P. 1
Drept Penal. Partea Generala

Drept Penal. Partea Generala

|Views: 920|Likes:
Published by nicolae02

More info:

Published by: nicolae02 on Sep 04, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/06/2013

pdf

text

original

Sections

  • CURSUL NR. 1 DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ŞI ŞTIINłĂ A DREPTULUI PENAL
  • CURSUL NR. 2
  • CURSUL NR. 3
  • CURSUL NR. 4
  • CURSUL NR. 5
  • CURSUL NR. 6
  • CURSUL NR. 7
  • CURSUL NR. 8
  • CURSUL NR. 9
  • CURSUL NR. 10
  • CURSUL NR. 11
  • CURSUL NR. 12
  • CURSUL NR. 13
  • CURSUL NR. 14

UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” BUCUREŞTI FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ CONSTANłA SPECIALIZAREA DREPT ŞI ADMINISTRAłIE PUBLICĂ FORMA DE ÎNVĂłĂMÂNT

: ZI, F.R., I.D.

DREPT PENAL GENERAL
(SINTEZĂ PENTRU ANUL I, SEM I)
TITULAR DISCIPLINĂ:
PROFESOR UNIVERSITAR DR.GHEORGHE ALECU

E-MAIL:
ghalecu@yahoo.com

TEL./FAX: 0241.545.015

MIERCURI: 1400 – 1600 SALA 301

PROGRAMUL ORELOR DE CONSULTAłII:

1

CURSUL NR. 1 DREPTUL PENAL CA RAMURĂ DE DREPT ŞI ŞTIINłĂ A DREPTULUI PENAL
Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea de drept penal, ştiinŃa dreptului penal , principiile şi trăsăturile sale esenŃiale . Cuvinte cheie: drept penal, ştiinŃa dreptului penal ConŃinut: pp. 2-11 Întrebări: 1-11 Test: T 1 - Î 1 Dreptul penal are legături cu: a. dreptul internaŃional penal, drept procesual penal ? b. dreptul procesual penal, dreptul familiei, dreptul civil, dreptul muncii, dreptul constituŃional ? c. criminalistica, criminologie, penology, psihologia ?

1. Dreptul penal ca ramură de drept
1. NoŃiunea şi trăsăturile dreptului penal Pentru înŃelegerea dreptului penal, este necesar să cunoaştem premisele existenŃei acestuia – criminalitatea – adică faptele comise de infractori prin care se vatămă sau se pun în pericol valori sociale fundamentale, pentru care sunt necesare măsuri energice de prevenire şi combatere. Lupta împotriva infracŃiunilor – prin aplicarea de sancŃiuni împotriva celor ce săvârşesc asemenea fapte – constituie activitatea de constrângere penală sau de represiune penală, care devine o activitate socială necesară, fără de care apărarea valorilor fundamentale proteguite prin ConstituŃie şi legi nu s-ar putea realiza. Termenul „penal” derivă de la cuvântul de origine latină „poena” (pedeapsă), deci de la sancŃiunea aplicabilă pentru săvârşirea unei fapte prohibite. În literatura juridică denumirea „Drept penal” a fost privită în mai multe accepŃiuni: Drept penal pozitiv – care cuprinde totalitatea normelor juridice se reglementează reacŃia socială faŃă de criminalitate la un moment dat, într-un grup social oarecare. Altfel spus prin Drept penal se înŃeleg acele rânduieli juridice care se găsesc în vigoare la un moment dat în legislaŃia unui stat.Dreptul penal
2

Drept penal obiectiv – constă în acea substanŃă juridică a regulilor de drept privitoare la reacŃia socială faŃă de criminalitate, adică ceea ce decurge ca îndatoriri, interdicŃii şi consecinŃe din normele care reglementează reacŃia socială. Aşadar, în această accepŃiune se înŃelege însăşi continuitatea normelor de drept penal. Dreptul penal subiectiv – rezidă în aceea că statul (societatea) are drept de a emite norme juridice sancŃionate cu pedepse. De asemenea în doctrină expresia „drept penal” este folosită atât pentru a denumi dreptul penal ca ramură a sistemului nostru de drept, cât şi ca ştiinŃă a dreptului penal, ca ramură a ştiinŃelor juridice care studiază această ramură de drept. În ceea ce ne priveşte considerăm că dreptul penal este alcătuit din partea generală şi partea specială a unei singure ramuri a sistemului dreptului public intern, care, deşi sunt strâns legate între ele prezintă totuşi unele particularităŃi la care vom face referire în cele ce urmează. Partea generală a dreptului penal cuprinde normele penale generale, adică normele care reglementează în general lupta împotriva infracŃionalităŃii prin intermediul mijloacelor de drept penal. Aceste norme stabilesc scopul legii penale, arată modul cum se aplică aceasta în raport cu timpul şi spaŃiul, reglementează în general infracŃiunea şi formele acesteia, condiŃiile în care o persoană îşi angajează răspunderea penală şi modul cum se stabileşte această răspundere, fixează cadrul general al sancŃiunilor penale – atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru persoanele juridice, în lumina modificării legislative penale În ceea ce priveşte partea specială a dreptului penal, aceasta cuprinde normele penale speciale, adică acele norme care, spre deosebire de cele generale, nu prevăd reguli aplicabile tuturor faptelor de pericol social, ci reglementează lupta împotriva infracŃionalităŃii, chiar prin stabilirea acelor fapte, precum şi a sancŃiunilor care se aplică celor care le săvârşesc. Aceste norme se regăsesc atât în partea specială a Codului penal, cât şi în legi speciale cu dispoziŃii penale. Din cele ce preced putem defini dreptul penal (fără pretenŃia de a considera această definiŃie exhaustivă), ca fiind „ramura sistemului public intern care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează relaŃiile de apărare a valorilor sociale fundamentale” (suveranitatea, independenŃa, unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăŃile acesteia,proprietatea) precum şi stabilirea faptelor care constituie infracŃiuni (crime şi delicte cf. art. 3 n. C.pen.) şi a sancŃiunilor corespunzătoare, în scopul apărării ordinii de drept în România” . Examinând definiŃia dreptului penal ca ramură de drept, identificăm trăsăturile acestuia şi anume: a) Dreptul penal este o ramură distinctă autonomă. El are în acelaşi timp un dublu caracter – normativ şi sancŃionator. Normele dreptului penal se compun din două părŃi: un precept (praeceptus legis) care stabileşte conŃinutul legii şi o sancŃiune (sanctio legis) ce formează consecinŃa juridică în cazul în care violarea unui drept ar corespunde preceptului legii.
3

2003. 767/31. condiŃiile tragerii la răspundere penală. Realizarea acestuia se face în principal pe calea prevenirii săvârşirii de infracŃiuni prin care să se pericliteze valorile fundamentale şi numai în subsidiar. b) Caracterul de drept public Dreptul penal instituie raporturi de putere sau de autoritate între stat ca subiect dominant. precum şi pedepsele şi alte sancŃiuni de drept penal care urmează să fie aplicate persoanelor care comit asemenea fapte. corespondenŃei. 2003. pedepsele aplicate. pe calea constrângerii prin aplicarea sancŃiunilor prevăzute de lege pentru comiterea faptelor incriminate. Caracterele dreptului penal a) Caracterul autonom al dreptului penal rezidă în existenŃa propriilor reglementări. 4 . cât şi reacŃia necesară împotriva infracŃiunilor în vederea restabilirii ordinii de drept şi securităŃii sociale. P. c) Scopul dreptului penal este apărarea ordinii de drept împotriva criminalităŃii. au un dublu scop: preventiv (faŃă de persoanele predispuse la săvârşirea unor fapte similare incriminate de legea penală) şi represiv ( faŃă de autorii faptelor deduse judecăŃii).2003. 3/22. stabileşte conduita necesară evitării oricăror atingeri a valorilor sociale esenŃiale ale societăŃii protejate. nr. Dreptul penal constituie instrumentul politicii penale a statului care prin normele sale. publicată în M. c) Caracterul unitar al dreptului penal 1 Revizuită prin legea 429/2003. integritatea corporală. I.X. libertatea fizică şi psihică. Of. sănătatea. aşa cum vom vedea în capitolul destinat răspunderii penale. Confirmat prin hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. al puterii publice şi persoana fizică (sau juridică în lumina noului C.pen. a relaŃiilor de apărare socială care nu fac obiectul altei reglementări. 3. reprezentant al societăŃii. vieŃii intime etc. aşa cum am menŃionat mai sus când am examinat trăsătura autonomiei dreptului penal ca ramură. inviolabilitatea domiciliului. aprobată prin Referendumul NaŃional din 18-19 oct.) în cadrul cărora regulile de conduită sunt imperative pentru destinatarii legii penale. Necesitatea ocrotirii penale a valorilor esenŃiale ale societăŃii Sistemul de valori consacrat de ConstituŃia României din 19911 se bucură de o poziŃie privilegiată în privinŃa ocrotirii juridice penale sub toate atribuŃiile sale – viaŃa.b) DefiniŃia ramurii dreptului penal stabileşte faptele (acŃiunile şi inacŃiunile) susceptibile să aducă atingere ori să pună în pericol valorile fundamentale. 2.X. De altfel.

16 din noul C.. Conform celei de a doua concepŃii. Cooperarea în domeniul justiŃiei administraŃiei şi afacerilor interne (JAI).6.11. Reproşurile aduse acestei opinii constau în aceea că se îngustează aria obiectului dreptului penal numai la relaŃiile sociale de conflict.pen. 3 2 5 . ci din momentul intrării în vigoare a legii penale. cuprinzând pe lângă relaŃiile de represiune penală şi pe cele de apărare socială. Oancea op. cit. Bulai – Manual de drept penal. Caracterul unitar al dreptului penal român rezultă şi din dispoziŃiile art.262 al Codului penal în vigoare. 4. care prevede că aceasta poate fi acordată sau solicitată pe bază de convenŃie internaŃională ori pe bază de reciprocitate. 4 I. ca ramură a dreptului şi anume relaŃiile de represiune penală4 respectiv relaŃiile de apărare socială – represive şi de conformare5. obiectul dreptului penal are o construcŃie mai largă. All. educativă şi preventivă a acesteia. prin care statul are dreptul şi obligaŃia să tragă la răspundere penală pe infractor.28//C. M. Partea generală Ed. InstituŃia extrădării a făcut obiectul art. p. Partea generală Universitatea A. Obiectul dreptului penal În doctrina penală s-au conturat două concepŃii diferite cu privire la întinderea relaŃiilor care alcătuiesc obiectul dreptului penal. pedepsele şi răspunderea penală. relaŃiile sociale represive şi de conformare iau naştere din momentul adoptării legii penale între stat şi membrii societăŃii. care prevăd în mod similar că: „dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale.2. Zolyneak – Drept penal. I 1993 p. obligaŃia membrilor societăŃii de a se Legea 302/2004 a fost publicată în M. Legea 269/2001 a fost abrogată prin Legea 304/2004. Of.pen. 5 V. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaŃională2 în materie penală reprezintă o componentă importantă a Capitolului 24 al negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. 594 din 1 iulie 2004. afară de cazul când legea dispune altfel Legea Nr. dispoziŃii cuprinse în Codul penal. I nr.Acest caracter derivă din caracterul unitar al dispoziŃiilor de drept penal privind infracŃiunea. Dongoroz Drept penal 1939 p. având drept conŃinut dreptul statului de a pretinde o anumită conduită membrilor societăŃii – constând în abŃinerea de la săvârşirea anumitor activităŃi ilicite sau obligaŃia de a îndeplini anumite activităŃi şi corelativ. Altfel spus. P. iar infractorul are obligaŃia să suporte pedeapsa. În viziunea primei concepŃii.I. ignorându-se în fapt funcŃia normativă. Această reglementare reprezintă o perfecŃionare şi amplificare a procedurilor prevăzute în legea 296/20013. respectiv 511 din noul C. Bucureşti 1997 p. obiectul dreptului penal îl constituie relaŃiile de represiune penală care se stabilesc după săvârşirea infracŃiunii între stat şi infractor. Cuza Iaşi vol. care se nasc nu doar din momentul săvârşirii faptei interzise.

P I nr. cit. persoana. menŃinerii şi exercitării statale a puterii7. p. independenŃa.2004 I. suveranitatea. a) Legătura cu dreptul constituŃional. şi aplicând sancŃiuni penale celor care comit astfel de fapte.16. 6 . Dacă dreptul penal stabileşte faptele considerate infracŃiuni. cele mai semnificative. contribuie la realizarea eficientă a sarcinilor proprii. 8 I.1 din Legea 301/2004 publicată în M. distrugere etc. Scopul dreptului penal Scopul dreptului penal în calitatea de principal instrument de realizare a politicii penale este de a apăra societatea în ansamblu. supranumit drept penal formal sau instrumental. Această legătură este determinată de faptul că dreptul penal . 6. Muraru – Drept ConstituŃional şi instituŃii politice Ed. Of. are strânse legături cu alte ramuri de drept care. b) Legătura cu dreptul procesual penal. bigamia. drepturile şi libertăŃile acesteia. sancŃiunile şi condiŃiile de tragere la răspundere penală. procedura de stabilire a răspunderii penale.este transpus în viaŃă prin dreptul procesual penal.În ce ne priveşte. dreptul penal ajută la apărarea dreptului de proprietate. în relaŃiile privind patrimoniul – incriminând infracŃiunile de furt.ca drept penal substanŃial sau material . În acestea. ca ramură de sine stătătoare. atunci când sancŃiunile de drept civil sunt insuficiente.575/29. adulterul.26. Bucureşti 1998 p. Între acestea vom examina doar câteva.supune dispoziŃiilor legii penale. delapidare. dreptul procesual penal reglementează căile. iar relaŃiile sociale de conflict reprezintă excepŃia de la regulă. Dreptul penal îşi interferează ocrotirea relaŃiilor sociale care apar în procesul instaurării. Aşadar rolul activ al dreptului penal este de a apăra. subscriem acestei opinii deoarece raporturile juridice de conformare (de cooperare) sunt predominante în societate. consolida şi dezvolta societatea românească. 5. c) Dreptul penal are legături cu dreptul civil. 6 7 A se vedea art. d) Legăturile dreptului penal cu dreptul familiei sunt relevate prin incriminarea unor infracŃiuni unor fapte ca: abandonul de familie. „Legea penală apără împotriva infracŃiunilor România. membrii săi în particular împotriva oricăror fapte antisociale ce cad sub incidenŃa legii penale. relele tratamente aplicate minorilor. fără a-i afecta autonomia. unitatea şi indivizibilitatea statului.06. Oancea op. dar şi în altele care nu au făcut obiectul enumerării. proprietatea precum şi întreaga ordine de drept”6. înşelăciune. dreptul penal oferă sprijinul său ocrotirii legale a unor relaŃii ce fac obiectul de reglementare al dreptului familiei8. Actami. Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept Dreptul penal..

Obiectul ştiinŃei dreptului penal ŞtiinŃa dreptului penal are ca obiect de studiu. putem conchide că dreptul penal ca ramură a dreptului nu poate fi confundat cu ştiinŃa dreptului penal. aceasta din urmă având o sferă mai largă întrucât cuprinde teoriile. NoŃiune. anatomică a normei de drept penal realizată cu ajutorul interpretării. uzurparea de calităŃi oficiale etc. 2. cercetarea atentă şi sistematică a practici judiciare penale pentru a constata modul cum au fost interpretate dispoziŃiile penale. dintre finalitatea urmărită şi rezultatele opŃinute în practică. dreptul penal în ansamblul său de norme şi instituŃii juridice. sociale şi juridice. sistematizându-se normele şi instituŃiile în conŃinutul principiilor fundamentale. 2. ideile şi concepŃiile privitoare la scopul şi principiile dreptului penal. ci presupune. Examinând definiŃiile date ştiinŃei dreptului penal. În urma studiului efectuat se extrag elementele de omogenitate şi de uniformitate. ŞtiinŃa penală şi ştiinŃa criminală ŞtiinŃa criminală este acel sistem de discipline care au drept obiect studiul crimei şi al criminalităŃii ca fenomene naturale. Din cele ce preced conchidem că ştiinŃa dreptului penal are misiunea de a descoperi evoluŃia fenomenului juridico-penal şi de a identifica împrejurările care determină crearea. iar când se constată că rezolvările date nu concordă cu legea se indică sensul exact al legii. Studiul asupra normelor şi instituŃiilor juridice penale priveşte cunoaşterea riguroasă a reglementării şi a voinŃei legiuitorului apelându-se la analiza morfologică. 7 . Acest termen este considerat mult mai adecvat şi mai exact decât termenul de ştiinŃă penală care are defectul de a nu exprima decât latura represivă şi reprezintă o parte mult prea îngustă din totalul problemelor criminalităŃii. modificarea şi aplicarea în practică. ŞtiinŃa dreptului penal 1. adică neconcordanŃa dintre forma şi conŃinutul lui. Studiul presupune un aspect critic care are ca obiect descoperirea imperfecŃiunilor dreptului. precum şi eliminarea din dreptul pozitiv a normelor şi instituŃiilor anacronice. Acest studiu nu exclude.e) În privinŃa legăturii dreptului penal cu dreptul administrativ relevante sunt prevederile din dreptul penal ce reglementează infracŃiunule contra autorităŃilor statului – ultrajul.

Studiul comparativ al trăsăturilor ramurilor. I art. 8 . aşa cum am menŃionat la obiectul ştiinŃei dreptului penal. NoŃiunea şi sistemul principiilor fundamentale de drept penal Principile fundamentale sunt ideile sau orientările care călăuzesc şi străbat întregul drept penal. docmatic şi critic. cum ar fi cele referitoare la aplicarea legii penale în spaŃiu şi în timp (teritorialitatea. Cercetarea sociologică concretă – asigură strângerea de informaŃii utile în legătură cu eficienŃa instituŃiilor dreptului penal (exemplu cu privire la aplicarea şi executarea pedepselor etc.3. (legalitatea incriminării şi a sancŃiunilor de drept penal) art.17 al.pen. 3.72 respectiv 87 din noul C. cum ar fi principiile cuprinse în art. neretroactivitatea legii penale etc. întreaga activitate de luptă împotriva infracŃiunilor prin mijloace de drept penal. Metoda experimentului – priveşte utilizarea experimentală a unor măsuri de combatere a criminalităŃii şi a unor modalităŃi de executare a sancŃiunilor de drept penal.). Metodele de cercetare ale ştiinŃei dreptului penal În privinŃa metodei raŃionale (logice) studiul se efectuează în toate ipostazele sale – exegetic.) care îşi au originea în primele. evoluŃia şi dispoziŃia normelor şi instituŃiilor de drept penal – Această metodă relevă substratul istoric şi social al categoriilor juridice supuse analizei. singurul temei al răspunderii penale) art.. fie că sunt expres formulate în lege.pen. Principiile fundamentale ale dreptului penal 1. Aceste reguli de bază acoperă toate institiŃiile fundamentale ale dreptului penal şi anume: infracŃiunea. fie că se desprind din examinarea conŃinutului normelor penale care configurează instituŃiile de bază ale dreptului penal.2-8). Principiile fundamentale se deosebesc de principiile speciale. legea penală mai favorabilă. personalitatea.2 (infracŃiunea. Principiile fundamentale au totuşi o bază legală. universalitatea. (privind regulile generale de individualizare a pedepselor) etc. instituŃiilor şi normelor penale aparŃinând diferitelor sisteme de drept asigură reliefarea obiectelor particulare şi a celor comune ale normelor penale. dar au o aplicabilitate mai redusă Codul penal în vigoare şi noul Cod penal nu consacră un cadru legal distinct principiilor de drept penal aşa cum sunt prevăzute în Codul de procedură penală regulile de bază ale procesului penal (Cap.2 C. răspunderea penală şi sancŃiunile de drept penal. Metoda istorică se foloseşte pentru cercetarea condiŃiilor privind apariŃia.

fiind consacrat în DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789. Principiul legalităŃii Constituie cel mai important instrument de protecŃie juridică împotriva arbitrariului şi abuzului.18 din noul C. medicală etc. constrângerea penală având un caracter uman. Principiile fundamentale ale dreptului penal Principiul reacŃiei sociale împotriva infracŃiunilor Acest principiu capătă o relevanŃă tot mai mare întrucât dreptului penal. – pe de altă parte. 9 . a apărării suveranităŃii. şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse”. Principiul incriminării faptelor care prezintă un anumit grad de pericol social Acest principiu este reglementat de art. unităŃii şi indivizibilităŃii statului.1 C. dreptul penal trebuie să asigure protecŃia persoanei fizice prin incriminarea faptelor îndreptate împotriva ei şi a intereselor sale. În dreptul penal principiul umanitar are două valenŃe: – pe de o parte.pen. drepturile acestuia la asistenŃă juridică. Conceptualizarea acestui principiu ce exprimă regula că întreaga activitate în domeniul dreptului penal se desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta s-a făcut potrivit adagiilor latine: nullum crimen sine lege – nu există infracŃiune fără lege şi nula poena sine lege – nu există pedeapsă fără lege. Principiul umanismului Acest principiu presupune că întreaga reglementare penală să pornească de la interesele fundamentale ale omului.2. şi art. acest principiu vizează pe cei care au încălcat legea penală. independenŃei. El a fost pentru prima dată afirmat în timpul RevoluŃiei burgheze din FranŃa.pen. ca ramură distinctă alături de celelalte ramuri de drept îi revine sarcina afirmării şi consolidării structurilor statale. respectându-se demnitatea infractorului.17 din actualul C. Acesta a fost reiterat în DeclaraŃia universală a drepturilor omului şi cetăŃeanului adoptată de Adunarea Generală a ONU din 10 decembrie 1948 şi apoi în Pactul InternaŃional cu privire la drepturile civile şi politice adoptat de acelaşi organism la 16 decembrie 1966.pen. şi prevede că „Fapta care prezintă pericol social în înŃelesul legii penale este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art.

Potrivit acestui principiu. Pedeapsa penală nu poate fi transferată niciodată altei persoane. se realizează prevenŃia specială pentru cel condamnat. ConstituŃia României din 1991 (completată şi modificată în urma referendului din 18-19 oct. iar în măsura în care sunt pronunŃate pedepsele în cauzele penale concrete. 10 . dar şi alte persoane care au determinat.181 din actualul C. care conturează şi descrie noŃiunea faptei care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni. Principiul răspunderii penale personale Potrivit acestui principiu pot fi trase la răspundere penală numai persoanele care au săvârşit o infracŃiune şi care sunt vinovate de aceasta (numai persoana care a suprimat viaŃa unei alte persoane va fi pedepsită. toŃi membrii societăŃii se află într-o poziŃie egală faŃă de prevederile legii penale. imunităŃilor şi inegalităŃilor de tratament în aplicarea legii penale. Principiul egalităŃii în faŃa legii penale trebuie examinat în strânsă legătură cu principiul umanismului legii penale. restrângând ilicitul penal doar la acele fapte care au un anumit grad de pericol social. prin conŃinutul şi sancŃiunile prevăzute. Din analiza textelor prezentate mai sus se degajă regula potrivit căreia trebuie interzise sub sancŃiune penală numai acele acŃiuni şi inacŃiuni ce prezintă un grad de pericol social suficient de mare care să impună o reacŃie prin mijloace de drept penal împotriva făptuitorului.16 al. asigură prevenŃia generală. Principiul egalităŃii în faŃa legii penale Legea penală nu are o consacrare expresă a acestui principiu. Răspunderea penală personală este determinată de scopul pedepsei care impune ca măsurile de reeducare prin aplicarea unor sancŃiuni de drept penal să fie luate numai faŃă de persoana care a săvârşit o infracŃiune.pen. cât şi în cea de destinatari ai exigenŃelor acestei legi. ajutat în orice mod la săvârşirea acelei infracŃiuni). atât în calitate de beneficiari ai ocrotirii juridicopenale.În mod implicit substanŃa acestui principiu rezultată şi din prevederile art. 2003) prevede în art.1 că „CetăŃenii sunt egali în faŃa legii şi a autorităŃilor publice fără privilegii şi discriminări”. însă egalitatea în faŃa legii are o semnificaŃie aparte în condiŃiile statului de drept în care noua concepŃie de înfăptuire a justiŃiei are la bază excluderea privilegiilor. Principiul prevenirii faptelor prevăzute de legea penală Legea penală.

Obiectul dreptului penal 3.Luarea măsurilor de siguranŃă ca sancŃiuni de drept penal ce înlătură anumite stări de pericol remarcate cu prilejul săvârşirii faptei prevăzute de legea penală constituie măsuri de prevenire a săvârşirii unor fapte similare.Principiile fundamentale ale dreptului penal 11 .Legătura dreptului penal cu alte ramuri de drept 7.Scopul dreptului penal 6.Obiectul ştiinŃei dreptului penal 9.Metodele de cercetare ale ştiinŃei dreptului penal 10. INTREBǍRI: 1.Obiectul dreptului penal 5.Caracterele dreptului penal 4.NoŃiunea şi trăsăturile dreptului penal 2.NoŃiunea de ŞtiinŃă penală şi ştiinŃă criminală 8. nu doar în plan intern. Prevenirea infracŃiunilor este şi o preocupare a statelor pe plan internaŃional.

formată din reguli de conduită. NoŃiunea de izvoare ale dreptului penal Pentru determinarea noŃiunii de izvor de drept al ramurii dreptului penal vom examina conceptul de izvor de drept sub mai multe accepŃiuni. În cazul acestora nu avem de-a face efectiv cu izvoare. care după unii autori ar fi regulile juridice anterioare. NoŃiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal 1. izvor constitutiv.Î 1 Izvoare ale dreptului penal pot fi: a. ci doar cu materiale informative.CURSUL NR. întrucât în acest act se exprimă conŃinutul regulilor de drept. 2 IZVOARELE DREPTULUI PENAL Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea şi specificul izvoarelor dreptului penal Cuvinte cheie: izvor natural. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale ? b. izvor formal. Izvorul formal (sursa juridică) a dreptului este actul în care se regăseşte exprimată voinŃa puterii publice. Legile penale ? d. specifice teoriei generale a dreptului care distinge: NoŃiunea de izvor natural (sursa socială) a dreptului rezidă din nevoile. a+b+c ? 1. Pentru dreptul penal izvorul natural este reprezentat de necesitatea apărării valorilor sociale. izvor istoric. după care s-a inspirat dreptul actual (precedentele juridice). Izvoarele istorice ale dreptului. ConŃinut: pp. Izvorul constitutiv (sursa publică) al dreptului îl reprezintă voinŃa puterii publice. ConstituŃia? a.1. 12-15 Întrebări: 11-20 Test: T 2 . cerinŃele şi aspiraŃiile vieŃii sociale. 12 . fără ca acestea să poată deveni reguli de drept.

potrivit căreia prin “lege penală se înŃelege orice dispoziŃie cu caracter penal cuprinsă în legi şi decrete”. plasând în Titlul I Crimele şi delictele contra persoanei. deoarece normele penale speciale sunt cuprinse în Codul Penal. h) se stipulează că “prin lege organică Parlamentul reglementează infracŃiunile. abŃinerea de la săvârşirea de infracŃiuni. pe de altă parte. minoritatea.1. Considerăm că prevederea art. inclusiv pentru dreptul penal şi datorită poziŃiei sale supraevaluate în ierarhia actelor normative. înlocuirea răspunderii penale. Partea generală cuprinde opt titluri: legea penală şi limitele ei de aplicare. Partea I. este criticabilă. pentru a reglementa relaŃiile ce iau naştere după ce au fost săvârşite infracŃiuni. 767/31. În acest sens trebuie subliniată preocuparea legiuitorului de a realiza în viitorul Cod penal o unificare a majorităŃii normelor de incriminare cuprinse în legi speciale precum şi o resistematizare a părŃii speciale.2. ConstituŃia României Legea fundamentală a Ńării reprezintă principalul izvor juridic pentru toate ramurile dreptului nostru. 73.2003. iar. infracŃiunea. măsurile de ConstituŃia României (revizuită) – adoptată la 21 noiembrie 1991. legi organice şi ordinare. 2.1. iar la alin. Izvoarele dreptului penal 2. 9 13 . Legile penale ca izvoare principale ale dreptului penal Legile penale au fost adoptate pentru a reglementa relaŃiile sociale ce se statornicesc între oameni pentru impunerea unei conduite care să determine. lit.10. republicată în Monitorul Oficial al României. pedepsele. pe de o parte. 3. pedepsele şi regimul executării acestora”. 2. 1 din ConstituŃia României9. Codul Penal în vigoare (cât şi structura nouă cuprinsă în Legea 301/2004) are o construcŃie bipartită: parte generală şi parte specială. alin. o importanŃă deosebită o au capitolele II şi III din Titlul II care consacră drepturile. Potrivit prevederilor art. Specific izvoarelor dreptului penal este gradul mare de stabilitate. libertăŃile şi îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor. Din ansamblul normelor constituŃionale fundamentale. Parlamentul adoptă legi constituŃionale. nr. Specificul izvoarelor dreptului penal Prin prisma formei pe care pot să o îmbrace izvoarele dreptului penal pot fi numai legile.2. 141 din Codul Penal actual.

potrivit legii.1990.10. înŃelesul unor termeni sau expresii în legea penală. c) Legile speciale nepenale cu dispoziŃii penale Aceste legi sunt izvoare ale dreptului penal. infracŃiuni contra patrimoniului. 20/1990 pentru modificarea şi completarea Codului Penal şi Codului de Procedură Penală s-au adus modificări 14 . pe genuri de infracŃiuni: infracŃiuni contra siguranŃei statului. infracŃiuni care aduc atingere unor activităŃi de interes public sau altor activităŃi reglementate de lege.12. a) Legile penale complementare Numărul normelor complementare este în scădere deoarece este firesc ca normele penale generale să fie introduse în Codul Penal b) Legile penale speciale Sunt izvoare ale dreptului penal şi cuprind norme care fie consacră o anumită categorie de infracŃiuni sau reglementează răspunderea penală a unei anumite categorii de persoane. 3. alin.1999). fac parte din dreptul intern” (exemplificăm OrdonanŃa nr. şi ratificată de România prin Legea nr. fie modifică pedepsele pentru unele fapte deja incriminate . infracŃiuni de fals.05. infracŃiuni contra păcii şi omenirii. privind asistenŃa judiciară în materie penală semnat la Washington la 26.U. ele devin aplicabile fără a mai fi necesar un alt act normativ special de introducere în ordinea internă a dreptului lor.U. b) Sunt izvoare indirecte ale dreptului penal tratatele şi convenŃiile internaŃionale prin care statul român se angajează să incrimineze şi să sancŃioneze pe plan intern anumite fapte periculoase pentru întreaga umanitate. deşi au un caracter mixt. 2 din ConstituŃia României (revizuită în 2003) potrivit cărora “Tratatele ratificate de Parlament. infracŃiuni contra persoanei.A. Tratatele şi convenŃiile internaŃionale În legătură cu caracterul de izvor de drept al tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale în doctrină s-au conturat două concepŃii: a) Prima le consideră drept izvoare directe ale dreptului penal deoarece.siguranŃă. fiind în general legi nepenale. acestea purtând denumirea de infracŃiuni de drept internaŃional (exemple: ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente inumane şi degradante adoptată la New York la 10. Partea specială a Codului Penal actual este structurată pe 10 titluri. infracŃiuni la regimul stabilit pentru anumite activităŃi economice. dar conŃinând şi dispoziŃii de drept penal. infracŃiuni care aduc atingere unor relaŃii privind convieŃuirea socială. 19/19. 11.N. În acest sens operează prevederile art. iar prin Legea nr. infracŃiuni contra capacităŃii de apărare a României. infracŃiuni contra autorităŃii. 93/1999 de ratificare a Tratatului dintre România şi S.1984 de Adunarea Generală a O. cazuri care înlătură răspunderea penală sau consecinŃele condamnării. după ratificare.

Potrivit prevederilor art. considerând-o “crimă contra umanităŃii”.DefiniŃia şi prezentarea izvorului natural 15. lit. care reglementează expulzarea şi a fost incriminată “tortura” prin dispoziŃiile art.situaŃie în care se face aplicaŃiunea dispoziŃiilor legislaŃiei noastre penale.NoŃiunea de izvoare ale dreptului penal 12. 117 Cod penal. alin. g). infracŃiunea fiind cuprinsă în Titlul I.Clasificarea izvoarelor dreptului penal 14. 2 din ConstituŃia României (revizuită).DefiniŃia Tratatelor internaŃionale 20.DefiniŃia şi prezentarea izvorului istoric 18. capitolul I “Crime şi delicte contra umanităŃii”.DefiniŃia şi prezentarea izvorului constitutiv 16. 15 . 2671 Cod penal)10. 20. iar “tortura” prin art. cu excepŃia cazului în care ConstituŃia sau legile interne conŃin dispoziŃii favorabile .Specificul izvoarelor dreptului penal 13. 175.DefiniŃia şi prezentarea izvorului formal 17. atunci când există neconcordanŃe între pactele şi tratatele internaŃionale privitoare la drepturile internaŃionale ale omului la care România este parte şi legile interne au prioritate reglementările internaŃionale. 135.DefiniŃia ConvenŃiilor internaŃionale 10 Noul Cod penal incriminează “expulzarea” în art.art. INTREBǍRI: 11.ConcepŃiile doctrinare despre Tratate şi ConvenŃii internaŃionale 19.

În Codul Penal expresia de “Lege penală” este folosită nu numai în sensul la care am făcut referire în ultimul alineat. 3 LEGEA PENALǍ . alin. izvor constitutiv. art.Î 5 Normele juridice cuprinse în noul cod penal aprobat prin Legea 304/2004 sunt norme juridice: a. ConŃinut: pp.CURSUL NR.PRINCIPALUL IZVOR AL DREPTULUI PENAL Obiective: informarea studenŃilor despre “Legea penală” . categoriile de legi penale. pot fi revendicate de dreptul execuŃional penal 1. 16-21 Întrebări: 21-27 Test: T 3 . 72. pedepsele şi regimul juridic al acestora”. de act normativ emis Parlamentul României în baza art. normele juridice penale şi interpretarea legii penale Cuvinte cheie: izvor natural. Denumirea de “Lege penală” este atribuită unei simple norme juridice sub o dublă condiŃie: să aibă caracter penal şi să fie cuprinsă într-un act legislativ cu 11 “Parlamentul adoptă legi constituŃionale. izvor istoric. NoŃiunea de lege penală În Titlul VIII al Codului Penal.de drept penal execuŃional ? b. iar în măsura în care se referă la executarea pedepsei. h din ConstituŃia României11. 1 şi 3 lit. 16 . Prin lege organică se reglementează … infracŃiunile. izvor formal.de drept penal material ? c. legi organice şi legi ordinare. 141 intitulat marginal “Legea penală” se precizează că: prin “Lege penală” se înŃelege orice dispoziŃie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete.de drept penal. ci şi în sens restrâns.

Prin legile penale generale înŃelegem acele legi care cuprind un ansamblu complet şi sistematizat de norme penale generale şi speciale ce conŃin majoritatea instituŃiilor de drept penal atât norme cu valoare de principiu. inundaŃii. a) După întinderea domeniului de reglementare distingem legi penale generale şi legi penale speciale. Din cauza contextului în care apar normele penale excepŃionale derogă de la dreptul comun. Aceste legi penale excepŃionale sunt de regulă legi temporare. indiferent dacă acesta este o lege penală sau o lege extrapenală ce conŃine dispoziŃii cu caracter penal. Categorii de legi penale Clasificarea legilor penale s-a făcut în mai multe categorii. stabilind un regim sancŃionator mai aspru pentru anumite infracŃiuni. 2. cât şi majoritatea normelor incriminatoare. fie înăsprirea condiŃiilor de aplicare şi executare a pedepsei. în raport cu anumite criterii unanim acceptate în doctrina juridică din Ńara noastră la care achiesăm şi pe care le vom prezenta în cele ce urmează. b) După criteriul duratei de aplicare a legilor penale. stare de război etc. Legile penale excepŃionale apar în condiŃii deosebite de evoluŃie a fenomenului infracŃionalităŃii. constituie ceea ce se denumeşte în mod curent dreptul comun în materia dreptului penal. cât şi a legilor penale speciale. rămânând în vigoare atâta timp cât se menŃin situaŃiile excepŃionale ce au impus adoptarea lor. Singura lege penală în Ńara noastră este Codul Penal care se caracterizează printr-un sistem unitar de norme. acestea se împart în legi penale permanente (cu durată nedeterminată) şi legi penale temporare (cu durată determinată).caracter de lege. Acestea sunt reprezentate de codurile penale. alte 17 . Legile penale ordinare sunt adoptate în condiŃii normale de luptă împotriva fenomenului infracŃional. fie din împrejurările deosebite ce au impus adoptarea lor (cutremur. având o structură internă bine determinată cuprinzând două părŃi: una generală şi alta specială. având ponderea cea mai mare în cadrul legislaŃiei penale. Legile penale permanente sunt acelea care în cuprinsul lor. nu au fixată durata de aplicare. Din această categorie fac parte Codul Penal şi majoritatea legilor speciale.). fixată prin textul de lege ce stabileşte data la care aceasta iese din vigoare (legi formal temporare). fie incriminând în premieră fapte ce dobândesc un pericol social deosebit în situaŃia dată. Ele se caracterizează prin stabilitate şi durată îndelungată de acŃiune şi îmbracă forma legilor penale generale. Aceste legi vor fi înlocuite doar în momentul modificării structurale ale condiŃiilor ce le-au determinat. Legile penale temporare au o durată limitată de aplicare. provocate de unele situaŃii excepŃionale de origine naturală sau socială (calamităŃi. Legea penală generală.

NoŃiunea şi structura normei juridice penale Normele juridice penale reprezintă o categorie de norme juridice care se caracterizează prin conŃinutul şi structura lor specifică. precum şi sancŃiunile aplicabile în cazul încălcării lor. Ele sunt de cea mai largă aplicaŃie. se modifică şi se sting raporturile juridice penale. În general. Normele prohibitive conŃin ca regulă de conduită interzicerea de a săvârşi fapta descrisă în dispoziŃie. o dispoziŃie şi o sancŃiune. în doctrină. Norme penale generale prevăd condiŃiile în care se nasc. ImportanŃa acestei clasificări rezidă în aceea că în caz de concurs între cele două categorii de norme. b) După caracterul regulii de conduită se face distincŃia între norme prohibitive şi onerative. Toate aceste norme sunt cuprinse în partea generală a Codului Penal şi foarte rar în unele legi speciale. Normele juridice penale 1.a. Astfel: a) După conŃinutul şi sfera de aplicare deosebim norme penale generale şi norme penale speciale. Această clasificare a normelor penale stă la baza împărŃirii infracŃiunilor în comisive (corespunzătoare normelor prohibitive) şi omisive (corespunzătoare normelor onerative) ceea ce clarifică aspectele legate de vinovăŃie ca element al infracŃiunii. fiind incidente în raport cu normele speciale. Regulile pe care aceste norme le conŃin acŃionează odată cu acŃiunea normelor speciale. devine incidentă regula conform căreia normele speciale derogă de la cele generale potrivit adagiului latin “specialia generalibus derogant”. atrag autoabrogarea lor (legi temporare prin conŃinut).catastrofe naturale) care. tentativă ş. DiferenŃa dintre aceste două categorii se realizează în funcŃie de conŃinutul şi sfera lor de incidenŃă. 18 . prescriind reguli de drept penal. aşa cum am subliniat mai sus. ele înglobează particularităŃi ce le impun caractere specifice. odată încheiate. 2. Aceste norme se încalcă prin omisiune (exemple: infracŃiunile de nedenunŃare a săvârşirii unor fapte sau omisiunea sesizării unor fapte organelor judiciare). o abordare unanimă chiar dacă. normele juridice se compun din trei elemente: o ipoteză. Categorii de norme penale Criteriile de clasificare a normelor penale cunosc. iar normele onerative conŃin de regulă îndatorirea de a săvârşi o anumită faptă sau de a acŃiona într-un anumit mod.

În funcŃie de cel care face interpretarea vom avea: a) Interpretarea legală sau autentică Este opera legiuitorului în momentul când adoptă o anumită lege penală şi constă în explicarea în conŃinutul acesteia a unor termeni. Necesitatea interpretării este justificată de faptul că. există: Norme penale unitare sau complete – sunt acelea care cuprind toate elementele necesare incriminării şi sancŃionării unei fapte ca infracŃiune (ipoteză. Această completare poate avea loc în două moduri: Pe cale de referire – adică una din norme se referă la cealaltă normă aşa încât prima (norma de referire) se completează prin a doua (norma complinitoare). Interpretarea legii penale poate fi făcută de către legiuitor. În acest caz avem ceea ce se numeşte normă de referire. expresii sau situaŃii juridice care conferă o interpretare unitară (Titlul VIII al PărŃii generale a actualului Cod penal). în acest caz având ceea ce se numeşte norma de trimitere. Normele de referire şi normele de trimitere Alcătuirea unei norme poate fi de manieră încât să se completeze cu o altă normă fie din aceeaşi lege. dispoziŃie şi sancŃiune). Interpretarea legii penale 1. Felurile interpretării Pentru interpretarea legii penale se folosesc în general aceleaşi procedee ca şi la interpretarea oricărei alte legi. raŃională. Pe cale de trimitere – adică una din norme (norma de trimitere) adoptă în total o altă normă (norma împrumutată) şi. fie din altă lege. face trimitere la acea normă . în raport cu elementele sale componente. Normele cadru sau normele în alb – se caracterizează prin aceea că au în conŃinutul lor o dispoziŃie de incriminare cadru şi sancŃiunea corespunzătoare acestei incriminări. de organul judiciar sau de teoreticienii dreptului penal. NoŃiunea şi necesitatea interpretării legii penale Interpretarea legii penale este o operaŃie logică.c) În funcŃie de gradul de coeziune al normei juridice penale. 2. urmând ca prevederea faptelor prohibite să se facă ulterior în alte acte normative. 19 . organul de aplicare are întotdeauna un sistem de norme cu caracter general şi impersonal din care trebuie să selecteze norma care se aplică la cazul concret. pentru a nu o mai repeta în conŃinutul său. de lămurire a conŃinutului unei legi penale pentru aflarea şi explicarea înŃelesului real al legii potrivit voinŃei legiuitorului care a adoptat-o. în procesul aplicării dreptului.

din intenŃia legiuitorului şi din spiritul vremii (perioada în care a fost adoptată). b) Interpretarea logică sau raŃională Se face cu ajutorul demonstraŃiei logico-raŃionale. textuală sau gramaticală Această metodă constă în analiza conŃinutului şi sensului legii penale cu ajutorul textului în care este exprimată acea normă penală. Se relevă în acest fel principiile care guvernează şi se delimitează mai clar conceptul şi câmpul de aplicare al respectivei norme. Rezultatele şi limitele interpretării În urma interpretării legii penale prin metodele arătate mai sus rezultă existenŃa următoarelor tipuri de interpretare: a) Interpretarea declarativă 20 .b) Interpretarea judiciară sau cauzală Se realizează de organele judiciare în activitatea de aplicare a dispoziŃiilor legale la cazurile concrete cu care au fost investite spre soluŃionare. Ea se foloseşte atunci când apar unele imperfecŃiuni ce pot determina înŃelesuri diferite ale aceluiaşi text şi se face pe baza unui studiu etimologic (care exprimă înŃelesul cuvintelor). Această interpretare este obligatorie numai în cazul concret judecat definitiv. sintactic (cercetează funcŃiile cuvintelor în propoziŃie şi al propoziŃiilor în frază) şi stilistic (care vizează aflarea înŃelesului legii din întreaga construcŃie a textului lui). monografiile şi articolele sau lucrările publicate fac un examen teoretic al normelor penale şi al implicaŃiilor practice ce apar în procesul de aplicare. Metode de interpretare Teoria generală a interpretării legilor recunoaşte următoarele metode principale de interpretare: a) Interpretarea literară. c) Interpretarea doctrinară sau ştiinŃifică Aşa cum am arătat cu prilejul analizei necesităŃii interpretării. 3. ce nu trebuie confundată cu interpretarea extensivă are scopul de a scoate în evidenŃă înŃelesul unei dispoziŃiuni de lege prin analogie cu o altă dispoziŃie cu caracter comun în care legiuitorul s-a pronunŃat în mod clar şi explicit. punându-se astfel în lumină înŃelesul unei dispoziŃiuni legale din raŃiunea legii. aceasta se face de către teoreticienii dreptului penal care prin tratatele. cursurile. 4. c) Interpretarea sistematică sau de corelaŃie Urmăreşte stabilirea înŃelesului unei norme penale cu ajutorul legăturilor explicite sau implicite pe care le are cu alte norme penale cuprinse în aceeaşi lege sau în alte legi din sistemul dreptului pozitiv. manualele. d) Interpretarea analogică.

Normele juridice penale 24.Interpretarea legii penale 25. Metode de interpretare 27.Întălnim o astfel de interpretare atunci când textul interpretat exprimă exact ceea ce legiuitorul a vrut să reŃină prin acea lege. INTREBARI: 21.Categorii de legi penale 23. Felurile interpretării 26. b) Interpretarea restrictivă Apare atunci când în urma procesului de interpretare se constată că legea spune mai mult decât a vrut legiuitorul. c) Interpretarea extensivă Intervine atunci când norma penală incriminată exprimă mai puŃin în raport cu intenŃia legiuitorului. Interpretarea legii penale nu constituie un scop în sine. ci se face în vederea cunoaşterii şi înŃelegerii sensului real al normei. NoŃiunea de lege penală 22.Rezultatele şi limitele interpretării 21 .

ConŃinut: pp. persoane. fie de bună voie. 2. prin respectarea obligaŃiilor impuse prin aceste dispoziŃii şi în subsidiar prin aplicarea sancŃiunilor penale faŃă de cei care nu respectă obligaŃiile imperative ale legii. teritoriu. 4 APLICAREA LEGII PENALE ÎN TIMP Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală Cuvinte cheie: timp. principiul personalităŃii legii penale? c. ConsideraŃii generale 1. Elementele în raport cu care se aplică legea penală Atunci când examinăm aplicarea legii penale trebuie să avem în vedere elementele care fixează limitele acesteia – timpul şi spaŃiul – dar şi celelalte elemente fără de care nu ar fi posibilă aplicarea legii penale – subiecŃii – persoanele. 22-29 Întrebări: 28-35 Test: T 4 . NoŃiunea aplicării legii penale Aplicarea legii penale se face în principal prin executarea de bună voie de către cei cărora li se adresează. destinatarii sau beneficiarii prevederilor Legii şi faptele acestora. Prin aplicarea legii penale întelegem executarea sau îndeplinirea îndatoririlor pe care ea le prevede ce pot avea loc.Î 1 Care sunt principiile aplicării legii penale în timp ? a.CURSUL NR. principiul universalităŃii legii penale? 1. principiul realităŃii legii penale? d. 22 . fie silit. în cazul săvârşirii unor fapte interzise. principiul activităŃii legii penale? b.

12 23 .4 din noul C.în general .pen. Of.06. adică acelea care se află fie în calitate de destinatari. la succesiunea unor legi penale care reglementează în chip diferit aceleaşi relaŃii de apărare socială12. P I 575/29.06.pen.2005. 2.2005 publ. În contextul pregătirii României în vederea integrării în Uniunea Europeană.NoŃiunea aplicării legii penale în timp Aplicarea legii penale în raport cu timpul ridică probleme privind determinarea legii incidente. la adoptarea şi punerea în vigoare a unor legi şi la abrogarea altora. în M. întotdeauna raportarea se face la faptele prevăzute şi interzise sub sancŃiune penală.) „Legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare”.552/28. fie ca beneficiari ai prevederilor sale. EficienŃa în timp a Legii penale.06. modificare. Aplicarea legii penale în timp 1. statul nostru – prin lege – stabileşte corelaŃia între valorile şi relaŃiile sociale pe care acesta le reglementează şi limitele teritoriului. 58 din 23. în M. pentru armonizarea completă a legislaŃiei în conformitate cu acquis-ul comunitar. asistăm la o permanentă mişcare a legislaŃiei . Persoanele – Prin legea penală se stabileşte sfera persoanelor care pot fi subiecte de drept penal. P I nr. Acesta este determinat de legiuitor şi durează din momentul intrării în vigoare a legii edictate de Parlament până la ieşirea din vigoare care poate fi diferită în raport de prevederile ConstituŃiei şi a legii. iar ipoteza raportului juridic de conflict are în vedere fapta concretă care a generat acest raport. 2.10 din actualul C. Noile legi reglementau în chip diferit de actuala legislaŃie penală în vigoare multe dintre instituŃiile dreptului penal la care vom face referiri în cele ce urmează. ajungerea la termen sau încetarea condiŃiilor care Legea 301/2004 publ. şi (art. SpaŃiul – Având în vedere că Legea penală română are forŃă obligatorie pe teritoriul pe care îşi exercită suveranitatea. deci aplicabile în reglementarea relaŃiilor de apărare socială la un moment dat.Of.în special.Timpul aplicării legii penale este unul dintre elementele esenŃiale în raport cu care se stabileşte întinderea Legii penale. Faptele – Aşa cum am subliniat anterior în cazul raportului juridic de conformare.şi a legislaŃiei penale . Măsura intrării în vigoare a fost amânată până la 1 septembrie 2006 prin OrdonanŃa de UrgenŃă nr.2004 şi Legea 294/2004 privind executarea pedepselor şi a măsurilor judiciare dispuse în cursul procesului penal care urmau să intre în vigoare la 29 iunie 2005. moment când dobândeşte caracter obligatoriu şi durează până în clipa când este scoasă din vigoare (care poate avea loc prin mai multe modalităŃi: abrogare. începe cum este şi firesc după momentul intrării sale în vigoare. Principiul activităŃii legii penale în timp Potrivit art.

Aceasta poate fi: abrogarea expresă – atunci când legiuitorul foloseşte o clauză generală cum ar fi: „se abrogă orice dispoziŃii contrare acestei legi” „se abrogă la data intrării în vigoare a altei legi care se stipulează în mod expres”.78 din ConstituŃia României). Abrogarea este cauza principală de scoatere din vigoare a unei legi şi constă în încetarea activităŃii legii penale prin diferite tehnici legislative. 3. Cât priveşte abrogarea tacită sau implicită. adică a încetării efectelor juridice ale acesteia sunt multiple. Intervalul de 3 zile poate fi mai mare dacă legea prevede expres. DispoziŃiile legii speciale sunt derogatorii de la prevederile legii generale ale cărei prevederi rămân în continuare în vigoare. art. ModalităŃile ieşirii din vigoare a Legii penale. Acest principiu îşi găseşte sorgintea în ConstituŃia României care în art. Concursul de legi penale în timp Concursul de legi penale constă în coexistenŃa a două sau mai multe legi penale care reglementează concomitent. aceleaşi instituŃii de drept penal. Atât C. 4. reprezintă intervalul de timp cuprins între momentul intrării în vigoare şi cel al ieşirii din vigoare a legii penale.pen în art. impunând anumite reguli ce urmează să se aplice cu privire la unele situaŃii şi pentru un anumit timp. aşa cum am mai menŃionat.511 prevăd că: „dispoziŃiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancŃionate penal prin legi speciale dacă legea nu mai prevede altfel”. aceasta operează atunci când. Ieşirea din vigoare a legii penale. nu se precizează expres că legea veche va fi scoasă din uz. deşi a apărut o nouă lege care reglementează aceleaşi relaŃii sociale. Intrarea în vigoare se concretizează în două modalităŃi: a) la data expresă prevăzută în lege (se practică de obicei în dispoziŃiile finale ale legilor organice). dar în mod diferit. actual în art.362 cât şi Noul C.au determinat edictarea unei legi excepŃionale ori schimbarea condiŃiilor socialpolitice care au fundamentat la un moment dat apariŃia unei legi).pen.Durata şi limitele aplicării legii penale în timp Durata de aplicare. în funcŃie de întinderea ei şi de necesitatea de a fi studiată şi cunoscută de către autorităŃile executive. de cele judecătoreşti si de populaŃie. Legea specială apare după legea generală şi creează un regim special.12 prevede că „nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiŃiile şi în temeiul legii”. Din interpretarea ultimei teze a textului de mai sus „afară de cazul când legea dispune altfel” constatăm că se referă la cazurile speciale pe care le creează 24 . b) la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial (conf.23 al.

b) Legea interpretativă – Aceasta formează corp comun cu legea interpretată.concursul de legi penale. şi ale noului C. Dacă principiul activităŃii legii ar fi avut un caracter absolut s-ar fi ajuns la imposibilitatea rezolvării unor cazuri în practică pe de o parte. iar pe de altă parte la nerealizarea scopului şi eficienŃei unor anumite legi penale. 25 . Extraactivitatea legii penale Extraactivitatea legii penale rezidă în extinderea eficienŃei legii penale în timp prin instituirea unor derogări de la activitatea legii acordându-i eficienŃă atât înainte de momentul intrării în vigoare a legii (retroactivitatea legii). Gh. 6. Pentru clarificarea aplicării principiilor retroactivităŃii legii penale dezincriminatoare vom face câteva explicaŃii comparative între prevederile actualului C. intervenŃia acestei excepŃii în următoarele situaŃii: a) Legea penală în conŃinutul căreia se prevede expres că urmează să se aplice unor fapte săvârşite anterior intrării ei în vigoare indiferent dacă legea penală nouă este mai gravă.pen.cit. dar şi după ieşirea din vigoare a legii penale (ultraactivitatea legii). Aplicarea acestui principiu a născut numeroase controverse în privinŃa aplicării retroactive a normei de dezincriminare. sunt scoase în afara ilicitului penal. c) Legea penală de dezincriminare în conŃinutul căreia se prevede că o anumită faptă sau anumite fapte nu mai constituie infracŃiun. ceea ce implică intrarea în vigoare odată cu legea interpretată şi nu de la publicarea legii interpretative. p. ca şi în condiŃiile prelungirii termenului de punere în aplicare a acestuia din urmă la 1 septembrie 2006. Nistoreanu op. În doctrina penală. O asemenea lege cu caracter retroactiv nu mai poate exista în prezent deoarece ConstituŃia interzice aplicarea retroactiv a legii penale care nu este mai favorabilă. Boroi. dincolo de momentul intrării lor în vigoare. Rezultă că în cazul concursului de legi penale se aplică legea specială în defavoarea celei generale sau cea excepŃională în raport cu cea specială şi cea generală13. 13 Al. anumite legi penale îşi extind eficacitatea în trecut..pen. a fost recunoscută de marea majoritate a autorilor de drept penal. Retroactivitatea legii penale Retroactivitatea este o excepŃie de la principiul activităŃii legii penale care constă în faptul că. 5.40. în unele împrejurări. În contextul schimbărilor condiŃiilor social-economice şi politice este posibil ca o anumită faptă ce a fost incriminată şi sancŃionată de legiuitor să fie scoasă în afara sferei ilicitului penal prin dezincriminare (abolitio criminis).

În Codul penal actual legiuitorul a alocat principiilor retroactivităŃii şi neretroactivităŃii două articole (11 şi 12) iar noul C.pen. a cuprins ambele reguli într-un singur articol (art.4 al 1şi 2). Noul Cod penal nu a mai păstrat prevederea anterioară a art.12 al. 2 potrivit căreia legea nouă care prevede măsuri de siguranŃă sau măsuri educative se aplică infracŃiunilor ce nu au fost definitiv judecate până la data intrării sale în vigoare. NemenŃinerea acestei prevederi s-a bazat pe faptul că aceasta contravenea principiului neretroactivităŃii legii, consacrat în ConstituŃia României prin modificarea art.15 al.2 (în urma revizuirii ConstituŃiei), text care stipulează că: „Legea dispune pentru viitor, cu excepŃia legii penale sau contravenŃionale mai favorabile”. La intrarea în vigoare a noului C.pen. vor fi dezincriminate multe fapte penale între care exemplificăm: insulta, adulterul, vagabondajul etc, ceea ce denotă că legea penală prin această tehnică scoate din sfera ilicitului penal anumite fapte devenind o lege penală mai favorabilă, aceasta înscriindu-se în parametrii legali ai prevederilor art.15 al.2 din ConstituŃie. Din cele de mai sus rezultă că Legea dezincriminatoare retroactivă este (sau trebuie să fie) o lege penală mai favorabilă. Deci lato sensu legea penală care dezincriminează este o specie de lege penală mai favorabilă14. O altă situaŃie ce se va crea prin punerea în vigoare a noului Cod penal este aceea a incriminării unor noi fapte (ex novo) cum ar fi fapta de remuneraŃie injustă, incriminarea unor fapte ce pot fi comise de persoanele juridice etc. În asemenea cazuri se va aplica neretroactivitatea legii penale care incriminează. d) Legile care prevăd măsurile de siguranŃă şi educative. Conform noului C.pen. nu mai pot exista datorită eliminării art.12 al.2 din Codul penal actual. e) O altă lege cu caracter retroactiv este legea mai favorabilă la care am făcut referiri exprese la general, mai sus. Fiind o excepŃie de la principiul aplicării legii penale active şi de la principiul neretroactivităŃii legii, aplicarea legii penale mai favorabile (practic extraactivitatea legii) este admisă numai în cazurile expres prevăzute de lege. Considerăm că noŃiunea de extraactivitate şi noŃiunea de aplicare a legii penale mai favorabile au aceeaşi sferă de incidenŃă, adică au aceeaşi extensiune din perspectiva legislaŃiei penale în vigoare. Ambele privesc numai situaŃii tranzitorii: retroactivitatea legii penale dezincriminatoare, retroactivitatea legii penale mai favorabile când aceeaşi faptă are un regim juridic diferit în cuprinsul diferitelor legi penale succesive, retroactivitatea legii penale interpretative mai favorabile. SituaŃiile tranzitorii determinate de succesiunea legilor penale în timp, denumite de unii autori15 „conflicte ale legilor penale în timp”, se referă la ipotezele în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea ei, intervin una sau mai multe legi penale succesive care prevăd fapta ca infracŃiune. Aplicarea legii mai favorabile infracŃiunilor nedefinitiv judecate.
14 15

M. A. Hotca op.cit. p.22. V. Dobrinoiu, William Brânză op. cit. p.101.

26

În asemenea cazuri s-a pus problema legii aplicabile – legea veche sub care s-a născut raportul juridic penal sau legea nouă sub imperiul căreia trebuie să se judece. În dreptul nostru penal s-a admis soluŃia că dintre cele două legi – în conflict – să se aplice legea mai blândă (mitior lex) adică legea mai favorabilă infractorului indiferent dacă aceasta este cea veche sau cea nouă. Dacă legea penală veche este mai favorabilă aceasta se aplică ultraactiv (adică după ieşirea ei din vigoare), iar dacă este mai blândă legea nouă atunci se va aplica aceasta – retroactiv. Această soluŃie este prevăzută, fără diferenŃieri atât în Codul penal în vigoare (art.13 al.1) cât şi în noul C.pen. (care va intra în vigoare la 1 septembrie 2006) în art.6 al. 1 în modul următor: „în cazul în care de la săvârşirea infracŃiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale se aplică legea penală mai favorabilă”. Dacă însă fapta este incriminată de ambele legi penale (atât cea veche cât şi cea nouă) legea mai favorabilă se poate determina după mai multe criterii unanim acceptate de autorii de drept penal16 şi anume: 1) după condiŃiile de tragere la răspundere penală, legea ce prevede condiŃiile mai uşoare va fi mai blândă. (de exemplu legea care prevede necesitatea plângerii prealabile pentru punerea în mişcare a acŃiunii penale sau anumite cazuri de stingere a răspunderii etc. va fi mai favorabilă decât aceea care nu cere astfel de condiŃii); 2) după condiŃiile de incriminare, legea care condiŃionează incriminarea unei fapte de săvârşirea ei în anumite împrejurări de timp, de loc etc. este mai favorabilă decât aceea care nu cere asemenea condiŃii pentru incriminare, încât prima limitează posibilitatea de tragere la răspundere a persoanei ce săvârşeşte astfel de fapte; 3) după condiŃiile de pedepsire, acea lege care prevede o pedeapsă mai uşoară ca natură sau ca durată este mai favorabilă decât legea care prevede o pedeapsă ca natură sau ca durată mai grea; 4) după termenul de prescripŃie, este mai favorabilă legea care prevede un termen mai scurt decât cea care prevede un termen mai lung. Aplicarea legi penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Potrivit prevederilor Codului penal actual (art.14 al 1-5) şi ale noului C.pen. (art.7 al.1-5) legea penală mai favorabilă se poate aplica şi asupra pedepselor definitive. Singura deosebire dintre cele două regementării constă în schimbarea denumiri marginale prin excluderea cuvântului „obligatorie” din textul art.14 al actualului Cod. Celelalte diferenŃe vor fi dictate de schimbările sistemului sancŃionator (prin apariŃia unor sancŃiuni de drept penal neprevăzute în legislaŃia veche).

I.Oancea op. cit. p.129//C. Bulai op. cit. p.241//M. Zolyneak op.cit. p.232//C. Mitrache op.cit. p.67//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.4.

16

27

FaŃă de situaŃia expusă în ultimul alineat considerăm inutilă reproducerea integrală a textului art.14 al.1-5 respectiv art.7 al.1-5 din Codul penal actual, respectiv din noul C.pen..

7. Ultraactivitatea legii penale În doctrina penală s-a statuat că: „ideii de retroactivitate se opune ultraactivitatea legii penale”. Legea penală în vigoare ca şi noul C.pen. nu foloseşte noŃiunea de ultraactivitate ci doar noŃiunile de retroactivitate şi neretroactivitate. După cum am văzut retroactivitatea legii penale înseamnă aplicarea acesteia unor fapte care s-au săvârşit înainte de intrarea în vigoare a legii noi, aplicare justificată de argumentul că legea nouă este mai favorabilă infractorului. În opoziŃie cu retroactivitatea, ultraactivitatea ar însemna aplicarea legii penale unor fapte comise după ieşirea ei din vigoare. Doctrina juridică şi practica judiciară au reŃinut că o ultraactivitate propriuzisă ar fi imposibil de conceput17 deoarece o lege penală care a ieşit din vigoare nu poate produce efecte după ieşirea din vigoare. O atare lege (care a ieşit din vigoare) ar putea cel mult să producă efecte asupra faptelor comisiei în timpul cât era în vigoare. Asemenea efecte se produc întotdeauna în cazul legii vechi dar mai favorabile infractorului (pentru acelaşi motiv pentru care şi legea nouă mai favorabilă retroactivează18 sau în cazul legilor temporare sau excepŃionale (pentru motive legate de eficienŃa acestor legi). În legătură cu ultraactivitatea legilor penale temporare sau excepŃionale pentru faptele comise în timpul cât aceste fapte erau în vigoare, considerăm că aceasta nu se justifică întrucât prin acestea este instituit un regim derogator care corespunde situaŃiei care a impus adoptarea unor asemenea legi. Dacă nu ar exista posibilitatea ultraactivităŃii ar însemna că cei care au săvârşit faptele sub imperiul legilor menŃionate să fie urmăriŃi şi judecaŃi după ieşirea lor din vigoare, conform dreptului comun, ceea ce ar fi în totală neconcordanŃă cu principiile şi scopul dreptului penal deoarece faptele prevăzute în legile temporare sau excepŃionale pot nici să nu fie prevăzute în legile penale sau să fie prevăzute cu nişte sancŃiuni nesemnificative. Dacă aceste legi nu ar fi ultraactive s-ar încuraja faptele infractorilor de sustragere de la urmărirea penală şi de la judecare până când legile vor ieşi din vigoare. Noul C.pen. defineşte, spre deosebire de actualul C.pen., noŃiunea de lege penală temporară, dorind să înlăture interpretările multiple ce ar putea apărea în practică în continuare. Conform definiŃiei normative „Legea penală temporară este legea care prevede data ieşirii ei din vigoare sau a cărei aplicare este limitată prin natura situaŃiei temporare care a impus-o” (art.9 al.2 din noul C.pen.).
17 18

George Antoniu op.cit. şi în Revista de drept penal nr. 4/2001 p.13//Al. Boroi, Gh. Nistoreanu op.cit. p.44. A se vedea S.II infra 2.4. Concursul de legi penale.

28

Calificarea unei legi ca fiind temporare se face prin verificarea conŃinutului acesteia sau a situaŃiei care a făcut necesară adoptarea sa. chiar dacă acestea conŃin incriminări legate de desfăşurarea alegerilor. rezultă din doctrina anterioară adoptării noului C. Extraactivitatea legii penale 33. Principiul activităŃii legii penale în timp 29.pen. deşi nu se regăseşte în actualul C. Dacă legea cercetată conŃine o normă de autoderogare sau edictarea ei a fost determinată de o situaŃie specială. Hotca op. 19 29 . în raport de criteriul duratei lor. în legi permanente şi legi temporare. Durata şi limitele aplicării legii penale în timp 31. Sunt legi penale temporare legile excepŃionale. p.pen. Din cele ce preced putem conchide că alături de legea penală mai favorabilă mai sunt ultraactive şi legile temporare sau excepŃionale. Cum şi în ce situaŃii se aplică legea penală mai favorabilă 30. dar şi legile obişnuite (ordinare) care prevăd data ieşirii lor din vigoare. judecarea şi pedepsirea unor infracŃiuni). Ele. din clasificările legilor penale. A.28.DefiniŃia legii penale temporare. iar legile penale obişnuite sunt legile penale care reglementează situaŃiile tranzitorii sau relaŃiile sociale determinate de situaŃii temporare19 (exemplu Decretul . 5/1989 privind urmărirea. nu ies din vigoare odată cu terminarea alegerilor.Lege nr. ea este o lege temporară.cit.. cutremur şi alte calamităŃi naturale. Legile excepŃionale sunt cele adoptate în situaŃii de război. Ultraactivitatea legii penale M.. deşi se aplică pentru faptele săvârşite doar pe durata alegerilor. Retroactivitatea legii penale 34. Concursul de legi penale în timp 32. ÎNTREBǍRI : 28. Nu sunt considerate legi temporare Legile electorale.

pen. numai în anumite condiŃii .pen. Deasemenea legea penală reglementează excepŃiile de la principiile enumerate mai sus (în art. în M.cit.10-16 reglementează în mod similar. teritoriu. 30-35 Întrebări: 35-39 Test: T 5 . b.pen.6 şi respectiv art.4 respectiv 11).). numai dacă este străin .CURSUL NR.3-9 C. Dobrinoiu.Of. numai dacă este apatrid . Prin Legea 302 din 28 iunie 2004 publ. În vederea realizării scopului Legii penale actualul C. dar şi noul C. William Brânză op. Pen.pen. p. universalităŃii legii penale (art. Gh. Lege care priveşte cooperarea judiciară internaŃională în materi penală s-a statuat că începând 30 . realităŃii legii penale (art. cit.21. Aplicarea legii penale în spaŃiu. al României P I nr. 7 şi 8 din actualul C. 594 din 1 iulie 2004 care a intrat în vigoare la 60 zile de la publicare. 20 21 Al. persoane ConŃinut: pp. Nistoreanu op.9 şi respectiv 16 din noul C. şi respectiv art. 3 şi respectiv 10). personalităŃii legii penale. p. (în art.13).5 respectiv 12). d. Boroi.53. constă în activitatea de traducere în viaŃă a prescripŃiilor sancŃionatoare ale legii penale în raport cu locul comiterii diferitelor infracŃiuni – pe teritoriul României sau în străinătate – de către cetăŃeni români sau străini. 14 şi 15 din noul C. cu unele diferenŃieri (la care vom face referiri pe parcursul tratării acestui subiect). Reglementarea aplicării în spaŃiu a legii penale române este completată cu instituŃia extrădării art. principiile: teritorialităŃii legii penale române (art. în art.. 5 APLICAREA LEGII PENALE ÎN ÎN SPAłIU Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală Cuvinte cheie: spaŃiu.48// V.pen.) referitoare la modul cum se aplică legea penală română în raport cu convenŃiile internaŃionale şi cazurile imunităŃilor de jurisdicŃie. numai dacă este cetăŃean român . c. în opinia multor autori20. (art.Î 4 Persoanei declarate “non grata” i se poate cere să părăsească teritoriul ? a.

iar în plan legislativ consacrarea principiilor menite să asigure inevitabilitatea aplicării legii penale în raport cu spaŃiul şi promovarea instituŃiei extrădării22.pen. şi respectiv art. indiferent de calitatea făptuitorului – cetăŃean român sau străin.3 din actualul C.pen. şi „infracŃiune săvărşită pe teritoriul łării”.2 al noului C.53.pen.E.. 10 al. op. pe plan intern..10 al. Aceasta îşi găseşte consacrarea juridică în art. Deşi Legiuitorul a definit în mod principiul teritorialităŃii legii penale atât în actualul C. 31 .E.pen. Întrucât normele penale au drept scop apărarea în primul rând a suveranităŃii. independenŃei şi unităŃii statului este normal ca autoritatea lor în spaŃiu să se extindă atât cât se întinde suveranitatea de la care emană şi o ocrotesc. în aşa fel încât oriunde s-ar fi săvârşit o faptă penală să existe posibilitatea de a trage la răspundere penală pe făptuitor. Pentru determinarea incidenŃei Legii penale. p. cât şi în noul cod. 22 R.M. ceea ce diferenŃiază cele două coduri este aşezarea definiŃiilor şi conŃinutul expresiilor „teritoriul României” şi „infracŃiunea cu data integrării în U.pen.) a promovat concepŃia potrivit căreia finalitatea normelor ce reglementează aplicarea legii penale în raport cu spaŃiul permite organizarea activităŃii de represiune penală. Potrivit acestei dispoziŃii se înŃelege că Legea penală se aplică în exclusivitate tuturor infracŃiunilor comise pe teritoriul Ńării. preconizată la 1 ianuarie 2007 dispoziŃiile în materie de extrădare prevazute de Legea 296/2001 privind extrădarea vor fi înlocuite cu dispoziŃiile privind cooperarea cu statele membre ale U. persoană fără cetăŃenie domiciliat în Ńara noastră sau în străinătate.pen. Aplicarea legii penale faptelor săvâşite pe teritoriul României Principiul teritorialităŃii legii penale Este principiul de bază potrivit căruia se face aplicarea legii penale în raport cu locul săvârşirii infracŃiunii. Realizarea acestui obiectiv este condiŃionată de înŃelegerea şi colaborarea internaŃională între toate statele.cit. în care se prevede că: „Legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite pe teritoriul României”.1 din noul C.Indiferent de modul de abordare al materiei supuse analizei considerăm că legiuitorul penal român (atât în 1968 pentru actualul C. NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale are o arie mai mare decât aceea de teritoriu în sens geografic..Stănoiu. potrivit principiului teritorialităŃii vom trece în cele ce urmează la explicarea noŃiunilor de „teritoriul łării – teritoriu României conform art. cât şi pe plan internaŃional. cât şi în 2004 pentru noul C.

SpaŃiul aerian este spaŃiul care se întinde deasupra teritoriului cuprins între frontierele statului şi deasupra apelor interioare şi mării teritoriale până la limita spaŃiului cosmic. în loc de „infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării” cum este în actualul Cod.pen.2 că „Frontierele Ńării sunt consfiinŃite prin legea organică cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaŃional”. 32 . prevede că „infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României (şi nu al Ńării) şi atunci când a fost comisă pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română. 3 al. Noul C. vulcanice. Subsolul este alcătuit din zona subterană având ca întindere înlăuntrul frontierelor de stat (cu o adâncime practic limitată la posibilitatea reală a omului de exploatare în condiŃiile tehnicii actuale).142 şi 143 C. SuprafaŃa terestră sau întinderea de pământ vizează suprafaŃa cuprinsă între frontierele politico-geografice ale statului nostru. Platformele de foraj maritim sunt asimilate navelor sub pavilion românesc”. bălŃi. 105/2001 privind regimul juridic al apelor maritime interioare.2 şi 3 din art. în al. râuri.pen.pen. Noul C. precum şi marea teritorială cu solul. foloseşte expresia „teritoriul României în loc de teritoriul Ńării şi respectiv „infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României.pen. Terminologia diferită folosită de noua reglementare are la bază evoluŃia legislaŃiei incidente în privinŃa regimului juridic al teritoriului..10 ce defineşte principiul teritorialităŃii legii penale. subsolul şi spaŃiul aerian ale acesteia. iar în noul C.săvârşită pe teritoriul României” care în actualul Cod îşi găsesc reglementarea în art. glaciare. folosind o altă terminologie. zona economică etc. de acumulare. fluvii) cât şi din apele stătătoare (lacuri naturale. precum şi atunci când pe teritoriul României ori pe o navă sub pavilion românesc sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii. prevede în art. Aceasta se referă la reglementările cuprinse în Legea 17/1990 modificată prin Legea 36/2002 şi cele ale OUG. aşa cum am mai menŃionat. Din definiŃia legală a teritoriului rezultă că acesta cuprinde întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontierele de stat. al mării teritoriale şi al zonei contigue a României.142 că se consideră infracŃiuni săvârşite pe teritoriul Ńării actele comise pe oricare din elementele definite de Legea penală în articolul menŃionat inclusiv dacă au fost săvârşite pe o navă sau aeronavă română aflate în afara apelor teritoriale sau a spaŃiului aerian al României.pen. NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării Actualul C. ConstituŃia României din 1991 (revizuită în 2003) prevede în art. inclusiv apele maritime interioare subsolul şi spaŃiul aerian. Apele interioare situate între frontierele de stat sunt alcătuite atât din apele curgătoare (pârâuri. heleştee) precum şi apele maritime interne.

Aceasta înseamnă că autorităŃile române nu pot pătrunde în incinta acestora fără aprobare. Această imunitate de jurisdicŃie priveşte inviolabilitatea localului ambasadelor sau legatelor statelor străine aflate în Ńara noastră.10 al. nu sunt supuse jurisdicŃiei penale a statului român”. care.pen.18 din Codul penal (respectiv art. ConvenŃia de la Viena din 1961 prevede că persoana agentului diplomatic este inviolabilă.2 din noul C. în conformitate cu ConvenŃiile internaŃionale.pen. Agentul diplomatic se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală a statului acreditat.sau pe o navă sau aeronavă română aflată în străinătate s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracŃiunii.15 din noul C.72 al. din Codul penal (art. art. c) Când pe teritoriul definit de art.pen. – dacă fapta a început în Ńară şi s-a terminat în străinătate.pen.2. Aceasta din urmă situaŃie este cunoscută sub denumirea de regula sau teoria „ubicuităŃii” sau a „desfăşurării integrale” potrivit căreia infracŃiunea se consideră săvârşită pretutindeni unde s-a comis fie numai un act de executare sau s-a produs rezultatul infracŃiunii. a) O primă restricŃie se referă la faptele prevăzute de legea penală săvârşite de persoana care se bucură de imunitate de jurisdicŃie penală. infracŃiunea se consideră săvârşită pe teritoriul României în următoarele situaŃii: a) atunci când infracŃiunea este săvârşită în întregime pe teritoriul Ńării (în sensul art.pen.84 al. alŃii că va fi pedepsită numai ca o tentativă şi alŃii că va fi pedepsită ca şi cum ar fi fost săvârşită integral în Ńară (opinie care este legală şi corespunde principiului ubicuităŃii la care raliem. Părerile sunt împărŃite în trei şi anume – unii autori au considerat că fapta va rămâne nepedepsită în Ńară.142 C.) şi în ConvenŃiile internaŃionale. îl poate declara 33 . Deşi statul acreditar nu poate urmări sau judeca pe un agent diplomatic ce a săvârşit o infracŃiune.) prevede: „Legea penală nu se aplică infracŃiunilor săvârşite de reprezentanŃi diplomatici ai statelor străine sau alte persoane. Imunitatea penală nu este fără limite.2.8 din din Codul penal actual art.2 din noul C.Din definiŃia legală de mai sus. ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii legii penale Restrângerile aplicării principiului teritorialităŃii legii penale sunt prevăzute în mod expres în ConstituŃia României art. Art. şi respectiv art.). 10 al.pen. În aplicarea teoriei ubicuităŃii în doctrină au apărut două controverse: – dacă fapta a fost începută în străinătate şi rezultatul s-a produs în Ńară. ToŃii autorii au fost de acord că infractorul va fi pedepsit în Ńară ca şi cum întreaga acŃiune s-ar fi desfăşurat în Ńară. şi art.15 din noul C.142 din C.2 şi 109 al. b) Când infracŃiunea este comisă în întregime pe o navă sau aeronavă română aflată în primul caz în afara apelor maritime interioare şi a mării teritoriale şi în al doilea caz aflată în afara spaŃiului aerian al României.

Ele reprezintă statele cărora le aparŃin şi se află pe teritoriul Ńării noastre cu aprobarea Guvernului român. Cazurile de răspundere şi pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate prin Legea răspunderii ministeriale (Lege organică) care stabileşte pedepsele ce se aplică acestora pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor. Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor. b) O altă restricŃie care constituie excepŃie de la principiul teritorialităŃii legii penale constă în imunitatea prezidenŃială.84 al. potrivit normelor de drept internaŃional. Imunitatea prezidenŃială consacrată de art. fără încuviinŃarea camerei din care fac parte. deputaŃii şi senatorii pot fi reŃinuŃi şi supuşi percheziŃiei în cazul în care camera sesizată constată că nu există temei pentru reŃinere.72 al. d) InfracŃiunile săvârşite la bordul aeronavelor militare sau guvernamentale.„pesona non grata” şi îi poate cere să părăsească teritoriul sau poate solicita statului acreditant să-l judece după propriile legi.72 al. CompetenŃa de judecată revine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. dar nu pot fi percheziŃionaŃi. Imunitatea Parlamentară.2 din ConstituŃia României (revizuită) Preşedintele României se bucură de imunitate în condiŃiile art. Această regulă este unanim admisă în dreptul internaŃional.2 din ConstituŃie (care prevede imunitatea parlamentară). c) InfracŃiunile săvârşite de personalul armatelor străine în timpul staŃionării sau trecerii pe teritoriul României. după ascultarea lor. 34 . Urmărirea şi trimiterea în judecată se pot face numai decătre Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casaŃie şi JustiŃie. În caz de infracŃiune flagrantă. În cazul în care personalul acestor trupe săvârşeşte infracŃiuni pe teritoriul Ńării noastre care este convenită prin convenŃiile bilaterale între statele interesate.1 ) ei pot fi urmăriŃi şi trimişi în judecată pentru faptele care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. să predea pe acei infractori care s-ar refugia în localurile reprezentanŃilor. va dispune imediat revocatrea acestei măsuri (art. parlamentară şi guvernamentală. Eventualele infracŃiuni săvârşite la bordul lor nu cad sub jurisdicŃia statului român şi nici faptele săvârşite pe teritoriul român de persoanele care fac parte din echipajul sau personalul specializat al acestei nave şi aeronave pe timpul cât s-au aflat în porturi sau aeroporturi ori în apele maritime interioare sau în marea teritorială. DeputaŃii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică penală pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului (art. Preşedintele este demis de drept de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Numai Camera DeputaŃilor.2). reŃinuŃi sau arestaŃi. Deasemenea reprezentanŃii diplomatici au obligaŃia. Imunitatea membrilor Guvernului României.72 al.

e) InfracŃiunile săvârşite la bordul unor nave străine aflate în trecere prin marea teritorială ori pe timpul cât se află în porturi. NoŃiunea de infracŃiune săvârşită pe teritoriul Ńării 39. NoŃiunea de teritoriu în sensul legii penale 38. ÎNTREBǍRI : 35. Principiul teritorialităŃii legii penale 37. ExcepŃii de la principiul teritorialităŃii legii penale 35 .2 şi art. Aplicarea legii penale faptelor săvâşite pe teritoriul României 36. Aceste excepŃii sunt de strictă interpretare legea devenind incidentă numai în cazurile şi în condiŃiile expres prevăzute de aceasta. Acestă excepŃie în Legea 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare al mării teritoriale şi al zonei contigue a României în condiŃiile stipulate în art.17 al. în apele maritime interioare şi în marea teritorială a României.25 din aceeaşi lege pentru navele militare străine.

bivalent? c. juridic ? Aplicarea legii penale române unor infracŃiuni săvârşite în străinătate NoŃiuni preliminare După cum am văzut. 36-44 Întrebări: 40-46 Test: T 6 . pe lângă cele două condiŃii care rezultă din definiŃia principiului. principiul teritorialităŃii priveşte doar aria infracŃiunilor care se comit pe teritoriul României. dacă făptuitorul este cetăŃean român sau fără cetăŃenie care are domiciliul în Ńară.19 din noul C. un act unilateral ? b.4 din Codul penal în vigoare şi în art.pen. al realităŃii şi al universalităŃii. apatrizi ConŃinut: pp. şi incidenŃa conduitei dublei incriminării prin formularea în ultima teză a art. un act bilateral. reglemenarea acestuia constă în prevederea că legea penală se aplică infracŃiunilor săvârşite în afara teritoriului Ńării. Pentru asigurarea unei eficienŃe sporite în lupta contra infracŃionalităŃii. Legea penală română conŃine dispoziŃii care se pot aplica în spaŃiu şi dincolo de limitele teritoriului românesc potrivit următoarelor principii subsidiare: principiul personalităŃii.Î 1 Extrădarea este : a. persoane străine.CURSUL NR. În esenŃă. 6 APLICAREA LEGII PENALE ROMÂNE INFRACłIUNI SĂVÂRŞITE IN STRĂINĂTATE UNOR Obiective: informarea studenŃilor despre elementele în raport cu care se aplică legea penală Cuvinte cheie: . Extrădare. 36 . politic ? d.pen.11 a precizării conform căreia „dacă fapta este prevăzută ca infracŃiune şi de legea Ńării unde a fost săvârşită”. Noul C. Principiul personalităŃii legii penale Acest principiu este consacrat legal în art. prevede.

(exemplu: nu va constitui infracŃiune de deŃinere ilegală de arme fapta unui cetăŃean român comisă pe teritoriul unui stat care permite portul de arme în condiŃii mult mai permisive de cât legea română). nu prevede prezenŃa în Ńară a infractorului.Noua reglementare reintroduce această conduită care era prezentă în Codul penal din 1937. Gh.pen.pen. – infracŃiunea săvârşită să fie sancŃionată cu pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă sau detenŃiunii severe. – fapta să constituie infracŃiune în baza legii române (fără condiŃia dublei incriminări). incluzând pe lângă infracŃiunile prevăzute în vechea reglementare şi alte infracŃiuni „orice infracŃiuni contra unui cetăŃean român şi infracŃiunile săvârşite contra persoanelor juridice de naŃionalitate română”.12 al. Codul penal consacră acest principiu în art. 23 Al. – infracŃiunea să fie îndreptată împotriva securităŃii naŃionale a statului român. Pentru realizarea acestui principiu se cer întrunite următoarele condiŃii: – infracŃiunea să fi fost săvârşită în întregime în străinătate. a extins sfera de aplicare a regulii realităŃii penale. guvernată de suveranitatea statului pe teritoriul căreia se află valorile ocrotite de legea penală şi în al doilea rând exclude posibilitatea creării unor situaŃii discriminatorii între cetăŃenii români aflaŃi pe teritoriul altor state şi celelalte persoane care se găsesc pe aceste teritorii. Principiul realităŃii legii penale Acest principiu mai este denumit în unele lucrări principiul protecŃiei reale sau al cetăŃeniei pasive23. el putând fi judecat şi în lipsă. 37 . Boroi.60. iar noul C. – făptuitorul să fie cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în România. Nistoreanu op.1şi 2. în art.5 al. Noul C. Pe de altă parte.pen.pen. restrânge domeniul de aplicare prevăzut de Codul penal în vigoare limitând incidenŃa principiului realităŃii exclusiv la faptele pedepsite cu „detenŃiunea pe viaŃă şi detenŃiunea severă” (înlăturând vătămarea gravă a integrităŃii sau sănătăŃii unui cetăŃean român). Aceasta prezintă o dublă importanŃă – fapta săvărşită pe teritoriul statului străin să aibă teritorialitatea sa naturală.1şi 2. Noul C.cit. contra unui cetăŃean român sau împotriva unei persoane juridice române. p. Dacă infractorul a fost judecat şi condamnat în străinătate pedeapsa sau partea din pedeapsă executată în străinătate şi arestul preventiv vor fi deduse din pedeapsa aplicată de Legea română. noul C.

13 din noul C. e) infractorul să se afle pe teritoriul României venit de bună voie pe teritoriul Ńării noastre. potrivit legii statului în care făptuitorul a săvârşit infracŃiunea. Pentru infracŃiunile îndreptate contra intereselor statului român. alta decât cele pentru care s-ar aplica legea penală română potrivit principiului realităŃii legii penale. – făptuitorul se află în Ńară. Această reglementare se justifică pe de o parte prin necesitatea de a sancŃiona infracŃiunile săvârşite în străinătate de către cetăŃenii străini îndreptate împotriva intereselor statului nostru sau ale cetăŃenilor români (altele decât cele sancŃionate în temeiul principiului realităŃii).5 al. Când pedeapsa nu a fost executată sau a fost executată parŃial.pen. ele vor dispune să execute pedeapsa sau restul de pedeapsă pronunŃată în străinătate.1 respectiv 12 al.pen. împiedicând astfel ca acesta să-şi găsească un loc de refugiu descurajând fenomenul infracŃional internaŃional.) în care se arată că „legea penală se aplică oricăror altor infracŃiuni (cu excepŃia celor prevăzute de art. b) infracŃiunea să fie săvârşită în străinătate în totalitatea ei (fără implicarea principiului teritorialităŃii potrivit criteriului ubicuităŃii – începerea sau executarea faptei). iar instanŃele noastre vor recunoaşte hotărârea străină.6 din Codul penal în vigoare (respectiv art. contra unui cetăŃean român sau contra unei persoane juridice române făptuitorul poate fi judecat şi în cazul când s-a obŃinut extrădarea lui. există o clauză ce împiedică punerea în mişcare a acŃiunii penale sau continuarea procesului penal şi executarea pedepsei sau când pedeapsa a fost executată ori este considerată ca executată. 38 .) săvârşite în afara teritoriului Ńării de către un cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie care nu domiciliază în România (respectivul „nu are domiciliul în Ńară”) dacă: – fapta este prevăzută ca infracŃiune în legea penală a Ńării unde a fost săvârşită. Prevederile acestui principiu stabilesc incidenŃa legii penale române asupra oricărei infracŃiuni comise în străinătate dacă făptuitorul este cetăŃean străin sau o persoană fără cetăŃenie şi se află pe teritoriul Ńării noastre. Acest principiu nu se aplică în cazul când. prin sancŃionarea oricărui infractor aflat pe teritoriul Ńarii noastre.Principiul universalităŃii legii penale Principiul universalităŃii Legii penale este consacrat în art.1 noul C. iar pe de altă parte prin necesitatea de a coopera cu alte state în lupta împotriva criminalităŃii. c) să existe dubla incriminare – fapta să fie prevăzută ca infracŃiune – atât de legea noastră penală cât şi de a Ńării unde a fost săvârşită. d) să fie săvârşită de un cetăŃean străin sau de o persoană fără cetăŃenie care nu are domiciliul în România. Pentru aplicarea principiului universalităŃii Legii penale se cere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiŃii: a) săvârşirea unei infracŃiuni.

Aplicarea Legii penale române potrivit principiului realităŃii şi universalităŃii examinate anterior se realizează potrivit art.) se aplică „dacă nu se dispune altfel printr-o convenŃie internaŃională la care România este parte”. 5 şi 6 (respectiv 11-13 din noul C. Extrădarea este un act bilateral. extrădarea este o instituŃie juridică ce are un pronunŃat conŃinut politic. extrădarea este un act de asistenŃă juridică internaŃională reciprocă care se acordă numai pe baza unei convenŃii internaŃionale sau în condiŃii de reciprocitate24.14 din noul C. Extrădarea NoŃiunea şi natura juridică a extrădării În condiŃiile în care criminalitatea transnaŃională organizată a dobândit o amploare din ce în ce mai mare. 24 Art. În raport cu finalitatea sa. s-a recurs la realizarea unei instituŃii care să stopeze acest fenomen – extrădarea. InstituŃia extrădării este reglementată prin norme de drept cuprinse în convenŃii bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează această materie. fiind rodul voinŃei liber exprimate a statelor.pen. Aceasta implică cererea de extrădare din partea statului solicitant şi predarea infractorului de către statul pe teritoriul cărui acesta se refugiază (stat solicitat).pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat – îl remite la cererea altui stat pentru a fi judecat sau pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat de către instanŃele judecătoreşti ale acelui stat. Pentru a îngrădi tendinŃa unor infractori de a scăpa de răspundere penală.pen. prin refugierea dintr-o Ńară în alta după săvârşirea unor infracŃiuni pe teritoriul unui stat sau altul.19 al. 2 din ConstituŃia României (revizuită) prevede că: „cetăŃenii români pot fi extrădaŃi în baza convenŃiilor internaŃionale la care România este parte în condiŃiile legii şi pe bază de reciprocitate”. 39 . acŃionând cu prioritate în raport cu prevederile legi generale.) care prevede că „dispoziŃiile cuprinse în art.Prioritatea convenŃiilor internaŃionale în materia unor infracŃiuni comise în străinătate. reŃinerea şi condamnarea celor care au încălcat legea penală. respectându-se suveranitatea şi independenŃa lor. lupta împotriva infracŃionalităŃii a determinat statele să-şi acorde asistenŃă juridică reciprocă cooperând la descoperirea. Aşa cum am menŃionat în definiŃie.7 din Codul penal (art. Din textul Codului penal se observă că statul nostru îşi asumă obligaŃiile de a acŃiona pentu reprimarea unor infracŃiuni ce periclitează comunitatea internaŃională pe baza convenŃiilor internaŃionale care dobândesc calitatea de legi speciale. Extrădarea este un act juridic bilateral intervenit între două state pe baza căreia un stat .

Bulgaria. . trebuie îndeplinite anumite condiŃii privind infracŃiunea. Potrivit acestuia. competenŃa şi condiŃiile de ordin procedural.pen.să fi comis o infracŃiune în sensul art.pr. Legea 296/1991 privind extrădarea. Actuala Lege nr.49 al. În Legea 302/2004 este utilizat conceptul de extrădare voluntară (art. recunoaşterea şi executarea hotărârilor. Legea 704/2001 privind asistenŃa judiciară internaŃională în materie penală şi Legea 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate. Legea 30/18 mai 1994 de rectificare a ConvenŃiei europene de extrădare încheiată la Paris 13. – în calitate de autor. a) CondiŃiile referitoare la infracŃiune: – să se fi săvârşit o infracŃiune pe teritoriul statului solicitant de către un cetăŃean al acestui stat ori prin fapta săvârşită să fie lezate interesele acelui stat. comisiile rogatorii. pentru realizarea extrădării. CondiŃiile extrădării Din examinarea reglementărilor stabilite prin Legea 302/2004 rezultă că.XII. intrate în vigoare la 14 mai 1997. c) CondiŃiile care privesc infractorul: – Persoana a cui extrădare se cere trebuie să fie cetăŃean străin. 40 . LegislaŃia României în materie de extrădare a evoluat de la Legea 4/1971. transferarea persoanelor condamnate. persoana extrădată are dreptul să declare în faŃa instanŃei că renunŃă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimŃământul să fie extrădată şi predată autorităŃilor competente ale statului solicitant. transferul de proceduri în materi penală. – fapta săvârşită să fie considerată infracŃiune atât de legislaŃia statului solicitant cât şi de cea a statului solicitat. notificarea actelor de procedură. experŃilor şi a persoanelor urmărite. instigator sau complice. b) În privinŃa pedepsei se cere ca infracŃiunea pentru care se cere extrădarea să prezinte o anumită gravitate (o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani). predarea în baza unui mandat european de arestare.România a încheiat numeroase convenŃii de asistenŃă juridică internaŃională cuprinzând reglementării în domeniul extrădării (care pot fi găsite pe internet şi consultate) cu FranŃa. Germania. Legea 302/2004 prevede că extrădarea poate fi acordată şi fără îndeplinirea condiŃiei dublei incriminări dacă aceasta este prevăzută într-o convenŃie internaŃională la care România este parte. 1957 şi protocoalelor sale adiŃionale încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978.1. 304/2004 adoptată de Parlamentul României în regim de urgenŃă priveşte cooperarea judiciară internaŃională în materie penală reglementează prevederile de cooperare privind extrădarea.158 C. cazierul judiciar. înfăŃişarea martorilor. infractorul. Italia. pedeapsa prevăzută de lege sau aplicată de instanŃă. Grecia.

pen. – Statul solicitant este obligat să comunice părŃii solicitate informaŃii cu privire la finalizarea procesului penal în care a fost implicat cel extrădat. mandatul de executare a pedepsei închisorii.). În cazul respingerii cererii de extrădare această obligaŃie dispare.al 1) următoarele categorii de persoane: a) CetăŃenii români cu excepŃia situaŃiilor prevăzute de art. A) ExcepŃie referitoare la persoană Nu pot fi extrădate din România (conform art. – copie asupra dispoziŃiilor legale aplicabile (textele din C. – Să existe o cerere de extrădare din partea unui stat care are interesul să-l pedepsească pe infractor sau să-l pună să execute pedeapsa pe cel condamnat .39 al. d) CondiŃii referitoare la competenŃă şi procedură. competenŃă şi procedură. la pedeapsă. – expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea. – AutorităŃile judiciare române trebuie să realizeze examenul de regularitate internaŃională (conform art.Potrivit prevederilor ConstituŃiei. respectiv copiile autentice de pe acest mandat (autentificarea se face gratuit de instanŃă sau parchet). deciziile pronunŃate în căile de atac. – Infractorul să se afle pe teritoriul statului solicitat. – date privind durata pedepsei când persoana extrădată a executat doar o parte a acesteia. Dacă acestea vor săvârşi infracŃiuni în străinătate. data. – cererea şi actele să fie însoŃite de traduceri. vor fi pedepsite de legea română conform principiului personalităŃii.23.24 din lege: 41 . – Statul solicitat care primeşte cererea de extrădare este obligat să-l aresteze pe făptuitor pentru a evita posibilitatea dispariŃiei lui.1 din Legea 302/2004). Dacă nu este preluat se prelungeşte cu încă 15 zile. la fapte. locul săvârşirii calificarea juridică. SituaŃiile de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea Identic condiŃiilor extrădării vom constata situaŃii de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea referitoare la persoane. – semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile şi orice alte informaŃii de natură să determine identitatea şi naŃionalitatea acesteia. În termen de 15 zile făptuitorul trebuie preluat. – Să existe norme convenŃionale ori o înŃelegere privind declaraŃia reciprocă de extrădare: – Să nu existe un refuz de acordare a asistenŃei judiciare (neidentificare sau decesul făptuitorului). Cererea va cuprinde: – în funcŃie de faza procesuală: originalele sau copiile autentice ale hotărârii de condamnare definitive. persoanele de cetăŃenie română nu pot fi extrădate. – Statul solicitat este obligat să comunice statului solicitant data şi locul predării făptuitorului care este extrădat.

1 refuzul extrădării propriului cetăŃean sau a refugiatului politic obligă statul român ca la cererea statului solicitant să supună cauza autorităŃilor sale judiciare competente astfel încât să se poată exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul.3 ca excepŃie de la prevederile art. Calitatea de cetăŃean român sau de refugiat politic în România se apreciază la data rămânerii definitive a hotărârii asupra extrădării.19 al.19 al. prescripŃia răspunderii penale sau a executării pedepsei se suspendă. – persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare. Potrivit acestor prevederi cetăŃenii români şi apatrizii pot fi extrădaŃi numai în baza unei convenŃii internaŃionale şi pe bază de reciprocitate. iar în caz de amânare a extrădării. 24 cetăŃenii români pot fi extrădaŃi din România în baza convenŃiilor internaŃionale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate numai dacă este îndeplinită una din următoarele condiŃii: – în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăŃii dacă statul solicitant dă asigurări considerate ca suficiente că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă.1 se aplică în mod corespunzător.2 şi 19 al.25 al. prevederile art. martorii sau experŃii în faŃa autorităŃilor judiciare române solicitante în limita imunităŃilor conferite prin convenŃie internaŃională. B. În caz de refuz al extrădării. – persoana extrădabilă are şi cetăŃenia statului solicitant.1. persoana extrădată va fi transferată pentru executarea pedepsei în România. d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părŃi. Dacă această calitate este recunoscută între data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare şi data convenită pentru predare se va pronunŃa o nouă hotărâre în cauză. – persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul său împotriva unui cetăŃean al unui stat membru al UE dacă statul solicitant este membru al UE Extrădarea cetăŃenilor români este prevăzută şi de ConstituŃie în art.Potrivit art. ExcepŃii referitoare la fapte Extrădarea nu se acordă dacă: 42 . b) Sunt exceptate persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România. Statul solicitant va fi informat despre rezultatul cererii sale. Extrădarea oricărei alte persoane străine poate fi refuzată sau amânată dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinŃe de o gravitate deosebită pentru ea. În acest scop statul solicitant ar urma să transmită gratuit Ministerului JustiŃiei din România dosarele.25 al. în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate. Potrivit art. informaŃiile şi obiecŃiile privind infracŃiunea. c) persoanele străine care se bucură de imunitate de jurisdicŃie în condiŃiile şi în limitele stabilite prin convenŃii sau prin alte înŃelegeri internaŃionale.

e) infracŃiunile prevăzute de art. – în cazurile în care persoana extrădabilă ar urma să fie judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanŃiile fundamentale de procedură şi de protecŃie a dreptului la apărare sau de un tribunal constituit anume pentru cazul 43 . Extrădarea va putea fi refuzată numai dacă legislaŃia statului român nu autorizează urmărirea unei infracŃiuni săvârşită în afara teritoriului său ori nu autorizează extrădarea care face obiectul cererii (art. potrivit legislaŃiei ambelor state. acŃiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.50 ale ConvenŃiei de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăŃirea soartei răniŃilor şi bolnavilor din forŃele armate în campanie. iar această persoană se opune extrădării. Nu sunt considerate infracŃiuni de natură politică a) atentatul la viaŃa unui şef de stat sau a unui membru al familiei sale. 31 din L. inumane şi degradante adoptate la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite.– Statul solicitat are motive temeinice de a crede că cererea de extrădare motivată printr-o infracŃiune de drept comun a fost prezentată în vederea urmăriri sau pedepsirii unei persoane pe considerente de rasă. E.01. a fost săvârşită în afara teritoriului statului solicitant adică într-un stat terŃ. – InfracŃiunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitant ca o infracŃiune politică sau ca o faptă conexă unei asemenea infracŃiuni. c) orice schimbări similare ale legilor războiului. a fost săvârşită în totul sau în parte pe teritoriul său. C) ExcepŃii privitoare la pedeapsă – dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant. motivând cererea de extrădare.de naŃionalitate sau de opinii politice şi că situaŃia acestei persoane riscă să fie agravată pentru unul sau altul din aceste motive. – când infracŃiunea. d) crimele împotriva umanităŃii prevăzute de ConvenŃia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid adoptată la 9 martie 1948 de Adunarea Generală a NaŃiunilor Unite. nu constituie o infracŃiune de drept comun. potrivit legislaŃiei române. – InfracŃiunea pentru care se cere extrădarea care. religie. – persoana condamnată cu suspendarea executării pedepsei D) ExcepŃii referitoare la competenŃă – România poate să refuze extrădarea persoanei reclamate pentru o infracŃiune care. 302/2004). ExcepŃii referitoare la procedură – extrădarea poate fi refuzată când.1999. b) infracŃiunile prevăzute în art. g) orice altă infracŃiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele ConvenŃiilor şi acordurile internaŃionale la care România este parte. f) acŃiunile prevăzute în ConvenŃia împotriva torturii şi a altor pedepse şi tratamente crude.1 ale ConstituŃiei europene pentru reprimarea terorismului – Strasbourg 27.

Se va Ńine seama de toate împrejurările în mod deosebit de gravitatea faptei. – extrădarea nu se acordă pentru o faptă acoperită de amnistie în statul solicitat dacă acesta ar avea competenŃa să urmărească această infracŃiune potrivit propriei sale legi penale. de naŃionalitatea persoanei reclamate. Organele implicate în efectuarea extrădării 44 . Ordinea de preferinŃă în acordarea extrădării În cazul concursului de cereri de extrădare pentru aceeaşi faptă. – graŃierea făcută de statul solicitant face inoperabilă cererea de extrădare. de datele depunerii cererii de extrădare. Actele procedurale despre care au vorbit autorii sunt efectuate de Ministerul Public şi cele ale Ministerului de JustiŃie. CondiŃiile extrădării 45. Activitatea de arestare şi predare către statul solicitant se fac de către instanŃele judecătoreşti. Aplicarea legii penale române unor infracŃiuni săvârşite în străinătate: noŃiune. principii 42.respectiv şi dacă extrădarea este cerută pentru executarea unei pedepse pronunŃate de acel tribunal. NoŃiunea şi natura juridică a extrădării 44. Organele implicate în efectuarea extrădării Cererea se adresează Ministerului JustiŃiei din România. fie a statului solicitant sau a statului solicitat. – extrădarea nu se acordă în cazul prescripŃiei acŃiunii penale sau prescripŃiei executării pedepsei. iar predarea se face prin Biroul NaŃional Interpol. de existenŃa reciprocităŃii de extrădare în raport cu statul român şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare de către alt stat solicitant. locul săvârşirii. ÎNTREBǍRI : 40. SituaŃiile de excepŃie când nu se poate acorda extrădarea 46. Ministerul JustiŃiei va înştiinŃa de urgenŃă autorităŃile competente ale statelor solicitante. Prioritatea convenŃiilor internaŃionale în materia unor infracŃiuni comise în străinătate 43. – când persoana reclamată a fost judecată definitiv de autorităŃile competente ale statului român pentru fapta ori faptele pentru care este cerută extrădarea.

CURSUL NR. 7 RAPORTUL JURIDIC PENAL
Obiective: informarea studenŃilor despre raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal Cuvinte cheie: Raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal, ordinea de drept penal ConŃinut: pp. 45-53 Întrebări: 47-5 Test: T 7- Î 7 Raportul juridic penal apare prin : a. acord de voinŃă ? b. exprimarea imperativă a voinŃei statale ? c. constrângere ? d. conflict ? Raportul juridic–mijloc de realizare al dreptului penal NoŃiunea raportului juridic penal Raportul juridic este definit în teoria generală a dreptului ca fiind acea relaŃie socială care se află sub incidenŃa unei reglementări juridice25. Referitor la raportul juridic penal, majoritatea specialiştilor în domeniu îl definesc ca fiind acele relaŃii sociale care se realizează în conformitate cu prevederile legii penale, între stat şi toŃi ceilalŃi membrii ai societăŃii, raport în care statul prin organele sale specializate are dreptul de a impune respectarea valorilor sociale ocrotite de lege şi de a trage la răspundere penală pe cei care au săvârşit infracŃiuni, iar membrii societăŃii au obligaŃia de a se conforma legii şi de a suporta sancŃiunile penale în măsura în care au încălcat prescripŃiunile normei penale26. Din definiŃia dată raportului juridic penal, rezultă că el sintetizează relaŃiile de apărare socială împotriva criminalităŃii şi combatere a acesteia prin normele
25 26

D. Clocotici – “Teoria generală a dreptului”, Ed. Europolis, ConstanŃa, 2002, p. 324. Al. Boroi, Gh. Nistoreanu – op. cit., p. 72 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 54 // V. Dobrinoiu, I.Pascu, V. Lazăr, Gh. Nistoreanu, I. Molnar, Al. Boroi – “Drept Penal. Partea generală”, Ed. Atlas Lex, Bucureşti, 1996, p. 76.

45

dreptului penal sau altfel spus relaŃiile de apărare socială reglementate prin normele dreptului penal. Această legătură dintre normele penale care guvernează prin mijloace proprii relaŃiile de apărare socială împotriva criminalităŃii, conferă raporturilor juridice penale, pe de o parte, caracterul de norme ale dreptului penal în acŃiune, cât priveşte relaŃiile de recomandare pe care le propune membrilor societăŃii, în plan preventiv, iar pe de altă parte, ca o reacŃie de tip represiv, cât priveşte relaŃiile de tip conflictual care se nasc între societate şi făptuitor din momentul săvârşirii unei infracŃiuni. Trăsăturile raportului juridic penal Examinând din perspectiva naturii şi finalitatea relaŃiilor sociale vizate de raporturile juridice penale constatăm că acestea prezintă unele trăsături distincte faŃă de alte ramuri ale dreptului. Trăsătura caracteristică a raporturilor juridice penale rezidă în aceea că ele apar nu prin acordul de voinŃă, ci prin exprimarea imperativă a voinŃei statale. Aşadar, naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice penale sunt impuse de lege, apărarea valorilor sociale la care se referă nefiind lăsate la aprecierea destinatarilor legii penale. Ordinea de drept penal Ordinea de drept penal se înfăptuieşte în opinia majorităŃii autorilor27 în cea mai mare parte prin respectarea dispoziŃiilor legii penale, constrângerea penală intervenind numai în cazul săvârşirii unor infracŃiuni. Aşadar, ordinea de drept are un caracter complex şi dinamic, ce se constituie într-o succesiune de planuri, preventivul precedând represivul, iar acesta din urmă vizând corectivul – în sensul de tratament penal de îndreptare. Realizarea imperativelor legii penale, indiferent că are loc prin respectarea de bună voie a dispoziŃiilor legii sau prin impunerea lor prin forŃa coercitivă a statului implică întotdeauna naşterea unor raporturi juridice penale. Raporturile juridice care iau naştere prin conformarea oamenilor la conduita prescrisă prin normele dreptului penal se numesc raporturi de conformare sau cooperare şi iau naştere din momentul intrării în vigoare a legii penale. Acestea au o existenŃă abstractă, imaterială şi îndeplinesc o funcŃie educativă şi de intimidare, scopul declarat fiind prevenirea săvârşirii infracŃiunilor. Atunci când o persoană încalcă prevederile legii penale – ignorând prohibiŃiile impuse de aceasta raportul juridic penal ia o formă concretă, conturându-se în toate elementele sale şi oferind cadrul legal în baza căruia autoritatea judecătorească, făcând uz de prerogativele sale, acŃionează pentru tragerea la răspundere penală a infractorului. Raportul care ia naştere în acest caz este unul de conflict sau de contradicŃie şi apare pe scheletul raportului
27

C. Bulai – op. cit., p. 77 // N. Giurgiu – op. cit., p. 57 // Gh. Nistoreanu, Al. Boroi – op. cit., p. 64 // V. Dobrinoiu, W. Brânză – op. cit., p. 55.

46

juridic de conformare prin transformarea acestuia o dată cu săvârşirea faptei infracŃionale. În acest caz prevenŃia va ceda locul constrângerii. În ştiinŃa dreptului penal s-a conturat opinia potrivit căreia respectarea de bună voie a legii penale nu presupune şi naşterea vreunui raport între norma penală şi virtualii ei destinatari. Împotriva acestui punct de vedere au fost aduse şi contra argumente astfel: − norma penală devine activă chiar din momentul intrării în vigoare (aplicarea principiului activităŃii penale). În planul funcŃiei educative, preventive, acest lucru nu se poate realiza decât în cadrul unor raporturi juridice de conformare, neconflictuale ale membrilor societăŃii faŃă de normele de conduită impuse28; − raporturile juridice penale născându-se numai în momentul săvârşirii faptei prohibite, ar însemna să se admită teza că poate lua naştere un raport juridic din nerespectarea unei obligaŃii extrajuridice29. − negarea raporturilor juridice de cooperare în cadrul dreptului penal readuce în prim-plan teza caracterului pur sancŃionator al dreptului penal, punându-i în discuŃie caracterul autonom. Raportul juridic penal formează obiect de studiu pentru ştiinŃa dreptului penal deoarece normele şi instituŃiile care compun partea generală a dreptului penal prevăd condiŃiile generale comune pentru naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice penale. Structura raportului juridic de drept penal Examinarea construcŃiei juridice a raportului juridic penal este detereminată de specificul relaŃiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socială împotriva infracŃiunilor. În raport cu distincŃia învederată între raporturile juridice penale de confirmare şi cele conflictuale, vom prezenta principalele aspecte pe care le ridică studierea elementelor de structură – subiectul, conŃinutul şi obiectul cât şi particularităŃile acestora. ParticularităŃi referitoare la subiectul raportului juridic penal Persoanele – ca participanŃi la raportul juridic penal pot apărea în două ipostaze şi anume: ca beneficiari ai ocrotirii juridice penale şi ca destinatari ai prevederilor penale.

I. Tanoviceanu – op. cit., p. 261: “Nici o infracŃiune nu se va pedepsi dacă pedepsele nu vor fi hotărâte înaintea săvârşirii sale”. Această dispoziŃiune nu este decât aplicarea în materie penală a regulei puse în art. (1) Cod Civil, care zice că: “Legea nu dispune decât pentru viitor, ea nu are putere retroactivă”. Acelaşi autor susŃine că: “dacă regula e raŃională în civile prin „a fortiori raŃională şi în penal, căci nimic nu ar fi mai nedrept decât a pedepsi pe cineva, fără ca prin lege să fie înştiinŃat de mai înainte că va fi pedepsit dacă va comite un anumit fapt.” Legea trebuie să sfătuiască înainte de a lovi”. 29 C. Bulai – op. cit., p. 57.

28

47

ca subiect dominant. Din analiza subiecŃilor ca elemente ale raportului juridic penal se observă apariŃia unor diferenŃieri. subiecŃi ai raportului juridic de conformare vor fi numai cei care au sau care vor avea această calitate impusă de lege. în cazul raportului juridic de conflict acest subiect este precis determinat în persoana celui care a săvârşit infracŃiunea (cu excepŃia infracŃiunilor cu autori necunoscuŃi). ci este unul virtual. militari. asupra punerii în mişcare a acŃiunii penale sau a exercitării. apatrizi etc. În cea de-a doua calitate – de destinatari ai prevederilor legii penale. titular al acŃiunii penale există şi persoana fizică sau juridică titulară a valorii sociale. cât şi destinatarii legii penale care au obligaŃia să se supună prevederilor legii penale. funcŃionari.-uri. dacă legea penală se adresează unei anumite categorii de persoane fizice (sau chiar şi persoane juridice în baza prevederilor noului Cod penal). respectiv societăŃi comerciale.. În virtutea acestei calităŃi i-a fost acordat persoanei vătămate dreptul de a decide în anumite cazuri. În cazul raportului juridic penal de conformare subiecŃii sunt: statul care din momentul intrării în vigoare a legii penale are dreptul să pretindă respectarea acesteia. Chiar şi în cazul în care pentru existenŃa infracŃiunii. după cum acest raport este unul de conformare sau de conflict. precum şi dreptul de a participa în procesul penal ca parte vătămată.R. Alături de stat. întrucât în această situaŃie numai statul are dreptul de a aplica pedeapsa infractorului prin autorităŃile legale. după cum urmează: 48 .L. ParticularităŃi referitoare la conŃinutul raportului juridic penal ConŃinutul raportului juridic penal este alcătuit din drepturile şi obligaŃiile participanŃilor la acest raport – a subiecŃilor raportului. gestionari. este necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate – pentru a pune în mişcare acŃiunea penală – statul rămâne subiect al raportului de conflict. Substituirea statului în dreptul titularilor de valori nu înseamnă înlăturarea acestora de la raportul juridic penal. În cazul raportului juridic penal de conflict subiecŃii raportului penal sunt: statul (în principal) şi persoana fizică sau juridică vătămată (în secundar). străini. De exemplu. asociaŃii familiale etc.În primă ipostază – membrii societăŃii în calitate de titulari direcŃi sau indirecŃi ai valorilor apărate penal se bucură de apărare împotriva conduitei periculoase a altor membrii ai societăŃii. membrii societăŃii au îndatorirea de a se conforma conduitei prevăzute de lege faŃă de valorile sociale ocrotite prin legea penală. unde destinatarul nu este unul determinat. Remarcăm şi din acest punct de vedere unele deosebiri între raportul juridic penal de conformare şi raportul juridic penal de conflict. cât şi destinatarul normei incriminatoare– în persoana celui care a săvârşit infracŃiunea şi care urmează să răspundă penal. Spre deosebire de raportul juridic de conformare.. cetăŃeni români. S.

ea este subordonată ideii de prevenire a săvârşirii de noi infracŃiuni şi de resocializare. Ca o consecinŃă a principiului legalităŃii incriminării pedepsei. au obligaŃia de a se conforma prevederilor legii penale – adică de a se abŃine sau de a întreprinde ceea ce norma penală ordonă . aplicând numai sancŃiunile legale pentru infracŃiunea săvârşită şi dovedită. Persoana fizică ce a încălcat legea penală are obligaŃia să răspundă penal. fie chiar tragerea la răspundere penală în cazul unor infracŃiuni (abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor.). represiunea nedreaptă etc. Fiind vorba de un raport juridic imperativ. arestarea nelegală şi cercetarea abuzivă. dar şi dreptul de a nu fi ŃinuŃi să se conformeze. de cooperare. Şi obiectul raportului juridic diferă în cele două ipostaze sub care am făcut examinarea şi a celorlalte componente ale raportului juridic penal. iar destinatarilor legii penale. adoptând conduita de respect şi ascultare cerută. Persoanele fizice. de putere. suportând sancŃiunile dispuse de instanŃa judecătorească şi dreptul de pretinde statului să respecte strict prevederile legii penale. ParticularităŃi referitoare la obiectul raportului juridic penal Obiectul raportului juridic penal constă în conduita pe care trebuie să o adopte subiecŃii raportului în funcŃie de drepturile şi obligaŃiile ce constituie conŃinutul raportului juridic. de corijare a 49 .sub ameninŃarea constrângerii penale. cu respectarea tuturor garanŃiilor procesuale. Aceasta înseamnă realizarea ordinii de drept penale pe calea constrângerii sau conformării de bunăvoie. Obiectul raportului juridic penal de conflict are relevanŃă în raport cu persoana infractorului cu privire la posibilitatea reinserŃiei sociale a acestuia întrucât odată cu realizarea lui se consideră încheiat procesul de reeducare a infractorului. care decurge din dispoziŃiile normei penale. obligaŃia de a se conforma.În cazul raportului juridic penal de conformare statului îi revine – ca titular al apărării sociale – dreptul de a pretinde o conduită în conformitate cu conŃinutul – prohibitor sau onerativ al dispoziŃiei descrise în norma penală. statului îi revine şi obligaŃia de a acŃiona în spiritul principiilor dreptului penal. dar ele au şi dreptul de a se supune numai obligaŃiilor stabilite de lege. individualizate potrivit criteriilor legale. decât în limitele stabilite de lege. este exclusă ideea egalităŃii în drepturi între stat şi destinatarii normei penale. SancŃiunea penală nu este privită ca un scop în sine. Nerespectarea de către organele judiciare a obligaŃiilor ce le revin atrage fie nulitatea actelor întocmite. În cazul raportului juridic de conformare obiectul îl constituie însăşi atitudinea de – aliniere – de conformare. pedepsele complementare şi măsurile de siguranŃă). Obiectul raportului juridic penal de conflict constă în sancŃiunile ce urmează a fi aplicate în mod legal (pedepse. ca destinatare ale normei de incriminare.

precum ar fi militarii în termen. Naşterea. care se răsfrâng implicit şi asupra conŃinutului raportului juridic penal de conformare (în caz de succesiune a unor legi penale diferite în timp). raportul de conformare se desfăşoară prin impunerea cerinŃei de respectare a regulii de conduită specifice. Este. În cazuri excepŃionale. funcŃionarii etc. atunci când norma îşi condiŃionează incidenŃa de cerinŃa dobândirii de către destinatarii ei a unei calităŃi. pe de altă parte.). după cum vizează raportul juridic de conformare sau raportul juridic penal de conflict.infractorului. 50 . ca atare. modificării sau stingerii raportului juridic penal prezintă particularităŃi diferite. raporturile juridice penale de conformare nu contenesc să subziste pe toată durata de activitate a normei penale. chiar dacă în acel moment se naşte un raport juridic penal de conflict. modificarea şi stingerea raportului juridic penal Problema naşterii. până la data ieşirii din vigoare a normei juridice penale. raportul juridic penal de conformare poate avea o durată de existenŃă mai restrânsă decât cea care se înscrie între limitele de la intrarea sau ieşirea din vigoare a normei care îl guvernează. Desigur că în timpul activităŃii normei juridice penale de conformare pot surveni modificări în însuşi conŃinutul normei de incriminare. situaŃie în care durata de existenŃă a raportului nu poate fi decât concomitentă cu durata de existenŃă a calităŃii (ipoteza unor destinatari calificaŃi. Constituind cadrul juridic firesc de realizare a însăşi ordinii de drept penal. sau în cazul legilor penale temporare ea este preliminată şi adusă. a asigura ordinea de drept pe calea coerciŃiei penale. durata desfăşurării raporturilor penale de conformare nu este dinainte stabilită. fiind necesară pentru a restabili autoritatea legii penale. raportul penal de tip conflictual se naşte numai prin săvârşirea infracŃiunii. constatarea. Dacă dobândirea calităŃii de subiect al raportului juridic penal de conformare nu depinde de exprimarea voinŃei destinatarului său. care se naşte prin însăşi actul legislativ al incriminării. de la sine înŃeles că raportul juridic penal de conformare nu încetează prin săvârşirea unei infracŃiuni. Naşterea raportului juridic penal ParticularităŃi privind naşterea raportului juridic penal de conformare Raportul juridic penal de conformare se naşte din chiar momentul intrării în vigoare a normei cu caracter penal. în situaŃii speciale însă. ParticularităŃi privind naşterea raportului juridic penal de conflict sau de contradicŃie Spre deosebire de raportul juridic penal de conformare. în sensul extinderii sau restrângerii obligaŃiei de conformare. Odată născut. De principiu. la cunoştinŃa destinatarilor săi.

toate aceste efecte juridice privind în mod direct regimul răspunderii penale şi modul ei de constatare nu se pot desfăşura decât în cadrul unor raporturi juridice de tip conflictual o dată cu săvârşirea infracŃiunii. Constatarea juridică a existenŃei raportului juridic penal de conflict Este necesar a se face o deosebire între momentul naşterii şi cel al constatării juridice a existenŃei raportului juridic penal de conflict. 118 şi 83 // C. Stabilirea momentului naşterii raportului de drept penal de conflict prezintă o deosebită importanŃă sub aspectul rezolvării tuturor problemelor vizând răspunderea penală ce se poate naşte din momentul încălcării normei penale şi până la constatarea judecătorească a conŃinutului concret al raportului juridic respectiv. de altfel. în cazul prescripŃiei. Zolyneak – op. caracterizarea conŃinutului său revine. În acest context. adică luându-se în considerare momentul săvârşirii pretinsei infracŃiuni. din fapte comise cu voinŃă. Constatarea existenŃei raportului juridic penal şi. raportul juridic penal de tip conflictual nu se poate naşte decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care să constituie infracŃiune. În consecinŃă.raportul de tip conflictual decurge. dintr-o manifestare expresă de voinŃă a acestuia. după cum este şi firesc. chiar în ipoteza unei hotărâri penale definitive de achitare. adică fiind acelaşi cu momentul constatării.. adică simultan cu momentul săvârşirii infracŃiunii. Mitrache – op. ne raliem opiniei predominante în această materie30 precum că în nici un caz naşterea raportului juridic penal nu poate fi situată în alt moment. 39. ci ex tunc. 30 M. Din momentul săvârşirii infracŃiunii sunt legate. cit. constatarea momentului acelei inexistenŃe va fi realizată tot ex tunc. săvârşirea unei infracŃiuni fiind unicul temei al răspunderii penale. Ca o consecinŃă logică a principiului legalităŃii incriminării. actul procesual prin care se consemnează fiind numai hotărârea penală definitivă. amnisitiei sau aplicării legii penale în timp. cum ar fi de pildă. p. ca atare. cum ar fi. în cele mai multe cazuri. judecarea şi tragerea la răspundere penală a infractorilor. instanŃelor de judecată. dispoziŃiile de principiu trebuie să rezolve anumite efecte cu privire la răspunderea penală (deci la conŃinutul raportului juridic penal de conflict) în funcŃie de momentul naşterii acesteia. de pildă. Ca atare. Or. 51 . cit. În consecinŃă. cel al descoperirii infracŃiunii şi indentificării făptuitorului sau al pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti definitive. în cazul intervenirii unei cauze care împiedică constituirea infracŃiunii. infracŃiunea concretă fiind singurul fapt juridic care poate da naştere raportului juridic penal de conflict. când se leagă curgerea acestor efecte de momentul săvârşirii infracŃiunii. dată pe ideea inexistenŃei raportului juridic penal de conflict. prin specificul reglementării lor. cum este legitima apărare. momentul naşterii lui nu va fi considerat ex nunc. de pildă. nu numai reglementările cu caracter instituŃional material.. p. în mod direct sau indirect. care fac posibilă urmărirea. dar şi cele vizând ramura dreptului procesual penal.

efectul extinctiv al faptului juridic survenit (fapt juridic extinctiv) va atrage înlăturarea dispoziŃiei de executare a pedepsei. toate în condiŃiile strict prevăzute de lege. prescripŃia executării pedepsei. În situaŃia graŃierii condiŃionate. urmând etapa executării sancŃiunii. judecătorul constată stingerea raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre de încetare a procesului penal31. constatarea lipsei sau retragerii plângerii prealabile. În această ipoteză. procesul penal încetează. Bucureşti 2002. însă efectele sale asupra raportului juridic penal se consideră a fi intrate în funcŃiune de la data adoptării actului normativ de clemenŃă. p.Boroi. prin cauze intervenite anterior pronunŃării unei hotărâri definitive: decesul făptuitorului. 52 .În ipoteza constatării raportului juridic penal de conflict printr-o hotărâre penală definitivă. Modificarea raportului juridic penal Modificarea raportului juridic penal poate avea loc când intervin anumite fapte juridice modificatoare cum ar fi adoptarea unor norme juridice penale mai blânde. numai pe baza pronunŃării unei hotărâri judecătoreşti definitive. urmărire penală sau judecată nu au fost realizate până la data adoptării sale. 31 Gh. Stingerea raportului juridic penal Stingerea raportului juridic penal se poate produce în diferite situaŃii. cum ar fi: decesul făptuitorului. dezincriminarea (abolitio criminis). All Beck. instituŃii asupra cărora vom reveni la timpul potrivit. Al. Ed. care se realizează în cadrul unor raporturi specifice de drept execuŃional penal. legitimitatea executării pedepsei (prescripŃia executării pedepsei). cum ar fi. anihilând o componentă esenŃială a normei juridice penale de conflict şi vidând de conŃinut raportul juridic penal de conflict. precizăm că unele pot interveni şi după pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive. prescripŃia răspunderii penale. În toate aceste situaŃii. amnistia. aceasta îşi produce efecte totale sau parŃiale. partea generală. ori intervenirea unei cauze de nepedepsire. altele temeiul răspunderii penale (dezincriminarea) sau efectele condamnării (graŃierea) sau. Principala modalitate de stingere a raportului juridic penal o reprezintă însă executarea pedepsei. în fine. graŃierea. Drept penal. împăcarea părŃilor. succesiunea unor norme juridice penale în timp sau graŃierea parŃială.Nistoreanu.69. dezincriminarea – unele înlăturând direct însăşi răspunderea penală (amnistia). Analiza unor acte normative de graŃiere a oferit posibilitatea aprecierii graŃierii ca incidentă şi pentru infracŃiunile a căror descoperire. Cu privire la faptele juridice extinctive de răspundere penală menŃionate mai sus.

întinzându-se din momentul săvârşirii infracŃiunii şi până la pronunŃarea unei hotărâri judecătoreşti definitive (în caz de condamnare) şi a doua. întinderea acŃiunii în timp a raportului juridic penal. p. o durată indefinită. Astfel. nu este dinainte determinată. se remarcă şi o delimitare a întinderii în timp a raportului juridic penal de conflict în funcŃie de raporturile juridice care se nasc în limitele incidenŃei normelor procesuale penale şi a celor vizând etapa executării pedepselor.71. derularea sa în timp depinzând de promptitudinea descoperirii infracŃiunii şi cunoaşterii făptuitorului.cit. de timpul necesar pentru desfăşurarea procesului penal şi de cel rezervat executării pedepsei. Trăsăturile raportului juridic penal 49.Boroi. cu excepŃia legii extrapenale sau temporare. p. realizarea normei juridice penale presupune o desfăşurare în timp şi. indiferent de modalitatea în care se exprimă. cit. raportul juridic penal este susceptibil de o derulare în timp. Unii autori32 disting două etape în desfăşurarea raportului juridic penal de conflict: prima. constatarea.Nistoreanu. deci pune în evidenŃă o durată. Dacă raportul penal de conformare are..Durata raportului juridic penal Evident. ÎNTREBǍRI : 47. Zolyneak – op.. ParticularităŃi referitoare la subiecŃii şi conŃinutul raportului juridic penal 50. op.) chiar în timpul desfăşurării procesului penal (indiferent dacă fapta se află în faza urmăririi penale sau a judecăŃii). cuprinzând durata de la intervenirea hotărârii şi până la terminarea sancŃiunilor aplicate. de relaŃie de conformare sau de conflict. 131//Gh. Al. de principiu. Naşterea. Durata are semnificaŃia sa. 53 . ea depăşind faza procesuală şi subzistând până la stingerea pedepselor aplicate. adică “până la realizarea tuturor consecinŃelor ce decurg din legea penală”. Din acest punct de vedere. constatarea prescripŃiei etc. retragerea plângerii. comanda legii rămâne valabilă chiar în cazul săvârşirii unor infracŃiuni raportul juridic penal de conflict are o durată relativ determinată. în sensul că durata raportului de conflict este mai mare. modificarea şi stingerea raportului juridic penal 32 M. Uneori raportul juridic penal de conflict se poate stinge (amnistie. ca atare. NoŃiunea raportului juridic penal 48.

1. 18 că: „fapta care prezintă pericol social este orice acŃiune sau inacŃiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale enumerate în art.Î 1 b.1. 8 NOłIUNEA. pen. ştiinŃa dreptului. d.. pericolul infracŃiunii tip omor. Codul penal român a definit în dispoziŃiile art. vinovăŃia şi prevederea în legea penală ? pericolul social şi vinovăŃia ? pericolul social. 54 . Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii sunt : acŃiunea. infracŃiune. pentru ca o faptă să fie considerată infracŃiune trebuie să întrunească trei trăsături esenŃiale: fapta să prezinte pericol social. pericol social ConŃinut: pp. fals intelectual etc. e. principiile sale.pen. şi pentru sancŃionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse". să fie săvârşită cu vinovăŃie şi să fie prevăzută de legea penală. 1 C. Preliminarii Aşa cum rezultă din prevederile art.1. De exemplu.2. vinovăŃia şi incriminarea faptei ? 1. furt. 54-60 Întrebări: 51Test: T 8 . pericolul social şi pedeapsa ? pericolul social. Pericolul social 1. TRĂSĂTURILE ESENłIALE ŞI CONłINUTUL INFRACłIUNII Obiective: informarea studenŃilor despre noŃiunea de drept. Pericolul social generic sau abstract este acel pericol general aşa cum este fixat în legea penală. trăsăturile esenŃiale şi conŃinutul infracŃiunii Cuvinte cheie: drept penal. Trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii 1. (1).CURSUL NR. c. Felurile pericolului social /. 17 alin. 1.1. C.

a) C. //. Culpa simplă sau neglijenŃa. socotind fără temei însă că ele nu se vor produce. Culpa şi modalităŃile sale Culpa cu prevedere sau uşurinŃă. b)IntenŃia indirectă (dol eventual). pericolul social concret urmează să fie identificat de instanŃa de judecată cu prilejul judecării faptei şi se reflectă în sancŃiunea penală aplicată. care ia în consideraŃie o multitudine de factori privind importanŃa valorii ocrotite.Pericolul social generic este evaluat în mod abstract de legiuitor. Rezultatul evaluării se exprimă în pedeapsa înscrisă de legiuitor în legea penală pentru acea infracŃiune. Pericolul social concret al infracŃiunii se referă la pericolul social al faptei săvârşite. deşi din toate împrejurările cauzei şi pe baza capacităŃii sale trebuia şi putea să le prevadă. neurmărirea lor. IntenŃia şi modalităŃile sale IntenŃia are două modalităŃi: intenŃia directă şi intenŃia indirectă. de trăsăturile ce caracterizează elementul material. reprezentarea faptei şi a urmărilor socialmente periculoase ale acesteia sau. In doctrină şi în practica judiciară s-au identificat şi alte modalităŃi ale intenŃiei. a) IntenŃia directă (dol direct). al unei infracŃiuni individuale. constă în poziŃia psihică a persoanei care n-a prevăzut urmările periculoase ale faptei sale. a avut. Alte modalităŃi ale culpei. Astfel se disting culpa in agendo. în momentul executării. Constă în prevederea de către făptuitor a urmărilor periculoase ale acŃiunii sau inacŃiunii sale. VinovăŃia VinovăŃia a fost definită în doctrina penală ca fiind „atitudinea psihică a persoanei care. când 55 . a avut posibilitatea reală. gravitatea lezării posibile. Determinarea pericolului social concret se face în funcŃie de vătămarea cauzată obiectului infracŃiunii. precum şi de alte împrejurări ale conŃinutului concret al infracŃiunii. Dintre acestea amintim intenŃia determinată şi nedeterminată. însă acceptarea posibilităŃii survenirii acestora. În literatura de specialitate şi în practica judiciară sunt cunoscute şi alte modalităŃi ale culpei. 1. împrejurările în care se pot săvârşi astfel de fapte etc. 19 pct.2. Se caracterizează prin prevederea urmărilor periculoase ale faptei comise de infractor. de împrejurările concrete ale comiterii faptei. săvârşind cu voinŃă neconstrânsă o faptă ce prezintă pericol social. Se caracterizează prin aceea că infractorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte [art. pe care nu le acceptă. pen. starea şi dinamica manifestărilor infracŃionale vizate. deşi nu a avut reprezentarea faptei şi a urmărilor. c) Alte modalităŃi ale intenŃiei. Dacă pericolul social generic este stabilit de legiuitor. 1 lit. B.]. A. subiectivă a acestei reprezentări.

Prevederea faptei în legea penală Prevederea în legea penală a faptelor periculoase pentru societate se realizează.1. 2. în Partea specială a Codului penal şi în legile speciale se prevede şi se descrie fiecare faptă considerată infracŃiune şi sancŃiunea corespunzătoare.3. însă cele produse în realitate sunt mult mai grave. În multe situaŃii la producerea rezultatului periculos contribuie activitatea culpabilă a mai multor persoane.2. 2. mai întâi. Prin structura conŃinutului infracŃiunii se înŃelege modul în care se organizează şi configurează ca părŃi ale aceluiaşi ansamblu diferitele elemente componente ale conŃinutului infracŃiunii. C. pe care le-a prevăzut. 1. PraeterintenŃia Ea se caracterizează prin aceea că subiectul infracŃiunii prevede şi doreşte ori acceptă producerea unor urmări periculoase. Structura conŃinutului infracŃiunii I. ConcurenŃa culpelor. în aceste cazuri vor răspunde penal toŃi cei care au cauzat rezultatul periculos. spre deosebire de diferitele conŃinuturi incriminatorii individuale interesând partea specială a dreptului penal.uşurinŃa sau neglijenŃa se referă la fapte constând dintr-o acŃiune. ConŃinutul infracŃiunii 2.). NoŃiunea de infracŃiune şi noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii In timp ce noŃiunea de infracŃiune exprimă trăsăturile esenŃiale ale oricărei infracŃiuni. 2. 56 . noŃiunea de conŃinut al infracŃiunii cuprinde trăsăturile specifice ale fiecărei infracŃiuni în parte şi care o deosebesc în sfera ilicitului penal de celelalte infracŃiuni (de pildă conŃinutul infracŃiunii de viol va fi diferit de conŃinutul infracŃiunii de omor etc.1. şi culpa in omittendo. ŞtiinŃa dreptului penal a elaborat şi noŃiunea de conŃinut generic al infracŃiunii.2. care o deosebesc de faptele nepenale. este studiată în cadrul părŃii generale a ştiinŃei dreptului penal. prin aceea că în Partea generală a Codului penal se defineşte şi reglementează noŃiunea generală de infracŃiune. dar putea şi trebuia sa le prevadă. dar a socotit fără temei că nu se vor produce sau nu le-a prevăzut. care. când se referă la fapte din culpă constând dintr-o inacŃiune. după care. NoŃiunea de conŃinut al infracŃiunii ConŃinutul infracŃiunii poate fi definit ca totalitatea condiŃiilor sau elementelor prevăzute de lege pentru ca fapta să constituie infracŃiune.

timpul şi mijloacele folosite la săvârşirea faptei. când infracŃiunea este prevăzută numai într-o singură variantă. elementele sau condiŃiile de structură pot fi împărŃite în esenŃiale sau constitutive. la obiectul infracŃiunii. când iau parte la alcătuirea configuraŃiei tipice. când iau parte la alcătuirea conŃinutului infracŃiunii în vreuna din variantele ei agravante sau atenuate. când norma incriminatoare determină condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii într-o formă atipică. condiŃiile de incriminare (sau de structură) pot fi preexistente. care cuprinde toate condiŃiile cerute de legea penală pentru existenŃa unei infracŃiuni. . cât şi cea subiectivă a infracŃiunii. fie în a celui vătămat prin infracŃiune. În sfârşit.după rolul si importanŃa pe care o au pentru însăşi existenŃa infracŃiunii. III. când infracŃiunea este reglementată în două sau mai multe variante sau aceeaşi infracŃiune apare conturată sub mai multe modalităŃi. cum sunt cele care se referă la locul. elementele de structură sau altfel spus condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii se referă la anumite coordonate. de bază a infracŃiunii.4. instigării sau complicităŃii (ca 57 . . deci obiectul infracŃiunii.locul. şi conŃinuturi complexe. se pot distinge condiŃiile privitoare la latura obiectivă. fie în persoana infractorului. de asemenea. distingem conŃinuturi simple. după cum sunt cele care se referă la obiect sau subiecŃi. cum sunt cele care se referă la producerea unui anumit rezultat. . şi accidentale sau circumstanŃiale. . după felul în care se raportează la momentul săvârşirii infracŃiunii. care se referă numai la condiŃiile care determină conduita ilicită. la locul. şi conŃinutul constitutiv.după criteriul variantelor în care poate fi incriminată o infracŃiune. concomitente. Ia latura subiectivă. Clasificarea conŃinuturilor de infracŃiune . atât sub raportul elementelor ce configurează componenta obiectivă. subiecŃii acesteia. timpul. Clasificarea condiŃiilor de incriminare sau a elementelor care servesc la alcătuirea şi configurarea diferitelor conŃinuturi de infracŃiuni poate fi realizată în funcŃie de mai multe criterii: -după criteriul factorilor la care se referă.II. cum este cazul tentativei.valoarea socială şi relaŃiile corespunzătoare acestei valori împotriva cărora se îndreaptă. fără de care nu se poate concepe existenŃa infracŃiunii.actul de conduită al unei persoane. Coordonatele sau jaloanele ce polarizează condiŃiile de existenŃă ale infracŃiunii sunt: . -după criteriul formelor infracŃiunii. modul. timpul sau mijloacele ei de săvârşire. se întâlnesc conŃinuturi trunchiate sau atipice. mijloacele ori consecinŃele săvârşirii infracŃiunii care pot apărea. . şi subsecvente.după criteriul structurii distingem conŃinutul juridic.subiecŃii actului de conduită. printre condiŃiile ce particularizează şi condiŃionează existenŃa unei fapte penale ori caracterul ei agravat. 2. În general.

ConŃinutul constitutiv al infracŃiunii 4. Subiectul activ al infracŃiunii SubiecŃii infracŃiunii sunt persoanele implicate în săvârşirea unei infracŃiuni. c) O altă condiŃie necesară existenŃei subiectului infracŃiunii este responsabilitatea. adică o persoană umană.Obiectul juridic generic sau de grup este format din grupul. Această categorie de obiect serveşte la de terminarea individualităŃii unei infracŃiuni în cadrul unui grup. 58 .1. fie prin comiterea actului de executare. 3. Latura obiectivă a) NoŃiune şi structură. b) Pentru ca persoana fizică să fie subiect activ al infracŃiunii. Subiectul pasiv al infracŃiunii Subiectul pasiv al infracŃiunii este persoana vătămată penal. SubiecŃii infracŃiunii A. a) Subiectul activ al infracŃiunii trebuie să fie o persoană fizică. a răului cauzat prin săvârşirea acesteia.Obiectul juridic special este valoarea socială concretă căreia i se aduce atingere prin infracŃiune. adică cea care suferă sau asupra căreia se răsfrânge nemijlocit urmarea materială ori starea de pericol creată prin săvârşirea infracŃiunii. 3. trebuie să aibă o anumită vârstă. Această calitate juridică o poate avea atât o persoană fizică. fie prin suportarea consecinŃelor. mănunchiul de valori sociale de aceeaşi natură apărate prin normele penale.forme ale executării infracŃiunii sau modalităŃii acesteia rezultând din participaŃie). Prin latura obiectivă a infracŃiunii se înŃelege activitatea persoanei fizice care prin urmările ei periculoase vătăma sau pune în pericol anumite relaŃii sociale apărate de normele dreptului penal. d) Libertatea de voinŃă şi acŃiune. titulara unor drepturi subiective j ori a unor interese legitime.1. B. cât şi o persoană juridică. CondiŃii preexistente infracŃiunii Forme ale obiectului infracŃiunii 1. 2. 4.

alcătuită din elemente intelective.sub raportul conştiinŃei şi voinŃei sale . Urmarea periculoasă este acea modificare negativă a realităŃii înconjurătoare pe care fapta săvârşită a produs-o sau este susceptibilă să o producă si care-si găseşte expresia în periclita rea. b)VinovăŃia ca element al laturii subiective. impulsul interior care determină hotărârea infracŃională şi deci implicit comiterea infracŃiunii.faŃă de materialitatea faptei săvârşite (acŃiune sau inacŃiune. e) CondiŃii de loc. aceste cerinŃe esenŃiale sunt facultative. Putem defini raportul de cauzalitate ca fiind legătura de la cauză la efect între acŃiunea sau inacŃiunea voluntară.2 Latura subiectivă a infracŃiunii a) NoŃiune. c) Mobilul. timp. c) Urmarea imediată. Dacă n-ar exista acŃiunea – inacŃiunea cauză. fie sub cea a inacŃiunii. în sensul că nu le găsim la orice infracŃiune şi nu apar obligatoriu odată cu executarea acŃiunii sau inacŃiunii periculoase. Legătura de cauzalitate dintre acŃiunea sau inacŃiunea infracŃională şi urmarea periculoasă constituie cea de-a treia componentă a laturii obiective a infracŃiuni. Elementele raportului de cauzalitate. 4. n-ar putea să existe nici efectul. conştientă. Latura subiectivă a infracŃiunii constă într-o anumită atitudine psihică.Spre deosebire de elementul material şi urmarea periculoasă care sunt componente obligatorii ale laturii obiective a infracŃiunii.b)Elementul material este componentul principal al laturii obiective a infracŃiunii şi constă în actul material săvârşit. mod şi împrejurări în care se săvârşesc unele infracŃiuni (cerinŃe esenŃiale cum mai sunt denumite). raport de cauzalitate) pentru ca acea faptă constituie infracŃiune. Efectul este produs de acŃiunea-inacŃiunea cauză. Doctrina noastră de drept penal defineşte mobilul infracŃiunii ca fiind motivul. volitive şi afective care determină îi însoŃesc actul fizic de executare. rezultat. ExistenŃa laturii obiective a oricărei infracŃiuni este condiŃionată de faptul ca prin comiterea acŃiunii sau inacŃiunii încriminate să se producă o urmare periculoasă. vătămarea sau ameninŃarea valorilor sociale apărate de legea penală. a infractorului şi rezultatul socialmente periculos produs. d) Legătura de cauzalitate. Efectul este al doilea element al raportului de cauzalitate în dreptul penal. El poate să apară fie sub forma acŃiunii. sunt: cauza – formată din acŃiuneainacŃiunea conştientă a persoanei şi efectul – concretizat în urmăririle ce s-au produs prin activitatea infracŃională desfăşurată. actul de conduită uman interzis de legea penală. în doctrina penală se face deosebirea între vinovăŃia ca trăsătură esenŃială a infracŃiunii şi vinovăŃia ca clement al conŃinutului unei anumite infracŃiuni. Latura subiectivă a conŃinutului oricărei infracŃiuni constă în totalitatea condiŃiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului . 59 .

Culpa ca formă a vinovăŃiei 57. 55.VinovăŃia.Ce este fapta prevăzută de legea penală care nu prezintă pericolul social al unei infracŃiuni. INTREBARI: 51.NoŃiunea şi felurile pericolului social.PraeterintenŃia 58. Exemple 54. DefiniŃie şi noŃiuni.Care este conŃinutul constitutiv al infracŃiunii? 60 . rezultat urmărit de către infractor. 53.Scopul este reprezentarea pe plan mintal a rezultatului ce va apărea în urma săvârşirii faptei penale.Ce este infracŃiunea şi care sunt trăsăturile esenŃiale? 52.IntenŃia formă a vinovăŃiei 56.

infracŃiunea fapt epuizat Cuvinte cheie: tentativă.1.CURSUL NR. 61 .Î 3 PraeterintenŃia este : a.fapta consumată.actele pregătitoare (preparatorii). culpa acceptată ? b. 61-67 Întrebări: 59-68 Test: T9 .fapta epuizată. după fazele de desfăşurare sunt: . infracŃiunea consumată. Formele infracŃiunii intenŃionate Formele infracŃiunii. acte premergătoare. o constituie procurarea licit sau ilicit de instrumente ce urmează să fie folosite la comiterea faptei. intenŃia depăşită ? d. 2. felurile acesteia. . Actele pregătitoare (preparatorii) Pornind de la modul de manifestare a actelor de pregătire şi de la valoarea lor în procesul săvârşirii infracŃiunii. ModalităŃile actelor pregătitoare O primă modalitate de înfăptuire a actelor de pregătire în vederea săvârşirii unei infracŃiuni. în literatura juridică acestea au fost definite ca fiind acele acte care constau în procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de săvârşire a infracŃiunii ori în crearea condiŃiilor favorabile în vederea comiterii acesteia. 9 FORMELE INFRACłIUNII Obiective: informarea studenŃilor despre tentativă. acte premergătoare.tentativa. . intenŃia indirectă ? c. . infracŃiunea fapt epuizat ConŃinut: pp. vinovăŃia dovedită ? 1.

în cazul unor infracŃiuni grave. Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenŃie. mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la comiterea faptei. 20 alin. De asemenea. fiind asimilate cu tentativa şi sancŃionate ca atare.O a doua modalitate de pregătire proprie săvârşirii unei infracŃiuni o Constituie confecŃionarea. Încriminarea actelor pregătitoare prin asimilare cu tentativa nu înseamnă că acestea îşi pierd individualitatea faŃă de actele de executare. neincriminarea lor ar putea constitui o încurajare pentru făptuitor de a renunŃa la săvârşirea infracŃiunii. AcŃiunea de săvârşire a faptei să fie întreruptă sau să nu-şi producă efectul din motive independente de voinŃa făptuitorului. O altă caracteristică a actelor pregătitoare constă în aceea că ele nu în pericol direct valorile sociale ocrotite de legea penală. în legea penală sunt prevăzute dispoziŃii prin care. Incriminarea şi sancŃionarea actelor pregătitoare. date privind locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii ori despre victimă. Să existe hotărârea făptuitorului de a săvârşi o infracŃiune determinată.2 Tentativa Tentativa este acea formă a infracŃiunii care constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. Activitatea efectuată să nu facă parte din elementul material al infracŃiunii proiectate sau să nu constituie un început de executare a acesteia. executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul [ art. CondiŃiile actelor pregătitoare Să aibă o existenŃă obiectivă. consideră cei ce promovează această teză. Felurile actelor pregătitoare şi caracteristicile acestora O primă caracteristică a actelor de pregătire este aceea că ele pot fi delimitate în timp şi spaŃiu. este necesară pentru a preveni săvârşirea faptei proiectate şi pentru a apăra valoarea socială ameninŃată. actele pregătitoare au fost incriminate. pen]. Incriminarea şi sancŃionarea actelor pregătitoare O primă teză este aceea a neincriminării actelor pregătitoare pe considerentul că acestea sunt. (1) C. echivoce şi nu au aptitudinea de a crea o stare de pericol serios pentru valoarea socială către care se îndreaptă fapta pregătită. să se materializeze într-o manifestare capabilă să creeze condiŃii favorabile executării acŃiunii ilicite. 2. Ele rămân acte de pregătire. Punerea în executare a hotărârii infracŃionale. 62 . O a treia modalitate de pregătire o poate forma culegerea de informaŃii. În mod excepŃional. cel mai adesea. modificarea ori adaptarea instrumentelor.

Elementul material al acestei categorii de infracŃiuni constă într-o inacŃiune. există totuşi deosebiri. nu se poate vorbi de punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracŃiunea. datorită specificului elementului material ce se formează prin repetarea aceleiaşi activităŃi până devine un obicei. pe când la forma consumată poate consta şi într-o inacŃiune. La aceste infracŃiuni nu există o rezoluŃie infracŃională şi. pe când în situaŃia tentativei. D. întrucât aceste infracŃiuni sunt lipsite de o desfăşurare în timp.2.2. prin urmare. 2.2. latura subiectivă la infracŃiunile praeterintenŃionale are o structură complexă. Latura subiectivă Deşi latura subiectivă a tentativei este aceeaşi cu a infracŃiunii consumate. de regulă. aceasta este realizată în întregime. întrucât forma de vinovăŃie este mixtă şi se formează prin unirea intenŃiei cu culpa. în ceea ce priveşte obiectul juridic. Latura obiectivă Actul de executare a tentativei la orice infracŃiune se realizează numai prin acŃiuni.InfracŃiunile de culpă. Subiectul tentativei Este persoana (persoanele) fizică. Momentul efectuării primului act de executare coincide cu momentul consumării infracŃiunii. -InfracŃiunile de obicei. numai parŃial datorită neproducerii rezultatului. ConŃinutul tentativei A. . C. B. o practică. se vătăma valoarea socială.1. integral. După cum se ştie. care a luat hotărârea de a comite infracŃiunea si care a început executarea ei. InfracŃiuni la care tentativa nu este posibila InfracŃiunile omisive. nu sunt susceptibile de tentativă. În cazul formei consumate. constă în aceea că prin infracŃiunea consumată. Tentativa nu este posibilă la aceste infracŃiuni. responsabilitatea si libertatea de hotărâre şi acŃiune.2. Persoana trebuie să îndeplinească condiŃiile generale de existentă a subiectului infracŃiunii: limita de vârstă. 63 .InfracŃiunile praeterintenŃionale. Obiectul tentativei Deosebirea dintre tentativă şi infracŃiunea consumată. Efectuarea unui singur act nu are relevanŃă penală. . în neîndeplinirea unei obligaŃii impuse de lege. în timp ce prin tentativă se creează întotdeauna un pericol direct pentru aceasta. -InfracŃiunile de imediată consumare.

inexistenŃa absolută a obiectului infracŃiunii. NuanŃând formularea legală. Formele tentativei A. în această situaŃie făptuitorul. D. O a doua situaŃie de neproducere a urmărilor socialmente periculoase priveşte defectuozitatea mijloacelor folosite. indiferent de gravitatea lor în sistemul faptelor penale prevăzute şi sancŃionate de lege. O primă situaŃie de neproducerea urmărilor socialmente periculoase în cazul tentativei improprii o constituie insuficienŃa mijloacelor folosite. 64 . din punct de vedere al intenŃiei sale.2. O a treia situaŃie ce face imposibilă consumarea infracŃiunii o constituie lipsa obiectului în timpul executării de la locul unde făptuitorul credea că se află. Incriminarea si sancŃionarea tentativei A. B. Tentativa absolut improprie „Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracŃiunii este datorată modului cum a fost concepută executarea”.3. dar oricum o periculozitate suficientă pentru a justifica intervenŃia legii penale. executarea începe imediat după terminarea actelor pregătitoare şi durează până când. Se argumentează în acest sens că tentativa prezintă un pericol social redus. Tentativa proprie Există tentativă şi în cazul în are consumarea infracŃiunii nu a fost posibilă datorită insuficienŃei sau defectuozităŃii mijloacelor folosite ori datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare. executarea este întreruptă.4. în sfârşit. prin intervenŃia unor forŃe constrângătoare ale voinŃei subiectului sau a unor forŃe independente de voinŃa' autorului. fără excepŃie. Şi în cazul acestei modalităŃi a tentativei. şi. C.2. a realizat în întregime activitatea. De observat că tocmai acesta este elementul ce face să se deosebească tentativa perfectă de cea întreruptă. Tentativa întreruptă (neterminată) În această formă a tentativei. literatura juridică atribuie imposibilitatea consumării următoarelor trei cauze: inaptitudinea totală a mijloacelor folosite de a produce urmarea. modul absurd în care este concepută executare. Incriminarea tentativei . dar urmarea nu se produce din motive exterioare lui. Tentativa perfectă sau fără efect Aşadar. cauzele producerii urmărilor pot fi de natură diferită. 2.2.În prima concepŃie a incriminării nelimitate se susŃine că tentativa trebuie incriminată la toate infracŃiunile. obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

InfracŃiunea – fapt epuizat Aceste urmări posterioare momentului consumării continuă să se producă la un alt moment numit momentul epuizării infracŃiunii..3. InfracŃiunile de rezultat. InfracŃiunea consumată 2. B.2. 2. deoarece. tentativa nu ar trebui incriminată. sub raportul existenŃei lor. InfracŃiunile continue se caracterizează prin prelungirea în timp a acŃiunii sau inacŃiunii ce constituie elementul material al infracŃiunii. inserat la sfârşitul unui titlu sau capitol al pârtii speciale a Codului Penal. păstrează pericolul social caracteristic infracŃiunii numai în cazul acestora. astfel că urmările dăinuiesc cât timp durează fapta. se consideră consumate când executarea s-a terminat şi s-a produs rezultatul prevăzut de norma incriminatoare. 65 . în ceea ce priveşte infracŃiunile cu un grad mai redus de pericol social. având un pericol social mai redus decât al infracŃiunii consumate.3. SancŃionarea tentativei Se observă că în evaluarea pedepsei pentru tentativă se porneşte întotdeauna de la pedeapsa stabilită de lege pentru infracŃiunea consumată în forma de bază ori în forma calificată.3.1. 2. Stabilirea momentului consumării infracŃiunii cere o relevantă juridică deosebită din mai multe considerente. care indică în mod general.3. de producere a unei urmări determinate. prin enumerarea infracŃiunilor.În cea de-a doua concepŃie a incriminării limitate. comun. condiŃionate de lege. se susŃine incriminarea tentativei numai în cazul infracŃiunilor grave.3. A doua modalitate de incriminare constă în prevederea într-un articol. în două moduri. InfracŃiunea – fapt consumat InfracŃiunile se consumă în general. NoŃiune InfracŃiunea se consideră săvârşită în forma consumată atunci când activitatea infracŃională a dus la producerea rezultatului infracŃional urmărit şi prezintă toate condiŃiile cerute de lege pentru existenŃa infracŃiunii în configuraŃia tipică a acesteia. după cum acestea sunt de pericol (formale) ori de rezultat. dincolo de care nici o evoluŃie a rezultatului nu mai este posibilă. 2. că tentativa la acea grupă de infracŃiuni sau numai la cele enumerate limitativ se pedepseşte.

B. dar se epuizează odată cu comiterea ultimului act ori cu încetarea activităŃii infracŃionale de către făptuitor. iar făptuitorul este conştient de aceasta. A. Astfel de motive pot fi: mila. 2. regretul. a)RenunŃarea la continuarea executării activităŃii infracŃionale să se întemeieze pe voinŃă liberă a făptuitorului. dar în realizarea aceleiaşi rezoluŃii. făptuitorul trebuie să renunŃe pentru totdeauna la săvârşirea infracŃiunii. prin producerea de noi urmări după ce s-a realizat conŃinutul unei anumite infracŃiuni. în caz contrar el va fi sancŃionat pentru activitatea infracŃională. Daca executarea a fost dusă până la capăt nu mai poate avea loc desistarea deoarece nu mai este posibilă prin concepŃie. 66 . deşi există posibilitatea reală de a continua. Amplificarea progresivă a rezultatului iniŃial poate fi atât de însemnată încât să corespundă conŃinutului unei infracŃiuni mai grave în care să absoarbă faptul iniŃial. după terminarea executării infracŃiunii. Acest tip de infracŃiune se consumă după săvârşirea celui de-al doilea act din componenŃa activităŃii infracŃionale. Aceasta presupune ca făptuitorul nesilit a abandonat executarea începută. Cauzele de nepedepsire a tentativei – desistarea şi împiedicarea producerii rezultatului Legea penală română nu condiŃionează existenŃa tentativei de întrerupere sau neproducerea rezultatului din cauze independente de voinŃa făptuitorului. Pentru a nu fi pedepsit. Desistarea Constă în renunŃarea de bunăvoie a făptuitorului de a duce până la capăt executarea începută. InfracŃiunea de obicei se caracterizează prin aceea că elementul material se realizează prin săvârşirea mai multor acte de acelaşi fel. renunŃarea să se facă în timp util. c) RenunŃarea să fie definitivă. cu alte cuvinte.3. face să se înlăture producerea rezultatului periculos. de asemenea. Se consumă după ce acestea s-au repetat şi au dat caracterul de obişnuinŃă sau îndeletnicire şi se epuizează când activitatea infracŃională a încetat. InfracŃiunile zise progresive se caracterizează. acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.4.O infracŃiune este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp. temerea de a fi descoperit etc. Împiedicarea producerii rezultatului Constă într-o acŃiune a făptuitorului care. ci tentativa subzistă chiar în situaŃia în care acesta renunŃă de bunăvoie la activitatea începută sau împiedică producerea rezultatului. b) RenunŃarea trebuia să aibă loc înainte ca executarea să fie terminată sau. RenunŃarea poate fi determinată de orice mobil care justifică noua activitate a făptuitorului.

întrucât după descoperirea faptei este greu de acceptat că făptuitorul a acŃionat de bunăvoie. se va reŃine împiedicarea rezultatului (moartea unei persoane) numai dacă s-a reuşit să se înlăture consecinŃele vătămătoare ale administrării unei substanŃe otrăvitoare. b) Împiedicarea să aibă loc înainte de producerea urmărilor periculoase. (EnumeraŃi formele) 63.ConŃinutul constitutiv al tentativei 61. de bunăvoie. INTREBARI: 59. prin darea unui antidot.Ce înŃelegeŃi prin tentativă? 60. Va răspunde penal făptuitorul dacă în aceeaşi împrejurare nu a reuşit să înlăture moartea) persoanei respective deşi a încercat.SancŃionarea tentativei 68.InfracŃiunea consumată .InfracŃiunea consumată . Această cerinŃă este firească. dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii: a) Împiedicarea producerii rezultatului să fie voluntară. definiŃie şi forme . NoŃiune.Fazele de desfăşurare a infracŃiunii intentionate 67 .Actele pregătitoare 62.Tentativa. să fie expresia voinŃei libere a făptuitorului.Desistarea 67.fapt epuizat 66. De exemplu. dar fără relevanŃă pentru existent acestei cauze de nepedepsire.Mobilul împiedicării poate fi diferit. c) AcŃiunea de împiedicare a rezultatului să se fi realizat mai înainte de descoperirea faptei.Cauzele de nepedepsire ale tentativei 65.fapt consumat 64.

1.1. NoŃiune Există unitate de infracŃiune în cazul în care fapta sau activitatea desfăşurată corespunde conŃinutului unei singure infracŃiuni. b)infracŃiunea simplă.2.2. d) toate.infracŃiunea continuată şi infracŃiunea deviată. c)infracŃiunea simplă. formând elementul material al infracŃiunii. Unitatea naturală de infracŃiune rezultă din unicitatea acŃiunii sau inacŃiunii. pluralitatea de infracŃiuni ConŃinut: pp. infracŃiunea continuă şi infracŃiunea deviată.Î 4 În care din răspunsurile de mai jos ne aflăm în prezenŃa formelor unităŃii naturale de infracŃiune: a)infracŃiunea simplă. Felurile unităŃii de infracŃiune 1. 1. 68 . iar pluralitatea de infracŃiuni. 1. 10 UNITATEA DE INFRACłIUNE Obiective: informarea studenŃilor despre instituŃia unităŃii de infracŃiune şi formele sale Cuvinte cheie: unitate naturală şi legală de infracŃiuni. 68-72 Întrebări: 69-77 Test: T 8 . Unitatea naturală de infracŃiune Unitatea naturală de infracŃiune desemnează unitatea acŃiunii sau inacŃiunii care formează datorită stării de fapt sau în mod natural o activitate unică prin care se realizează conŃinutul unei singure infracŃiuni. atunci când în fapta ori activitatea săvârşită se stabileşte conŃinuturile a două sau mai multe infracŃiuni. infracŃiunea continuată şi infracŃiunea continuă.CURSUL NR.

1.1. la alt obiect sau persoană pe de o parte sau prin îndreptarea acŃiunii . Ca formă a unităŃii naturale de infracŃiune. infracŃiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acŃiunii sau inacŃiunii. Cum însă pe parcursul realizării elementului material de durată al acestei infracŃiuni pot apărea şi momente fireşti de întrerupere. Este o formă a unităŃii naturale de infracŃiune şi desemnează infracŃiunea săvârşită prin devierea acŃiunii de ia obiectul sau persoana împotriva cărora era îndreptată. după consumare. infracŃiunea simplă se caracterizează sub aspect obiectiv printr-o singură acŃiune sau inacŃiune. Astfel. de pauză. insulta. determinate de natura acesteia. ultrajul.din eroare a făptuitorului asupra altei persoane ori altui obiect decât acela pe care vrea făptuitorul să-l vătămate pe de altă parte. dictate de specificul activităŃilor desfăşurate. a rezoluŃiei psihice. se consideră a fi infracŃiuni în formă simplă lovirea. cealaltă eroarea asupra obiectului. c) InfracŃiunea deviată. 69 . falsul. InfracŃiunile continue permanente se caracterizează prin desfăşurarea activităŃii infracŃionale fără întrerupere.2. ştiinŃa dreptului penal face distincŃie între infracŃiunile continue permanente şi infracŃiunile continue succesive. ce constituie elementul material al laturii obiective. omorul. a subiectului pasiv.1. ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice. furtul. datorită greşelii făptuitorului. dar fără să transforme unitatea de infracŃiune într-o pluralitate de infracŃiuni. Formele unităŃii naturale de infracŃiune a) InfracŃiunea simplă. care nu trebuie să dureze în timp pentru realizarea tipului respectiv de infracŃiune. Cele succesive permit în desfăşurarea activităŃii infracŃionale unele întreruperi. b) InfracŃiunea continuă. Repetarea actelor nu schimbă felul unităŃii naturale de infracŃiune pentru că aceste acte se integrează în mod natural în activitatea infracŃională unică ce constituie elementul material al infracŃiunii şi nici nu poate pune în discuŃie unicitatea obiectului infracŃiunii. până la intervenŃia unei forŃe contrare. fie datorită erorii făptuitorului cu privire ia obiectul sau persoana asupra cărora urma să acŃioneze (error in personam). dar prin greşita folosire a armei ucide o altă persoană) asupra unui alt obiect sau asupra altei persoane (abberratio ictus). Din noŃiune rezultă că infracŃiunea deviată se poate săvârşi în două moduri: fie prin devierea activităŃii infracŃionale datorită defectuozităŃii sau greşitei manipulări a instrumentelor (de exemplu făptuitorul vrea să ucidă o persoană. deci care nu necesită intervenŃia făptuitorului pentru prelungirea activităŃii infracŃionale. Ambele modalităŃi se întemeiază pe eroarea făptuitorului: una implicând eroarea asupra acŃiunii. Ca formă a unităŃii naturale.

b) Data săvârşirii infracŃiunii continuate. dar care se poate repeta.1. care se poate relua. Având în vedere gradul de pericol social mai accentuat al acestei forme de infracŃiune în comparaŃie cu forma simplă.1. legea a prevăzut posibilitatea aplicării unei pedepse mai severe în cazul infracŃiunii continuate. însă în realizarea aceleiaşi rezoluŃiuni infracŃionale. c) InfracŃiuni ce nu se pot săvârşi în mod continuat.2. InfracŃiunea continuată InfracŃiunea continuată poate fi definită ca fiind acea formă a unităŃii legale de infracŃiune ce se realizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite. -AcŃiunile sau inacŃiunile să prezinte fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni. 1. Totuşi. a unor acŃiuni sau inacŃiuni care prezintă fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.2. aceasta rezultând din însăşi natura infracŃiunii continuate. a) CondiŃiile infracŃiunii continuate. d) SancŃionarea infracŃiunii continuate. Cu privire la această condiŃie.AcŃiunile sau inacŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană. deoarece rezoluŃia unică presupune existenŃa aceleiaşi persoane sau. chiar în lipsa unor circumstanŃe agravante.2. dacă este vorba de o participaŃie. InfracŃiunea continuată fiind alcătuită din mai multe acŃiuni ce se succed la diferite intervale de timp ridică problema determinării datei săvârşirii sale. excepŃie fac acele infracŃiuni care prin specificul lor nu pot funcŃiona în timp. deoarece infracŃiunea continuată nu este altceva decât o infracŃiune simplă. -AcŃiunile sau inacŃiunile să fie comise în baza aceleiaşi rezoluŃii infracŃionale. existenŃa aceloraşi persoane. 70 . Unitatea legală de infracŃiune Unitatea legală de infracŃiune este o creaŃie a legiuitorului şi se caracterizează prin reunirea în conŃinutul unei singure infracŃiuni a două sau mai multe acŃiuni (inacŃiuni) care ar putea constitui fiecare în parte o infracŃiune de sine stătătoare. se cere ca să fie aceeaşi persoană. InfracŃiunea continuată este posibilă la orice infracŃiune dacă este susceptibilă de repetabilitate. Deci acŃiunile sau inacŃiunile ce au ioc la intervale de timp diferite să realizeze fiecare în parte conŃinutul aceleiaşi infracŃiuni.ExistenŃa unei pluralităŃi de acŃiuni sau inacŃiuni săvârşite la intervale diferite de timp. . Pentru existenŃa infracŃiunii continuate se cer îndeplinite următoarele condiŃii: . Formele unităŃii legale A.2.

din două acŃiuni cu semnificaŃie juridică proprie. iar infracŃiunile reunite nu produc efecte separate. nu cad sub incidenŃa legii penale. în consecinŃă.B. b. C. În această ipoteză conŃinutul de bază reprezintă o infracŃiune în forma simplă şi numai conŃinutul agravat (calificat) constituie o infracŃiune complexă. • Structura infracŃiunii complexe. Din definiŃia legală a infracŃiunii complexe rezultă că aceasta se poate prezenta sub două forme. SubiecŃii infracŃiunii complexe. infracŃiunile reunite nu pot cădea separat sub incidenŃa unor eventuale acte de clemenŃă. a. InfracŃiunea complexă este susceptibilă de a fi săvârşită de către orice persoană sau în participaŃie în oricare din formele sale (coautorat. legiuitorul a alcătuit o infracŃiune unică. InfracŃiunea complexă calificată. şi anume: infracŃiunea complexă tip sau simplă si infracŃiunea complexă agravată. InfracŃiunea complexă cuprinde în conŃinutul său elementele infracŃiunilor reunite sau absorbite. • Formele infracŃiunii complexe. ca fiind o formă a unităŃii naturale de infracŃiune care constă în repetarea faptei incriminate de un număr de ori atât de mare încât să releve o obişnuinŃă a făptuitorului. infracŃiunea complexă nu necesită o prelungire în timp nici a acŃiunilor sau inacŃiunilor reunite şi nici a consecinŃelor acestora. vizat prin săvârşirea infracŃiunii absorbite. altul. InfracŃiunea complexă InfracŃiunea este complexă când în conŃinutul său intră ca element sau ca circumstanŃă agravantă o acŃiune sau inacŃiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. dar care devin pedepsibile de îndată ce sunt reluate şi 71 . InfracŃiune de obicei Se poate defini infracŃiunea de obicei. ca amnistia sau graŃierea. vizat prin săvârşirea infracŃiunii absorbante. InfracŃiunea complexă se consumă la realizarea acŃiunilor sau inacŃiunilor ce reprezintă elementul material ai laturii obiective şi producerea rezultatelor prevăzute de conŃinutul infracŃiunii. instigare. Prin urmare. forma tip se caracterizează prin aceea că în structura conŃinutului său intră ca element constitutiv o acŃiune incriminată de lege ca faptă de sine stătătoare. apreciate separat. InfracŃiunea de obicei se caracterizează prin aceea că sub aspectul laturii obiective se compune întotdeauna din mai multe acŃiuni care. complicitate). Obiectul juridic al infracŃiunii complexe este. • Efecte juridice De regulă. de regulă dublu: unul principal. Aceasta se caracterizează prin aceea ca în conŃinutul său este inclusă ca circumstanŃă agravantă o acŃiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală. secundar sau adiacent. InfracŃiunea complexă. o îndeletnicire a acestuia în aşa fel încât să se atribuie ansamblului de acŃiuni pericolul social specific infracŃiunii.

Fiind o infracŃiune care se prelungeşte în timp până la apariŃia rezultatului mai grav. unde fiecare act de executare realizează conŃinutul infracŃiunii şi care acte sunt reunite de legiuitor având în vedere rezoluŃia infracŃională unică. data săvârşirii acŃiunii este aceea care trebuie luată în considerare în raport cu anumite efecte juridice. InfracŃiunea de obicei nu este susceptibilă de a fi comisă în forma tentativei. InfracŃiune de obicei 76. Felurile unităŃii de infracŃiune 70. infracŃiunea de obicei nu trebuie confundată cu infracŃiunea continuată. nu coincide cu cel al epuizării activităŃii infracŃionale. Ca atare. InfracŃiunea complexă 74. comună. InfracŃiunea progresivă 72 . Unitatea legală de infracŃiune 72. pentru aceste acte de executare. de principiu. în cazul infracŃiunilor progresive. InfracŃiunea progresivă InfracŃiunile mai grave. InfracŃiunea complexă 75. ci numai în forma consumată. InfracŃiunea continuată 73. La această infracŃiune. momentul consumării (al producerii urmărilor socialmente periculoase). În consecinŃă. Repetarea prezintă deci o trăsătură constitutivă a conŃinutului unei asemenea infracŃiuni. INTREBARI: 69.evidenŃiază o deprindere. şi nu data epuizării infracŃiunii. Unitatea naturală de infracŃiune 71. o îndeletnicire din partea celui ce le-a săvârşit. şi în cazul acestei infracŃiuni se pune problema determinării datei sale de săvârşire. produse ca urmare a amplificării rezultatului. D. absorb în conŃinutul lor infracŃiunile mai uşoare.

3. Concursul de infracŃiuni Potrivit legislaŃiei penale şi doctrinei. c)constituie o complexitate naturală de infracŃiuni. Formele pluralităŃii de infracŃiuni In Codul penal român formele pluralităŃii de infracŃiuni sunt: concursul de infracŃiuni. 11 FORMELE PLURALITĂłII DE INFRACłIUNI Obiective: informarea studenŃilor despre instituŃia pluralităŃii de infracŃiuni şi formele sale Cuvinte cheie: concursul ideal sau formal de infracŃiuni ConŃinut: pp.2. 73 .1.Î 4 Fapta unui conducător auto care. constând în existenŃa a două sau mai multor infracŃiuni. 1. CondiŃiile de existenŃă ale concursului de infracŃiuni Din definiŃie rezultă următoarele condiŃii: . ca urmare a nerespectării regulilor de circulaŃie.Săvârşirea a două sau mai multe infracŃiuni.CURSUL NR. concursul de infracŃiuni este o formă a pluralităŃii de infracŃiuni. 1. săvârşite de aceeaşi persoană.3. 73-76 Întrebări: 77-82 Test: T 11 . recidiva şi pluralitatea intermediară. d) toate. b)reprezintă o unitate infracŃională deoarece toate persoanele au fost vătămate grav. provoacă un accident în urma căruia s-a produs vătămarea gravă a integrităŃii corporale a mai multor persoane: a)constituie o pluralitate de infracŃiuni. mai înainte de a fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele şi dacă toate sunt susceptibile de a fi supuse judecării.

concursul este eterogen (violare de domiciliu . când o infracŃiune este întâmplător legată de o altă infracŃiune. Nu are importanŃă dacă făptuitorul a luat parte la comiterea infracŃiunilor în calitate de autor ori de participant. care să constituie infracŃiuni. datorită împrejurărilor în care a avut 74 . dacă o infracŃiune constituie mijlocul pentru comiterea altei infracŃiuniscop. consecvenŃională. dacă o infracŃiune constituie cauza săvârşirii altei infracŃiuni. Conexitatea poate fi cronologică. Unitatea de subiect la săvârşirea infracŃiunilor concurente reprezintă una din cerinŃele specifice şi indispensabile ale oricărui concurs de infracŃiuni. Formele concursului de infracŃiuni In teoria şi legislaŃia penală se cunosc două feluri de concurs de infracŃiuni.fals intelectual). Concursul real de infracŃiuni este de două feluri: concurs real simplu şi concurs real cu conexitate. şi anume: concursul real si concursul ideal. teleologică. . . etiologică. Concursul ideal sau formal de infracŃiuni Există concursul ideal de infracŃiuni atunci când: „o acŃiune sau inacŃiune. InfracŃiunile săvârşite de o persoană pot fi de aceeaşi natură şi concursul devine omogen (înşelăciune . între ele intercalându-se se perioade de timp diferite. dacă infracŃiunile sunt săvârşite cu aceeaşi ocazie sau succesiv. iar când infracŃiunile sunt de natură diferită. -InfracŃiunile să fie săvârşite înainte de a se fi pronunŃat o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele. săvârşită de aceeaşi persoană. topografică.3. CondiŃia are în vedere inexistenŃa unei condamnări definitive pentru vreuna din infracŃiunile comise de aceeaşi persoană.înşelăciune).InfracŃiunile să fie săvârşite de aceeaşi persoană.3. când o infracŃiune a fost comisă pentru a ascunde o altă infracŃiune. Nu are importanŃă natura şi gravitatea infracŃiunilor săvârşite. dacă infracŃiunile sunt săvârşite în acelaşi loc. conturând astfel principalul criteriu distinctiv al concursului faŃă de recidivă. Concursul real de infracŃiuni Caracteristic pentru concursul real de infracŃiuni este săvârşirea multor infracŃiuni ca urmare a săvârşirii mai multor acŃiuni sau inacŃiunii InfracŃiunile pe care le reuneşte apar în mod succesiv.InfracŃiunile săvârşite sau cel puŃin două dintre ele să poată fi supuse judecăŃii 1.Pentru îndeplinirea acestei condiŃii se cere săvârşirea a cel puŃin două fapte prevăzute de legea penală. accidentală.

Sistemul absorbŃiei constă în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune şi se aplică cea mai severă. se poate adăuga un spor de până la 5 ani. care se consideră că le absoarbe pe celelalte. cât şi a celorlalte fapte comise în concurs de infracŃiuni. iar când acest maxim nu este îndestulător. care poate fi sporită până la maximul ei special. mai ales în materia pedepselor principale. se aplică pedeapsa cea mai mare. 75 . fa care se poate adăuga amenda. elastic şi echitabil. încât fapta comisă realizează cumulativ elementele constitutive. care poate fi sporită până la maximul ei special. se aplică pedeapsa închisorii. Sistemul. SancŃionarea concursului de infracŃiuni Sisteme de sancŃionare a. ale conŃinuturilor concrete a două sau mai multe infracŃiuni. după care totalizează. e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multei pedepse cu amendă. b) la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziŃiei de la lit. c) când s-au stabilit numai amenzi. este considerat ca fiind cel mai convenabil. b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare. în totul sau parte. Această formă a concursului de infracŃiuni se caracterizează prin aceea E deşi făptuitorul săvârşeşte o singură acŃiune sau inacŃiune din cele incriminate de legea penală. a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenŃiune pe viaŃă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă. iar dacă acest maxim nu este îndestulător. c. Aplicarea pedepsei reprezintă următoarea etapă a stabilirii pedepsei în urma cumulului juridic. constând în aplicarea pedepsei pentru fiecare infracŃiunile concurente şi apoi se aplică cea mai gravă dintre ele. b. se aplică pedeapsa închisorii. d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă. comportamentul ilicit este exprimat în astfel de împrejurări. se aplică pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă. se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim. asigurând atât sancŃionarea corectă a faptei celei mai grave. consacrat în majoritatea legislaŃiilor moderne. Sistemul cumulului juridic sau al contopirii reprezintă o îmbinare a primelor două sisteme. Sistemul cumulului aritmetic sau sistemul adiŃionării pedepselor constă în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracŃiune în concurs. se aplică pedeapsa cea mai grea. Sistemul sancŃionator în vigoare Stabilirea pedepsei reprezintă activitatea de individualizare a răspunderii penale efectuată de instanŃă pentru fiecare infracŃiune concurentă. întruneşte elementele mai multor infracŃiuni". la care se poate adăuga un spor.loc şi urmărilor pe care le-a produs. potrivit dispoziŃiei de lai lit. c).

Pe cale de consecinŃă. În alineatul ultim se prevede că dispoziŃiile privitoare la contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa cu detenŃiunea pe viaŃă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii. care poate fi sporită aşa cum prevede art. luate pentru infracŃiuni concurente. aceasta se va aplica integral alături de pedeapsa închisorii.dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conŃinut. măsurile de siguranŃă de acelaşi fel. cu precizarea că se va scădea din durata pedepsei aplicate pentru tot concursul ceea ce s-a executat.Concursul de infracŃiuni. Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracŃiune concurentă.dacă pentru una din infracŃiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementară. stabileşte mai multe reguli: . care presupun că se vor compara pedepsele stabilite şi se va aplica cea mai grea. 34 C. dar cu conŃinut diferit.InfracŃiunea complexă 81. NoŃiuni şi condiŃii de existenŃă 82.. acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.DefiniŃi pluralitatea de infracŃiuni 80. c. . art. ÎNTREBǍRI : 77 . A doua ipoteză constă în aceea că după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă. pen.SancŃiunea concursului de infracŃiuni 76 . Contopirea pedepselor pentru infracŃiuni concurente a. 35 C. 34 şi 35 C. se stabileşte că infractorul suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracŃiune concurentă.DefiniŃi unitatea de infracŃiune în ambele forme 79. se aplică cea mai grea dintre acestea. Aplicarea măsurilor de siguranŃă în cazul concursului de infracŃiuni Măsurile de siguranŃă aplicate în caz de concurs de infracŃiuni se cumulează întotdeauna numai dacă sunt de naturi deosebită.DefiniŃi infracŃiunea continuată 78. d.Stabilirea pedepselor complementare în cazul concursului de infracŃiuni In cazul pedepselor complementare care pot fi de aceeaşi natură sau naturi diferite.pen. b. se vor contopi. -dacă pentru infracŃiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură. se vor aplica dispoziŃiile art. pen. Contopirea pedepselor pentru concursul de infracŃiuni se va face şi în situaŃia în care condamnatul a executat în total sau în parte condamnarea.

CURSUL NR. presupune ca şi în cazul concursului de infracŃiuni săvârşirea de către o anume persoană a cel puŃin două infracŃiuni. 77-83 Întrebări: 83-87 Test: T 12 . cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. 12 RECIDIVA Obiective: informarea studenŃilor despre „ Recidivǎ” ca instituŃi e a pluralităŃii de infracŃiuni şi formele sale Cuvinte cheie: recidiva. înainte de începerea executării pedepsei. înainte de începerea executării pedepsei. recidiva postcondamnatorie ConŃinut: pp. recidiva postexecutorie. vreo condamnare definitivă. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de şase luni. pe când în cazul recidivei. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an. b) atunci când. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare.Î 4 Recidiva postcondamnatorie există: a) atunci când. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an. înainte de începerea executării. Recidiva Recidiva. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. în timpul executării acesteia sau în stare e evadare. ca formă principală a pluralităŃii de infracŃiuni.a două sau mai multe infracŃiuni are loc mai înainte ca acea persoană să fi suferit. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este mai mare de un an. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de şase luni. c) atunci când. după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa amenzii sau închisorii mai mare de şase luni. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. săvârşirea de către aceeaşi persoană a uneia sau mai multor 77 . Deosebirea constă în aceea că în cazul concursului de infracŃiuni săvârşirea de către aceeaşi persoană.

infracŃiunile săvârşite care intră în calculul recidivei.infracŃiuni are loc după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracŃiune. atât infracŃiunea care formează primul termen cât şi cea care constituie al doilea 78 . mai înainte. Termenii recidivei Prin termeni ai recidivei se înŃeleg. recidiva generală şi recidiva specială. în general. Prin recidiva mare se înŃelege săvârşirea de infracŃiuni grave. Recidiva după executare sau post-executorie există atunci când săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc după ce infractorul a executat în întregime pedeapsa anterioară. recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive. a unei infracŃiuni de o anumită natură (ex. ModalităŃile recidivei Cele mai cunoscute modalităŃi sunt: recidiva după condamnare şi recidiva după executare. într-o formă sau alta. termenii recidivei şi raportul dintre aceştia. aceste elemente . recidiva mare şi recidiva mică. Recidiva este denumită absolută atunci când existenŃa ei nu este condiŃionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci când pedeapsa anterioară trebuie să fie de o anumită gravitate pentru a dovedi perseverenŃa infracŃională a infractorului. iar cel de-al doilea termen constă în săvârşirea din nou a unei infracŃiuni. deoarece toate problemele şi toate condiŃiile privesc. împrejurare în care se găseşte o persoană ce săvârşeşte din nou o infracŃiune după ce anterior a fost condamnată sau a şi executat o pedeapsă pentru o infracŃiune. Recidiva după condamnare sau recidiva post-condamnatorie există în cazul săvârşirii din nou a unei infracŃiuni mai înainte ca infractorul să fi efectuat în întregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat. recidiva absolută şi recidiva relativă. recidiva teritorială şi recidiva internaŃională. recidiva temporară şi recidiva perpetuă. Termenii recidivei joacă un rol important în reglementarea juridică a recidivei.condamnarea definitivă pentru infracŃiunea anterioară şi noua infracŃiune comisă . În doctrina penală. speculă) şi săvârşirea după condamnare sau după executarea pedepsei a unei alte infracŃiuni de altă natură. recidiva poate fi definită ca o stare.au fost denumite termen ai recidivei. Primul termen al recidivei constă întotdeauna într-o condamnare definitivă la o pedeapsă privativă de libertate. łinând cont de aspectele de diferenŃiere faŃă de celelalte forme ale pluralităŃii. situaŃie. Recidiva generală înseamnă săvârşirea. Prin recidiva specială se înŃelege situaŃia când cele două sau mai multe infracŃiuni ce formează termenii ei sunt de aceeaşi natură.

Este îndeplinită condiŃia şi atunci când condamnarea priveşte o infracŃiune săvârşită cu praeterintenŃie. pen. care poate fi postcondamnatorie sau post-executorie.termen al recidivei. Prin dispoziŃiile art. Prin recidiva mică se înŃelege săvârşirea de infracŃiuni uşoare. C. mai înainte (primul termen) şi de infracŃiuni mai grave după condamnare sau după executarea pedepsei {al doilea termen). nu se cere ca infracŃiunea să fie da aceeaşi natură cu cea pentru care infractorul a fost condamnat anterior. Recidiva se numeşte teritorială atunci când existenta ei este condiŃionată de cerinŃa ca primul său termen să fie o hotărâre de condamnare pronunŃată de o instanŃă naŃională. CondiŃii cu privire la primul termen a) O primă condiŃie constă în existenŃa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori a detenŃiunii pe viaŃă. pen. 37 alin. spre deosebire de recidiva zisă internaŃională. (1) este detenŃiunea pe viaŃă". Recidiva postcondamnatorie (după condamnare) Potrivit art. Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de câte ori s-ar repeta starea de recidivă.. . în sensul că hotărârea de condamnare să fi fost pronunŃată pentru o infracŃiune săvârşită cu intenŃie. înainte de începerea executării pedepsei. pen.potrivit cu care la stabilirea stării de recidivă nu se Ńine seama condamnările săvârşite din culpă. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracŃiune este închisoarea mai mare de un an. O astfel de condiŃie rezultă din dispoziŃiile art. la care primul termen poate fi o condamnare pronunŃată în străinătate. 37 lit. condamnarea la pedeapsa închisorii dacă aceasta este de 6 luni sau mai mică. potrivit legii. Prin prisma acestei condiŃii. s-a prevăzut că „există recidiva şi în cazurile în care una din pedepsele prevăzute în alin. (2) C. care na trebuie să fie dintre acelea la care. CondiŃii cu privire la al doilea termen a) Prima condiŃie este ca infractorul să săvârşească din nou o infracŃiuni cu intenŃie.. există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni. a) C. Nu poate constitui primul termen al recidivei o condamnare definitivă la pedeapsa amenzii indiferent de mărimea acesteia şi nici. recidiva postexecutorie (după executare) şi mica recidivă. c) Cea de-a treia condiŃie se referă la hotărârea de condamnare. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinŃe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă.38 lit. Reglementarea recidivei în legea penală română ModalităŃile principale ale recidivei fiind recidiva post-condamnatorie (după condamnare). nu se Ńine seama la stabilirea stării de recidivă. b) O altă condiŃie a primului termen priveşte forma de vinovăŃie. InfracŃiunea poate avea forma 79 .

există atunci când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni. În acest sens s-au pronunŃat atât literatura juridică. ca şi incapacităŃile ce decurg dintr-o condamnare. indiferent de modul de executare a acesteia: în regim de detenŃie. CondiŃii cu privire la primul termen a) Prima condiŃie constă în aceea că pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni la care a fost condamnat infractorul să fie executată sau considerata executată ca urmare a graŃierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a prescripŃiei executării acelei pedepse. c) A treia condiŃie constă în aceea că infracŃiunea respectivă trebuie să săvârşită înainte de începerea executării pedepsei anterioare. b) A doua condiŃie priveşte ca pedeapsa prevăzută de lege pentru InfracŃiunea săvârşită din nou să fie închisoarea mai mare de 1 an sau detenŃiunea pe viaŃă. ori pentru aceasta să fi intervenit reabilitarea sau să se fi împlinit termenul de reabilitare art. pen. c) Ultima condiŃie presupune ca hotărârea de condamnare să nu fie dintre cele prevăzute de art. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. b) C. (2) C. (1) C. Această cerinŃă are ca scop restrângerea sferei recidivei la infracŃiunile mai grave. 38 alin. cu executarea pedepsei închisorii la locul de muncă etc.. instigator sal complice. 37 lit. Recidiva postexecutorie Potrivit art. după cum poate consta şi din pedeapsa detenŃiunii pe viaŃă pentru săvârşirea unei infracŃiunii intenŃionate. dacă se comite în intervalul de timp în care cel condamnat se află efectiv în executarea pedepsei. chiar dacă acesta este produs din culpă. care fac să înceteze pentru viitor interdicŃiile şi decăderile. InfracŃiunea de evadare poate forma cel de-al doilea termen al recidivei postcondamnatorii. cât şi practica judiciară. deoarece infracŃiunea este intenŃionată şi este pedepsită cu închisoare mai mare de 1 an. Săvârşirea unei noi infracŃiuni în stare de evadare va da naştere unei recidive postcondamnatorii. Având în vedere efectele reabilitării. este 80 . b) O altă condiŃie este ca infracŃiunea pentru care s-a executat pedeapsa să fie intenŃionată. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Noua infracŃiune se consideră ca fiind săvârşită în timpul executării pedepsei. Al doilea termen al recidivei poate fi şi o infracŃiune praeterintenŃionată. deoarece „primum delictum" compunerea infracŃiunii praeterintenŃionate este săvârşit cu intenŃie şi el stă la baza rezultatului mai grav. Este îndeplinită cu prisosinŃă condiŃia gravităŃii infracŃiunii săvârşite din nou când pedeapsa pentru aceasta este detenŃiunea pe viaŃă. 38 alin.pen.tentativei sau a faptului consumat sau poate consta în participarea la săvârşirea acesteia ca autor. după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripŃie a executării unei asemenea pedepse. pen.

firesc ca o astfel de condamnare. cât şi postexecutorie. c) Condamnările pentru infracŃiunile amnistiate. infracŃiunea săvârşită din nou poate fi de orice natură însă trebuie să fie săvârşită cu intenŃie ora preaterintenŃie. respectiv după data la care s-a împlinit termenul de prescripŃie a executării pedepsei anterioare. e) Condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinŃa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare. deoarece trecerea unui anumit interval de timpi cerut 81 . cel condamnat săvârşeşte din nou o infracŃiune cu intenŃie. data terminării executării pedepsei. 38 C. în raport cu structura primului ei termen. CondiŃiile celui de –al doilea termen În ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive. după graŃierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puŃin trei asemenea pedepse. d) Condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracŃiuni de legea penală. b) O altă condiŃie pentru a exista primul termen al micii recidive este ca toate cele trei infracŃiuni pentru care au fost pronunŃate pedepsele respective să fie săvârşite cu intenŃie. care este multiplu.pen. b) A doua condiŃie este aceea ca săvârşirea infracŃiunii să aibă loc după. iar pedeapsa prevăzută de lege trebuie să fie închisoarea mai mare de un an. după data publicării decretului de graŃiere totală sau a restului de pedeapsă. CondiŃiile primului termen a) O condiŃie a primului termen o constituie existenŃa a cel puŃin 3 condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni definitive. pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Mica recidivă poate fi atât posteondamnatorie. condiŃiile cerute pentru existenŃa sa sunt aceleaşi ca şi în cazul precedentelor modalităŃi ale recidive: respectiv să fie constituite din săvârşirea unei infracŃiuni cu intenŃie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. b) Condamnările pentru infracŃiunile săvârşite din culpă. Mica recidivă Există recidivă şi atunci când după condamnarea la cel puŃin trei pedepse ou închisoare până la 6 luni sau după executare. succesive şi susceptibile de a fi executate separat. să nu mai poată constitui primul termen al recidivei. De asemenea. şi în varianta în care s-a împlinit termenul de reabilitare se înlătură starea de recidivă. c) Pentru nici una dintre cele trei condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute în art. lipsită de efecte. CondiŃiile celui de-al doilea termen a) Pentru existenŃa celui de-al doilea termen. Condamnările care nu atrag starea de recidivă a) Condamnările pentru infracŃiunile săvârşite în timpul minorităŃii.

40 C. putând realiza fie modalitatea recidivei postcondamnatorii. c) se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile din alineatele precedente". 39 alin. (1) C.). pedeapsa ce se execută. iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special. (4) în cazul recidivei prevăzute în art. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă Există posibilitatea ca după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare să se descopere că infractorul la data comiterii infracŃiunii noi. deoarece s-a interpus o condamnare definitivă pentru una din infracŃiunile comise de aceeaşi 82 .. pen. Pluralitatea este denumită intermediară In literatura de specialitate pentru că presupune o pluralitate de infracŃiuni ce nu poate fi considerată concurs. SancŃionarea recidivei postexecutorii În cazul recidivei prevăzute de art. în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiŃiile prevăzute pentru recidiva postcondamnatorie (ari. fie pe aceea a recidivei postexecutorii. prin pedeapsa anterioară se înŃelege potrivit art. 37 lit. b). 34 şi 35 din Codul penal. Pluralitatea intermediară Prin pluralitate intermediară de infracŃiuni este desemnată situaŃia în care o persoană. înainte de începerea executării pedepsei. săvârşeşte o nouă infracŃiune. a) şi dispoziŃiile din alin. Sporul care se poate adăuga la maximul special al pedepsei închisorii în cazul recidivei postcondamnatorii este de până la 7 ani. la care se adaugă pedeapsa aplicată pentru evadare. (1) . ce a atras condamnarea. Dacă maximul special este neîndestulător. SancŃionarea recidivei Din examinarea dispoziŃiilor din codul penal care reglementează aplicarea pedepsei în cazul recidivei rezultă caracterul acesteia de cauză generală de agravare facultativă a pedepsei. b). 37 lit. în cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabilită pentru infracŃiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracŃiunea anterioară se contopesc după regulile privitoare la concursul de infracŃiuni prevăzut de art. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată. Dacă săvârşirea din nou a unei infracŃiuni are loc în stare de evadare. SancŃionarea recidivei postcondamnatorii Potrivit art.de lege pentru acordarea reabilitării face să dispară prezumŃia infracŃională care sta la baza recidivei. 39 alin. instanŃa aplică dispoziŃiile din alin. 37 lit. se află în stare de recidivă. după ce a fost condamnată definitiv pentru o infracŃiune. se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă. (3) C. în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani. SancŃionarea micii recidive În cazul recidivei prevăzute de art.pen.în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. pen. se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. SoluŃia este justificată pe ideea că. regulile de sancŃionare ale acestora îi sunt aplicabile.

INTREBARI: 83. deci priveşte o situaŃie de mijloc între cele două forme principale ale pluralităŃii de infracŃiuni.Pluralitatea intermediară 83 . NoŃiune.Recidiva. caracterizare.InfracŃiunea de obicei 86. NoŃiune şi modalităŃi 84.InfracŃiunea progresivă 87. sancŃionare 85.Mica recidivă.persoană şi nu sunt îndeplinite nici condiŃiile recidivei post-condamnatorii.

1.CURSUL NR. cazuri. ci. c. situaŃii. împrejurări. eventual. nu constituie infracŃiuni şi nu pot servi drept temei pentru răspunderea penală. pe cale de consecinŃă. iresponsabilitate. condiŃii a căror existenŃă în timpul săvârşirii faptei face. 13 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI Obiective: informarea studenŃilor despre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei conform Codului penal Cuvinte cheie: legitimă apărare. beŃie. 84-90 Întrebări: 88-92 Test: T 12 . ca realizarea vreuneia dintre trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii să devină imposibilă. b. minoritate. constrângere fizică şi morală. 1. caz fortuit. înlătură existenŃa infracŃiunii şi. eroare de fapt ConŃinut: pp. exclude răspunderea penală. potrivit legii. Stabilirea caracterului infracŃional al faptei fiind în esenŃă expresia voinŃei legiuitorului. pentru o altă formă de răspundere juridică. dacă sunt săvârşite în anumite condiŃii. 84 . atacul: a. acesta poate să înlăture în anumite cazuri acest caracter şi să prevadă că o faptă sau anumite categorii de fapte prevăzute de legea penală. stare de necesitate.trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat.trebuie să pună în pericol persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. Aspecte generale 1. Putem defini cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ca fiind acele împrejurări. stări. situaŃii. Caracterul penal al faptei şi cauzele care fac posibilă înlăturarea acestuia Lipsa oricăreia din trăsăturile esenŃiale exclude existenŃa caracterului penal al faptei.Î 3 În cazul legitimei apărări.trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc.

II. pen.). Sunt cuprinse aici cauzele care privesc vinovăŃia. a cauzelor care privesc trăsătura esenŃială potrivit căreia fapta trebuie să fie prevăzută de legea penală.. dar care prin natura lor prezintă pericol social şi sunt prevăzute legea penală. În raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. 44-51 C. beŃia. fac parte. dar. în principal. în principiu. II. Cauzele speciale pot fi reglementate prin norme generale (lipsa dublei incriminări) ori prin norme speciale (proba verităŃii. iresponsabilitatea.Aceste cauze nu produc efecte decât dacă sunt anume prevăzute şi în condiŃiile stabilite de lege. arătăm că există situaŃii admise de lege. fac parte anumite situaŃii în care prevederea legală lipseşte. adulterul îngăduit etc. I. pot fi reale şi personale. a. starea de necesitate. Referitor la prima categorie. Cauzele reale sunt de natură obiectivă şi produc efecte asupra tuturor participanŃilor la săvârşirea faptei. Cauzele generale sunt prevăzute în dispoziŃiile din partea generală a Codului penal şi se referă la dezincriminare şi la cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. c. 1. În funcŃie de efectele pe care le produc. care prevăd fapte care nu sura calificate drept social periculoase. Intră aici cauzele care privesc existenŃa pericolului social şi al faptei prevăzute de legea penală. III. Există si cazuri când prin recunoaşterea legală a unor activităŃi se îngăduie implicit efectuarea unor acte care sunt inerente exercitării acelor activităŃi. constrângerea fizică şi cea morală. cauzele care înlăture caracterul penal al faptei sunt de trei feluri: I . aceste cauze produc efecte din momentul în care s-au ivit. privitoare la vinovăŃie. şi anume: în raport cu trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii. cauzele care înlătură caracterul penal al faptei pot fi generale si speciale. II. Din a treia categorie.cauze care înlătură prevederea faptei de către legea penală I. După sfera de aplicare. pentru ca efectele să opereze practic. constrângerea la darea de mită. 85 . cazu1 fortuit. I. este necesar ca existenta în fapt a situaŃiilor care constituie astfel de cauze să fie oficial constatată de organele judiciare.cauze care înlătură pericolul social II. Cauzele personale operează numai faŃă de acei făptuitori care au săvârşit fapta fără vinovăŃie.2. şi anume legitima apărare. după sfera lor de aplicare şi în funcŃie de efectele pe care le produc. a cazurilor de excludere a pericolului social. cauzele prevăzute în art. Din a doua categorie. Clasificarea cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei Clasificarea acestor cauze se face în funcŃie de mai multe criterii. b.cauze care înlătură vinovăŃia III. minoritatea şi eroarea de fapt.

vizează însă ca acŃiune agresivă anume această valoare. efracŃie sau prin alte asemenea mijloace. Este. Manifestarea materială a agresorului trebuie să fie îndreptată către o anumită valoare pe care să o pună în pericol în mod nemijlocit.2. c) atacul să fie direct. din cauza tulbură sau temerii. Atacul este direct şi în cazul când. b) atacul să fie material. 86 . îndreptat împotriva sa. interesul obştesc. trebuie să fie îndeplinite pentru ca să existe legitima apărare sunt: condiŃii privitoare la atac şi.1. integritatea unei persoane sau alte drepturi ale acesteia. sănătatea. dependinŃă sau loc împrejmuit Ńinând de acestea. 44. potrivit art. o persoană îndreaptă cuŃitul spre o altă persoană cu intenŃia de a o răni sau ucide). Există atac atât în cazul unei comportări activ agresive (ex. a depăşit limitele unei apărări proporŃionale cu gravitatea pe. colului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. cât şi în cazul unei atitudini pasiv agresive (ex. adică o acŃiune sau inacŃiune.1. direct imediat şi injust. 2. şi acela care săvârşeşte fapta pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin viclenii viclenie. într-o locuinŃă. pe de altă parte. Atacul este material când se exercită prin mijloace fizice şi este îndreptat contra existenŃei fizice a unor valori sociale. 2. Legitima apărare Este în stare de legitimă apărare aceia care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. CondiŃii privitoare la atac a) să existe un act de atac. de asemenea. ca: viaŃa. Atacul este privit ca fiind imediat ori de câte ori pericolul pe care-l poate produce s-a şi ivit (pericol actual) sau este pe punctul de a se ivi (pericol iminent). cu intenŃia de a provoca moartea). dezlănŃuită de agresor. privitoare la apărare. precum si împotriva unui interes obştesc. o persoană care având în îngrijire un bolnav nu administrează medicamentele potrivit prescripŃiei medicale. Se prezumă că este în legitimă apărare. încăpere. deşi sub aspectul fizic nu are contact nemijlocit cu valoarea socială pusă în pericol. a altuia sau împotriva unui interes obştesc şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau. d) atacul să fie imediat. socialmente periculoasă. Caracterul imediat al atacului rezultă deci din intervalul de timp foarte mic care separă momentul în care atacul a început de momentul ivirii pericolului care ameninŃă valoarea socială atacată.1. în legitimă apărare şi acela care. CondiŃiile legitimei apărări CondiŃiile care.

3. Atacul este just când legea admite recurgerea la comportarea care este socotită drept atac. Un act de apărare este necesar dacă el se desfăşoară între anumite limite. limita necesităŃii este dată de limita pericolului rezultat din agresiune. şi anume vinovăŃia. care nu sunt prevăzute de legea penală. CondiŃii privitoare la apărare a) AcŃiunea de apărare să se materializeze printr-o faptă prevăzută de legea penală. De pildă. Din punct de vedere al momentului săvârşirii actului de apărare. în consecinŃă.care să permită sau să justifice această comportare. legea impune condiŃia ca atacul să poată cauza un rău iremediabil sau greu de remediat unor valori sociale importante: persoanei umane. civil etc. Efectele legitimei apărări Fapta comisă în stare de legitimă apărare nu constituie infracŃiune. se va considera că se pune în pericol grav viaŃa unei persoane.2. 2.2. subzistă şi necesitatea înlăturării lui. Deci legea cere ca reacŃia să fie proporŃională cu pericolul creat. adică să existe o oarecare echivalenŃă între fapta săvârşită în apărare şi atacul care a condus la necesitatea unei apărări. Orice acŃiune împotriva agresorului într-o asemenea împrejurare va fi considerată legitimă apărare. Atacul este injust chiar dacă acŃiunea agresivă vine din partea unui organ oficial. dar care îşi exercită în mod vădit abuziv atribuŃiile de serviciu. Pentru motivarea acŃiunii de apărare.legal sau de fapt . De exemplu. 87 . faptei îi lipseşte si pericolul social în înŃelesul legii penale. deoarece îi lipseşte o trăsătură esenŃială a acesteia. mai puŃin violente. c) Apărarea să se desfăşoare în limitele proporŃionalităŃii atacului. atunci când împotrivirea sau rezistenŃa individului ar fi putut să fie înlăturată prin mijloace mai uşoare. în sensul că atâta timp cât subzistă pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau în desfăşurare. Nu este admis a se utiliza mijloace de constrângere mai grave. Fiind înlăturată vinovăŃia. cum ar fi faptele cu caracter administrativ. b) AcŃiunea de apărare să fie necesară pentru respingerea atacului. f) atacul să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obştesc. drepturilor sale ori interesului obştesc. este justă deoarece este legală măsura reŃineri unei persoane care a comis o faptă prevăzută de legea penală. disciplinar. dacă agresorul acŃionează asupra acesteia cu un cuŃit în scopul de a-i suprima viaŃa. datorit stării de constrângere creată prin declanşare. sub forma actelor pregătitoare ori tentativei (când aceste forme ale infracŃiunii sunt pedepsite) sau a infracŃiunii consumate. legitima apărare nu poate fi invocată în cazul altor fapte.e) atacul să fie injust Este injust atacul care nu are nici un temei juridic . 2.

Legea cere ca acŃiunea 88 . AmeninŃarea poate avea ca obiect atributele persoanei făptuitorului. integritatea corporală sau sănătatea unei persoane.1. 3. integritatea corporală sau sănătatea acesteia. adică a devenit actual.3. CondiŃii privind pericolul a) Întâmplarea care face să se ivească pericolul poate fi datorată unei cauze fortuite (cutremure. CondiŃii privind acŃiunea de salvare a) AcŃiunea să fie necesară pentru salvarea de la pericol a valorilor menŃionate. adică să nu poată fi înlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. un bun important al acesteia ori un interes obştesc.2. CondiŃia este îndeplinită şi în cazul în care pericolul s-a declanşat deja. 3. animale). b) Prin săvârşirea acŃiunii de salvare să nu se cauzeze urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat. Dintre atributele persoanei. Dacă pentru îndepărtarea pericolului nu este necesar să se săvârşească o asemenea faptă. Sentimentul de solidaritate umană obligă pe acela care vede o persoană în primejdie să acŃioneze pentru a înlătura pericolul. viaŃa. fapta nu poate fi considerată ca fiind săvârşită in stare de necesitate. Starea de necesitate Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent. integritatea corporală sau sănătatea sa. Dacă acŃiunea de salvare are loc după momentul încetării pericolului. problema înlăturării caracterului penal al faptei nici nu se mai pune. c) Pericolul trebuie să ameninŃe viaŃa. b) Să existe un pericol iminent. CondiŃiile stării de necesitate 3.1.1. apreciind că numai ameninŃarea acestor valori creează o stare de necesitate. dar poate proveni şi din fapte săvârşite de oameni sau poate consta din apariŃia neaşteptată a unor fiinŃe periculoase (nebuni. inundaŃii. trăsnet care a provocat un incendiu etc. a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes obştesc. în sensul că trebuie să fie singura cale de salvare în situaŃia de fapt dată. legea prevede că pericolul trebuie să vizeze viaŃa. şi care nu putea fi înlăturat altfel. Pentru existenŃa stării de necesitate este obligatoriu ca acest pericol să fi ajuns pe punctul de a trece de la ameninŃarea cu răul la producerea efectivă a acestuia. dar şi ale oricărei alte persoane.1. d) Pericolul trebuie să fie inevitabil.). Necesitatea acŃiunii de salvare trebuie să fie apreciată în raport cu iminenŃa şi actualitatea pericolului. adică pe punctul de a produce răul cu care ameninŃă vreuna dintre valorile ocrotite.

constă în exercitarea unei presiuni pe care o persoană o realizează prin orice mijloace asupra psihicului altei persoane. 4. căreia nu-i poată opune rezistenŃă. nu realizează trăsătura esenŃială a vinovăŃiei. aceasta formându-se sub imperiul constrângerii de a înlătura pericolul. făptuitorul este lipsit de libertatea de voinŃă. datorită condiŃiilor în care acŃionează. totuşi. în sensul că ea paralizează libertatea de voinŃă şi acŃiune a persoanei respective care nu poate întreprinde alte măsuri decât săvârşirea faptei. obligată. 89 . însă de la caz la caz. Ńinând seama de circumstanŃele în care au acŃionat. cunoscută şi sub denumirea de ameninŃare. potrivit propriei sale voinŃe. săvârşind o faptă ilicită. deşi prevăzută de legea penală. Lipsindu-i libertatea de voinŃă. CondiŃii a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. Dacă cei care aveau obligaŃia legală să înfrunte pericolul s-au salvat. In absenŃa vinovăŃiei se înlătură implicit şi pericolul social al faptei în accepŃiunea legii penale. Efectele stării de necesitate În cazul stării de necesitate. răspunderea lor nu va fi înlăturată.3. denumită şi forŃă majoră.1. 3.1. b) Fapta respectivă a fost comisă datorită unei acŃiuni exterioare de constrângere fizică exercitată asupra făptuitorului. adică este urmarea constrângerii energiei fizice sau a corpului persoanei. deoarece nul mai în astfel de situaŃii se poate pune problema înlăturării caracterului penal al faptei. instanŃa va putea să atenueze pedeapsa. c) Constrângerea fizică exercitată să fie puternică. Constrângerea fizică Constrângerea fizică este situaŃia când o persoană săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală datorită unei constrângeri fizice căreia nu i-a putut rezista. în aşa fel încât sub stăpânirea unei temeri grave persoana constrânsă nu-şi mai poate dirija în mod liber voinŃa şi săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. 4. să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.1. fapta.1.de înlăturare a pericolului să se menŃină în limitele necesităŃii. care In felul acesta este în imposibilitate de a se manifesta liber. există atunci când o persoană este silită. Constrângerea fizică şi constrângerea morală Constrângerea fizică. să nu fie o acŃiune exagerată în raport cu gravitatea pericolului c) Fapta să nu fie săvârşită de către sau pentru â salva o persoană care avea obligaŃia de a înfrunta pericolul. 4. Constrângerea morală. de o energie fizică externă. in extremis.

produce efecte in personam.Starea de necesitate 91. persoana celui ameninŃat sau oricare altă persoană. deoarece îi lipseşte trăsătura esenŃială a vinovăŃiei şi. pen. AmeninŃarea trebuie să producă celui ameninŃat o temere puternică. numai faŃă de acele persoane care au fost efectiv constrânse şi care nu s-au putut opune energiei exterioare.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. CondiŃii legale de existenŃă a legitimei apărări 90.Legitima apărare. Pericolul ce este avut în vedere prin ameninŃare poate să privească oricare din valorile sociale enumerate de alin. Efecte Constrângerea morală. pe cale de consecinŃă. făptuitorul neavând posibilitatea de a-şi determina si dirija singur voinŃa. Constrângerea morală 4. cel mult. Efecte Fapta comisă sub imperiul constrângerii fizice nu este infracŃiune.2.4. c) Ultima condiŃie este ca pericolul grav să nu poată fi înlăturat în alt mod. vizând un pericol pentru viaŃa. 4. cel constrâns nu are altă alternativă decât. 4.1.Constrângerea fizică 92. printr-o ameninŃare. nu atrage răspunderea penală. 46 C.2.2. b) O a doua condiŃie a constrângerii morale este ca ameninŃarea să fie gravă. (2) al art. Fapta fiind comisă sub imperiul unei constrângeri morale. fiind săvârşită fără vinovăŃie. NoŃiune şi clasificare. ceea ce nu reprezintă o alternativă de salvare. libertatea. care îl constrânge să acŃioneze în sensul dorit de ce! care ameninŃă..2. ca şi cea fizică. CondiŃii a) În primul rând. integritatea corporală ori bunurile persoanei ameninŃate ori a altei persoane.1. ceea cei presupune să acŃioneze fără vinovăŃie.Constrângerea morală 90 . de către o altă persoană. să suporte răul cu care este ameninŃat. Constrângerea fizică produce efecte in personam. decât prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. este necesar să se exercite asupra făptuitorului o acŃiune de constrângere. faptă care a fost impusă de cel ce ameninŃă. Cu alte cuvinte. INTREBARI: 88.2. 89. nu este infracŃiune.

b) Fapta săvârşită este rezultatul unei acŃiuni sau inacŃiuni peste care s-a suprapus însă o anumită împrejurare care a provocat rezultatul periculos. 14 CAUZELE CARE ÎNLĂTURĂ CARACTERUL PENAL AL FAPTEI Obiective: informarea studenŃilor despre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei conform Codului penal Cuvinte cheie: legitimă apărare. o faptă prevăzută de legea penală. 91-95 Întrebări: 93-103 Test: T 14 . reprezintă: a. CondiŃiile cazului fortuit a) In primul rând. beŃie. Rezultatul faptei.Î 3 Cazul fortuit .CURSUL NR. Prin urmare. iresponsabilitate. NoŃiune şi caracterizare Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinŃa unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. trebuie să fie consecinŃa unei împrejurări a cărei intervenŃie nu i putut să fie prevăzută. b. acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului a avut ca rezultat. eroare de fapt ConŃinut: pp. adică urmarea fizică produsă de acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului. constrângere fizică şi morală. deoarece numai în astfel de situaŃii se poate pune problema înlăturării caracterului penal al faptei. stare de necesitate. trebuie să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.doar o circumstanŃă atenuantă legală.o împrejurare care duce la înlăturarea răspunderii Cazul fortuit 1. c. minoritate.o împrejurare care conduce la înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite în apărare. 91 . 2. caz fortuit.

fapta săvârşită nu întruneşte trăsătura vinovăŃiei. fie din cauza alienaŃiei mintale. Efectele cazului fortuit Fapta comisă în condiŃiile cazului fortuit nu constituie infracŃiune deoarece îi lipseşte vinovăŃia. 3. Iresponsabilitatea produce efecte numai in personam. adică o acŃiune sau inacŃiune incriminată de Codul penal ori un alt act normativ. Deşi astfel de împrejurări sunt cunoscute. b) Datorită stării de incapacitate psihică. d) Starea de incapacitate psihică a persoanei să existe în momentul săvârşirii faptei. 1. fie din alte cauze. c) Starea de incapacitate psihică a făptuitorului să se datoreze alienaŃiei mintale sau altor cauze. Iresponsabilitatea Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală. suprapusă peste acŃiunea sa. ceea ce duce la înlăturarea caracterului penal al faptei. făptuitorul să nu fi fost în stare să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele. dacă făptuitorul. 92 . nu putea să-şi dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale. Iresponsabilitatea nu înlătură răspunderea civilă.c) Făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenŃia împrejurării care a determinat producerea rezultatului.Efectele iresponsabilităŃii Lipsind responsabilitatea. care determină stări anormale. în momentul săvârşirii faptei. CondiŃia nu este îndeplinită dacă înăuntrul intervalului de timp cât a durat săvârşirea faptei făptuitorul şi-a recăpătat la un moment dat capacitatea psihică şi a continuat totuşi săvârşirea sau participarea la săvârşi rea faptei. imprevizibil este momentul apariŃiei lor. ori nu putea fi stăpân pe ele. 2.CondiŃiile stării de iresponsabilitate a) Să se săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. a condus la apariŃia urmării periculoase sub aspect material. adică tot timpul cât durează efectuarea sau omisiunea dea efectua actele prin care s-a săvârşit ori s-a contribuit la săvârşirea faptei. făptuitorul fiind în imposibilitate de a prevedea survenirea împrejurării care.

Starea de beŃie să fi fost accidentală. 1. Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală dacă. respectiv persoana să nu-şi mai dea seama de acŃiunile sau inacŃiunile sale ori de urmările şi de pericolul social al acestora sau să nu poată fi stăpână pe ele.1. poate constitui o circumstanŃă atenuantă [art. Accidentabilitatea stării de beŃie implică excluderea amestecului voinŃei făptuitorului în provocarea acestei stări. BeŃia completă nu trebuie confundată cu beŃia comatoasă (letargică). se găsea. Nu are importanŃă dacă fapta s-a consumat sau a rămas în fază de tentativă pedepsibilă ori dacă făptuitorul este autor. independent de voinŃa făptuitorului. în momentul săvârşirii acesteia.când este stabilită de organele judiciare -face ca fapta să nu constituie infracŃiune şi. datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa. Ea poate constitui. Starea de beŃie voluntară completă produsă de alcool sau de alte substanŃe nu înlătură caracterul penal al faptei. adică provocată fortuit.2. în stare de beŃie completă produsă de alcool sau de alte substanŃe. făptuitorul se găsea. d. atunci când este produsă fără ca persoana să aibă intenŃia de a se îmbăta. în stare de beŃie completă produsă de alcool sau alte substanŃe. care presupune o absenŃă totală psihică a făptuitorului. Numai în acest mod beŃia va constitui o cauză care face ca fapta să nu fie infracŃiune. instigator sau complice. 93 . în momentul săvârşirii faptei. Fapta săvârşită de persoana aflată în stare de beŃie să fie prevăzută de legea penală. Efectele beŃiei BeŃia accidentală completă . 1. 1. dacă făptuitorul. eventual. CondiŃiile stării de beŃie a) Făptuitorul să se fi găsit în momentul sau. (2)] daca este completă. 49 alin. după caz. pe cale de consecinŃă. o circumstanŃă atenuantă sau agravantă. BeŃia – cauză care înlătură caracterul penal al faptei Dintre formele beŃiei. Starea de beŃie să fie completă. c. BeŃia voluntara simplă.BeŃia Nu constituie infracŃiune fapta prevăzută de legea penală. în tot timpul săvârşirii faptei în stare de beŃie produsă de alcool ori de alte substanŃe. să nu se pună problema răspunderii penale a făptuitorului. datorită unor împrejurări independente de voinŃa sa. singura care are ca efect înlăturarea caracterului penal al faptei săvârşite sub influenŃa ei este beŃia accidentală completă.

94 . existenŃa unei stări. având asupra sa arme. cu alte cuvinte făptuitorul. nu este prevăzută de legea penală. spre exemplu: starea civilă a unei persoane sau starea tehnică a unui bun etc. „Împrejurarea" este reprezentată de elemente externe faptei. de persoană căsătorită. o particularizează în concret. Din această condiŃie rezultă că necunoaşterea sau cunoaşterea greşită trebuie să privească anumite stări. „SituaŃia" este poziŃia unei persoane. implicit. înseamnă că era conştient de faptul că nu poate să-şi reprezinte realitatea aşa cum este ea şi ca atare era obligat să se abŃină de la orice acŃiune sau inacŃiune până în momentul conturării uns imagini corecte asupra acesteia. de produs ce nu poate face obiecŃii comerŃului particular etc. în momentul săvârşirii faptei.Răspunderea civilă operează în toate cazurile de beŃie reglementate de lege fie pentru persoana ce se găsea în această stare. Prin „stare" se înŃelege felul în care se prezintă o persoană. de rudă apropiată. situaŃii sau împrejurări. a unui bun sau a unei instituŃii. b) Făptuitorul să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit existenŃa vreunei stări. puse in corelaŃie cu fapta comisă. de funcŃionar sau alt salariat. autorizaŃie etc. într-un anumit moment. în loc public. fie faŃă de persoanele care o aveau în pază şi supraveghere. Această condiŃie generală tuturor cauzelor care înlătură caracterul penal al faptei este absolut necesară şi în această situaŃie. în cadrul relaŃiilor sociale sau a realităŃilor obiective. cum ar fi: situaŃia de cetăŃean sau de străin. un bun în raport cu realităŃile date. c) O ultimă condiŃie a erorii de fapt este ca aceasta să existe în momentul săvârşirii faptei. CondiŃii a) Făptuitorul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. situaŃii împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei sau o circumstanŃă agravantă în legătură cu aceasta. situaŃii sau împrejurări indispensabile ca fapta să constituie infracŃiune sau pentru existenŃa unei anumite circumstanŃe agravante. situaŃii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanŃă agravantă. Eroarea de fapt Constă în necunoaşterea sau cunoaşterea greşită de către făptuitor a existenŃei unei stări. un obiect şi care. să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greşit. ca de exemplu: în timpul nopŃii. anumite circumstanŃe în care se găseşte o persoană. ori situaŃia de bun din avutul public de lucru provenit din infracŃiune. nu se poate pune problema vinovăŃiei penale si. Dacă făptuitorul se află numai în îndoială cu privire la existenŃa acefal stări. existenŃa erorii de fapt este irelevantă sub aspectul dreptului penal. în exerciŃiul funcŃiunii. deoarece dacă fapta nu are acest caracter. situaŃii sau împrejurat de care depinde caracterul penal al faptei ori o circumstanŃă agravantă în legătură cu aceasta. 1.

fapta rămâne infracŃiune. 2008. 2. înlăturându-se răspunderea pentru forma agravantă a infracŃiunii cu reŃinerea răspunderii pentru forma simplă a faptei penale.. Alecu Gh... Europolis.Minoritatea 103. 95 ..dacă priveşte o împrejurare.. Bucureşti. ConstanŃa. 2005. Ed. Partea generală. produce următoarele efecte: . Paraschiv G.Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. Ed. fapta nu constituie infracŃiune şi deci se înlătură total răspunderea penală .Europolis.Constrângerea fizică 97.Cazul fortuit 99. 2007. NoŃiune şi clasificare. Drept penal. Alecu Gh. ConstanŃa. Ed. Partea generală. CondiŃii legale de existenŃă a legitimei apărări 95.Constrângerea morală 98. Alecu Gh. situaŃie ori stare de care depinde caracterul penal al faptei. INTREBǍRI: 93. EdiŃia a II-a revizuită şi adăugită. 94.ExistenŃa erorii înainte de săvârşirea faptei nu este suficientă pentru înlăturarea caracterului penal al faptei sau a circumstanŃei agravante. Griga I. Efectele erorii de fapt După cum eroarea poartă asupra unei împrejurări constitutive a infracŃiunii sau a unei circumstanŃe agravante. FundaŃiei România de Mâine.Iresponsabilitatea 100. Drept penal. Drept penal..Starea de necesitate 96. Partea generală.Eroarea de fapt BIBLIOGRAFIE: • • • Bicǎ Gh.BeŃia 102.dacă priveşte o circumstanŃă agravantă.Legitima apărare.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->