PĂDUREA

Stau la margine de drum,

Cu-o privire prea divina,
Stejarelul prea batran,
Crengile s-au scuturat,
Frunzele-i s-au uscat,
Si pe jos s-au pus usor,
Un covor multicolor,

Iar padurea ceea stufoasa,

Cu stejari si pomi-nalti,
Vantul sufla-usor alene,
Cu aer cald, putin si rece,
Si m-asez agale pe-o piatra,
Si privind pe-o carare,
Multa iarba si rozoare,

Pasarile canta lin...,

De-mi canta auzul,
De-ti bate inima usor,
De la auzul-mbietor,
Si m-am pus-a-ma culc,
Dar a cantat un cuc,
Si m-am uitat-n jur,

Si frumos m-am ridicat,

In picioare am asaltat,
Si privirea mi-o duc spre cer,
La copacul cel-nalt…
Frumos ca-un cristal,
Imbietor ca-un diamant,

Pasare ceea mareata,

Eu, te rog frumos pe tine,
Nu canta, nu pot dormi,
Glasu-ti mult prea divin,
Si frumos ca-un maslin,
Casa-ti buna-n copac,
Cel-nalt cu frunze mari.