Sunteți pe pagina 1din 6

Logică matematica si computaţională

Care dintre următoarele enunţuri este adevărat?

a. o mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă este punct fix al operatorului de
33 deductibilitate; b
b. o mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă şi numai dacă este punct fix al
operatorului de deductibilitate
c. o mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă şi numai dacă este punct fix al
operatorului de inferenţă.
După aplicarea regulilor de inferenţă formulele rezultate au adâncime:

25 a. mai mare; b
b. mai mică;
c. nemodificată
Enunţul “mulţimea de formule H este consistentă dacă şi numai dacă este finit validabilă” constituie:

38 a. teorema de consistenţă a calculului cu propoziţii; c


b. teorema de completitudine a limbajului calculului cu propoziţii;
c. teorema de compacitate a limbajului calculului cu propoziţii.
Enunţul “orice formulă demonstrabilă a limbajului calculului cu propoziţii este tautologie” constituie:

35 a. teorema Herbrand; c
b. teorema de consistenţă a calculului cu propoziţii;
c. teorema de completitudine a limbajului calculului cu propoziţii;
d. teorema Lindenbaum Tarski .
Enunţul “orice teoremă este tautologie” constituie:

29 a. teorema deducţiei; b
b. teorema de consistenţă a calculului cu propoziţii;
c. teorema de inferenţă.

H ⇒ Γ ∪ {α }
este o:
H ∪ α {( )} ⇒ Γ
20 d
a. regulă de deducţie Gentzen;
b. regulă de deducţie Herbrand;
c. regulă de inferenţă Herbrand;
d. regulă de inferenţă Gentzen.

Fie Γ ⊂ FORM ; atunci:

A. {α , β } |Γ dacă {(α ∧ β )} |Γ


16 b
B. {(α ∧ β )} |Γ dacă {α , β } |Γ

a. A b. A+B c. B

Fie axioma α ∈ AXIOM şi substituţia σ ∈ SUBST . Atunci, ασ se numeşte:

5 a. instanţiere a formulei ασ ; b
b. instanţiere a axiomei ασ ;
c. instanţiere a substituţiei ασ .

1
Fie D un sistem deductiv. Care dintre implicaţii este adevărată?

34 a. D maximal atunci D complet; c


b. D complet atunci D maximal;
c. ambele;
d. nici una.

Fie formula α ∈ FORM şi funcţia h : FORM → N definită prin:


 0, daca α ∈ V

h (α ) =  1 + h ( β ) , daca α = β

1
1 + max {h ( β ) , h ( γ )} , daca α = βργ , ρ ∈ L \  {} a
Funcţia h reprezintă:

a. adâncimea arborelui de structură corespunzător formulei α;


b. numărul de frunze ale arborelui de structură corespunzător formulei α;
c. numărul maxinm de descendenţi direcţi ai unui nod din arborele de structură
corespunzător formulei α.

Fie formula α ∈ FORM şi funcţia h : FORM → N definită prin:


 0, daca α ∈ V

h (α ) =  1 + h ( β ) , daca α = β

1 + max {h ( β ) , h ( γ )} , daca α = βργ , ρ ∈ L \  {}
2 c

Funcţia h reprezintă:

a. numărul total de propoziţii elementare care apar în formula α;


b. numărul total de simboluri care apar în formula α;
c. numărul total de conective logice care apar în formula α.

Fie formula α ∈ FORM şi substituţia σ ∈ SUBST . Rezultă că:

4 a. ασ ∈ SUBST b
b. ασ ∈ FORM
c. ασ ∈ AXIOM
Fie formula α ∈ FORM ; ea se numeşte teoremă dacă ∃α1 ,..., α n ∈ FORM astfel încât:

a. ∀ i, 1 ≤ i ≤ n: α i este o instanţiere a unei axiome


b. ∀ i, 1 ≤ i ≤ n ⇒ ∃ j, k, 1 ≤ j, k ≤ i: ({ α j , α k }, α i ) ∈ MP
8 d
c. ∀ i, 1 ≤ i ≤ n ⇒ ∃ k, 1 ≤ k ≤ i: ({ α k }, α i ) ∈ SUB
d. α n = α
e. α n = α , si ∀ i, 1 ≤ i ≤ n: α i este o instanţiere a unei axiome sau ∃ j, k, 1 ≤ j, k ≤ i: ({ α j ,
α k }, α i ) ∈ MP sau ∃ k, 1 ≤ k ≤ i: ({ α k }, α i ) ∈ SUB

2
Fie H ⊂ FORM, finită. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

36 a. H este consistentă dacă nu este compatibilă; c


b. H este compatibilă dacă nu este consistentă;
c. H este consistentă dacă şi numai dacă este compatibilă;
d. H este fie compatibilă fie consistentă.
Fie H ⊂ FORM; H este finit validabilă dacă:
A. orice submulţime finită a sa este incompatibilă
B. orice submulţime finită a sa este consistentă
37 C. cel puţin una dintre submulţimile sale finite nu este consistentă a

a. B b. A+C c. A+B
Fie H o mulţime compatibilă de formule; atunci T(H) este:

32 a. o mulţime de formule inclusă în H; b


b. un sistem deductiv;
c. o mulţime validabilă de formule.
Fie S(α) o reprezentare clauzală. Teorema de bază a rezoluţiei afirmă că:
A. dacă S(α) este validabilă, atunci pentru orice literal λ: Rezλ(α) este validabilă
41 B. dacă există un literal λ astfel încât Rezλ(α) este validabilă, atunci S(α) este validabilă a

a. A+B b. A c. B
Fie S(α) o reprezentare clauzală. Teorema de completitudine a rezoluţiei afirmă că:
42 b
a. S(α) este invalidabilă dacă există o S(α)-respingere rezolutivă;
b. S(α) este invalidabilă dacă şi numai dacă există o S(α)-respingere rezolutivă.

Fie secventul H ⇒ Γ ; regula disjuncţiei dreapta este:

23 a
H ⇒ Γ ∪ {α , β } H ∪ {α } ⇒ Γ, H ∪ {β } ⇒ Γ
a. b.
H ⇒ Γ ∪ {(α ∨ β )} H ∪ {(α ∨ β )} ⇒ Γ

Fie secventul H ⇒ Γ ; regula implicaţiei dreapta este:

24 H ∪ {α } ⇒ Γ ∪ {β } H ∪ {α } ⇒ Γ, H ⇒ Γ ∪ {β } a
a. b.
H ⇒ Γ ∪ {(α → β )} H ∪ {(α → β )} ⇒ Γ

Fie secventul H ⇒ Γ ; regula implicaţiei stânga este:

H ∪ {β } ⇒ Γ, H ⇒ Γ ∪ {α }
a.
21 H ∪ {(α → β )} ⇒ Γ a

H ∪ {α } ⇒ Γ, H ⇒ Γ ∪ {β }
b.
H ∪ {(α → β )} ⇒ Γ

Fie secventul H ⇒ Γ ; regula negaţiei dreapta este:

22 H ⇒ Γ ∪ {α } H ∪ {α } ⇒ Γ b
a. b.
H ∪ α{( )} ⇒ Γ H ⇒ Γ ∪ α {( )}

3
Fie H ⊂ FORM şi α , β ∈ FORM ; atunci:

9 a. H ∪ {α } | β dacă H | (α → β ) c
b. H | (α → β ) dacă H ∪ {α } | β
c. A+B
Mulţimea axiomelor teoriei care modelează raţionamentele în contextul limbajului calculului cu propoziţii,
notată AXIOM, se află în următoarea relaţie cu sortul FORM:
3 b
a. AXIOM = FORM
b. AXIOM ⊂ FORM
c. AXIOM ⊃ FORM
O mulţime compatibilă de formule H este un sistem deductiv dacă:

31 b
a. ∀α ∈ Th atunci α ∈ T ( H ) c. T(H) ⊂ H
b. T(H) = H d. T(H) ⊃ H
Pentru o formulă selectată regula de inferenţă este:
A. unică;
B. definită de conectiva principală şi de provenienţa ei;
26 C. conectiva cea mai din stânga / dreapta pentru regulile la stânga / dreapta. a

a. A+B b. A+C c. A+B+C


Regula modus ponens, MP, este de tip:

7 a. (1,1) c. (2,1) c

b. (1,2) d. (2,2)

Schema negaţiei, (NN): ∀ α , β ∈ FORM :

14 a. ( α ↔ β ) b.
(α → β ) c.
( α → β ) b
(α ↔ β ) ((  β ) → ( α )) (  β → α ) → α ) )

Schema permutării premiselor, (PP): ∀ α , β , γ ∈ FORM :

a.
(α → β ) , (α → γ ) c.
(α → ( β → γ ) )
12 (α → ( β → γ ) ) ( β → (α → γ ) ) c

b.
(α → β ) , ( β → γ )
( β → (α → γ ) )

4
Schema rezoluţiei, (REZ): ∀ α , β , γ ∈ FORM :

a.
((α → β ) , (( α ) → γ )) c.
((α → β ) , (( α ) ↔ γ ))
15 (β ∨ γ ) (β ∨ γ ) a

b.
((α → γ ) , (( α ) → β ))
(β ∨ γ )
Schema silogismului, (RS): ∀ α , β , γ ∈ FORM:

a.
(α → β ) , ( β → γ ) c.
(α → β ) , ( α → γ )
10 (α → γ ) (γ → β ) a

b.
(α → β ) , (α → γ )
(β → γ )
Schema trecerii de la echivalenţă la implicaţie, (EI): ∀ α , β ∈ FORM:

A.
(α ↔ β ) B.
(α ↔ β )
(α → β ) (β → α )
13 b

a. A b. A+B c. B

Schema trecerii de la implicaţie la echivalenţă, (IE): ∀ α , β , γ ∈ FORM:

a.
(α → β ) , (α → γ ) c.
(α → β ) , ( β → α )
11 (β ↔ γ ) (α ↔ β ) c

b.
(α → β ) , ( β → γ )
(α ↔ γ )
p q
Se numeşte regulă de inferenţă orice relaţie R ⊂ FORM × FORM în care:

6 d
a. p=p c. q=p+1
*
b. p=q+1 d. p,q ∈ N
Se numeşte secvent o pereche de mulţimi de formule (H, Γ) în care apar numai conective din mulţimea:

17 a
a. L \ {↔} b. L \ {→} c. L \ {∧, ∨} d. {}
L\ 

Secventul H ⇒ Γ este secvent axiomă dacă:


18 b
a. H ∩Γ = ∅ b. H ∩Γ ≠ ∅ c. H ⊆Γ
Secventul H ⇒ Γ este secvent încheiat dacă:
19 c
a. Γ ∩V ⊂ H b. H ∩V ⊂ Γ c. H ∪Γ ⊂V

5
Sunt adevărate:

A. enunţul “ Th ≠ FORM ”

B. ( )
enunţul “ ∀α ∈ Th atunci α ∉ Th “

30 C. enunţul “pentru ∀α ∈ FORM cel mult una dintre formulele α , ( α ) este teoremă” a

D. enunţul “ pentru ∀α ∈ FORM cel puţin una dintre formulele α , ( α ) este teoremă”

a. A+B+C d. B+D
b. A+B+D e. A+C
c. B+C
Teorema de completitudine a sistemului deducţiei naturale afirmă că:

40 a. orice secvent încheiat este secvent valid; b


b. orice secvent valid este secvent demonstrabil;
c. orice secvent demonstrabil este secvent valid.
Teorema de consistenţă a sistemului deducţiei naturale afirmă că:

39 a. orice secvent încheiat este secvent valid; c


b. orice secvent valid este secvent demonstrabil;
c. orice secvent demonstrabil este secvent valid.
Un arbore de deducţie T este un arbore de demonstraţie pentru secventul etichetă a vârfului rădăcină dacă
orice vârf terminal are ca etichetă un secvent:
27 b
a. încheiat;
b. axiomă;
c. incheiat sau axiomă

Un secvent S se numeşte demonstrabil şi se notează cu | S, dacă

28 a. există T un arbore de demonstraţie cu S eticheta rădăcinii; a


b. există T un arbore de demonstraţie cu S eticheta cel puţin a unui nod terminal;
c. există T un arbore încheiat cu S eticheta cel puţin a unui nod terminal;
d. există T un arbore încheiat cu S eticheta rădăcinii.