este statul?“. 2 Aceast`
afirma\ie se întemeiaz` pe convingerea c` „dac` teoria politic` reprezint`
modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a statului, atunci teoria
interna\ional` ar putea fi modalitatea tradi\ional` speculativ` de analiz` a
societ`\ii statelor, a familiei na\iunilor sau a comunit`\ii interna\ionale“.3
Dup` formularea acestei întreb`ri centrale, Wight a continuat s`
sus\in` c` teoria interna\ional` „este marcat` nu numai de insuficien\`, ci
]i de s`r`cie intelectual` ]i verbal`“. În tradi\ia occidental` nu exist` efec-
tiv teorii interna\ionale echivalente culegerilor de texte din Platon,
Hobbes, Locke, Mill ]i Rousseau. Conform lui Wight aceast` situa\ie se
poate motiva în dou` moduri. Pe de o parte, teoreticienii occidentali ai
]tiin\elor politice s-au concentrat în mod tradi\ional ]i exclusiv asupra sta-
tului ca generator al progresului ]i ca loc al „desf`]ur`rii experien\ei
politice“. Pe de alt` parte, Wight a observat de asemenea:
277 M. WIGHT
„Se teoretizeaz` asupra unui mod de comportament refractar în cadrul
politicii interna\ionale. Motivul este c` teoretizarea trebuie s` se reali-
zeze utilizând limbajul teoriei politice ]i al ]tiin\elor juridice. Îns`
aceasta se poate aplica capacit`\ii omului de a-]i controla via\a social`
... teoria interna\ional` este o teorie a supravie\uirii.“4
Astfel, în viziunea lui Wight nu exist` un corpus propriu-zis al teoriei
interna\ionale. În schimb, el distinge trei tradi\ii istorice de gândire, care
au o perspectiv` larg`, „a]a cum au fost statuate de scriitori ]i oameni
politici“. Înainte de a analiza pe scurt aceste tradi\ii în func\ie de modali-
tatea ]i de motivul pentru care r`spund la întrebarea central` a teoriei
interna\ionale, ar trebui observat c` Wight relev` cu aten\ie orizontul larg
al tipologiei sale, pentru a acoperi ]i a simplifica în acela]i timp domeniul
extins al literaturii filozofice, juridice ]i istorice ]i, de asemenea, pentru a
codifica domeniul analog al practicii politice:
„Dac` privim aceste trei tipuri de teorie interna\ional` drept modele de
gândire, le abord`m dintr-un punct de vedere filosofic. Probabil vom
observa ... coeren\a logic` a gândirii ]i cum accentuarea fiec`rei
unit`\i-idee pare s` le antreneze logic pe celelalte, [n cea mai mare
parte, astfel [nc@t [ntregul este capabil s` constituie un sistem de filo-
zofie politic`. Dac` le consider`m tradi\ii de gândire ... s-ar putea s`
observ`m elemente ilogice ]i discontinuit`\i, deoarece exigen\ele vie\ii
politice dep`]esc adesea logica. Vom g`si toate tipurile de pozi\ii inter-
mediare.“5
Pe baza acestui avertisment, Wight a articulat caracteristicile dis-
tincte a ceea ce se va fi numit cei trei R – realism, ra\ionalism ]i revolu-
\ionarism – în func\ie de modalitatea ]i de motivul pentru care r`spund la
întrebarea central`.
Una dintre extreme este realismul. Conform acestei tradi\ii, soci-
etatea interna\ional` reprezint` o contradic\ie în termeni. În absen\a unui
contract între state, acestea se g`sesc într-o situa\ie presocietal`. Ca ]i
între indivizi, aceasta este starea de r`zboi. Combinat` cu tradi\iile hobbe-
siene, aceast` tradi\ie consider` c` politica interna\ional` este o lupt` cu
sum` nul` pentru putere, iar pacea reprezint` rezultatul fragil al inse-
curit`\ii reciproce ]i al descuraj`rii existen\iale. Statul este cea mai înalt`
form` de autoritate politic`, iar interesele sale fac imposibil` includerea
intereselor altor state, cu excep\ia celor dictate de pruden\` ]i de c`utarea
ra\ional` a propriului interes egoist într-un mediu ostil. Politica interna-
RELA|II INTERNA|IONALE 278
\ional` reprezint` domeniul etern al violen\ei, al supravie\uirii ]i al necesi-
t`\ilor strategice.
La extrema cealalt` se afl` revolu\ionarismul, tradi\ie ai c`rei înain-
ta]i sunt Dante ]i Kant. Aceast` tradi\ie postuleaz` teleologic o societate
interna\ional` a omenirii, împiedicat` de sistemul statal epifenomenal s`
se realizeze complet, a c`rei dinamic` patologic` este contrar` intereselor
reale ale membrilor reali ai acestei societ`\i. Admi\ând scepticismul realis-
mului cu privire la o societate interna\ional` a statelor, tradi\ia revolu\io-
narist` a gândirii ]i a ac\iunii se combin` cu o perspectiv` perfec\ionist`
asupra omenirii în cadrul unui proces de conjunctur` istoric` de lupt` pen-
tru a forma civitas maximum. {n loc s` abandoneze sau s` glorifice din
punct de vedere moral necesitatea supravie\uirii, [ntr-un sistem cu auto-
reglare, revolu\ionarii solicit` revizuirea lui radical`. „De aici credin\a,
comun` în grade diferite hugheno\ilor, iacobinilor, lui Mazzini, pre]edin-
telui Wilson ]i comuni]tilor, c` întreaga istorie diplomatic` a reprezentat
un chin continuu pân` în momentul de fa\` ]i comunitatea [uman`], ca ]i
împ`r`\ia lui Dumnezeu ... sunt la îndemân`.“6 A]a cum arat` aceste
exemple, nici situa\ia politic` precis` viitoare ]i nici mijloacele de trans-
formare a celei prezente nu sunt determinate a priori. Exist` tot atâtea c`i
diferite de mântuire câte justific`ri exist` pentru necesitatea acesteia. Ceea
ce îi une]te pe revolu\ionari]ti în fiecare punct este respingerea sistemului
politic existent ]i cererea acestora pentru o schimbare radical`.
Dac` distinc\ia lui Wight între realism ]i revolu\ionarism are multe
în comun cu prezentarea anterioar` a lui E. H. Carr a realismului ]i utopis-
mului, ea difer` de cea a lui Carr deoarece afirm` existen\a unei a treia
tradi\ii de gândire pe care Carr se presupune c` a ignorat-o. Wight a
sus\inut c` tradi\ia ra\ionalist`, astfel desemnat` de el, se plaseaz` între
cele dou` extreme ale realismului ]i revolu\ionarismului ]i se define]te în
raport de acestea. Ea se alimenteaz` mai degrab` din metafizica lui Locke
]i Hume ]i nu din aceea a lui Hobbes ]i Kant. Adep\ii acestei tradi\ii sus\in
c` starea natural` precontractual` nu este nici haotic`, nici armonioas` în
mod absolut ]i c` ambele tradi\ii men\ionate gre]esc deoarece postuleaz`
c` natura uman` se define]te [n termeni de atomizare, al c`rei comporta-
ment social este stabilit de o „natur`“ static` ]i asocial`. Fiin\ele umane
trebuie mai degrab` în\elese ca animale sociale în continu` interac\iune.
Formele de via\` social`, la orice nivel de agregare uman`, sunt cel mai
bine în\elese prin urm`rirea evolu\iei istorice a obiceiurilor ]i normelor
lor. A]a cum s-au articulat ]i s-au codificat în institu\ii de guvernare soci-
etale cu autoritate, ele ofer` principiile de comportament care reglemen-
279 M. WIGHT
teaz` societ`\ile prin intermediul drepturilor ]i obliga\iilor reciproce ale
membrilor componen\i.
De aceea, pentru Wight absen\a unui stat mondial ]i coexisten\a
unui num`r mare de state suverane nu condamn` în mod necesar politica
interna\ional` la o stare conflictual` ]i la anularea sensurilor conceptului
de societate interna\ional`. Nici anarhia nu reprezint` o barier` pentru
rela\iile economice ]i sociale ale membrilor s`i. Cu toate acestea, ea tre-
buie în\eleas` ca o societate unic`, a c`rei autonomie sl`be]te puternic
apelul la „analogia intern`“ în în\elegerea caracteristicilor fundamentale ]i
a dinamicii ei.
Tridimensionalitatea lui Martin Wight cu privire la gândirea inter-
na\ional` este foarte eclectic` nu doar din cauza refuzului s`u de a descrie
aceste „tradi\ii“ cu precizie filozofic` sau analitic`, ci ]i din cauza repul-
siei personale de a le transcende sau de a-]i localiza propriile viziuni în
cadrul parametrilor uneia singure. Timothy Dunne, în analiza sa excelent`
cu privire la „]coala englez`“, observ` c` în activitatea ini\ial` a lui Martin
Wight cu privire la politica interna\ional`, în special în lucrarea Power
Politics, „realismul nu este dialectic, autorul având în vedere numai pu-
terea. Lucr`rile de început ale lui Wight tr`deaz` o viziune tragic` despre
inevitabilitatea politicii de putere neperturbate de voin\a uman`“. 7 Cu toate
acestea, mai târziu Wight a ar`tat o simpatie mai mare fa\` de tradi\ia
ra\ionalist`, de]i a refuzat întotdeauna s` se includ` printre ra\ionali]ti. El
a notat: „Când îmi analizez propriul eu, parc` g`sesc în el toate cele trei
moduri de gândire.“8 Un motiv pentru aceasta este, dup` Wight, faptul c`
fiecare tradi\ie reprezenta codificarea uneia dintre cele trei condi\ii socio-
logice care au constituit domeniul rela\iilor interna\ionale. Acestea erau:
anarhia interna\ional`, în\eleas` ca absen\a guvern`rii în cadrul unui sis-
tem interna\ional de state suverane; rela\iile comune, prezente în practica
diplomatic`, în dreptul interna\ional ]i în alte forme institu\ionalizate de
interdependen\`; solidaritatea moral` sau comunitatea latent` a umanit`\ii,
societatea global` a b`rba\ilor ]i femeilor, care se afl` legal, în subsidiar,
în fic\iunile despre sistemul statal. În prelegerile sale pentru studen\i, cele
trei tradi\ii au reprezentat un set superb de instrumente pedagogice cu care
se organiza dezbaterea despre conflict, interese na\ionale, diploma\ie,
echilibrul de putere ]i dreptul interna\ional. Deoarece „tradi\iile“ sunt per-
meabile, nici un autor din domeniul rela\iilor interna\ionale nu ar putea fi
clasificat într-una dintre ele, iar Wight a fost con]tient c` elemente diferite
ale acestor tradi\ii au coexistat nu numai în modul s`u de gândire, ci ]i în
al altora. Mai mult, a fost posibil ca, de]i oarecum descurajant, s` se rea-
lizeze distinc\ii în cadrul fiec`rei tradi\ii. Astfel, se puteau distinge revo-
RELA|II INTERNA|IONALE 280
lu\ionari]tii modera\i, cum ar fi Kant, ]i cei „extremi]ti“, precum Lenin.
Wight a descris pacifismul ca o form` de „revolu\ionarism inversat“, fiind
de acord cu descrierea pe care reali]tii au f`cut-o lumii, combinat` cu un
refuz constant de a participa la politica de putere.
Este dificil de evaluat activitatea lui Martin Wight. Pe de o parte,
trebuie s` fie recunoscut ca unul dintre p`rin\ii fondatori ai ideii conform
c`reia realismul ]i idealismul (popularizate prin lucr`rile lui Carr,
Morgenthau, Herz ]i al\ii) nu epuizeaz` istoria gândirii interna\ionale ]i c`
ra\ionalismul (uneori cunoscut ca ]coala lui Grotius) merit` la rândul lui
s` fie luat în serios. Desigur, aceast` opinie a fost împ`rt`]it` de mul\i
cercet`tori pe care Wight i-a inspirat în anii ’50, ’60, în special pe Hedley
Bull. În analiza sa exemplar` cu privire la aceast` disciplin`, Steve Smith
identific` cele trei categorii ale lui Wight ca pe una dintre cele mai influ-
ente 10 „imagini proprii“ ale disciplinei în secolul al XX-lea. 9
Pe de alt` parte, activitatea lui Wight are dificult`\ile ei, dou` în
special meritând a fi observate. În primul rând, s-a dezb`tut destul de mult
statutul epistemologic al celor trei doctrine. În cele din urm`, exist` mai
multe modalit`\i de a împ`r\i rela\iile interna\ionale. Carr sugereaz` dou`
]coli de gândire, Wight mai adaug` una, James Mayall ia în considerare
cinci, Nardin ]i Mapet împart domeniul eticii interna\ionale în nu mai
pu\in de 12 curente de cercetare.10 Oare ce face sistemul de clasificare al
lui Wight mai util decât al altora, în special dac` clasele se tot subdivid ]i
dac`, a]a cum explic` ]i Wight în prelegerile sale, este gre]it s` se includ`
anumi\i cercet`tori numai într-o singur` tradi\ie exclusiv`? În analiza sa
cu privire la întreaga „]coal` englez`“, Roy Jones relev`: „Dac` cei trei R
semnific` modalit`\i de percep\ie, în\elegere ]i ac\iune, de unde, din ce
provin ele? Dac` sunt stabilite de Wight, atunci nu sunt supuse revizuirii
radicale? În definitiv, ]i Machiavelli are mai multe fa\ete. Este posibil ca
sistemul lui Wight s` aib` semnifica\ii metafizice? ... A face teorie politic`
este o activitate de prim ordin, nu doar una de clasificare ]i de comentare
a ac\iunilor ]i declara\iilor oamenilor politici ]i ale altora.“11
Cu alte cuvinte, în absen\a oric`rei încerc`ri de a ap`ra semnifica\ia
metafizic` a celor trei R, nu este clar de ce ace]tia ar fi de ajutor cuiva care
nu are capacitatea lui Wight de a-i utiliza cu atâta subtilitate istoric` ]i
erudi\ie. Wight însu]i a fost pesimist în ceea ce prive]te capacitatea de a
transcende cei trei R sau capacitatea unuia dintre ei de a prevala în raport
cu ceilal\i doi, îns` a refuzat s`-]i sus\in` clar punctul de vedere.
A doua dificultate cu privire la activitatea lui Martin Wight este
aceea c`, în ciuda interesului s`u fa\` de probleme normative din domeniul
rela\iilor interna\ionale, modalitatea clar` în care a definit domeniul a
281 M. WIGHT
exclus posibilitatea introducerii lui în domeniul mai larg al teoriei politice
occidentale. Chris Brown explic` foarte clar aceasta în lucrarea sa de
excep\ie International Theory: New Normative Approaches. El sus\ine c`
descrierea pe care Wight o face politicii combin` dou` abord`ri analitice
separate. Prima se refer` la natura justi\iei, iar cea de-a doua la organi-
zarea statal`.12 Dac` am fi obliga\i s` studiem dreptul interna\ional în
lumina teoriei politice occidentale ]i s` invoc`m categoriile teoretice occi-
dentale pentru a explica în\elesul acesteia ]i implica\iile organiza\ionale,
cei trei R ar trebui s` fac` posibil un discurs mai explicit cu privire la vizi-
unea comunitar` ]i la cea cosmopolit` despre ordinea mondial`. Definind
teoria politic` gre]it, Wight a anulat surse de inspira\ie care s` ofere expli-
ca\ii la dilemele normative cu privire la conflict, suveranitate statal` ]i dis-
tribuire inadecvat` a bog`\iei mondiale.
În ciuda acestor critici, Martin Wight merit` s` fie citit ca un autor
care a scris pe larg despre dimensiunile culturale ]i morale ale rela\iilor
interna\ionale, iar activitatea lui este un memento permanent cu privire la
faptul c` problemele contemporane sunt de fapt extensii ]i manifest`ri ale
unor vechi controverse, de]i sunt exprimate altfel.
Note
1. Hedley Bull, „Martin Wight and the Theory of International Relations“, în
British Journal of International Studies, nr. 2, 1976, p. 101.
2. Martin Wight, „An Anatomy of International Thought“, în Review of International
Studies, nr. 13, 1987, p. 222.
3. Martin Wight, „Why Is There No International Theory?“, în Martin Wight ]i
Herbert Butterfield (eds.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 18. Consulta\i, de aseme-
nea, p. 260 a lucr`rii International Theory: The Three Traditions, unde Wight
declar` c` tradi\iile „nu sunt trei drumuri de cale ferat` care merg la infinit. Nu
sunt constante ]i pure din punct de vedere filozofic. ... Ele sunt, pentru a varia din
punct de vedere metaforic, înglobate în tapiseria civiliza\iei occidentale. Ambele
se influen\eaz` ]i se alimenteaz` reciproc ]i se schimb`, de]i nu î]i pierd identi-
tatea intern`.“
4. Ibid., p. 33.
5. Martin Wight, „An Anatomy of International Thought“, op. cit., p. 226.
RELA|II INTERNA|IONALE 282 283 M. WIGHT

6. Martin Wight, „Western Values in International Relations“, în Martin Wight ]i Dunne, Timothy, Inventing International Society: A History of the English School,
Herbert Butterfield (eds.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of New York, St. Martin’s Press, 1998.
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 94. Grader, Sheila, „The English School of International Relations: Evidence and
7. Timothy Dunne, „International Society: Theoretical Promises Fulfilled?“, în Evaluation“, în Review of International Studies, nr. 14, 1988, p. 29-44.
Cooperation and Conflict, nr. 30, 1995, p. 130.
8. Martin Wight, „An Anatomy of International Thought“, op. cit., p. 227. Hassner, Pierre, „Beyond the Three Traditions: the Philosophy of War and Peace in
9. Steve Smith, „The Self-Images of a Discipline: A Genealogy of International Historical Perspective“, în International Affairs, nr. 70, 1994, p. 737-756.
Relations Theory“, în Ken Booth ]i Steve Smith (eds.), International Relations Jackson, Robert H., „Martin Wight, International Theory and the Good Life“, în
Theory Today, Cambridge, Polity Press, p. 1-38. Millennium: Journal of International Studies, nr. 19, 1990, p. 261-272.
10. Michael Donelan, Elements of International Political Theory, Oxford, Clarendon
Press, 1990; Terry Nardin ]i David R. Mapel (ed.), Traditions of International Jones, Roy, „The English School of International Relations: a Case for Closure“,
Ethics, Cambridge, Cambridge University Press, 1992. în Review of International Studies, nr. 7, 1981, p. 1-13.
11. Roy Jones, „The English School of International Relations: a Case for Closure“, Nicholson, Michael, „The Enigma of Martin Wight“, în Review of International
în Review of International Studies, nr. 7, 1981, p. 10. Studies, nr. 7, 1981, p. 15-22.
12. Brown, Chris, International Relations Theory: New Normative Approaches, Hemel
Hempstead, Harvester Wheatsheaf, 1992. Porter, Brian, „Patterns of Thought and Practice: Martin Wight’s International
Theory“, în Michael Donelan (ed.), The Reason of States: A Study in
International Political Theory, Londra, Allen&Unwin, 1978, p. 64-74.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Bull,
Carr ]i Nardin. Wilson, Peter, „The English School of International Relations“, în Review of International
Studies, nr. 15, 1989, p. 49-58.
Principalele lucr`ri ale lui Martin Wight Yost, David, „Political Philosophy and the Theory of International Relations“, în
British Colonial Constitutions, Oxford, Clarendon Press, 1952. International Affairs, nr. 70, 1994, p. 263-290.
„Why Is There No International Theory?“, în Martin Wight ]i Herbert Butterfield
(ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of International
Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 1-33.
„Western Values in International Relations“, în Martin Wight ]i Herbert
Butterfield (ed.), Diplomatic Investigations: Essays in the Theory of
International Politics, Londra, Allen&Unwin, 1966, p. 89-131.
„The Balance of Power and International Order“, în Alan James (ed.), The Bases
of International Order: Essays in Honour of C. A. W. Manning, Oxford,
Oxford University Press, 1973, p. 85-115.
System of States, Londra, Leicester University Press, 1977.
Power Politics, Harmondsworth, Penguin, 1978.
„An Anatomy of International Thought“, în Review of International Studies, nr. 13,
1987, p. 221-227.
International Theory: The Three Traditions, Londra, Leicester University Press, 1991.

Lecturi suplimentare
Bull, Hedley, „Martin Wight and the Theory of International Relations“, în British
Journal of International Studies, nr. 2, 1976, p. 101-116. Reeditat` în Martin
Wight, International Theory: The Three Traditions, Londra, Leicester
University Press, 1991, p. xi – xxiii.
 ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~

Acest grup de gânditori a eviden\iat atât modul în care rela\iile

interna\ionale sunt reglementate de organiza\ii, cât ]i practicile de coope-
rare dintre state. Karl Deutsch, David Mitrany ]i Ernst Haas sunt cerce-
t`tori ai integr`rii în special [n contextul experimentelor europene în
domeniul cooper`rii suprana\ionale sub forma Comunit`\ii Europene.
Mitrany a introdus ideea de „func\ionalism“ în studiul rela\iilor inter-
na\ionale, argumentând c` dezvoltarea comer\ului interna\ional ]i interde-
penden\a statelor sl`besc puterea statului suveran, lucru pe care îl consi-
der` pozitiv. Haas este mai pu\in convins c` reglement`rile func\ionale
vor fi eficiente în absen\a coordon`rii politice [ntre elitele statale ]i ana-
lizeaz` procesele politice care promoveaz` sau împiedic` suprana\ionalis-
mul. Karl Deutsch a introdus termenul de „comunitate de securitate“ pen-
tru a descrie cadrul rela\iilor dintre state în anumite regiuni. John Ruggie
]i Robert Keohane au studiat organizarea interna\ional` în sensul cel mai
larg. Pentru ei, investigarea variatelor forme organiza\ionale de pe arena
interna\ional` necesit` o aten\ie mai mare decât studiul anumitor institu\ii,
cum ar fi Organiza\ia Na\iunilor Unite sau Fondul Monetar Interna\ional.
Opera lui Ruggie se concentreaz` asupra practicii multilateralismului
dup` 1945. El afirm` c` forma organiza\ional` complex` a guvern`rii
interna\ionale a modificat imaginea simplist` a r`zboiului rece ca lupt`
bipolar` pentru putere între SUA ]i URSS. Lucr`rile lui Keohane se
axeaz` pe implica\iile organiza\ionale ale interdependen\ei economice
dintre state ]i pe condi\iile care faciliteaz` înfiin\area ]i men\inerea
„regimurilor“ cooperative. În sfâr]it, Alexander Wendt sus\ine c` studiul
organiz`rii interna\ionale este limitat de cadrul realist ]i liberal al analizei.
El ofer` un cadru „constructivist“, care acord` o aten\ie deosebit` modu-
lui în care statele ]i sistemul interna\ional se constituie reciproc.

KARL W. DEUTSCH
Karl Deutsch s-a n`scut la Praga, Cehia, în 1912. Acolo a crescut ]i
a urmat ]coala german` Staatsrealgymnasium, absolvit` cu diplom` de
onoare. În 1934 ]i-a luat licen\a la Universitatea German` din Praga, dar
munca la lucrarea de diplom` a fost întrerupt` de activismul s`u împotri-
va grupurilor naziste din universitate. În cele din urm`, a ob\inut docto-
ratul în drept la Universitatea Na\ional` Ceh` în 1938. În acela]i an s-a
c`s`torit ]i a plecat în concediu în SUA. De]i nu inten\iona s` r`mân`
acolo prea mult timp, dup` Acordul de la München a considerat c` era mai
în\elept s` nu se mai întoarc` ]i s-a stabilit ca rezident în SUA. Aversiunea
fa\` de fascism ]i interesul pe termen lung pentru studierea intoleran\ei
na\ionaliste i-au influen\at mult opera academic` ulterioar`.
În 1939 Deutsch a primit bursa de studii oferit` refugia\ilor din fa\a
nazismului ]i ]i-a continuat studiile la Universitatea Harvard. Dup` ce a
jucat un rol major în perioada r`zboiului ca avocat al Mi]c`rii pentru
Eliberarea Cehoslovaciei ]i ca membru al Secretariatului Interna\ional al
Conferin\ei de la San Francisco din 1945 (care a înfiin\at ONU ca succe-
soare a Societ`\ii Na\iunilor), a început s` predea la Massachusetts
Institute of Technology (MIT). În 1951, diserta\ia de doctorat a lui
Deutsch, Nationalism and Social Communication, a fost recompensat` de
Universitatea Harvard cu prestigiosul „Sumner Prize“ ]i a fost publicat`
doi ani mai târziu, fiind foarte apreciat`. Deutsch a devenit profesor de
istorie la Massachusetts Institute of Technology în 1952 ]i s-a devotat unei
lungi cariere dedicate îndeosebi studiului integr`rii politice. La Center for
Research on Word Political Institutions, el a cooperat cu mai mul\i colegi
la un proiect interdisciplinar, care a avut ca urmare publicarea lucr`rii
Political Community and the North Atlantic Area în 1957. El a primit o
burs` Guggenheim în 1955 ]i a predat la Universitatea din Chicago ca pro-
fesor invitat. În 1958 Deutsch a fost numit profesor de ]tiin\e politice la
Universitatea Yale. Aici, el a terminat, împreun` cu Lewis J. Edinger,
lucrarea Germany Rejoins the Powers. Aceasta folose]te date despre opi-
nia public`, bazele elitelor ]i date economice pentru a studia progresul
postbelic al Republicii Federale Germania. În perioada petrecut` la Yale,
Deutsch a fost foarte activ ]i în întocmirea „Programului de date politice
pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi\i în testarea teoriilor ]i
ipotezelor din ]tiin\ele politice“. În plus, el a organizat la Yale Proiectul
pentru Controlul Armamentelor pentru analiza dezarm`rii ]i a controlului
înarm`rii.
287 K. W. DEUTSCH
În 1967, Deutsch s-a reîntors la Universitatea Harvard unde, din
1971, a ocupat postul de profesor titular la „Catedra de studii privind
pacea interna\ional`“ pân` la moartea sa din 1993. De]i titular la Harvard,
el a predat ]i la alte universit`\i din SUA ]i Europa, în special în Fran\a ]i
Germania. Politologul Samuel Beer ]i-l aminte]te astfel:
„Era un reformator, dar nu utopic. Nu se gr`bea s` trag` concluzii.
Idealurile sale [naintate privind umanitatea erau disciplinate de con-
]tiin\a dificult`\ilor ingineriei sociale. Idealismul s`u era înso\it de
devotamentul fa\` de ]tiin\` în general ]i de ]tiin\ele sociale în parti-
cular. Opera sa avea în vedere nu numai scopurile ce trebuie urm`rite,
ci în mod special ]i mijloacele institu\ionale ]i practice ce trebuie
folosite pentru a atinge respectivele scopuri. De]i era un interna\iona-
list ardent, el nu ]i-a f`cut iluzii c` ar exista «un sistem politic» al
umanit`\ii.“1
Probabil c` Deutsch este foarte cunoscut gra\ie lucr`rilor sale pri-
vind cerin\ele prealabile ]i dinamica na\ionalismului ]i integr`rii regio-
nale, ca ]i aplic`rii riguroase a metodelor comportamentale în studierea
proceselor mobiliz`rii sociale la nivel na\ional ]i interna\ional. Mobili-
zarea social` se refer` la un proces de schimbare care afecteaz` p`r\i sub-
stan\iale ale popula\iei din \`rile care trec printr-un proces de modernizare
rapid`. El a fost preocupat s` dezvolte indicatorii empirici cantitativi ai
acestui tip de schimbare, astfel încât afirma\iile cu privire la consecin\ele
politice ale acesteia s` poat` fi testate în timp ]i spa\iu în privin\a vali-
dit`\ii lor.2 Deutsch a propus un model de na\ionalism bazat pe ideea c`
acesta era alimentat de necesitatea ca statul s` conduc` procesele mobi-
liz`rii care erau prin defini\ie cât se poate de traumatice pentru cet`\eni,
supu]i, [n acela]i timp, rupturii de vechile cadre, obiceiuri ]i angajamente
]i mobiliz`rii [n noi structuri de grup ]i de comportament organiza\ional.
Când se dezvolt` la scar` larg`, mobilizarea social` tinde s` poli-
tizeze un num`r crescând de cet`\eni ]i spore]te gama nevoilor umane la
care statul trebuie s` r`spund`. De exemplu, oamenii simt nevoia ca statul
s` aib` în vedere asigurarea de locuin\e, locuri de munc`, securitate
social`, îngrijire medical` ]i asigurare împotriva schimb`rilor imprevizi-
bile de pe pia\a locurilor de munc`. În \`rile mai s`race ce parcurg o
schimbare major`, guvernele bazate pe sursele tradi\ionale de autoritate ]i
legitimare au fost incapabile s` c`l`uzeasc` cu succes procesul. Deutsch
credea c` doar statele-na\iuni moderne, puternice pot face acest lucru:
RELA|II INTERNA|IONALE 288
„[Statul-na\iune] ofer` majorit`\ii membrilor s`i un sentiment mai pu-
ternic de securitate, apartenen\` sau afilia\ie ]i chiar de identitate per-
sonal` decât orice alt` alternativ` de grup mare. Cu cât este mai acut`
nevoia oamenilor de o asemenea apartenen\` ]i identitate sub tensiu-
nile ]i ]ocurile mobiliz`rii sociale ]i ale alien`rii de mediile originare
obi]nuite, cu atât cre]te poten\ialul statului-na\iune de a le canaliza
dorin\ele ]i resentimentele ]i de a le direc\iona dragostea ]i ura.“3
Deutsch a studiat ]i condi\iile interna\ionale care ar putea avea un
efect d`un`tor dac` un stat ar canaliza energiile cet`\enilor s`i c`tre lumea
exterioar`. În acest context, el a fost unul dintre pionierii studiului inte-
gr`rii regionale ]i a introdus o complexitate mai mare în obi]nuita diho-
tomie dintre rela\iile ierarhice de autoritate la nivel intern ]i luptele anar-
hice pentru putere ]i securitate la nivel interna\ional. Întrucât aceast`
imagine realist` sugereaz` c` solu\ia problemei r`zboiului în rela\iile
interna\ionale este o form` de guvernare mondial`, Deutsch a subminat
concep\ia conven\ional` prin studiile sale privind rela\iile dintre statele
din zona nord-atlantic` [n anii ’50 ]i ’60.
El a f`cut o distinc\ie clar` între amalgamare ]i integrare. O comu-
nitate amalgamat` are un centru suprem de luare a deciziilor, dar din
aceasta nu rezult` c` opusul s`u este pur ]i simplu anarhia. Deutsch a scos
în eviden\` c` este posibil s` existe, din punct de vedere legal, un num`r
de state suverane care se raporteaz` la fiecare din celelalte sub forma unei
„comunit`\i de securitate pluraliste“ ]i a considerat c` ]ansele folosirii
for\ei pentru a rezolva conflictele dintre ele sunt extrem de sc`zute. Cu
alte cuvinte, ele sunt suficient de „integrate“ pentru a sem`na cu „o comu-
nitate de securitate amalgamat`“, f`r` nevoia de a transfera suveranitatea
la nivel suprana\ional. El a sus\inut c` distinc\ia anarhie/ierarhie nu tre-
buie gândit` ca o dihotomie, ci mai degrab` ca un spectru. „Integrarea ]i
amalgamarea se suprapun, dar nu complet ... poate exista amalgamare f`r`
integrare (de exemplu r`zboiul civil), ]i ... integrare f`r` amalgamare (de
exemplu pacea interna\ional`).“4 Astfel, mai degrab` decât s` se încerce
impunerea amalgam`rii la nivel interna\ional drept calea preferat` c`tre
pace, el a sugerat c` poate ar fi mai bine s` se urm`reasc` înfiin\area unor
„comunit`\i de securitate pluraliste“.
De importan\` crucial` pentru acest proiect este ideea lui Deutsch
despre „echilibrul tranzac\ie-integrare“. Cre]terea num`rului de tranzac\ii
dintre oameni nu duce automat la o integrare mai mare. Consecvent cu
lucrarea sa anterioar` despre mobilizarea social`, Deutsch a ar`tat c`
„volumul tranzac\iilor politice, culturale sau economice [ns`rcineaz` insti-
tu\iile cu responsabilitatea adapt`rilor sau schimb`rilor pa]nice în rândul
289 K. W. DEUTSCH
popula\iilor participante“. Cu cât cre]te volumul tranzac\iilor mutuale,
cre]te ]i [nclina\ia comunit`\ilor spre conflicte violente. Totu]i, o preocu-
pare crucial` în c`utarea p`cii este „cursa dintre rata cresc`toare a tran-
zac\iilor dintre popula\ii în anumite zone ]i dezvoltarea institu\iilor inte-
gratoare ]i a practicilor dintre ele“. Guvern`rile suverane pot avea capa-
cit`\i integratoare, dar sunt ]i sursa tranzac\iilor politice sau de alt tip, care
pot fi dezintegratoare. Astfel, de fapt amalgamarea poate s` stânjeneasc`
integrarea, iar controlul amalgamat poate fi în sine un pericol la adresa
p`cii ]i o cauz` de conflict.5
Într-un context regional, folosirea termenului de „comunitate de
securitate“ (security community ) are dou` în\elesuri specifice. În primul
rând, comunitatea statelor este capabil` s` intervin` prin tehnici sau meca-
nisme diplomatice pentru a preveni apari\ia conflictelor puternice în rân-
dul propriilor membri. A doua cerin\` este capacitatea comunit`\ii de a
constitui un front militar comun împotriva unui actor extern sau unui grup
de actori. Exist` de asemenea câteva ipoteze sau criterii fundamentale re-
levante pentru dezvoltarea comunit`\ii de securitate. De exemplu, comu-
nitatea de securitate trebuie s` posede o maturitate institu\ional` suficient`
pentru a genera tehnici diplomatice care s` fie folosite pentru a combate
problemele ]i crizele. Mai mult decât atât, maturitatea trebuie s` fie înso-
\it` de voin\a mutual` a statelor membre de a-]i rezolva dezacordurile la
nivel organiza\ional. Într-adev`r, a]tept`rile mutuale pozitive ale statelor
membre trebuie s` fie clar armonizate într-un model distinct de inter-
ac\iune sau reciprocitate. }i, în final, statele din cadrul unei comunit`\i de
securitate trebuie s` aib` o percep\ie comun` a amenin\`rilor cu privire la
factorii externi.6
Arendt Lijphart sus\ine c` lucr`rile lui Deutsch reprezint` o provo-
care major` pentru imaginea realist` tradi\ional` a rela\iilor interna\ionale,
contestând presupunerea fundamental` conform c`reia statele ar fi actori
ra\ionali uniformi în problemele mondiale ]i punând la îndoial` ideea c`
rela\iile interna\ionale sunt cel mai bine în\elese în termenii puternicei
dihotomii dintre rela\iile interne ]i cele interna\ionale. 7 El consider` c`
Deutsch particip` la o revigorare în cadrul disciplinei a teoriei lui Grotius,
care considera anarhia nu ca variabil` independent`, ci ca produs posibil
într-un sistem complex, care are nevoie el însu]i s` fie studiat cu aten\ie
pentru a se determina condi\iile în care r`zboiul este foarte probabil s`
apar`.
Deutsch a fost un pionier al studiului ciberneticii în rela\iile inter-
na\ionale, concentr@ndu-se asupra comunic`rii ]i controlului în sistemele
politice. Lucrarea sa The Nerves of Government din 1966 a fost o încer-
RELA|II INTERNA|IONALE 290
care de a descrie condi\iile în care sistemele de luare a deciziilor sunt
capabile s` dirijeze fluxul de informa\ii. El a furnizat de asemenea o baz`
teoretic` pentru a m`sura raportul dintre comunicarea intern` ]i cea
extern` ca indicator al gradului în care statele erau înclinate c`tre autoizo-
lare ]i egoism.
Ca parte a contribu\iei sale substan\iale la dezvoltarea teoriei inter-
na\ionale, Deutsch trebuie s` fie considerat un partizan ferm al revolu\iei
comportamentale în disciplina care a provocat atât de multe dezbateri în
anii ’50 ]i ’60, în special în Marea Britanie. El a fost mereu interesat s`
înlocuiasc` cu date cantitative ipotezele vagi bazate pe interpretarea isto-
ric` sau ideologic`; o bun` parte a contribu\iei sale la aceast` disciplin`
const` în crearea de b`nci de date complexe pentru a promova teoria
empiric` în politicile comparative ]i în rela\iile interna\ionale. Deutsch a
jucat un rol major în crearea, la Universitatea Yale, a „Programului de date
politice pentru dezvoltarea indicatorilor cantitativi folosi\i [n testarea ipo-
tezelor ]i teoriilor din ]tiin\ele sociale“. Deutsch a crezut cu fermitate c`,
pentru a studia rela\iile interna\ionale în mod ]tiin\ific, ar trebui ca cerce-
t`torii s` aib` aceste date reunite ]i s` fie capabili s` utilizeze analiza
matematic` avansat` pentru a elabora afirma\ii valabile care s` trezeasc`
reac\ia altor cercet`tori din domeniu.
Un bun exemplu de utilizare a unei astfel de analize poate fi g`sit
în articolul (la care este coautor J. David Singer) despre echilibrul sis-
temelor de putere în politicile mondiale. Aici, el a utilizat tehnici matema-
tice sofisticate pentru a sprijini determinarea stabilit`\ii sistemelor interna-
\ionale compuse dintr-un num`r variabil de mari puteri. Concluzia a fost
c` un sistem multipolar compus din cel pu\in cinci mari puteri era, din
punct de vedere istoric, mai stabil decât cele care includeau mai pu\ine
puteri, fiind îns` predispus la instabilitate structural`. Aceasta se datoreaz`
faptului c`, lu@nd [n calcul numai probabilitatea, este posibil ca o alian\`
de patru la unu, ]i nu de trei la doi, s` apar` la un moment dat, iar o aseme-
nea concentrare de for\e [ntr-o coali\ie de mari puteri poate duce la dis-
trugerea sistemului. Analiza a modelat în mod explicit impactul cursei
înarm`rilor asupra stabilit`\ii sistemului interna\ional ]i este o bun` ilus-
trare a avantajelor datelor cantitative atunci când sunt utilizate de savan\i
care sunt în felul lor ]i istorici rafina\i. Totu]i, Deutsch nu a considerat c`
cea mai bun` cale de a studia stabilitatea interna\ional` ar fi folosirea
num`rului variabil de mari puteri, c`ci o asemenea analiz` static` îm-
piedic` concentrarea aten\iei asupra unor procese mai semnificative ale
interac\iunii dintre state care nu ar putea fi nici reduse la, nici conduse de
tehnici diplomatice conservatoare cu accent puternic pe descurajarea mi-
291 K. W. DEUTSCH
litar`. El a afirmat: „O coordonare demn` de încredere nu poate fi constru-
it` exclusiv pe descurajare ]i negociere. O lume format` din mari puteri
care descurajeaz` ]i care negociaz` ar fi, ca sistem total, neguvernabil`.“ 8
Pe scurt, Deutsch este amintit în primul rând ca pionier al studiului
integr`rii interna\ionale cel pu\in la nivel regional ]i ca personalitate mar-
cant` în încercarea de a introduce o mai mare rigoare metodologic` în
studiul empiric al rela\iilor interna\ionale, dar ]i în cel al politicilor com-
parative. Opera sa teoretic` a inspirat mul\i cercet`tori care au urmat dru-
mul deschis de el în anii ’50 ]i ’60. Contribu\ia sa metodologic` la legiti-
marea model`rii formale în studiul rela\iilor interna\ionale continu` s`
influen\eze ]i azi oamenii de ]tiin\` din toat` lumea.
Note
1. Samuel H. Beer, „Karl Deutsch: A memoir“, în Government and Opposition, nr. 28,
1993, p. 117.
2. Consulta\i mai ales Karl Deutsch, „Social Mobilisation and Political Development“,
în American Political Science Review, nr. 40, 1961, p. 493-502.
3. Karl Deutsch, „Nation and World“, în Ithiel de Sola Pool (ed.), Contemporary
Political Science: Toward Empirical Theory, New York, McGraw-Hill, 1967, p 271.
4. Karl Deutsch et al., Political Community and the North Atlantic Area: International
Organisation in the Light of Historical Experience, Princeton, NJ: Princeton
University Press, 1957, p. 7.
5. Karl Deutsch, Political Community at the International Level, Garden City, New
York, Doubleday, 1954, p. 39-40.
6. Pentru o elaborare interesant` a parametrilor conceptuali ai comunit`\ii de secu-
ritate, consulta\i Lynn Miller, „The Prospect of Order Through Regional Security“,
în Richard A. Falk ]i Saul H. Mendlovitz (ed.), Regional Politics and World
Order, San Fransisco, W. H. Freeman, 1973.
7. Consulta\i Arend Lijphart, „Karl W. Deutsch and the New Paradigm in
International Relations“, în Richard L. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed.), From
National Development to Global Community, Londra, Alien & Unwin, p. 233-251.
8. Karl Deutsch, „Between Sovereignty and Integration“, în Government and
Opposition, nr. 9, 1974, 1981, p. 115.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Mitrany ]i Haas.
RELA|II INTERNA|IONALE 292
Principalele lucr`ri ale lui Karl Deutsch
Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui Karl W. Deutsch consulta\i Richard
L. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed.), From National Development to
Global Community, Londra, George Alien & Unwin, 1981, p. 447-463.
Nationalism and Social Communication: An Inquiry into the Foundations of
Nationality, New York, Technology Press & Wiley, 1953.
Political Community at the International Level, Garden City, Doubleday, 1954.
Political Community and the North Atlantic Area, Princeton. New Jersey. Princeton
University Press, 1957.
Science and the Creative Spirit: Essays on Humanistic Aspects of Science, Toronto,
Ontario, University of Toronto Press, 1958
„Multipolar Power Systems and International Stability“ (cu J. David Singer), în
World Politics, nr. 16, 1964, p. 390-406.
Nation-Building, New York, Atherton Press, 1966.
The Nerves of Government: Models of Political Communication and Control,
New York, The Free Press, 1966.
Arms Control and the Atlantic Alliance: Europe Faces Coming Policy Decisions,
New York, Wiley, 1967.
France, Germany, and the Western Alliance: A Study of Elite Attitudes on European
Integration and World Politics, New York, Charles Scribners, 1967.
„Nation and World“, în Ithiel de Sola Pool (ed.), Contemporary Political Science:
Toward Empirical Theory, New York, McGraw-Hill, 1967, p. 204-227.
The Analysis of International Relations, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-
Hall, 1968.
Alfred Knopf, Nationalism and its Alternatives, New York, 1969.
Lecturi suplimentare
Lijphart, Arend, „Karl W. Deutsch and the New Paradigm in International Relations“,
în Richard L. Merritt ]i Bruce M. Russett (ed.), From National
Development to Global Community, Londra, Alien & Unwin, p. 233-251.
ERNST HAAS
Ernst B. Haas este cunoscut ca unul dintre fondatorii „neofunc\io-
nalismului“ în studiul integr`rii regionale, în special în Europa. Din anii
’70 el a studiat rolul cunoa]terii consensuale (consensual knowledge) la
nivelul elitelor în facilitarea cooper`rii interstatale ]i a analizat posibili-
tatea reform`rii opera\iilor ONU. Ca ]i mul\i al\i gânditori importan\i
prezenta\i în aceast` lucrare, Haas a emigrat în SUA de tân`r, în 1938,
pentru a sc`pa de persecu\iile naziste, iar aceast` perioad` de început a
vie\ii sale a avut un impact important asupra angaj`rii sale intelectuale în
studiul modurilor în care chiar inamicii tradi\ionali ]i-ar putea dep`]i ani-
mozit`\ile ]i descoperi interese comune. Dup` ce a luptat în for\ele armate
americane în cel de-al doilea r`zboi mondial, el a profitat de avantajul
unei legi ce favoriza combatan\ii de r`zboi pentru a-]i completa educa\ia
academic` la Universitatea Columbia din New York. În 1951 a început s`
predea la Berkeley, în California, unde a devenit profesor titular în 1962.
Din 1973 a fost Robson Research Professor în studiul guvern`rii la
Berkeley.
Opera de început a lui Haas asupra integr`rii europene trebuie s` fie
analizat` în contextul eforturilor anterioare care se concentrau fie asupra
federalismului constitu\ional ca mijloc al integr`rii statelor într-un cadru
politic mai larg, fie asupra mijloacelor func\ionale de promovare a coope-
r`rii transna\ionale începând cu low politics (politicile „joase“), cum ar fi
reducerea barierelor comerciale ]i cooperarea în domeniul tehnic, ]i pen-
tru a trata problemele transfrontaliere a c`ror solu\ionare era considerat`,
cel pu\in în prim` instan\`, ca apolitic`.
„Neofunc\ionalismul“ a fost o încercare de a sintetiza aceste cadre
concurente ]i de a acorda aten\ie proceselor existente în cazul particular al
integr`rii regionale din Europa de Vest. Haas a împ`rt`]it idealurile supra-
na\ionale ale lui Mitrany, dar a fost interesat ]i de mijloacele institu\ionale
specifice prin care statele din regiune pot transcede na\ionalismul ]i pot
participa la crearea unor noi forme de organizare interna\ional`. {ntrucât
Mitrany a fost oarecum neclar în a explica modul în care procesele de inte-
grare aveau s` aib` loc, Haas a dezvoltat un model care nu se baza pe
ipotezele normative ale altruismului sau ale ideii conform c`reia dez-
voltarea interdependen\ei economice ar fi fost suficient` pentru a genera
cereri de cooperare interguvernamental` mai strâns`.
Haas a definit integrarea ca „procesul prin care actorii politici din
câteva zone na\ionale distincte sunt convin]i s`-]i transfere convingerile,
a]tept`rile ]i activit`\ile politice c`tre un centru nou mai larg, ale c`rui
RELA|II INTERNA|IONALE 294
institu\ii posed` sau cer jurisdic\ie asupra statelor na\ionale existente“. 1 El
a sus\inut c` un asemenea proces era mai u]or de îndeplinit într-un con-
text regional cum ar fi Europa de Vest, în special în lumina istoriei sale ]i
a valorilor democratice împ`rt`]ite din perioada postbelic`. Spre deose-
bire de Mitrany, el a recunoscut c` ar fi fost dificil fie s` se separe proble-
mele tehnice de cele politice, fie s` se evite conflictele dintre state dac`
avantajele cooper`rii erau distribuite inegal. În consecin\`, era crucial`
stabilirea institu\iilor formale care pot impune ]i sus\ine tratatele dintre
statele-na\iuni. Ar fi trebuit ca asemenea institu\ii s` dispun` de o anumit`
autonomie fa\` de guvern`rile na\ionale pentru a fi eficace, iar întregul
proces nu putea avea loc decât dac` statele acceptau atât „domnia legii“
(de aici înainte erodarea suveranit`\ii statului ar fi fost dificil de oprit), cât
]i principiul lu`rii deciziilor prin votul majorit`\ii.
Haas era încrez`tor c`, dup` ini\ierea acestui proces ]i constituirea
de institu\ii pe aceste principii, suveranitatea statelor se va diminua, a]a
cum cooperarea într-o sfer` de activitate se va „r`spândi“ în altele, iar pro-
cesul birocratic al lu`rii deciziilor va evolua c`tre un nivel suprana\ional
cu specific regional. Pe m`sur` ce din ce în ce mai mul\i actori s-ar impli-
ca în acest proces, între elite ar avea loc o form` de „socializare“, ate-
nuând loialitatea lor fa\` de statul-na\iune în favoarea unei aprecieri mai
largi fa\` de interesele regiunii ca întreg. În ciuda sensibilit`\ii fa\` de
obstacolele politice cu care s-ar confrunta procesul integr`rii ]i a încerc`rii
de a încorpora ra\ionalitatea ]i interesul propriu al elitelor în modelul s`u,
Haas a continuat s` sus\in` ideea func\ionalist` conform c`reia progresul
în mai multe chestiuni tehnice ]i economice ar duce la o cooperare politic`
mai strâns`. Totu]i, el a subliniat c` neofunc\ionalismul – cunoscut ]i ca
„federalism în rate“ (federalism by installments) – depindea în mare
m`sur` de capacitatea elitelor ]i întreprinz`torilor politici de a aplica
cunoa]terea consensual` în solu\ionarea problemelor comune.
Studiul integr`rii regionale a atins momentul de vârf la începutul
anilor ’70, dup` care a intrat în declin pân` la punctul în care chiar Haas
însu]i a recunoscut c` ar fi putut fi învechit.2 El a fost inspirat de dou`
tendin\e care nu au reu]it s`-]i men\in` influen\a pe toat` durata deceniu-
lui. Pe de o parte, nu exista nici o îndoial` c` integrarea european` p`rea
a progresa pe termen mediu c`tre un gen de uniune politic` european`. Pe
de alt` parte, anii ’60 au fost perioada în care studiul rela\iilor interna-
\ionale în SUA era dominat de dorin\a de a genera ipoteze testabile ]tiin-
\ific, bazate pe selec\ionarea foarte riguroas` ]i pe colectarea de date
empirice. Opera lui Haas trebuie privit` în contextul intersec\iei acestor
fenomene, altfel f`r` leg`tur` între ele. Cum politica de integrare euro-
295 E. HAAS
pean` era ezitant` în anii ’70, a devenit clar c` existau dificult`\i în apli-
carea ideilor lui în zone din afara contextului vest-european.
În primul rând, în absen\a unor „variabile dependente“ clar definite,
(adic` cele pe care modelele neofunc\ionale încercau s` le explice), nu era
clar cum s` se evalueze progresul sau regresul [n timp al integr`rii. De
când integrarea era considerat` mai mult un proces decât un rezultat, lipsa
specificit`\ii însemna c` termenul suferea de o anumit` ambiguitate deoa-
rece se referea la lucruri diferite pentru persoane diferite.
În al doilea rând, de]i Haas însu]i pretindea c` ar fi fost angajat
într-un proces obiectiv de investigare ]tiin\ific` a procesului, nu exist` nici
o îndoial` c` spera ca procesul s` conduc` la un grad mai înalt de
suprana\ionalism în politicile vest-europene. Astfel, el a neglijat exami-
narea condi\iilor ]i factorilor care ar fi putut mai degrab` s` întârzie pro-
cesul decât s`-l accelereze. Conceptul de „r`spândire“ (spill over), dac` nu
era administrat corespunz`tor, de fapt ar fi putut reduce dorin\a statelor
pentru cre]terea integr`rii. De exemplu, reducerea ini\ial` a barierelor va-
male în Comunitatea Economic` European` însemna c` profiturile fir-
melor erau mai puternic afectate de diferitele sisteme de taxe vamale ale
statelor membre ]i astfel reducerea tarifelor s-a „r`spândit“ sub form` de
presiuni pentru un regim comun de taxe. Când în Fran\a infla\ia a crescut
dramatic în compara\ie cu vecinii s`i, la sfâr]itul anilor ’60, guvernul fran-
cez a fost incapabil s` m`reasc` taxele pentru a reduce cererea intern` ]i
s-a v`zut obligat s` restrâng` comer\ul pentru a evita o criz` a balan\ei de
pl`\i. Acest exemplu ilustreaz` sl`biciunea poten\ial` a m`surilor par\iale,
ale c`ror consecin\e neinten\ionate pot induce o criz` politic` dac` difi-
cult`\ile nu sunt anticipate ]i luate în considerare.
În al treilea rând, este neclar dac` integrarea european` putea avea
loc în anii ’90 în absen\a încerc`rilor de a remedia a]a-numitul „deficit
democratic“. Exceptând cazul în care ar exista o încercare concertat` de a
dezvolta procedurile democratice ale lu`rii deciziilor pentru a asigura
legitimitate ]i responsabilitate organiza\iilor regionale în care lucreaz`
exper\i tehnici ]i birocra\i, se poate dezvolta o pr`pastie periculoas` între
cet`\enii fiec`rei na\iuni ]i organiza\iile regionale. Aceast` pr`pastie ar
putea fi atunci exploatat` de partidele politice, care sunt înc` fundamen-
tate na\ional, ]i folosit` pentru a ataca, în perioada electoral`, guvernele
respective. Problemele avans`rii c`tre o uniune politic` ]i monetar` mai
larg` în Uniunea European` contemporan` ridic` anumite îndoieli asupra
eficacit`\ii sau a legitimit`\ii unei „integr`ri disimulate“ (integration by
stealth) automate.
RELA|II INTERNA|IONALE 296
În final, r`mâne neclar dac` neofunc\ionalismul este aplicabil în
alte zone dec@t Europa de Vest a anilor ’50-’60, pentru a constata c@t de
limitat` este relevan\a sa ca teorie universal`. În termeni de dimensiune,
context istoric ]i niveluri de dezvoltare economic` ]i cre]tere în statele
membre, Europa de Vest poate fi potrivit` pentru dezvoltarea proceselor
neofunc\ionale. Dar, dac` eficacitatea acestor procese depinde, ea îns`]i,
de condi\ii fundamentale întâmpl`toare, este improbabil c` ele pot fi pro-
puse cu succes oriunde, chiar dac` au reu]it în Europa de Vest.
Pentru toate aceste motive, în anii ’70 Haas a devenit mai pu\in
entuziast în leg`tur` cu neofunc\ionalismul. Contribuind mult la progresul
studierii integr`rii regionale în Europa, Haas a avansat c`tre examinarea
organiza\iilor interna\ionale la nivel global, iar lucr`rile sale de început
pot fi privite ca preg`tind drumul pentru cre]terea popularit`\ii metodei
„analizei de regim“, adic` studiul guvern`rii interna\ionale în cel mai larg
sens. În acela]i timp, Haas nu a pierdut din vedere importan\a organiza-
\iilor interna\ionale în sine ]i, în ultimul deceniu, a avut o contribu\ie ma-
jor` la dezbaterile purtate în jurul posibilit`\ilor ]i oportunit`\ii diferitelor
reforme ale ONU. Studiile sale despre Organiza\ia Na\iunilor Unite, explo-
rând înregistrarea datelor empirice ca o contribu\ie la men\inerea p`cii ]i
securit`\ii interna\ionale, relev` modul în care el a înv`\at din e]ecurile
neofunc\ionalismului din anii ’70.
În anul 1990, Haas a publicat lucrarea When Knowledge is Power,
în care deplânge relativa inactivitate a multor organiza\ii interna\ionale
poten\ial importante. El sus\ine c` ele ar trebui reformate astfel încât s`
poat` deveni „]colari permanen\i“, capabile s` se adapteze la noile provoc`ri
]i probleme din societatea interna\ional`. Haas sugereaz` c` ar trebui s`
gândim organiza\iile interna\ionale, cum ar fi ONU, ca scopuri în sine mai
degrab` decât ca mijloace c`tre un scop specific, care întotdeauna are pri-
oritate. Dac` aceasta ar fi situa\ia (ca în cazul Constitu\iei americane îns`]i),
organiza\iile interna\ionale s-ar putea adapta la noile probleme ]i nu ar fi
constant evaluate în termenii e]ecului înregistrat în îndeplinirea scopurilor
care ar putea fi prea ambi\ioase. Haas ne încurajeaz` s` credem c` progre-
sul este posibil în guvernarea interna\ional`
„ca o c`utare continu` în direc\ia autoperfec\ion`rii, f`r` un scop final,
f`r` un crez transcendental, dar cu frecvente reveniri ]i autointeroga\ie
sporadic` despre traiectoria schimb`rii ... progresul e ca un copil orbe-
c`ind dup` Dumnezeu, nu un st`pân hot`rât al universului. Progresul
este un zeu secular care tolereaz` lucrurile pe care oamenii, na\iunile
]i alte colectivit`\i umane mari ]i le fac lor în]ile ]i unul altuia.“3
297 E. HAAS
Acesta este contextul în care Haas i-a incitat pe cei care cred c` ONU
trebuie reformat` radical pentru a face fa\` provoc`rilor crescânde ale sec-
olului al XXI-lea. Atent la apari\ia unor probleme globale, cum ar fi dete-
riorarea mediului ]i cre]terea inegalit`\ii economice dintre s`raci ]i boga\i,
el este în aceea]i m`sur` con]tient de limitele inerente ale ONU într-o
lume împ`r\it` în peste 180 de state suverane. În consecin\`, cea mai mare
îngrijorare a sa este c` sfâr]itul r`zboiului rece a dus la cre]terea dramati-
c` a speran\elor în leg`tur` cu ceea ce ONU poate s` realizeze, la cre]te-
rea speran\elor hr`nite de retorica demagogic` a liderilor politici, ale c`ror
discursuri nu se armonizeaz` nici cu ac\iunile lor, nici cu fondurile care ar
fi necesare pentru a implementa reformele la care se refer`. Ca rezultat,
ONU este în pericol s` decad`, devenind prizoniera unor scopuri exagerate.
Acest lucru este compatibil cu argumentul prezentat în lucrarea de
început, Tangle of Hopes (1969), în care propune dou` modele de „trans-
formare a sistemului“. Unul depinde de „schimbarea intern` autonom`“,
în care modific`rile din interiorul statelor duc la noi trebuin\e ]i politici.
Cel`lalt implic` feed-back-ul, în care experien\ele avute cu performan\ele
organiza\iei interna\ionale îi conduc pe cei care iau decizii la noi percep\ii
asupra a ceea ce este posibil sau nu s` se realizeze efectiv ]i astfel la for-
mularea de noi scopuri care s` fie urm`rite prin aceste organiza\ii. El argu-
menteaz` în aceast` lucrare c` primul din aceste modele înseamn` c` pu-
terea unei organiza\ii poate avea dificult`\i s` \in` pasul cu „amestecul
schimb`tor al solicit`rilor“ ]i astfel r`mâne în mare parte static`. În al doi-
lea caz, totu]i, dac` feed-back-urile duc la acumularea de noi cuno]tin\e
adaptative printre elite, este posibil ca rezultatul s` fie un sistem mai puter-
nic cu o for\` autonom` mai mare. S-ar putea afirma, desigur, c` un aseme-
nea „feed-back“ ar putea duce în mod silit c`tre dezangajare ]i c`tre o inter-
dependen\` sporit`, ceea ce pare s` aib` loc în prezent între SUA ]i ONU.
În concluzie, opera lui E. Haas este caracterizat` de adeziunea rigu-
roas` la cele mai înalte standarde de metodologie empiric`, combinat` cu
o angajare umanist` spre o mai mare cooperare între state pentru a se ajunge
la ordinea mondial`. Dac` în lucr`rile sale de tinere\e a fost profund influ-
en\at de func\ionalism ]i a c`utat mijloacele prin care statul-na\iune ar
putea fi dep`]it ca institu\ie, a fost convins apoi de necesitatea de a urm`ri
realizarea ordinii mondiale în condi\iile sistemului de state existent. În
acest sens opera sa este caracterizat` de un realism tot mai accentuat ]i de
dorin\a de a-i convinge ]i pe al\ii c`, dac` organiza\iile interna\ionale vor
înflori în anii care urmeaz`, a]tept`rile noastre în privin\a elabor`rii unor
planuri radicale de reform` ar trebui s` fie mai modeste. În studiul organi-
za\iilor interna\ionale, mai binele poate fi inamicul binelui.
RELA|II INTERNA|IONALE 298
Note
1. Ernst Haas, „International Integration: the European and the Universal Process“,
[n International Organization, nr. 15, 1991, p. 366.
2. Ernst Haas, The Obsolescence of Regional Integration Theory, Berkeley,
University of California Press, 1976.
3. Ernst Haas, When Knowledge is Power: Three Models of Change in International
Organizations, Berkeley, University of California Press, 1990, p. 212.
4. Ernst Haas, Tangle of Hopes: American Commitments and World Order,
Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, 1969, p. 28-29.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolul dedicat lui Mitrany.
Principalele lucr`ri ale lui Ernst Haas
„The Balance of Power: Prescription, Concept or Propaganda“, în World Politics,
nr. 5, 1953, p. 442-477.
Dynamics of International Relations (cu Alien S. Whiting), New York, McGraw-Hill, 1956.
The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic Forces 1950-1957, Stanford,
California, Stanford University Press, 1958.
„Persistent Themes in Atlantic and European Unity“, în World Politics, nr. 10,
1958, p. 614-629.
Beyond the Nation-State: Functionalism and International Organization, California,
Stanford, Stanford University Press, 1964.
Collective Security and the Future International System, Denver, Colorado, University
of Denver Press, 1968.
The Uniting of Europe: Political, Social, and Economic Forces, Stanford, California,
Stanford University Press, 1968.
Tangle of Hopes: American Commitments and World Order, Englewood Cliffs,
New Jersey, Prentice-Hall, 1969.
Human Rights and International Action: The Case of Freedom of Association,
Stanford, California, Stanford University Press, 1970.
„The Study of Regional Integration: Reflections on the Joys and Anguish of
Pretheorizing“, în International Organization, nr. 24, 1970, p. 607-646.
The Web of Interdependence: The United States and International Organizations,
Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, 1970.
The Obsolescence of Regional Integration Theory, Berkeley, University of
California Press, 1975.
„Turbulent Fields and the Theory of Regional Integration“, în International
Organisation, nr. 30, 1976, p. 173-212.
299 E. HAAS
„Why Collaborate? Issue-linkage and International Regimes“, în World Politics,
nr. 32, 1980, p. 357-405.
„Words Can Hurt You; Or, Who Said What to Whom About Regimes“, în
International Organization, nr. 36, 1982, p. 207-243.
„Regime Decay: Conflict Management and International Organizations, 1945-1981“,
în International Organization, nr. 37, 1983, p. 189-256.
When Knowledge is Power: Three Models of Change in International Organizations,
Berkeley, University of California Press, 1990.
„Reason and Change in International Life“, în Richard Rothstein (ed.), The Evolution
of Theory in International Relations, Columbia, South Carolina, University
of South Carolina Press, 1991, p. 189-220.
Lecturi suplimentare
Jarvis, Darryl, „Integration Theory Revisited: Haas, Neofunctionalism and the
Problematics of European Integration“, în Policy, Organisation and
Society, nr. 7, 1994, p. 17-33.
Ohrgaard, Jakob C., „Less than Supranational, More than Intergovernmental:
European Political Cooperation and the Dynamics of Intergovernmental
Integration“, [n Millennium: Journal of International Studies, nr. 26, 1997,
p. 1-30.
Puchala, David, „Integration Theory and the Study of International Relations“, în
Richard I. Merritt ]i Bruce M. Russctt (ed.), From National Development
to Global Community, Londra, Alien & Unwin, p. 145-164.
Sewell, James Patrick, Functionalism and World Polities, 1966.
Taylor, Paul, The Limits of European Integration, New York, Columbia University
Press, 1983.
Tranholm-Mikkelsen, Jeppe, „Neofunctionalism: Obstinate or Obsolete? A Reappraisal
in Light of the New Dynamism of the EC“, în Millennium: Journal of
International Studies, nr. 20, 1991, p. 1-22.

ROBERT KEOHANE
În 1965 Robert Keohane ]i-a prezentat la Universitatea Harvard
diserta\ia de doctorat privind politicile Adun`rii Generale a ONU. Între-
barea la care a încercat s` r`spund` a fost dac` institu\iile conteaz` în
explicarea comportamentului statelor sau dac` acesta poate fi dedus doar
din distribu\ia puterii. Dup` mai mult de 30 de ani, Keohane înc` mai stu-
diaz` aceast` problem`, iar modurile în care a încercat s` r`spund` de-a
lungul timpului i-au creat o reputa\ie de lider a ceea ce David Long
nume]te „]coala de la Harvard a teoriei interna\ionale liberale“. 1
Concep\ia lui Keohane atât asupra condi\iilor în care statele coopereaz`
unul cu cel`lalt, cât ]i asupra rolului institu\iilor în facilitarea cooper`rii a
evoluat de la contestarea adecv`rii explicative a paradigmei realiste pân`
la acomodarea mai nuan\at` cu realismul structural. Dac` aceasta consti-
tuie un progres sau un regres în studierea organiz`rii interna\ionale
r`mâne o chestiune care este înc` dezb`tut` aprins, dar nu exist` nici o
îndoial` asupra importan\ei majore a operei lui Keohane de a o fi pus în
dezbatere.
Keohane s-a n`scut în anul 1941 ]i a crescut în Illinois. La vârsta
de numai 16 ani s-a înscris la Colegiul Shimer, Universitatea din Chicago,
pe care l-a absolvit în 1961 ]i a urmat studii doctorale la Universitatea
Harvard. În 1965 a devenit profesor la Colegiul Swarthmore. În 1969,
dup` ce s-a al`turat consiliului de editori ai ziarului International Orga-
nization, care a devenit de atunci unul dintre jurnalele de vârf în acest
domeniu, Keohane ]i-a început remarcabila colaborare de cercetare cu
Joseph S. Nye. El s-a mutat în California în 1973 pentru a preda la
Universitatea Stanford. În 1985 s-a reîntors la Harvard, unde a r`mas
urm`torul deceniu. În 1996, a fost numit profesor la Catedra de rela\ii
interna\ionale de la Universitatea Duke. 2
Disputa continu` a lui Keohane cu realismul a debutat la sfâr]itul
anilor ’60 ]i [n primii ani ai deceniului opt, când el ]i Joseph Nye au
început s` pun` la îndoial` câteva dintre ipotezele esen\iale invocate de
realism în leg`tur` cu rela\iile interna\ionale. În 1972, ei au editat lucrarea
Transnational Relations and World Politics. Acest volum a reunit oameni
de ]tiin\` interesa\i de posibilitatea ca „rela\iile transna\ionale“ dintre
actorii non-statali, cum sunt corpora\iile multina\ionale, s` fac` imperativ
necesar` renun\area la concentrarea excesiv` a politologilor asupra rela-
\iilor dintre state. Cartea a fost editat` în contextul sfâr]itului r`zboiului
din Vietnam ]i al importan\ei crescânde a problemelor economice în afa-
301 R. KEOHANE
cerile interna\ionale. În special apari\ia OPEC, sporirea tensiunilor dintre
Japonia ]i SUA datorit` dezechilibrului din raporturile lor comerciale ]i
decizia unilateral` a lui Nixon de a renun\a la acordurile de la Bretton
Woods privind stabilitatea monetar` au indicat c` aveau loc schimb`ri
profunde în politicile mondiale. În urm`torii câ\iva ani, opera lui Keohane
]i Nye a evoluat de la descrierea multilateral` a unei lumi considerate
interdependente la tratarea teoretic` a consecin\elor interdependen\elor
complexe asupra conducerii politice, asupra men\inerii ]i schimb`rii regi-
mului politic.
Rezultatul acestei evolu\ii a fost lucrarea Power and Interde-
pendence: World Politics in Transition, publicat` [n 1977. Subtitlul este
important. Lucrarea este o provocare direct` la adresa elementelor pe care
autorii le percep a fi ipotezele esen\iale ale realismului; aceasta este prima
lucrare a literaturii acelei perioade care prezint` sistematic ipoteze asupra
interdependen\ei, precum ]i testarea lor prin colectarea unui num`r mare
de date empirice. Argumentul fundamental al lucr`rii este c`, într-o lume
a interdependen\ei, „paradigma“ realist` este de o utilitate limitat` în
în\elegerea dinamicii regimului interna\ional, adic` a regulilor care guver-
neaz` procesul de luare a deciziilor ]i opera\iunile din rela\iile interna-
\ionale în cazul unor probleme speciale, cum ar fi banii, sau între anumite
\`ri, cum ar fi SUA ]i Canada.
Keohane ]i Nye încep prin construirea a dou` modele teoretice, ]i
anume realismul ]i interdependen\a complex` (complex interdependence).
Primul descrie rela\iile interna\ionale ca o lupt` pentru putere ]i este bazat
pe trei afirma\ii esen\iale: statele sunt unit`\i coerente ]i sunt cei mai
importan\i actori politici; for\a este un instrument eficient ]i utilizabil al
politicii; exist` o ierarhie a problemelor în politicile mondiale dominate de
cerin\e ale securit`\ii militare. În schimb, în condi\iile interdependen\ei
complexe, este vorba de participarea unor actori nonstatali; nu exist` o
ierarhie clar` a solu\iilor; for\a este ineficient`. Astfel, rezultatele vor fi
determinate de distribu\ia resurselor ]i „vulnerabilit`\ilor“ din anumite
domenii-cheie; ele nu vor fi dependente de distribu\ia puterii militare, iar
rela\iile transna\ionale devin factori cruciali în procesul de luare a decizi-
ilor, incluzând coali\iile birocratice interna\ionale ]i institu\iile nonguver-
namentale.
Dup` construirea acestor modele contrastante, Keohane ]i Nye
continu` cu descrierea ]i analiza evenimentelor majore din afacerile mari-
time ]i monetare din perioada 1920-1975 ]i exploreaz` detaliat rezultatele
numeroaselor conflicte dintre SUA ]i Canada, dintre SUA ]i Australia. Ei
demonstreaz` c` unele solu\ii ]i conflicte se conformeaz` mai mult
RELA|II INTERNA|IONALE 302
ipotezelor modelului interdependen\ei complexe decât realismului ]i
înt`resc necesitatea concentr`rii asupra anumitor „sensibilit`\i“ ]i „vulne-
rabilit`\i“ ale actorilor din domenii-cheie specifice. Ei argumenteaz` de
asemenea c`, în condi\iile interdependen\ei specifice, care dup` p`rerea
lor va deveni mai puternic` în viitor, este dificil pentru statele democratice
s` planifice ]i s` urm`reasc` politici externe ra\ionale. Acest lucru este
adev`rat mai cu seam` când absen\a unei dimensiuni a securit`\ii face difi-
cil` determinarea unei ierarhiz`ri clare a valorilor. Proliferarea actorilor
nonstatali ]i a coali\iilor în procesul de luare a deciziilor complic` ]i mai
mult procesul; Keohane ]i Nye sugereaz` c` asemenea probleme sunt
exacerbate în statele mai mari ale sistemului interna\ional.
Lucrarea a fost citat` în timpul a]a-numitei „a treia mare dezbatere“
a studiilor anglo-americane de rela\ii interna\ionale. Prima dezbatere a
fost între reali]ti ]i ideali]ti, în anii ’30, a doua între tradi\ionali]ti ]i
behaviori]ti în anii ’50 ]i ’60; la sfâr]itul anilor ’70, Keohane ]i Nye au
participat la dezbaterea „interparadigmatic`“. Au fost scrise manuale ]i au
fost \inute cursuri care descriau domeniul ca fiind divizat între realism,
interdependen\` complex` ]i marxism radical. Fiecare paradigm` p`rea a
de\ine o agend` proprie a solu\iilor, a identific`rii actorilor-cheie ]i a mo-
delelor teoretice. Între anul 1977 ]i publicarea lucr`rii After Hegemony în
1984, Keohane a abandonat încercarea de a prezenta complex interde-
pendence ca un model rival al realismului. Exist`, cred, trei motive funda-
mentale pentru acest lucru.
În primul rând, a]a cum au ar`tat mai mul\i autori, portretul realis-
mului din volumul din 1977 era simplist. Keohane ]i Nye au prezentat
realismul ca pe o sperietoare. De exemplu, nici un realist nu a sus\inut vre-
odat` c` for\a era un instrument utilizabil ]i eficient al politicii în orice
condi\ii ]i f`r` rezerve. În comentariul s`u extensiv asupra lucr`rii,
Stanley Michalak ar`ta:
„Keohane ]i Nye nu-]i fundamenteaz` prezentarea realismului pe un
studiu atent al scrierilor realiste. Afirma\iile despre realism nu sunt nici
m`car documentate prin trimiteri la note de subsol, ca s` nu mai vor-
bim de citate directe. Când Keohane ]i Nye citeaz` din reali]ti, citatele
sunt frecvent scoase din context, în mare m`sur` irelevante din punct de
vedere al dogmelor realismului sau au o valabilitate îndoielnic`.“3
În al doilea rând, reali]tii au r`spuns criticilor. F`r` a repeta princi-
palele argumente ale lui Kenneth Waltz ]i Stephen Krasner (descrise în
capitolul despre realism al acestei lucr`ri), e de notat c` ei consider` c` nu
ar fi adev`rat c` distribu\ia puterii militare ]i politice nu este legat` de
303 R. KEOHANE
condi\iile interdependen\ei complexe. De exemplu, în studiul s`u asupra
politicii SUA privind materiile prime, Krasner demonstreaz` capacitatea
Statelor Unite de a urm`ri un „interes na\ional“ consecvent împotriva pre-
siunii grupurilor de interese interne. El a ar`tat de asemenea leg`tura din-
tre puterea hegemonic` ]i gradul interdependen\ei complexe din comer\ul
interna\ional. Kenneth Waltz, în puternica sa argumenta\ie asupra impor-
tan\ei echilibrului de putere, a ar`tat c` puterea nu se perimeaz` din cauza
interdependen\ei care depinde, de fapt, de capacitatea ]i voin\a SUA de a
asigura condi\iile în care alte state pot concura pentru câ]tiguri relative ]i
pot colabora pentru a-]i maximiza câ]tigurile absolute din cooperarea în
domeniul comer\ului ]i în alte domenii-cheie.
În fine, cel de-al doilea r`zboi rece de la sfâr]itul anilor ’70 ]i
începutul anilor ’80 a subminat a]tept`rile lui Keohane ]i Nye conform
c`rora „interdependen\a complex`“ va extinde ]i va accelera perimarea
realismului. La începutul anilor ’80, Keohane a recunoscut c` modelul s`u
al interdependen\ei complexe nu a fost o alternativ` clar` la realism. El a
acceptat multe din argumentele neorealiste care legau crearea „regimu-
rilor“ (international regimes – n.n.) în zonele pie\elor comerciale, finan-
ciare ]i de petrol de prezen\a hegemoniei americane. De asemenea, el a
admis c` puterea ]i interdependen\a nu sunt independente una de cealalt`.
Într-adev`r, se poate argumenta c` „interdependen\a asimetric`“ (asyme-
trical interdependence, adic` dependen\a) este de fapt o form` a rela\iilor
de putere.
În 1984 Keohane a publicat studiul After Hegemony: Cooperation
and Discord in the World Political Economy. Lucrarea este apogeul
încerc`rii lui Keohane de a sintetiza realismul structural ]i interdepen-
den\a complex`. Produsul hibrid este cunoscut ast`zi ca „realism structu-
ral modificat“ (modified structural realism) sau „institu\ionalism neoli-
beral“ (neoliberal institutionalism). Keohane încearc` s` determine cum
ar putea evolua sistemul interna\ional c`tre configura\ii stabile de coope-
rare în ciuda declinului puterii Americii în raport cu Japonia ]i Europa
începând din 1945. Teoria cooper`rii este bazat` pe utilitatea func\ional`
a „regimurilor“ – principii, reguli, norme în jurul c`rora a]tept`rile ]i com-
portamentul statelor converg într-un domeniu-cheie dat – care afirm`
interesul propriu ra\ional ]i pe termen lung al statelor în perpetuarea coo-
per`rii, în ciuda schimb`rilor petrecute în echilibrul de putere de la baz`.
El sus\ine c` asemenea regimuri sunt organizate în primul rând pentru a se
ocupa ]i a g`si solu\ii la e]ecul politic. Ele scad costul tranzac\iilor inter-
na\ionale prin delimitarea tranzac\iilor ca admisibile ]i inadmisibile, prin
RELA|II INTERNA|IONALE
combinarea tranzac\iilor ca urmare a leg`turii dintre domenii, permi\ând
astfel statelor s` formeze pachete de conven\ii ]i s` reduc` incertitudinea.
Pe scurt, men\inerea cooper`rii institu\ionalizate dintre state nu
depinde de perpetuarea condi\iilor hegemonice necesare instal`rii regi-
murilor. Keohane î]i testeaz` apoi „teoria func\ional`“ revizuit` a coo-
per`rii institu\ionalizate prin examinarea domeniilor-cheie comerciale,
petroliere ]i monetare. El descoper` c` declinul puterii americane este
doar o parte a explica\iei date pentru sl`birea regimurilor din aceste
domenii. Chiar ]i dup` 1970, când el crede c` SUA au încetat s` fie hege-
monice, \`rile industrializate avansate au continuat s` încerce s`-]i coor-
doneze politicile în economia politic` mondial`. Lumea nu s-a întors la
politicile „vecinului s`r`cit“ ale anilor ’30, iar comer\ul interna\ional nu a
fost sacrificat în favoarea blocurilor rigide din Europa, America ]i Asia.
Astfel, modalitatea intelectual` a lui Keohane de a r`spunde între-
b`rii care l-a preocupat de la începutul anilor ’60 s-a schimbat de la provo-
carea direct` adresat` realismului la încercarea de a pune accentul pe
importan\a puterii ]i a interesului personal în explicarea comportamentu-
lui statelor. R`spunsul s`u este c`, da, puterea ]i interesul personal sunt
importante, dar sistemul interna\ional nu este anarhic [n gradul exagerat
de autori ca Waltz, Gilpin ]i al\i reali]ti structurali. În ciuda absen\ei unei
ierarhii formale, legale, a autorit`\ii la nivel interna\ional, elemente infor-
male ale guvern`rii exist` sub form` de regimuri ]i „institu\ii“, „legate de
reguli ]i norme complexe, identificabile în spa\iu ]i timp“.4 Ele ajut`
statele s` rezolve problemele ac\iunii colective ]i e]ecurile pie\ei. În
rela\iile interna\ionale, costurile tranzac\iei sunt ridicate ]i dreptul de pro-
prietate este frecvent delimitat gre]it. Statele pot s` nu coopereze deoarece
se tem c` alte state ar renega în\elegerile sau pentru c` nu sunt capabile s`
monitorizeze comportamentul altora. Institu\iile pot fi de mare ajutor în
dep`]irea unor asemenea probleme. Ele fac posibil` func\ionarea mult mai
eficient` a principiului reciprocit`\ii prin asigurarea informa\iilor despre
preferin\ele, inten\iile ]i comportamentul celorlalte state. Astfel, le permit
statelor s` se deplaseze mai aproape de frontiera lui Pareto.* Prin alterarea
mediului sistemic, institu\iile faciliteaz` schimb`ri în strategiile statelor,
astfel încât statele ra\ionale interesate s` poat` continua s` coopereze în
timp pe baza încrederii reciproce.
De la publicarea lucr`rii After Hegemony, Keohane a continuat
s`-]i elaboreze programul de cercetare neoliberal`, aplicându-l la anali-
zarea lu`rii deciziilor în Comunitatea European` ]i a poten\ialului de
* Vilfredo Pareto, sociolog italian, autor, printre altele, al teoriei elitelor – n. trad.
304 305 R. KEOHANE
cooperare sporit` rezultat` din dezvoltarea regimurilor de vecin`tate
(environmental regimes).5 În prezent, el studiaz` rolul factorilor politici
interni în explicarea varia\iilor dorin\ei statelor (în special a anumitor state
prin prisma timpului) de a încheia acorduri interna\ionale. În After
Hegemony, el sugereaz` c` teoria sa sistemic` a cooper`rii interna\ionale
trebuie s` fie completat` cu o teorie a înv`\`rii în cadrul statelor ]i ne
putem a]tepta ca, în etapa viitoare a cercet`rilor sale, Keohane s` umple
acest gol din literatura de specialitate.
Reac\ia critic` la opera lui Keohane a fost variat`. Pe de o parte, el
a fost, f`r` îndoial`, o figur` central` care a inspirat o întreag` genera\ie
de cercet`tori s` examineze regimurile ca o vast` re\ea format` din dome-
niile-cheie din cadrul rela\iilor interna\ionale. El a furnizat un cadru teo-
retic ]i un set de ipoteze pe care al\ii le-au utilizat pentru a extinde dome-
niul empiric al teoriei rela\iilor interna\ionale, transformându-l într-un sub-
domeniu al politicii economice interna\ionale, care se dezvolt` acum ca o
disciplin` de sine st`t`toare. Totu]i, r`mâne de v`zut dac` încercarea sa de
a moderniza tradi\ia liberal` ]i de a o elibera de asocierea sa tradi\ional` cu
„idealismul“ va avea succes. În tentativa de a construi un program neoli-
beral de cercetare pozitivist`, Keohane ]i-a atras critici din ambele tabere.
Mai întâi, mul\i reali]ti sunt sceptici în ceea ce prive]te marea
importan\` pe care, conform gândirii lui Keohane, o au institu\iile. De
exemplu, Joseph Grieco crede c`, chiar dac` urm`rirea unor câ]tiguri
absolute din cooperare este facilitat` de existen\a „regimurilor“, statele
r`mân „elemente de maximizare a câ]tigurilor relative“, conform for-
mul`rii sale. El sus\ine:
„Un stat interesat de câ]tiguri relative poate refuza s` coopereze, chiar
dac` este convins c` partenerii î]i vor respecta angajamentele în cadrul
unui aranjament comun. De fapt, dac` un stat consider` c` un aranja-
ment propus ar furniza tuturor p`r\ilor câ]tiguri absolute, dar ar genera
]i câ]tiguri ce ar favoriza partenerii, atunci certitudinea c` partenerii
vor adera la condi\iile aranjamentului îi va accentua doar preocuparea
privind câ]tigurile sale relative.“6
Ce are mai mare importan\` pentru state în anumite domenii-cheie?
C`utarea câ]tigurilor absolute, a c`ror realizare ar putea fi pus` în pericol
de e]ecurile de pe pia\a politic`? Sau ele sunt în egal` m`sur` preocupate
de distribuirea de câ]tiguri ob\inute din cooperarea cu al\i participan\i în
cadrul unui regim? În critica sa caustic` împotriva institu\ionalismului
neoliberal, John Mearsheimer sus\ine c` Keohane ]i adep\ii s`i mai au
înc` de dep`]it teoriile realiste ale r`zboiului ]i p`cii ]i c` au e]uat în a
RELA|II INTERNA|IONALE 306
demonstra importan\a crucial` a institu\iilor în reducerea probabilit`\ii
unui r`zboi între state. 7
De la câ\iva „teoreticieni critici“ liberali preocupa\i de studiul
rela\iilor interna\ionale, Keohane ]i-a atras o altfel de critic`. Convergen\a
economiei politice interna\ionale cu teoria stabilit`\ii hegemonice, analiza
regimului ]i modelele de alegere ra\ional` a comportamentului statului au
fost criticate, printre al\ii, de Richard Leaver, ca o form` de involu\ie, nu
de evolu\ie. 8 David Long, în cuvântul s`u de final de an universitar la
}coala de la Harvard, sus\ine c` proiectul lui Keohane lipse]te liberalis-
mul de t`i]ul s`u critic ca proiect emancipator pentru indivizi. Într-o anu-
mit` m`sur`, proiectul lui Keohane, care încearc` s` arunce o punte între
reali]ti ]i liberali, n-a reu]it s`-i satisfac` pe primii ]i i-a ofensat pe
ceilal\i. Dar poate c` aceasta este soarta inevitabil` a „creatorilor de pun\i“
într-o „disciplina dezbinat`“, unde dezbaterile asupra compatibilit`\ii unor
paradigme alternative sunt mai cur@nd normative decât empirice.
Note
1. David Long, „The Harvard School of Liberal International Theory: a Case for
Closure“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 24, 1995, p. 489-505.
2. Pentru mai multe detalii ale biografiei lui Keohane consulta\i Robert Keohane, „A
Personal Intellectual History“, în Joseph Kruzel ]i James N. Rosenau (ed.), Journey
Through World Politics: Autobiographical Reflections of Thirty-Four Academic
Travellers, Lexington, Massachusetts, Lexington Books, 1989, p. 403-415.
3. Stanley Michalak Jr., „Theoretical Perspectives for Understanding International
Interdependence“, în World Politics, nr. 32, 1979, p. 145.
4. Robert Keohane, „International Institutions: Two Approaches“, în International
Studies Quarterly, nr. 32, 1988, p. 383.
5. Consulta\i în special Robert Keohane ]i Stanley Hoffmann (ed.), The New
European Community: Decisionmaking and Institutional Change, Boulder,
Colorado, Westview Press, 1991; Robert Keohane ]i Elinor Ostrom (ed.), Local
Commons and Global Interdependence: Heterogeneity and Cooperation in Two
Domains, Londra, Sage, 1995.
6. Joseph M. Grieco, „Anarchy and the Limits of Cooperation: a Realist Critique of
the Newest Liberal Institutionalism“ în Charles W. Kegley (ed.), Controversies
in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge, New
York, St Martin’s Press, 1995, p. 161.
307 R. KEOHANE
7. John Mearsheimer, „The False Promise of International Institutions“, în
International Security, nr. 19, 1994-1995, p. 5-49.
8. Richard Leaver, „International Political Economy and the Changing World Order:
Evolution or Involution?“, în R. Stubbs ]i G. Underbill (ed.), Political Economy and
the Changing World Order, Londra, Macmillan, p. 130-141.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Haas,
Ruggie, Strange, Waltz ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Keohane
Transnational Relations and World Politics (cu Joseph Nye), Cambridge,
Massachusetts, Harvard University Press, 1972.
Power and Interdependence: World Politics in Transition (cu Joseph S. Nye),
Boston, Little, Brown, 1977.
After Hegemony: Cooperation and Discord in the World Political Economy,
Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1984.
„The Theory of Hegemonic Stability and Changes in International Economic
Regimes, 1967-1977“, în Ole R. Holsti, Randolph M. Siverson ]i Alexander
L. George (ed.), Change in the International System, Boulder, Colorado,
Westview Press, 1980, p. 131-162.
„Realism, Neorealism and the Study of World Polities“, în Robert O. Keohane
(ed.), Neorealism and its Critics, New York, Columbia University Press,
1986, p. 1-26.
„Theory of World Politics: Structural Realism and Beyond“, în Robert O. Keohane
(ed.), Neorealism and its Critics, New York, Columbia University Press,
1986, p. 158-203.
„Power and Interdependence Revisited“, în International Organisation, nr. 41,
1987, p. 725-753 (cu Joseph Nye).
International Institutions and State Power: Essays in International Relations
Theory, Boulder, Colorado, Westview Press, 1989
„International Liberalism Reconsidered“, în John Dunn (ed.), The Economic
Limits of Modern Politics, Cambridge, Cambridge University Press, 1990,
p. 165-195.
The New European Community: Decisionmaking and Institutional Change (co-
editor cu Stanley Hoffmann), Boulder, Colorado, Westview Press, 1991
After the Cold War: International Institutions and State Strategies in Europe,
1989-1991 (co-editor cu Stanley Hoffmann), Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1993.
„Institutional Theory and the Realist Challenge after the Cold War“, în David A.
Baldwin (ed.), Neorealism and Neoliberalism , New York, Columbia
University Press, 1993, p. 269-300.
RELA|II INTERNA|IONALE
Internationalization and Domestic Politics (cu Helen Milner), New York,
Cambridge University Press, 1996.
Lecturi suplimentare
Baldwin, David A. (ed.), Neoliberalism and Neorealism, New York, Columbia
University Press, 1993.
Crawford, Robert M., Regime Theory in the Post-Cold War World: Rethinking the
Neoliberal Approach to International Relations, Aldershot, England,
Dartmouth, 1996.
Halliday, Fred, „Theorizing the International“, [n Economy and Society, nr. 18,
1989, p. 346-358.
Kratochwil, Freidrich ]i Ruggie, John Gerard, „International Organization: a State
of the Art on an Art of the State“, în International Organisation, nr. 40,
1986, p. 753-775.
Little, Richard, „Power and Interdependence: a Realist Critique“, în R. J. Barry
Jones ]i Peter Willetts (ed.), Interdependence on Trial: Studies in the
Theory and Reality of Contemporary Interdependence, Londra, Pinter,
1984, p. 111-129.
Long, David, „The Harvard School of Liberal International Theory: a Case for Closure“,
în Millennium: Journal of International Studies, nr. 24, 1995, p. 489-505.
Nye, Joseph S., „Neorealism and Neoliberalism“, în World Politics, nr. 40, 1988,
p. 235-251.
Suhr, Michael, „Robert Keohane – a Contemporary Classic“, în Iver B. Neumann
]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations: Masters in the
Making, Londra, Routledge, 1997.
308
DAVID MITRANY
S-a pretins uneori c` politicile interna\ionale din anii ’90 au fost
formulate în contextul unei „globaliz`ri“ crescânde a activit`\ilor umane.
În anii ’70, cuvântul popular a fost „interdependen\`“ – ideea c` procese-
le transna\ionale în cre]tere schimbau fundamental sistemul interna\ional
]i modificau ideea realist` tradi\ional` despre rela\iile dintre state ca având
loc într-un mediu „anarhic“. În ciuda marii aten\ii acordate inova\iilor
tehnologice, cum ar fi explozia informa\ional` via Internet, ]i a cre]terii
con]tiin\ei c` securitatea mediului cere o coordonare între state mai mare
decât oricând înainte, opera lui David Mitrany continu` s`-i inspire pe
aceia care sper` s` modereze efectele suveranit`\ii de stat în interesul
îmbun`t`\irii bun`st`rii globale.
David Mitrany s-a n`scut la sfâr]itul secolului al XIX-lea ]i ]i-a
f`cut studiile în România. Dup` serviciul militar, a tr`it o vreme în
Germania, dup` care s-a înscris la London School of Economics pentru a
studia sociologia. În timpul primului r`zboi mondial, a lucrat ca ofi\er de
informa\ii pentru Ministerul de Externe britanic ]i a avut leg`turi cu
mi]carea quaker-ilor din Marea Britanie ]i SUA. De]i nu s-a angajat în
nici un partid politic sau mi]care ideologic`, Mitrany a lucrat la Comitetul
Consultativ în domeniul rela\iilor interna\ionale al Partidului Laburist din
1919 pân` în 1931 ]i la ziarul The Guardian ca jurnalist de afaceri externe
pân` în 1922, când a fost angajat de Funda\ia Carnegie. În timpul celui de-al
doilea r`zboi mondial, Mitrany a lucrat pentru Ministerul britanic de
Externe. Colaborând cu mai multe universit`\i din Anglia ]i SUA înainte
]i în timpul celui de-al doilea r`zboi mondial, Mitrany a continuat s` con-
lucreze strâns cu Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, unde a
fost ajutat s` se stabileasc` în 1933.
Dat` fiind ampla sa experien\` ca jurnalist, diplomat ]i observator
avizat al rela\iilor interna\ionale în timpul unor asemenea perioade impor-
tante ale istoriei, nu este surprinz`tor c` opera lui Mitrany, spre avantajul
s`u, nu este sofisticat` din punct de vedere teoretic. În 1948 el a scris:
„Pare s` fie soarta tuturor perioadelor de tranzi\ie ca reformatorii s` fie
mai dispu]i s` lupte împotriva unei teorii decât s` se coalizeze pentru
a rezolva o problem`... Eu nu reprezint o teorie. Eu reprezint o
nelini]te.“1
Problema c`reia îi dedic` opera sa de-o via\` a fost modalitatea de
a apropia statele pentru a trata chestiuni care trec dincolo de grani\ele teri-
RELA|II INTERNA|IONALE 310
toriale, iar „abordarea“ pe care el a adoptat-o în tratarea acestei probleme
este cunoscut` ca „func\ionalism“. Mitrany a inspirat o întreag` genera\ie
de cercet`tori ai integr`rii, atât practic cât ]i teoretic, iar lucr`rile sale înc`
mai pot fi citite cu mare folos.
Contribu\ia lui Mitrany la studiul integr`rii a fost dezvoltarea a
ceea ce el a numit abordarea „func\ional-sociologic`“, opus` celei „politi-
co-constitu\ionale“. În lumina e]ecului unor mari planuri, cum ar fi
Societatea Na\iunilor în perioada interbelic`, Mitrany a pledat pentru o
form` radical diferit` a cooper`rii interna\ionale care nu ar începe cu
proiectarea de aranjamente federale, ce presupun dificult`\i legale ]i con-
stitu\ionale. El a fost foarte sceptic în leg`tur` cu „integrarea prin proiect“,
mai ales dac` politicienii ar fi controlat acest proces. Din contr`, Mitrany
a sugerat c` cooperarea interna\ional` ar trebui s` înceap` prin tratarea
unor chestiuni transna\ionale specifice (cum ar fi controlul bolilor), unde
exist` o perspectiv` de aplicare a cuno]tin\elor tehnice specializate ]i unde
succesul unor asemenea aranjamente „func\ionale“ ar conduce în conti-
nuare la eforturi pentru repetarea experien\ei într-un proces tot mai larg.
El a observat c` un asemenea proces poate fi ini\iat când guvernele încep
s`-]i recunoasc` responsabilit`\ile crescânde în asigurarea bun`st`rii
cet`\enilor, pe care nu le pot îndeplini în izolare. De asemenea, el credea
c`, dac` încep s` transfere responsabilit`\i func\ionale c`tre agen\ii inter-
na\ionale cu mandate specifice de a se ocupa de chestiunile asupra c`rora
a existat un consens larg în ceea ce prive]te nevoia de cooperare, în timp
principiul suveranit`\ii teritoriale ]i legale va sl`bi. Acordând aten\ie mai
mult procesului ca atare decât produsului final ]i refuzând s` sus\in` ideea
c` se poate evolua c`tre un stat mondial, Mitrany era convins c` sistemul
interstatal existent ar putea deveni, conform faimoasei sale afirma\ii, un
„sistem de pace opera\ional“ (working peace system). A]a cum proclama,
„noi trebuie s` credem nu într-o pace protejat` (cum ar fi securitatea
colectiv`), ci într-o pace care se elaboreaz`: nu va fi nimic mai mult sau
mai pu\in decât ideea ]i aspira\ia c`tre o securitate social` luat` în în\ele-
sul s`u cel mai larg.“2
Într-un fel, Mitrany ]i-a dep`]it timpul. Abordarea func\ional` a
organiza\iilor interna\ionale a fost echivalentul economic ]i social al ideii
de „subsidiaritate“ care este dezb`tut` în contextul integr`rii europene de
ast`zi, ideea c` deciziile politice ar trebui s` fie luate la cel mai sc`zut
nivel al organiz`rii, cel mai adecvat pentru cei direct afecta\i de ele. El a
crezut ferm c` extinderea sarcinilor asumate pe plan interna\ional va fi
sprijinit` atât de cre]terea nevoilor, cât ]i de aplicarea cu succes a
solu\iilor tehnice la problemele social-]tiin\ifice. De fapt, influen\a ]i
311 D. MITRANY
validitatea intui\iei lui Mitrany pot fi detectate în organiza\ii, cum ar fi
World Health Organization ]i Universal Postal Union, ]i în domenii ca
avia\ia civil` ]i dezvoltarea de standarde comune pentru alimenta\ie ]i
agricultur`. Desigur, lucr`rile sale principale au fost publicate în anii ’30
]i ’40, el fiind inspirat în special de succesul experimentelor de cooperare
regional` derivate din politica New Deal a pre]edintelui Roosevelt, cum ar
fi Tennessee Valley Authority. El nu g`sea nici un motiv intrinsec pentru
care aceste experimente interne n-ar putea fi reluate la nivel interna\ional,
în special dac` s-ar men\ine principiul consim\`mântului în timpul proce-
sului. Func\ionalismul nu este opus democra\iei, ci este esen\ial pentru
realizarea acesteia când zelul lu`rii deciziei democratice a trecut dincolo
de limita „artificial`“ a grani\elor teritoriale.
Unul dintre studen\ii lui Mitrany, Paul Taylor, rezum` abordarea
func\ionalist` dup` cum urmeaz`:
„Loialitatea individului fa\` de statul-na\iune poate fi diminuat` prin
experien\a cooper`rii interna\ionale pozitive; organizarea interna\io-
nal` structurat` în conformitate cu necesit`\ile poate cre]te bun`starea
individual` peste nivelul ob\inut în cadrul statului. Indivizii ]i gru-
purile pot începe s` înve\e beneficiile cooper`rii ... creând interdepen-
den\e ]i subminând cele mai importante baze ale statului-na\iune.“3
Pe scurt, Mitrany a adoptat o abordare liberal`, utilitarist` a rela-
\iilor interna\ionale în general ]i în particular a problemelor implicând
integrarea. Totu]i, în ciuda încerc`rii sale radicale de a introduce un mod
complet nou de a gândi cooperarea interna\ional` în secolul al XX-lea,
ceea ce îl distinge de to\i ceilal\i cercet`tori care au adoptat o abordare
politico-constitu\ional`, opera lui Mitrany a fost subiectul unor puternice
critici; oamenii de ]tiin\` (cum ar fi Ernst Haas) care au construit pornind
de la lucr`rile lui Mitrany au fost nevoi\i s` dea explica\ii pentru cele mai
vizibile p`r\i slabe ale acestora.
În primul rând, a]a cum a ar`tat Inis Claude, sunt probleme în ceea
ce prive]te „ipoteza separabilit`\ii-priorit`\ii“ a lui Mitrany. 4 Ideea c` sunt
posibile atât separarea chestiunilor „tehnice“ de cele „politice“ cât ]i
subordonarea ultimelor fa\` de primele este oarecum naiv`. Criticii s`i au
pretins c` toate deciziile luate de guverne sunt politice ]i c` este gre]it s`
se fac` o asemenea distinc\ie artificial` pentru a se sublinia originalitatea
]i unicitatea abord`rii func\ionaliste.
În al doilea rând, de]i nu a fost un partizan al vreunui partid politic,
Mitrany însu]i este în mod clar liberal progresist ]i sus\in`tor al moder-
nit`\ii industriale. Acest lucru creeaz` probleme cu privire la încercarea sa
RELA|II INTERNA|IONALE 312
de a prezenta func\ionalismul ca o abordare universal`, „nonpolitic`“, a
integr`rii interna\ionale. Poate c` meritele func\ionalismului sunt limitate
la acele p`r\i ale lumii care împ`rt`]esc valorile statului bun`st`rii pe care
func\ionalismul pretinde c` le promoveaz`. Nu este clar dac` regimurile ]i
culturile neinfuzate cu valori similare pot fi u]or atrase în „plasa“ fun-
c\ionalist` a cooper`rii interna\ionale numai pe bazele pretinselor sale
beneficii.
În al treilea rând, Mitrany a fost poate prea optimist în privin\a
efectelor de „r`spândire“ (spill-over) ale procesului func\ionalist. El s-a
a]teptat ca acesta s` se construiasc` de fapt pe propriul s`u avânt, ca o zon`
de succes a cooper`rii s` conduc` inexorabil la o alta. Mitrany a ilustrat
pu\ine procese reale de înv`\are necesare pentru accelerarea sau chiar
adaptarea la logica func\ional`, a]a cum s-a procedat în tot mai multe
chestiuni controversate. Dup` cum a demonstrat experien\a Uniunii
Europene, „r`spândirea“ nu poate fi luat` ca sigur`, iar proiectele politice
]i institu\ionale ale integr`rii nu pot fi l`sate s` se adapteze în mod orga-
nic la cerin\ele tehnice ale unor anumite domenii-cheie.
Într-adev`r, o critic` poten\ial devastatoare a întregii abord`ri a lui
Mitrany asupra integr`rii interna\ionale sus\ine c` acesta pune c`ru\a
înaintea cailor. Departe de a înl`tura nevoia unei abord`ri „politico-con-
stitu\ionale“ în studiul p`cii ]i r`zboiului, func\ionalismul poate de fapt s`
presupun` o judecat` larg r`spândit` a procedurilor ]i intereselor comune
sau împ`rt`]ite de state, care astfel s` nu se team` de modul în care pro-
cesul func\ional le va diminua suveranitatea. Înc` o dat`, experien\a Uniunii
Europene poate fi util` în acest sens. Desigur, unii oameni de ]tiin\` au
sus\inut c` integrarea vest-european` a putut începe doar la sfâr]itul anilor
’40 ]i în anii ’50, deoarece SUA jucau rolul de hegemon. Ele au asigurat
bunul colectiv central al securit`\ii (sub forma umbrelei nucleare ]i a tru-
pelor americane sta\ionate în Germania de Vest). De aceea, Fran\a ]i
Germania au putut începe un proces de integrare economic`, [ns` doar în
cadrul unei structuri care le scutea de griji în privin\a consecin\elor pentru
interesele lor na\ionale esen\iale. Dup` sfâr]itul r`zboiului rece, nu este
clar dac` Europa poate continua s`-]i adânceasc` integrarea acum, când
marile puteri europene nu se mai pot baza atât de mult pe SUA în
men\inerea garan\iilor de securitate. Dificultatea cu care se confrunt` sta-
tele europene în coordonarea politicilor lor externe ]i de ap`rare, dac` avem
[n vedere colapsul Iugoslaviei din anii ’90, eviden\iaz` clar c` „r`spândi-
rea“ nu poate fi garantat` în politica extern` ca o consecin\` teleologic` a
integr`rii func\ionale în probleme economice ]i sociale.
313 D. MITRANY
În final, se poate nota c` Mitrany a nutrit credin\a c` loialitatea
individual` fa\` de statul-na\iune era condi\ionat` de capacitatea statului
de a face fa\` unor nevoi cresc@nde ale bun`st`rii, care ar fi cel mai bine
satisf`cute prin coordonare interna\ional`. Într-o oarecare m`sur`, el avea
o viziune de sum`-zero a rela\iei dintre loialitatea na\ional` ]i guvernarea
interna\ional`. Este f`r` îndoial` clar c` loialitatea na\ional` este con-
di\ionat` în modul presupus de Mitrany. Paul Taylor sugereaz` c` datele
empirice ce exploreaz` aceast` conexiune „nu sunt imediat încurajatoare
din punctul de vedere al func\ionalismului“, dar arat` ]i c` nu au fost
f`cute suficiente cercet`ri pentru a l`muri aceast` chestiune. 5 Se poate
afirma c` nu exist` o dovad` clar` care s` sugereze c` na\ionalismul este
pe punctul de a sucomba în urma presiunilor interdependen\ei; r`mâne o
întrebare deschis` în continuare dac` acesta este un aspect instrumental
sau este un aspect esen\ial constitutiv al identit`\ii umane la sfâr]itul se-
colului al XX-lea.
Note
1. David Mitrany, „The Functional Approach to World Organization“, în
International Affairs, nr. 24, 1948, p. 350.
2. A Working Peace System, Chicago, University of Chicago Press, 1966, p. 92.
3. Paul Taylor, „Introduction to David Mitrany“, [n The Functional Theory of
Politics, New York, St Martin’s Press, 1975, p. x.
4. Inis Claude, Swords Into Ploughshares, New York, Knopf, 1964, p. 348-350.
5. Paul Taylor, op. cit., p. xxii.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Deutsch ]i Haas.
Principalele lucr`ri ale lui David Mitrany
Pentru o bibliografie complet` a lucr`rilor lui David Mitrany consulta\i The
Functional Theory of Politics, Londra, Martin Robertson, 1975, p. 269-282.
The Problem of International Sanctions, Oxford, Oxford University Press, 1925.
The Land and the Peasant in Romania: The War and Agrarian Reform (1917-21),
Londra, Milford, 1930.
The Progress of International Government, Londra, Alien & Unwin, 1933.
RELA|II INTERNA|IONALE 314
Effect of the War in South Eastern Europe, New Haven, Connecticut, Yale Univer-
sity Press, 1936.
American Interpretations, Londra, Contact Publishers, 1946.
„The Functional Approach to World Organization“, în International Affairs, nr. 24,
1948, p. 350-363.
Marx Against the Peasant: A Study in Social Dogmatism, Chapel Hill, North
Carolina, University of North Carolina Press, 1951.
A Working Peace System: An Argument for the Functional Development of
International Organization, Chicago, University of Chicago Press, 1966.
„The Functional Approach in Historical Perspective“, în International Affairs, nr. 47,
1971, p. 532-543.
The Functional Theory of Politics, New York, St Martin’s Press, 1975.
Lecturi suplimentare
Abrahamson, Mark, Functionalism, Englewood Cliffs, New Jersey, Prentice-Hall, 1978.
Claude, Inis, Swords Into Ploughshares, New York, Knopf, 1964.
Imber, Mark F., „Re-reading Mitrany: a Pragmatic Assessment of Sovereignty“,
[n Review of International Studies, nr. 10, 1984, p. 103-123.
Pentland, Charles, International Theory and European Integration, Londra, Faber
& Faber, 1973.
Puchala, Donald, J., „The Integration Theorists and the Study of International
Relations“, în Charles W. Kegley Jr ]i Eugene Wittkopf (ed.), The Global
Agenda, New York, Random House, 1988, p. 198-215.
Taylor, Paul, „Functionalism: the Theory of David Mitrany“, în Paul Taylor and A. J.
R. Groom (ed.), International Organisation, Londra, Pinter, 1978, p. 236-252.
Taylor, Paul, „Introduction to David Mitrany“, [n The Functional Theory of Poli-
tics, New York, St Martin’s Press, 1975, p. ix-xxv.
JOHN RUGGIE
În mai 1997, John Gerard Ruggie a fost numit asistent al noului
secretar general al ONU, Kofi Annan, av@nd responsabilitatea special` de
a realiza planurile pentru reforma bugetului Na\iunilor Unite ]i a proce-
durilor sale organiza\ionale ]i de a media între guvernul SUA ]i orga-
niza\ia mondial`. Numirea în aceast` func\ie înalt` a recompensat un om
de ]tiin\` care a scris mult despre guvernarea interna\ional` în sens larg,
ale c`rui lucr`ri recente sus\in c` SUA trebuie s` se dedice sarcinii de a
crea o ordine mondial` nou`, multilateral`, pentru secolul al XXI-lea. Este
de asemenea cuvenit s` relev`m contribu\ia sa la studiul rela\iilor inter-
na\ionale în cadrul categoriei dedicate celor care studiaz` organizarea
interna\ional` mai degrab` decât s` încerc`m s`-l încadr`m într-o anumit`
orientare ideologic` a politicilor mondiale. A]a cum Ole Waever observ`
examin@nd opera [n detaliu, „Ruggie este cazul paradigmatic al unui autor
nonparadigmatic ]i de aceea poten\ial «invizibil»“ în teoria interna\io-
nal`.1 Vizibilitatea sa este, de aceea, o ampl` m`rturie a capacit`\ii sale de
a se deplasa peste liniile de delimitare din interiorul disciplinei în c`utarea
unor instrumente teoretice cu care s` clarifice provoc`rile ]i oportunit`\ile
unei cooper`ri mai mari între state într-o er` de schimb`ri rapide.
Ruggie s-a n`scut în 1944 în Austria. Familia sa a emigrat în
Canada în 1956, iar el s-a mutat în SUA în 1967, dup` absolvirea Uni-
versit`\ii McMaster. Ruggie ]i-a terminat masteratul la Universitatea din
California (Berkeley) în 1968 ]i a ob\inut doctoratul la aceea]i institu\ie în
1974. Ruggie a r`mas la Universitatea din California pân` în 1978, când
s-a mutat la New York pentru a preda la Universitatea Columbia. În 1987,
s-a întors pe Coasta de Vest ca profesor de rela\ii interna\ionale ]i studii
asupra p`cii, Universitatea din California (San Diego), înainte de a reveni
la Universitatea Columbia, în 1991, ca profesor de ]tiin\e politice la
Catedra John W. Burgess. A fost ales decan la School of International and
Public Affairs în acela]i an; a renun\at la acest post în 1996, înainte de a
prelua prezenta func\ie la ONU.
La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Ruggie a adus o con-
tribu\ie major` la dezbaterea privind m`sura în care sistemul interna\ional
se schimb` sub impactul interdependen\ei ]i implica\iile unei asemenea
schimb`ri pentru teoria ]i practica rela\iilor interna\ionale. La timpul
respectiv, dezbaterea avea loc între cei care credeau c` sistemul inter-
na\ional nu trecea printr-o schimbare sistemic` – ]coala structural` sau
neorealist` – ]i cei care sus\ineau c` realismul era un ghid neadecvat pen-
RELA|II INTERNA|IONALE 316
tru în\elegerea schimb`rilor majore din domeniul rela\iilor interna\ionale
ca rezultat al for\elor economice transna\ionale. Centrul acestei dezbateri
a fost lucrarea Theory of International Politics a lui Kenneth Waltz (1979).
El a afirmat cu putere c` scopul ]i direc\ia interdependen\ei economice
depind de distribu\ia puterii în sistemul interna\ional. Semnifica\ia politic`
a for\elor transna\ionale nu este o func\ie a dimensiunii lor. Importante
sunt vulnerabilitatea statelor fa\` de for\ele pe care nu le pot controla ]i
costurile de reducere a expunerii lor la asemenea for\e. Waltz concluziona
c`, într-un sistem bipolar, nivelul interdependen\ei dintre marile puteri
este relativ sc`zut ]i c` persisten\a anarhiei ca principiu organizator cen-
tral al rela\iilor interna\ionale garanteaz` c` statele vor continua s` acorde
prioritate securit`\ii ]i nu c`ut`rii prosperit`\ii.
De cealalt` parte a dezbaterii se aflau liberalii, o prezen\` notabil`
fiind Robert Keohane. Înainte de publicarea lucr`rii lui Waltz, ei sus\ineau
c` sporirea for\elor economice transna\ionale, irelevan\a crescând` a con-
trolului teritorial în fa\a cre]terii economice ]i diviziunea interna\ional` a
muncii f`ceau realismul perimat. Beneficiile colective ale comer\ului ar
asigura o mai mare cooperare a statelor ]i ar contribui la declinul folosirii
for\ei între ele. Opera lui Ruggie trebuie s` fie în\eleas` în contextul dez-
baterii americane privind neorealismul ]i neoliberalismul ]i al apari\iei
teoriei stabilit`\ii hegemonice drept compromis par\ial între cele dou`
p`r\i. Kenneth Waltz, Robert Keohane, Stephen Krasner, Robert Gilpin ]i
Richard Rosecrance sunt personalit`\ile-cheie ale acestei dezbateri, iar
lucr`rile lor sunt descrise în alte capitole ale acestei lucr`ri.2
În critica sa privind neorealismul lui Waltz, Ruggie sus\ine c` sepa-
ra\ia rigid` a „nivelurilor de analiz`“, în mod special dintre nivelurile
intern, transna\ional ]i structural, este o barier` în calea în\elegerii com-
plexit`\ii schimb`rii din sistemul interna\ional. El afirm` c` atât sistemul
medieval, cât ]i ]i cel modern sunt caracterizate de anarhie, dar c` este
dificil s` se pretind` o „continuitate“ între cele dou` ere. Schimbarea
foarte important` de la o er` la cealalt` poate fi în\eleas` doar prin exami-
narea modului în care se aplic` chiar principiile diferen\ierii unit`\ilor
politice (deplasarea de la heterenomie la anarhie):
„Sistemul modern se diferen\iaz` de cel medieval nu prin «asem`-
narea» sau «deosebirea» unit`\ilor, ci prin principiile pe baza c`rora
unit`\ile constituente sunt separate unele de celelalte. Dac` anarhia ne
spune c` sistemul politic este un domeniu segmentat, diferen\ierea ne
spune pe ce baz` este determinat` segmentarea.“3
317 J. RUGGIE
Cu alte cuvinte, neorealismul este o abordare mult prea static`. Prin
separarea structurii sistemului interna\ional de procesele dintre ]i din inte-
riorul unit`\ilor (statelor) care formeaz` sistemul nu este posibil s` se
încorporeze ]i astfel s` se explice (l`sând la o parte predic\ia) transfor-
marea sistemului. Singurele schimb`ri c`rora le acord` aten\ie neoreali]tii
sunt cele ale distribu\iei (sau echilibrului) puterii între state. Ruggie revine
mai târziu la acest` tem` într-un articol unde face specula\ii asupra sur-
selor schimb`rii poten\iale de la sistemul modern al statelor suverane se-
parate la un viitor „postmodern“. El sugereaz` c` ne lipse]te chiar ]i voca-
bularul corespunz`tor pentru a face specula\ii asupra unei schimb`ri epo-
cale precum aceea ap`rut` în trecerea de la era medieval` la cea modern`,
dar pentru aceasta trebuie s` ne îndep`rt`m de falsa dihotomie dintre lumea
dominat` de state ]i cea în care statele sunt înlocuite de o alt` entitate,
peste capacitatea noastr` de a ne imagina:
„Se manifest` acum o gândire deosebit de simplist`, una care este capa-
bil` s` vizualizeze provoc`ri pe termen lung la adresa sistemului statelor
doar în termeni de entit`\i care sunt institu\ional substituibile statului.
Din moment ce pie\ele globale ]i structurile corporatiste transna\ionale
(f`r` a men\iona sateli\ii de comunica\ii) nu sunt în postura de a înlocui
statele, se presupune c` nu au poten\ial pentru o schimbare interna\ional`
fundamental`. Garan\ia teoretic` sau istoric` pentru aceast` premis` nu
a fost niciodat` pus` la îndoial`, cu atât mai pu\in ap`rat`.“4
Ruggie însu]i nu prezint` o teorie a schimb`rii epocale, de]i ofer` o
în\elegere fascinant` a dinamicii ]i dimensiunii sale din secolul al XIII-lea
pân` în secolul al XVIII-lea. Important` în în\elegerea operei sale este preo-
cuparea teoretic` fundamental` pentru schimb`rile masive ]i modul în care
sistemul interna\ional î]i poate p`stra echilibrul f`r` ca schimbarea s` pro-
duc` dezordine ]i haos. El sugereaz` c` o solu\ie pentru gestionarea schim-
b`rii const` în capacitatea noastr` de a ne „desprinde de teritorialitate“:
„În politica modern` interna\ional` negarea institu\ional` a teri-
torialit`\ii exclusive este folosit` ca mijloc al situ`rii ]i raport`rii la
acele dimensiuni ale existen\ei colective pe care conduc`torii teritori-
ali le recunosc a fi în mod ireductibil transteritoriale în caracter. Spa\iul
func\ional nonteritorial este locul unde este ancorat` societatea inter-
na\ional`.“5
În multe lucr`ri Ruggie este preocupat de una dintre formele
„nega\iei institu\ionale“ din perioada de dup` 1945, ]i anume de „multila-
teralism“. El folose]te termenul pentru a se referi la comportamentul sta-
RELA|II INTERNA|IONALE 318
tului în conformitate cu anumite principii; cu alte cuvinte, mai degrab`
într-un sens calitativ decât în sensul defini\iei nominale conform c`reia
„multilateral“ se refer` la rela\ii între trei sau mai multe p`r\i. Multilate-
ralismul este „o form` institu\ional` generic` a vie\ii moderne interna\io-
nale“ care apare când statele se conduc în rela\iile unuia cu cel`lalt con-
form anumitor principii sau standarde.6 Aceste principii cuprind trei carac-
teristici: nedescriminare, indivizibilitate ]i reciprocitate difuz`. Nediscri-
minarea înseamn` c` statele trebuie s`-]i îndeplineasc` obliga\iile stabilite
în tratate f`r` riscuri sau derog`ri bazate pe alian\e ori pe idiosincrasii
legate de circumstan\e [nt@mpl`toare sau pe gradul în care este perceput`
implicarea intereselor na\ionale. Exemplul cel mai des citat al unei aseme-
nea nediscrimin`ri este obliga\ia statelor de a extinde clauza „na\iunii
celei mai favorizate“ c`tre toate celelalte state din regimul comercial
guvernat de Acordul General pentru Tarife ]i Comer\ (GATT) ]i de succe-
sorul s`u, Organiza\ia Mondial` a Comer\ului (WTO).
Urmeaz` principiul indivizibilit`\ii. În contextul cooper`rii mili-
tare, statelor li se cere s`-]i îndeplineasc` angajamentele fa\` de toate cele-
lalte state prin intermediul unui acord de securitate colectiv`. Pentru regi-
murile de securitate multilateral` acesta se refer` la cerin\a ca pacea s` fie
privit` ca indivizibil` pentru ]i de c`tre fiecare semnatar al tratatului. În
sfâr]it, continuitatea în timp este a treia caracteristic` esen\ial`. Situa\iile
episodice, izolate ale comportamentului coali\iei interstatale în cadrul
unor rela\ii [ntre state altfel competitive individual sau ostile nu sunt cali-
ficate drept „multilaterale“. În schimb, participarea comun` trebuie s` se
desf`]oare pe o perioad` extins` de timp, astfel ajungând s` fie afirmat` ]i
s` devin` baza pentru anticip`ri asupra func\ion`rii pe termen lung a
colectivului. Cu alte cuvinte, statele extind a]a-numita uneori „umbr` a
viitorului“. Cazuri repetate de colaborare în cadrul unui aranjament mul-
tilateral pot promova reciprocitatea difuz` dintre state ]i pot ajuta la trans-
formarea perceperii interesului lor propriu.
La începutul anilor ’80, Ruggie sus\inea c` multilateralismul a fost
crucial pentru stabilitatea rela\iilor dintre statele din Vest dup` cel de-al
doilea r`zboi mondial. A fost posibil` o perioad` extins` de cooperare ]i
cre]tere economic` în rândul statelor din Europa, America, Japonia ]i din
unele p`r\i din sud-estul Asiei gra\ie institu\iilor multilaterale, create con-
form acordului de la Bretton Woods. În 1944, democra\iile vestice,
neuitând trauma marii crize care a contribuit la izbucnirea celui de-al
doilea r`zboi mondial, au fost de acord cu dou` seturi de priorit`\i eco-
nomice postbelice. Primul a fost realizarea cre]terii economice ]i elimi-
narea ]omajului. Aceasta s-a reflectat în Planul Beveridge al Marii
319 J. RUGGIE
Britanii, în crearea în Fran\a a Comisiei de Planificare ]i în votarea în SUA
a documentului Employment Act în 1946. Toate aceste planuri interne erau
angajamente simbolice pentru interven\ia guvernamental` în economie ]i
fundarea statului bun`st`rii. A doua prioritate a fost crearea unei ordini
economice mondiale liberale stabile, care s` previn` revenirea la na\io-
nalismul economic distructiv ]i la devaloriz`rile monetare din anii ’30.
Conferin\a de la Bretton Woods din 1944 a avut ca obiectiv crearea
unei astfel de ordini economice mondiale, liberale ]i stabile. Produs al
cooper`rii anglo-americane, „sistemul Bretton Woods“ avea câteva ele-
mente-cheie. El prevedea o lume în care guvernele vor avea libertatea
considerabil` de a-]i urm`ri obiectivele economice na\ionale, iar ordinea
monetar` urma s` fie bazat` totu]i pe rate de schimb fixe, care s` aib` la
baz` o rat` de schimb standard dolar/aur, cu scopul de a preveni cursa
deprecierilor monetare ]i politicile distructive ale anilor ’30. Alt principiu
adoptat a fost convertibilitatea valutar` [n tranzac\iile de cont curent.
Fluxurile de capital masive ]i destabilizatoare, precum cele din anii ’30,
’80 ]i ’90, au fost considerate o problem` a trecutului. Fondul Monetar
Interna\ional (FMI) a fost creat ca s` supervizeze opera\iile sistemului
monetar ]i s` asigure împrumuturi pe termen mediu pentru \`rile care ar
trece prin probleme temporare ale balan\ei de pl`\i. În final, în cazul unui
„dezechilibru fundamental“, sistemul îi permitea unui stat s`-]i modifice,
cu aprobare interna\ional`, rata de schimb.
Ruggie sus\inea c` „sistemul Bretton Woods“ a fost o solu\ie de
compromis la conflictul dintre autonomia intern` ]i normele interna\io-
nale. Acest sistem a încercat s` evite atât subordonarea activit`\ilor eco-
nomice interne fa\` de stabilitatea ratei de schimb cuprinse în etalonul cla-
sic aur, cât ]i sacrificarea stabilit`\ii interna\ionale în favoarea autonomiei
politice interne caracteristice anilor ’30. El îl descrie drept un „compromis
al liberalismului [ncorporat“ (embedded liberalism), o încercare de a le
permite guvernelor s` urm`reasc` politicile de tip keynesian de stimulare
a cre]terii în interior, f`r` a pune în pericol stabilitatea monetar` interna-
\ional`:
„Spre deosebire de na\ionalismul economic al anilor ’30, acesta va
avea caracter multilateral; spre deosebire de liberalismul etalonului aur
]i al comer\ului liber, multilateralismul s`u va fi aplicat asupra inter-
ven\ionismului intern... esen\a liberalismului [ncorporat [era] s` creeze
o form` de multilateralism compatibil` cu cerin\ele stabilit`\ii interne.“7
Ultima lucrare a lui Ruggie, Winning the Peace: America and World
Order in the New Era, din 1996, este o superb` analiz` a istoriei compro-
RELA|II INTERNA|IONALE 320
misului „liberalismului [ncorporat“ de dup` Bretton Woods: el exami-
neaz` cauzele declinului din anii ’70 ]i ’80 ]i sus\ine c` este nevoie s` fie
reînnoit pentru a face fa\` provoc`rilor secolului al XXI-lea. Ruggie
afirm` c`, în ciuda men\inerii timp de ]ase decenii în vârful ierarhiei mon-
dial, SUA sunt în pericol s` revin` la izola\ionism în perioada de dup`
r`zboiul rece. Cel mai bun mod de a evita aceast` perspectiv` sumbr` ar
fi egalarea sau dep`]irea politicilor lui Franklin Roosevelt, Harry Truman
]i Dwight Eisenhower, legând aspira\iile SUA de autoperceperea ca na\i-
une. Nu este nevoie de spectrul unei noi amenin\`ri geopolitice:
„O viziune a ordinii mondiale multilaterale este singura compatibil` cu
propriul concept colectiv al Americii. Este adev`rat, aceast` viziune se
potrive]te cu adev`rata idee a Americii despre sine ... agenda multila-
teralist` a Americii reflect` ideea ... form`rii inexorabile a unei comu-
nit`\i interna\ionale deschise în principiu pentru toat` lumea.“8
Ruggie î]i reînnoie]te critica la adresa realismului, care sus\ine c`
tot ce conteaz` este echilibrul geopolitic de putere. De asemenea, el sanc-
\ioneaz` ceea ce nume]te „unilateralismul“ american, conform c`ruia SUA
trebuie s` ac\ioneze unilateral în politica extern` pentru a-]i proteja intere-
sele, indiferent dac` sunt economice (de exemplu, în încercarea de a libe-
raliza economia japonez`), politice (în criticarea Chinei pentru abuzurile
la adresa drepturilor omului) sau militare (asigurându-se c` Irakul este
efectiv dezarmat de arsenalul s`u nuclear, biologic ]i chimic). Ruggie
crede c`, dac` SUA nu demonstreaz` un angajament reînnoit fa\` de
ini\iativele multilaterale (cum ar fi extinderea num`rului de membri ai
NATO c`tre Europa de Est), mul\umirea lor de sine ar putea s` duc` la
accelerarea dezordinii globale. Exist` trei motive principale de team` c`
aceasta va fi într-adev`r situa\ia.
În primul rând, efectele combinate ale condi\iilor interne americane
ar putea da na]tere unui fond comun foarte volatil de aleg`tori ostili, care
s` cear` protec\ie social` împotriva for\elor globale ale competi\iei eco-
nomice. Acestea ar include stagnarea continu` a salariilor în rândul clasei
mijlocii ]i diferen\e de venituri din ce în ce mai mari între boga\i ]i s`raci.
În al doilea rând, ca ]i r`zboaiele „fierbin\i“ de dinaintea lui, r`zboiul rece
a contribuit la expansiunea ]i centralizarea guvern`rii federale. Sfâr]itul
r`zboiului rece poart` cu el o dorin\` natural` de a readuce cheltuielile
federale [n beneficiul statului bun`st`rii. În al treilea rând, procesul
realinierii partidelor, care a început în anii ’60, când aleg`torii din sud au
abandonat Partidul Democrat, a afectat direct politica extern`. Înc` de pe
timpul pre]edintelui Roosevelt, sudul a fost puternic democrat, iar repre-
321 J. RUGGIE
zentan\ii s`i în Congres au fost un sprijin de n`dejde pentru agenda inter-
na\ionalist` a Partidului Democrat. Azi, exist` în electorat o baz` prea
redus` pentru o agend` extern` multilateralist` consistent` ]i sus\inut`.
În ciuda acestor pericole care l-au inspirat s` scrie ultima sa carte,
Ruggie nu crede c` „fereastra oportunit`\ii“ s-a închis. În ciuda colapsu-
lui economic din Asia de Sud-Est ]i problemelor de securitate pe care
acesta le ridic` în zon`, Ruggie r`mâne încrez`tor c` SUA au înc` timp
s`-]i reînnoiasc` agenda multilateral` în ceea ce prive]te condi\iile econo-
mice ]i de securitate înainte ca lumea s` intre într-o nou` perioad` de criz`.
Ca ]i mul\i al\i comentatori, el este îngrijorat de ritmul aparent
necontrolat al „globaliz`rii“ în special în domeniul fluxurilor financiare
globale. Problema este cât de periculoas` trebuie s` devin` situa\ia pentru
ca politicienii s` ac\ioneze mai degrab` pe baza interesului propriu f`r`
prejudec`\i, decât pe baza unui expedient pe termen scurt. Ruggie nu
poate s` r`spund` la aceast` întrebare, dar el a ar`tat Statelor Unite
direc\ia dorit` în cazul în care liderii lor aleg s` ac\ioneze conform sfa-
turilor sale.
Note
1. Ole Waever, „John G. Ruggie: Transformation and Institutionalization“, în Iver
B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations: Masters
in Making, Londra, Routledge, 1997, p. 170.
2. Consulta\i ]i excelenta selec\ie de articole realizate de Charles Kegley (ed.) în
Controversies in International Relations Theory: Realism and the Neoliberal
Challenge, New York, St Martin’s Press, 1995.
3. John Ruggie, „Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a
Neorealist Synthesis“, în World Politics, nr. 35, 1983, p. 273.
4. John Ruggie, „Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in
International Relations“, în International Organization, nr. 47, 1993, p. 143.
5. Ibid., p. 165.
6. John Ruggie (ed.), Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of
Institutional Form, New York, Columbia University Press, 1993, p. 11.
7. John Ruggie, „International Regimes, Transactions, and Change: Embedded
Liberalism in the Postwar Economic Order“, în International Organization, nr. 36,
1982, p. 393, 399.
8. John Ruggie, „Third Try at World Order? America and Multilateralism after the
Cold War“, în Political Science Quarterly, nr. 109, 1994, p. 564-565.
RELA|II INTERNA|IONALE 322 323 J. RUGGIE

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox, Interdependence and Dependence, Toronto, Harcourt Brace Jovanovich,
Gilpin, Keohane, Krasner ]i Waltz. 1990, p. 154-172.
Rosenau, James N. ]i Czempiel, Ernst-Otto (ed.), Governance Without Government:
Principalele lucr`ri ale lui John Ruggie Order and Change in World Politics, Cambridge, Cambridge University
„Collective Goods and Future International Collaboration“, în American Political Press, 1992.
Science Review, nr. 66, 1972, p. 874-893. Waever, Ole, „John G. Ruggie: Transformation and Institutionalization“, în Iver
„International Responses to Technology: Concepts and Trends“, în International B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations:
Organization, nr. 29, 1975, p. 557-583. Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997, p. 170-204. Aceast`
carte include o ampl` bibliografie a lucr`rilor lui Ruggie.
„On the Problem of the Global Problematique“, în Alternatives, nr. 5, 1980, p. 517-550.
„International Regimes, Transactions, and Change: Embedded Liberalism in the Postwar
Economic Order“, în International Organization, nr. 36, 1982, p. 379-415.
„Continuity and transformation in the world polity: toward a neorealist synthesis“,
în World Politics, nr. 35, 1983, p. 261-285.
The Antinomies of Interdependence: National Welfare and the International
Division of Labor (ed.), New York, Columbia University Press, 1983.
„The United States and the United Nations: Toward a New Realism“, în International
Organization, nr. 39, 1985, p. 343-356.
„Embedded Liberalism Revisited: Institutions and Progress in International
Economic Relations“, în Emanuel Adier ]i Beverly Crawford (ed.),
Progress in Postwar Economic Relations, New York, Columbia University
Press, 1991, p. 201-234.
„Multilateralism: the Anatomy of an Institution“, în International Organization,
nr. 46, 1992, p. 561-598.
„Territoriality and Beyond: Problematizing Modernity in International Relations“,
în International Organization, nr. 47, 1993, p. 139-174.
Multilateralism Matters: The Theory and Praxis of Institutional Form (ed.), New
York, Columbia University Press, 1993.
„Third Try at World Order? America and Multilateralism After the Cold War“, [n
Political Science Quarterly, nr. 109, 1994, p. 553-570.
„The False Promise of Realism“, în International Security, nr. 20, 1995, p. 62-70.
„The Past as Prologue: Interests, Identity and American Foreign Policy“, în
International Security, nr. 22, 1996, p. 89-125.
Winning The Peace: America and World Order in the New Era, New York,
Columbia University Press, 1997.
Constructing the World Polity, Londra, Routledge, 1998.

Lecturi suplimentare
Hawes, Michael, „Assessing the World Economy: the Rise and Fall of Bretton
Woods“, în David Haglund ]i Michael Hawes (ed.), World Politics: Power,

ALEXANDER WENDT
Mul\i dintre noi suntem siguri c` ]tim cum s` respir`m. O facem
din instinct. Aceast` cunoa]tere este tacit`. Nu avem nevoie ca doctorii
sau oamenii de ]tiin\` s` ne înve\e. La fel, oamenii de ]tiin\` nu trebuie s`
fac` apel la intui\ia noastr` pentru a ne explica procesele fizice. La nivel
biologic, respira\ia este f`r` îndoial` un proces complicat, iar o teorie
]tiin\ific` a procesului respira\iei va con\ine referin\e la fenomene pe care
nu trebuie s` le cunoa]tem pentru a continua s` respir`m. Evalu`m [ns`
cunoa]terea ]tiin\ific` când ceva merge r`u. Dac` nu mai respir`m sau
avem dificult`\i în respira\ie, omul de ]tiin\` î]i poate folosi cuno]tin\ele
pentru a descoperi problema. Opera lui Alexander Wendt este nepre\uit`
pentru cei care cred c` ceva este întotdeauna gre]it în conduita rela\iilor
interna\ionale ]i c` oamenii de stat au nevoie s` înve\e cum s` îndrepte
r`ul de la oamenii de ]tiin\` din domeniul social. El ne reaminte]te nevoia
de a lua în serios subiectele care ne preocup` nu ca pe un set de „lucruri
de explicat“ prin referin\` la câteva „cauze“ independente la un nivel de
analiz` diferit, ci drept un set de fenomene care nu pot fi explicate adec-
vat, independent de interpretarea pe care le-o dau agen\ii implica\i. În
studiul rela\iilor interna\ionale, crede el, în\elegerea cunoa]terii tacite a
celor pe care îi studiem este de o importan\` crucial`.
Bineîn\eles, acest lucru este în mod evident adev`rat cu cât ne con-
centr`m mai mult aten\ia pe anumite evenimente. Nimeni nu ar nega în
mod serios c` interpretarea lui George Bush privind invadarea Kuweitului
de c`tre Irak în august 1990 este de o importan\` suprem` dac` vrem s`
explic`m reac\ia SUA la comportamentul Irakului din 1990. Evident, ca
parte a acelei explica\ii nu ne-am putea baza în totalitate pe starea de spirit
a pre]edintelui în timpul crizei. Este un element necesar, dar nu suficient
sau amplu, al unei explica\ii complexe. Dar ce-ar fi dac` am c`uta mai
multe explica\ii generale pentru modelele la scar` larg` ale comportamen-
tului în timp ]i spa\iu? Mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale pretind
c`, cu cât sunt mai ample referin\ele noastre empirice, cu atât mai
abstracte trebuie s` devin` teoriile noastre, apelând mai pu\in la în\elesuri
„intersubiective“ din rândul participan\ilor la respectivele procese
empirice ]i mai mult la rolul for\elor structurale largi. Wendt ]i-a dedicat
cercetarea critic`rii acestui punct de vedere, considerându-l cel pu\in uni-
lateral ]i în cel mai r`u caz contraproductiv. C`ci, în cazul în care
„agen\ii“ pot face prea pu\in pentru a schimba „structurile“ care pretind s`
325 A. WENDT
le determine comportamentul, în primul rând nu are prea mare importan\`
instruirea lor!
Din 1989, Alexander Wendt a predat la Departamentul de }tiin\e
Politice de la Universitatea Yale. El s-a n`scut în 1958 în Germania, la Mainz.
I s-a acordat licen\a de c`tre Colegiul Macalester în 1982 ]i a primit titlul
de doctor de la Universitatea din Minnesota. Pân` în prezent, lucr`rile sale
s-au îndreptat împotriva acelor abord`ri teoretice care au dominat studiul
american al rela\iilor interna\ionale. Trebuie de asemenea s` ar`t`m c`
Wendt este în primul rând un metateoretician sau teoretician al stratului
profund ]i mai pu\in al celui de suprafa\`. El afirm` urm`toarele:
„Obiectivul acestui tip de teoretizare este ]i acela de a aprofunda
în\elegerea noastr` asupra politicilor mondiale, dar face acest lucru
indirect, concentrându-se pe chestiunile ontologice ]i epistemologice
ale întreb`rilor ]i r`spunsurilor importante sau legitime pentru rela\iile
interna\ionale ]i mai pu\in asupra structurii ]i dinamicilor sistemului
interna\ional per se.“1
Într-o serie de articole majore, Wendt a dezvoltat abordarea „con-
structivist`“ în studiul rela\iilor interna\ionale. Ea a ap`rut în procesul
unei evalu`ri critice a dou` cadre teoretice dominante la sfâr]itul anilor
’80 în studiul american al rela\iilor interna\ionale, ]i anume neorealismul
]i neoliberalismul. Prefixul „neo“ implic` faptul c` sunt forme oarecum
„noi“ ale vechilor tradi\ii de gândire. De asemenea, arat` ce au în comun.
În ciuda neîn\elegerilor substan\iale dintre neoreali]ti ]i neoliberali, ei au
în comun angajamentul fa\` de atomismul ontologic ]i pozitivismul epis-
temologic . Este important de în\eles acest angajament împ`rt`]it, deoarece
este fundamental pentru cercetarea pe care Wendt este preocupat s` o
reconstruiasc`.
Formulele „cum sunt lucrurile într-adev`r“ ]i „cum func\ioneaz`
lucrurile într-adev`r“ sunt crezuri ontologice. Sistemul credin\elor funda-
mentale ale neoreali]tilor ]i neoliberalilor î]i are r`d`cinile într-o ontolo-
gie realist`. Statele exist` într-un sistem interna\ional anarhic, iar studiul
ac\iunii lor colective „consider` actorii interesa\i de ei [n]i]i ca un dat con-
stant ]i exogen, concentrându-se asupra stimulen\ilor selectivi care îi pot
determina s` coopereze“. 2 Pe l@ng` acest angajament fa\` de subiectul în
discu\ie din teoria rela\iilor interna\ionale, neoreali]tii ]i neoliberalii prac-
tic` o epistemologie obiectivist`, care se refer` la rela\iile dintre cercet`tor
]i obiectul cercetat. Dac` exist` o lume real` care func\ioneaz` conform
legilor naturale, atunci cercet`torul trebuie s` pun` întreb`ri direct naturii,
s` vorbeasc` ]i s`-i permit` lumii reale s`-i dea replica direct. Cercet`torul
RELA|II INTERNA|IONALE 326
trebuie s` stea în spatele unui zid gros de sticl`, transparent` pe o singur`
parte, ]i s` observe lumea real` în mod ra\ional. Obiectivitatea este „punc-
tul lui Arhimede“ (se spune c` Arhimede s-ar fi l`udat c`, dac` i s-ar fi dat
o pârghie suficient de lung` ]i un punct de sprijin, ar fi putut muta P`mân-
tul) care îi permite cercet`torului s` descopere modul în care statele se
comport` f`r` s`-l schimbe în vreun fel. Dar cum poate fi f`cut acest
lucru, dat` fiind posibilitatea ca fiecare cercet`tor s` aib` prejudec`\ile
lui? R`spunsul pozitivist este s` recomande folosirea unei metodologii de
interven\ie care s` previn` subiectivitatea ]i a unor metode empirice care
specific` în avans tipul de dovezi necesare pentru a sus\ine sau a contra-
zice ipotezele empirice.
În contrast cu ceea ce îi une]te la nivelul metateoriei, neoreali]tii ]i
neoliberalii nu sunt de acord asupra câtorva chestiuni importante: impli-
ca\iile anarhiei, posibilit`\ile cooper`rii interna\ionale, dac` statele sunt
motivate în primul rând de urm`rirea unor câ]tiguri relative fa\` de alte
state sau de urm`rirea câ]tigurilor absolute în putere ]i bun`stare, ierarhia
scopurilor statului, importan\a relativ` a inten\iilor ]i capacit`\ilor statului
]i impactul institu\iilor ]i regimurilor interna\ionale.3 Acestea sunt pro-
blemele paradigmei metateoretice comune [n jurul c`rora graviteaz` teo-
ria contemporan`, în special în SUA. Alexander Wendt nu este dezintere-
sat de aceste chestiuni, dar sus\ine c` ele sunt discutate într-un cadru con-
ceptual închis care ridic` probleme cruciale privind rela\ia dintre agen\i
(state) ]i structurile interna\ionale.
În contrast cu abord`rile conven\ionale, Wendt se identific` drept
„constructivist“. El define]te constructivismul astfel:
„Constructivismul este o teorie structural` a sistemului interna\ional
care face urm`toarele afirma\ii esen\iale: (1) statele sunt principalele
unit`\i de analiz` pentru teoria politic` interna\ional`; (2) structurile
cheie din sistemul statelor sunt mai curând intersubiective decât mate-
riale; (3) identit`\ile ]i interesele de stat sunt în mare parte construite
mai degrab` de aceste structuri sociale, decât date în mod exogen sis-
temului de natura uman` sau de politicile interne.“4
Wendt r`mâne un cercet`tor orientat c`tre stat al rela\iilor interna-
\ionale, dar ne îndeamn` s` nu consider`m ca sigure statele ]i interesele
lor. Neoreali]tii ]i neoliberalii tind s` fac` acest lucru deoarece ei se ba-
zeaz` implicit în cercetarea lor pe ipotezele individualismului metodo-
logic. Aceasta ridic` un num`r de probleme.
{ntâi, reific` identit`\ile, puterile ]i interesele statelor sau, a]a cum
arat` Wendt, le trateaz` ca „elementare din punct de vedere ontologic“. O
327 A. WENDT
asemenea reificare nu ia în considerare ini\ial nici condi\iile structurale
prealabile sau institu\ionale de ac\iune, nici caracterul produsului structu-
ral rezultat. De]i neoreali]tii ]i neoliberalii pretind c` pot explica sursele
primare ale conflictului ]i cooper`rii din rela\iile interna\ionale prin struc-
tura implicit` a anarhiei, f`r` o teorie social` detaliat` a intereselor statelor
ei nu reu]esc s` ofere aceast` explica\ie. De exemplu, ]tim c` o „coope-
rare în condi\ii de anarhie“ este posibil` într-o lume a rela\iilor de sum`
pozitiv`, dar nu ]i într-o lume a rela\iilor de sum` zero. Prima este mai
posibil` decât a doua, [ntruc@t actorii statali î]i definesc interesele în a]a
fel încât s` includ` ]i interesele altor state, adic` \in seama ]i de interese-
le altora, nu numai strict de interesele proprii. Exist` multe studii care
exploreaz` logica intern` a strategiilor de stat în acest context, folosind
mai ales teoria sofisticat` a jocului. Dar literatura nu poate explica surse-
le jocului luat [n considerare deoarece modelului implicit al sistemului
interna\ional îi lipse]te o teorie a ac\iunii ]i preferin\elor statului.
Apoi, concep\iile teoretice ale structurii interna\ionale asupra ale-
gerii ra\ionale (rational choice) implic` o „constrângere“ a agen\ilor sta-
tali existen\i anterior prin modificarea costurilor ]i beneficiilor lor în
func\ie de diferite strategii. Se acord` mult mai pu\in` aten\ie felului în
care structurile interna\ionale ]i institu\iile (în cel mai larg sens al cuvân-
tului) ajut` la constituirea agen\ilor ca subiec\i împuternici\i, capabili s`
interac\ioneze semnificativ.
În final, o ontologie atomist` a statelor în condi\ii de anarhie tinde
s` dea de în\eles c` aceasta din urm` este inaccesibil` schimb`rii. Efectele
sale pot fi modificate prin cooperare, dar structura de baz` r`mâne aceea]i.
Conduita pl`nuit`, mai ales aceea care urm`re]te s` schimbe îns`]i struc-
tura, se bucur` de pu\in` aten\ie teoretic` sau de legitimare. Aceasta nu
reu]e]te s` identifice modul în care statele individuale pot nu numai s`
reproduc` structura, ci ]i s` o transforme.
În articolul s`u de pionierat [n domeniu, The Agent-Structure
Problem in International Relations Theory (1987), Wendt respinge princi-
pala alternativ` la atomismul ontologic, ]i anume teoria sistemelor mon-
diale. Concentrându-se asupra lucr`rilor lui Immanuel Wallerstein, Wendt
arat` cum acesta trece de la structuri (sistemul capitalist mondial) la
unit`\i (statele din sistemul mondial), inversând procedura conven\ional`.
Aceast` mi]care ridic` totu]i problema conex`, dar cât se poate de diferi-
t`, a materializ`rii structurilor ontologice primare. Sistemul mondial capi-
talist este considerat de la început obiect de studiu analitic independent de
ac\iunile prin care a fost creat. Ca urmare, aceast` abordare nu în\elege c`
numai ac\iunea uman` actualizeaz`, reproduce ]i transform` institu\iile ]i
RELA|II INTERNA|IONALE 328
„constrângerile“ structurale ale vie\ii sociale. Nici ontologiile atomiste ]i
nici cele colectiviste nu pot capta rela\ia dintre agen\i ]i structuri f`r`
materializarea unora sau altora; avem nevoie de o ontologie care s` dep`-
]easc` tendin\a de a trata ac\iunea ]i structura ca fiind p`r\i opuse ale unei
dualit`\i.
Inspirându-se, printre al\ii, de la Anthony Giddens în sociologie ]i
de la Roy Bhaskar în filozofia ]tiin\ei, Wendt consider` c` cercet`torii re-
la\iilor interna\ionale trebuie s` adopte principiile de baz` ale teoriei „struc-
tur`rii“. Agen\ii (actorii statali) nu exist` independent de structurile din
jurul lor, dar în acela]i timp acele structuri nu exist` independent de repro-
ducerea lor (]i de posibila lor transformare) de c`tre agen\i. De aici, im-
portan\a de a acorda aten\ie acestei constituiri reciproce a agen\ilor ]i struc-
turilor, ceea ce înseamn` refuzul de a omite modul în care statele inter-
preteaz` ceea ce fac în favoarea unei anumite dinamici structurale de baz`.
„Structurile sociale au o dimensiune inerent discursiv` în sensul c`
sunt inseparabile de ra\iunile ]i în\elegerea pe care agen\ii le dau
ac\iunilor lor. Aceast` calitate discursiv` nu înseamn` c` structurile
sociale sunt reductibile la ceea ce agen\ii consider` c` fac, c`ci agen\ii
pot s` nu în\eleag` antecedentele structurale sau implica\iile ac\iunilor
lor. {ns` cu siguran\` înseamn` c` existen\a ]i modul de operare a
structurilor sociale sunt dependente de în\elegerea men\ionat`.“5
La nivelul epistemologiei, Wendt se dovede]te a fi realist din punct
de vedere ]tiin\ific în acela]i mod în care pozitivi]tii pretind c` sunt
reali]ti. Diferen\a este c`, în timp ce adoptarea unei metodologii empirice
reduce „realul“ la ceea ce poate fi observat, el sugereaz` c` ]i structurile
care nu pot fi observate direct sunt reale. Avantajul teoriei „structur`rii“
este c` faciliteaz` o abordare metodologic` care încearc` s` explice influ-
en\ele structurilor asupra comportamentului. De exemplu, puterea struc-
tural` poate deveni activ` când statele nu ac\ioneaz` în modul a]teptat,
dat` fiind inegalitatea puterii ]i bog`\iei din sistemul interna\ional, a]a
cum persoanele pot s` accepte decizii politice care sunt în mod incontesta-
bil incorecte. Erik Ringmar d` un exemplu de inova\ii metodologice
menite s` abordeze impactul structurilor asupra agen\ilor:
„Trebuie s` construim o ipotez` referitoare la cum ar fi fost lucrurile
dac` ar fi lipsit numai puterea structural` ]i apoi s` m`sur`m diferen\a
dintre aceast` condi\ie ]i cea existent`. Gradul de consim\`mânt auten-
tic pe care oamenii îl dau ... poate fi în\eles ca diferen\a dintre con-
sim\`mântul dat în condi\iile prezente ]i ceea ce ar alege o persoan` s`
329 A. WENDT
fac` în condi\iile în care puterea structural` nu ar fi în joc. În acest mod
se poate face o estimare a intereselor «reale» ]i a identit`\ilor «reale».“6
De notat c` pân` acum Wendt a scris de pe pozi\iile unui critic. La
sfâr]itul anilor ’80 ]i începutul anilor ’90, el a publicat articole ]i capitole
de lucr`ri care îi eviden\iaz` constructivismul, unde dezbate abord`rile
dominante ]i eronate ale neorealismului ]i neoliberalismului. Argumentele
sale în numele programului de cercetare constructivist se încadreaz` în
contextul unei critici continue a neoreali]tilor precum Kenneth Waltz ]i a
neoliberalilor precum Robert Keohane. Mai apoi, ]i aceasta nu este o criti-
c`, ci doar o observa\ie, el a elaborat un program de cercetare empiric` (nu
empirist`) în domeniu. El are idei interesante despre întreb`rile care ar tre-
bui puse în studierea rela\iilor interna\ionale ]i, la fel de important, despre
întreb`rile care nu ar trebui puse. Poate cel mai radical ]i serios argument
este c` trebuie s` acord`m prioritate la fel de mare reprezent`rilor domi-
nante ale rela\iilor interna\ionale în în\elegerea comport`rii statelor ca ]i
distribuirii for\elor materiale între state, fie ele militare, politice sau eco-
nomice. Potrivit lui Wendt, conteaz` nu factorii primari ai distribuirii
materiale de un fel sau altul, ci semnifica\ia ]i interpretarea lor de c`tre
actorii în]i]i. Cercet`torii rela\iilor interna\ionale au tendin\a s` studieze
rezultatele comportamentale asociate cu distribuirea diferit` a puterii între
state de-a lungul istoriei. Wendt sus\ine c` încerc`rile de a deduce modele
de stabilitate ]i pace din acest tip de analiz` sunt inadecvate în absen\a
oric`rei examin`ri teoretice a felului în care statele în\eleg natura ]i iden-
titatea amenin\`rilor din partea altor state.
De exemplu, în timpul r`zboiului rece, distribu\ia puterii econo-
mice între SUA ]i Uniunea Sovietic` era departe de a fi bipolar`. Pe
aceast` baz`, unii oameni de ]tiin\` au sus\inut c` Uniunea Sovietic`, cel
pu\in în primii ani de dup` sfâr]itul celui de-al doilea r`zboi mondial, nu
era o amenin\are pentru SUA ]i alia\ii lor din Europa de Vest. S-ar putea
conchide c` SUA au exagerat în mod deliberat amploarea puterii sovietice
pentru a-]i atinge propriile scopuri economice, atât interne cât ]i în cadrul
mai larg al economiei capitaliste mondiale. Potrivit lui Wendt, o asemenea
interpretare este incompatibil` cu ipotezele metateoretice ale construc-
tivismului, dup` care actorii „ac\ioneaz` în baza semnifica\iilor pe care
obiectele le au pentru ei, iar semnifica\iile sunt construite social“. Mai
degrab` decât s` emitem interpret`ri ale sensurilor ]i reprezent`rilor rela-
\iilor interna\ionale pe baza distribuirii for\elor materiale, trebuie s` ne
concentr`m asupra semnifica\iei relevan\ei lor pentru state înainte de a
evalua comportamentul statului.
RELA|II INTERNA|IONALE 330
În concluzie, Alexander Wendt este un gânditor esen\ial în metateo-
ria domeniului rela\iilor interna\ionale contemporane. Cel pu\in în ter-
menii dimensiunilor ontologice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor
interna\ionale Wendt a contribuit mult la dezv`luirea limitelor dezbaterii
neorealiste/neoliberale din domeniu. R`mâne de v`zut modul în care el ]i
al\ii inspira\i din opera lui folosesc puterea de în\elegere a constructivis-
mului pentru a pune în lumin` studiul empiric al politicilor mondiale.
Astfel, opera sa a fost mai degrab` sugestiv` decât concluziv`. Este un
avertisment util asupra pericolului de a materializa agen\i ]i structuri în
teoria rela\iilor interna\ionale, dar r`mâne de apreciat dac` opera sa va
îndeplini promisiunea unui program de cercetare „postpozitivist“.
Note
1. Alexander Wendt, „Bridging the Theory/Metatheory Gap in International
Relations“, în Review of International Studies, nr. 17, 1991, p. 383.
2. Alexander Wendt, „Collective Identity Formation and the International State“, în
American Political Science Review, nr. 88, 1994, p. 384.
3. Pentru o prezentare excelent` a dezbaterii consulta\i David A. Baldwin (ed.),
Neorealism and Neoliberalism: The Contemporary Debate, New York,
Columbia University Press, 1993; Charles W. Keglev (ed.), Controversies in
International Relations Theory: Realism and the Neoliberal Challenge, New
York, St Martin’s Press, 1995.
4. Alexander Wendt, „Collective Identity Formation“, op. cit., p. 385.
5. Alexander Wendt, „The Agent-Structure Problem in International Relations
Theory“, în International Organisation, nr. 41, 1987, p. 359.
6. Erik Ringmar, „Alexander Wendt - a Scientist Struggling with History“, în Iver
B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International Relations: Masters
in the Making, Londra, Routledge, 1997, p. 274.
7. Alexander Wendt, „Identity and Structural Change in International Polities“, în
Yoset Lapid ]i Friedrich Kralochwil (ed.), The Return of Culture and Identity in
IR Theory, Boulder, Lynne Rienner, 1996, p. 50. Pentru o prezentare critic` exce-
lent` a operei lui Wendt scris` de un fost student al s`u, consulta\i Erik Ringmar,
„Alexander Wendt – a Scientist Struggling with History“, op. cit., p. 269-289.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Giddens, Keohane, Wallerstein ]i Walt z.
331 A. WENDT
Principalele lucr`ri ale lui Alexander Wendt
„The Agent-Structure Problem in International Relations Theory“, în International
Organisation, nr. 41, 1987, p. 335-370.
„Institutions and International Order“ (cu Raymond Duvall), în James N. Rosenau
]i Ernst-Olto Czempiel (ed.), Global Changes and Theoretical Challenges:
Approaches to World Politics for the IWO’s , Toronto. D.C. Heath &Co.,
1989, p. 51-73.
„Bridging the Theory/Meta-theory Gap in International Relations“, în Review of
International Studies, nr. 17, 1991, p. 383-392.
„Anarchy Is What States Make of It: the Social Construction of Power Polities“,
în International Organisation, nr. 46, 1992, p. 391-426.
„Collective Identity Formation and the International State“, [n American Political
Science Review, nr. 88, 1994, p. 384-396.
„Constructing International Polities“, în International Security, nr. 20, 1995, p. 71-81.
Lecturi suplimentare
Carlsnaes, W., „The Agent-Structure Problem in Foreign Policy Analysis“, în
International Studies Quarterly, nr. 36, 1992, p. 245-270.
Carlsnaes, W., „In Lieu of a Conclusion: Compatibility and the Agent-Structure
Issue in Foreign Policy Analysis“, în W. Carlsnaes and Steve Smith (ed.),
European Foreign Policy, Londra, Sage, 1994. p. 274-287.
Dessler, David, „What’s at Stake in the Agent-Structure Debate?“, [n International
Organization, nr. 43, 1989, p. 441-474.
Hollis, Martin ]i Smith, Steve, Explaining and Understanding International Relations,
Oxford, Clarendon Press, 1990.
Hollis, Martin ]i Smith, Steve, „Beware of Gurus: Structure and Action in International
Relations“, [n Review of International Studies, nr. 17, 1991, p. 393-410.
Onut, Nicholas, World of Our Making: Rules Rule in Social Theory and International
Relations, Columbia, University of South Carolina Press, 1989.
Ringmar, Erik, „Alexander Wendt – a Scientist Struggling With History“, în Iver
B. Neuman ]i Ole Waever (ed.), The Future International Relations:
Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997. Include o bibliografie a
articolelor publicate de Wendt.
 POSTMODERNISMUL

Richard Ashley ]i Robert Walker au atras aten\ia asupra felului în

care ]tiin\a ]i puterea sunt strâns legate în teoria ]i practica rela\iilor inter-
na\ionale contemporane. Ei se prezint` ca „exila\i“ de bun` voie la gra-
ni\ele disciplinei academice, pun@nd [n eviden\` poten\ialul ]i limitele
cunoa]terii sale, altfel preten\ios afirmate. Pentru ei, cercet`torii rela\iilor
interna\ionale sunt mereu în c`utarea unui ideal greu de sesizat, a unei fun-
dament`ri filozofice dincolo de jocul puterii prin care se asum` ]i se reco-
mand` reforme ale modalit`\ilor de administrare a afacerilor de stat. La ei,
distinc\ia modern` dintre teorie ]i practic` este înlocuit` cu termenul „dis-
curs“, care estompeaz` dihotomia dintre realitate ]i reprezentarea ei textu-
al`. Mai ales Ashley este angajat într-un proiect de „deconstruc\ie“ a disci-
plinei, expunând strategiile prin care discursuri specifice despre putere/]tiin\`
construiesc ierarhii conceptuale opuse ]i aparent în`bu]` p`rerile diferite.
Limbajul pe care îl folosim pentru a descrie lumea în care tr`im nu medi-
az` între eul nostru ]i mediul înconjur`tor. Aceasta este o preten\ie moder-
n` care exclude din prim plan aspecte epistemologice importante privind
modul în care sunt legitimate convingerile noastre ontologice fundamen-
tale legate de scopul ]i dinamica domeniului nostru de studiu. Robert
Walker î]i fixeaz` privirea critic` asupra discursului despre „suveranitate“,
care este luat ca atare de mul\i cercet`tori din domeniu, dar care ne regleaz`
]i sentimentul timpului, istoriei ]i progresului. Refuzând s` se angajeze
într-o analiz` empiric` sau normativ`, bazat` pe no\iunile moderne de
ra\iune ]i adev`r, ace]ti gânditori se limiteaz` la a lumina latura întunecat`
a modernit`\ii. Max Weber se profileaz` cu proeminen\` în lucr`rile lui
Walker. El sugereaz` c` în studiul rela\iilor interna\ionale se manifest`
„cu]ca de fier“ a modernit`\ii, care ne limiteaz` capacitatea de a imagina
posibilit`\ile politice ale unei schimb`ri radicale.

RICHARD ASHLEY
Richard Ashley a predat la Departamentul de }tiin\e Politice de la
Universitatea de Stat din Arizona începând din anul 1981. Acolo ]i-a creat
reputa\ia de lider al mi]c`rii postmoderniste/poststructurale în cadrul (sau
mai degrab` împotriva) disciplinei rela\iilor interna\ionale. }i-a luat mas-
teratul la Universitatea California din Santa Barbara ]i doctoratul la
Massachusetts Institute of Technology în 1977. În 1985 a ob\inut premiul
Karl Deutsch al Asocia\iei de Studii Interna\ionale.
Reputa\ia lui Ashley se bazeaz` pe o serie de articole ]i capitole de
lucr`ri editate în diverse colec\ii. Contribu\ia sa în domeniu este mai bine
în\eleas` la nivelul metateoriei decât la nivelul pur teoretic. Alexander
Wendt a considerat c`:
„Obiectivul acestui tip de teoretizare este ... s` ne fac` s` în\elegem
mai bine politicile mondiale, dar o face indirect, prin concentrarea mai
degrab` asupra problemelor ontologice ]i epistemologice legate de
ceea ce constituie întreb`rile ]i r`spunsurile importante ]i legitime
despre domeniul rela\iilor interna\ionale decât asupra structurii ]i dina-
micilor sistemului interna\ional [însu]i].“1
Într-un studiu important privind lucr`rile lui Ashley, Jarvis distinge
dou` „faze“: faza eroic`, în care Ashley se p`streaz` în grani\ele episte-
mologice ale modernit`\ii ]i iluminismului, ]i o faz` ulterioar`, subver-
siv`, în care caut` s` submineze ]i s` pun` sub semnul întreb`rii criteriile
la care apeleaz` cei mai mul\i cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale în
c`utarea adev`rului, ca ]i modul în care ei conceptualizeaz` domeniul
subiectelor tratate.2
Prima carte a lui Ashley a fost o examinare clasic` a echilibrului de
putere dintre China, SUA ]i Uniunea Sovietic` [n care a studiat ratele de
cre]tere tehnologic`, economic` ]i demografic` ale acestor mari puteri de-a
lungul timpului. Lucrarea s-a situat ferm în cadrul conven\ional al „echili-
brului de putere“, de]i a adoptat o perspectiv` dinamic` în timp ]i nu a pus
semnul egalit`\ii între semnifica\ia puterii ]i capacitatea de a proiecta for\a
militar` în str`in`tate. Totu]i, de la publicarea acelei c`r\i, Ashley a dedi-
cat mult` aten\ie premiselor metateoretice ale teoriei conven\ionale a
rela\iilor interna\ionale. El afirm` c` aceasta este dominat` de logica
instrumentalist` care este inseparabil` de efectul s`u politic, ]i anume
complicitatea cu structurile globale de putere, ierarhice ]i opresive.
Logica instrumentalist` se bazeaz` pe un num`r de ipoteze privind
natura realit`\ii, func\ia teoriei ]i rolul savantului ca teoretician. Mai întâi,
335 R. ASHLEY
ea presupune o distinc\ie ontologic` între subiect ]i obiect, care consider`
„realitatea“ o sfer` a experien\ei necontaminat` de percep\ie sau mediat`
de limbaj ]i interpretare. Realitatea exist` independent de subiec\ii care o
observ`, vorbesc ]i ac\ioneaz`. Apoi, teoria are func\ia de a explica mode-
lele fundamentale ]i durabile ale domeniului în discu\ie. Aceasta se reali-
zeaz` prin interpret`ri plauzibile ale unor ipoteze testabile care iau forma
unor afirma\ii de tip „dac`/atunci“. Ipotezele realizeaz` leg`tura funda-
mental` dintre „datele“ ob\inute prin experien\` ]i cadrul teoretic în lumi-
na c`ruia devin semnificative. În fine, teoria este nu numai un instrument
al descoperirii; ea poate fi util` dac` vrem s` intervenim ]i s` modific`m
modelele de comportament, mai degrab` decât s` le putem prevedea în
cadrul unor anumi\i parametri specifici. Pentru Ashley, aceste premise
constituie o form` de „ra\ionalitate tehnic`“ care:
„concepe via\a ca expresia unor situa\ii mai mult sau mai pu\in dis-
tincte ... definite în termenii anumitor scopuri sau necesit`\i date, ai
anumitor obstacole sau limite de realizare sau satisfacere a acestora ]i
ai anumitor mijloace prin care obstacolele ]i limitele ar putea fi
dep`]ite“.3
Ashley afirm` c` ra\iunea tehnic` dezbrac` teoria de orice rol critic
evaluator, iar, datorit` dominan\ei sale în cadrul disciplinei, cei mai mul\i
cercet`tori tind s` afirme c` epuizeaz` scopul ]i semnifica\ia ra\iunii ca
poten\ial „instrument“ de emancipare. Ca urmare, rolul cercet`torului din
domeniul ]tiin\elor sociale este mai important decât cel al unuia din dome-
niul tehnic, care ajut` la rezolvarea unor „probleme“ într-o zon` dat`, dar
nu reu]e]te s` cerceteze condi\iile care au dat na]tere problemelor respec-
tive. În contrast cu aceast` concep\ie „pozitivist`“ despre teorie, Ashley a
promovat ideea unei ]tiin\e sociale mai „reflexive“, care s` examineze
practicile structurale/epistemologice ce produc problemele în sine, ]i a
pledat pentru o încercare radical` de a compara între ele aceste structuri,
în loc s` le lase s` propun` ]i s` delimiteze „solu\iile“. Principalele sale
articole publicate în prima parte a anilor ’80 sunt toate varia\ii ale unei
critici filozofice a premiselor epistemologice ale ra\iunii tehnice, a]a cum
se manifest` aceasta în dezbaterile despre realism, modelarea ordinii mon-
diale ]i domina\ia metodelor economice (în special teoria alegerii
ra\ionale) în studiul rela\iilor interna\ionale.
În timp ce analiza critic teoria conven\ional` a rela\iilor interna\io-
nale, Ashley era ]i în c`utarea unui ideal de libertate ]i autonomie pentru
to\i cei care erau oprima\i de structurile de putere pe care cei mai mul\i
cercet`tori ai rela\iilor interna\ionale se bazau pentru a explica orice
RELA|II INTERNA|IONALE 336
„probleme“ ap`rute pe agenda rela\iilor interna\ionale. Acest lucru este
eviden\iat clar în disputa cu John Herz din articolul Political Realism and
Human Interests, unde îl invoc` pe Jürgen Habermas ]i no\iunea sa de
„interese de cunoa]tere constitutive“ în ]tiin\ele umane. În plus fa\` de
interesul tehnic de a ne controla mediul înconjur`tor ]i interesul practic de
a men\ine în\elegerea ]i comunicarea mutual`, avem un interes transce-
dental de „a ap`ra libertatea de contrângeri nerecunoscute, de rela\ii de
dominare ]i de condi\ii de în\elegere ]i comunicare distorsionat`, care
neag` oamenilor capacitatea de a-]i construi viitorul prin ac\iune
con]tient` ]i voin\` deplin`“.4
Ar fi oarecum simplist ca Ashley s` fie caracterizat drept gânditor
utopic, atâta timp cât a reconsiderat par\ial un proiect de cercetare care
încerca s` explice tocmai acele „constrângeri“ ]i „rela\ii de dominare“ în
scopul eliber`rii de ele. Ca ]i al\i membri ai stângii radicale care au fost
influen\a\i de opera poststructurali]tilor francezi, în special de Michel
Foucault, Ashley nu mai g`se]te sus\inere în mo]tenirea intelectual` a
modernit`\ii pentru a l`muri valorile noastre sau pentru a oferi îndrumare
asupra modului în care ele pot fi realizate în orice pachet de aranjamente
institu\ionale concrete.5 Totu]i, Ashley a reu]it s` atrag` aten\ia asupra
premiselor metafizice ]i epistemologice ale teoriei rela\iilor interna\io-
nale. El a eviden\iat determinismul teoriei neorealiste, mai ales al celei a
lui Kenneth Waltz, ]i a dezv`luit multe probleme care apar când se aplic`
metodologiile microeconomice în studiul politicilor mondiale. Ashley este
o figur` major` a ceea ce s-a numit „a treia dezbatere“ a anilor ’80, care
este mai pu\in preocupat` de compatibilitatea cadrului de analiz` aflat în
competi\ie decât de natura problematic` a criteriilor pe baza c`rora se
formeaz` standardele noastre de discern`mânt ]i evaluare.
Înc` de la mijlocul anilor ’80, Ashley a evoluat de la faza „eroic`“
radical` la o critic` subversiv` a teoriei rela\iilor interna\ionale. Aceast`
evolu\ie este compatibil` cu adoptarea de c`tre Ashley a conceptului lui
Foucault despre interdependen\a dintre putere ]i cunoa]tere în via\a
social`. Concep\iile moderne trateaz` puterea ca pe o resurs` fungibil`*
care poate fi de\inut` ]i transferat` de la un agent la altul. Prin contrast,
Ashley consider` puterea o re\ea de practici disciplinare care ne ajut` s`
ne constituim identitatea. În acest context, ar fi gre]it s` credem c` lupta
revolu\ionar` în numele „clasei“ sau „rasei“ ne-ar putea emancipa în
* fungibil, adj. (jur., despre lucruri) – care poate fi înlocuit cu altul de acela]i fel, de
aceea]i calitate ]i aceea]i cantitate, în cazul când formeaz` obiectul unei obliga\ii (cf.
DEX, ed. a II-a, 1998) (n. trad.).
337 R. ASHLEY
raport cu puterea. În loc de a schimba o metapoveste a progresului cu o alta,
Ashley a ales postura de „disident“, f`r` s` caute s` înlocuiasc` discursurile
hegemonice în rela\iile interna\ionale, dar subminându-le astfel încât
„practicile s` poat` fi respinse sau invalidate; grani\ele s` poat` fi puse la
îndoial` sau înc`lcate; reprezent`rile s` poat` fi r`sturnate sau lipsite
de prezum\ia de a avea valoare axiomatic` ]i politizate ]i istoricizate;
noi leg`turi între diverse elemente culturale s` poat` deveni posibile; s`
poat` fi deschise noi c`i de a gândi ]i a face politic` global`“.6
Ashley dore]te s` nu mai consider`m puterea ca pe o proprietate
care poate fi de\inut` sau pierdut`. Puterea este situat` în „microrela\iile“
care constituie re\ele de putere ]i poate fi exercitat` „de jos“ ca ]i „de sus“.
Acest mod de gândire este cât se poate de str`in de ideile realiste tradi-
\ionale despre „echilibrul de putere“ dintre „marile puteri“ care utilizez`
„puterea“ pentru a proteja anumite interese ca pe un instrument pentru
a-]i sus\ine sau îmbun`t`\i statutul într-un sistem ierarhic rigid.
Totu]i, în lumina celor scrise de el despre natura construit` discursiv
a adev`rului ]i ra\iunii, începând din anii ’80 opera lui Ashley nu a urm`rit
ocuparea unui loc privilegiat de unde s` evalueze teoria sau practica rela-
\iilor interna\ionale. La urma urmei, dac` adev`rul este o func\ie a puterii
]i invers, pe ce baz` î]i formulez` Ashley critica? De fapt, Ashley se li-
miteaz` la o sarcin` mult mai modest`, aceea de a explora complicitatea
teoriei interna\ionale cu problemele pe care pretinde c` încearc` s` le
rezolve. Aceasta este strategia „lecturii“ deconstructive a realismului în
rela\iile interna\ionale, în special a neorealismului. El ne îndeamn` s`
citim textele realiste nu ca pe încerc`ri de a oglindi o realitate dat` de state
separate teritorial ce coexist` într-un mediu anarhic. Dimpotriv`, ar trebui
s` le citim ca pe încerc`ri de a sus\ine statul suveran din punct de vedere
teritorial ca depozitar al comunit`\ii politice care ne delimiteaz` domeniul
libert`\ii ]i ne structureaz` identitatea ca membri ai unor comunit`\i
na\ionale distincte.
Aceasta este ceea ce în\elege el când se angajeaz` într-o „dubl` lec-
tur`“ a „problematicii anarhiei“ care construie]te o întreag` disciplin`
pentru a include un non-place în rela\iile interna\ionale. Asocierea anar-
hiei cu absen\a ordinii ]i autorit`\ii este posibil` numai pe baza unei
conexiuni apriorice între suveranitatea teritorial` ]i ordine/comunitate.
Aceasta este, desigur, o tem` studiat` ]i de Robert Walker ]i Martin Wight,
dar Ashley ne îndeamn` s` insist`m pe practicile intelectuale ]i politice
care sus\in aceast` dihotomie, nu s` accept`m aceast` tez` drept condi\ie
prealabil` a teoriei interna\ionale.
RELA|II INTERNA|IONALE 338
Studiile lui Richard Ashley sunt deci ale unui teoretician critic, de]i
nu în numele unei agende ideologice care s` ne permit` s`-l includem în
oricare dintre orient`rile tradi\ionale paradigmatice ale rela\iilor interna-
\ionale. Pentru c`, de]i ar fi tentant s`-l numim radical tipic, radicalismul
s`u nu este legat de vreun proiect special în numele unui anume grup de
oameni. El se descrie ca un înstr`inat radical atât de disciplin` cât ]i de
comunit`\ile teritorializate ale c`ror interac\iuni pretinde c` le reprezint`,
se consider` o figur` r`t`citoare de condotierre din Europa la [nceputurile
modernit`\ii,
„un str`in de orice a]ezare ]i de orice credin\`, care ]tie c` nu va putea
fi niciodat` acas` printre oamenii de acolo… [cu] o înclina\ie natural`
de a se purta într-un mod «virtual», adic` potrivit unui etos general sau
unei arte de a tr`i, conform c`ruia, de fapt, cineva lupt` f`r` încetare în
mijlocul evenimentelor ]i al întâmpl`rii ca s` fac` posibil [ntr-un fel
tr`irea real` a unui ideal virtuos în mod inerent. Cineva poate spune c`
munca lui, de]i este o munc` de teritorializare, nu este niciodat` fixat`
la un teritoriu, ci mereu nomad`, mereu gata s` se deplaseze în c`u-
tarea nu a unei destina\ii, nu a unei finalit`\i, ci a unor locuri care ar
putea s` devin` obiectul unei strategii, unei arte a vie\ii, unui mod de
a se problematiza pe sine ]i de a-i problematiza pe al\ii.“7
Este dificil în aceast` etap` s` se evalueze contribu\ia lui Richard
Ashley la teoria interna\ional`, c`ci el respinge criteriile conven\ionale
folosite în mod obi]nuit pentru o astfel de evaluare. Lucr`rile sale ]i-au
atras sprijinul unui mare num`r de oameni de ]tiin\` (mai ales tineri) din
Marea Britanie ]i SUA, dar ]i opozi\ia celor care privesc subversiunea lui
Ashley ca pe o amenin\are poten\ial` la integritatea disciplinei. Trebuie
spus c` stilul scrierilor lui Ashley, aproape poetic uneori, este deseori dens
]i greu de în\eles pentru cei nefamiliariza\i cu filozofia Europei continen-
tale ]i cu vocabularul analizei poststructurale.
Poate cea mai serioas` critic` a lucr`rilor lui Ashley ]i a celor inspi-
ra\i de ele este acuza\ia de relativism antifundamental. De]i activitatea lui
Ashley trebuie s` fie privit` în contextul unei critici continue a pozitivis-
mului din teoria rela\iilor interna\ionale, aceast` critic` a avut loc exact în
perioada în care grani\ele dintre teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna-
\ionale au început s` cad`. Ast`zi, studiul eticii interna\ionale nu mai este
o activitate marginal` în cadrul disciplinei. A]a cum observ` Mark Neufeld,
„cea de-a treia dezbatere“ din rela\iile interna\ionale a îndemnat oamenii
de ]tiin\` s` reflecteze mai mult la ceea ce el nume]te „dimensiunile politi-
co-normative inerente ale paradigmelor ]i tradi\iile ]tiin\ifice derivate pe
339 R. ASHLEY
care le sus\in“.8 Într-adev`r, Ashley este responsabil în parte pentru
aceast` transformare din cadrul disciplinei. Pe de alt` parte, critica sa
atotcuprinz`toare a ra\iunii moderne îl exclude de la participarea la reno-
varea teoriei normative a rela\iilor interna\ionale. A]a cum afirm` Neufeld,
„postmodernismul este mai potrivit în subminarea rolului ra\iunii in toto
decât în extinderea no\iunii de ra\iune dincolo de grani\ele epistemei pozi-
tiviste într-un mod compatibil cu reflexivitatea“. 9
R`mâne de v`zut dac` Richard Ashley va r`spunde criticilor recente
la adresa lucr`rilor sale, care îl acuz` c` înlocuie]te o form` de realism
tehnic cu exaltarea relativist` ]i chiar nihilist` a unor idealuri care pot
p`rea atractive ca teorie, dar care pot s` nu fie compatibile unele cu altele,
situa\ie în care este nevoie de criterii „ra\ionale“ pentru a alege între ele.
S-ar putea ca Ashley s` fi contribuit la preg`tirea terenului pentru reîn-
vierea principiilor eticii în teoria interna\ional`, chiar dac` el nu mai poate
participa la acest proces. Totu]i, este prea devreme s` conchidem c`
Ashley se va retrage din fa\a criticilor s`i, care sunt gata s` considere
studiul rela\iilor interna\ionale ca aren` de cercetare postpozitivist`, dar
nu se vor gr`bi „s` ard` la temperatura înalt` a hiperreflexivit`\ii“. 10
Note
1. Alexander Wendt, „Bridging the Theory/Meta-Theory Gap in International
Relations“, în Review of International Studies, nr. 17, 1991, p. 383.
2. Consulta\i Darry S. L. Jarvis, International Relations and the Challenge of
Postmodernism: Defending the Discipline, Columbia, South Carolina, University
of South Carolina Press, 1999.
3. Richard L. Higgott, James Richardson, „The State of the Discipline: Realism
Under Challenge“, în International Relations: Global and Australian Perspectives
on an Evolving Discipline, Canberra, The Australian University Press, 1991. p. 67.
4. „Political Realism and Human Interests“, în International Studies Quarterly,
nr. 25, 1981, p. 227.
5. Consulta\i Jim George, Discourses of Global Politics: A Critical (Re) Introduction
in International Relations, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994, p. 171-176.
6. „Untying the Sovereign Slate: a Double Reading of the Anarchy Problematique“,
în Millennium: Journal of International Studies, nr. 17, 1988, p. 254.
7. Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zalewski, „The Achievements of
Poststructuralism“, în International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 251-253.
RELA|II INTERNA|IONALE 340 341 R. ASHLEY

8. Mark Neufeld, „Reflexivity and International Relations Theory“, în Millennium: Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, The Australian Uni-
Journal of International Studies, nr. 22, 1993, p. 55. versity Press, 1991, p. 37-69.
9. Ibid., p. 75. Pentru o excelent` prezentare a acestei dezbateri consulta\i ]i Molly Steve, Smith, Ken, Booth ]i Marysia Zaiewski, „The Achievements of Poststructuralism“,
Cochran, „Postmodernism, Ethics and International Political Theory“, în Review în International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge, Cambridge
of International Studies, nr. 21, 1995, p. 237-250. University Press, 1996, p. 240-253.
10. Yosef Lapid, „The Third Debate: on the Prospects of International Theory in a
Post-Positivist Era“, în International Studies Quarterly, nr. 33, 1989, p. 251.
Lecturi suplimentare
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Walker Brown, C., „Critical Theory and Postmodernism in International Relations“, în
]i Waltz. A.J.R. Groom and Margot Light (ed.), Contemporary International
Relations: A Guide to Theory, Londra, Pinter, 1994, p. 56-68.
Principalele lucr`ri ale lui Richard Ashley Brown, C., „Turtles all the Way Down: Anti-foundationalism, Critical Theory and
International Relations“, în Millennium: Journal of InternationalStudies,
The Political Economy of War and Peace: The Sino-Soviet-American Triangle
nr. 23, 1994, p. 213-238.
and the Modern Security Problematique, Londra, Pinter, 1980.
„Political Realism and Human Interests“, [n International Studies Quarterly, nr. 25, Gilpin, Robert, „The Richness of the Tradition of Political Realism“, [n International
1981, p. 204-236. Organisation, nr. 38, 1984, p. 287-304.
„Three Modes of Economism“, în International Studies Quarterly, nr. 27, 1983, Jarvis, Darryl, International Relations and the Challenge of Postmodernism:
p. 463-496. Defending the Discipline, Columbia, South Carolina, University of South
Carolina Press, 1999.
„The eye of power: the politics of world modelling“, în International Organisation,
nr. 37, 1983, p. 495-535 Rosenau, Pauline, „Once Again into the Fray: International Relations Confronts
the Humanities“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 19,
„The poverty of neorealism“, în International Organisation, nr. 38, 1984, p. 225-286. 1990, p. 83-110.
„The Geopolitics of Geopolitical Space: Toward a Critical Social Theory of Spegele, Roger D., „Richard Ashley’s Discourse for International Relations“, în
International Polities“, în Alternatives, nr. 12, 1987, p. 403-434. Millennium: Journal of International Studies, nr. 21, 1992, p. 147-182.
„Untying the Sovereign State: a Double Reading of the Anarchy Problematique“,
în Millennium: Journal of International Studies, nr. 17, 1988, p. 227-262.
James Der Derian ]i Michael Shapiro, „Living on Border Lines: Man, Poststructu-
ralism and War“, în International/Intertextual Relations: Postmodern Readings
in World Politics, Lexington, Massachusetts, Lexington Books, 1989,
p. 259-321.
James N. Rosenau ]i Ernst-Otto Czempiel, „Imposing International Purpose: Notes
on a Problematic of Governance“, în Global Changes and Theoretical
Challenges: Approaches to World Politics for the 1990’s , Toronto, D.C.
Heath & Co, 1989, p. 251-290.
„Introduction: Speaking the Language of Exile: Dissident Thought in International
Studies“ (cu R.B.J. Walker), [n International Studies Quarterly, nr. 34,
1990, p. 259-268.
„Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question
of Sovereignty“, (cu R. B. J. Walker), [n International Studies Quarterly, nr. 34,
1990, p. 367-416.
Richard L. Higgott ]i James Richardson, „The State of the Discipline: Realism
Under Challenge“, în International Relations: Global and Australian

ROBERT B. J. WALKER
Robert Walker scrie în cicluri. {n peste 20 de ani, el a elaborat
numeroase capitole de lucr`ri ]i articole (unele în colaborare cu Richard
Ashley), în care evalueaz` multe din ipotezele pe care oamenii de ]tiin\`
le formuleaz` în studiul rela\iilor interna\ionale. El nu sugereaz` c` aces-
te ipoteze sunt corecte sau gre]ite, ci doar cerceteaz` ceea ce s-ar putea
numi condi\iile în care ele pot fi posibile. De]i l-am clasificat drept „post-
modern“, el n-ar fi de acord cu o astfel de caracterizare. F`r` îndoial` c`
ar contesta ]i inten\ia mea de a-l „plasa“ în a]a fel încât activitatea sa s`
poat` fi „temperat`“ de studiul rela\iilor interna\ionale. De altfel, el ]i-a
f`cut o meserie din a deconstrui dezbaterile rituale ale acestei discipline
ca expresie a modernit`\ii.
Walker s-a n`scut în 1947 la Reading, Anglia. A absolvit în 1968
masteratul la Universitatea din |ara Galilor ]i s-a mutat în Canada pentru
a-]i continua studiile. În 1977, ]i-a sus\inut doctoratul la Universitatea
Queens din Ontario ]i din 1981 a predat la Universitatea Victoria din
British Columbia, Canada. A fost profesor invitat la Australian National
University ]i la Princeton University.
Cea mai bun` cale de a aborda lucr`rile sale pare s` fie descrierea
lor ca metateorie, dar nu în sensul descrierii modalit`\ilor în care cerce-
t`torii din domeniul rela\iilor interna\ionale []i pot îmbun`t`\i în\elegerea
empiric`. De altfel, el nu ezit` s` m`rturiseasc` c` este cercet`tor al
rela\iilor interna\ionale. Interesul s`u pentru disciplina sau domeniul aca-
demic al rela\iilor interna\ionale nu se datoreaz` capacit`\ii sale de a ge-
nera o în\elegere mai bun` a acestui subiect, ci curiozit`\ii sale ]tiin\ifice
fa\` de rela\iile interna\ionale:
„Ce ne spun rela\iile interna\ionale nu este chiar ceea ce se pretinde
deseori c` ne spun. Nu ne spun foarte mult despre cum este lumea, de]i
ne spun destule despre condi\iile în care putem s` pretindem c` ]tim ce
este lumea ]i care sunt posibilit`\ile ei viitoare. Chiar privite ca un
fenomen care cere explica\ii, ele sunt cu siguran\` un ghid bun despre
unde ]i cine credem c` suntem.“1
Ca o mic` mostr` a stilului de a scrie al lui Walker, acest citat este
cel mai bun exemplu al strategiei lui. Mai degrab` decât despre lume,
Walker scrie despre modul în care al\ii scriu despre ce cred c` este sau ar
trebui s` fie lumea. Având în vedere grija lui sau mai bine zis „obsesia“ lui
fa\` de presupozi\ii ]i ipoteze, cititorul poate pleca de la o „întâlnire“ cu
343 R. B. J. WALKER
Walker sim\indu-se oarecum frustrat. Cele mai multe texte teoretice din
domeniu admit c` „teoria“ se compune dintr-un set de generaliz`ri expli-
cative sau normative despre modele de comportare sau tipuri de conduit`
din lumea „real`“. Sarcinile teoriei empirice sunt s` determine ]i s` clasi-
fice aceste modele precum ]i s` precizeze condi\iile în care ar putea s`
aib` loc, s` se schimbe sau s` înceteze cu totul. {ntruc@t aceste modele
exist` ]i pot fi descoperite sub elementele contingente ale practicii istorice
este posibil` o teorie (opusul istoriei narative) ca instrument care faciliteaz`
în\elegerea „realit`\ii“. Teoriile sunt cadrul intelectual care face lumea
inteligibil`. Teoria este util` în func\ie de puterea de explicare, care poate
fi evaluat` dup` criterii cum ar fi consecven\a logic` intern` în utilizarea
conceptelor, verificarea empiric` a afirma\iilor, eviden\a empiric` pentru
ipoteze derivate din teorie ]i gradul de echilibrare.
Walker nu este de acord. El respinge dihotomia conven\ional` a lui
Popper dintre „teorie“ ]i „practic`“, conform c`reia chestiunile epistemo-
logice sunt privilegiate fa\` de cele ontologice. Pentru Walker, practica
este deja „înc`rcat` de teorie“. Lumea rela\iilor interna\ionale este în
primul rând una conceptual` – o lume a sensurilor – în care ac\iunea este
filtrat` ]i posibil` datorit` proceselor institu\ionalizate de interpretare pe
baza c`rora sunt ini\iate alte ac\iuni în lumea real`. Nu avem acces direct
la „lumea real`“ decât prin construirea ei discursiv` în egal` m`sur` de
c`tre participan\i ]i observatori. Astfel, Walker este în mod cert postmo-
dern în m`sura în care lucr`rile lui reflect` interpretarea termenilor „mo-
dern“ ]i „postmodern“ formulat` de Zygmunt Bauman.2 Exist` diferen\e
între Bauman ]i Walker în în\elegerea lumii sociale ]i a naturii ]i scopu-
rilor muncii intelectuale. O tendin\` modern` presupune c` un principiu
ontologic al „ordinii“, cum ar fi modelele asociate conduitei sociale, exist`
pentru a fi descoperit ]i explicat, ]i astfel este sensibil la manipulare ]i
control. Dar, în interpretarea tipic postmodern` a lumii, ordinea nu pre-
cede practicile ]i deci nu poate servi ca m`sur` exterioar` a valabilit`\ii
lor. Fiecare model de ordine se face în\eles numai în termenii practicilor
care îl valideaz`. Astfel, de exemplu: „etica nu este un depozit de principii
[teoretice] care a]teapt` s` fie aplicate; este o practic` istoric` continu`.
Departe de a fi lipsit` de principii etice, teoria rela\iilor interna\ionale este
deja constituit` prin expresii reale ale posibilit`\ii etice.“3
Dac` s-ar c`uta un termen mai specific decât „postmodern“ pentru
a caracteriza studiile lui Walker, acesta ar putea fi rezumat ca „metoda
practicilor discursive“.4 În contrast cu interpretarea conven\ional` a teoriei
ca instrument mai mult sau mai pu\in util, aceasta reliefeaz` construc\ia
discursiv` a realit`\ii. Limbajul este considerat ca parte dintr-un sistem
RELA|II INTERNA|IONALE 344
care creeaz` subiecte, obiecte ]i lumi. Indivizii ]i grupurile nu „exist`“ în
nici un fel semnificativ independent de construc\ia lor lingvistic`. Aceast`
recunoa]tere a rolului constitutiv al limbajului ]i discursului d` na]tere la
o nou` ]i radical` concep\ie despre putere, proprie practicilor lingvistice
prin care agen\ii sunt construi\i ]i reifica\i în diferite tipuri de discursuri.
A]a cum explic` Doty:
„Practica discursiv` nu este detectabil` dup` un centru fix ]i stabil,
cum ar fi con]tiin\a individual` sau un colectiv social. Practicile dis-
cursive care constituie subiecte ]i tipuri de subiectivitate sunt disper-
sate, r`spândite în diverse locuri. Iat` de ce este important` no\iunea de
intertextualitate. Textele se refer` mereu la alte texte, care la rândul lor
se refer` la altele. Puterea proprie limbajului nu este deci ceva care este
centralizat, emanând dintr-un subiect dat cu anticipa\ie.“5
Walker este fascinat de textele teoriei rela\iilor interna\ionale, pe
care le consider` deosebit de bune pentru deconstruc\ie, de vreme ce
aceast` disciplin` este posibil` datorit` unei serii de dihotomii concep-
tuale ]i lingvistice – realism contra idealism, ierarhie contra anarhie, teorie
contra practic`, etic` contra rela\ii interna\ionale ]i, cea mai semnificativ`,
politici contra rela\ii interna\ionale. În ciuda tuturor îndemnurilor (]i une-
ori a apologiei) din literatura de specialitate la realizarea unui fel de inte-
grare între teoria politic` (un discurs al progresului) ]i rela\iile inter-
na\ionale (un discurs al supravie\uirii), Walker exploreaz` în profunzime
modurile în care teoria politic` ]i studiul rela\iilor interna\ionale, departe
de a fi domenii academice separate, se constituie reciproc ca o condi\ie a
posibilit`\ii.
În lucrarea sa Inside/Outside: International Relations as Political
Theory, 1993, Walker se ocup` de conceptul de suveranitate statal`, pe
care îl consider` mult mai greu de „dep`]it“ decât cred mul\i cercet`tori.
Walker pretinde c` principiul suveranit`\ii statului este „crucial“ (unul
dintre cuvintele sale favorite), p`rând s` rezolve o serie de antinomii mo-
derne cum sunt eu-cel`lalt, identitate-diferen\`, universal-particular ]i uni-
tate-diversitate. Pe scurt, iat` argumentele sale:
„Principiul suveranit`\ii statului este mai pu\in o cerin\` legal` abstract`
]i mai mult o practic` politic` excep\ional de dens`. Ca r`spuns la problema
prolifer`rii autonomiilor într-o lume în care ierarhiile dispar, acest principiu arti-
culeaz` o interpretare specific modern` a spa\iului politic ]i o face prin rezolvarea
a trei contradic\ii fundamentale. El rezolv`, pe scurt, raportul dintre unitate ]i
diversitate, dintre intern ]i extern ]i dintre spa\iu ]i timp. Realizeaz` acest lucru
345 R. B. J. WALKER
apelând la practicile filozofice, teologice ]i culturale ale unei anumite
civiliza\ii istorice, conduse de nevoia de a în\elege ]i de a controla
acele momente de autonomie care s-au dezvoltat în tranzi\iile com-
plexe ale Europei premoderne .“6
Astfel ne bucur`m de beneficiile comunit`\ii, cet`\eni cu drepturi în
cadrul statului. Pentru ceilal\i, din afara statului, obliga\iile noastre sunt
ca pentru „umanitate“, adic` o reflectare palid` a legii naturale. În cadrul
statului, „progresul istoric“ este conceput de-a lungul unei dimensiuni
temporale, în timp ce arbitrara diviziune spa\ial` a politicilor interna\io-
nale garanteaz` continuarea ei mai curând ca sfer` a necesit`\ii decât a li-
bert`\ii. În interiorul unui stat, drepturile cet`\ene]ti universale de cet`-
\enie sunt, în principiu, aplicabile „tuturor“, cu observa\ia c` aceea]i uni-
versalitate depinde de capacitatea statului de a-i exclude „pe cei din afara
sa“. Walker exploreaz` semnifica\ia politic` a suveranit`\ii statale sufi-
cient de detaliat, afirmând c`, în absen\a oric`rei rezolv`ri „postmoderne“
a acestor contradic\ii, apelul la suveranitate este departe de a fi caduc.
Studiile lui Walker sunt importante pentru subminarea ideii c`
suveranitatea statului, ca principiu constitutiv al rela\iilor interna\ionale,
va fi în curând dep`]it`. El pune [n eviden\` sl`biciunea crescând` a pu-
terii discursive a suveranit`\ii într-o epoc` a unei pretinse „globaliz`ri“,
dar afirm` c` nu poate fi vorba de un substitut atâta timp cât este nevoie
ca mai [nt@i s` se descopere mijloace postmoderne pentru a dep`]i con-
tradic\iile lumii moderne. Activitatea sa este important` ]i pentru cei care
cred c` este posibil s` se rezolve marile ]i îndelungatele dezbateri din
domeniu cât timp se p`streaz` o anumit` identitate autonom` pentru „dis-
ciplina academic`“ a rela\iilor interna\ionale. Dup` Walker, condi\ia care
d` na]tere disciplinei este o barier` pentru rezolvarea dihotomiilor din
interiorul ei. La nivelul practicii, el afirm` c` multe din discu\iile despre
„noile“ mi]c`ri sociale sunt exagerate. Atât timp cât asemenea mi]c`ri
(constituite pe baza diferen\ierii dintre sexe sau a preocup`rii pentru medi-
ul înconjur`tor) nu reu]esc s` dea noi r`spunsuri la întreb`rile la care
suveranitatea statal` r`spunde atât de eficient, ele nu pot fi diferite de
„vechile“ mi]c`ri sociale ]i probabil vor avea aceea]i soart`.
În concluzie, lucr`rile lui Walker ne ajut` s` apreciem limitele
numeroaselor dezbateri despre compatibilitatea „realismului“ cu studiul
rela\iilor interna\ionale. Walker a contribuit mult la refacerea importan\ei
istorice a lui Max Weber în tradi\ia realist`, dar ]i la subminarea con-
cep\iei conform c`reia nu exist` decât o asem`nare rudimentar` între ori-
care doi „reali]ti“ în teoria rela\iilor interna\ionale.
RELA|II INTERNA|IONALE 346
Note
1. R. B. J. Walker, „Pedagogies on the Edge: World Politics Without International
Relations“, în Lev S. Gonick ]i Edward Weisband (ed.), Teaching World Politics:
Contending Pedagogies for a New World Order, Boulder, Colorado, Westview
Press, 1992, p. 173.
2. Zygmunt Bauman, Legislators and Interpreters: On Modernity, Postmodernity
and Intellectuals, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1987.
3. R. B. J. Walker, „Ethics, Modernity and the Theory of International Relations“,
în Richard L. Higgott ]i James L. Richardson (ed.), International Relations:
Global and Australian Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, The
Australian University Press, 1991, p. 129.
4. Termenul este bine explicat de Roxanne Lynn Doty, „Foreign Policy as Social
Construction“, [n International Studies Quarterly, nr. 37, 1992, p. 297-320.
5. Ibid., p. 302.
6. R. B. J. Walker, Inside/Outside: International Relations as Political Theory,
Cambridge, Cambridge University Press, 1993, p. 154.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolul referitor la Ashley.
Principalele lucr`ri ale lui Robert B. J. Walker
One World, Many Worlds: Struggles for a Just World Peace, Boulder, Colorado,
Lynne Reinner, 1988.
„Introduction: Speaking the Language of Exile: Dissident Thought in International
Studies“ (cu Richard K. Ashley), în International Studies Quarterly, nr. 34,
1990, p. 259-268.
„Conclusion: Reading Dissidence/Writing the Discipline: Crisis and the Question
of Sovereignty“ (cu Richard K. Ashley), în International Studies
Quarterly, nr. 34, 1990, p. 367-416.
„Interrogating State Sovereignty“ (cu Saul Mendlovitz), în R. B. J. Walker ]i Saul
H, Mendlovitz (ed.), Contending Sovereignties: Redefining Political
Community, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1990, p. 1-12.
„Sovereignty, Identity, Community: Reflections on the Horizons of Contemporary
Political Practice“, în Robert Walker ]i Saul H. Mendlovitz (ed.), Contending
Sovereignties: Redefining Political Community, Boulder, Colorado, Lynne
Reinner, 1990, p. 159-185.
„Ethics, Modernity and the Theory of International Relations“, în Richard L.
Higgott and James L. Richardson (ed.), International Relations: Global
and Australian Perspectives on an Evolving Discipline, Canberra, The
Australian University Press, 1991, p. 128-162.
347 R. B. J. WALKER
„Pedagogies on the Edge: World Politics Without International Relations“, în Lev S.
Gonick ]i Edward Weisband (ed.), Teaching World Politics: Contending
Pedagogies for a New World Order, Boulder, Colorado, Westview Press,
1992, p. 171-186.
„Gender and Critique in the Theory of International Relations“, în V. Spike Peterson
(ed.), Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations
Theory, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1992, p. 179-202.
Inside/Outside: International Relations as Political Theory, Cambridge, Cambridge
University Press, 1993.
„Violence, Modernity, Silence: From Max Weber to International Relations“, în
David Campbell ]i Michael Dillon (ed.), The Political Subject of Violence,
Manchester, Manchester University Press, 1993, p. 137-160.
„Social Movements World Polities“, în Millennium: Journal of International Studies,
nr. 23, 1994, p. 669-700.
„International Relations and the Concept of the Political“, în Ken Booth ]i Steve Smith
(ed.), International Relations Theory Today, Cambridge, Polity Press,
1995, p. 306-327.
Lecturi suplimentare
Brown, C., „Critical Theory and Postmodernism in International Relations“, în
A. J. R. Groom ]i Margot Light (ed.), Contemporary International Relations:
A Guide to Theory, Londra, Pinter, 1994, p. 56-68.
Camilleri, Joseph ]i Falk, Jim, The End of Sovereignty: The Politics of a Shrinking
and Fragmenting World, Londra, Edward Elgar, 1992.
Hansen, Lene, „Deconstructing a Discipline: R. B. J. Walker and International
Relations“, în Iver B. Neumann and Ole Waever (ed.), The Future of
International Relations: Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997.
Jones, Roy E., „The Responsibility to Educate“, [n Review of International Studies,
nr. 20, 1994, p. 299-311 (consulta\i ]i r`spunsul lui R. B. J. Walker, p. 313-322).
 FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR
INTERNA|IONALE

P@n` în anii ’80, în ciuda p`trunderii feminismului în alte ]tiin\e

sociale, rolul diferen\elor dintre sexe (gender) în teoria ]i practica rela\iilor
interna\ionale a fost, în general, ignorat. Situa\ia s-a schimbat ast`zi, c@nd
o serie de g@nditori femini]ti ]i-au îndreptat abord`rile critice spre acest
domeniu, în care cercetarea a fost indiferent` fa\` de chestiunea diferen-
\elor dintre sexe. Era totu]i inevitabil ca o critic` feminist`, îndreptat`
împotriva statului ]i a naturii teoriei politice, tributare diferen\ierii sexuale,
s` se manifeste într-o anumit` m`sur` ]i în studiul rela\iilor interna\ionale.
O dat` cu sf@r]itul r`zboiului rece, cu revenirea la „politicile de identitate“,
la care se al`tur` critica sus\inut` a pozitivismului specific domeniului din
anii ’80, oportunitatea de a examina rolul genului în rela\iile interna\ionale
a fost luat` în considerare de o serie de cercet`tori femini]ti. La nivel
empiric, opera Cythiei Enloe dezv`luie rolul femeilor în sus\inerea rela-
\iilor interna\ionale, chiar dac` acest rol se joac` în fundal ]i în marginea
teoriei rela\iilor interna\ionale. Jean Elshtain este o g@nditoare ale c`rei
contribu\ii în domeniul rela\iilor interna\ionale î]i au originea în în\e-
legerea profund` a rolului diferen\ierii sexuale în încadrarea concep\iilor
dominante asupra statului în g@ndirea occidental`. Ea clarific` în special
modul în care concep\iile despre rolul specific al b`rba\ilor ]i al femeilor
sunt exprimate în teoria ]i practica r`zboiului. Opera lui J. Ann Tickner se
concentreaz` pe rolul diferen\ierii sexuale în modelarea c`ilor în care se
studiaz` rela\iile interna\ionale. Ea afirm` c` inegalitatea dintre b`rba\i ]i
femei se reflect` în felul în care se g@nde]te despre „securitate“ ]i „stabili-
tate“ în afacerile interna\ionale.
Dac` experien\ele feminine nu sunt luate în considerare în stabi-
lirea a ceea ce se încadreaz` ]i a ceea ce nu se [ncadreaz` [n studiul rela-
\iilor interna\ionale, în\elegerea de c`tre noi a domeniului r`m@ne în mod
radical incomplet`.

JEAN BETHKE ELSHTAIN
Jean Bethke Elshtain, ca mul\i al\i g@nditori inclu]i în aceast` carte,
este greu de integrat în paradigmele cunoscute ale rela\iilor interna\ionale.
Autoarea refuz` s` se [ncadreze [n acestea ]i prefer` s` verifice posibili-
t`\ile domeniului [n mod autonom. De]i am putea s-o numim feminist`,
este foarte critic` la adresa unor ]coli de g@ndire feministe, care, afirm`
ea, perpetueaz` lipsa de în\elegere dintre b`rba\i ]i femei. Prin prisma
ultimei sale lucr`ri privind soarta democra\ei în SUA, ar fi mai potrivit s`
consider`m c` apar\ine mi]c`rii „comunitariene“ („communitarian“
movement), dar ea subliniaz` ]i nevoia unei „societ`\i civile“ interna\io-
nale mai puternice.
În primul r@nd, Elshtain este un teoretician politic deosebit de inte-
resat de rolul diferen\ierii sexuale în modelarea felului în care în\elegem
„politica“, fie ea intern` sau interna\ional`. Ea a urm`rit modul în care teo-
ria politic` este impregnat` de în\elegerea separa\iei dintre sfera public` ]i
cea privat`, a statului-na\iune ]i a r`zboiului. Mare parte din opera ei
relev` rolul genului (gender) nu numai în profilarea modului în care con-
cepem ]i vorbim despre rela\iile interna\ionale, ci ]i a celui în care ac\i-
on`m în rela\iile interna\ionale. Desigur, aceasta \ine de un scop mai larg,
acela de a trece dincolo de practicile intelectuale ]i politice care per-
petueaz` tiparul potrivit c`ruia b`rba\ii ]i femeile g@ndesc despre ei în]i]i
]i despre posibilit`\ile deschise lor.
J. B. Elshtain s-a n`scut în 1940, [n nordul statului Colorado. A
crescut într-un sat mic – Timnath – cu 185 de locuitori. Tat`l ei era admi-
nistrator la ]coala din Timnath, ea fiind cea mai mare dintre cei cinci copii.
În timpul liceului, Elshtain a fost vicepre]edinta na\ional` a mi]c`rii
„Future Homemakers of America“, demonstr@nd un talent oratoric
deosebit, pentru care a c@]tigat numeroase premii. Dup` încheierea studi-
ilor liceale, a plecat la Colorado State University pentru a studia istoria;
mai t@rziu, s-a transferat la University of Colorado, unde ]i-a ob\inut
licen\a în 1963. În aceea]i perioad` s-a c`s`torit, a avut trei copii ]i a
divor\at. În 1973 a ob\inut titlul de doctor la Universitatea Brandeis,
al`tur@ndu-se ulterior Departamentului de }tiin\e Politice al Universit`\ii
Massachusetts (la Amherst) pe post de conferen\iar. A devenit profesor
asociat în 1976 ]i profesor titular în 1981. În 1988, a fost numit` profesor
de ]tiin\e politice la Universitatea Vanderbilt (fiind ]i prima femeie c`reia
i s-a rezervat o catedr` la Vanderbilt). În 1995 ea a devenit primul profe-
sor de etici sociale ]i politice la Divinity School a Universit`\ii din Chicago.
351 J. B. ELSHTAIN
Activitatea lui Elshtain în domeniul rela\iilor interna\ionale
porne]te de la examinarea rolului diferen\ierii sexuale pentru a institui
diviziunea dintre sfera public` ]i cea privat` în teoria politic`. În Public
Man, Private Woman, ea exploreaz` modul în care aceast` distinc\ie este
tratat` de-a lungul istoriei g@ndirii politice, în scopul de a schi\a evolu\ia
semnifica\iei termenului de „politic`“. Ea afirm` c` se petrece o schim-
bare spectaculoas` în felul în care cele dou` sfere sunt concepute, o dat`
cu declinul Greciei antice ]i afirmarea cre]tinismului, dar diferen\ierea
sexual` r`m@ne esen\ial` în demarcarea acestora. Lucrarea a marcat
importan\a diferen\ierii sexuale pentru a ar`ta modul în care sfera politic`
este identificat` ]i asociat` cu caracteristici pretins masculine. Construc\ia
bazat` pe diferen\ierea sexual` a deosebirilor dintre sfera „domestic`“ ]i
sfera politic` r`m@ne în centrul operei sale ]i în cadrul preocup`rilor ei în
domeniul rela\iilor interna\ionale.
Women and War (1987) este cea mai cunoscut` carte a ei, poate ]i
pentru c` este prima dintr-un val de literatur` feminin` publicat` în ultimul
deceniu. Este în acela]i timp o carte neobi]nuit`, fiind neconven\ional`.
Într-un anumit fel, nici m`car nu este despre r`zboi în sine. Nu g`sim aici
nici o încercare de a intra în dezbaterea asupra „cauzelor r`zboiului“ în inte-
riorul sistemului interna\ional sau asupra politicilor potrivite pentru redu-
cerea inciden\ei r`zboiului. În locul uzualei întreb`ri „Care este cauza
r`zboiului ?“, Elshtain este interesat` de procesele psihice care fac posibil
r`zboiul. Ea este preocupat` în special de modul în care asemenea percep\ii
sunt legate de construc\ia rolurilor genurilor în societate ]i de motivele lip-
sei de interes fa\` de o astfel de construc\ie [n tradi\ia teoretic` anglo-ameri-
can`. În esen\`, lucrarea este o contabilizare plin` de imagina\ie a „mitu-
rilor“ tradi\ionale privind rela\iile dintre b`rba\i ]i femei ]i a rolului lor în
r`zboi. Ea descrie cele dou` mituri dominante: „b`rbatul r`zboinic“ ]i
„femeia, suflet minunat“.
Lucrarea este neobi]nuit` ]i prin faptul c` Elshtain se implic` direct
în text ]i î]i nareaz` istoria propriei vie\i, apel@nd des la jurnalul \inut în
perioada 1956-1972. Scopul ei este „s` conturez mai înt@i înt@lnirea mea,
copil ]i viitor cet`\ean, cu lumea mai larg`, adult`, a r`zboiului ]i a
violen\ei colective, a]a cum mi-a fost transmis` prin filme ]i prin expe-
rien\a mea familial`; apoi, pozi\ia de martor înn`scut, ca adolescent`, stu-
dent`, mam` ]i teoretician politic“. 1 Nara\iunea personal` se între\ese cu
argumenta\ia istoric` mai larg`, astfel înc@t cititorul devine solidar cu
încercarea lui Elshtain de „a g`si o voce care s` acopere distan\a dintre
vie\ile individuale ]i loialit`\ile ]i obliga\iile publice“. 2
RELA|II INTERNA|IONALE 352
Prima parte a studiului lui Elshtain schi\eaz` în linii mari dez-
voltarea valorilor civice în vechea Grecie ca av@nd aspect militar inevi-
tabil, concluzie consonant` cu analizele separa\iei public/privat din lucr`-
r`rile sale anterioare. Al`turi de dezvoltarea acestei virtu\i civice „înar-
mate“, ca un element major în cultura vestic`, ea examineaz` cealalt`
tradi\ie cre]tin`, a încerc`rilor de „dezarmare a virtu\ilor civice“. Aceasta
\ine de pacifismul cre]tinismului timpuriu, iar doctrina cre]tin` a „r`z-
boiului just“ poate fi considerat` o încercare de a media între cele dou`
aspecte ale culturii occidentale.
„Cu scopul de a restr@nge violen\a colectiv`, de a tempera orient`rile
de tip realpolitik ]i de a construi identit`\i umane, urma]ii actuali ai
g@ndirii «r`zboiului just» presupun (1) existen\a unor dispozi\ii – dac`
nu convingeri – morale universale, de aici posibilitatea unei etici nere-
lativiste; (2) nevoia unei judec`\i morale asupra a cine/ce este agre-
sor/victim`, just/nejust, acceptabil/inacceptabil etc.; (3) eficacitatea
poten\ial` a apelurilor ]i a argumentelor morale de a opri «bra\ul»
for\ei. Aceasta se adaug` la o viziune a valorilor civice nu în sensul cla-
sic, militar, ci [ntr-un fel care se produce indiferent de necesit`\i.“3
C@t este de necesar ni se arat` prin puterea miturilor de a favoriza
r`zboiul. În a doua parte a lucr`rii, Elshtain î]i ad@nce]te studiul, aduc@nd
în discu\ie mituri ]i pove]ti tradi\ionale contrastante, potrivit c`rora fe-
meile sunt v`zute ca d`t`toare de via\`, iar b`rba\ii drept cei care iau via\a.
Înc` o dat`, metaforele vorbesc. În cadrul ]i al`turi de miturile dominante
men\ionate, Elshtain categorise]te femeile în „excep\iile feroce“ (the
„Ferocious Few“), exemplific@nd maternitatea spartan` (mama spartan`
a c`rei prim` preocupare este rezultatul b`t`liei ]i abia apoi soarta fiului
participant la b`t`lie) ]i „majoritatea noncombatant`“ (the „Noncombatant
Many“). Aceast` ultim` clasificare ne ofer` ]i imaginea dominant` a
rela\iei dintre femei ]i r`zboi, chiar dac` nu lipsesc nici relat`ri despre
femei lupt`toare.
Elshtain î]i mut` apoi aten\ia asupra construirii identit`\ilor mascu-
line în cadrul perpetu`rii discursurilor mitice despre r`zboi. Similar
miturilor tradi\ionale care ne domin` imaginile asupra femeilor ]i r`zboiu-
lui, exist` ]i tipare de g@ndire privind „b`rba\ii r`zboinici“. Ea analizeaz`
trei asemenea personaje masculine prototipice, „majoritatea militant`“
(the „Militant Many“), „minoritatea pacifist`“ (the „Pacific Few“) ]i
„r`zboinicul milos“ (the „Compassionate Warrior“). În acest context, ea
descrie limitele pe care rolurile de gen le impun b`rba\ilor ]i femeilor.
353 J. B. ELSHTAIN
B`rba\ii compun fronturile b`t`liilor, iar femeile-mame \in frontul de acas`.
Pentru c` aceste roluri sunt centrale în alc`tuirea identit`\ii noastre, Elshtain
sugereaz` c` rela\iile dintre b`rba\i ]i femei nu pot fi reconstruite dac` nu
ne reconsider`m g@ndirea despre r`zboi.
În concluzie, ea crede c` ar trebui destabilizate miturile care ajut`
la perpetuarea r`zboiului. Elshtain accentueaz` nevoia de a crea „imagini
alternative ale cet`\eniei“ fa\` de cele asociate în mod tradi\ional cu valo-
rile civice militare (armed civic virtue). Trebuie „s` cre`m spa\ii sociale,
experimente interactive care s` elibereze identit`\i, oferind b`rba\ilor ]i
femeilor ocazia de a împ`r\i riscurile în calitate de cet`\eni“.4 De]i
Elshtain nu dezvolt` acest punct în mod deosebit, valoarea lucr`rii Women
and War const` în schi\area problemelor epistemologice ale abord`rii stu-
diului r`zboiului din perspectiva b`rba\ilor ]i a femeilor în cultura vestic`.
Elshtain a scris mult despre modul în care studiul rela\iilor interna-
\ionale marginalizeaz` diferen\ierea sexual`. |inta ei principal` este, cum
se poate b`nui, realismul. Cercet`torii tind s` vad` statul ca pe un „dat“ ]i
atunci se concentreaz` asupra rela\iilor dintre state într-un mediu presupus
a fi anarhic, deriv@nd modele de comportament statal din caracteristicile
structurale ale sistemului interna\ional. Printr-o astfel de abordare nu
numai c` se evit` punerea unor probleme importante privind construc\ia
social` a statului în sine, ci se ]i ascunde rolul genului de cadru al modului
în care studiem rela\iile interna\ionale. Subordonarea eticii în fa\a „]tiin\ei“
]i ignorarea general` a complicit`\ii teoriei politice în construirea diho-
tomiei dintre „interior“ ]i „exterior“ sunt dou` caracteristici ale studiului
rela\iilor interna\ionale, în special în SUA, pe care Elshtain le condamn`. 5
Unul dintre cele mai reconfortante aspecte ale operei lui Elshtain
este c` ia în serios diferen\ierea sexual` ca rezultat al construc\iei sociale
a b`rba\ilor ]i femeilor. A]a cum noteaz` Adam Jones în critica sa la con-
tribu\iile feministe în rela\iile interna\ionale, „foarte rar po\i g`si o lucrare
– m` g@ndesc la Women and War a lui Elshtain – care exploreaz` într-o
manier` echilibrat` ambiguit`\ile construc\iei diferen\ierii sexuale ]i diver-
sitatea experien\elor de via\` ale b`rba\ilor ]i femeilor“. 6 Ea nu-]i pierde
prea mult timp cu ideea naiv` c` femeile ar fi inerent mai pa]nice dec@t
b`rba\ii ]i c`, dac` ar exista mai multe femei în pozi\ii de decizie politic`,
lumea ar fi mai pa]nic`. Elshtain arat` c` unele femei aflate în pozi\ie de
lider na\ional, ca regina Elisabeta I ]i Margaret Thatcher, nu prea s-au
dovedit a fi pacifiste. Ea arat` ]i c` presupunerea c` femeile sunt în mod
natural opuse r`zboiului a fost utilizat` ca argument antifeminist pentru a
„scuti“ femeile de nepl`cerile votului ]i de participarea politic`. Ceea ce a
RELA|II INTERNA|IONALE 354
impresionat-o cel mai mult pe Elsthain în timp ce a scris Women and War
a fost a fost tema sacrificiului în povestirile de r`zboi studiate:
„Textele … care au pus r`zboiul … pe seama agresivit`\ii masculine
au devenit din ce în ce mai pu\in credibile … este o u]urare s`-mi dau
seama c` propriul meu fiu probabil nu a fost un animal st@nd la p@nd`
]i a]tept@nd ocazia s`-]i arate col\ii ]i s` verse s@ngele altcuiva.“7
Iat` de ce ar fi simplist s` o etichet`m pe Elshtain ca „feminist`“,
fie admirativ, fie depreciativ. Într-adev`r, ea a f`cut mult pentru a submi-
na ideea c` exist` o mi]care feminist` unit` ]i ]i-a ar`tat îngrijorarea c`
aceast` etichet` nu numai c` produce iluzia unit`\ii dintre femei, ci ]i
compromite necesitatea de a g`si c`i de angajare în „virtutea civic`“, care
transcende genul:
„Un cor polifonic de voci feminine, ale c`ror melodii diferite sunt
sesizabile, se aude acum în \ar`. Printre ele se afl` Antigone contem-
porane («La naiba, nu-l voi l`sa s` plece!»), femei tradi\ionale («Vreau
s` fiu protejat` ]i b`rba\ii sunt f`cu\i s` protejeze!»), lupt`toare pe
frontul de acas` («Du-te, omule, ]i mori pentru patrie!»), femei f`r`
capacitate civic` («Nu ]tiu prea bine!»), femei-r`zboinic («Sunt gata
s` lupt!») ]i femei pacifiste («Pacea este calea femeii!»). Fiecare din-
tre aceste voci poate fi interpretat` ca v@rful unei piramide cobor@nd,
pe fiecare latur`, pentru a se coagula în identit`\i sociale u]or de recu-
noscut, care uneori se manifest` ca mi]c`ri feministe.“8
Elshtain este critic` ]i fa\` de feministele care proclam` c` „tot ceea
ce este personal este politic“. Ea condamn` construc\ia pe baz` de diferen-
\iere sexual` a opozi\iei privat/public, dar consider` c` încercarea feminis-
telor radicale de a politiza domeniul privat este ea îns`]i o strategie patri-
arhal`, dar una care inverseaz` pur ]i simplu ierarhia tradi\ional` dintre
b`rba\i ]i femei.9
În excelenta lor analiz` a operei lui Elshtain, Jenny Edkins ]i
Veronique Pin-Fat sugereaz` c` proiectul ei are dou` p`r\i: o angajare [n
metoda constructivismului social ]i nevoia politic` de „a reconstrui soci-
alul pun@nd accent pe dificultatea manipul`rii forma\iunilor discursive“. 10
Din p`cate, ce ar însemna aceast` „reconstruire a socialului“ este vag des-
cris în lucr`rile ei. Uneori, ea face apel la ceea ce nume]te „politic` f`r`
suveranitate“, ce pare s` arate în direc\ia înt`ririi societ`\ii civile globale.
Dar viziunea r`m@ne vag` ]i slab articulat`. Dincolo de aceasta, Elshtain
este un g@nditor-cheie în rela\iile interna\ionale contemporane nu din
cauz` c` ne arat` cum s` ajungem de „aici“ „acolo“, ci pentru c` ne spune
355 J. B. ELSHTAIN
ce înseamn` acest „aici“. Demonstr@nd modul în care r`zboiul \ine în con-
tinuare de un discurs legat de gen în cultura occidental`, opera lui Elshtain
deschide studierea rela\iilor interna\ionale astfel înc@t cercet`torii, indifer-
ent de sex, s` poat` evalua implica\iile politice ale ceea ce nu este, la urma
urmei, dec@t o înt@mplare a na]terii.
Note
1. Jean Bethke Elshtain, Women and War, New York, Basic Books, 1987. p. 4.
2. Ibid., p. 42.
3. Ibid., p. 151.
4. Ibid., p. 257.
5. Consulta\i în special Jean Bethke Elshtain, „International Politics and Political
Theory“, în Ken Booth ]i Steve Smith (ed.), [n International Relations Theory
Today, Cambridge, Polity Press, 1995, p. 263-78.
6. Adam Jones, „Does «Gender» Make the World go Round? Feminist Critiques of
International Relations“, în Review of International Studies, nr. 22, 1996, p. 421.
7. Jean Bethke Elshtain, „Sovereignty, Identity, Sacrifice“, în V. Spike Peterson
(ed.), Gendered States: Feminist (Re)visions of International Relations Theory,
Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1992, p. 142.
8. Elshtain, Women and War, p. 233.
9. Jean Bethke Elshtain, Public Man, Private Woman: Women in Social and Political
Thought, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1981, p. 104.
10. Jenny Edkins ]i Veronique Pin-Fat, „Jean Bethke Elshtain: Traversing the Terrain
Between“, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (ed.), The Future of International
Relations: Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997, p. 310.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la Enloe,
Walker ]i Walzer.
Principalele lucr`ri ale lui Jean Bethke Elshtain
Public Man, Private Woman: Women in Social and Political Thought, Princeton,
New Jersey, Princeton University Press, 1981.
The Family in Political Thought, Brighton, Harvester, 1982.
„Reflections on War and Political Discourse: Realism, Just War, and Feminism in
a Nuclear Age“ , în Political Theory, nr. 13, 1985, p. 39-57.
Meditations on Modern Political Thought: Masculine/Feminine Themes from
Luther to Arendt, New York, Praeger, 1986.
RELA|II INTERNA|IONALE 356
Women and War, New York, Basic Books, 1987.
„The Problem with Peace“ , în Millennium: Journal of International Studies,
nr. 17, 1988, p. 441-449.
Power Trips and Other Journeys: Essays in Feminism as Civic Discourse,
Madison, Wisconsin, University of Wisconsin Press, 1990.
Just War Theory, Oxford, Basil Blackwell, 1992.
„Sovereignty, Identity, Sacrifice“ , în V. Spike Peterson (ed.), Gendered States:
Feminist (Re)visions of International Relations Theory, Boulder,
Colorado, Lynne Reinner, 1992, p.141-154.
„Bringing It All Back Home, Again“, în James N. Rosenau (ed.), Global Voices:
Dialogues in International Relations, Boulder, Colorado, Westview Press,
1993, p. 97-116.
„The Risks and Responsibilities of Affirming Ordinary Life“, în James Tully
(ed.), Philosophy in an Age of Pluralism: The Philosophy of Charles
Taylor in Question, Cambridge, Cambridge University Press, 1994.
Democracy on Trial, New York, Basic Books, 1995.
„International Politics and Political Theory“, în Ken Booth and Steve Smith (ed.),
International Relations Theory Today, Cambridge, Polity Press, 1995,
p. 263-278.
Lecturi suplimentare
Berkman, Joyce, „Feminism, War, and Peace Polities “ , în Jean Bethke Elshtain ]i
Sheila Tobias (ed.), Women, Militarism and War: Essays in History,
Politics and Social Theory, Oxford, Rowman ]i Liltlefield, 1990.
Edkins, Jenny ]i Pin-Fat, Veronique, „Jean Bethke Elshtain: Traversing the
Terrain Between “, în Iver B. Neumann ]i Ole Waever (eds.), The Future of
International Relations: Masters in the Making, Londra, Routledge, 1997,
p. 290-315. Con\ine o bibliografie complex` a lucr`rilor lui Jean Bethke
Elshtain.
Light, Margot ]i Halliday, Fred, „Gender in International Relations“, în A.J.R.
Groom ]i Margot Light (ed.), Contemporary International Relations: A
Guide to Theory, Londra, Pinter, 1994, p. 45-55.
CYNTHIA ENLOE
Cynthia Enloe este profesor de rela\ii interna\ionale la Universi-
tatea Clarke, unde pred` din 1972. }i-a început cariera academic` ca
cercet`tor al dezvolt`rii etnice ]i politice din Asia de Sud-Est. De la
începutul anilor ’80, ea a fost o figur` central` în încercarea de a revela
importan\a diferen\ierii sexuale în teoria ]i practica rela\iilor interna-
\ionale. Metoda ei de scris este una cu totul nou`, care caut` s` eviden\ieze
multitudinea rolurilor jucate de femei în determinarea for\elor economice
globale ]i a interac\iunilor statale, care depind, dup` ea, de rela\iile per-
sonale dintre femei ]i b`rba\i. Opera ei este uneori catalogat` ca o versi-
une de empirism feminist în teoria rela\iilor interna\ionale, preocupat` în
primul r@nd de studiul femeilor ]i al rolului diferen\ierii sexuale ]i de
dezv`luirea limitelor cadrelor dominante de analiz` din domeniul rela-
\iilor interna\ionale. Pentru c`, de]i a devenit o practic` obi]nuit` divi-
zarea c@mpului rela\iilor interna\ionale în diferite paradigme, Cynthia
Enloe afirm` c` nici una dintre ele nu este adecvat` dac` suntem preocu-
pa\i de explicarea rolului genului în construirea identit`\ii noastre politice
]i de explorarea efectelor acestuia în rela\iile interna\ionale.
Opera sa trebuie s` fie citit` deci cu con]tiin\a faptului c` modul în
care g@ndim rela\iile interna\ionale este îngr`dit de paradigmele existente.
Ele ne limiteaz` nu numai domeniul de percep\ie (ceea ce „vedem“ ca
fiind cei mai importan\i actori ]i rela\ii), ci ]i domeniul nostru conceptu-
al. Orizontul intelectual ne ajut` s` definim ceea ce consider`m important
de studiat ]i de aceea este indispensabil. El este ]i restrictiv. C@nd exclu-
dem din con]tiin\a noastr` anumite p`r\i din realitate, facem aceasta nu
numai ca g@nditori individuali sau ca o consecin\` inevitabil` a unor legi
universale ale percep\iei umane, ci ]i ca fiin\e sociale. Ceea ce poate fi
considerat „relevant“ este de fapt definit astfel de regulile sociale (]i, ar
spune Enloe, de gen) ale excluderii. Aceste reguli sunt deseori implicite ]i
înv`\area lor este o parte a socializ`rii noastre într-un domeniu de cerce-
tare predominant masculin. Cititorul va remarca de pild` c`, în afar` de
teoreticienii prezenta\i în aceast` sec\iune a c`r\ii, între ceilal\i patruzeci
]i ]apte se g`se]te doar o femeie (Susan Strange). Ironic, este foarte difi-
cil s` explor`m ceea ce este în mod „normal“ exclus din raza aten\iei noas-
tre. Exact capacitatea de a ne concentra asupra a ceea ce de obicei ignor`m
ne poate ajuta s` în\elegem fundamentele tacite ]i totu]i rudimentare ale
ordinii interna\ionale. Examinarea contextului social ]i a dinamicii exclu-
derii mentale ajut` la revelarea formei subtile dar extrem de puternice a
RELA|II INTERNA|IONALE 358
controlului social, acela care ne influen\eaz` nu numai conduita, ci ]i
modul de g@ndire.
Mai mult, cei exclu]i deseori din sfera aten\iei noastre nu sunt indi-
vizi sau grupuri oarecare, ci membri ai unor categorii sociale specifice,
ceea ce face crucial` con]tientizarea capcanei epistemologice ce provine
din absolutizarea orizontului nostru socio-mental. Acesta nu este static, ci
se poate schimba în timp; astfel, acele grupuri sociale care sunt excluse la
un moment dat de la ordinea politic` ]i moral` pot fi incluse într-o peri-
oad` ulterioar`. De exemplu, cu numai 200 de ani în urm`, p`rea ridicol`
acordarea de drepturi politice femeilor din Anglia. Înainte de a primi
asemenea drepturi, a fost nevoie ca ele s` lupte pentru a fi „v`zute“ ]i
recunoscute ca cet`\eni egali cu b`rba\ii. Opera Cynthiei Enloe trebuie
în\eleas` ca parte a acestei lupte în studiul rela\iilor interna\ionale.
De exemplu, în lucrarea ei cea mai cunoscut`, incitant denumit`
Bananas, Beaches and Bases (1990), Enloe pune o întrebare simpl` care
conduce la direc\ii nea]teptate ]i la concluzii complexe. Ce se înt@mpl` cu
modul nostru de a în\elege politica interna\ional` dac` lu`m experien\ele
de via\` feminine ca elemente centrale ale analizei noastre? În încercarea
de a r`spunde la aceast` întrebare ea se concentreaz` asupra a ]apte scene
majore ale unei politici interna\ionale privite prin prisma diferen\elor de
gen: turismul, na\ionalismul, bazele militare, diploma\ia, m@na de lucru
feminin` din agricultur`, industria textil` ]i serviciile. Ea arat` cum impli-
carea femeilor faciliteaz` turismul, colonialismul ]i exploatarea statelor
s`race de cele puternice economic. Rolul femeilor în industria turismului
sexual interna\ional, posibilitatea lor de a c`l`tori în siguran\` ]i de a-]i
folosi imaginea în dezvoltarea turismului sunt esen\iale pentru bunul mers
al sistemului economic interna\ional. Dup` p`rerea Cynthiei Enloe, „fap-
tul c` turismul nu este tratat la fel de serios ca petrolul sau armamentul de
c`tre comentatorii politici conven\ionali ne poate spune mai mult despre
construc\ia ideologic` a «seriozit`\ii» dec@t despre politica turismului“. 1
Men\inerea economiei politice interna\ionale depinde totu]i de sta-
bilitatea rela\iilor politice ]i militare dintre state. În schimb, crearea de
comunit`\i politice ]i militare stabile a fost responsabilitatea femeilor ca
so\ii, prietene, prostituate ]i amfitrioane. Recrut`rile militare le-au creat
femeilor oportunitatea de a se al`tura for\elor armate din unele state ]i, de
asemenea, le-au permis militarilor s`-]i ia so\iile cu ei în misiuni externe
de durat`. În discu\ia privind politica sexual` a bazelor militare, Enloe
subliniaz` contribu\ia femeilor la crearea în str`in`tate a unor comunit`\i
militare echilibrate ]i la stabilizarea vie\ii personalului militar sta\ionat
dincolo de grani\ele \`rii. În mod similar examineaz` diploma\ia interna-
359 C. ENLOE
\ional`, concentr@ndu-se asupra so\iilor de diploma\i, detaliind responsa-
bilit`\ile, problemele ]i avantajele femeilor c`s`torite cu diploma\i ]i
demonstr@nd c` activitatea lor nepl`tit` ajut` la men\inerea unei atmosfere
care favorizeaz` diploma\ia.
Studiind femeile în calitate de consumatoare, dar ]i de lucr`toare în
domeniul textil, casnic ]i agricol, Enloe dezv`luie gradul în care economia
interna\ional` depinde de munca femeilor. Studiul ei de caz se refer` la
crearea ]i dezvoltarea pie\ei interna\ionale de banane, bazat`, dup` opinia
ei, pe diferen\ierea rolurilor dup` gen. Anumite munci erau definite în
mod explicit ca fiind „masculine“, duc@nd la o identitate corespunz`toare
masculin` asociat` cu ele. Femeile erau considerate drept „consumatori“
în Europa ]i SUA. Munca feminin` în economia bananelor este invizibil`,
dar esen\ial` în prelucrare ]i ambalare. Enloe se angajeaz` în analize sim-
ilare ale industriilor textile ]i de confec\ii ca ]i ale industriei interna\ionale
a muncilor casnice. În cazul în care cineva ar considera c` aceste studii de
caz sunt marginale fa\` de „afacerile adev`rate“ ale economiei interna-
\ionale, ar trebui s` \in` seama de faptul c`, de exemplu, femeile filipineze
care muncesc în str`in`tate ca servitoare au o contribu\ie la economia
na\ional` mai mare dec@t industriile locale ale zah`rului ]i mineritului.
Enloe exploreaz` ]i ambiguitatea moral` a luptei pentru autodeter-
minare prin prisma preocup`rii sale pentru experien\a feminin`. Pe de o
parte, lupta na\ionalist` pentru independen\` politic` este dus` în numele
libert`\ii fa\` de controlul colonial. Dar Enloe subliniaz` c` na\ionalismul
se poate dezvolta f`r` a afecta structurile patriarhale din colonie ]i poate
determina apari\ia unor noi forme de sexism indigen. În special lupta
armat` poate avea o influen\` negativ` asupra ]anselor de eliberare a
femeilor în sens feminist.
„Militarizarea pune accent pe unitatea comunit`\ii în numele supra-
vie\uirii na\ionale, o prioritate care poate bara criticile femeilor privind
practicile ]i atitudinile patriarhale. Astfel, militarizarea na\ionalist`
poate privilegia b`rba\ii.“2
Femeile pot juca un rol esen\ial în perpetuarea colonialismului, dar
se pot num`ra ]i printre victimele acestuia. Enloe examineaz` rolul feme-
ilor europene ca for\e „civilizatoare“, ca înv`\`toare ]i asistente medicale.
În lucrarea urm`toare, The Morning After: Sexual Politics at the
End of the Cold War (1993), Enloe continu` c`utarea r`spunsului la între-
barea: „Unde sunt femeile?“ De data aceasta ea studiaz` rela\iile dintre
b`rba\i ]i femei ]i rolul acestora în men\inerea militariz`rii în timpul ]i
dup` r`zboiul rece. Înc` o dat`, ea încearc` s` dezv`luie at@t formele de
RELA|II INTERNA|IONALE 360
masculinitate ]i feminitate c@t ]i rela\iile dintre b`rba\i ]i femei pe care
s-a bazat, printre altele, militarismul r`zboiului rece. Ea mai examineaz`
din perspectiva genului implica\iile demilitariz`rii din perioada de dup`
r`zboiul rece, avertiz@nd împotriva speran\elor optimiste asupra rezul-
tatelor unei p`ci care ignor` diferen\ierea sexual`. Metoda este similar`
celei din lucrarea precedent`, autoarea utiliz@nd biografii specifice ale
unor b`rba\i ]i femei din diferite zone ale lumii pentru a sprijini o viziune
mai larg` despre militarismul puternic legat de rolurile de gen ]i cum aces-
ta d` un anumit profil no\iunilor de pericol, securitate ]i munc`. Ea afirm`
c` dou` abord`ri importante pentru a în\elege militarismul, definit ca un
proces prin care o societate devine controlat` de sau dependent` de as-
pectele sau mijloacele militare, au e]uat prin excluderea modului în care
sunt legate împ`r\irea oamenilor dup` sexe ]i identitate. Abord`rile cen-
trate pe stat sau pe capitalism ar trebui s` fie mai complete, prin încorpo-
rarea dimensiunii de gen a militariz`rii. Lucrarea studiaz` din mai multe
puncte de vedere scopul politicilor r`zboiului rece, pe m`sur` ce Cynthia
Enloe utilizeaz` locuri ]i experien\e feminine pentru a face conexiuni între
militarism, na\ionalism ]i r`zboiul rece. Ea extinde domeniul geografic al
r`zboiului rece pentru a-l duce pe cititor dincolo de manevrele celor dou`
superputeri, prefer@nd s` se concentreze asupra femeilor din armata ame-
rican`, asupra diverselor efecte ale femeilor în uniform` [n grupurile care
militeaz` pentru drepturile homosexualilor ]i lesbienelor, pentru femeile
albe de carier`, femeile afro-americane din armat` ]i feministele din Con-
gresul american.
Enloe afirm` c` rela\iile de familie ale femeilor ca mame, so\ii, pri-
etene ]i prostituate formeaz` baza necesar` pentru „politicile înalte“ (high
politics), care sunt obiectul principal de studiu pentru mul\i cercet`tori ai
rela\iilor interna\ionale. Un bun exemplu este analiza f`cut` de ea r`zboiu-
lui din Golf din 1991. Departe de a se opri asupra ac\iunilor ]i dispozi\iilor
mentale ale lui George Bush, François Mitterrand sau Saddam Hussein, C.
Enloe studiaz` r`zboiul din perspectiva unei menajere filipineze lucr@nd
în Kuweit. Femei filipineze au emigrat din propria \ar` s`r`cit` pentru a
lucra ca menajere în statele cu economii puternice din zona Golfului.
Al`tur@ndu-se celor aproape 30 000 de menajere din Orientul Mijlociu,
ele nu s-au putut opune abuzurilor ]i violurilor din partea patronilor sau,
în cazul Kuweitului, ale trupelor irakiene de ocupa\ie.
A]a înc@t c`utarea de c`tre Cynthia Enloe a unui r`spuns la între-
barea privind locul ]i rolul femeilor în rela\iile interna\ionale o duce
departe de agenda uzual` de întreb`ri a cercet`torilor din domeniu, dar ea
consider` cele dou` agende ca fiind direct conectate. For\ele economice
361 C. ENLOE
globale ]i înaltele politici ale r`zboiului ]i ale diploma\iei dintre marile
puteri influen\eaz` via\a de zi cu zi a femeilor. Pe de alt` parte, conducerea
afacerilor externe depinde în mare parte de rela\iile „particulare“ ale
femeilor cu b`rba\ii, ca ]i de construc\ia social` a rela\iilor dintre sexe în
perpetuarea militarismului în lumea modern`. Astfel, ea afirm` c` „ana-
li]tii rela\iilor interna\ionale subestimeaz` cantitatea ]i varietatea tipurilor
de putere care ac\ioneaz` în orice rela\ie interstatal` ]i fac gre]eala de a
presupune c` «intriga» situa\iei este mult mai simpl` ]i unidirec\ional`
dec@t ar putea fi în realitate. A lua [n serios experien\ele ]i reac\iile ...
oamenilor care tr`iesc discret la margine sau jos este una dintre cele mai
exacte metode de a le estima.“3
Pe l@ng` dezv`luirea rolului practic al rela\iilor dintre sexe, opera
Cynthiei Enloe se constituie ca o provocare la adresa modului obi]nuit în
care studiem rela\iile interna\ionale. Este o caracteristic` a majorit`\ii stu-
diilor în rela\ii interna\ionale aceea de a pre\ui distan\a teoretic` dintre su-
biect ]i obiect, ca ]i o anumit` parcimonie teoretic`. Potrivit acestei abor-
d`ri conven\ionale, valoarea teoriei ca instrument de analiz` const` în fap-
tul c` ne permite s` simplific`m obiectul de studiu ]i s` ne concentr`m se-
lectiv pe actorii-cheie ]i rela\iile dintre ei. A]a cum subliniaz` Craig Murphy,
opera Cynthiei Enloe ]i a altor feministe din domeniu ne oblig` s` lu`m în
considerare modul în care distorsiunile legate de diferen\ierea sexual` în
studiul rela\iilor interna\ionale limiteaz` valoarea a ceea ce consider`m
surse credibile de cunoa]tere, ca ]i criteriile pentru evaluarea acesteia.
„Criticii ajung la concluzia c` în domeniul rela\iilor interna\ionale
exist` tendin\a de a se supraaprecia (1) o atitudine distan\at` ]i dezin-
teresat` fa\` de subiec\ii lor, (2) perspectivele celor puternici ]i (3)
mijloacele specifice utilizate pentru încheierea dezbaterii academice.
În contrast, noua literatur` subliniaz` importan\a (1) realiz`rii unei mai
mari conexiuni cu subiec\ii analizei, (2) a angaj`rii în discu\ie a per-
spectivelor celor dezavantaja\i ]i a (3) evit`rii situa\iilor de tran]are
definitiv` a dezbaterii.“4
R`m@ne de v`zut modul [n care cercet`toarele feministe, ca ]i
„agenda“, într-adev`r l`rgit`, a chestiunilor legate de gen ]i rela\ii inter-
na\ionale pot contribui la recl`direa domeniului privit ca un tot. Pe de o
parte, opera Cynthiei Enloe a contribuit mult la deconstruirea paradig-
melor dominante ]i a expus limitele oric`rui cadru de analiz` care nu ia în
considerare modurile complexe în care puterea este corelat` cu genul. Pe
de alt` parte, nu este clar dac` vechea agend` de probleme ]i instrumente
conceptuale se poate adapta la noua problematic` sau trebuie s` se schim-
be radical.
RELA|II INTERNA|IONALE 362 363 C. ENLOE

P@n` la urm`, Cynthia Enloe recunoa]te c` nu toate femeile sunt
victime ale domina\iei ]i puterii masculine. Ea observ` c` femei ca Margaret
Thatcher ]i Jeanne Kirkpatrick reconsolideaz` patriarhatul, transform@nd
îns` conflictul interna\ional dintr-un „produs al b`rba\ilor“ într-unul „al
oamenilor“. În plus, ea a realizat analize privind rolul femeilor în perpe-
tuarea structurilor de putere în practica, de pild`, a colonialismului, ]i ocu-
parea de c`tre ele a unor pozi\ii de putere la nivelul managementului
mijlociu în organiza\iile interna\ionale. Aceasta sugereaz` c`, de]i Cynthia
Enloe, ca ]i alte personalit`\i feministe, atac` deseori realismul pentru
perspectivele sale „masculiniste“ (male stream bias), se poate totu]i s` fie
adev`rate argumentele realiste asupra ubicuit`\ii conflictului dintre comu-
nit`\ile rivale ca o consecin\` a mediului în care coexist`, indiferent de
rela\iile de putere din interiorul lor dintre b`rba\i ]i femei. Rela\iile dintre
ras`, clas`, sex ]i factorii na\ionali în construirea identit`\ii ]i efectele lor
asupra rela\iilor interna\ionale sunt în continuare puternic contestate în
domeniu. De]i Cynthia Enloe a f`cut mult pentru a atrage aten\ia asupra
rolului diferen\ierii sexuale, înc` nu s-a determinat modul în care proble-
ma va fi integrat` într-un studiu mai larg al rela\iilor interna\ionale.
The Politics of Pollution in a Comparative Perspective: Ecology and Power in
Four Nations, New York, McKay, 1975.
Does Khaki Become You?: The Militarisation of Women's Lives, Londra, Pluto, 1983.
Bananas, Beaches and Bases: Making Feminist Sense of International Politics,
Berkeley, University of California Press, 1990.
The Morning After: Sexual Politics at the End of the Cold War, Berkeley,
University of California Press, 1993.
„Questions About Identity in International Relations“ (cu Marysia Zaiewski), în
Ken Booth ]i Steve Smith (eds.), International Relations Theory Today,
Cambridge, Polity Press, 1995, p. 279-305.
„Margins, Silences and Bottom Rungs: How to Overcome the Underestimation of
Power in the Study of International Relations“, în Steve Smith, Ken Booth
]i Marysia Zaiewski (eds.), în International Theory: Positivism and
Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 186-202.
Lecturi suplimentare
Peterson, V. Spike ]i Runyan, Anne Sisson, Global Gender Issues: Dilemmas in
World Politics, Boulder, Colorado, Westview, 1993.
True, Jacqui, „Feminism“, în Scott Burchill ]i Andrew Linklater (eds.), Theories
of International Relations, Londra, Macmillan, 1996, p. 210-251.

Note

1. Cynthia Enloe, Bananas, Beaches and Bases: Making Feminist Sense of

International Politics, Berkeley, University of California Press, 1990, p. 40
2. Ibid., p. 58-59.
3. Cynthia Enloe, „Margins, Silences and Bottom Rungs: How to Overcome the
Underestimation of Power in the Study of International Relations“, în Steve
Smith, Ken Booth ]i Marysia Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism
and Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 190.
4. Craig Murphy, „Seeing Women, Recognizing Gender, Recasting International
Relations“, [n International Organisation, nr. 50, 1996, p. 53.

Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la

Elshtain ]i Tickner.

Principalele lucr`ri ale Cynthiei Enloe

Multi-Ethnic Politics: The Case of Malaysia, Berkeley, University of California
Press, 1970.
Ethnic Conflict and Political Development, Boston, Little, Brown, 1972.

J. ANN TICKNER
J. Ann Tickner este profesor asociat de ]tiin\e politice la }coala de
Rela\ii Interna\ionale de la University of Southern California. Ea a mai pre-
dat la College of the Holy Cross, Worcester, Massachusetts. Abordarea ei
asupra chestiunii genului în rela\iile interna\ionale poate fi considerat` fe-
minism clasic (standpoint feminism). Aceast` variant` de feminism acade-
mic se pronun\` „pentru o construc\ie a cunoa]terii bazat` pe condi\iile
materiale ale experien\elor femeilor, [care] ne ofer` un tablou mai complet
al lumii ... din moment ce indivizii oprima\i au o în\elegere mai bun` asupra
sursei opresiunii dec@t opresorii“. 1 Totu]i, perspectiva propus` de Tickner,
care ne atrage aten\ia asupra nenum`ratelor moduri în care studiul con-
ven\ional al rela\iilor interna\ionale poate marginaliza diferen\ierea sexual`
]i este el însu]i determinat de aceasta, nu este proiectat` s` privilegieze
femeile în defavoarea b`rba\ilor. Tickner este o feminist` a c`rei oper` pre-
g`te]te terenul pentru transcenderea inegalit`\ii dintre sexe în teoria ]i prac-
tica rela\iilor interna\ionale. Ca parte a acestui proiect, opera lui Ann Tickner
poate fi situat` în contextul dezvolt`rii „politicilor de identitate“ (identity
politics) ]i a noilor mi]c`ri sociale de la sf@r]itul anilor ’60, care au dat
na]tere ]i la mi]carea cunoscut` azi ca „feminismul din a doua genera\ie“.
Dezvoltarea politicilor de identitate în Occident s-a caracterizat
prin punerea accentului mai degrab` pe diferen\ele dintre grupuri dec@t pe
elementele comune. În ceea ce prive]te dezvoltarea feminismului „din a
doua genera\ie“, care a durat mai mult dec@t alte mi]c`ri sociale din
aceea]i perioad`, exista de asemenea un sentiment tot mai puternic c`
ob\inerea de drepturi politice ]i civile formale pentru femei era nepotri-
vit`. Feministele au început s` examineze structurile ideologice bine insti-
tuite, care plasau femeile în dezavantaj în raport cu b`rba\ii. Fraza „ceea
ce este personal este politic“ reflect` concep\ia dup` care distinc\ia
tradi\ional` dintre „politic“ ]i „privat“ ar fi greu de sus\inut. Feministele
cereau recunoa]terea existen\ei patriarhatului în familie ]i eliberarea
femeilor în toate sferele vie\ii sociale ]i politice.
În lucr`rile sale, Tickner a urm`rit ambele \eluri, ap`r@nd punctul de
vedere conform c`ruia femeile de\in cunoa]tere, perspective ]i experien\e
de care ar trebui s` se \in` seama în studiul rela\iilor interna\ionale ]i
atac@nd modul în care experien\ele b`rba\ilor sunt proiectate ca ]i cum ar
reprezenta un punct de vedere universal. Trebuie spus c` opera lui Tickner
se remarc` prin în\elegerea profund` a literaturii pe care o critic`, ceea ce
face accesibile argumentele cercet`torilor mai tradi\ionali]ti din domeniu.
J. Ann Tickner este cunoscut` pentru lucrarea Gender in Interna-
tional Relations: Feminist Perspectives on Achieving Global Security
365 J. A. TICKNER
(1992). Ea arat` c` domeniul rela\iilor interna\ionale este modelat de
diferen\ierea dintre sexe în a]a fel înc@t s` privilegieze asocierile cu mas-
culinitatea ]i s` marginalizeze vocile feminine. Ca ]i Elshtain, Tickner
afirm` c` realismul mo]tene]te o tradi\ie lung` de g@ndire care asociaz`
apartenen\a la o na\iune ]i cet`\enia cu serviciul militar ]i caracterele mas-
culine. Conceptul de securitate militar` a modelat îndelung defini\iile
securit`\ii na\ionale.
Tickner analizeaz` ]i felul cum tradi\iile occidentale majore ale
g@ndirii realiste, liberale ]i marxiste î]i au r`d`cinile în aspecte, definite
cultural, ce \in de masculinitate, subliniind valoarea autonomiei, indepen-
den\ei ]i puterii. Acele tradi\ii au dat na]tere la concep\ii despre compor-
tament, cre]tere economic` ]i progres în maniere care oblig` femeile la
invizibilitate. De exemplu, individualismul atomist, ra\ionalitatea instru-
mental` ]i centrarea pe economia de pia\` ale liberalismului sunt bazate pe
experien\a masculin`, în timp ce focalizarea marxist` pe clas` ascunde
felul în care diferen\ierea sexual` divide munca ]i puterea nu numai în
sfera public` a produc\iei, ci ]i în sfera privat` a reproducerii. Mai mult,
domina\ia unui gen fa\` de cel`lalt, asociat` cu tradi\iile men\ionate ante-
rior, a fost v`zut` ca legat` de dominarea ]i exploatarea naturii.
Analiz@nd versiunea masculinizat`, geopolitic`, a securit`\ii na\i-
onale, Tickner ]i-a articulat propriile scopuri. Ea sugereaz` c` omenirea
s-ar putea dep`rta de un sistem caracterizat de conflicte politice între sta-
tele-na\iune, apropiindu-se de un sistem amenin\at de dezordine intern` ]i
ambiental`. Defini\iile mai vechi ale securit`\ii na\ionale ar putea deveni
tot mai vetuste ]i disfunc\ionale, mai degrab` sporind dec@t reduc@nd inse-
curitatea indivizilor ]i a mediului lor natural. Astfel, ob\inerea p`cii, a
justi\iei economice ]i a echilibrului ecologic este inseparabil` de proiectul
egalit`\ii dintre sexe. De exemplu, ca furnizori de subzisten\` în lumea a
treia, femeile vor trebui s` munceasc` înc` mai mult pe m`sur` ce resurse-
le de hran`, ap` ]i combustibil se vor deteriora.
În procesul de construc\ie a unei noi concep\ii asupra securit`\ii
na\ionale, Tickner face c@teva sugestii practice, propun@nd schimb`ri în
ierarhii acolo unde se traseaz` politicile ce trebuie urmate. Ea ar dori mai
multe femei în pozi\ii de decizie ]i mai mult` importan\` acordat` mai
degrab` celor care asigur` mediere ]i protec\ie dec@t solda\ilor ]i diplo-
ma\ilor de paradigm` realpolitik.
De]i încearc` s` evite esen\ializarea „masculinului“ sau a „femini-
nului“, ea pare s` accepte argumentul c` femeile au dezvoltat caracteristi-
ci culturale care le fac mai înclinate c`tre mediere, solu\ii ce au în vedere
cooperarea ]i grija pentru ceilal\i. Dar aceasta nu se bazeaz` pe o superi-
RELA|II INTERNA|IONALE 366
oritate inerent` femeilor, ci pe simplul fapt al experien\elor lor privind ine-
galitatea. În ultim` instan\`, ]i ceea ce este cel mai important, ea caut` s`
dep`]easc` realitatea dat` de sex. Scopul ei nu este de a înlocui defini\ia
masculin` a securit`\ii cu una feminin`, ci de a elimina construc\iile
bazate pe diferen\ele dintre sexe ]i de a crea un concept de securitate inde-
pendent de acestea din urm`.
În acest scop, Tickner a încercat s` promoveze o în\elegere mai
mare între b`rba\i ]i femei în studiul rela\iilor interna\ionale. Concep\ia ei
merit` s` fie studiat`, c`ci este esen\ial ca diferen\ierea sexual` s` fie cer-
cetat` mai sistematic sub aspectul leg`turilor sale cu domeniul rela\iilor in-
terna\ionale ]i nu numai de c`tre femei pentru femei. Tickner ne atrage aten-
\ia asupra a trei tipuri de neîn\elegeri, înt@lnite în mod curent [n domeniu:
„În primul r@nd, neîn\elegeri referitoare la semnifica\ia diferen\ierii sexu-
ale; în al doilea r@nd, probleme legate de diferitele realit`\i sau onto-
logii pe care femini]tii ]i nonfemini]tii le iau în considerare atunci
c@nd scriu despre politicile interna\ionale; în al treilea r@nd, disputele
epistemologice care presupun întreb`ri precum aceea dac` femini]tii
au sau nu o teorie.“2
Prima neîn\elegere se bazeaz` pe percep\ia fals` c` feministele sunt
interesate numai de aspectele „antimasculine“. Tickner afirm` c` femi-
nistele din domeniu utilizeaz` termenul de „gen“ într-un sens social con-
structivist. Acesta se refer` la institu\ionalizarea social` a diferen\ei sexu-
ale ]i este un concept utilizat de cei care în\eleg c` nu numai inegalitatea
dintre sexe, ci ]i diferen\ierea sexual` este construit` social. Ea afirm` c`
o via\` social` determinat` de diferen\ele de sex se bazeaz` pe trei procese
principale: „atribuirea de metafore dualiste, bazate pe ideea de gen,
diferitelor dihotomii percepute, apelarea la aceste dualisme sexuale pentru
organizarea activit`\ii sociale ]i împ`r\irea activit`\ilor sociale necesare
între diferite grupuri umane“. 3 Astfel c` diferen\ierea sexual` preocup` în
egal` m`sur` b`rba\ii ]i femeile. Din moment ce rela\iile dintre sexe sunt
deseori inechitabile, avantaj@nd b`rba\ii, este de în\eles ca femeile, mar-
ginalizate în domeniu (at@t ca oameni de ]tiin\` c@t ]i ca \inte ale studiu-
lui), s` fie promotoarele încerc`rii de introducere a perspectivei diferen-
\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale.
A doua neîn\elegere deriv` din faptul c` numeroase feministe nu
pot dec@t s` atace modurile de conceptualizare a cadrului de g@ndire cen-
trat pe experien\a masculin` în rela\iile interna\ionale. În timp ce multe
dintre feministe sunt interesate de construc\ia social` a diferen\ierii dintre
sexe la toate nivelurile politicii mondiale, imaginea conven\ional` a lumii
367 J. A. TICKNER
în domeniu este aceea a unor state asociale care lupt` pentru putere ]i
influen\`. Dat fiind angajamentul feminist c`tre un tip de etic` emancipa-
toare, se tinde ca acesta s` fie asociat cu tradi\ia „idealist`“ din domeniu.
Oricum, multe feministe dezaprob` modul în care cosmopolitanismul
occidental de tradi\ie kantian` are tendin\a s` universalizeze experien\a
masculin`. Astfel, feministele fac risip` de timp ]i efort în criticarea ]co-
lilor dominante de g@ndire din domeniul rela\iilor interna\ionale, în loc s`
[ncerce s` î]i g`seasc` un loc în cadrul categoriilor acestuia.
O a treia surs` de neîn\elegeri rezid` în suspiciunea cu care femi-
nistele privesc modul în care majoritatea cercet`torilor din domeniu se
angajeaz` în teorie. Studiul rela\iilor interna\ionale în Marea Britanie,
SUA ]i [n alte state occidentale este puternic influen\at de tradi\ia intelec-
tual` a iluminismului. Tickner consider` c` aceast` tradi\ie este ea îns`]i
un produs legat de gen, datorat atributelor masculine care apreciaz` uti-
lizarea ra\iunii neutre, autonome [n în\elegerea ]i evaluarea lumii sociale:
„În timp ce majoritatea feministelor sunt angajate spre scopul emanci-
pator al realiz`rii unei societ`\i mai drepte … proiectul kantian al reali-
z`rii acestui \el prin ]tiin\a iluminismului este problematic, deoarece
este ]i el influen\at de diferen\ierea sexual`. Feministele afirm` c`
dihotomii precum ra\ional/ira\ional, fapt/valoare, universal/particular,
public/privat, pe care s-a construit cunoa]terea iluminismului occiden-
tal… separ` mintea (ra\iunea) de corp (natur`) ]i de aceea diminueaz`
rolul femeilor ca «subiec\i cunosc`tori».“4
Tickner continu` ilustr@nd modul în care cele trei tipuri de neîn\e-
legeri se manifest` în dezbaterile despre securitate, pun@nd în contrast
abord`rile feministe, precum cea proprie, cu paradigmele predominante în
domeniu. Trebuie men\ionat c` ea nu rezolv` ne[n\elegerile pe care le
explic` at@t de limpede. În schimb, articolele ei contribuie la definirea sur-
sei fundamentale a separa\iilor dintre feministe ]i al\i cercet`tori ]i arat`
cum o abordare feminist` poate extinde în mod productiv discursul asupra
securit`\ii. R`m@ne de v`zut dac` eforturile lui Tickner de a promova un
dialog mai profund între b`rba\i ]i femei pe tema rolurilor de gen vor avea
sau nu succes. Exist`, cred, dou` dificult`\i majore pe care ea nu le dis-
cut`, dar care ar trebui luate în considerare.
În primul r@nd, este indubitabil c`, (a) înainte de apari\ia feminis-
mului, femeile erau rareori obiect de studiu, iar domeniul în întregul s`u
era lipsit de considera\ii privind diferen\ierea sexual` (gender blind); (b)
exist` în domeniu un dezechilibru major între num`rul oamenilor de
]tiin\` b`rba\i ]i femei; (c) gradul în care o parte din conceptele centrale
RELA|II INTERNA|IONALE 368 369 J. A. TICKNER

ale disciplinei sunt ele însele influen\ate de diferen\ierea sexual` este insu-
ficient examinat. Chiar dincolo de aceste trei puncte, r`m@ne înc` neclar
dac` domeniul trebuie s` fie reconstruit în întregime sau dac` ideea de gen
î]i poate g`si locul ei în domeniu, f`r` ca acesta s`-]i abandoneze bagajul
existent de cuno]tin\e teoretice ]i empirice. Tickner nu se angajeaz` în
rezolvarea acestei chestiuni, care r`m@ne o problem` pentru cercet`rile ]i
dezbaterile viitoare.
În al doilea r@nd, cu toat` încrederea în nevoia de a transcende dife-
ren\ierea sexual`, dorin\a sa admirabil` de „a men\ine dialogul“ nu este
împ`rt`]it` de to\i cercet`torii, fie ei femini]ti sau nefemini]ti. Dincolo de
nevoia de a studia „genul“, tot efortul ]tiin\ific feminist întreprins [n dece-
niul trecut se refer` clar la emanciparea femeilor. A]a cum observa Lara
Stancich, „o alt` problem` referitoare la includerea mai pronun\at` a dife-
ren\ierii sexuale în rela\iile interna\ionale este dispari\ia brusc` a «b`r-
ba\ilor» acolo unde ei fuseser` omniprezen\i ... În cele mai multe cazuri în
care este discutat` ideea de gen, femeile sunt în centrul discu\iei ]i al
interesului, iar «b`rba\ii» dispar.“5
Aceasta ar putea fi o problem` temporar`, c`ci tot mai mul\i b`rba\i
încep s` în\eleag` importan\a diferen\ierii sexuale în lumea pe care o stu-
diaz` ]i apare o nou` genera\ie de feministe, mai pu\in dornice dec@t cea
anterioar` s` d`r@me u]ile rela\iilor interna\ionale pentru a pune piciorul
în prag. Între timp, cercet`torii nu ar avea dec@t de c@]tigat din studierea
lucr`rilor lui J. Ann Tickner asupra importan\ei genului în rela\iile inter-
na\ionale.
Consulta\i de asemenea [n aceast` lucrare capitolele referitoare la
Elshtain ]i Enloe.
Principalele lucr`ri ale lui J. Ann Tickner
„Hans Morgenthau’s Principles of Political Realism: a Feminist Reformulation“,
în Rebecca Grant ]i Kathleen J. Newland (ed.), Gender and International
Relations, Bloomington, Indiana University Press, 1991, p. 27-40.
Gender in International Relations: Feminist Perspectives on Achieving Global
Security, New York, Columbia University Press, 1992.
„Identity in International Relations Theory: Feminist Perspectives“, în Yosef
Lapid and Friedrich Kratochwil (ed.), The Return of Culture and Identity
in International Relations Theory, Boulder, Colorado, Lynne Reinner,
1996, p. 147-162.
„You Just don’t Understand: Troubled Engagements Between Feminists and IR
theorists “ , în International Studies Quarterly, nr. 41, 1997, p. 611-632.
Lecturi suplimentare
Sylvester, Christine, Feminist Theory and International Relations in a Postmodern
Era, Cambridge, Cambridge University Press, 1994.

Note

1. J. Ann Tickner, „Identity in International Relations Theory: Feminist

Perspectives“, în Yosef Lapid ]i Friedrich Kratochwil (ed.), The Return of
Culture and Identity in International Relations Theory, Boulder, Colorado,
Lynne Reinner, 1996, p. 150.
2. J. Ann Tickner, „You Just Don't Understand: Troubled Engagements Between
Feminists and IR Theorists“, în International Studies Quarterly, nr. 41, 1997, p. 613.
3. Ibid., p. 614.
4. Ibid., p. 621.
5. Laura Stancich, „Discovering Elephants and a Feminist Theory of International
Relations“, în Global Society, nr. 12, 1998, p. 131.
 SOCIOLOGIE ISTORIC~
TEORII PRIVIND STATUL

G@nditorii prezenta\i [n continuare nu au preg`tire academic` specifi-

c` domeniului rela\iilor interna\ionale. Anthony Giddens, Michael Mann
]i Charles Tilly au preg`tire ]tiin\ific` în sociologie. Interesul lor cu privire
la domeniul rela\iilor interna\ionale apare din preocuparea pentru dinami-
ca istoric` a apari\iei statului ]i leg`turile acestuia în timp ]i spa\iu cu r`z-
boiul ]i capitalismul. Într-un grad mai mic sau mai mare, ace]ti gânditori
se plaseaz` la stânga spectrului politic, cu toate c` exist` unele asem`n`ri
între perspectiva lor asupra statului ]i cea a reali]tilor, care tind s` fie con-
servatori din punct de vedere politic. Ei se abat de la realism, refuzând s`
analizeze domeniul rela\iilor interna\ionale ca pe o sfer` de activitate sepa-
rat` de politica intern`. De aceea, sunt interesa\i de condi\iile istorice care
au condus la apari\ia unei asemenea diferen\ieri în cadrul activit`\ii politi-
ce. În plus, în timp ce reali]tii tind s` opun` politica intern` celei interna-
\ionale ]i s` le trateze în termeni antonimici (ordine contra anarhie, pace
contra r`zboi), autorii din capitolul de fa\` sunt [n mod evident [nclina\i s`
considere politica de putere ca fiind dominant` la ambele niveluri de ana-
liz`. Statul este asem`nat cu Ianus.* Capacitatea statului de a genera loia-
litate ]i resurse pentru a purta r`zboi cu alte state se afl` în strâns` leg`tur`
cu domina\ia sa asupra altor actori sociali din societatea civil`. Gânditorii
prezenta\i sunt istorici cu deschidere ampl` care analizeaz` traiectoria sta-
tului în spa\iu ]i timp. Ca ]i al\i g@nditori inclu]i [n aceast` carte, cei anali-
za\i [n acest capitol sunt angaja\i [ntr-un num`r de dezbateri disciplinare
privind rolul capitalismului [n explica\ia istoric`, importan\a relativ` acor-
dat` la ceea ce Michael Mann nume]te „sursele puterii sociale“ ]i viitorul
statului [ntr-o er` de cert` „globalizare“ a activit`\ii economice.

* În mitologia roman`, Ianus era zeul începutului ]i sfâr]itului, fiind reprezentat cu dou` fe\e
– n. trad.

ANTHONY GIDDENS
Anthony Giddens a avut atât o contribu\ie direct` la studiul rela-
\iilor interna\ionale, cât ]i una indirect`. Desigur, el a scris foarte mult
despre importan\a „interna\ionalului“ în în\elegerea naturii statului în spe-
cial ]i a „modernit`\ii“ în general. Pe l@ng` interesul s`u fa\` de importan\a
rela\iilor interna\ionale pentru sociologie, activitatea lui privind „teoria
structur`rii“ din anii ’70 a influen\at mul\i speciali]ti în rela\iile inter-
na\ionale. Îndeosebi Alexander Wendt s-a inspirat copios pentru propria
cercetare din lucr`rile de început ale lui Giddens despre problema „agent-
structur`“. Ca ]i Michael Mann sau Charles Tilly, Giddens consider` c` o
analiz` adecvat` a statului modern trebuie s` cuprind` domeniile „intern“
]i „interna\ional“, de]i propria sa teorie asupra statului s-a constituit mai
degrab` printr-o critic` extins` a marxismului ca teorie social`, decât ca
rezultat direct al unei analize empirice în cadrul sociologiei istorice ]i
comparative. Giddens încearc` în mod explicit s` evite materializarea
structurilor atunci când prezint` schimbarea social` ]i politic`. Ca ]i la
Mann ]i Tilly, cititorul poate fi intimidat de volumul lucr`rilor scrise de
Giddens. Din fericire pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale,
numai câteva din lucr`rile lui sunt importante în acest domeniu, iar repu-
ta\ia sa este atât de mare încât exist` o bogat` literatur` critic` cu privire
la lucr`rile lui.
În ianuarie 1997, la vârsta de 59 de ani, Giddens a preluat postul de
director al London School of Economics. Numirea s-a datorat în parte rele-
van\ei ]i activit`\ii sale multidisciplinare, pe lâng` renumele s`u din soci-
ologie. S-a n`scut în ianuarie 1938 ]i a absolvit meritoriu sociologia ]i psi-
hologia la Universitatea Hull în 1959. Dup` o scurt` perioad` de studii
postuniversitare la London School of Economics, unde a absolvit un pro-
gram de master în sociologie în 1961, a predat aceast` materie la Univer-
sitatea din Leicester pân` în anul 1970 ]i apoi s-a întors la Cambridge pen-
tru a preda ]i a-]i continua doctoratul. În 1976 a dobândit titlul de doctor
la King’s College, Cambridge. În 1986 a fost numit profesor de sociologie
la Cambridge ]i a r`mas acolo pân` a devenit director la London School
of Economics. Giddens a predat foarte mult în SUA ]i în Europa. În 1985
a contribuit la înfiin\area Polity Press, o editur` academic` de succes din
Marea Britanie. În 1989, Giddens a fost numit pre]edinte ]i director al
Centrului de Cercet`ri Sociale.
În lumina orizontului larg al operei lui, punem [n eviden\` aici trei
aspecte, care sunt relevante pentru domeniul rela\iilor interna\ionale. Acestea
sunt: teoria „structur`rii“ ca abordare metodologic` cuprinz`toare în cadrul
373 A. GIDDENS
analizei sociale; elementele-cheie ale teoriei despre statul modern; contri-
bu\iile mai recente cu privire la dezbaterea asupra naturii ]i evolu\iei „moder-
nit`\ii“ ]i „globaliz`rii“.
În vastul manual introductiv de sociologie al lui Giddens, termenul
„structurare“ (structuration) nu apare la index, îns` autorul explic` ideea
de baz` a acestui termen în pasajul urm`tor:
„Sistemele sociale sunt formate din ac\iuni ]i rela\ii umane: repetarea
lor în decursul unor perioade de timp ]i spa\iu le ofer` un tipar (pa-
ttern) ... ar trebui s` în\elegem societ`\ile umane drept cl`diri care se
reconstruiesc în fiecare moment chiar la nivelul c`r`mizilor care le
compun. Ac\iunile noastre, ale tuturor, sunt influen\ate de caracteris-
ticile structurale ale societ`\ilor în care ne-am n`scut ]i am tr`it; în
acela]i timp, noi recre`m (]i într-o anumit` m`sur` modific`m) acele
caracteristici structurale prin ac\iunile noastre.“1
Giddens sus\ine c` analiza sociologic` adecvat` a oric`rui „sistem
social“ trebuie s` includ` „o dubl` hermeneutic`“ (sau metod` de inter-
pretare), acordând o aten\ie special` atât modalit`\ilor în care „structurile“
limiteaz` ac\iunea, cât ]i celor care fac posibil` o ac\iune cu sens. Ideea
lui de structur` este mai degrab` analoag` celei din lingvistic` decât celei
din sociologia tradi\ional`. Structurile se aseam`n` cu regulile ]i resurse-
le care sunt „exemplificate“ în sistemele sociale pe m`sur` ce actorii se
inspir` din ele în existen\a social` cotidian`. Mare parte din activitatea lui
Giddens din anii ’70 s-a concentrat pe elaborarea teoriei structur`rii, care
se opunea determinismului structural marxist ]i teoriilor func\ionaliste cu
privire la clasele sociale din societ`\ile industriale.
El a fost totodat` implicat într-o critic` continu` a influen\ei epis-
temologiilor pozitiviste din ]tiin\ele sociale, în concordan\` cu care se pre-
supune c` actorii sunt produse ale for\elor sociale impersonale ]i determi-
nate. Ideea „structur`rii“ încearc` s` medieze între voluntarismul excesiv
]i opusul acestuia din sociologie, determinismul. Daniel Ross remarc`:
„produs al proiectului de sintez`, [structurarea] trebuie s` fie v`zut` ca un
aparat metodologic separat de preocup`rile privind substan\a.“2 De ase-
menea, trebuie observat c` „hermeneutica dubl`“ are implica\ii importante
pentru func\ia social` a sociologului. Giddens sus\ine c`, implicându-ne în
sociologie, stabilim sensul ac\iunilor oamenilor care se g`sesc ei în]i]i în
procesul de stabilire a sensului acelora]i ac\iuni. De aceea, pot exista
schimburi pozitive între perspectivele sociologului ]i cele ale actorilor pe
care îi studiaz`. To\i pot înv`\a unii de la al\ii ]i astfel cuno]tin\ele socio-
logice chiar ne pot transforma via\a.
RELA|II INTERNA|IONALE 374
Pentru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale, cea mai important`
lucrare a lui Giddens este f`r` îndoial` al doilea volum al criticii sale asupra
materialismului istoric marxist. În lucrarea The Nation-State and Violence
(1985), el abordeaz` câteva teme introduse în primul s`u volum, Power,
Property and the State. Aceasta, publicat` în 1981, reprezint` un atac sus-
\inut împotriva abord`rilor marxiste ]i func\ionaliste din sociologie. Lucra-
rea introduce de asemenea ideea c`, de]i fiin\ele umane „pun [n eviden\`“
lumea social` prin intermediul activit`\ii lor, fac totu]i acest lucru folosin-
du-se de resursele ]i condi\iile create ]i reproduse prin „modurile de struc-
turare“ care distribuie resursele [n mod inegal ]i men\in rela\ii de putere
asimetrice.
Dup` Giddens, cadrul de analiz` func\ionalist ]i cel evolu\ionist nu
surprind maniera revolu\ionar` în care sunt distribuite resursele sociale în
societ`\ile capitaliste. El distinge dou` tipuri de resurse. Resursele de alo-
care (allocative) sunt în principal de ordin economic ]i material, în timp
ce resursele de autoritate (authoritative) men\in distribuirea inegal` a resur-
selor alocate în societate. El afirm` c`, anterior capitalismului, gradul de
control asupra timpului ]i spa\iului al unui tip dat de resurs` social` – de
alocare sau de autoritate – este sc`zut. Dup` începutul capitalismului,
„distan\area timp-spa\iu“ (time-space distanciation) se extinde semnificativ.
Elementul central al ra\ionamentului lui este c` doar în societatea
capitalist` clasa constituie principiul structural care st` la baza întregii soci-
et`\i. În timp ce diferitele tipuri de societate noncapitalist` au clase, numai
în capitalism clasa p`trunde în toate aspectele vie\ii sociale ]i le struc-
tureaz`. Astfel Giddens diferen\iaz` „societ`\ile împ`r\ite pe clase ... în
cadrul c`rora exist` clase, îns` analiza de clas` nu serve]te ca baz` pentru
identificarea principiului structural esen\ial al acelei societ`\ii“ ]i a „soci-
et`\ii cu clase“ per se. 3 Numai în capitalism exist` rela\ii de dominare a
resurselor alocate, rela\ii centrale care sus\in rela\iile de putere în general,
în timp ce în societ`\ile necapitaliste rela\iile de domina\ie asupra resur-
selor de autoritate (social-politice) constituie baza puterii. El sus\ine c` tipul
de domina\ie capitalist` asupra caracteristicilor vie\ii de zi cu zi este ra-
dical diferit de toate formele anterioare de organizare social` ]i este intrin-
sec legat de transformarea [n bunuri economice a timpului ]i spa\iului, de
separarea formei ]i a con\inutului. Dezv`luind natura ]i m`sura
„distan\`rii timp-spa\iu“, Giddens pune la îndoial` valabilitatea unui punct
de vedere experimental materialist istoric asupra schimb`rii sociale.
Schema clasic` marxist`, care traseaz` evolu\ia de la societ`\ile scla-
vagiste la comunism, trecând prin feudalism ]i capitalism, trebuie res-
pins`. Aceasta este blocat` de un punct de vedere teleologic exprimat de
375 A. GIDDENS
Hegel, care presupune existen\a unei mi]c`ri necesare de la particular la
universal în forma unei clase muncitoare revolu\ionare ce lupt` pentru
emancipare. Pentru Giddens, transformarea [n bunuri economice a timpu-
lui ]i spa\iului este la fel de important` ca ]i transformarea [n bun econo-
mic a muncii pentru a face posibil capitalismul ]i, mai mult, modelele de
structurare care sus\in „distan\area timp-spa\iu“ nu pot fi explicate doar în
termenii cererii capitaliste.
Studiul The Nation-State and Violence reia un argument introdus în
prima lucrare ]i cerceteaz` condi\iile care fac posibil` sus\inerea supre-
ma\iei societ`\ii de clas`. Aceasta este lucrarea în care Giddens conecteaz`
dimensiunea „intern`“ ]i „interna\ional`“ a modelelor de structurare din
epoca modern`. Înc` o dat` tema „distan\are timp-spa\iu“ este central`. În
plus, Giddens afirm` c` dezvoltarea capitalismului, industrialismului ]i a
statului-na\iune nu poate fi în\eleas` corect într-un mod simplu, de tip
„baz`-suprastructur`“. Fiecare element are logica sa independent` ]i nu
poate fi redus la altul. „Capitalismul [trebuie] s` fie eliberat de cadrul ge-
neral al materialismului istoric ]i integrat într-o abordare diferit` a istoriei
]i a analizei institu\iilor moderne.“ 4 Giddens afirm` c` dezvoltarea puterii
administrative ]i mai ales a puterii statului reprezint` for\a principal` care
duce la distan\are. Cre]terea puterii administrative a statului deriv` din
capacit`\ile acestuia de a codifica informa\ia ]i de a supraveghea activi-
tatea. Ca rezultat, statul poate controla din ce în ce mai mult timpul ]i
spa\iul activit`\ii umane. Nu doar transformarea [n bun economic a puterii
de munc` face posibil` dezvoltarea for\elor de produc\ie. Supravegherea
la locul de munc` este la fel de important`. Dup` p`rerea lui Giddens, care
se apropie foarte mult de opinia lui Michel Foucault, concentrarea resur-
selor alocate depinde de resursele de autoritate, astfel încât productivitatea
nu se dezvolt` doar din interiorul capitalismului.
Evolu\ia capitalismului a depins de apari\ia unui stat centralizat
capabil s` pacifice popula\ia ]i s` aplice o lege demn` de încredere, care
s` nu fie subordonat` capriciului monarhilor ]i s` îi includ` pe nobili. Ca
]i Charles Tilly în lucr`rile sale, Giddens afirm` c` aceast` sarcin` a fost
realizat` prin extinderea puterii administrative a statelor absolutiste în se-
colele al XVI-lea ]i al XVII-lea, datorit` în parte schimb`rii modalit`\ii de
purtare a r`zboiului. Necesitatea exploat`rii resurselor a condus statul
c`tre monetizarea economiei, stimularea dezvolt`rii ei ]i impunerea servi-
ciului militar obligatoriu. Reducerea violen\ei deschise în cadrul statului,
combinat` cu supravegherea crescând` a popula\iei de c`tre stat, a fost o
condi\ie prealabil` necesar` expansiunii industrialismului ]i capitalis-
RELA|II INTERNA|IONALE 376
mului. Astfel, conform opiniei lui Anthony Giddens, capitalismul repre-
zint`
„un nou tip de sistem de clas`, unul în care lupta de clas` este obi]-
nuit`, dar în care clasa dominant` ... nu are sau nu solicit` acces direct
la mijloacele violente pentru a-]i impune autoritatea.“5
Capitalismul industrial este „pa]nic“ în interior, îns` numai pentru
c` puterea militar` „[este îndreptat`] spre alte state în sistemul de state-
na\iune“.6 Pentru Giddens, „modernitatea“ este caracterizat` de rela\ia
complex` dintre patru „elemente interna\ionale“: supraveghere crescut`;
capitalism; industrializare; controlul centralizat al mijloacelor de violen\`.
În excelenta sa analiz` cu privire la importan\a lui Anthony Giddens pen-
tru cei care studiaz` rela\iile interna\ionale, Justin Rosenberg desprinde
urm`toarele implica\ii:
„Apari\ia unui sistem de state-na\iune este în\eleas` de la început ca
parte a aceluia]i proces de consolidare intern`. Suveranitatea politic`
fa\` de exterior, care devine principiul central de organizare a sistemu-
lui de state, este expresia unei unit`\i (interne) administrative ]i coerci-
tive întemeiate în dauna altor forme, locale ]i transna\ionale, de putere
politic`.“7
Analiza lui Giddens cu privire la acest proces difer` totu]i esen\ial
de cea a lui Tilly ]i Mann, deoarece el este interesat de modul în care
actorii ]i mai ales elitele din stat dau form` constrângerilor structurale cu
care se confrunt`. El afirm` c` un corpus al cunoa]terii discursive – mai
întâi echilibrul de putere ]i apoi suveranitatea – pe care statele îl utilizeaz`
pentru a reglementa rela\iile dintre ele modeleaz` ]i structura organiza-
\ional` a statului modern. Suveranitatea statului-na\iune, principiul formal
conform c`ruia statele sunt egale din punct de vedere al dreptului inter-
na\ional, este derivat` nu doar din procesele interne, ci ]i din interac\iunea
extern` l`rgit` a unor state în jurul acestui „discurs“. Aceast` interac\iune
constituie statul, nu doar îl descrie pur ]i simplu. Fran\a absolutist` a fost
primul stat care a jucat un rol central în Europa f`r` a deveni un imperiu
]i primul stat care ]i-a dezvoltat un corp diplomatic. Diploma\ia, pe care
Giddens o nume]te „monitorizarea reflexiv`“ (reflexive monitoring) a
condi\iilor de reproducere a statului, a contribuit la constituirea structu-
rilor legale ]i politice ale sistemului interna\ional. „Internul“ ]i „inter-
na\ionalul“ sunt domenii politice interconectate, nu separate.
În 1990, Giddens a publicat The Consequences of Modernity. Dintr-un
anumit punct de vedere, aceast` carte începe acolo unde s-a terminat The
Nation-State and Violence, deoarece Giddens analizeaz` viitoarea traiec-
377 A. GIDDENS
torie posibil` a „modernit`\ii“ ]i evalueaz` riscurile ]i oportunit`\ile ei.
Modernitatea este caracterizat` înc` o dat` în termenii rela\iilor dintre
„dimensiunile institu\ionale“ – control, industrialism, capitalism ]i putere
militar`. Giddens este interesat în special dac` „globalizarea“ modernit`\ii
înseamn` situarea noastr` într-o er` „postmodernist`“, cum a fost numit`
de al\i autori. Autorul pune aceast` idee sub semnul întreb`rii, afirmând c`
modernitatea mai degrab` s-a „radicalizat“ decât a fost dep`]it`. El su-
gereaz` c` postmodernismul este doar o categorie estetic` ce reflect` radi-
calizarea modernit`\ii ]i c` „modernitatea târzie“ nu [mpiedic` cunoa]te-
rea ei sistematic`.
În aceast` lucrare Giddens se preocup` de ritmul ]i scopul vie\ii
moderne pe care o descrie ca un juggernaut*. Imaginea exprim` senti-
mentul multor oameni din ziua de azi c` au creat „un mecanism nebunesc
cu o putere imens` pe care îl putem conduce colectiv ca fiin\e umane într-o
anumit` m`sur`, îns` care amenin\` s` scape de sub control ]i s` o ia
razna“. 8 El afirm` c` o parte a acestei probleme este dat` de ritmul dis-
tan\`rii la sfâr]itul secolului al XX-lea. Giddens se refer` la modul în care
via\a social` s-a „decorporeizat“ [n anumite zone geografice, le-a abando-
nat ]i s-a reorganizat peste mari distan\e de timp-spa\iu. Mai ales impor-
tan\a social` a încrederii a fost investit` în sisteme abstracte, distan\ate.
În ciuda culorii gri în care a descris modernitatea, Giddens consi-
der` c` juggernaut-ul poate fi controlat cel pu\in par\ial. În acest context
el se îndreapt` spre o teorie critic`, nemarxist`, care garanteaz` ceea ce
nume]te „realism utopic“. Sus\inând c` termeni cum ar fi „stânga“ ]i
„dreapta“ sunt demoda\i, Giddens are în vedere la nivel global dou`
dimensiuni: politica de emancipare (emancipatory politics) – „angaja-
mente radicale care privesc eliminarea inegalit`\ii sau a servitu\ii“ – ]i
politica vie\ii (life politics) – „angajamente radicale care caut` posibili-
tatea de realizare a vie\ii [mplinite pentru to\i ]i în raport de care nu exist`
«al\ii»“. 9 Suprapuse ]i având poten\ialul de a contracara globalizarea celor
patru grupuri institu\ionalizate ale modernit`\ii, Giddens identific` patru
ideal-tipuri de opozi\ie. Astfel, el pledeaz` nu numai pentru interna\iona-
lizarea migra\iei for\ei de munc`, ci ]i pentru mi]c`rile ecologice de con-
tracarare a devast`rii continue a mediului înconjur`tor, pentru mi]c`rile
pentru pace ]i contracarare a interna\ionaliz`rii comer\ului cu arme, pen-
tru libertatea de exprimare ]i pentru mi]c`rile democratice de contracarare
a controlului statal al informa\iei ]i al supravegherii sociale. Toate acestea
sunt parte a unui proiect politic care caut` s` identifice agen\ii posibili ]i
traiectoriile opuse pentru a contracara „riscurile cu consecin\e importante“
* „Juggernaut“: în mitologia indian` este simbolul cruzimii totale – n. trad.
RELA|II INTERNA|IONALE 378
cu care se confrunt` lumea contemporan`. Cele patru institu\ii ale moder-
nit`\ii fac posibil` o existen\` mai plin` de satisfac\ii decât orice sistem
social premodern, îns` numai prin efortul sus\inut de punere în practic` a
realismului utopic vom reu]i crearea acestuia. Orice ar crede cineva despre
o asemenea „practic`“ ]i despre trecerea lui Giddens de la analiza socio-
logic` la prescrip\ia normativ` din ultimii ani, lucr`rile lui sunt de mare
importan\` pentru studiul rela\iilor interna\ionale. A]a cum observa Justin
Rosenberg, Giddens ofer` „un vocabular conceptual pentru a analiza gene-
ric sistemul stat-na\iune ]i modalit`\ile specifice în care mijloacele vio-
lente sunt mobilizate ]i implicate în reproducerea institu\iilor sale centrale“.
Note
1. Anthony Giddens, Sociology, edi\ia a II-a, Cambridge, Polity Press, 1993, p. 18.
2. Daniel Ross, „Anthony Giddens“, în Peter Belharz (ed.), Social Theory: A Guide
to Central Thinkers, Sydney, Allen&Unwin, 1991, p. 124.
3. Anthony Giddens, A Contemporary Critique of Historical Materialism, Vol. 1.
Power, Property and the State, Berkeley, University of California Press, 1981, p. 108.
4. Anthony Giddens, A Contemporary Critique of Historical Materialism, Vol. 2.
The Nation-State and Violence, Cambridge, Polity Press, 1985, p.1.
5. Ibid., p. 159.
6. Ibid., p. 192.
7. Justin Rosenberg, „A Non-Realist Theory of Sovereignty?: Giddens The Nation-
State and Violence“, în Millennium: Journal of International Studies, nr. 19,
1990, p. 253.
8. Anthony Giddens, The Consequences of Modernity, Stanford, Stanford
University Press, 1990, p. 139.
9. Ibid., p. 156.
10. Justin Rosenberg, „A Non-Realist Theory of Sovereignty?“, op. cit., p. 258.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Mann,
Tilly ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Anthony Giddens
O list` complet` a lucr`rilor principale ale lui Giddens poate fi g`sit` în Christopher
Bryant ]i David Jary (eds.), Giddens’ Theory of Structuration: A Critical
Appreciation, Londra, Routledge, 1991, p. 222-229.
Capitalism and Modern Social Theory: An Analysis of the Writings of Marx,
Durkheim and Max Weber, Cambridge, University Press, 1971.
379 A. GIDDENS
Politics and Sociology in the Thought of Max Weber, Londra, Macmillan, 1972.
The Class Structure of the Advanced Societies, Londra, Hutchinson, 1973.
Positivism and Sociology, Londra, Heinemann, 1974.
Studies in Social and Political Theory, Londra, Hutchinson, 1977.
Emile Durkheim, New York, Penguin Books, 1978.
Central Problems in Social Theory: Action, Structure, and Contradiction in Social
Analysis, Londra, Macmillan, 1979.
A Contemporary Critique of Historical Materialism, vol. 1, Power, Property and
the State, Berkeley, University of California Press, 1981.
The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration, Cambridge,
Polity Press, 1984.
A Contemporary Critique of Historical Materialism, vol. 2, The Nation-State and
Violence, Cambridge, Polity Press, 1985.
Social Theory and Modern Sociology, Cambridge, Polity Press, împreun` cu Basil
Blackwell, 1987.
The Consequences of Modernity, Cambridge, Polity Press, împreun` cu Basil
Blackwell, 1990.
Modernity and Self-Identity: Self and Society in the Late Modern Age, Cambridge,
Polity Press, 1993.
Sociology, edi\ia a II-a, Cambridge, Polity Press, 1993.
Beyond Left and Right: The Future of Radical Politics, Cambridge, Polity Press, 1994.
Lecturi suplimentare
Bryant, Christopher ]i Jary, David (eds.), Giddens’ Theory of Structuration: A
Critical Appreciation, Londra, Routledge, 1991.
Bryant, Christopher G. A. ]i Jary, David (ed.), Anthony Giddens: Critical
Assessments, Londra, Routledge, 1997 (patru volume).
Clark, Jon, Modgil, Celia ]i Modgil, Sohan (ed.), Anthony Giddens: Consensus
and Controversy, New York, Falmer Press, 1990.
Cohen, Ira, J., Structuration Theory: Anthony Giddens and the Constitution of
Social Life, Londra, Macmillan, 1989.
Held, David ]i Thompson, John (eds.), Social Theory of Modern Societies: Anthony
Giddens and His Critics, Cambridge, Cambridge University Press, 1989.
Rosenberg, Justin, „A Non-Realist Theory of Soverignty: Giddens’ The Nation-
State and Violence“, în Millennium: Journal of International Studies,
nr. 19, 1990, p. 249-259.
Shaw, Martin, Global Society and International Relations, Cambridge, Polity
Press, 1994.

MICHAEL MANN
Aportul lui Michael Mann la studiul rela\iilor interna\ionale nu se
îndreapt` în special spre vreuna dintre perspectivele teoretice existente în
cadrul teoriei rela\iilor interna\ionale. El se consider` un „consumator“ al
cercet`rii din domeniul rela\iilor interna\ionale, un profan, „unul dintre
acei cititori de care depinde vânzarea lucr`rilor din domeniul rela\iilor
interna\ionale“.1 Desigur, în sens formal, acest lucru este corect. Mann,
n`scut în 1942, este profesor de sociologie la Universitatea California din
Los Angeles ]i î]i identific` domeniul de cercetare ca fiind macrosociolo-
gia sau sociologia istoric`, prezentându-se drept cercet`tor al „istoriei ]i
teoriei rela\iilor de putere în societ`\ile umane“.2 În orice alt sens autoca-
racterizarea lui Mann este mult prea modest`. Activitatea sa cu privire la
sursele puterii sociale în istorie, la dezvoltarea statului ]i la destinul aces-
tuia în epoca de dup` r`zboiul rece justific` includerea lui în aceast` carte
ca teoretician de seam` în domeniul „rela\iilor interna\ionale“. În plus,
contribu\ia lui contrazice afirma\ia c` rela\iile interna\ionale pot fi în\elese
în cadrul unei discipline academice separate, autonome, a „rela\iilor inter-
na\ionale“.
Ar fi corect s` afirm`m c` orizontul lucr`rilor lui Mann este mai
larg decât cel al altor cercet`tori din aceast` carte ]i c` volumul brut al
lucr`rilor lui face ca acestea s` fie foarte dificil de rezumat. De aceea, m`
voi concentra asupra elementelor principale ale istoriei ]i teoriei puterii
sociale ]i asupra contribu\iei sale la în\elegerea naturii statului. În cele din
urm` voi descrie modalitatea în care Michael Mann aplic` activitatea sa
teoretic` ]i istoric` la dou` domenii importante ale dezbaterii contempo-
rane: rela\ia dintre stabilitatea interna\ional` ]i caracteristicile interne ale
statului ]i impactul „globaliz`rii“ asupra statului-na\iune. În momentul
elabor`rii lucr`rii, activitatea lui Mann cu privire la istoria puterii era
incomplet`. În 1986 a publicat primul dintre cele patru volume despre
sursele puterii sociale în istorie. Al doilea volum a fost editat în 1993. Cel
de-al treilea volum, în care Mann analizeaz` secolul al XX-lea, urmeaz`
s` apar`, iar autorul promite s` se concentreze asupra implica\iilor teore-
tice ale relat`rii sale istorice în ultimul volum. Astfel, ceea ce urmeaz`
reprezint` un rezumat al activit`\ii sale prezente, nu un raport final.
Primul volum al lucr`rii The Sources of Social Power, care acoper`
perioada din neolitic pân` în secolul al XVIII-lea, cuprinde teoria lui
Mann cu privire la cele patru tipuri diferite de putere ]i la interac\iunea lor
în timp ]i spa\iu. El afirm` c` trebuie s` renun\`m la dou` afirma\ii comune
381 M. MANN
dac` vrem s` în\elegem în mod adecvat schimbarea istoric` ]i social`. În
primul rând, schimbarea istoric` nu este evolutiv`, ci „neoepisodic`“. Prin
evolu\ie el în\elege înfiin\area ]i dezvoltarea treptat`, inexorabil` a soci-
et`\ilor structurate ierarhic, a „civiliza\iei“ ]i „statului“. Mann sus\ine c`
ceea ce p`rea ulterior a fi fost o cre]tere continu` a capacit`\ii noastre de
a ordona puterea social` ]i de a controla mediul natural fusese de fapt o
consecin\` accidental` a schimb`rilor episodice din istoria omenirii. În
momente critice din istoria omenirii, distribu\ia formelor de putere între
grupurile sociale s-a modificat, conducând la schimb`ri ulterioare în
tipurile de conducere. În al doilea rând, Mann respinge ideea c` societ`\ile
au o form` unitar`, autonom`. El ofer` în schimb o defini\ie bazat` pe
patru surse de putere social`: ideologic`, economic`, militar` ]i politic`
(IEMP). Categoria „politic`“ a lui Mann se refer` la capacitatea „admi-
nistrativ`“ a elitelor conduc`toare, o surs` de putere care nu are aceea]i
autonomie categorial` ca celelalte. Aceasta deoarece orice exercitare a
puterii politice depinde de posesia puterii ideologice sau economice ]i, în
mod normal, de o combina\ie de for\` ]i credin\`.
Formele de „putere social`“ (social power) ale lui Mann ar putea fi
comparate cu formele de „putere structural`“ (structural power) ale lui
Susan Strange. A]a cum s-a explicat altundeva în aceast` lucrare, ea dis-
tinge structuri de produc\ie, de finan\e, de securitate ]i de informa\ie.
Mann combin` produc\ia cu finan\ele în categoria „economic“, categoria
„militar“ corespunde categoriei numite de Strange a „securit`\ii“ ]i exist`
unele asem`n`ri între ceea ce Strange nume]te „informa\ie“ iar Mann
„ideologie“. El sus\ine c` fiecare dintre aceste surse de putere are propria
re\ea de rela\ii ]i interac\iuni, propria organizare spa\io-temporal`, astfel
încât societ`\ile apar, in toto, drept „re\ele confederate, suprapuse, inter-
sectate“, combinând zone diferite ale puterii autoritare cu zone de putere
difuz`. Primul volum urm`re]te deci interac\iunea surselor de putere în
istoria omenirii, încheindu-se cu prezentarea apari\iei statului ca form`
dominant` de conducere politic`. Risc@nd o simplificare exagerat`, men-
\ion`m existen\a a patru episoade distincte în textul istoric, fiecare carac-
terizat de configura\ii particulare de conducere politic`.
Mann sus\ine c`, dup` o perioad` îndelungat` în care via\a ]i-a
urmat cursul f`r` existen\a statelor, primele civiliza\ii ]i state din istoria
omenirii au fost sisteme federale, dublu stratificate, o grupare de ora]e-
state format` la nivelul de sus pe baza mai multor re\ele difuze de ideolo-
gie, alian\e ]i comer\. Apari\ia imperiilor coercitive sau a „imperiilor de
domina\ie“ este asociat` cu re\ele de putere mult mai coercitive. Mann
urm`re]te dezvoltarea lor pân` la preluarea puterii în civiliza\ia sumerian`
RELA|II INTERNA|IONALE 382
de c`tre Sargon din Akad în anul 2310 î.Hr. Explica\ia pentru prima trans-
formare a formelor de conducere statal`/politic` este foarte complex`,
îns` Mann insist` destul de mult asupra fenomenului de „limitare a liber-
t`\ii“ (caging). Pentru c` alte lucruri sunt mai pu\in importante, oamenilor
nu le place conducerea coercitiv` ]i încearc` s` se sustrag` atunci când
pot. Observând cum vechile civiliza\ii din Mesopotamia, Egipt, India ]i
China erau legate de câmpiile inundate ]i de coridoarele de agricultur`
aluvial` înconjurate de de]ert, el prezint` modul în care societ`\ile au
devenit închise, limitate, prinse în capcana rela\iilor sociale ]i teritoriale
particulare care faciliteaz` apari\ia utiliz`rii constrângerii militare.
Evitând orice presupunere cu privire la evolu\ia istoric` inevitabil`,
Mann analizeaz` apoi pr`bu]irea imperiilor coercitive ]i dezvoltarea feu-
dalismului. Coerci\ia prin puterea militar` poate fi necesar` pentru a con-
trola popula\iile în cre]tere demografic` ]i pentru a le permite elitelor s`
extrag` surplusul economic, îns` cucerirea popoarelor este mai u]oar`
decât guvernarea lor într-un cadru geografic foarte vast. Au existat ten-
siuni între re\elele intense de putere din centrul imperial ]i re\elele difuze
de putere de la periferie. De remarcat accentul pe care Mann îl pune pe
motivele pentru care imperiile coercitive s-au pr`bu]it din cauza incapaci-
t`\ii elitelor de a controla periferia. Par\ial, schimb`rile din tehnica de
r`zboi au facilitat pr`bu]irea. Spre exemplu, utilizarea carelor de lupt` ]i
introducerea fierului pentru fabricarea armelor ]i plugurilor în primul
mileniu î.Hr. a mutat puterea în zonele geografice care aveau resurse de
fier ]i, în cele din urm`, în Europa barbar`. Ceea ce a diferen\iat civiliza\ia
greac` a fost pozi\ia ei strategic` de punte între Orientul Mijlociu ]i acele
teritorii cu soluri mai îmbel]ugate, mai umede. Apari\ia Imperiului Roman
s-a datorat for\ei sale superioare de infanterie ]i culturii clasei superioare,
care dovedea o ]tiin\` de carte f`r` precedent ]i era capabil` s` asimileze
orice elit` pe care o cucerea. În acela]i timp, civiliza\ia roman` a extins
civiliza\ia occidental`, de]i nici ea nu a putut s` apere periferia de inva-
ziile barbarilor.
Cu privire la epoca feudalismului european, Mann sugereaz` c`
rela\ia dintre formele de putere s-a schimbat din nou. Atunci puterea a
devenit difuz`. Au proliferat re\elele de putere local` ]i descentralizat`,
f`r` ca vreun grup social s` aib` monopol, îns` fiecare având un anume
grad de autonomie. Localizarea ]i intensitatea acestor rela\ii de putere au
oferit Europei medievale un dinamism special, care a stimulat schimbarea
evolutiv`, nu pe aceea ciclic`. Pe de alt` parte, biserica cre]tin` a furnizat
o re\ea mai extins` de putere ideologic` care a înglobat multe sfere locale
de putere seniorial`. Mann sus\ine c` biserica a fost o surs` decisiv` de
383 M. MANN
pacificare din punct de vedere normativ a societ`\ii europene, bazându-se
aici pe argumentul lui Emile Durkheim c` religia furnizeaz` liantul coezi-
unii sociale. Biserica Catolic` „a pacificat“ violen\a dintre state ]i în inte-
riorul acestora ]i „a regularizat“ comer\ul. Predica ei despre „respect,
decen\` ]i mil` pentru to\i cre]tinii“ a transmis „o umanitate comun`“ ]i o
„identitate social`“ c`tre to\i europenii ]i a func\ionat ca „substituent al
pacific`rii prin coerci\ie necesare în mod obi]nuit în societ`\ile anteri-
oare“.3 În plus, biserica a oferit o re\ea de leg`turi pentru comer\.
Cu timpul, aceste leg`turi au fost secularizate din ce în ce mai mult,
fiind activate mai mult de nevoile de comer\ ]i de capitalism decât de bi-
seric`. Combinate cu dinamismul rela\iilor de putere locale competitive,
aceste re\ele de comer\ paneuropene au stimulat un etos capitalist distinct
începând chiar cu secolul al IX-lea. Apari\ia statului teritorial a avut loc
mult mai târziu, atunci când biserica îns`]i nu a mai putut s` î]i men\in`
unitatea proprie ]i s-a împ`r\it în catolicism ]i protestantism, culminând
cu pacea de la Westphalia din 1648 (punctul comun de început pentru cei
ce studiaz` rela\iile interna\ionale). În analiza sa istoric` cu privire la
apari\ia statului teritorial, Mann accentueaz` importan\a competi\iei mili-
tare externe în cadrul elitelor ca principal stimulent, nu nevoile de admi-
nistra\ie politic` intern`.
Conexiunea dintre r`zboiul dintre state ]i evolu\ia lor intern` este
analizat` ulterior în cel de-al doilea volum al lucr`rii lui Mann. Înc` o dat`
rela\iile dinamice dintre sursele puterii sociale sunt considerate ideea orga-
nizatoare pentru analiza meticuloas` a lui Mann cu privire la perioada din-
tre secolul al XVIII-lea ]i primul r`zboi mondial. Accentul anchetei este
limitat din punct de vedere geografic la Marea Britanie, Germania, Fran\a
]i Statele Unite, cu unele referiri la Rusia ]i Austro-Ungaria. El sus\ine c`,
în secolul al XVIII-lea, sursele de putere militar` ]i economic` au domi-
nat sursele de putere ideologic` ]i politic`, în timp ce în secolul al XIX-
lea rela\ia a fost invers`. Mann se refer` la toate revolu\iile politice majore
]i la revolu\ia industrial` cu care a început aceast` perioad`. El furnizeaz`
o analiz` complex` a expansiunii func\ionale, birocratice ]i fiscale a sta-
tului ]i, ca ]i în primul volum, refuz` s` favorizeze a priori orice surs` de
putere fa\` de celelalte, f`r` o verificare istoric`. Pentru Mann, sursele
puterii sociale sunt „împletite“ (entwined). Într-un anumit moment o surs`
poate cre]te cu rapiditate (cum ar fi puterea militar` la sfâr]itul secolului
al XVIII-lea), cu un efect puternic asupra statelor ]i claselor. Îns` formele
de putere nu sunt în întregime autonome. Evolu\iile structurale caracteris-
tice perioadei ]i-au avut originea în aceast` împletire, justificând repulsia
lui Mann fa\` de toate formele de determinism social sau de reduc\ionism.
RELA|II INTERNA|IONALE 384
În a]teptarea complet`rii teoriei lui Mann cu privire la putere, tre-
buie s` ne mul\umim cu utilitatea euristic` a „modelului IEMP“, pe care
îl nume]te „elementul analitic pentru începerea rezolv`rii unei probleme“. 4
De asemenea, este util pentru adâncirea cuno]tin\elor pe care le avem despre
stat, un prim pas necesar în evaluarea propor\iilor pân` la care „puterea de
stat“ se schimb` sub impactul presupuselor „for\e globalizatoare“ de di-
verse tipuri la sfâr]itul secolului al XX-lea. Inspirându-se din lucr`rile lui
Max Weber, Theda Skocpol ]i Charles Tilly, Mann combin` elementele
institu\ionale ]i func\ionale în definirea statului:
1. un grup diferen\iat de institu\ii ]i oficiali care reprezint`
2. centralitatea în sensul c` rela\iile politice eman` de la centru
spre exterior pentru a acoperi
3. un teritoriu demarcat, asupra c`ruia exercit`
4. un monopol de legiferare autoritar` ]i de unificare, sus\inut de
un monopol al mijloacelor de violen\` fizic`.5
El face distinc\ie între puterea despotic` ]i puterea infrastructural`.
Prima se refer` la „domeniul de ac\iuni pe care elitele sunt împuternicite
s` desf`]oare, [n afara unei ordini prestabilite institu\ionalizate, negocie-
rea cu grupurile societ`\ii civile“. A doua reprezint` „capacitatea statului
de a penetra într-adev`r societatea civil` ]i de a implementa din punct de
vedere logistic decizii politice în \ar`“. 6 Nu are sens s` se fac` distinc\ie
între state puternice ]i slabe, f`r` a se specifica puterea lor relativ` la cele
dou` dimensiuni, despotic` ]i infrastructural`. Mann însu]i distinge patru
tipuri ideale de stat. Statele feudale sunt slabe din punctul de vedere al
ambelor dimensiuni de putere. Statele imperiale au niveluri înalte de pu-
tere despotic`, îns` un nivel sc`zut de coordonare infrastructural`. Statele
birocratice (termen care include ]i democra\iile capitaliste) sunt puternice
din punct de vedere infrastructural, îns` slabe din punct de vedere despo-
tic. Statele autoritare (cum ar fi Germania nazist` ]i fosta Uniune So-
vietic`) au niveluri înalte de putere despotic` ]i infrastructural`, de]i se
poate afirma c` Uniunea Sovietic` apar\ine mai degrab` categoriei statelor
imperiale decât celei a statelor autoritare. Orice s-ar crede despre modul
în care Mann clasific` statele în cadrul tipologiei sale, tipologia ca atare
este extrem de util` atât sociologiei comparate cât ]i domeniului rela\iilor
interna\ionale.
Mann afirm` c` s-a produs o cre]tere istoric` pe termen lung a pu-
terii infrastructurale a statului modern pe m`sur` ce s-au multiplicat
„tehnicile logistice“ pentru penetrarea efectiv` a vie\ii sociale de c`tre
stat. Acestea includ o diviziune a muncii între principalele activit`\i ale
statului, care sunt coordonate de la centru, dezvoltarea ]tiin\ei de carte,
385 M. MANN
care a permis ca mesajele s` fie transmise pe întreg teritoriul statului, dez-
voltarea sistemului monetar care face posibil ca m`rfurile s` poat` fi
schimbate, sub garantarea fundamental` a valorii de c`tre stat, ]i rapidi-
tatea tot mai mare a infrastructurii de comunica\ii. Totu]i, el arat` c` ase-
menea tehnici logistice, a c`ror dezvoltare istoric` a facilitat expansiunea
puterii infrastructurale a statului, sunt disponibile ]i altor grupuri din soci-
etatea civil`.
„În întreaga istorie a dezvolt`rii infrastructurii puterii nu exist` efectiv
nici o tehnic` ce ar apar\ine cu necesitate statului sau, dimpotriv`, soci-
et`\ii civile ... întrebarea evident` este: dac` puterile infrastructurale
sunt în general o caracteristic` a societ`\ii, în ce circumstan\e sunt ele
însu]ite de stat? Care sunt originile puterii autonome a statului?“7
R`spunsul lui Mann la aceste întreb`ri identific` trei caracteristici
ale statului care prezint` permanen\a statului ca form` de conducere poli-
tic` din Evul Mediu târziu. În primul rând, statul este necesar pentru c`
toate societ`\ile au nevoie de reguli. În timp ce exist` alternative pentru
statul care emite ]i impune reguli pentru a men\ine ordinea social` (cum
ar fi for\a, comer\ul ]i vama), „societ`\ile care au beneficiat de stat au avut
o rat` de supravie\uire superioar` celor nestatale“. 8 În al doilea rând, pe
lâng` men\inerea ordinii interne, statul îndepline]te o varietate de func\ii
care îi permit s` dep`]easc` anumite interese de grup din interiorul lui.
Primordiale sunt asigurarea ap`r`rii militare împotriva altor state, men-
\inerea infrastructurii de comunica\ii, redistribu\ia economic` ]i legisla\ia.
Aceste dou` caracteristici sunt eviden\iate de obicei ca fiind cele mai
importante în justificarea unei imagini a statului cu dou` fe\e (Ianus).
Mann adaug` o a treia caracteristic`, spa\ial` ]i organiza\ional`. Numai
statul este [n mod inerent centralizat într-un teritoriu delimitat asupra
c`ruia î]i manifest` puterea autoritar`. Nici un alt „grup de putere“ care
rezult` din combina\ii diferite ale surselor de putere social` nu are aceast`
caracteristic`, specific` statului. Aceasta conduce la ideea c` puterea sta-
tului autonom este produsul capacit`\ii de a utiliza [n via\a social`, [n
general, centralizarea teritorial` sporit`.9
Este clar de aici c` Michael Mann nu este un simplu „consumator“
al teoriilor din domeniul rela\iilor interna\ionale, deoarece lucr`rile lui au
implica\ii majore pentru multe dezbateri din domeniu. Voi prezenta pe
scurt doar dou` exemple referitoare la contribu\iile lui Mann la sporirea
cuno]tin\elor noastre în domeniul rela\iilor interna\ionale contemporane.
În primul rând, el sus\ine c` „asocierea liberalismului, constitu\ionalismu-
lui sau a democra\iei cu pacifismul este o contrafacere total`“. 10 Aceasta
RELA|II INTERNA|IONALE
este o afirma\ie îndr`znea\`, care submineaz` argumentele multor liberali
ce sus\in absen\a relativ` a conflictului armat dintre democra\ii pe baza
naturii lor inerent „pa]nice“. Mann consider` c` asemenea argumente
izvor`sc din neputin\a de a aprecia capacitatea unor actori care nu sunt
state de a-]i apropria puterea militar` ca s` le serveasc` interesele. El
define]te militarismul drept utilizarea persistent` a violen\ei militare or-
ganizate pentru atingerea obiectivelor sociale ]i distinge militarismul ca
instrument politic al statelor de „militarismul societ`\ii civile“. 11 Mann
afirm` c`, în domeniul rela\iilor interna\ionale, liberalii se concentreaz`
pe primul tip ]i îl neglijeaz` pe al doilea, ne\inând seama astfel de istoricul
militarismului european din colonii în decursul ultimilor 200 de ani. El
sus\ine c`, într-adev`r, un asemenea militarism (al societ`\ii civile –
n. trad.) s-a dezvoltat peste m`ri pe m`sur` ce democra\iile liberale au
devenit tot mai puternice în Europa:
„În liberalism, individul ]i societatea civil` au fost considera\i sus\i-
n`torii proiectelor morale de dezvoltare, nu na\iunea sau statul. Astfel,
«misiunea civilizatoare» liberal` a fost descentrat` ]i difuz`. ... [Dup`]
ob\inerea autonomiei politice, coloniile britanice nu se mai considerau
britanice; ]i totu]i era problematic s` se fi considerat «americane» sau
«australiene» deoarece ]i indigenii puteau împ`rt`]i aceea]i identitate
iar ace]tia erau foarte diferi\i ]i «inferiori». ... Într-adev`r, cu cât regi-
mul colonial a fost mai liberal la nivel local, cu atât mai dur a fost mi-
litarismul. Este mai pu\in probabil ca un regim care nu î]i trateaz`
cet`\enii ca egali s` adopte rasismul pentru a justifica exproprierile ]i
violen\a. Rasismul european a fost cel care a încurajat cele mai groaz-
nice atrocit`\i. Astfel, în coloniile spaniole ]i portugheze s-au petrecut
mai pu\ine atrocit`\i decât în cele britanice, în timp ce fostele colonii
democratice din America, Canada, Australia ]i Noua Zeeland` au co-
mis mai multe atrocit`\i decât fostele guvern`ri coloniale.“12
Dac` acest exemplu din lucrarea lui Mann ne face suspicio]i cu privire
la o viziune benign` asupra orient`rii liberale, cea mai recent` lucrare
despre „globalizare“ (o preocupare major` a teoreticienilor rela\iilor inter-
na\ionale) ajut` la risipirea ideii c` o nou` form` de societate uman` este
în curs de constituire. Din perspectiva lucr`rilor ample ale lui Mann cu
privire la stat ]i a distinc\iei lui atente între diferitele tipuri de state, nu ar
trebui s` fim ispiti\i de sugestia simplist` a unei rela\ii cu sum` zero între
„toate statele“, pe de o parte, ]i „globalizare“, pe de alt` parte. Cel mai
recent articol al lui Mann distinge cinci tipuri de „re\ele socio-spa\iale ale
interac\iunii sociale“ – locale, na\ionale, interna\ionale, transna\ionale ]i
386 387 M. MANN
globale. Apoi el analizeaz` patru presupuse „amenin\`ri“ îndreptate împo-
triva supravie\uirii continue a statului-na\iune (capitalismul „global“, peri-
colele legate de mediul înconjur`tor, politicile identitare ]i geopolitica
postnuclear`). Nu este o surpriz` c` Mann demitizeaz` cea mai mare parte
din experien\a tradi\ional` cu privire la eliminarea iminent`/revenirea
continu` a statului ca form` de conducere politic`. Articolul s`u este o
ilustrare superb` a utilit`\ii modelului IEMP pentru a clarifica impactul
diferit cu privire la tipuri variate de stat, în fiecare dintre cele patru sfere
ale „amenin\`rii“, ]i distribuirea curentelor dintre cele cinci re\ele de inter-
ac\iune.13
În concluzie, Michael Mann este mult mai mult decât un simplu
„consumator“ al teoriei rela\iilor interna\ionale. El are contribu\ii impor-
tante, iar opera sa în domeniul istoriei puterii sociale este recunoscut`
drept unul dintre proiectele intelectuale deschiz`toare de drumuri în teoria
social` a acestui secol. Nu este nici o surpriz` c` o astfel de personalitate
acord` pu\in` aten\ie limitelor fiec`rei discipline din ]tiin\ele sociale. El
declar` c` „nu este un admirator a ceea ce înseamn` teoria la nivel aca-
demic, cu toate conceptele abstracte de tipul «–ism» sau «–logie»“.14 În
ciuda dispre\ului s`u evident fa\` de diviziunea academic` a muncii, Mann
recunoa]te totu]i o tendin\` c`tre „relativism“ în propria sa activitate ]i un
refuz de a l`sa deoparte propriile valori etice ]i de a le ap`ra. Cu toate
acestea, de]i relativismul etic ar putea reprezenta o virtute pentru un
macrosociolog, nu ne ajut` s` contur`m imaginea unei ordini mondiale
juste care ne-ar putea inspira s` redirec\ion`m sursele puterii sociale într-o
manier` mai uman` decât fuseser` orientate în trecut. Perry Anderson
observ` c` „nu a fost întreprins vreodat` un proiect sociologic de o aseme-
nea m`rime, care s` nu fie animat – tacit sau explicit – de pasiune politic`.
Se a]teapt` cu sufletul la gur` ce va fi.“15 Între timp, teoreticienii tradi-
\ionali din sfera politicii î]i p`streaz` rolul în domeniul ]tiin\ific.
Note
1. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 221.
RELA|II INTERNA|IONALE 388 389 M. MANN

2. Michael Mann, The Sources of Social Power, Vol. I: A History of Power from the Halliday, Fred, „State and Society in International Relations: a Second Agenda“,
Beginning to 1760 A. D., Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 1. în Millennium: Journal of International Studies, nr. 16, 1988, p. 191-209.
3. Ibid., p. 381. Hobson, John, „The Historical Sociology of the State and the State of Historical
4. Michael Mann, The Sources of Social Power, Vol. 2: The Rise of Classes and Sociology in International Relations“, în Review of International Political
Nation-States, 1760-1914, Cambridge, Cambridge University Press, 1993. p. 10. Economy, nr. 5, 1998, p. 285-320.
5. Michael Mann, States, War and Capitalism: Studies in Political Sociology, Oxford,
Blackwell, 1988, p. 4. Jarvis, Anthony, „Societies, States and Geopolitics: Challenges from Historical
6. Ibid., p. 5. Sociology“, în Review of International Studies, nr. 15, 1989, p. 281-293.
7. Ibid., p. 11. Skocpol, Theda, States and Social Revolutions, Cambridge, Cambridge University
8. Ibid., p. 12. Press, 1979.
9. Ibid., p. 29, accentul pus în varianta original`. Smith, Dennis, The Rise of Historical Sociology, Cambridge, Polity Press, 1991.
10. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, op. cit., p. 235.
11. Ibid., p. 224, subliniere a lui Mann.
12. Ibid., p. 235.
13. Michael Mann, „Has Globalization Ended the Rise and Rise of the Nation-
State?“, în Review of International Political Economy, nr. 4, 1997, p. 472-497.
14. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, op. cit., p. 221.
15. Perry Anderson, A Zone of Engagement, Londra, Verso, 1992, p. 86.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la

Giddens, Strange ]i Tilly.

Principalele lucr`ri ale lui Michael Mann

The Sources of Social Power, vol. 1: A History of Power from the Beginning to
1760 AD, Cambridge, Cambridge University Press, 1986.
States, War and Capitalism: Studies in Political Sociology, Oxford, Blackwell, 1988.
The Sources of Social Power, vol. 2: The Rise of Classes and Nation-States, 1760-
1914, Cambridge, Cambridge University Press, 1993.
„Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from Comparative and
Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia Zaiewski
(ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge, Cambridge
University Press, 1996, p. 221-239.
„Has Globalixation Ended the Rise and Rise of the Nation-State?“, în Review of
International Political Economy, nr. 4, 1997, p. 472-497.

Lecturi suplimentare
Abrams, Philip, Historical Sociology, Somerset, Open Books, 1982.
Bintliff, John, European Social Evolution: Archeological Prospectives, Bradford,
Bradford University, 1984.

CHARLES TILLY
În decursul ultimelor dou` decenii, mul\i dintre cei care studiaz`
rela\iile interna\ionale au devenit tot mai sceptici cu privire la afirma\ia
reali]tilor conform c`reia comportamentul statului poate fi cel mai bine
în\eles pe baza presupunerii c` statul este un actor unitar, ra\ional în cadrul
rela\iilor interna\ionale, ignorându-se conflictele dintre state. O tendin\`
evident contrar` poate fi observat` în sociologia istoric`, în cadrul c`reia
autori ca Michael Mann, Charles Tilly ]i Anthony Giddens au apelat la
rela\iile interna\ionale pentru a repudia perspectiva marxist` conform
c`reia toate nivelurile politicii sunt cel mai bine explicate ca rezultat al
luptei de clas` interne în contextul capitalismului. Michael Mann observ`:
„Sociologii au devenit con]tien\i c` specializarea excesiv` a neglijat im-
pactul geopoliticii asupra rela\iilor sociale. Mai întâi am împrumutat toc-
mai forma tradi\ional` a realismului de care se dep`rtaser` mul\i spe-
ciali]ti din domeniul rela\iilor interna\ionale.“1 Totu]i, modul în care
Charles Tilly ]i-a însu]it „realismul“ în încercarea de a în\elege schim-
barea social` pe termen lung la nivel global este mult diferit de ceea ce
mul\i dintre cei care studiaz` rela\iile interna\ionale în\eleg prin termenul
respectiv. De]i a pus cu fermitate accent pe rolul r`zboiului ]i l-a inclus în
agenda sociologiei istorice pentru a prezenta apari\ia statului-na\iune,
Tilly se distan\eaz` de mul\i „reali]ti“ din domeniul rela\iilor interna-
\ionale prin dou` aspecte-cheie. În primul rând, el este interesat mai
degrab` de procesele de formare a statului pe termen lung per se decât de
tiparele istorice ale echilibrului de putere dintre state. În al doilea rând, el
se dispenseaz` de ipoteza c` exist` o diferen\` categorial` de substan\`
între rela\iile „interne“ ]i cele „interna\ionale“, în func\ie de care caracte-
risticile distinctive ale celor din urm` (r`zboi, anarhie, echilibru de putere)
sunt înlocuite cu caracteristicile politicii mai pacifiste ]i „bazate pe reguli“
a statului suveran. El noteaz`:
„Cel pu\in în experien\a european` a ultimelor secole, imaginea celor
ce poart` r`zboi ]i a creatorilor de state în calitate de [ntreprinz`tori
fermi, care î]i urm`resc propriile interese, se aseam`n` cu faptele mult
mai mult decât principalele alternative ale ei, anume ideea contractu-
lui social [sau] ideea unei societ`\i ale c`rei norme ]i a]tept`ri comune
impun un anume tip de guvernare.“2
De aceea, ar fi gre]it s` afirm`m c` apari\ia sociologiei istorice în
studiul rela\iilor interna\ionale las` neatins „realismul“ drept cadru domi-
391 C. TILLY
nant de analiz`. În timp ce anumite elemente sunt re\inute, mai ales rolul
r`zboiului ]i ubicuitatea puterii în cadrul politicii globale, diviziunea tradi-
\ional` în politic` intern` ]i politic` interna\ional`, ca instrument necesar
de analiz`, devine extrem de problematic`. Fitzpatrick relev` c` Tilly ]i
al\i autori „pornesc tocmai de la faptul c` agenda întreb`rilor cu privire la
politica de putere «intern`» ... este efectiv suprimat` în discursul realist ]i
cercetarea continu` spre dimensiunea «interna\ional`» (sau ... geopolitic`) a
unui asemenea conflict ca rezultat al nemul\umirii fa\` de puterea explica-
tiv` a paradigmelor «interne» deja recunoscute.“3
„Nemul\umirea fa\` de paradigmele recunoscute“, fie în sociologie, în
]tiin\ele politice, fie în domeniul rela\iilor interna\ionale, este într-adev`r
o tem` persistent` în lucr`rile lui Tilly, începând cu analizele ini\iale ale
violen\elor colective din Fran\a secolului al XVIII-lea pân` la cele mai
recente studii ale sale cu privire la apari\ia statului ]i la rolul revolu\iei în
istoria european`.
Charles Tilly s-a n`scut în 1929 în Lombard, Illinois. El a studiat la
Harvard University, ob\inând licen\a în 1950. }i-a [ndeplinit serviciul
militar în marina SUA în timpul r`zboiului din Coreea ]i apoi s-a întors la
Harvard pentru a-]i lua doctoratul în sociologie în 1958. În anii ’60 a pre-
dat la universit`\ile Delaware, Toronto ]i Harvard. În 1969 a fost numit
profesor de istorie ]i sociologie la Universitatea Michigan. Aici a înfiin\at
Centrul de Cercetare a Organiz`rii Sociale. La centru, Tilly a consumat
timp, bani ]i eforturi considerabile (împreun` cu so\ia ]i fiul lui) pentru a
crea b`nci imense de date cu dovezi empirice utile pentru testarea ipote-
zelor ]i dezvoltarea teoriilor asupra surselor ]i dinamicii „ac\iunii colec-
tive“ în istoria european`, punând un accent special pe Fran\a. Lynn Hunt
arat` c` Tilly a fost comparat cu „un manager al ]tiin\ei, un Henry Ford
care dirijeaz` produc\ia de mas` a studiilor cantitative cu privire la greve,
r`scoale pentru hran`, rebeliuni împotriva taxelor“.4 El a fost numit pro-
fesor de ]tiin\e sociale la Catedra Theodore M. Newcomb din Michigan în
1981. Dup` trei ani, a ajuns la New School for Social Research de la New
York în calitate de profesor emerit de sociologie ]i istorie ]i a fost numit
profesor universitar emerit în 1990. În 1996 s-a mutat la Universitatea
Columbia ca profesor de ]tiin\e sociale la Catedra Joseph L. Buttenweiser.
Primul lucru de observat la Tilly este volumul brut al lucr`rilor
publicate. El a scris peste 20 de c`r\i ]i a fost membru al colegiilor edito-
riale de la mai multe reviste de istorie, ]tiin\e politice ]i sociologie. Ana-
liza prezent` se concentreaz` doar asupra domeniilor importante pentru
cei care studiaz` rela\iile interna\ionale.
RELA|II INTERNA|IONALE 392
În anii ’60, Tilly ]i-a concentrat eforturile asupra fenomenului
„violen\ei colective“ din istoria Fran\ei, examinând întreaga palet` de r`s-
coale, demonstra\ii violente ]i înc`ier`ri între grupuri rivale în încercarea
de a schi\a ]i a explica schimbarea social`. Prima sa carte, The Vendee
(1964), urm`re]te procesul de „urbanizare“ ]i „centralizare“ rapid` ]i dis-
propor\ionat` din vestul Fran\ei înainte de marea revolt` din 1793. Argu-
mentul s`u este c` violen\a contrarevolu\ionar` a acelui an ar fi putut fi
declan]at` de încorporarea obligatorie [n serviciul militar, îns` fusese de
fapt produsul schimb`rii structurale, economice ]i sociale. |`ranii ]i me]-
te]ugarii s-au al`turat „aristocra\ilor“ ]i au luptat împotriva „patrio\ilor“
deoarece cei din urm` erau agen\i ai statului în expansiune ]i reprezentan\i
ai pie\elor urbane uzurpatoare ]i amenin\`toare.
În urm`toarele c`r\i (Strikes in France 1830-1968, 1975, From
Mobilisation to Revolution, 1978), Tilly a continuat subiectele din The
Vendee. Concentrându-se mai ales asupra Fran\ei, dar referindu-se ]i la
alte state europene, Tilly a elaborat o agend` de cercetare cu dubl`
inten\ie. Pe de o parte, el a fost interesat de „oamenii obi]nui\i“ ]i de mo-
durile în care grupuri particulare din societate ac\ioneaz` pentru a-]i ap`ra
interesele sau a le extinde – oricum ar fi concepute acestea – în dauna altor
grupuri. Pe de alt` parte, a fost fascinat de impactul imenselor schimb`ri
structurale asupra vie\ii oamenilor, schimb`ri care au modificat misterios
regulile ac\iunii colective. El face o distinc\ie categoric` între diferitele
tipuri de „violen\` colectiv`“ din istoria Fran\ei. Înainte de eforturile con-
duc`torilor de a centraliza Fran\a în secolul al XVII-lea, violen\a era
îndeosebi competitiv`. Ea se manifesta între grupuri diferite din cadrul
comunit`\ilor locale ]i era produsul unor conflicte permanente, durabile,
de interese ]i de putere. De la jum`tatea secolului al XVII-lea pân` la cea
de-a doua revolu\ie din 1849, violen\a a fost mai ales reactiv`. Ea era
manifestare a „conflictelor de fundal, defensive între ... reprezentan\ii
locali ... ]i agen\ii na\iunii“.5 Aceasta a fost perioada celei mai mari expan-
siuni a statului francez, care impunea mai multe impozite ]i resurse mai
mari pentru o pia\` agricol` na\ional` în constituire. În cele din urm`,
violen\a proactiv` a reprezentat forma predominant` începând cu mijlocul
secolului al XIX-lea, pe m`sur` ce grupurile nu au mai rezistat expansiu-
nii statului ]i au încercat s` îl controleze sau s` îl influen\eze. Grupurile
însele au fost transformate din organiza\ii comune informale, efemere, în
asocia\ii durabile orientate spre un scop.
Pe m`sur` ce activitatea cu privire la violen\a colectiv` din Fran\a
s-a dezvoltat în anii ’60 ]i la începutul anilor ’70, Tilly a început s` înte-
meieze o orientare teoretic` particular` în cadrul studiului schimb`rii
393 C. TILLY
sociale, care a contestat afirma\iile centrale din sociologia durkheimian`
din SUA. Conform acestui mod de gândire, violen\a colectiv` este rezul-
tatul disloc`rii sociale, al tensiunilor, al anomiei ]i al pr`bu]irii controlu-
lui social. Tilly a contestat atât afirma\ia c` sistemele sociale sunt inerent
benigne, cât ]i preferin\a politic` a sociologilor pentru lege, ordine ]i statu
quo. Conform lui William Sewell, Tilly „consider` societatea ca fiind
compus` din grupuri cu interese aflate în conflict, care sunt împreun` nu
datorit` unui consens privind valorile ori datorit` mi]c`rilor de reechili-
brare ale unui sistem social bine adaptat, ci datorit` exercit`rii puterii eco-
nomice ]i politice“.6 La sfâr]itul anilor ’70 ]i începutul anilor ’80, Tilly a
clarificat fundamentul afirma\iilor sale metodologice ]i modul în care ele
contest` abord`rile tradi\ionale din cercetarea sociologic`. În 1984 el ]i-a
publicat crezul cu privire la sociologia istoric`, Big Structures, Large
Processes, Huge Comparisons.
În aceast` carte Tilly ne propune s` ne debaras`m de cele opt „pos-
tulate fatale“ ale gândirii sociologice a secolului al XIX-lea. Aceste prin-
cipii false sunt: (1) exist` societ`\i distincte, autonome; (2) comportamen-
tul social rezult` din st`ri mentale individuale; (3) schimbarea social` este
un fenomen social coerent; (4) schimb`rile sociale pe scar` larg` au loc
într-o serie de etape; (5) diferen\ierea conduce atât la progres, cât ]i la (6)
dezordine; (7) dezordinea ]i „comportamentul deviant“ rezult` din schim-
b`ri sociale rapide; (8) conflictul accelerat de autorit`\ile instituite este
legitim, în timp ce conflictul provocat de indivizi este nelegitim. Lucrarea
ilustreaz` modul în care aceste postulate ale „în\elepciunii populare din
secolul al XIX-lea“ influen\eaz` înc` domeniul sociologiei, iar Tilly
afirm` calm c`, în consecin\`, „din sutele de studii realizate în ultimele
câteva decenii, care s-au bazat pe analize statistice cu privire la majori-
tatea statelor na\ionale din lume, nu a rezultat cine ]tie ce valoare pe ter-
men lung pentru ]tiin\ele sociale“.7 Principalele \inte ale lui Tilly au fost
mai degrab` Durkheim ]i Tonnies decât Marx sau Weber ]i, în ultima parte
a lucr`rii, Tilly se dedic` unei sarcini mai constructive. El le solicit` soci-
ologilor s` se implice într-o „activitate istoric` autentic`“ ]i s` întreprind`
cercet`ri pe baza ideii „c` timpul ]i locul în care o structur` sau un proces
apar îi influen\eaz` caracterul, c` etapa în care evenimente similare apar
are un impact substan\ial asupra rezultatelor ]i c` baza de date cu privire
la structurile ]i procesele trecute este problematic`“. 8 Pentru cei care stu-
diaz` rela\iile interna\ionale, aceast` lucrare este un abecedar util înainte
de a citi cartea care i-a adus reputa\ia în domeniul rela\iilor interna\ionale,
]i anume Coercion, Capital and European States, AD 990-1990, publicat`
în 1990.
RELA|II INTERNA|IONALE 394
Coercion, Capital and European States este o sintez` a argumen-
telor metodologice relevante pe care Tilly le-a dezvoltat în deceniul prece-
dent. În unele privin\e, acest studiu reprezint` piatra de temelie a pre-
ocup`rii sale de-o via\` privind formarea statului ]i dezvolt` argumente
formulate în 1975, când a editat The Formation of Nation States in
Western Europe. Tilly este preocupat de dou` mari probleme: ce poate
explica varia\iile în timp ]i spa\iu ale formelor statului din Europa ]i cum
converg ele în cele din urm` spre statul na\ional. Teoriile dominante „se
pozi\ioneaz` deseori pe o singur` direc\ie de formare a statului european
]i pe un num`r de abateri de la aceast` direc\ie, explicate prin ineficien\`,
sl`biciune, ghinion, pozi\ie geopolitic` sau sincronizare a cre]terii eco-
nomice“.9 El arat` în detaliu c` formarea statului în Europa nu a fost deloc
un proces uniform. Statul na\ional complet dezvoltat este o form` de con-
ducere politic` foarte recent` ]i foarte rar`. Pentru mult timp el a trebuit
s` împart` scena politic` european` cu ora]e-stat, imperii, enclave teocra-
tice ]i alte diferite principate. Dezvoltarea statului-na\iune însu]i a avut
loc de-a lungul unei variet`\i de traiectorii care au însemnat diferite grade
de combinare a celor dou` „ingrediente“ necesare contruirii statului: coer-
ci\ia ]i capitalul. Tilly sus\ine în esen\` c` statele sunt formate din nevoia
de a purta r`zboi ]i c` aceast` nevoie, la rândul ei, îi impulsioneaz` pe
conduc`torii lor s` g`seasc` resurse. În orânduiri „intensiv capitaliste“,
resursele sunt monetizate sau implicate în produc\ie cu valoare ad`ugat`.
Ele sunt controlate de cele implicate în schimbul ]i în produc\ia pentru
diverse pie\e, cunoscute drept resurse capitaliste. În orânduiri „intensiv
coercitive“, resursele se g`sesc mai ales în natur` (în special materii prime),
controlate de seniori care se bazeaz` pe coerci\ie pentru a le strânge. În
aceste orânduiri, resursele tind s` fie dispersate pe spa\ii întinse din teritoriu.
Ideea de baz` a lui Tilly este c`, având în vedere c` state diferite
apar în situa\ii diferite ]i c` dou` tipuri de situa\ii impun tipare diferite de
organizare ]i conven\ii statale pentru adunarea resurselor, statele difer`
din punct de vedere al organiz`rii ]i dezvolt`rii lor. În orânduiri intensiv
capitaliste avansate – regiunea Rinului, Olanda, Italia – statele tind s` fie
mici, bazate pe ora], republicane ]i comerciale. Asemenea state pot fi
înfloritoare cât timp rutele de comer\ aflate sub controlul lor produc nive-
luri înalte de resurse care sunt suficiente pentru ap`rarea militar`. În orân-
duiri intensiv-coercitive, marile imperii tind s` se extind`, ca Rusia ]i ca
Imperiul Otoman. Imperiul Otoman a c`utat s` disciplineze ]i s` con-
troleze seniorii locali care controlau resurse disparate ]i, de asemenea, a
încercat s` concentreze acele resurse în folosul statului. Dar acest lucru
este foarte dificil ]i adesea ineficient. Tilly continu` aici ra\ionamentul lui
395 C. TILLY
Michael Mann, sugerând c`, în timp ce armatele imperiale ar fi putut
[nvinge \`rani f`r` prea mare dificultate, ele nu ar fi putut pune st`p@nire
pe resursele concentrate din centrele capitaliste. Unele puteri, cum ar fi
Ungaria ]i Polonia, nu au putut s` î]i controleze propriii seniori locali.
Între aceste extreme se plasau statele care s-au dezvoltat în regiuni
cu propor\ii variate de resurse coercitive ]i de capital, cum ar fi Anglia,
Fran\a, Spania ]i Prusia. În func\ie de aceste propor\ii, ele au dezvoltat un
amestec de caracteristici ale statelor la fiecare extremitate a spectrului.
Convergen\a c`tre statul na\ional a avut loc atunci când resursele nu au putut
fi transformate în poten\ial de r`zboi. Dup` Revolu\ia Francez` nu a mai
fost posibil s` se poarte r`zboi prin angajarea ]i între\inerea unei armate
de mercenari. Asemenea armate nu puteau face fa\` for\elor armate ale
unei na\iuni. Acestea luptau mai eficient ]i erau mai ieftine pe scar` larg`
decât armatele de mercenari care s-au luptat în Europa între 1400 ]i 1700.
În consecin\`, de la 1700 la 1918, ora]ele-state mai pu\in eficiente
ale Europei ]i imperiile au fost eliminate printr-un proces competitiv, iar
statele na\ionale au ap`rut ca for\` dominant` de conducere politic`,
îmbinând m`rimea, mobilizarea na\ional` ]i accesul la ob\inerea resur-
selor comerciale ]i coercitive. State precum Marea Britanie ]i Fran\a au
fost capabile s` combine avantajele compozi\iei lor mixte. Ele aveau
aparate de stat relativ puternice, aristocra\ie sigur` de sine, economii înflo-
ritoare orientate spre pia\` ]i o clas` comercial` puternic`. Astfel, acestea
au f`cut tranzi\ia la conducerea direct` în cadrul unui stat na\ional relativ
devreme. Regiuni intensiv capitaliste preponderente, cum ar fi Italia, ]i
regiuni intensiv coercitive, cum ar fi Europa de Est, au evoluat mai încet
spre statul na\ional.
Îns` un factor crucial în explicarea apari\iei statului na\ional este
rolul din ce în ce mai mare al r`zboiului ]i integrarea crescând` a sistemu-
lui de state european. Avantajul militar al statelor na\ionale fa\` de con-
curentele lor este cheia r`spunsului la întrebarea pe care Tilly ]i-o pune la
începutul lucr`rii.
În secolul al XX-lea, Tilly sus\ine c` purtarea r`zboiului a devenit
o activitate profesional` mult mai specializat`. Aceasta a dus din nou la
apari\ia unor direc\ii diferite de evolu\ie a statului în regiuni diferite. În
statele bogate în capital ]i dominante din punct de vedere economic, pro-
fesionalizarea militar` a facilitat un mai mare control civil asupra guver-
nului. Sub presiunea intens` care izvora din nevoia de a aduna resurse
pentru r`zboi, func\ionarii statului au oferit o mul\ime de drepturi popu-
la\iei ]i au acceptat o gam` tot mai larg` de responsabilit`\i interne. Îns`,
în statele dependente, aflate „în dezvoltare“ ]i în competi\ie regional`
RELA|II INTERNA|IONALE 396
(spre exemplu în lumea a treia), profesionalizarea militar` mai mare a dus
la militarizarea guvernelor, pe m`sur` ce resursele coercitive ale for\elor
armate s-au dovedit superioare resurselor mai slabe bazate pe capital ale
regimurilor civile.
În 1992, Tilly ]i-a publicat reflec\iile cu privire la implica\iile sfâr-
]itului r`zboiului rece din perspectiva teoriei sale asupra consolid`rii sta-
tului na\ional în Europa. El sugereaz` c`, pe termen scurt, Europa va asista
la dou` traiectorii contradictorii. Pe de o parte, num`rul statelor va cre]te,
mai ales în Europa de Est ]i în unele p`r\i ale Uniunii Sovietice. Apelul
universal la ideea na\ional` va continua s`-i inspire pe na\ionali]tii
„etati]ti“ (cum îi nume]te Tilly), dar el crede c` exist` limite ale unui
asemenea proces de proliferare a statului. Tilly afirm` c`, în Europa
Occidental`, presiunile „[n favoarea r`zboiului“ au fost atenuate cel pu\in
temporar. În absen\a unui inamic nuclear bine înarmat, \`rile bogate nu vor
mai fi obligate s` se angajeze în procesul de consolidare a statului. În
schimb, Tilly identific` un num`r de factori care amenin\` cu sfâr]itul
statele consolidate. Ace]tia sunt:
„Mobilitatea global` a capitalului, cre]terea importan\ei capitalului
japonez în Asia, SUA ]i Europa, circula\ia mondial` a for\ei de munc`,
transmiterea rapid` a informa\iei ]i tehnologiei, capacitatea diminuat`
a statelor bogate ... de eliminare a lucr`torilor s`raci, care provin din
exterior, de pe pia\a proprie a muncii ... toate acestea prevestesc sub-
minarea capacit`\ii statului de a-]i controla propriile grani\e, de a-]i
proteja propriii cet`\eni împotriva influen\elor externe ]i de a impune
politici publice independente ]i centralizate.“10
El concluzioneaz` c` viitorul ar putea fi benign sau malign. Pe de
o parte, exist` posibilitatea unei lumi mai diverse, care se aseam`n` în anu-
mite privin\e cu peisajul politic al Evului Mediu, „îns` f`r` imperii ]i state
mici care se lupt` între ele“. Pe de alt` parte, sfâr]itul „protec\iei active“
conduse oficial de stat, existent` între conduc`tori ]i condu]i, ar putea
duce informal la o „lume a criminalit`\ii, a urii, a marginaliz`rii ]i a unei
mari inechit`\i.“11 Statele ar putea s` nu mai respecte drepturile grupurilor,
cum ar fi munca organizat`, iar rezultatul multor ani de ac\iune colectiv`
proactiv` va disp`rea încet. Tilly sper` c` „pluralismul benign“ va trium-
fa asupra „segment`rii maligne“, îns` nu este foarte sigur de rezultat.
În concluzie, perspectiva îndr`znea\` a cercet`rii lui Tilly trebuie
admirat`. El se pozi\ioneaz` în avangarda sociologiei istorice la sfâr]itul
secolului al XX-lea, iar activitatea sa a fost privit`, cum era de a]teptat, cu
mult` aten\ie în domeniul ]tiin\elor sociale, nu doar în studiul rela\iilor
397 C. TILLY
interna\ionale. Dac` ar putea fi identificat un punct slab în opera sa, aces-
ta ar fi similar celui al lui Michael Mann. În cele din urm`, Tilly este
materialist. În ciuda preocup`rii sale autentice pentru interesele grupurilor
care contest` ]i uneori încearc` s` influen\eze statul, el accentueaz` întot-
deauna rolul for\elor structurale care par a fi dincolo de controlul agen\ilor
individuali. În mod similar, în istoria omenirii rolul ideilor se subordo-
neaz` interac\iunii economiei ]i r`zboiului.
Jack Goldstone deplânge faptul c` „aspectele ideologice nu au nici
un rol în crearea statului dup` opinia lui Tilly; reforma ]i apari\ia ideolo-
giilor na\ionaliste sunt cel mult pretexte pentru r`zboi ]i nu modelatori ai
statului ca atare ... ideea c` statele au calit`\i pozitive, astfel încât oamenii
s` doreasc` mai degrab` state mai puternice sau mai na\ionaliste decât s`
suporte consecin\ele lor, lipse]te din lucr`rile lui Tilly“. 12
Afirmând aceasta, Charles Tilly trebuie creditat pentru c` a adus
r`zboiul într-o pozi\ie central` în domeniul sociologiei ]i rela\iilor inter-
na\ionale, iar activitatea lui furnizeaz` un poten\ial enorm pentru to\i cei
care sunt nemul\umi\i de „paradigmele“ rela\iilor interna\ionale. Provo-
carea pentru cei care s-au inspirat din lucr`rile lui Tilly are dou` fe\e: cum
s` includ` rolul ideilor în studiul comparativ al schimb`rii sociale ]i cum
s` îmbine tendin\ele pe termen lung cu procesele pe termen scurt. Având
în vedere ritmul schimb`rii din tehnologia r`zboiului, rasa uman` nu î]i
mai poate permite s` lase r`zboiului un rol central pe viitor, a]a cum a avut
în trecut.
Note
1. Michael Mann, „Authoritarian and Liberal Militarism: A Contribution from
Comparative and Historical Sociology“, în Steve Smith, Ken Booth and Marysia
Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and Beyond, Cambridge,
Cambridge University Press, 1996, p. 221.
2. Charles Tilly, „War Making and State Making as Organized Crime“, în Paul
Evans, Dietrich Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back
In, Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169.
3. John Fitzpatrick, „Marxism, Geopolitics, and the Uneven Development
Perspective: Global Trends and Australian Debates“, în R. Higgott ]i J. L.
Richardson (ed.), International Relations: Global and Australian Perspectives
on an Evolving Discipline, Canberra, Australian National University, 1991, p. 101.
RELA|II INTERNA|IONALE 398
4. Lynn Hunt, „Charles Tilly’s Collective Action“, în Theda Skocpol (ed.), Vision
and Method in Historical Sociology, Cambridge, Cambridge University Press,
1984, p. 255.
5. Charles Tilly, Louise Tilly ]i Richard Tilly, The Rebellious Century, Cambridge,
Massachusetts, Harvard University Press, 1975, p. 50.
6. William J. Sewell, „Collective Violence and Collective Loyalties in France: Why the
French Revolution Made a Difference“, în Politics and Society, nr. 18, 1990, p. 528.
7. Charles Tilly, Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons, New York,
Russell Sage Foundation, 1984, p. 77.
8. Ibid., p. 79.
9. Charles Tilly, Coercion, Capital, and European Stales, AD 990-1990, Cambridge,
Massachusetts, Basil Blackwell, 1990, p. 6.
10. Tilly, „Futures of European States“, în Social Research, nr. 59, 1992, p. 715.
11. Ibid., p. 717.
12. Jack A. Goldstone, „States Making Wars Making States Making Wars ... “, în
Contemporary Sociology, nr. 20, 1991, p. 177.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Giddens, Herz, Mann ]i Wendt.
Principalele lucr`ri ale lui Charles Tilly
The Vendee, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1964.
Strikes in France, 1830-1968, Cambridge, Cambridge University Press, 1974.
The Formation of National States in Western Europe (ed.), Princeton, New Jersey,
Princeton University Press, 1975.
The Rebellious Century, 1830-1930 (cu Louise Tilly ]i Richard Tilly), Harvard,
Massachusetts, Harvard University Press, 1975.
From Mobilization to Revolution, Reading, Massachusetts, Addison-Wesley, 1978.
As Sociology Meets History, New York, Academic Press, 1981.
Big Structures, Large Processes, Huge Comparisons, New York. Russell Sage
Foundation, 1984.
The Contentious French, Cambridge, Massachusetts, Belknap Press, 1986.
„War Making and State Making as Organized Crime“, în Paul Evans, Dietrich
Rueschemeyer ]i Theda Skocpol (ed.), Bringing the State Back In,
Cambridge, Cambridge University Press, 1986, p. 169-198.
Coercion, Capital, and European States, AD 990-1990, Oxford, Basil Blackwell, 1990.
European Revolutions, 1492-1992, Oxford, Basil Blackwell, 1993.
Lecturi suplimentare
Skocpol, Theda (ed.), „Vision and Method“, [n Historical Sociology, Cambridge,
Cambridge University Press, 1984.
Smith, Denis, The Rise of Historical Sociology, Cambridge, Polity Press, 1991.
IMMANUEL WALLERSTEIN
Immanuel Wallerstein s-a n`scut în 1930. A absolvit Universitatea
Columbia în 1951 ]i ]i-a continuat studiile, finalizându-]i doctoratul în
1959. A predat sociologia la Universitatea Columbia pân` în 1971, când a
fost numit profesor de sociologie la Universitatea McGill din Montreal,
Canada. În 1976 a devenit director la Centrul Fernand Braudel ]i a prelu-
at Catedra de sociologie de la Universitatea Binghamton (SUNY), unde a
continuat s` predea ]i s` cerceteze.
Wallerstein ]i-a început cariera studiind politica african`, speciali-
zându-se în problematica Ghanei ]i a Coastei de Filde]. Îns` reputa\ia sa
de teoretician interna\ional provine din încerc`rile de a reconceptualiza
radical rela\iile interna\ionale în contextul argumentelor sale cu privire la
natura ]i istoria „sistemului mondial“ capitalist modern. Wallerstein este
pionierul teoriei sistemelor mondiale, care se bazeaz` at@t pe teoriile de-
penden\ei radicale ale subdezvolt`rii din anii ’50, c@t ]i pe ]coala francez`
de istoriografie Annales. În trei volume de pionierat de o ambi\ie teoretic`
extraordinar` ]i foarte detaliate din punct de vedere istoric, Wallerstein a
încercat s` priveasc` dincolo de epifenomenele rela\iilor diplomatice ]i
militare ale statelor pentru a în\elege logica unui singur sistem mondial.
Este important s` se clarifice de la început c` termenul „sistem
mondial“ nu se refer` îndeosebi la [ntinderea geografic` a capitalismului
sau pur ]i simplu la faptul c` logica sistemului opereaz` la un nivel dife-
rit fa\` de orice alt` unitate politic` existent`, cum ar fi statul na\ional. Cea
mai renumit` lucrare a sa, The Modern World System,* publicat` în 1974,
plaseaz` originile lumii moderne în ceea ce el a numit „îndelungatul secol
al XVI-lea“, de la 1450 la 1670. Înaintea acestei perioade, Europa
Occidental` era feudal`, iar produc\ia economic` era bazat` aproape în
întregime pe agricultur`. Totu]i, începând cu anul 1300, produc\ia agri-
col` a sc`zut rapid pe m`sur` ce modific`rile din clima Europei au con-
tribuit la cre]terea rapid` a frecven\ei epidemiilor la popula\ia rural`. Abia
pe la 1500 Europa a început s` pun` bazele unei economii mondiale capi-
taliste, în care produc\ia era orientat` mai degrab` spre schimb în cadrul
pie\ii decât spre consum sezonier, cei care produceau bunuri câ]tigau mai
pu\in decât valoarea lor, iar for\a motrice a capitalismului a devenit o acu-
mulare continu` de bunuri materiale.
* Lucrarea este disponibil` ]i [n limba rom@n`, gra\ie eforturilor lui Dorel Abraham,
Ilie B`descu ]i Mircea Ghibernea: I. Wallerstein, Sistemul mondial modern, Editura
Meridiane, Bucure]ti, 1992-1993, 3 vol.
RELA|II INTERNA|IONALE 400
Cre]terea economic` din noua epoc` a determinat expansiunea
pie\ii dup` criteriul geografic, dezvoltarea diferitelor forme de control al
muncii ]i afirmarea unor state puternice în Europa. Economia mondial`
nou ap`rut` era diferit` de cea a fostelor imperii, în sensul c` ea coexista
cu un mare num`r de puteri politice ]i era caracterizat` de o nou` divizi-
une interna\ional` a muncii între „centru“ ]i „periferie“.
Centrul se refer` la acele regiuni care au beneficiat cel mai mult de
pe urma schimb`rii. În perioada ini\ial` a expansiunii, acesta includea în
mare parte Europa de Nord-Vest (Fran\a, Anglia ]i Olanda). Regiunea era
caracterizat` de existen\a unor guverne centrale puternice ]i a unor armate
numeroase de mercenari. Armatele i-au permis burgheziei s` controleze
comer\ul interna\ional ]i s` ob\in` surplus economic din afaceri ]i comer\.
Cre]terea produc\iei urbane a fost alimentat` de migra\ia \`ranilor f`r`
p`mânt de la sat la ora], în timp ce inova\iile din tehnologia agrar` au asi-
gurat cre]teri continue ale productivit`\ii agricole. Centrul este locul unde
este concentrat capitalul în forme dintre cele mai sofisticate. B`ncile, pro-
fesiile, activitatea de comer\ ]i produc\ia me]te]ug`reasc` sunt toate destul
de r`spândite pentru a sus\ine o economie bazat` pe munc` salariat`.
Prin contrast, periferia se refer` la regiuni care nu au guverne cen-
trale puternice, care se bazeaz` mai mult pe munca for\at` decât pe cea
salariat` ]i ale c`ror economii depind de exportul materiilor prime c`tre
centru. America Latin` ]i Europa de Est reprezentau zone periferice cheie
în secolul al XVI-lea. În America Latin`, cuceritorii spanioli ]i portughezi
i-au [nl`turat pe liderii politici indigeni ]i i-au înlocuit cu birocra\ii slabe,
aflate sub control european. Popula\iile b`]tina]e au fost ucise sau înro-
bite, sclavii din Africa au fost importa\i pentru a lucra p`mântul ]i în mine,
iar aristocra\ia local` era complicea unui sistem care o men\inea la putere,
în timp ce dirija produc\ia de bunuri mai ales pentru consumul din Europa.
La periferie, cultivarea extensiv` ]i controlul coercitiv al muncii duceau la
ob\inerea unei produc\ii agricole cu cost redus.
Wallerstein se refer` atât la semiperiferii, cât ]i la zone externe.
Semiperiferiile erau fie regiuni localizate în centru, dar care treceau printr-o
perioad` de declin relativ (Spania ]i Portugalia), fie economii în cre]tere
de la periferie. Acestea erau exploatate de centru, dar, la rândul lor, ob\i-
neau avantaje de pe urma periferiei. Unele zone externe î]i men\ineau pro-
priile sisteme economice ]i erau independente din punct de vedere alimen-
tar, de exemplu Rusia. Spre deosebire de teoreticienii dependen\ei, care
postulau o rela\ie polar` între dou` categorii de baz`, Wallerstein sus\ine
c` semiperiferia reprezint` un tampon esen\ial între centru ]i periferie. Un
consens ideologic cu privire la oportunitatea capitalismului ]i la concen-
401 I. WALLERSTEIN
trarea puterii militare de hegemoni puternici de la centru ar fi insuficient
pentru a preveni un conflict serios în cadrul sistemului ca întreg:
„[Nici una, nici alta] nu ar fi îndeajuns, dac` majoritatea nu s-ar divide
într-un strat de jos mai extins ]i un strat de mijloc mai restr@ns ...
semiperiferiei îi este repartizat un rol economic specific, îns` motivul
este mai pu\in economic decât politic ... se poate sus\ine cu succes c`
economia mondial` ... ar func\iona la fel de bine ]i f`r` semiperiferie.
Îns` ea ar fi din punct de vedere politic mult mai pu\in stabil`,
deoarece ar fi vorba de un sistem mondial polarizat. Existen\a unei a
treia categorii înseamn` clar c` stratul de sus nu se confrunt` cu opo-
zi\ia unit` a tuturor celorlalte straturi, deoarece stratul de mijloc este ]i
exploatat, ]i exploatator.“1
O mare parte din lucr`rile lui Wallerstein traseaz` expansiunea geo-
grafic` a sistemului mondial în decursul timpului. În special dou` etape
marcheaz` dezvoltarea sa începând din secolul al XVI-lea pân` la sfâr]itul
secolului al XX-lea. Înainte de secolul al XVIII-lea, sistemul era caracte-
rizat de înt`rirea statelor europene ca urmare a e]ecului Imperiului Habs-
burgic de a converti economia mondial` care ap`rea într-un imperiu mon-
dial. Comer\ul crescând cu continentul american ]i cu cel asiatic a îmbo-
g`\it elitele micilor negustori din Europa în detrimentul muncitorilor sala-
ria\i, în timp ce monarhii ]i-au extins puterea pentru a colecta taxele, a
împrumuta banii ]i a-]i extinde mili\iile pentru a sprijini monarhiile abso-
lute. Popula\iile locale din Europa au devenit tot mai omogene pe m`sur`
ce minoritarii au fost expulza\i, în special evreii. În secolul al XVIII-lea
industrializarea a înlocuit importan\a atribuit` produc\iei agricole, iar sta-
tele europene s-au angajat agresiv pentru exploatarea de noi pie\e. În de-
cursul ultimelor 200 de ani, noi regiuni au fost absorbite în sistem, cum ar
fi Asia ]i Africa, m`rind surplusul disponibil. Totu]i, abia în primii ani ai
secolul al XX-lea sistemul mondial a devenit cu adev`rat global.
Wallerstein urm`re]te de asemenea cre]terea ]i descre]terea hege-
monilor sau a puterilor dominante de la centru în cadrul sistemului mon-
dial în decursul timpului. În 1984, el a descris „trei modele“ de hegemonie:
„Provinciile Unite (Olanda – n. trad.) la mijlocul secolului al XVII-lea,
Regatul Unit al Marii Britanii la mijlocul secolului al XIX-lea ]i SUA la
mijlocul secolului al XX-lea.“2 În lucr`rile sale mai recente a f`cut specu-
la\ii cu privire la viitorul sistemului modial din perspectiva dezbaterilor
privind presupusul declin al SUA în cadrul economiei mondiale ]i sfâr]itul
r`zboiului rece. El se teme c` mul\i trag concluzii pripite referitoare la
pr`bu]irea marxism-leninismului din 1989, sugerând c` pr`bu]irea
RELA|II INTERNA|IONALE 402
Uniunii Sovietice ]i a statutului ei de periferie nu este favorabil` for\elor
dominante ale sistemului mondial capitalist deoarece a eliminat ultima
mare for\` politic` stabilizatoare care ajuta la legitimarea hegemoniei
SUA. În Geopolitics and Geoculture (1991) el sugereaz` c` perioada de
hegemonie a SUA este posibil s` se fi sfâr]it o dat` ce companiile
japoneze ]i vest-europene au devenit efectiv competitive cu cele ameri-
cane. Îns` în absen\a „amenin\`rii sovietice“ este neclar dac` conflictele
dintre statele din centru pot fi atenuate prin apelul la interese ideologice
comune pentru sus\inerea cooper`rii. El consider` c` sistemul mondial va
continua s` func\ioneze ca în ultimii 500 de ani în c`utarea unei continue
acumul`ri de capital ]i bunuri, îns` periferia va fi din ce în ce mai margi-
nalizat` pe m`sur` ce sofisticarea tehnologic` a centrului se va accelera.
Pentru Wallerstein, sistemul capitalist mondial – care va mai fi vala-
bil o bun` perioad` de timp – este caracterizat de unele contradic\ii funda-
mentale care îi vor aduce în cele din urm` pr`bu]irea chiar pe m`sur` ce
pare c` î]i consolideaz` controlul global. În primul rând, exist` un
dezechilibru permanent între cerere ]i ofert`. Cât timp deciziile privind ce
]i cum se produce se iau la nivelul companiei, dezechilibrul va fi mereu o
consecin\` neinten\ionat` a unei mecaniz`ri ]i prefaceri [n bunuri econo-
mice. În al doilea rând, în timp ce pe termen scurt este logic pentru capi-
tali]ti s` ob\in` profit prin retragerea capitalului de la un consum imediat,
pe termen lung producerea ulterioar` a surplusului necesit` o cerere de
mas` care poate fi satisf`cut` numai prin redistribuirea surplusului. În al
treilea rând, exist` limite pân` la nivelul la care statul poate coopta lucr`-
tori pentru a men\ine legitimitatea sistemului capitalist. El afirm`:
„Oricând cei care de\in privilegiile încearc` s` coopteze mi]carea de
opozi\ie prin acordarea unei mici p`r\i din aceste privilegii, ei î]i pot
elimina, f`r` îndoial`, pe termen scurt oponen\ii; îns` de asemenea ei
pot m`ri bre]a pentru urm`toarea mi]care de opozi\ie care va fi creat`
în urm`toarea criz` a economiei mondiale. Astfel costul coopt`rii
cre]te tot mai mult.“3
Ultima ]i cea mai semnificativ` este contradic\ia dintre unul singur
]i mai mul\i, coexisten\a unui sistem pluralist de state în cadrul unui sin-
gur sistem mondial. De]i favorizeaz` expansiunea sistemului, aceasta
împiedic` ]i orice încercare de dezvoltare a unei cooper`ri mai mari pen-
tru a contracara crizele sistemice din sistemul ca întreg.
Abordarea lui Wallerstein este caracterizat` de dou` angajamente
epistemologice de baz`. El se opune fundamental ideii c` procesele de
„dezvoltare“ economic` din interiorul statelor pot fi studiate f`r` a le situa
403 I. WALLERSTEIN
într-un context istoric ]i spa\ial mult mai larg. A studia statul de parc` ar
fi întregul în care problemele sunt ]i generate, ]i poten\ial rezolvate în-
seamn` a accepta necritic ideologia liberal` dominant` a progresului.
Conform acestei ideologii, calea de ie]ire din situa\ia de subdezvoltare
economic` pentru statele s`race este adoptarea caracteristicilor politice,
economice ]i culturale ale statelor „dezvoltate“. Dac` guvernele adopt`
politici de „pia\` liber`“ ]i promoveaz` spiritul antreprenorial privat ]i
cultura antreprenorial`, nu exist` o barier` intrinsec` pentru modernizare.
În mod similar, Wallerstein abordeaz` problema ]i pentru cei de
stânga, care consider` c` subdezvoltarea este promovat` de statele din centru
a c`ror prosperitate provine din capacitatea lor de a aduna surplusul eco-
nomic de la statele din periferie. Deoarece aceasta presupune c` statele
lumii a treia ar trebui cumva s` se retrag` din economia capitalist` mon-
dial`, Wallerstein sus\ine c`, într-un sistem mondial unic, statele periferice
nu se pot dezvolta de-a lungul unor direc\ii diferite de cele impuse de centru.
Par\ial inspirat de opera lui Karl Polanyi, Wallerstein este foarte
critic cu privire la ]tiin\ele sociale din Occident, care trateaz` politica,
economia, istoria ]i sociologia ca „discipline“ separate ale ]tiin\elor
sociale. Cu siguran\` c` el nu ar admite studiul rela\iilor interna\ionale ca
o disciplin` autonom` ]i de aceea abordarea sa se contrazice în mod fun-
damental cu viziunea realist` conform c`reia autonomia rezult` din carac-
terul special al rela\iilor dintre state într-un mediu anarhic. Acesta este
numai un aspect al structurii sistemului mondial, unul subordonat acestu-
ia. Într-adev`r, el consider` c` dezvoltarea ]tiin\elor sociale din Occident
nu poate fi disociat` de puterea crescând` a statului ]i de nevoia lui de
„exper\i“ care s` îl asiste în conducerea „claselor periculoase“. De la
sfâr]itul secolului al XVIII-lea, epoca modern` a fost dominat` de ideea
de progres ]i de mitul politic c` suveranitatea este legitim` deoarece se
spune c` puterea statelor provine de la „popor“. Wallerstein în\elege cel
mai bine ideologiile moderne ale conservatorismului, liberalismului ]i so-
cialismului ca programe politice pentru gestionarea fr`mânt`rilor sociale
care produc constant schimb`ri economice. Desigur, la sfâr]itul secolului
al XX-lea multe persoane consider` c` liberalismul este acum dominant.
Programul politic axat pe trei idei, ]i anume votul universal, statul bun`-
st`rii ]i crearea unei identit`\i na\ionale, a asigurat efectiv legitimarea sis-
temului mondial în Europa ]i a furnizat un model de aspira\ie universal`
în afara ei. Majoritatea oamenilor de ]tiin\` din domeniul social sprijin`
ideologia liberal`, deoarece întreaga ini\iativ` a ]tiin\elor sociale se ba-
zeaz` pe premisa progresului social întemeiat pe capacitatea de a mani-
RELA|II INTERNA|IONALE 404
pula rela\iile sociale cu condi\ia ca acest lucru s` se realizeze în manier`
„]tiin\ific`“.
Lucr`rile lui Wallerstein au constituit subiectul unei intense dezba-
teri, a]a cum era de a]teptat având în vedere atacurile lui radicale împotri-
va ]tiin\elor sociale ortodoxe. Marxi]tii tradi\ionali s-au plâns c` nu a
în\eles natura capitalismului ]i a pus accent mai degrab` pe logica schim-
bului la nivelul pie\ei decât pe modurile de produc\ie. Ernesto Laclau, de
exemplu, sus\ine c` „rela\ia economic` fundamental` a capitalismului se
constituie prin vânzarea de c`tre lucr`torul liber a puterii sale de munc`,
iar condi\ia sa prealabil` necesar` este ca produc`torul direct s` piard`
proprietatea asupra mijloacelor de produc\ie“. 4 Dac` munca salariat` este
caracteristica definitorie a capitalismului, atunci întregul model al lui
Wallerstein este pus la îndoial`, deoarece alte forme de munc` au fost
dominante în alte p`r\i ale lumii, fiind dificil a le defini drept capitaliste.
Desigur, ideile lui Wallerstein au fost atacate din perspectiv` ideo-
logic`. Sociali]tii care considerau c` o reform` radical` era înc` posibil`
în cadrul grani\elor unui stat sau între state socialiste nu au privit cu ochi
buni ideea c` socialismul este posibil numai la nivel global. Wallerstein
preia pozi\ia lui Tro\ki de a renun\a la „socialismul dintr-o \ar`“, definind
statele comuniste drept simple companii colective capitaliste a c`ror par-
ticipare la sistemul mondial împiedic` tranzi\ia la socialism la nivel glo-
bal. Oameni de ]tiin\` mai ortodoc]i au atacat func\ionalismul structural
extrem al abord`rii teoretice a lui Wallerstein. Reali]tii, spre exemplu, ar
contesta faptul c`, dac` sistemul competitiv dintre state este el însu]i
derivat din logica economic` a sistemului capitalist mondial, cum s-ar
putea explica comportamentul competitiv al unit`\ilor politice înainte de
secolul al XVI-lea? Ei sus\in c` exist` o logic` politic` distinct` care
implic` lupta pentru putere dintre suverani, ce nu poate fi redus` la capi-
talism. A]a cum a relevat Kal Holsti, „a afirma c` r`zboiul dintre statele
capitaliste este inevitabil este ca ]i cum ai spune c` tampon`rile dintre
automobilele Ford sunt inevitabile; îns` care este variabila critic`? Auto-
mobilul sau Ford? Statul sau economia?“5
S-ar putea de asemenea sus\ine c` rigiditatea metodei centru/semi-
periferie/periferie nu reu]e]te s` explice anomalii cum ar fi ridicarea unor
state la statutul de „centru“ (Japonia?) deoarece metoda presupune o
rela\ie cu sum` zero între statele din cadrul sistemului. Structura sistemu-
lui r`mâne constant` pentru Wallerstein, astfel încât, dac` unele state par
s` creasc` ]i s` se mute dintr-o categorie într-alta, atunci altele trebuie s`
decad`. Dat` fiind generalitatea abord`rii teoretice ]i profunzimea ei
istoric`, este uneori dificil s` plasezi unele state în cadrul unei categorii.
405 I. WALLERSTEIN
Spre exemplu, pe baza PIB pe cap de locuitor ]i a standardului de via\`,
Australia poate fi categorisit` drept centru, chiar dac` Wallerstein însu]i o
plaseaz` la semiperiferie. A]a cum observ` Alexander ]i Gow, „analiza
economic` nu ofer` indicii sistematice cu privire la rela\ia dintre pozi-
\ionarea economic` în economia mondial`, pozi\ia geopolitic` ]i apari\ia
politicii de la semiperiferii“.6
În cele din urm`, se poate observa o contradic\ie între afirma\iile
empirice ale lui Wallerstein (care ar trebui s` poat` fi supuse test`rii
ipotezelor) ]i dispre\ul s`u fa\` de metodologiile conven\ionale ale con-
struirii teoriei în ]tiin\ele sociale. Este posibil s` se fac` afirma\ii deter-
ministe privind primatul for\elor economice globale ]i, în acela]i timp, s`
se apere aceste afirma\ii utilizând nu criterii de valabilitate empiric`, „ci
valoarea lor euristic`; de exemplu, au ele sens pentru oamenii ]i organi-
za\iile care caut` s` ac\ioneze în contexte istorice mondiale ]i care au
nevoie s` în\eleag` dinamica schimb`rii ... în aceste contexte?“7 Desigur,
aceasta este o contradic\ie care caracterizeaz` mare parte din gândirea ra-
dical` ce ap`r` nevoia de schimbare având ca argumente nu criteriile
morale articulate în tradi\ia teoriei politice, ci afirma\iile empirice privind
inegalitatea inerent` sistemului capitalist.
Note
1. Immanuel Wallerstein, „The Rise and Future Demise of the World Capitalist
System: Concepts for Comparative Analysis“, în Comparative Studies in Society
and History, nr. 16, 1974, p. 387-388.
2. Immanuel Wallerstein, The Politics of the World-Economy: The States, the
Movements, and the Civilizations: Essays, Cambridge, Cambridge University
Press, 1984, p. 39.
3. Immanuel Wallerstein, „The Rise and Future Demise of the World Capitalist
System“, op.cit., p. 415.
4. Ernesto Laclau, Politics and Ideology in Marxist Theory, Londra, New Left
Books, 1977, p. 23.
5. Kalevi Holsti, The Dividing Discipline, Boston, Allen & Unwin, 1985, p. 76.
6. Malcolm Alexander ]i John Gow, „Immanuel Wallerstein“, în P. Beilharz, (ed.),
Social Theory: A Guide to Central Thinker, Sydney, Allen & Unwin, 1991, p. 220.
7. Ibid., p. 217.
RELA|II INTERNA|IONALE 406 407 I. WALLERSTEIN

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Cox, Lecturi suplimentare

Frank ]i Giddens. Arrighi, Giovanni, The Long Twentieth Century, Londra, Verso, 1994.
Higgott, Richard L., Political Development Theory: The Contemporary Debate,
Principalele lucr`ri ale lui Immanuel Wallerstein
Londra, Croom Helm, 1983.
Social Change: The Colonial Situation, New York, Wiley, 1966.
Hopkins, Terence K., World-Systems Analysis: Theory and Methodology, Beverly
Africa: The Politics of Unity: An Analysis of a Contemporary Social Movement, Hills, California, Sage Publications, 1982.
New York, Random House, 1967.
Sanderson, Stephen K. (ed.), Civilizations and World Systems: Studying World-
„The Rise and Future Demise of the World Capitalist System: Concepts for Historical Change, Walnut Creek, California, AltaMira Press, 1995.
Comparative Analysis“, în Comparative Studies in Society and History, nr.
16, 1974, p. 385-415. Skocpol, Theda, „Wallerstein’s World Capitalist System: A Theoretical and Historical
Critique“, în American Journal of Sociology, nr. 82, 1977, p. 1075-1089.
The Modern Word System 1: Agriculture and the Origins of the European World-
Zolberg, Aristide, „Origins of the Modern World System – A Missing Link“, în
Economy in the Sixteenth Century, New York, Academic Press, 1974.
World Politics, nr. 33, 1981, p. 253-281.
World Inequality: Origins and Perspectives of World System, Montreal, Black
Rose Books,1975.
The Capitalist World-Economy: Essays, Cambridge, Cambridge University Press, 1979.
The Modern Word System II: Mercantilism and the Consolidation of the European
World Economy, 1600-1750, New York, Academic Press, 1980.
Historical Capitalism, Londra, Verso, 1983.
Labor in the World Social Structure, Beverly Hills, Sage Publications, 1983.
The Politics of the World-Economy: The States, the Movements, and the Civilisations:
Essays, Cambridge, Cambridge University Press, 1984.
„World Systems Analysis“, în Anthony Giddens ]i Johnathan H. Turner (ed.),
Social Theory Today, Cambridge, Polity Press, 1987, p. 309-324.
Geopolitics and Geoculture: Essays on Changing World-System, Cambridge,
Cambridge University Press, 1991.
Unthinking Social Science: The Limits Nineteenth-Century Paradigms, Cambridge,
Polity Press, 1991.
„The Collapse of Liberalism“, în Ralph Miliband ]i Leo Panitsch (ed.), The
Socialist Register: New World Order?, Londra, Merlin, 1992, p. 96-110.
„Development: Lodestar or Illusion?“, în Leslie Sklair (ed.), Capitalism and
Development, Londra, Routledge, 1994.
After Liberalism, New York, New Press, 1995.
„The Inter-State Structure of the Modern World System“, în Steve Smith, Ken
Booth ]i Marysia Zaiewski (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996, p. 87-107.
 TEORIILE DESPRE NA|IUNE

Se pare c` na\ionalismul se r`sp@nde]te peste tot [n lume, amenin-

\@nd s` f`r@mi\eze unele state ]i s` contopeasc` altele [n „state-na\iuni“
noi. Dar termenul „na\ionalism“ este deseori folosit [n mod vag ]i [n\e-
legerea acestei forme de mobilizare politic` este st@njenit` de lipsa de
interes fa\` de na\ionalism în cadrul disciplinei rela\iilor interna\ionale.
Na\ionalismului i se acord` aten\ie mai mare, [ntruc@t ast`zi diferen\a din-
tre r`zboiul [ntre state ]i r`zboiul din interiorul statelor este mai pu\in evi-
dent`. Una dintre cele mai mari probleme ale ordinii mondiale la sfâr]itul
secolului al XX-lea este modalitatea de reconciliere a principiului suve-
ranit`\ii statului (care protejeaz` distribu\ia teritorial` actual`) cu cel al
autodetermin`rii „popoarelor“ (care amenin\` constant cu modificarea
frontierelor conform unui principiu normativ vag). În acest sens sunt
prezentate lucr`rile a trei gânditori ai teoriei na\iunii ]i na\ionalismului.
Benedict Anderson cerceteaz` fenomenologia na\iunii. El a descris con-
di\iile istorice ale apari\iei na\iunii sub form` de „comunitate imaginat`“
]i a explorat procedurile care sus\in recursul mai degrab` la na\iune dec@t
la alte epicentre de loialitate politic` ale erei moderne. Ernest Gellner ]i
Anthony Smith sunt speciali]tii principali ai controversei privind carac-
terul antic sau modern al na\ionalismului. Gellner sus\ine c` na\ionalismul
este produsul economiei ]i al modernit`\ii, în timp ce Smith pretinde c`
na\ionalismul reprezint` contopirea unic` a exigen\elor ideologice moder-
ne ]i premoderne.

BENEDICT ANDERSON
La fel ca ]i al\i cercet`tori men\iona\i în acest` lucrare (Charles
Beitz ]i Alfred Zimmern), Benedict Anderson contribuie la studiul
rela\iilor interna\ionale cu o lucrare influent`: Imagined Communities:
Reflections of the Origin and Spread of Nationalism (1983, 1991).
Anderson este pseudonimul lui Aaron L. Binenkorb, profesor de studii
interna\ionale la Universitatea Cornel. El ]i-a scris diserta\ia la Cornel ]i
a predat acolo mul\i ani, mai ales ca specialist [n cultura ]i istoria politic`
a Indoneziei.
Anderson este om de stânga (la fel ca faimosul s`u frate, Perry),
fiind fascinat de na\ionalismul deosebit de ostil din Asia de Sud-Est con-
temporan`.1 Una din lucr`rile sale cele mai bune, Java in a Time of
Revolution (1972), este o examinare detaliat` a primelor 10 luni ale luptei
Indoneziei pentru dobândirea independen\ei, în 1945-1946. Anderson
sus\ine c` „versiunea Sjahrir“ a revolu\iei indoneziene necesit` o revi-
zuire. Descrierea istoric` conven\ional` a perioadei este aceea c` Partidul
Socialist al lui Sjahrir a dominat scena politic` ]i c` strategia diplomatic`
a acestuia (negocieri/exercitarea de presiuni asupra olandezilor prin inter-
mediul britanicilor ]i americanilor) a reflectat concep\ia grupurilor domi-
nante din cadrul societ`\ii indoneziene din acea perioad`. 2 Anderson
prezint`, cu detalii incredibile, faptul c` partidele politice erau „pu\in mai
mult decât grupuri de clici personale ... nici unul ... nu avea o baz` orga-
nizat` de mas` nici m`car în zonele urbane“.3 El sus\ine c` rivalul princi-
pal al lui Sjahrir din acea perioad`, Tan Malakka, ar fi putut schimba cursul
istoriei Indoneziei dac` s-ar fi adoptat strategia sa de perdjuangan (lupt`
armat`) în locul c`ii diplomatice. Deoarece politica moderat` de mai târ-
ziu s-a îndreptat spre câ]tigarea sprijinului ]i recunoa]terii interna\ionale,
a fost incompatibil` cu programul social intern radical.
„Din aceasta au izvorât criza adânc` a anilor de dup` câ]tigarea
independen\ei ]i tragediile ulterioare.“4 Anderson sus\ine c`, dac` Sukarno
ar fi sprijinit o politic` mult mai agresiv` împotriva Olandei, istoria
Indoneziei ar fi putut avea un alt curs, probabil comparabil` cu cea a
Vietcongului [n timp ce Vietnamul de Nord era sub conducerea lui Ho }i
Min. Indiferent dac` argumenta\ia lui este plauzibil` sau nu, lucrarea este
un bun exemplu al preocup`rilor lui Anderson relative la problema socia-
lismului în regiune. Oricum, deziluzia lui crescând` fa\` de dezvoltarea
statelor dictatoriale marxiste de-a lungul timpului, ca ]i credin\a lui, con-
form c`reia gânditorii de stânga au subestimat for\a na\ionalismului în
411 B. ANDERSON
lumea modern`, l-au condus la explorarea dimensiunilor culturale ale
acestui fenomen. Lucrarea Imagined Communities este rezultatul excursu-
lui s`u intelectual, produsul anilor de studiu ]i reflec\ie. În cele ce urmeaz`,
ne vom ocupa de aceast` carte de dimensiuni reduse atât de frumos scris`,
care ofer` cercet`torilor rela\iilor interna\ionale (mai ales celor care con-
sider` c` „statele-na\iuni“ sunt sau vor fi „dep`]ite“) posibilitatea de a
în\elege puterea covâr]itoare a na\ionalismului în era modern`.
Lucrarea debuteaz` (]i se încheie) [n acest ton: „Invazia vietnamez`
]i ocuparea Cambodgiei în decembrie 1978 ]i ianuarie 1979 a reprezentat
primul r`zboi conven\ional, de mare anvergur`, dintre dou` regimuri mar-
xiste.“ 5 Dar incompatibilitatea teoriei marxiste cu practica nu reprezint`
problema central`. Lucrarea se refer` la „ideea“ de stat-na\iune, când ]i
cum a ap`rut ]i condi\iile în care continua s` se dezvolte la sfâr]itul seco-
lului al XX-lea. Spre deosebire de al\i cercet`tori ai na\ionalismului,
Anderson refuz` s` trateze acest subiect ca fiind periferic, produs al unor
for\e, precum industrializarea (Gellner), sau al schimb`rilor socio-econo-
mice masive (Deutsch). Abordarea sa este atât hermeneutic` cât ]i struc-
tural`. Anderson este interesat de motivul pentru care o parte atât de mare
a popula\iei consider` c` indivizii sunt membri ai unei anumite „na\iuni“
care are dreptul de a fi suveran` peste un teritoriu ]i se simt atât de loiali
încât „a muri pentru \ar`“ este cea mai mare onoare. La urma urmei, mem-
brii unui trib nu posed` acest tip de rela\ie identitar` care se extinde mult
dincolo de leg`turile de rudenie recunoscute sau de limitele comunit`\ii
rela\ionale fa\`-în-fa\`. Acest tip de loialitate nu se întâlne]te nici la
suveranii rivali ai Europei feudale. Abordarea lui Anderson se concen-
treaz` pe procesul „imagina\iei colective“ pe care îl introduce în defini\ia
na\iunii:
„[Na\iunea] este o comunitate politic` imaginat` – ]i este imaginat` ca
fiind [n mod inerent at@t limitat`, c@t ]i suveran`. Este imaginat`
deoarece chiar ]i membrii celei mai mici na\iuni nu-i vor cunoa]te pe
cei mai mul\i dintre tovar`]ii lor, nici nu-i vor întâlni sau auzi … na\iu-
nea este imaginat` ca limitat` deoarece chiar ]i cea mai mare na\iune
… are frontiere, chiar dac` relative, dincolo de care se situeaz` alte
na\iuni. Nici o na\iune nu []i [nchipuie c` este identic` cu umanitatea.“6
Anderson este preocupat în special de trei paradoxuri ale na\iona-
lismului. {n primul rând, de modernitatea obiectiv` a na\iunilor în viziunea
istoricului fa\` de vechimea lor subiectiv` în viziunea na\ionali]tilor; în al
doilea rând, universalitatea formal` a na\ionalit`\ii drept concept socio-
cultural fa\` de particularitatea manifest`rilor sale concrete; în al treilea
RELA|II INTERNA|IONALE 412
rând, puterea politic` a na\ionalismului fa\` de s`r`cia sa filozofic`. Dup`
cum observa filozoful politic Eugene Kamenka, „în provocarea emo\iei
împotriva ra\iunii, [na\ionalismul] a înlocuit studiul cu focurile de tab`r`,
argumenta\ia cu demagogia ... [na\ionalismul] a fost ]i probabil c` este
înc` în centrul istoriei moderne. Nu [ns` ]i gânditorii na\ionalismului.“ 7
Anderson crede c` s`r`cia filozofic` a doctrinei na\ionaliste a contribuit la
e]ecul mai general al în\elegerii puterii sale pe termen lung, ceea ce con-
sider c` este adev`rat [ndeosebi în studiul rela\iilor interna\ionale.8
În prima parte a lucr`rii sale, Anderson se angajeaz` într-o dez-
batere istoric` ampl`. El sus\ine c` na\ionalismul trebuie s` fie în\eles nu
în rela\ie cu ideologiile politice sus\inute cu sfial`, ci cu sistemele cultu-
rale extinse care îl preced. Na\ionalismul a ap`rut în perioada în care alte
trei concepte culturale î]i pierdeau din importan\`. În primul rând, avuse-
ser` loc schimb`ri [n religie. Na\ionalismul a reprezentat o transformare
secular` a fatalit`\ii în continuitate, a contingen\ei magice în în\eles uni-
versal. Coeren\a arogant` a religiei a intrat în declin la sfâr]itul Evului
Mediu datorit` explor`rii lumii noneuropene ]i demonetiz`rii treptate a
limbajului sacru. Comunit`\ile mai vechi ]i-au pierdut încrederea în
sacralitatea unic` a limbii lor (ideea c` o anumit` scriere oferea accesul
privilegiat la adev`rul ontologic sacru). Apoi, s-au produs schimb`ri [n
domeniul dinastic. În formele feudale de „imagina\ie“ statele erau definite
de „centre înalte“, frontierele erau poroase ]i indistincte, iar „suverani-
t`\ile“ se [ntrep`trundeau. Oricum, o dat` cu declinul legitimit`\ii monar-
hiei sacre din secolul al XVII-lea, oamenii au început s` se îndoiasc` de
faptul c` societatea era organizat` în mod natural în jurul unor „centre
înalte“ precum Roma. În al treilea rând, Anderson este original când
sus\ine c` trebuie s` lu`m în considerare concep\ia feudal` despre timp, în
care cosmogonia ]i istoria nu erau distincte. „Mai mult ca orice altceva“
modificarea concep\iei despre timp „a f`cut posibil` «conceperea» na\iu-
nii“. 9 Era premodern` a fost caracterizat` de o concep\ie a „simultaneit`\ii
de-a lungul timpului“, în care timpul este marcat de „prefigurare ]i împli-
nire“. Ea a fost înlocuit` treptat de concep\ia „simultaneit`\ii în timp“, în
care timpul este marcat de „coinciden\` temporal` ]i m`surat de ceas ]i
calendar“. 10 Ideea de entitate sociologic`, care se deplaseaz`, conform
calendarului, spre o perioad` de timp omogen` este o analogie clar` cu
ideea de na\iune, conceput` tot ca o comunitate solid` care se deplaseaz`
constant de-a lungul istoriei. Aceste trei schimb`ri epocale au dus la c`uta-
rea unei noi c`i de a lega împreun` fraternitatea, puterea ]i timpul.
„Combinate, [vechile] idei înr`d`cinate în om se reg`sesc clar în natu-
ra lucrurilor, oferind un anumit în\eles fatalit`\ilor zilnice ale existen\ei
413 B. ANDERSON
(mai presus de toate, moartea, pierderea ]i servitutea) ]i asigurând în
moduri variate izb`virea de acestea ... declinul lent ]i inegal al certitu-
dinilor intercorelate ... duce la o delimitare ferm` între cosmologie ]i
istorie.“11
Declinul acestor „vechi idei“ creeaz` a]adar condi\iile pentru o
nou` form` de con]tiin\` cultural`. Motivul pentru care ia forma de na\io-
nalism se datoreaz` interac\iunii întâmpl`toare dintre capitalism, o nou`
tehnologie a comunic`rii (tip`riturile) ]i fatalitatea diversit`\ii lingvistice.
Capitalismul a fost important datorit` expansiunii pie\ei c`r\ii, care a con-
tribuit la formarea limbilor, în mare m`sur` sub imboldul tip`ririi masive
de Biblii în timpul Reformei ]i r`spândirii anumitor limbi regionale ca
instrumente ale centraliz`rii administrative. La rândul lor, tip`riturile în
diferite limbi au condus la fundarea con]tiin\ei na\ionale prin crearea unor
zone unitare de comunicare ]i schimb. În combina\ie, „capitalismul tip`-
rit“ a f`cut posibil na\ionalismul, oferindu-i un spa\iu pentru reprezentarea
unor noi concep\ii despre timp ]i spa\iu. De asemenea, a încurajat dez-
voltarea unor „limbi scrise“ prin standardizarea variantelor de limbi locale
în forme scrise comune.
Acesta reprezint` fundalul pe care se dezvolt` o derutant` anomalie
a istoriei na\ionalismului, pe care Anderson o examineaz`. Din ce motiv
comunit`\ile creole din America de Sud (acelea care erau formate din
oameni care aveau accea]i limb` ]i aceea]i etnie cu cei împotriva c`rora
au luptat) ]i-au dezvoltat o concep\ie na\ionalist` cu mult înaintea celor
mai multe popoare ale Europei? R`spunsul lui Anderson face apel la mai
mul\i factori. O analiz` cuprinz`toare ar trebui s` includ` blocarea mobili-
t`\ii sociale, încerc`rile succesive ale Spaniei de a-]i înt`ri controlul în
America de Sud, r`spândirea ideilor liberale ale iluminismului ]i apari\ia
ziarului ca vehicul pentru r`spândirea na\ionalismului în rândul claselor
„a]ezate“ din regiune. Trebuie avut în vedere ]i faptul c`:
„De]i aceste r`zboaie au provocat o mare suferin\` ]i au fost marcate
de multe acte de barbarism, într-un mod ciudat miza era mai degrab`
mic`. Nici în America de Nord, nici în America de Sud creolii n-au fost
obliga\i s` se team` de exterminarea fizic` sau de sclavie, cum s-a
întâmplat cu alte popoare care au trecut prin astfel de situa\ii datorit`
imperialismului european.“12
Pe de alt` parte, e]ecul experien\ei hispano-americane de a genera
revolte permanente împotriva imperiului spaniol reflect` atât nivelul
general de dezvoltare a capitalismului ]i tehnologiei la sfâr]itul secolului
RELA|II INTERNA|IONALE 414
al XVIII-lea, cât ]i sus\inerea local` a capitalismului spaniol în rela\ie cu
capacitatea administrativ` a imperiului. Protestan\ii, vorbitori de limba
englez` din nordul continentului, erau mult mai favorabil situa\i pentru a
în\elege ideea de „America“. Încetarea mi]c`rilor de eliberare na\ional`
din America a coincis cu instaurarea epocii na\ionalismului în Europa. Din
nou, Anderson subliniaz` rolul limbilor scrise ]i modul în care, dup`
instaurarea formei „modulare“ de na\ionalism, „na\iunea“ ca form` nou`
de comunitate politic` a putut s` fie dorit` în mod con]tient de c`tre cei
care s-au sim\it oprima\i sau exclu]i din sistemul politic existent. Na\iu-
nile-state „imaginate“ ca realit`\i în America au devenit modele pentru
Europa ]i implicit pentru restul lumii.
Originalitatea lui Anderson const` în analiza pe care o face rolului
capitalismului tip`rit în reorientarea sensului timpului de la feudalism la
epoca modern` ]i în sus\inerea faptului c` na\ionalismul creol din America
a oferit un model Europei. Revolu\ia francez`, care este considerat` de
obicei ca un moment simbolic al trecerii de la suveranitatea dinastic` la
suveranitatea popular`, a fost posibil` datorit` unei schimb`ri epistemo-
logice a naturii con]tiin\ei colective. Revolu\iile americane au oferit un
model de „stat-na\iune“ la care au putut aspira, în mod con]tient, clasele
burgheze ]i intelectualitatea din Europa, în lupta lor împotriva imperiilor
absolutiste ale ordinii existente în acel moment. Pân` ]i simplul act al
înregistr`rii luptelor revolu\ionare în manualele de istorie a facilitat
r`spândirea na\ionalismului ca form` „modular`“ de ob\inere a libert`\ii
politice ]i a egalit`\ii.
Mai mult, ca religie secular`, na\ionalismul poate oferi r`spunsurile
la întreb`rile metafizice despre sensul vie\ii ]i al mor\ii pe care alte ideo-
logii nu reu]esc s` le dea. Acest fapt este deosebit de important pentru cei
ce cred c` exist` forme substitutive iminente pentru statul-na\iune în era
modern`, precum corpora\iile na\ionale sau mi]c`rile sociale transna\io-
nale. Nici una dintre aceste forme nu poate îns` atinge poten\ialul na\iunii
ca factor catalizator modern al loialit`\ii ]i identit`\ii de grup. Anderson
afirm` în lucrarea sa: „[Încerca\i] s` v` imagina\i, s` zicem, semnifica\ia
mormântului unui marxist necunoscut ]i a unui monument dedicat unui
erou pentru libertate. Oare poate fi evitat sentimentul absurdului?“13
Anderson sugereaz` c`, de]i marxismul încearc` s` umple golul
l`sat de dispari\ia credin\ei, nu poate concura cu na\ionalismul deoarece
acesta nu depinde de capacitatea anumitor societ`\i de a atinge scopurile
materiale ale unei doctrine politice sau economice. Marxismul nu poate
mobiliza oamenii la acela]i nivel de sacrificiu personal ca na\ionalismul.
Succesul na\ionalismului const` în capacitatea sa paradoxal` de a combina
415 B. ANDERSON
universalul ]i particularul, r`mânând în acela]i timp compatibil cu gradul
s`u de ideologie politic`. Na\ionalitatea a înlocuit religia chiar dac` con-
tinu` s` joace acela]i rol metafizic, ca ]i religia înainte, de „dox`“ sau de
„bun sim\“. Într-o alt` fraz` memorabil`, Anderson observ` c` „na\iona-
lismul are capacitatea magic` de a transforma ]ansa în destin“.14 În zilele
noastre, oamenii nu se întreab` reciproc dac` au o identitate na\ional`,
cum s-ar putea întreba despre credin\`. Întrebarea este mai degrab` legat`
de identificarea apartenen\ei la o identitate na\ional` particular`.
Pe scurt, prin considerarea na\ionalismului ca r`spuns la schim-
b`rile epocii ]i prin examinarea condi\iilor materiale ]i culturale care au
f`cut posibil` apari\ia na\ionalismului, lucrarea lui Benedict Anderson
r`mâne o lectur` esen\ial` pentru cercet`torii temei. În mod similar, în
descrierea evocatoare a unora dintre mecanismele care sus\in identificarea
na\ional`, precum citirea presei (na\ionale) sau intonarea imnului na\ional,
Anderson atrage aten\ia asupra fenomenelor rar discutate în literatur`.
Aceasta nu înseamn` c` tezele sale nu au fost supuse comentariilor critice.
Dintre acestea merit` amintite dou`.
{n primul r@nd, în ciuda definirii na\iunilor drept „comunit`\i ima-
ginate“, Partha Chatterjee îl acuz` pe Anderson de neîn\elegerea modului
în care multe dintre formele anticoloniale ale na\ionalismului nu imit` pur
]i simplu tipurile „modulare“ de societate observate în Europa sau în
America. El sugereaz` c` Anderson, ca ]i majoritatea cercet`torilor occi-
dentali, condamn` restul lumii la un statut permanent de dependen\`.
„Europa ]i America, singurele subiecte reale ale istoriei, au examinat
în locul nostru nu numai istoria moderniz`rii ]i a exploat`rii coloniale,
dar chiar ]i istoria rezisten\ei noastre anticoloniale ]i a s`r`ciei post-
coloniale. Chiar ]i imagina\ia noastr` ar trebui s` r`mân` ve]nic colo-
nizat`.“15
Chatterjee afirm` c`, pentru a în\elege na\ionalismul anticolonial din
India ]i din unele p`r\i ale Africii, trebuie f`cut` distinc\ie între domeniul
„material“ ]i „spiritual“ al structurii sociale. În timp ce India este într-adev`r
„colonizat`“ de formele modulare de „na\ionalism“ analizate de
Anderson, al c`rui scop este de a crea un stat modern industrializat, Africa
nu respect` acest model. În ceea ce prive]te aspectul spiritual, Chatterjee
afirm` c` popula\ia în discu\ie ]i-a p`strat propria limb` ]i propria cultur`.
Analiz@nd recent aceast` problem`, Christopher Ullock atrage aten\ia
asupra edi\iei l`rgite a lucr`rii Imagined Communities (1991), în care
Anderson se refer` la templele, moscheele ]i ]colile din afara zonei con-
trolate de metropole ca la „zone libere ... unde anticoloniali]tii religio]i,
RELA|II INTERNA|IONALE 416
mai apoi na\ionali]ti, puteau continua lupta“16. Ullock este de acord cu
Chatterjee c` titlul lucr`rii lui Anderson este în]el`tor. Accentul pus la
începutul lucr`rii pe procesele imagina\iei colective este înlocuit spre
sfâr]itul ei cu evide\ierea caracterului „circular“ al na\ionalismului.
Ullock subliniaz` c` argumenta\ia andersonian` este neinten\ionat ironic`:
„{n timp ce Anderson î]i începe diserta\ia descriind modul în care
schimb`rile spa\io-temporale le-au oferit indivizilor posibilitatea de
a-]i imagina diferit comunit`\ile politice, sociale ]i culturale, accep-
tarea de c`tre el a categoriilor ontologice ale modernit`\ii, precum „stat“
]i „na\iune“, îl împiedic` s` analizeze temeinic modul în care accele-
r`rile spa\io-temporale actuale pot afecta modul în care oamenii []i
imagineaz` comunit`\ile, at@t [n Nord c@t ]i Sud.“17
Apare problema dac` noile forme de comunicare, la sfâr]itul seco-
lului al XX-lea, modelez` imaginarea de noi forme de comunitate pe c`i
originale. Pentru a fi corec\i cu Anderson, acesta a speculat aspectul men-
\ionat, l`sând loc unor ample cercet`ri în viitor.
Scepticismul lui Anderson în aceast` privin\` const` în sublinierea
apari\iei na\ionalismului „la distan\`“ prin intermediul unor membri ai
unei minorit`\i etnice din Occident care se pot folosi de avantajul unei noi
tehnologii (precum e-mailul) pentru a-]i intensifica sentimentul aparte-
nen\ei la o patrie imaginar`, aflat` departe de statul în care tr`iesc. „Aflate
în siguran\` în zona dezvoltat` a lumii, aceste minorit`\i pot trimite bani
]i arme, materiale de propagand` ]i construiesc re\ele intercontinentale
informatizate, ceea ce poate avea efecte incalculabile în zonele de desti-
na\ie.“18 R`mâne de v`zut dac` „accelerarea spa\io-temporal` actual`“
sprijin` sau îngreuneaz` poten\ialul de subminare a na\ionalismului în
secolul al XXI-lea.
Altminteri, contribu\ia lui Anderson la studiul rela\iilor interna\io-
nale const` în examinarea impactului unor asemenea acceler`ri de acum
300 de ani.
Note
1. Verso Press a publicat o colec\ie a articolelor recente ale lui Anderson în acest
domeniu, The Spectre of Comparison, 1998.
417 B. ANDERSON
2. A se vedea în special lucrarea lui G. McT. Kahin, Nationalism and Revolution in
Indonesia, Ithaca, New York, Cornell University Press, 1952.
3. Benedict Anderson, Java in a Time of Revolution: Occupation and Resistance,
1944-1946, Ithaca. New York, Cornell University Press,1972, p. 230.
4. Ibid., p. 408.
5. Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of Nationalism,
edi\ia a II-a, Londra, Verso, 1991, p. 11.
6. Ibid., p. 15-16.
7. Eugene Kamenka, „Nationalism: Ambiguous Legacies and Contingent Futures“,
[n Political Studies, nr. 41, 1993, p. 80.
8. Martin Griffiths, „Multilateralism, Nationalism and the Problem of Agency in
International Theory“, în Richard Leaver and Dave Cox (ed.), Middling,
Meddling, Muddling: Issues in Australian Foreign Policy, St Leonards, NSW,
Allen & Unwin, 1997, p. 44-68.
9. Benedict Anderson, Imagined Communities, p. 22.
10. Ibid., p. 24-25.
11. Ibid., p. 36.
12. Ibid., p. 191-192.
13. Ibid., p. 37.
14. Ibid., p. 12.
15. Partha Chatterjee, „Whose imagined community?“, [n Millennium: Journal of
International Studies, nr. 20, 1991, p. 521.
16. Christopher Ullock, „Imagined Community: a Metaphysics of Being or Becoming?“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 25, 1996, p. 427.
17. Ibid., p. 428.
18. Benedict Anderson, „Exodus“, [n Critical Inquiry, nr. 20, 1994, p. 327.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la Deutsch,
Gellner, Ruggie ]i Smith.
Principalele lucr`ri ale lui Benedict Anderson
Some Aspects of Indonesian Politics Under the Japanese Occupation, 1944-1945,
Ithaca, New York, Comell University Press, 1961.
Mythology and the Tolerance of the Javanese, Ithaca, New York, Comell
University Press, 1965.
A Preliminary Analysis of the October 1, 1965 Coup in Indonesia, Ithaca, New
York, Comell University Press, 1971.
Java in a Time of Revolution: Occupation and Resistance, 1944-1946, Ithaca,
New York, Comell University Press, 1972.
Language and Power: Exploring Political Cultures in Indonesia, Ithaca, New
York, Comell University Press, 1990.
Imagined Communities: Reflections on the Origin and Spread of Nationalism,
edi\ia a II-a, Londra, Verso, 1991.
RELA|II INTERNA|IONALE 418
„The Last Empires“, [n New Left Review, nr. 193, 1992, p. 3-14.
The Spectre of Comparison, Londra, Verso, 1998.
Lecturi suplimentare
Chatterjee, Partha, „Whose Imagined Community?“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 20, 1991, p. 521-525.
Chatterjee, Partha, Nationalist Thought and the Colonial World – A Derivative Discourse,
Londra, Zed Books, 1994.
Nimni, Ephraim, Marxism and Nationalism: Theoretical Origins of a Political Crisis,
London, Pluto Press, 1994.
Smith, Anthony D., „The Nation: Invented, Imagined, Reconstructed“, [n Millennium:
Journal of International Studies, nr. 20, 1991, p. 353-568.
Ullock, Christopher, „Imagined Community: a Metaphysics of Being or Becoming?“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 25, 1996, p. 425-441.
ERNEST GELLNER
Ernest Gellner este cunoscut cercet`torilor din domeniul rela\iilor
interna\ionale pentru lucr`rile sale despre na\ionalism, acesta fiind ]i moti-
vul includerii lui în volumul de fa\`. Ca preocup`ri, Gellner a fost un
cercet`tor al modernit`\ii în cel mai larg sens, scrierile sale integrându-se cu
greu în disciplinele academice tradi\ionale. El a avut contribu\ii impor-
tante în mai multe domenii: antropologie social`, sociologie ]i filozofie
politic`. În plus, scrierile lui Gellner privind istoria ]i originile na\ionalis-
mului nu pot fi separate de o tem` mult mai larg` care str`bate întreaga sa
oper`, ]i anume ap`rarea iluminismului ]i ra\ionalismului în gândire ]i
practic`. Gellner a fost un oponent asiduu al relativismului în toate formele
lui, iar, c`tre sfâr]itul vie\ii (a murit în 1995), a publicat un atac amplu con-
tra postmodernismului, care este ]i o ap`rare superb` a societ`\ii civile occi-
dentale, proiect pe care a tr`it s`-l vad` triumfând asupra unuia din vechii
s`i rivali, socialismul de stat (cel`lalt fiind fundamentalismul islamic).
Gellner s-a n`scut la Paris în 1925; familia sa a locuit în Praga cea
mai mare parte a perioadei interbelice, mutându-se în Anglia dup` invazia
german` din 1939. La vârsta de 17 ani a ob\inut o burs` la Oxford ]i, dup`
o scurt` perioad` de serviciu militar, ]i-a luat licen\a în politic`, filozofie
]i economie. Dup` ce a predat câ\iva ani în Sco\ia, a fost numit lector de
sociologie la London School of Economics, unde s-a întâlnit cu antropo-
logul Bronislaw Malinowski ]i a decis s`-]i completeze studiile cu un doc-
torat în acest domeniu. Ernest Gellner a fost numit titular la LSE în 1962,
devenind ]i membru al Academiei Britanice în 1974. A predat antro-
pologia social` la Cambridge în anii ’80; de]i s-a retras oficial în 1993, a
continuat s` publice într-un ritm alert, contribuind ]i la înfiin\area Cen-
trului de Studii asupra Na\ionalismului din cadrul Universit`\ii Centrale din
Praga în anul 1993.
Pentru a o în\elege, contribu\ia lui Ernest Gellner la studiul na\io-
nalismului trebuie încadrat` în interesul s`u mai larg pentru modernism ca
proiect filozofic revolu\ionar ]i ca er` plin` de transform`ri în domeniul
organiz`rii economice, sociale ]i politice. Pe de o parte, Gellner s-a situat
ferm de partea ra\iunii ]i ra\ionalismului în termenii în\elegerii umane ]i –
pentru a utiliza titlul unui cunoscut text de-al s`u – a legitim`rii convin-
gerii, aspecte relevate în lucrarea sa Words and Things (publicat` pentru
prima dat` în 1959), o sus\inut` critic` a filozofiei analitice sau lingvistice,
scris` ]i ca reac\ie fa\` de domina\ia acesteia la Oxford, pe vremea când
Gellner era student. Conform unor filozofi analitici ([ndeosebi Wittgenstein,
RELA|II INTERNA|IONALE 420
[n ultimii ani ai vie\ii), credin\a iluminismului în ra\iune ca mod de a
în\elege lumea presupune o separarea radical` a gândirii de lumea exte-
rioar`; în absen\a acestei ipoteze, limba nu poate media între ra\iune ]i
realitate, de vreme ce gândirea în con\inutul ei nu este lumea exterioar`,
ci reprezentarea acesteia, lumea neputând fi validat` de gândire, c`ci
gândirea reprezint` o parte a ei. Pentru Wittgenstein ]i unii dintre conti-
nuatorii lui, func\ia filozofiei nu era în\elegerea lumii prin ra\iune ]i lim-
baj, ci con]tientizarea modului [n care utiliz`m cuvintele ]i analiz`m
[n\elesul lor [n „expresii“ ]i „stiluri de via\`“ particulare. Gellner a accep-
tat ideea c` folosirea limbajului se face într-un cadru institu\ionalizat ]i al
cutumelor, dar totodat` a refuzat s` se disocieze de teoriile cunoa]terii ca
încerc`ri de codificare a normelor proceduale ale ac\iunii cognitive din
]tiin\ele sociale.
Una dintre cele mai cunoscute opere a lui Gellner este Legitimation of
Belief (1974). Dac` în lucr`rile sale de început s-a axat pe o critic` a celor
care s-au îndoit de capacitatea ra\iunii de a înlocui credin\a în în\elegerea
lumii, în aceast` lucrare se concentreaz` pe conflictul dintre monismul ]i
pluralismul (sau relativismul) epistemologic. Monismul este ideea c`, în
ciuda aparentei diversit`\ii a experien\ei, exist` în substrat o ordine a lumii
naturale ]i sociale, care poate fi descoperit`. Pluralismul este ideea c`
aceast` ordine nu exist`, noi fiind prizonieri într-un cadru conceptual ]i
ideologic pe care l-am impus lumii pentru a-i crea un în\eles.
În multe dintre ]tiin\ele sociale la începutul anilor ’70, domina dez-
baterea inspirat` de opera lui Thomas Kuhn. Teza sa privitoare la impor-
tan\a rolului cheie al paradigmelor conceptuale concurente a fost preluat`
de mul\i teoreticieni ai socialului care sugerau c`, dac` ]tiin\ele naturii
erau dominate de paradigme concurente, cercet`torii din domeniul ]tiin\elor
sociale nu puteau utiliza regulile descoperirii ]tiin\ifice în speran\a van` de
a construi o ]tiin\` obiectiv` a societ`\ii. Pentru Gellner, ideea c` credin-
\ele (]i implicit comunit`\ile) sunt la fel de corecte deoarece nu exist` un
set de criterii obiective pentru a le valida (sau de a le judeca) reprezint` o
form` deghizat` de relativism. Relativi]tii care [l citeaz` pe Kuhn în sen-
sul sus\inerii tezelor lor nu au în\eles nici teza acestuia privitoare la dez-
voltarea cunoa]terii sociale (care totu]i s-a dezvoltat, de]i nu într-un cadru
linear), fiind bloca\i într-o viziune îngust` asupra a ceea ce constituie
metoda ]tiin\ific`. Ernest Gellner distinge dou` concepte numite de el
teorii de selec\ie în cadrul monismului, fiecare dintre acestea aplicând cri-
terii diferite pentru a distinge adev`rul de eroare. Una dintre acestea este
„Ghost“, o teorie care indic` gândirea sau con]tiin\a ca un agent creator
activ al sensului într-un univers nestructurat al experien\ei, iar cealalt`
421 E. GELLNER
„Machine“, o teorie care indic` unele structuri de substrat ale lumii, ce
determin` limitele între care poate s` varieze experien\a. Pentru Gellner,
„Ghost“ este necesar` pentru a-i contrazice pe cei care se bazeaz` pe
credin\` în diferen\ierea în\elesului de experien\`, iar „Machine“ pentru a
explica schimb`rile de anvergur` din istorie, care au contribuit la aplicarea
uimitor de larg` ]i cu succes a metodelor cognitive de cercetare pentru a
îmbun`t`\i bun`starea omenirii.
Totu]i, exist` o tensiune evident` între cele dou` concepte ale lui,
nerezolvat` nici chiar de Gellner. „Ghost“ subliniaz` importan\a încerc`rii
omenirii de a-]i folosi capacitatea unic` de a ra\iona pentru a în\elege
lumea, în timp ce „Machine“ invoc` o explica\ie structural`, impersonal`
pentru triumful ra\iunii asupra unor încerc`ri ]ov`ielnice de a g`si un
în\eles unei lumi reale. Tensiunea reapare în întreaga sa oper`, inclusiv în
concep\ia sa privitoare la cre]terea (]i decaden\a) na\ionalismului în epoca
modern`. Ernest Gellner a fost un sus\in`tor fervent al monismului ]i
ra\ionalismului, nu ca garan\i ai unui adev`r suprem, ci ca un set de prin-
cipii cognitive în c`utarea riguroas` a acestuia. De]i a acceptat c` aceste
principii sunt produsele unei culturi a modernit`\ii, efectele practice ale
aplic`rii acestora le ofer` caracterul de universalitate.
Gândirea lui Gellner privitoare la na\ionalism, fie explicativ` fie
evaluativ`, este bazat` pe concep\ia sa mai larg` despre era „modern`“, pe
care o consider` o ruptur` major` ]i ireversibil` de trecut, în pofida nos-
talgiei noastre dup` unele aspecte ale erei premoderne. Tr`s`turile princi-
pale ale acestei perioade, perioada unei societ`\i industriale, sunt r`spân-
direa culturii scrise, a dezvolt`rii tehnice, a educa\iei de mas` ]i a diviziu-
nii muncii între indivizi ]i clase sociale. Pe de o parte, modernitatea a fost
a]a-numita menajer` a ra\ionalismului admirat de Gellner, iar, pe de alt`
parte, atât modernitatea cât ]i ra\ionalismul (mai ales acele forme care
invoc` „Machine“ în explicarea istoriei) sunt distructive pentru factorul
uman ]i pentru formele tradi\ionale de identitate. Gellner men\ioneaz`
într-una din ultimele sale lucr`ri:
„{ntr-o lume tradi\ional` stabil`, oamenii au identit`\i corelate cu rolurile
lor sociale ]i confirmate de viziunea lor general` asupra naturii ]i
societ`\ii. Instabilitatea ]i schimb`rile rapide în cunoa]tere ]i în realitatea
social` au privat aceste autoimagini de sentimentul anterior al siguran\ei“.1
Acesta este cadrul în care Ernest Gellner a afirmat c` na\ionalismul,
cu ideea sa central` c` to\i cet`\enii statului trebuie s` împ`rt`]easc` ace-
lea]i valori culturale ]i s` fie guverna\i de conduc`tori din aceea]i cultur`,
a fost un fenomen în mod caracteristic modern. Conform formul`rii sale
RELA|II INTERNA|IONALE 422
cunoscute, „na\ionalismul nu este de]teptarea na\iunilor la con]tiin\a de
sine; el inventeaz` na\iuni acolo unde ele nu exist`“.2 El este, pe scurt, o
reac\ie secundar` la consecin\ele dezintegratoare ale industrializ`rii, che-
mat s` men\in` leg`turile comunitare ]i s` permit` oamenilor s` tolereze
for\ele modernit`\ii. Concretizând, Gellner sus\inea c` industrializarea
modern` depinde de o cultur` comun` dac` indivizii vor comunica într-o
manier` impersonal` într-un spa\iu geografic din ce în ce mai larg. Agen\ii
na\ionalismului sunt elitele care, con]tient sau nu, inventeaz` ]i folosesc
na\ionalismul spre a mobiliza cet`\enii pentru o cauz` comun`. Argumen-
ta\ia lui este compatibil` cu invocarea de c`tre el a metaforei „Machine“:
ea este materialist` din punct de vedere economic at@ta vreme c@t revo-
lu\iile din procesul de produc\ie sunt considerate for\ele motrice ale „pro-
gresului“, de la vân`toarea preistoric` la modul de produc\ie ]i distribu\ie
agrarian ]i apoi la cel industrial.
Pozi\ia lui Gellner în problema na\ionalismului a dat na]tere la
numeroase dezbateri. {n particular, Benedict Anderson a afirmat c` Gellner
amestec` concep\ia cu execu\ia, existând riscul construirii unei argumen-
ta\ii pur func\ionaliste (A are nevoie de C, de unde rezult` B, [ntruc@t
A=industrializare, C=omogenitate cultural`, iar B=na\ionalism).3 Se poate
ad`uga c` argumenta\ia lui Gellner nu ia în considerare rela\ia dintre
na\ionalism ]i rela\iile interna\ionale. Dac` industrializarea este cheia pen-
tru în\elegerea cre]terii na\ionalismului în secolul al XIX-lea în Europa,
atunci cum se explic` insolita apari\ie a na\ionalismului în Anglia ]i Fran\a
în secolul al XVIII-lea?
Ca atare, teoria lui Gellner trebuie încadrat` în analiza multicauzal`
a dezvolt`rii statelor teritoriale ]i a rolului r`zboiului. În acest sens istorici
sociali precum Michael Mann, Charles Tilly ]i Anthony Giddens sunt mult
mai sistematici decât Ernest Gellner în analizarea acestor aspecte. Totu]i,
opera lui Gellner îl situeaz` în fruntea a]a-numitului domeniu „modernist“
al studiului na\ionalismului în opozi\ie cu cei considera\i „primordiali]ti“,
care identific` originile identit`\ii na\ionale în leg`turile complexe dintre
grupurile etnice dominante ]i subordonate. Desigur, unul dintre meritele
marcante ale argumenta\iei lui Gellner este c` aduce o contribu\ie la expli-
carea a ceea ce p`rea un paradox al sfâr]itului de secol al XX-lea –
r`spândirea capitalismului pe glob simultan cu apari\ia na\ionalismului,
mai ales în fosta URSS. Angajat în favoarea iluminismului, Gellner era
foarte îngrijorat c` învierea na\ionalismului la sfâr]itul secolului al
XX-lea va da na]tere la extremism etnic. Acesta este în mod evident o
for\` ira\ional`, deosebit de distructiv`, în condi\iile în care pu\ine state au
frontierele geografice identice cu cele culturale. Japonia reprezint` o
excep\ie de la regula conform c`reia grupuri etnice eterogene ]i „multina-
423 E. GELLNER
\ionale“ trebuie s` coexiste în majoritatea statelor care alc`tuiesc sistemul
interna\ional.
De vreme ce na\ionalismul poate coexista cu orice alt tip de ideolo-
gie politic` ]i dat` fiind preocuparea lui Gellner, spre sfâr]itul vie\ii, pen-
tru fundamentalismul islamic, se pune problema celei mai potrivite forme
politice pentru „vârsta ra\iunii“. La sfâr]itul lucr`rii sale Reason and
Culture (1992), Gellner sugereaz` c` „ne-am putea c`uta în sfâr]it identi-
tatea în ra\iune ]i am putea s-o g`sim într-un stil de gândire care s` ne dea
o cunoa]tere adev`rat` a lumii ]i s` ne impun` un comportament reciproc
echitabil“.4
Cu pu\in timp înainte de a muri, Gellner a finalizat o lucrare care
preia sugestia de la finalul volumului Reason and Culture. Solu\ia, în opti-
ca sa, este extinderea „societ`\ii civile“ occidentale pe întreg globul, f`r` a
\ine seama de condi\iile specifice care au facilitat instaurarea acestei for-
me de societate în Europa de Vest ]i în SUA. Conditions of Liberty (1994)
este un redutabil tur de for\` al teoriei politice, sociologiei ]i antropologiei
sociale, prin care Gellner define]te societatea civil` ca:
„acel set de institu\ii nonguvernamentale diverse care sunt destul de
puternice s` contrabalanseze puterea statului dar care, f`r` s` împieteze
asupra rolului acestuia de garant al p`cii ]i de arbitru al intereselor ma-
jore, îl pot totu]i împiedica s` domine ]i s` atomizeze restul societ`\ii.“5
Gellner este continuatorul luptei pentru ap`rarea societ`\ii civile, dus`
]i de Karl Popper, aceasta fiind solu\ia optim` de armonizare a identit`\ii
comunitare ]i a libert`\ii individuale. Societatea civil` are nevoie ]i d`
na]tere „individului modular“. Alternativ` la individul [n [ntregime produs
]i absorbit de o anumit` cultur`, individul modular este sinteza ad-hoc a
mai multor comunit`\i. Acesta era idealul lui Gellner, o societate pluralist`
capitalist`, organizat` ]tiin\ific ]i nu religios sau feudal. Pentru mult`
lume, opusul societ`\ii civile este statul totalitar, în care societatea civil`
este fie exterminat` de stat, fie într-o continu` lupt` cu acesta. Astfel,
dezmembrarea URSS i-a f`cut pe mul\i s` cread` c` înving`torul în r`zbo-
iul rece este societatea civil` occidental`. Gellner se îndoie]te de aceasta,
iar valoarea c`r\ii sale rezid` în avertismentele sale c` societatea civil` este
o realizare rar`. Gellner introduce conceptul de societ`\i „segmentare“, în
care familiile pot avea o autoritate mai cuprinz`toare asupra indivizilor,
iar statul are o mic` influen\` asupra familiilor. Deci probabil societatea
civil` a surclasat comunismul de stil sovietic, dar r`mâne de v`zut dac` ]i
alte societ`\i segmentare (poate din Asia) sunt la fel de vulnerabile.
RELA|II INTERNA|IONALE 424 425 E. GELLNER

Note Lecturi suplimentare

1. Ernest Gellner, Reason and Culture, Oxford, Blackwell, 1992, p. 182.
2. Ernest Gellner, Thought and Change, Londra, Weidenfeld & Nicolson, 1964, p. 169.
3. A se vedea Benedict Anderson, Imagined Communities, edi\ia a II-a, Londra,
Verso, 1991.
4. Ernest Gellner, Reason and Culture, p. 182.
5. Conditions of Liberty, Londra, Hamish Hamilton, 1994, p. 5.
Buchowski, Michael, „Enchanted Scholar or Sober Man? On Ernest Gellner’s
Rationalism“, [n Philosophy of the Social Sciences, nr. 24, 1994, p. 362-376.
Hall, John A. and Jarvie, Ian, The Social Philosophy of Ernest Gellner, Atlanta,
Georgia, Rodopi, 1996.
Magee, Brian, Men of Ideas, Oxford, Oxford University Press, 1978, p. 251-264.

Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la

Anderson ]i Smith.

Principalele lucr`ri ale lui Ernest Gellner

Words and Things: A Critical Account of Linguistic Philosophy and a Study in
Ideology, Londra, Gollancz, 1959.
Thought and Change, Londra, Weidenfeld & Nicolson, 1964.
Cause and Meaning in the Social Sciences, Londra, Routledge & Kegan Paul, 1973.
Legitimation of Belief, Londra, Cambridge University Press, 1974.
Spectacles and Predicaments: Essays in Social Theory, Cambridge, Cambridge
University Press, 1979.
Muslim Society, Cambridge, Cambridge University Press, 1981.
Nations and Nationalism, Oxford, Blackwell, 1983.
The Psychoanalytic Movement, Or, The Coming of Unreason, Londra, Granada
Publishing, 1985.
Relativism and the Social Sciences, Cambridge, Cambridge University Press, 1985.
Culture, Identity, and Politics, Cambridge, Cambridge University Press, 1987.
State and Society in Soviet Thought, Oxford, Basil Blackwell, 1988.
Plough, Sword and Book: The Structure of Human History, Londra, Collins Harvill, 1988.
Reason and Culture: The Historic Role of Rationality and Rationalism, Oxford,
Basil Blackwell, 1992.
Postmodernism, Reason and Religion, Londra, Routledge, 1992.
Encounters with Nationalism, Oxford, Basil Blackwell, 1994.
Conditions of Liberty: Civil Society and its Rivals, Londra, Hamish Hamilton, 1994.

ANTHONY D. SMITH
Anthony D. Smith este profesor de studii etnice ]i na\ionalism la
„European Institute“ din cadrul London School of Economics ]i editorul
revistei Nation and Nationalism. Ra\iunea includerii operei sale în aceast`
lucrare este c` ea contrasteaz` cu teoria gellnerian` a na\ionalismului ]i
completeaz` opera lui B. Anderson. Studiind na\ionalismul timp de peste
25 de ani, Smith a scris mult despre revigorarea fenomenului dup` r`z-
boiul rece, argumentele sale fiind apreciate de cei care în\eleg aceast`
revigorare în contextul istoric respectiv.
Smith este interesat în mod special s` provoace o dezbatere printre
cei ce studiaz` na\ionalismul asupra problemei dac` na\iunile ]i na\iona-
lismul au o origine mai veche (primordialism) sau sunt „inven\ii“ moderne,
a]a cum le-a definit Gellner.
Abordarea primordialist` consider` etnicitatea o caracteristic` relativ
stabil` a indivizilor ]i comunit`\ilor. {nr`d`cinat` în mo]tenirea biologic`
sau în cea istoric`, etnicitatea nu poate fi schimbat`, în prezent, de indi-
vizi sau grupuri, un individ fiind invariabil ]i întotdeauna sârb, croat sau
cecen. În acest sens, etnicitatea este baza identit`\ii na\ionale, iar tensiunile
etnice au cauze „naturale“. De]i recunosc c` r`zboaiele etnice nu repre-
zint` st`ri permanente, primordiali]tii consider` c` acestea izvor`sc din
diferen\ele etnice ]i de aceea nu este nevoie s` fie explicate.
Chiar dac` se pot identifica catalizatori într-o anumit` manifestare
de na\ionalism, fenomenul în sine este o caracteristic` dat` a identit`\ii
colective peste care nu se poate trece. Abordarea primordialist` subliniaz`
unicitatea ]i importan\a covâr]itoare a identit`\ii etnice. Pu\ine alte carac-
teristici ale indivizilor ]i comunit`\ilor sunt fixate [n acela]i mod ca etnici-
tatea sau sunt [n mod necesar conflictuale. Dac` este interpretat [n acest
fel, conflictul etnic este ceva sui generis. Smith afirm` c` interpretarea
primordialist` a fost dominant` [n sociologie ]i antropologie în anii ’50 ]i
la începutul anilor ’60.1 Este, desigur, punctul de vedere promovat chiar
de na\ionali]ti ]i a fost sus\inut cu convingere de politicieni na\ionali]ti
contemporani precum Slobodan Milo]evici. Totu]i, accentul primordialist
pus pe poten\ialul istoric al comunit`\ilor etnice ca baz` a legitimit`\ii
politice, influent în mobilizarea minorit`\ilor ostile din toat` lumea, a fost
înlocuit, în literatura istoric` ]i sociologic`, de interpretarea „modernist`“
sau „instrumentalist`“.
Conform cu aceast` abordare, primordialismul promoveaz` prea
u]or ideea c` avem identit`\i bine definite ]i nu ia în considerare varia\iile
427 A. D. SMITH
în timp ]i spa\iu ale na\ionalismului. Aceast` teorie e]ueaz` din cauza
incapacit`\ii sale de a explica atât apari\ia a noi ]i transformate identit`\i,
cât ]i perioadele lungi în care fie etnicitatea nu este o caracteristic`
politic` evident`, fie rela\iile dintre diferitele grupuri etnice sunt prin com-
para\ie pa]nice. Abordarea instrumentalist`, pe de alt` parte, consider`
etnicitatea ]i na\ionalismul ca un instrument folosit de indivizi, grupuri
sau elite pentru a atinge [n general scopuri materiale. Sub acest aspect
na\ionalismul nu are o pozi\ie independent` de procesul politic prin care
sunt atinse scopurile colective. Indiferent de scopul în care este folosit,
defensiv, pentru a dejuca ambi\iile altora, sau ofensiv, pentru a-]i îndepli-
ni propriile scopuri, na\ionalismul este o amprent` sau un set de leg`turi
simbolice care sunt folosite pentru a ob\ine un avantaj politic, precum
adeziunea pe baz` de interes la grup sau afilierea la partide politice. Luând
în considerare structura existent` la nivel mondial a statelor ]i concen-
trarea geografic` a indivizilor ca fundal social ]i economic comun din
cadrul acestor entit`\i, etnicitatea poate reprezenta un instrument puternic
]i des folosit, dar, conform teoriei instrumentaliste, aceasta nu o distinge
fundamental de alte tipuri de afiliere.
De-a lungul ultimelor decenii, Smith s-a concentrat asupra acestor
abord`ri contrastante din istorie, sociologie, antropologie ]i ]tiin\e politice,
încercând s` medieze între ele ]i s` ob\in` o viziune echilibrat`. În prima
sa lucrare important` în acest sens, Theories of Nationalism, publicat` în
1972, el construie]te o matrice a tipurilor de na\ionalism în func\ie de
dou` seturi de criterii, formale ]i esen\iale. Criteriul formal se refer` la
intensitatea ]i efectul mi]c`rii – gradul ei de complexitate ]i dac` a ob\inut
sau nu nivelul statal. Pornind de la criteriul esen\ial, Smith identific` dou`
deziderate na\ionale de baz`, teritorial ]i etnic, distingând apoi grupuri
care sunt deja independente ]i grupuri aflate în c`utarea independen\ei.
Prin rafinarea acestor criterii de baz` se ob\ine o matrice complex` ce
cupinde mai mult de 50 de tipuri de na\ionalism.
În prezentarea acestui sistem de clasificare Smith face distinc\ie
între na\ionalimul „etnocentric“ ]i cel „policentric“, în scopul de a exa-
mina mi]c`rile antice ]i medievale care ar`tau ]i se manifestau precum
na\ionalismul, dar care s-au petrecut într-o er` dominat` de alte forme
politice de organizare. Prin definirea na\ionalismului modern ca mani-
festare ideologic` care sprijin` dorin\a unui popor de a deveni o na\iune
independent`, la fel ca alte na\iuni, Smith afirm` c` în prezent cultura
politic` global` se bazeaz` pe conceptul de stat-na\iune ca unitate funda-
mental`, spre deosebire de etapele de timp anterioare. Mi]c`rile „etnocen-
triste“ sau premoderne implicau recunoa]terea grupului ca singura entitate
RELA|II INTERNA|IONALE 428
politic` semnificativ`. Manifest`rile „polietnice“ sau moderne presupun
existen\a unei comunit`\i interna\ionale de state-na\iuni în care na\iunea
respectiv` este un participant activ. F`când aceast` distinc\ie, Smith vrea
s` evite capcana excluderii unor mi]c`ri din tipologia sa doar pentru c` nu
corespund unor defini\ii potrivite cu era modern`. El pretinde c` o mi]care
poate fi definit` ca na\ionalist` dac` liderii ei accept` anumite idealuri ce
confer` legitimitate sau ceea ce Smith nume]te deseori în opera sa „doc-
trina central`“ a na\ionalismului. Doctrina în sine apar\ine modernismului,
dar pot fi observate ]i unele elemente premoderne, idealurile fundamen-
tale ale manifest`rilor na\ionaliste moderne fiind:
- lumea este divizat` în na\iuni, fiecare având propriile caracteris-
tici ]i propriul destin;
- na\iunea este sursa puterii politice, iar loialitatea fa\` de na\iune
dep`]e]te orice alt tip de loialitate;
- pentru a fi liber`, orice fiin\` uman` trebuie s` se identifice cu o
anumit` na\iune;
- pentru a fi autentic`, fiecare na\iune trebuie s` fie autonom`;
- pentru a se asigura pacea ]i dreptatea în lume, na\iunile trebuie s`
fie libere ]i lipsite de amenin\`ri.2
Pe lâng` includerea manifest`rilor premoderne în tipologia sa, Smith
aduce în discu\ie ]i mi]c`rile moderne care caut` unificarea sau inde-
penden\a la scar` suprana\ional`, ]i anume mi]c`rile integratoare (panmi]-
c`rile). Scopul construirii unei doctrine centrale este de a sublinia rolul
ideilor na\ionaliste în legitimarea ac\iunilor colective. Nici una dintre idei
nu poate fi demonstrat`, dar, dac` sunt considerate adev`rate, atunci
ac\iunea politic` devine nu numai de dorit, ci ]i corect` ]i necesar`. Smith
sus\ine c`, în afara miezului doctrinei na\ionaliste, exist` o varietate de
„acumul`ri“ care contribuie la mobilizarea indivizilor, variind de la sim-
boluri, precum drapelele ]i paradele, pân` la subiecte fundamentale, pre-
cum glorificarea limbii materne ]i a istoriei. Distingerea între miezul doc-
trinei ]i acumul`rile ulterioare îi permite s` g`seasc` similititudini între
textele na\ionaliste ]i argumente care ar putea fi puse în umbr` de dispu-
tele care sus\in fie limba, fie religia ca indicator optim al identit`\ii na\ionale.
Înc` în lucr`rile sale de [nceput despre aceast` tem`, Smith reac-
\iona împotriva influen\ei „instrumentali]tilor“, mai ales a mentorului ]i
coordonatorului s`u de doctorat de la mijlocul anilor ’60, Ernest Gellner.
Doctrina central` nu consider` limba ca elementul esen\ial al na\ionalis-
mului, contrar abord`rii teoretice a lui Gellner. Trebuie men\ionat c`, spre
deosebire de Gellner, Smith nu ofer` o teorie a na\ionalismului. În nici una
dintre lucr`rile sale nu se reg`se]te o explica\ie cuprinz`toare a apari\iei,
429 A. D. SMITH
caracteristicilor ]i leg`turilor dintre diferitele categorii ale na\ionalismu-
lui, pe care le-a introdus în 1972. Smith afirm` c` nu este posibil s` se fac`
decât tentative de generalizare despre o categorie atât de complex` pre-
cum „na\ionalismul“. În schimb, opera lui Smith trebuie privit` ca o criti-
c` important` a dou` dintre cele mai cunoscute argument`ri referitoare la
soarta na\ionalismului. Prima sus\ine c` ar fi posibil` domolirea na\iona-
lismului prin subordonarea formelor „rele“ fa\` de formele „bune“ ale feno-
menului. Aceasta este speran\a a numero]i liberali, care pun în contrast
„na\ionalismul etnic“ cu „na\ionalismul civic“. A doua, conform c`reia
etnicitatea este considerat` ingredientul esen\ial al identit`\ii na\ionale,
este o re\et` a conflictelor ]i tensiunilor într-o lume care con\ine aproxi-
mativ 200 de state, în majoritate eterogene din punct de vedere etnic.
Oricum, dac` identitatea na\ional` ar putea fi definit` ca un angajament de
sus\inere a unor anumite principii constitu\ionale de guvernare, atunci
na\ionalismul ar înceta s` reprezinte în lumea modern` o for\` separatist`.
Na\ionalismul civic nu implic` o amenin\are contra unei ordini mondiale
bazate pe separa\ia teritorial` a popoarelor ]i comunit`\ilor deoarece nu
solicit` cet`\enilor s` se autodefineasc` într-o manier` ]ovinist`, exclu-
sivist` ]i separatist`. Aceast` distinc\ie liberal` tradi\ional` este motivul
central al analizei lui Michael Ignatieff despre rena]terea „na\ionalismului
etnic“ în anii ’90:
„Na\ionalismul civic promoveaz` ideea unei na\iuni compuse din to\i
cei care subscriu crezului politic al acesteia, indiferent de ras`, culoare,
convingeri, sex, limb` sau etnicitate. Astfel, na\iunea este perceput` ca
o comunitate de cet`\eni care au acelea]i drepturi, uni\i prin ata]amen-
tul patriotic la un set împ`rt`]it de valori ]i practici politice. (...) Ceea
ce \ine închegat` o societate nu este originea comun`, ci legea. Aceasta
presupune c` apartenen\a la o na\iune poate fi o form` de ata]ament
ra\ional.“3
Al doilea argument des întâlnit este acela c`, dac` na\ionalismul ar
fi un produs al modernit`\ii, atunci ar fi posibil ca, într-o presupus` er`
postmodern`, s` devin` perimat. Dac` na\ionalismul ar fi o consecin\` a
industrializ`rii din secolul al XVIII-lea, atunci soarta sa ar depinde de
variabile externe controlului s`u. Smith prezint` acest argument astfel:
„[Na\iunile] nu sunt p`r\i ale marilor mi]c`ri ale istoriei, locomotiva
progresului care s` fie legat` la marile structuri ]i for\e motrice ale
schimb`rii istorice – diviziunea interna\ional` a muncii, marile uniuni
comerciale regionale, blocurile militare, comunica\iile electronice,
RELA|II INTERNA|IONALE 430
tehnologia inform`rii computerizate, educa\ia de mas`, mass-media ]i
altele... specifice unei ere «postmoderne», care, similar perioadei pre-
moderne, nu are loc pentru etnicitatea definit` politic ]i pentru na\io-
nalism ca for\` politic` autonom`.“4
Smith respinge aceste dou` argumente care, în viziunea sa, subes-
timeaz` puterea na\ionalismului în lumea modern` ]i tind s` se bazeze pe
interpretarea instrumentalist`, devenit` popular` printre istoricii ultimelor
decenii.5
Referitor la primul argument, Smith sus\ine c` sunt subestimate
originile „etnice“ ale na\iunilor. De]i accept` argumentarea lui Gellner
(implicit ]i a lui Anderson) conform c`reia istoria na\ionalismului nu
poate fi separat` de alte for\e active ale erei moderne, Smith sus\ine totu]i
c` na\ionalismul nu poate fi inventat sau „imaginat“ pe baza unei pure
n`scociri. Na\ionalismul nu ar putea mobiliza atât de mul\i indivizi dac` nu
ar apela la resurse adânc înr`d`cinate în identitatea noastr`. Dep`]indu-i
pe ceilal\i cercet`tori ai na\ionalismului, Smith subliniaz` importan\a
comunit`\ilor etnice (etnii, conform termenului francez) ca fiind compo-
nente esen\iale la care apeleaz` doctrina fundamental` a na\ionalismului.
În viziunea sa, o „etnie“ are ]ase caracteristici principale:
„1) un nume propriu colectiv;
2) un mit al ob@r]iei comune;
3) memorie istoric` comun`;
4) unul sau mai multe elemente de diferen\iere a culturii comune;
5) o asociere cu o anumit` „patrie“;
6) un sentiment de solidaritate al unor p`r\i semnificative din po-
pula\ie.“6
Smith afirm` c` instrumentali]tii gre]esc când consider` c` na\io-
nalismul este un fenomen periferic [ntruc@t a ap`rut în Europa ]i pe con-
tinentul american în secolul al XVIII-lea. Într-adev`r, aceast` perioad`
reprezint` o separa\ie esen\ial` în istoria etnicit`\ii ]i na\ionalit`\ii. Doar
dup` 1800 a fost posibil ca fiecare etnie con]tient` de sine ]i fiecare comu-
nitate politic` s` pretind` numele de na\iune ]i s` lupte pentru a deveni
tipul pur de na\iune conform viziunii na\ionaliste. Înaintea acestei peri-
oade nu au existat o doctrin` ]i nici mi]c`ri care s` confirme statutul de
na\iune sau s` îndrume comunit`\ile prena\ionale c`tre acest scop. Îns`,
dac` ignor`m originea etnic` a na\iunilor ]i a na\ionalismului, suntem
tenta\i s` supraapreciem a]tept`rile optimiste în leg`tur` cu dispari\ia lor.
Astfel, spre deosebire de al\i comentatori, Smith nu a fost surprins
de reînvierea na\ionalismului la sfâr]itul r`zboiului rece. Spre deosebire
431 A. D. SMITH
de Fukuyama, care pretinde c` na\ionalismul este soarta acelor state care
înc` nu au atins „sfâr]itul Istoriei“, Smith consider` recentul val de na\io-
nalism, de dup` pr`bu]irea URSS, doar ca unul dintr-o serie început` în
secolul al XVIII-lea. El identific` trei „componente“ ca fiind cauza vari-
et`\ii ]i persisten\ei na\ionalismului la sfâr]itul secolului al XX-lea.
Mai întâi, este ceea ce Smith denume]te „distribu\ia inegal` a etno-
istoriei“. Toate comunit`\ile etnice fac referin\` la o „er` de aur“ a m`re\iei
dintr-un trecut îndep`rtat, dar nu toate etniile cu acela]i succes. Distribu\ia
inegal` stimuleaz` din punct de vedere politic comunit`\ile mai pu\in
privilegiate în scopul recuper`rii acestui dezavantaj. Relativa lips` de
drepturi, fie economice, fie politice, d` na]tere dorin\ei de emula\ie la
acele etnii care pot s`-]i afirme identitatea f`r` nici o constrângere. În al
doilea rând, Smith sus\ine c` credin\ele religioase constituie un set secun-
dar major de „resurse adânci“ pe care na\ionali]tii le pot folosi în legiti-
marea ]i în mobilizarea popula\iilor. Acesta este un argument obi]nuit al
literaturii despre na\ionalism, care subliniaz` rolul acestuia în secu-
larizarea religiei, dar care poate utiliza religia pentru a induce în oameni
un sens misionar, care s` justifice necesitatea sacrificiului. În ultimul rând,
Smith identific` ideea unei „patrii ancestrale“ (ancestral homeland) ca
resurs` crucial` pentru mobilizare. Distribu\ia variabil` a celor trei surse
de putere înr`d`cinate în mitul „primordial“ al istoriei etnice este respon-
sabil` de durabilitatea puterii na\iunii în era modern`. Periodizarea unor
anumite valuri na\ionaliste se face apelând la un set diferit de factori sau
tendin\e din care Smith identific` patru:
1) apari\ia unei elite intelectuale capabile s` transforme tradi\iile
etno-istorice, credin\ele ]i apartenen\a teritorial` în limbaj na\io-
nalist modern;
2) dezvoltarea socio-economic` ]i infrastructura cultural` a comu-
nit`\ii, desemnat` de intelectualitate ]i de alte elite ca fiind o
na\iune în devenire, ]i de aici capacitatea acesteia de a sus\ine o
mi]care na\ional` durabil`;
3) reac\iile elitelor politice [n cadrul comunit`\ii politice din care
face parte comunitatea;
4) cadrul geopolitic general, care include schimb`rile atitudinii
interna\ionale fa\` de separatismul etnic, iredentism, precum ]i
pozi\ionarea regional` a na\iunii în discu\ie.7
Smith sus\ine c` este prematur s` consider`m na\ionalismul doctri-
na muribund` a erei moderne, care va fi înlocuit` [n scurt` vreme de orga-
niza\ii economice suprana\ionale, de omogenizarea culturii ]i de declinul
statului-na\iune. Atât timp cât frontierele teritoriale r`mân la baza dis-
RELA|II INTERNA|IONALE 432
tribu\iei autorit`\ii politice în lume, autoritate care nu se identific` cu pu-
terea, na\ionalismul va r`mâne prezent. Luând în considerare factorii ]i
tendin\ele identificate de Smith, revitalizarea na\ionalismului la sfâr]itul
r`zboiului rece nu trebuie s` fie surprinz`toare, dar nici nu trebuie s` ne
a]tept`m ca toate mi]c`rile na\ionaliste s` duc` la o cre]tere rapid` a
num`rului de state al sistemului interna\ional. Societatea statelor este
extrem de refractar` în privin\a aprob`rii principiului „autodetermin`rii“
deoarece acesta ar putea amenin\a direct puterea ]i chiar existen\a celor
mai multe dintre ele. Principiul suveranit`\ii monarhice a putut fi înlocuit
de principiul suveranit`\ii populare începând cu Revolu\ia francez`, dar
sunt multe alte moduri în care statele pretind c` []i reprezint` poporul. De
aceea, este de a]teptat ca, în viitor, rela\ia ambigu` dintre na\ionalism ]i
societatea interna\ional` s` dureze.
Note
1. A se vedea, de exemplu, Cifford Geertz (ed.), Old Societies and New States, New
York, Free Press, 1963; Edward Shils, „Primordial, Personal, Sacred, and Civil
Ties“, [n British Journal of Sociology, nr. 1, 1953, p. 113-145.
2. Anthony Smith, Nations and Nationalism in a Global Era, Cambridge,
Massachusetts, Polity Press, 1995, p. 149.
3. Michael Ignatieff, Blood and Belonging: Journeys into the New Nationalism,
Londra, Chatto & Windus, 1993, p. 3-4.
4. Anthony Smith, Nations and Nationalism in a Global Era, op. cit., p. 3-4.
5. A se vedea în special Anthony Smith, „Nationalism and the Historians“, [n
International Journal of Comparative Sociology, nr. 33, 1992, p. 58-80.
6. Anthony Smith, National Identity, Londra, Penguin, 1991, p. 21.
7. Anthony Smith, „The Resurgence of Nationalism? Myth and Memory in the
Renewal of Nations“, [n British Journal of Sociology, nr. 47, 1996, p. 593.
Consulta\i de asemenea în aceast` lucrare capitolele referitoare la
Anderson ]i Gellner.
Principalele lucr`ri ale lui Anthony Smith
Theories of Nationalism, New York, Harper & Row, 1972.
Nationalism in the Twentieth Century, Oxford, Martin Robertson, 1979.
The Ethnic Revival, New York, Cambridge University Press, 1981.
433 A. D. SMITH
„States and Homelands: the Social and Geopolitical Implications of National Territory“,
[n Millennium: Journal of International Studies, nr. 10, 1981, p. 187-202.
State and Nation in the Third World: The Western State and African Nationalism,
Brighton, Wheatsheaf, 1983.
„Ethnic Identity and World Order“, [n Millennium: Journal of International
Studies, nr. 12, 1983, p. 149-161.
The Ethnic Origins of Nations, New York, Basil Blackwell, 1987.
National Identity, Londra, Penguin, 1991.
„The Nation: Invented, Imagined, Reconstructed“, [n Millennium: Journal of
International Studies, nr. 10, 1991, p. 353-368.
Nations and Nationalism in a Global Era, Cambridge, Polity Press, 1995.
„Memory and Modernity: Reflections on Ernest Gellner’s Theory of Nationalism“,
[n Nations and Nationalism, nr. 1, 1996, p. 371-388.
Nationalism and Modernism, Londra, Routledge, 1988.
Lecturi suplimentare
Canovan, Margaret, Nationhood and Political Theory, Cheltenham, Edward
Elgar, 1996.
Greenfeld, Liah, Nationalism: Five Roads to Modernity, Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1992.
Griffiths, Martin and Sullivan, Michael, „Nationalism and International Relations
Theory“, [n Australian Journal of Politics and History, nr. 43, 1997, p. 53-66.
Mayall, James, Nationalism and International Society, Cambridge, Cambridge
University Press, 1989.
Miller, David, On Nationality, Oxford, Clarendon Press, 1995.
 BIBLIOGRAFIE GENERAL~

GÂNDITORI CLASICI
(ANTERIORI SECOLULUI AL XX-LEA)
Clark, I. ]i Neumann, I. (ed.)., Classical Theories of International Relations,
Basingstoke, Macmillan, 1996.
Doyle, M., Ways of War and Peace, New York, Norton, 1997.
Knutsen, T., A History of International Relations Theory, Edi\ia a II-a, Manchester,
Manchester University Press, 1997.
Nardin, T. ]i Mapel, D. (ed.), Traditions of International Ethics, Cambridge,
Cambridge University Press, 1992.
Vasquez, J. (ed.), Classics of International Relations, Edi\ia a III-a, Englewood
Cliffs, New Jersey, Prentice Hall, 1996.
Wight, M., International Theory: The Three Traditions, Leicester, Leicester
University Press, 1991.
Williams, H., International Relations in Political Theory, Buckingham, Open
University Press, 1992.
Williams, H., Wright, M. ]i Evans, T. (ed.), International Relations and Political
Theory, Buckingham, Open University Press, 1993.

TEORII CONTEMPORANE ALE RELA|IILOR

INTERNA|IONALE
Booth, K., Smith, S. (ed.), International Relations Theory Today, Cambridge,
Polity, 1995.
Brown, C., International Relations Theory: New Normative Approaches, Londra,
Harvester Wheatsheaf, 1992.
Brown, C., Understanding International Relations, New York, St Martin’s Press,
1997.
Burchill, S. ]i Linklater, A., Theories of International Relations, Basingstoke,
Macmillan, 1996.
Crane, G. ]i Arnawi, A. (ed.), The Theoretical Evolution of International Political
Economy, New York, Oxford University Press, 1991.
RELA|II INTERNA|IONALE 436
Doyle, M. ]i Ikenberry, G. (ed.), New Thinking in International Relations Theory,
Boulder, Colorado, Westview Press, 1997.
Ferguson, Y. ]i Mansbach, R., The Elusive Quest: Theory and International
Relations, Columbia, University of South Carolina Press, 1988.
Haglund, D. ]i Hawes, M. (ed.), World Politics: Power, Interdependence and
Dependence, Toronto, Harcourt Brace Jovanovich, 1990.
Hollis, M. ]i Smith, S., Explaining and Understanding International Relations,
Oxford, Clarendon Press, 1990.
Jarvis, D. ]i Crawford, R. (ed.), International Relations: Still an American Social
Science?, New York, State University of New York Press, 1999.
Little, R. ]i Smith, M. (ed.), Perspectives on World Politics, Edi\ia a II-a, Londra,
Routledge, 1991.
Olson, W. ]i Groom, A., International Relations Then and Now, Londra,
HarperCollins Academic, 1991.
Smith, S., Booth, K. ]i Zalewski, M. (ed.), International Theory: Positivism and
Beyond, Cambridge, Cambridge University Press, 1996.
Stubbs, R. ]i Underbill, G. (ed.), Political Economy and the Changing World
Order, Londra, Macmillan, 1994.
Viotti, P. ]i Kauppi, M., International Relations Theory: Realism, Liberalism, and
Pluralism, Edi\ia a II-a, New York, Macmillan, 1993.
REALISMUL
Beer, F. ]i Hariman, R. (ed.), Post-Realism: The Rhetorical Turn in International
Relations, Michigan, Michigan State University Press, 1996.
Buzan, B., Jones, C. ]i Little, R., The Logic of Anarchy: Rethinking Neorealism,
New York, Columbia University Press, 1993.
Grieco, J., Cooperation Among Nations, Ithaca, New York, Cornell University
Press, 1990.
Griffiths, M., Realism, Idealism and International Politics: A Reinterpretation,
Londra, Routledge, 1995.
Guzzini, S., Realism in International Relations and International Political Economy:
The Continuing Story of a Death Foretold, Londra, Routledge, 1998.
Rosenberg, J., The Empire of Civil Society, Londra, Verso, 1994.
Smith, M., Realist Thought From Weber to Kissinger, Baton Rouge, Louisiana
State, University Press, 1986.
437 BIBLIOGRAFIE GENERAL~
LIBERALISMUL
Axtmann, R., Liberal Democracy into the Twenty-First Century: Globalisation,
Integration and the Nation-State, Manchester, Manchester University
Press, 1997.
Baldwin, D. (ed.), Neoliberalism and Neorealism, New York, Columbia University
Press, 1993.
Brown, M., Lynn-Jones, S. ]i Miller, S. (ed.), Debating the Democratic Peace,
Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press, 1996.
Crawford, Robert, Regime Theory in the Post-Cold War World: Rethinking the
Neoliberal Approach to International Relations, Aldershot, Dartmouth,
1996.
Kegley, C., Controversies in International Relations Theory: Realism and the
Neoliberal Challenge, New York, St Martin’s Press, 1995.
Latham, R., The Liberal Moment: Modernity, Security and the Making of Postwar
International Order, New York, Columbia University Press, 1997.
Macmillan, J., On Liberal Peace: Democracy, War and the International Order,
Londra, I. B. Tauris, 1998.
TEORIILE CRITICE/RADICALE
Cox, Wayne S. ]i Sjolander, Claire T. (ed.), Beyond Positivism: Critical Reflections
on International Relations, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1994.
Gill, Stephen ]i Mittelman, J. (ed.), Innovation and Transformation in Interna-
tional Studies, Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
Keyman, E. Fuat, Globalisation, State, Identity, Difference: Toward a Critical
Social Theory of International Relations, Atlantic Highlands, New Jersey,
Humanities Press, 1997.
Linklater, A., Beyond Realism and Marxism: Critical Theory and International
Relations, Londra, Macmillan, 1990.
MacMillan, J. ]i Linklater, A. (ed.), Boundaries in Question: New Directions in
International Relations, Londra, Pinter, 1995.
Neufeld, M., The Restructuring of International Relations Theory, Cambridge,
Cambridge University Press, 1995.
TEORIA SOCIET~|II INTERNA|IONALE
Armstrong, D., Revolution and World Order: The Revolutionary State in Interna-
tional Society, Oxford, Clarendon, 1993.
Bull, H., Kingsbury, B. ]i Roberts, A. (ed.), Hugo Grotius and International
Relations, Oxford, Clarendon, 1990.
RELA|II INTERNA|IONALE 438
Dunne, T., Inventing International Society: A History of the English School, New
York, St Martin’s Press, 1998.
Fawn, R. ]i Larkins, J., International Society after the Cold War, New York, St
Martin’s Press, 1996.
Finnemore, M., National Interests in International Society, Ithaca, New York,
Cornell University Press, 1996.
Robertson, B. (ed.), The Structure of International Society, Londra, Pinter, 1990.
ORGANIZAREA INTERNA|IONAL~
Czempiel, E. ]i Rosenau, J. (ed.), Global Change and Theoretical Challenges:
Approaches to World Politics for the 1990’s , Lexington, Massachusetts,
Lexington Books, 1989.
Krasner, S. (ed.), International Regimes, Ithaca, New York, Cornell University
Press, 1983.
Kratochwil, F. ]i Mansfield, E. (ed.), International Organisation, New York,
Harper Collins, 1994.
Rittberger, V. (ed.), Regime Theory and International Relations, Oxford, Clarendon
Press, 1993.
Rochester, J., Waiting for the Millennium: The United Nations and the Future of
World Order, Columbia, University of South Carolina Press, 1993.
POSTMODERNISMUL
Bartelson, J., A Genealogy of Sovereignty, Cambridge, Cambridge University
Press, 1995.
Campbell, D., Writing Security: United States Foreign Policy and the Politics of
Identity, Manchester, Manchester University Press, 1992.
Der Derian, J., Antidiplomacy: Spies, Terror, Speed, and War, Oxford, Basil
Blackwell, 1992.
FEMINISMUL }I STUDIUL RELA|IILOR
INTERNA|IONALE
Grant, R. ]i Newland, E. (ed.), Gender and International Relations, Bloomington,
Indiana, Indiana University Press, 1991.
Peterson, V. S. ]i Runyon, A., Global Gender Issues, Boulder, Colorado,
Westview, 1993.
Peterson, V. S. (ed.), Gendered States: Feminist (Re)Visions of International
Relations Theory, Boulder, Colorado, Lynne Reinner, 1992.
Pettman, J., Worlding Women: A Feminist International Politics, Londra,
Routledge, 1996.
439 BIBLIOGRAFIE GENERAL~
Steans, J., Gender and International Relations, Cambridge, Polity, 1997.
Sylvester, C., Feminist Theory and International Relations in a Postmodern Era,
Cambridge, Cambridge University Press, 1994.
Zalewski, M. ]i Parpart, J. (ed.), The Man Question in International Relations,
Oxford, Westview, 1997.
SOCIOLOGIE ISTORIC~/TEORII PRIVIND STATUL
Hobson, J., The Wealth of States, Cambridge, Cambridge University Press, 1997.
Kendrick, S., Straw, P. ]i McCrone, D. (ed.), Interpreting the Past, Understanding
the Present, New York, St Martin’s Press, 1990.
Smith, D., The Rise of Historical Sociology, Philadelphia, Temple University
Press, 1992.
Tilly, C., Roads from Past to Future, Oxford, Rowman & Litllefield, 1998.
Wood, E., Democracy against Capitalism: Renewing Historical Materialism,
Cambridge, Cambridge University Press, 1995
TEORIILE DESPRE NA|IUNE
Canovan, M., Nationhood and Political Theory, Cheltenham, Edward Elgar, 1996.
Greenfeld, L., Nationalism: Five Roads to Modernity, Cambridge, Massachusetts,
Harvard University Press, 1992.
Hutchinson, J. ]i Smith, A. (ed.), Nationalism: A Reader, Oxford, Oxford
University Press, 1993.
Mayall, J., Nationalism and International Society, Cambridge, Cambridge
University Press, 1990.
Miller, David, On Nationality, Oxford, Clarendon Press, 1995.
LECTURI SUPLIMENTARE
Der Derian, J. ]i Shapiro, M. (ed.), International/Intertextual Relations:
Postmodern Readings of World Politics, Lexington, Massachusetts,
Lexington Books, 1989.
Dillon, M., Politics of Security: Towards a Political Philosophy of Continental
Thought, Londra, Routledge, 1996.
Jarvis. D. S. L., International Relations and the Challenge of Postmodernism:
Defending the Discipline, Columbia, University of South Carolina Press,
1999.
Rosenau, P., Postmodernism and the Social Sciences: Insights, Inroads and
Intrusions, Princeton, New Jersey, Princeton University Press, 1992.