Sunteți pe pagina 1din 62

FUNDAMETELE

PSIHOLOGIEI

SENZAŢIILE
SEMINAR 7-8-9
Prep.Drd. ELENA BOULEANU
NEURONUL
 Corp celular
 Dendrite
 Axon
 Teaca de mielina
 Strangulaţii Renvier
 Terminaţiuni axonice
 Butoni terminali
 Vezicule cu mediatori
chimici
Imagine preluată de pe:
www.anatomy.wisc.edu/faculty_kalil.html
Dendrite (receptori)
Corp celular

NEURON IN SITU
Imagine preluată de pe: www.essex.ac.uk/.../sld001.htm
TIPURI DE NEURONI
 SENZITIVI
 INTERNEURONI (DE ASOCIAŢIE)
 MOTORI

Imagine preluată de pe: www.southalabama.edu/alliedhealth/biomedical/311An...


SINAPSA - tipuri
Axo- Axo- Axo-
somatică dendritică axonică
TRANSMITEREA SINAPTICĂ

Imagine preluată de pe:


http://www.servier.com/SMART/download/Neural_cells.ppt
REŢEA DE NEURONI IN SITU

Imagine preluată de pe: www.pdn.cam.ac.uk/.../anatomya/opa-neuro.html


TRANSMITEREA IMPULSULUI NERVOS

 Dendrite – centripet
 Axon - centrifug

Imagine preluată de pe:


pespmc1.vub.ac.be/POS/Turchap1.html
PROCESE NERVOASE
FUNDAMENTALE
 EXCITABILITATEA este proprietatea
neuronilor sau a oricărei celule vii de a
intra în activitate sub influenţa unui stimul
spcific

 INHIBIŢIA este un proces fundamental al


activitatii nervoase, opus excitaţiei, care se
manifestă prin diminuarea efectelor
acesteia.
POTENŢIALUL DE REPAOS
 Determinat de dispoziţia ionilor de Na + şi K+ la
nivelul membranei celulare
 Valoare: –70 mV
 Polarizarea membranei: (+) la exterior; (–) la
interior
POTENŢIALUL DE ACŢIUNE

 Încărcarea electrică
inversă a membranei,
(depolarizare)

 Aproximativ + 35 Mv
PRAGUL MINIM ABSOLUT
 Valoarea minimă a unui stimul necesară
producerii unui potenţial de acţiune la
nivelul membranei

 Diferă în funcţie de tipul de receptor


PRAGUL MAXIM ABSOLUT
 Valoarea maximă a unui stimul la care
acesta mai produce o senzaţie specifică

 Depăşirea acestui prag produce senzaţia


de durere
PRAGUL DIFERENŢIAL
 Diferenţa minimă între două valori ale unui
stimul, pentru care apare o nouă senzaţie
(mai intensă sau mai slabă)
LEGEA “TOT SAU NIMIC”
 Principiul conform căruia un stimul sau are
o intensitate suficient de mare şi produce
apariţia potenţialului de acţiune la nivelul
membranei neuronale (neuronul “trage”),
sau intensitatea stimulului este insuficient
de mare pentru a produce apariţia
potenţialului de acţiune (neuronul “nu
trage”).
RECEPTORII
 Celule specializate în receptarea stimulilor
din mediul extern sau intern;
 specifice pentru fiecare tip de analizator

 TRANSDUCŢIA – proces prin care


receptorul transformă energia unui stimul
fizic în semnal (impuls) nervos codificat,
care poate fi procesat de sistemul nervos.
TRANSFORMAREA ENERGIEI
STIMULULUI ÎN SENZAŢIE

 Analizatorii = canale specializate de comunicare

codare recodare
Stimul Receptor Cale de Centri
transmitere subcorticali

SURSA

decodare
Centri Identitatea mesajului
corticali

INFORMAŢIE PSIHICĂ
FACTORI SUBIECTIVI ÎN REALIZAREA
SENZAŢIEI

 Nivelul sensibilităţii analizatorului


 Starea de funcţionare actuală
 Stările afectiv-motivaţionale actuale
 Experienţa perceptivă anterioară
 Scopul sau obiectivul activităţii
LEGILE SENZAŢIEI
PSIHOFIZICE
 Bouguer-Weber – valoarea pragului
absolut este invers proporţională cu nivelul
sensibilităţii
 Weber-Fechner – intensitatea senzaţiilor
creşte în progresie aritmetică, în timp ce
intensitatea stimulilor creşte în progresie
geometrică
 Pragul operativ = valoarea pe care trebuie
să o aibă un stimul pentru a fi optim
detectabil (McGill, 1961)
PREZENTAREA SENZAŢIILOR
În funcţie de conţinutul informaţional:
 Exterocepţia – însuşirile stimulilor specifici
 Interocepţie – variaţiile mediului intern
 Propriocepţia – stările şi poziţiile postural-
spaţiale ale corpului
PREZENTAREA SENZAŢIILOR
În funcţie de identitatea Organul receptor
analizatorului:
1. Vizuale 1. Ochiul
2. Senzaţii tactil-cutanate 2. Pielea
3. Auditive 3. Urechea
4. Olfactive 4. Mucoasa olfactivă
5. Gustative 5. Limba
6. Vestibulare (de echilibru) 6. Urechea internă
7. Proprioceptiv - 7. Proprioceptori din muşchi şi
kinestezice tendoane
8. Organice (viscerale) 8. Interoceptori la nivelul organelor
9. Algice (dureroase) interne
9. Nespecific
SIMŢUL VIZUAL - ochiul
 Camera anterioară – cuprinsă între cornee şi cristalin (lentilă).
Alcătuită din: cornee, umoarea sticloasă, irisul, pupila şi cristalinul.
 Camera posterioară – cuprinsă între cristalin şi retină. Conţine
umoarea vitroasă.
 Învelişuri – conjunctiva, sclerotica, coroida şi retina
PROIECTIA IMAGINII PE RETINA
 Fovea centralis – punctul cu acuitate vizuală
maximă
 Pata oarbă – locul pe unde nervul optic
părăseşte ochiul. Nu are celule receptoare.
STRUCTURA RETINEI
CELULELE RECEPTOARE
 BASTONAŞE – vederea
alb-negru
 120 milioane
 Dispuse la periferia
retinei
 Sensibilitate foarte mare
 Vedere nocturnă
(scotopică)
CELULELE RECEPTOARE
 CONURI – vederea
colorată
 8 milioane
 Dispuse în centrul
retinei (fovea centralis)
 Acuitate mare
 Vederea diurnă
(fotopică)
Adaptarea la întuneric
 Conurile: le creşte sensibilitatea timp de
aprox. 10 min.
 Lumină insuficientă – vedere alb-negru
 Bastonaşele: îşi ajustează sensibilitatea
aprox. 30 min.
Adaptarea la lumină
 Descreşte sensibilitatea bastonaşe-conuri
 Senzaţie dureroasă la contactul cu lumina
puternică (neuronii sunt depolarizaţi în
masă – se depăşeşte pragul maxim
absolut)
 Lumină suficientă – vedere colorată
Lungimea de undă
 Produce senzaţia
de culoare
 Este determinată
de frecvenţa
vibraţiilor udei EM
 Lumina vizibilă
ochiului uman
(spectrul vizibil):
380 – 790 mμ
 Sub 380 mμ –
ultraviolet
 Peste 800 mμ -
infraroşu
Veriga intermediară – calea de
LUMINA
transmisie
Celule Celule Nervul Chiasma
Receptori
bipolare ganglionare optic optică

Tractul Talamus şi Aria vizuală primară


optic trunchiul din lobul occipital
cerebral (centri corticali)
(centri
subcorticali)
SENZAŢIA
VIZUALĂ
Câmpul vizual
Veriga centrală
 Localizare - Lobii occipitali
 Ariile vizuale centrale – 17 Brodman
 Integrarea semnalelor vizuale primare – senzaţii simple de
lumină şi culoare
 Lezarea lor produce cecitate centrală

 Ariile vizuale de asociaţie – 18, 19 Brodman


 Formarea imaginilor perceptive multidimensionale: configuraţii
cromatice, forme, raporturi spaţiale
 Excitarea lor directă provoacă halucinaţii vizuale şi uneori iluzii optice
Culori complementare
 Roşu -
Culori complementare
 Priviţi atent figura 20-30 sec., apoi mutaţi
privirea alături pe spaţiul alb. Ce culoare vedeţi?
Culori complementare
 Priviţi atent figura 20-30 sec., apoi mutaţi
privirea alături pe spaţiul alb. Ce culoare vedeţi?
Culori complementare
 Priviţi atent figura 20-30 sec., apoi mutaţi
privirea alături pe spaţiul alb. Ce culoare vedeţi?
TEORIILE VEDERII CROMATICE
 Teoria tricromatică (Jung, Helmholtz) – susţine
existenţa a 3 substanţe fotosensibile care se descompun sub influenţa
luminii şi trei tipuri de fibre nervoase corespunzătoare fiecăreia dintre ele:
roşu, verde, violet
 Receptorii funcţionează separat pentru fiecare culoare
 12 – 15 mii tonuri cromatice

 Teoria tetracromatică (Hering) – susţine existenţa a 4


substanţe fotosensibile, corespunzătoare a 4 culori principale: roşu,
galben, verde, albastru
 Receptorii funcţionează în pereche: roşu-verde şi galben-albastru

 Teoria policromatică (Wundt, Granit,) – susţine


existenţa a 7 receptori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru-
verzui, albastru, albastru-violet
PATA OARBA

Identificarea petei oarbe

1. Acoperiţi-vă ochiul stâng cu palma şi priviţi cercul cu ochiul


drept
2. Apropiaţi sau îndepărtaţi capul până când pătratul dispare
3. Încercaţi acelaşi lucru cu ochiul stâng privind pătratul
SENZAŢIILE CUTANATE
 Primele care se constituie ontogenetic

 Stau la baza începutului comuncării


organismului cu lumea externă

 Organul receptor – pielea: epiderm,


derm şi hipoderm
 Stimuli – mecano-fizici

 Reflectă proprietăţi legate de materialitate


şi substanţialitate:
 Consistenţa (solid-vâscos-lichid)
 Duritatea (pentru corpurile solide)
 Substanţialitatea (lemn, metal, piatră)
 Rugozitatea (aspru, neted)
 Greutatea (intensitatea apăsării)
 Temperatura (cald-rece în raport cu temperatura pielii)
 Tactile
Receptori: corpusculii
Meissner, discurile Merkel,
corpusculii Paccini şi unele
terminaţii libere

 Termice
Receptori: corpusculii
Ruffini, Krause şi
terminaţiuni nervoase libere

 Dureroase
Receptori: nespecifici
(orice receptor supus
unei stimulări peste
pragul maxim absolut)
 Sensibilitate tactilă protopatică –
caracter difuz, vag, la limita cu
sensibilitatea dureroasă
 Sensibilitate tactilă epicritică – înalt
specialăzată şi discriminativă

 Hipoestezia sau anestezia – scăderea


sensibilităţii epicritice până la dispariţie
 Hiperestezia – creşterea sensibilităţii
specifice la intensităţi moderate ale
stimulilor
ANALIZATORUL TACTIL
Senzaţia Cortex (lobii parietali, Homunculus
tactilă circumvoluţiunea postcentrală, senzitiv
ariile 3,1,2 Brodman)

Panglica Reyl

Talamus
(recodare)
STIMUL
Fascicule ascendente
spinotalamice
Celule Măduva
Neuroni Neuroni
receptoare spinării
periferici medulari
din piele (codare)
Ariile corticale de proiecţie
Aria somato-senzitivă
Homunculusul senzitiv
Mecanismele termoreglării
 Temperatura corpului uman: între 200C (la
nivelul obrajilor) şi 370C (în axilă)
 Zero fiziologic – temperaturi cuprinse între cele
două limite, care nu provoacă senzaţie de cald sau rece

 Termogeneza: vasoconstricţia periferică,


piloerecţia, frisonul, reducerea ritmului respirator şi
cardiac, încetinirea metabolismului
 Termoliza: vasodilataţie, transpiraţie, accelerarea
ritmului respirator şi cardiac, accelerarea metabolismului
SENZAŢIILE AUDITIVE
 Detecţia sunetului
 Transmiterea impulsului nervos către aria
corticală de prelucrare a informaţiei
auditive
Centri corticali
Unda sonoră Senzaţia acustică (Lobul temporal, ariile
corticale 41, 42, 22
Brodman)
Urechea
externă

Centri subcorticali (Bulbul


Urechea Urechea internă Nervul rahidian, coliculii cvadrigemeni
medie acustic inferiori sau corpul geniculat
(organul Corti) intern din metatalamus)
Anatomia urechii
Veriga centrală
 Lobii temporali
 Ariile 41 (principală), 42, 22 (de asociaţie) Brodman

Cortexul
auditiv
Perticularităţile sensibilităţii auditive
 Pragul minim absolut – intensitatea minimă a tonului
standard cu F de 1000 c/s necesară pentru a produce o
senzaţie abia conştientizabilă = 0 dB (creşte în cazul
instalării oboselii auditive)
 Pragul maxim absolut – intensitatea maximă a sunetului
care contină să producă o senzaţie specifică de sunet =
140dB
 Pragul diferenţial – câtimea ce trebuie adăugată unui
stimul iniţial pentru a determina o creştere abia
conştientizabilă a senzaţiei de tărie = 1/10 dB
SENZAŢIILE OLFACTIVE
 Stimuli – substanţe chimice volatile
(odorante)
 Producerea excitaţiei olfactive – inhalarea
aerului încărcat cu moleculele substanţei
stimul
 Celulele receptoare – mucoasa olfactivă
de la nivelul nasului
Sensibilitatea olfactivă nu posedă centri subcorticali!
Senzaţia
oflactivă

Zona periamigdaloidă şi
prepiriformă (aria 31),
neocortex
Substanţă
volatilă Tractul
olfactiv

Mucoasa nazală – celule Nervul Bulbii olfactivi


neurosenzoriale olfactiv (rinencefalul)
SENZAŢIILE GUSTATIVE
SENZAŢIILE PROPRIOCEPTIV-
KINESTEZICE