You are on page 1of 44

Reforma Agrară din 1921 în comuna Căteasca

*
din judeţul Argeş

arhivist Aurel RADU

I. Împărţirea administrativă
În prezent comuna Căteasca, situată în Câmpia Piteştiului, pe partea dreaptă a
râului Argeş, la ieşirea pe autostrada Piteşti-Bucureşti, este formată din opt sate şi
anume: Catanele, Recea, Coşeri, Popeşti, Căteasca (pe partea stângă a autostrăzii 1 ) şi
Cireşu, Siliştea, Gruiu (pe partea dreaptă a autostrăzii) 2 . Căteasca se învecinează cu
nouă comune şi oraşe, după cum urmează: la nord, cu Călineşti şi Topoloveni, hotarul
fiind determinat în principal de râul Argeş, la sud, cu Rociu şi Suseni, la nord-est şi est,
cu Leordeni şi respectiv Răteşti, la vest, cu Oarja, Bradu şi Ştefăneşti 3 .
Însă, în trecut, această organizare administrativ-teritorială nu a fost întotdeauna
aceeaşi, teritoriul Ţării Româneşti fiind împărţit în judeţe, plase (în zona de şes) şi
plaiuri (în zona de munte), iar satele erau unităţi administrative de sine stătătoare.
La 1 ianuarie 1831, s-a hotărât de către stăpânire ca plasa Găleşeşti să treacă de la
judeţul Vlaşca şi să se alipească judeţului Argeş 4 . Aceasta era formată din următoarele
22 de sate: Aleşii ot Teiu, Teiu, Adunaţii ot Negraşi, Negraşii, Slobozia, Fierbinţi,
Osebiţii ot Fierbinţi, Cireşu, Suseni, Furdueşti, Cacaleţii de Jos (Gruiu, n.a.), Cacaleţii
de Sus (Siliştea, n.a.), Bârlogul, Mozăceni, Găleşeşti, Şărbăneşti, Rociul, Ţuţuleşti,
Popeşti, Gliganul, Stănislăveşti, Aleşii ot Cacaleţii de Jos 5 . Denumirea de „Găleşeşti”
este dată de numele unui sat situat în nordul plasei „care aminteşte probabil că locuitorii
acestuia erau din Galeş, mărgineni aşezaţi într-o poiană a pădurilor, mari încă la acea

1
Comuna Căteasca este împărţită şi traversată de autostrada Piteşti-Bucureşti, prima autostradă construită în România.
Lucrările au fost demarate în anul 1967, iar în 1970 sunt date în exploatare oficial două căi de rulare, câte una pe fiecare
sens. În 1973 se dau în folosinţă definitivă toate cele patru benzi de circulaţie. (vezi Petre Popa, Piteşti 620: memento,
Editura Paralela 45, 2009, p. 209, 219-220, 226).
2
Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, ediţia a III-a, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002, p. 389; Al.
Doagă (coord.), Localităţile judeţului Argeş, 1971, p. 153.
3
Al. Doagă (coord.), Localităţile judeţului Argeş, 1971, p. 154.
4
I. Ionaşcu, Catagrafia Eparhiei Argeş la 1824, Tipografia cărţilor bisericeşti, Bucureşti, 1942, VIII, p. 68-73.
5
Ion Donat, Ion Pătroiu, Dinică Ciobotea, Catagrafia obştească a Ţării Româneşti din 1831, Editura Helios, Craiova 1999,
p. 80-81.
1

vreme, cum arată hărţile ruseşte de la mijlocul veacului trecut 6 , de lângă unul din cele
mai însemnate drumuri ale oilor” 7 .
Din indicele apărut în 1861 aflăm că în plasa Găleşeşti erau 27 de sate, printre
care: Cacaleţii de Jos, Cacaleţii de Sus, Cătescii-Popena(!), Cireşu, Stănislăveşti, cu
cătunele Lacu şi Cătunele (Catanele) 8 .
Prin Legea comunală, sancţionată cu decretul nr. 394 din 1864, se înfiinţau noi
unităţi administrative, comunele, care se împărţeau în comune rurale compuse din unul
sau mai multe sate sau/şi cătune şi comune urbane, adică oraşe şi orăşele (târguri);
fiecare comună era datoare a avea o casă comunală numită Primărie 9 .
În dicţionarul topografic şi statistic al României întocmit de Dimitrie Frunzescu,
referent statistic în cadrul Ministerul de Interne, aflăm că judeţul Argeş era împărţit în
anul 1872 în şase plase: Topolog, Argeş, Olt, Piteşti, Cotmeana, Găleşeşti şi plaiul
Lovişte. Plasă Găleşeşti avea sediul la acea dată în comuna Răteşti (pentru mai mult
timp sediul a fost în comuna Rociu), fiind formată din 22 de comune: Bârlogu, Cacaleţii
de Jos (numit în trecut Gruiu sau Cacaleţii de Rovine sau de Rovină), Cacaleţii de Sus
(formează comună cu cătunul Cireşu, iar în trecut s-a numit şi Silişte), Cerşani,
Cornăţel, Deagu de Jos, Gliganu din Deal, Izvoru de Jos, Izvoru de Sus, Mozăceni,
Negraşi, Popeşti (formează comună cu cătunul Coşare şi Căţesca(!), iar în trecut,
aceasta din urmă, s-a numit Tufeanca*), Răscăeţi, Răteşti, Recea de Jos, Rociu,
Şerbăneşti, Slobozia, Stănislăveşti (formează comună cu cătunul Catane), Suseni, Teiu
din Vale, Ţuţuleşti 10 .
Marele Dicţionar Geografic întocmit de George Ioan Lahovari între 1899-1900,
arăta că în plasa Găleşeşti se afla:
- comuna Căteasca-Popeşti formată din satele: Căteasca (care în trecut s-a numit
şi Tufeanca*), Popeşti şi Coşarele;
- comuna Cacaleţi-Cireşul formată din satele: Cacaleţi (Siliştea, n.a.) şi Cireşul;
- comuna Cacaleţi de Jos formată din satele Cacaleţi de Jos şi Gruiul;

6
Este vorba de secolul al XIX-lea (n.a.).
7
Anton Golopenţia, Opere complete, Sociologie, vol. I, Editura Enciclopedică, 2002, p. 377.
8
Indicele comunelor orăşiane şi rurale din Muntenia publicate de Oficiul Statistic, Imprimeria Statului Sf. Sava şi Nifon,
Bucureşti, 1861, p. 3-7.
9
I. Brezoianu, Reformele românilor, Tipografia Ştefan Rasidescu, Bucureşti, 1864, 172-173.
10
Dimitrie Frunzescu, Dicţionar topografic şi statistic al României, Tipografia Statului, Bucuresci, 1872, p. XXXV,
XLVII, 85, 101, 119, 136.
2

- comuna Stănislăveşti, formată din satele Catanele şi Stănislăveşti 11 .

Fotografie de grup cu primarii şi notarii din Pretura Plasei Găleşeşti. Primarul comunei Cacaleţii de Jos,
Radu Stoica (1), notarul comunei, Şerban Şerbănescu (2). Circa 1900-1907.
Prin amabilitatea domnului învăţător Gheorghe A. Stoiculescu (n. 1932, Gruiu).

În anul 1908 s-a realizat o nouă organizare teritorial-administrativă a plaselor
judeţului Argeş, astfel încât în locul plasei Găleşeşti apare plasa Dâmbovnic care avea
aceeaşi extindere teritorială ca fosta plasă Găleşeşti din perioada 1831-1860 şi 1887-
1904 12 . În acelaşi an, prin Legea pentru modificarea legii de organizare a comunelor
rurale, s-a făcut o comasare a satelor din această zonă, luând fiinţă doar două comune:
comuna Căteasca compusă din satele: Catanele, Căteasca, Coşeriile şi Popeşti
(reşedinţa de comună), pe de o parte şi comuna Gruiu cu satele: Cacaleţii de Jos,
Cacaleţii de Sus (reşedinţa de comună), Cireşu şi Gruiu, pe de altă parte 13 .

11
George Ioan Lahovari, Marele dicţionar geografic al României, vol. II, Stab. Grafic Socec, Bucureşti, 1899, p. 138-139,
231, 300.
12
Anton Golopenţia, Op. cit., p. 375, 377.
13
Monitorul Oficial, nr. 22 din 22 aprilie/ 22 mai 1908, p. 941, 944.
3

Administraţia Plasei Dâmbovnic.
În partea stânga jos se află Dumitru Velcescu (1851-1915), proprietar şi arendaş din comuna Gruiu.
Circa 1908-1915.
Prin amabilitatea doamnei profesoare de limba şi literatura română şi directoare a Şcolii cu clasele I-VIII
din satul Gruiu, Voicu Iuliana (născută în 1951 în Gruiu, fiica lui Trifon Velcescu şi strănepoata lui
Dumitru Velcescu).

După formarea României Mari, în timpul regelui Ferdinand I Întregitorul, se
impunea necesitatea realizării unei noi împărţiri administrative în conformitate cu legea
pentru unificarea administrativă a ţării votată de parlament în iunie 1925. Astfel, prin
legiuirile din 1925 s-a sporit numărul comunelor rurale, după cum se poate observa din
analiza următoare:
- comuna Căteasca (cu satele Căteasca, Coşeriile, Popeşti – reşedinţă);
- comuna Cireşu (cu satele Cireşu şi Siliştea – reşedinţă);
- comuna Gruiu (cu satele Cacaleţii de Jos şi Gruiu – reşedinţă);
- comuna Oarja (cu satele Catanele, Ceauşeşti, Oarja, Ştefăneşti şi Stănislăveşti –
reşedinţă) 14 .

14
Monitorul Oficial din 7 octombrie 1925, p. 10.939-10.941.
4

Căteasca. Loviştea. Râmnicu-Vâlcea. Cireşu. 5 . Regiunea Piteşti este reorganizată sub denumirea de Regiunea Argeş (existau în total 16 regiuni în întreaga ţară) restrângându- şi aria geografică prin desfiinţarea unor raioane (raionul Topoloveni spre exemplu). Coşeri. Argeş). Geamăna. Muşcel. 16 Enciclopedia României – Ţara Românească. 17 Legea nr. iar în locul acestora se înfiinţau regiuni şi raioane după model sovietic 17 . 1938. iar satele: Siliştea. Costeşti. Curtea de Argeş. Găeşti. Horezu. nr. în „Buletinul Oficial“.comuna Căteasca cu satele: Catanele. Drăgăşani. printre care şi judeţele istorice Argeş şi Muşcel. La 8 septembrie 1950 a intrat în vigoare legea de reorganizare administrativă a ţării care desfiinţa vechea organizare a judeţelor şi plaselor. Prundu etc. ţinutul Bucegi. 5/1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului R.N. Coşerile. În anul 1938. mapa 270/1930. Slatina. Râmnicu-Vâlcea şi Slatina. Muşcel. Horezu. de comuna Oarja 15 . satele: Căteasca. în timpul regelui Carol al II-lea.. Popeşti (reşedinţă) şi Recea era arondată raionului Piteşti care cuprindea 40 de comune. fiind formată din 13 raioane: Băbeni-Bistriţa. Grueşti. Piteşti.R. Raionul Topoloveni avea în componenţă 19 comune. vol. În locul mai multor judeţe. I. 3 din 1960 pentru îmbunătăţirea împărţirii administrative a teritoriului Republicii Populare Române. astfel încât rămân numai 10 raioane: Costeşti. Răteşti. Gruiu şi Siliştea – reşedinţă. s-a realizat. s-a înfiinţat Regiunea Piteşti care avea o întindere geografică considerabilă. cuprindea în hotarele ei 42 de sate 16 . Găeşti.J. Prin legea nr. Popeşti şi Zeama Rece.comuna Siliştea cu satele: Cireşu. pentru o scurtă perioadă de timp. însă se menţineau în continuare judeţele şi plasele. fond Recensământul general al populaţiei din 1930. Teiu etc. 77 din 8 septembrie 1950. Topoloveni şi Vedea.P. Piteşti. p. Comuna Căteasca cu satele: Catanele.A. Catanele. Gruiu. Căteasca – reşedinţă. aparţineau de comuna Ciupa-Lagăr. numite ţinuturi. judeţul Argeş. Drăgăşani. Coşeri. Popeşti. La recensământul general al populaţiei din 1930. printre care şi: . Drăgăneşti-Olt. o nouă împărţire administrativă a ţării prin constituirea unor regiuni administrative foarte mari. Curtea de Argeş. iar comuna Siliştea 15 Direcţia Judeţeană Argeş a Arhivelor Naţionale (în continuare D. 40. Plasa Dâmbovnic din judeţul Argeş. ca subdiviziuni. .

după cum urmează: . 21 Într-un document din 1865. 19 Legea nr. se păstrează până în prezent la nivelul întregii ţări. era stăpânită de-a valma de patru moşi. iar plasa Găleşeşti. boieresc şi mânăstiresc.satul Aleşii ot Cacaleţii de Jos.satul Cireşu. autorităţile comuniste au revenit la organizarea administrativ-teritorială tradiţional-istorică a României în judeţe. Această organizare. dosar 7/1869. republicată în 1981 – Anexa 1.409 familii şi 416 feciori apţi de muncă. cu 2. astfel încât judeţul Argeş număra în 1981. 94 de comune şi 578 de sate 19 . . avea 22 de sate. Scurt istoric Conform catagrafiei din 1831 20 . 13-30. cu sediul în Craiova. Argeş. 2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România. care avea 30 de familii (moşia megieşească Popeasca era stăpânită de doi moşi). am depistat numelor celor patru moşi din comuna Cacaleţi-Cireşu şi anume: Davideşti. 7). f. Măţău – 1988) şi Ion Donat (1909-1988). iar după pensionarea din anul 1985. II. 18 Împărţirea administrativă a teritoriului Republicii Populare România.857 familii. fiind cea mai mare plasă după numărul locuitorilor. deoarece documentele originale au fost distruse de bombardamentele Aliaţilor asupra Bucureştiului. editură. la Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române . Buga. Acesta din urmă cuprindea cinci trupuri de moşie lucrate de 236 de familii. 1965. în „Buletinul Oficial“. judeţul Argeş. cu reşedinţa în satul omonim.satul Popeşti.N. 20 Catagrafia de la 1831 a fost reconstituiră cu ajutorul fişelor documentare făcute în anii 1942-1943 de Ion Şucu (1902. Gruiu şi Siliştea (reşedinţă) era înglobată în raionul Costeşti care avea 36 de comune 18 . 6 . p.moşia megieşească Cacaleţi. 17 din 17 februarie 1968. în linii mari.„C. . Aşadar: .A. nr. în aprilie 1944. f. Cucueşti şi Căprăreşti (D. fond Tribunalul Judeţ Argeş.satul Cacaleţii de Sus. avea 35 de familii (moşia megieşească Cacaleţi era stăpânită de doi moşi).satul Cacaleţii de Jos era sat mixt moşnenesc. S-a făcut o comasare a comunelor astfel încât în locul celor două comune rămâne doar Căteasca. din care făceau parte şi satele de care ne ocupăm. . judeţul Argeş cuprindea 11 plase şi plaiuri şi avea 223 de sate cu un total de 18.J. În 1968. . avea 66 de familii (moşia megieşească Cireşu era stăpânită de patru moşi 21 ). istoric craiovean care a lucrat în cadrul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti. Nicolăescu Plopşor”. avea 81 de familii (moşia megieşească Cacaleţi era stăpânită tot de doi moşi).cu satele: Cireşu.S.

În 1832. Op. Ion Pătroiu. prin două adrese către Cinstita Mare Logofeţie a Dreptăţii. era unul mixt: boieresc. Cacaleţii de Sus (Siliştea). Aceste părţi de moşie au fost cumpărate la mezat de biv vel logofăt Manolache Arghiropol care ulterior nu s-a mulţumit cu amplasamentul moşiilor care erau „scurtate” şi pentru că vânzătorul nu i-a înmânat cartea de hotărnicie a moşiei: 22 Ion Donat. ce-i zic şi Tufeanca* din sud 23 Vlaşca cu opt roate de moară ce sunt pe apa Argeşului voiesc să o vânz la mezat. stăpânită de vornicul Iordache Golescu. adică în lungul din matca Argeşului de acum până în hotarul ce-i despre Cacaleţi pe unde am stăpânit până acum.. Din această catagrafie se observă că satele noastre Aleşii ot (din) Cacaleţii de Jos (probabil un cătun desprins din satul Cacaleţii de Jos. era stăpânită de-a valma (probabil în arendă) de mănăstirea Cernica. De aceea mă rog cinstitei logofeţii să se dea poruncă unde se cuvine şi pentru această moşie a se vinde la mezat”. moşiile Răteasca şi Strâmbeanca. de lângă Bucureşti. 7 . 80-81. 23 Sud = Judeţ (slavă). iar satul Cacaleţii de Jos (Gruiu). Ion Olcescu şi Grigore Tigveanu. mănăstiresc şi moşnenesc. LI. XXVIII. . LVI. anume Răteşti. împreună cu Marghioala Furduiasca 22 . voiesc să mai vânz şi dintr-această moşie Căteştii. stăpânite de Balosache Aslanoglu. p. 85. se afirmă greşit că Tufeanca* este denumirea veche a comunei Căteasca) şi moşia Căteştii sau Popeştii: „Fiindcă o moşie a mea de moştenire.moşiile boiereşti: Tomeasca. cit. Frunzescu. mai având altă moşie alăturea cu aceasta. şi în lat din hotarul Răteştilor ce-i zice şi Tufeanca* până în hotarul Popeştilor oricâţi stânj[eni] se vor alege într-aceste hotare. Dinică Ciobotea. Lahovari şi dicţionarul topografic al lui D. de aceea mă rog cinstitei logofeţii ca să dea porunca unde se cuvine a se striga la mezat”.moşia Cernica. imposibil de stabilit delimitarea geografică a acestuia). . un sat destul de numeros. anume Căteştii. partea ce cade în Vlaşca. Cireşu şi Popeşti erau vechi sate moşneneşti. biv vel vornicul Iordache Golescu scotea la mezat părţi din moşiile sale Răteşti sau Tufeanca* (în dicţionarul geografic întocmit de G. „Pe lângă moşia Răteştii ce am pus-o la mezat spre vânzare. ce-i zice şi Popeştii ce se întinde şi în judeţul Vlăşcii şi în Muşcel.

în vremurile îndepărtate. dumnealui vornic urma să mi-o fi dat. an XIII. alte ocupaţii variate: preoţi. văcari. în „Revista de Statistică”. […] de către orânduiţi boieri hotarnici. Retegan. situaţia s-a inversat.A. în vederea fundamentării cât mai precise a măsurilor care urmăreau dezvoltarea relaţiilor comerciale în Ţara Românească. cât mai exactă şi cât mai amănunţită a stării economice. o radiografie foarte importantă a societăţii româneşti din acea perioadă. povarnagii. dumnealui mi-au poprit-o cu cuvânt că nu o găseşte şi nu este de crezut că urmează acea carte să fi fost la un loc cu celelalte sineturi şi cum pe acelea le-au avut aşa urma să fi avut şi acea carte”. însă la începutul secolului al XIX-lea. care carte în dos au iscălit-o atât dumnealui vornic Golescu. iar în mai mică măsură. dorobanţi. ca un mai temeinic sinet.J. morari. marea majoritate a ţărănimii. după semnarea tratatului de la Adrianopol din 1829 şi intrarea în vigoare a Regulamentelor Organice din 183125 . 8 .N. cei doi au ajuns la un consens aşa cum documentele au consemnat: „Prin mezat cumpărând două trupuri de moşie în sud Argeş ce să numeşte Tufeanca* i Răteşti şi Căteşti sau Popeşti de la dumnealui biv vel vornic Iordache Golescu pe care în anul trecut prin hotărnicie alegându-o şi cu mulţumirea tuturor vecinilor împietrindu-o s-au făcut şi alăturata carte de hotărnicie. fond Tribunalul Argeş. În 1838 s-a întocmit catagrafia principatului. „Care carte. dosar 11/1833. în care au fost trecuţi toţi ţăranii birnici. sociale şi demografice a principatului. 1833. p. şi pe aceea. cârciumari. 25 G. Primul recensământ modern al populaţiei şi agriculturii Ţării Româneşti :1838 (II). această situaţie fiind confirmată şi de catagrafia întocmită în 1838. Ţăranii liberi reprezentau. 5 din mai 1964. Scopul urmărit a fost cel de a se obţine o cunoaştere reală. 24 D. Argeş. iar „meşteşugurile” principale erau de plugar şi chirigiu. În satele studiate numărul ţăranilor clăcaşi era mult mai mare decât cel al ţăranilor moşteni. vânzător cât şi eu cumpărător că ne-am mulţămit şi noi pe urmarea ei. fierari. satele de moşneni ajungând treptat minoritare. însă fără să aibă un caracter strict fiscal. nr. primul recensământ modern al Ţării Româneşti. 51. lăutari. Dar acum pentru mai bun temei într-o glăsuire cu d[umnealui] vornic cu cinste rugăm cinstita mare logofeţie să binevoiască a slobozi poruncă ca să adevereze alăturata carte şi de judecătorie spre deplină formalitate” 24 . În anul următor.

A. Şerban şi Neagoe Tropan etc 27 . 27 D. 208 24. Cacaleţi de Sus ~84 263 70 2 3 2 343 17. f. G. Popeşti(* ~44 88 30 .N. Argeş. în Plasa Găleşeşti nu apar satele Coşeri şi Căteasca.730 1 4. fond Catagrafii şi Catastife Ţara Românească. În comuna Căteasca-Popeşti au fost împroprietăriţi 54 de ţărani cu 397 pogoane şi 12 prăjini. Cuza. . Numărul Pogoane lucrate Pogoane Denumirea satului Pruni crt. Aleşi ot Cacaleţi 52 43 83 221 16 137 . . zidari. etc. 37 5. 92 3. 9 . . rotari. Branişte. cojocari şi croitori. Cacaleţi de Jos ~277 688 233 13 25 13 751 11. dosar 3/1865-1910. 131 .) Bucureşti. . proprietarii moşiei Răteşti) şi Stan sin Stan 26 . 10-11v.G.lemnari.N. Cireşu 44 102 215 337 45 284 . B. în comuna Cacaleţi de Jos. Aleşi ot Cacaleţi ~31 92 33 .I. Prezentăm mai jos câteva date statistice cuprinse în catagrafia de la 1838 din plasa Găleşeşti.I. Ioan sin Bănuţă.295 1 3. femei torcătoare cu plată. Cacaleţi de Sus 65 133 285 835 54 421 . Şeptelul deţinut Denumirea satului Stupi crt. Cireşu ~72 211 20 . rogojinari. Cacaleţi de Jos 408 379 763 753 101 767 7 146 2. Popeşti 12 72 39 2 . moaşe.A.J. Nr. fond Prefectura Judeţului Argeş. dulgheri. 3 106 4. 20 La reforma agrară din 1864 din timpul domnitorului Al. pe moşiile principale ale 26 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (D. dogari. În satul Cacaleţi de Jos erau câţiva boieri de neam printre care Alecse sin Neagoe Gruianu. de familii Porumb Grâu Orz Mei Ovăz Fân vii 1. 59 830 20 *) În catagrafia din 1838.C. Cai Boi Vaci Oi Capre Râmători Bivoli 1. au fost împroprietăriţi cinci ţărani cu 45 de pogoane şi 10 prăjini pe moşia lui Dumitru Brătianu şi alţi 26 de ţărani cu locuri de casă şi grădină pe mai multe proprietăţi deţinute de: Ghiţă Ganciu. Catagrafia din 1838 – Judeţul Argeş. Badea Velcea.876 14 2. Grigore Rătescu (fecior de boieri pitari. 7 4. Nr. judeţul Argeş: A.980 4 5. iar 16 ţărani cu locuri de casă şi grădină. .

Op. f. 28 Ibidem. în care sunt păstrate apele lui de la topirea zăpezilor (A. comemorarea a „70 de ani de la cercetarea sociologică a plasei Dâmbovnic – Centenar Anton Golopenţia” Sâmbătă. in cadrul programului simpozionului naţional „Satul Romanesc – Trecut – Prezent – Viitor”. un afluent al Neajlovului.colonelului Atanase Călinescu şi ale fraţilor Golescu (Radu. Trebuie precizat că în perioada interbelică. 30 Anton Golopenţia. 14-16. Golopenţia. 10 . aproape secat în urma despăduririlor şi pe care vara îl amintesc numai heleşteele. Op. 375-376). p. cit. plasa aceasta poartă numele Dâmbovnicului. 9 mai 2009. împreună cu Primăria şi Consiliul Local al comunei Rociu şi Universitatea din Piteşti au organizat. zona plasei Dâmbovnic 29 .. descendenţii lui Iordache Golescu 28 .. 29 De la 1908. Asociaţia Romana de Sociologie. 374. s-a bucurat de o atenţie deosebită din partea Institutului de cercetări sociale al României care în vara anului 1939 a încuviinţat un studiu sociologic cu scopul „de a oferi material de cunoaştere a trăsăturilor specifice ale satelor Câmpiei muntene”. ediţia a II-a. studiu care a fost coordonat de sociologul Anton Golopenţia 30 . p. cit. Alexandru şi Dumitru Golescu).

că nu este cazul de aplicare a exproprierii pentru mai mulţi proprietari de terenuri care îşi aveau moşiile pe raza comunelor Căteasca. Bradurile sau Şerbăneşti. p. cu un total de 69. care va asigura fiecăruia recunoştinţa neamului nostru întreg. că. Hotărârile Comisiilor judeţene erau definitive şi executorii. judeţene şi de ocol rural. prin legea agrară şi decrete s-au înfiinţat organe centrale şi instituţii judeţene subordonate care se ocupau de lucrările de expropriere şi împroprietărire cum ar fi: Casa Centrală a Cooperaţiei şi Împroprietăririi Sătenilor. vă spun eu. unde cererile de împroprietărire erau mijlocii.1. 200 ha la şes. regele vostru. pe lângă răsplata cea mare a izbândei. constata. recurs. voi fi întâiul a da pilda. fără drept de opoziţie.25 ha). 11 . regele Ferdinand I Întregitorul. Comisia a III-a Judeţeană de Expropriere cu sediul în Costeşti. unde aţi crescut. situată în comunele: Căteasca (45. 266. unde cererile de împroprietărire erau mari. 250 ha la şes. 2002. În Vechiul Regat.00 ha). Argeş. când în contextul înfrângerilor suferite de armata română în anul 1916 şi retragerea administraţiei ţării în Moldova. III. În 1919.A. 31 Florin Constantiniu. Oarja.moşia lui Badea Cristea. Bucureşti.N. Comuna Căteasca Problema împroprietării ţăranilor s-a pus încă din timpul primului război mondial.J. aţi câştigat totodată dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-aţi luptat. Eu. apel. 32 Ibidem. Oarja (22. doar Comitetului agrar îi revenea dreptul unor eventuale revizuiri minore. dosar 8/1919. Secţia Costeşti. 6 din decretul lege de expropriere.75 ha teren cultivabil33 . instanţe speciale de judecată: Comisii regionale. deoarece aceştia aveau mai puţin decât cota intangibilă de 100 ha: . O istorie sinceră a poporului român. p. de la următoarele suprafeţe în sus: 150 ha la şes. Exproprierea. unde cererile de împroprietărire erau satisfăcute 32 . În zona noastră se declarau expropriate parţial terenurile cultivabile (pădurile erau scutite de expropriere) ale moşiilor particulare cultivate de proprietarii lor. 33 D. fiilor de ţărani care aţi apărat cu braţul vostru pământul unde v-aţi născut. în baza art. Gruiu. într-un discurs mobilizator ţinut soldaţilor-ţărani le promitea reforma agrară precum şi votul universal: „Vouă. regele vostru. Editura Univers Enciclopedic.50 ha) şi Bradurile (2. Vi se va da şi o largă participare la treburile politice” 31 . Comitetele agrare. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). 84.

. aflată în deplasare în comuna Căteasca în data de 4 februarie 1919. comuna Gruiu. rămânea o suprafaţă cultivabilă supusă exproprierii de 525 ha. la miază- zi cu Ion Aldea şi la miază-noapte cu Ioan N.000 lei anual. Un trup de moşie învecinat la răsărit cu moşia Urlăţeanca. 12 . 6/1896.N. Argeş. cu un total de 57. Angelescu. la apus cu moşia Cacaleţii de Sus.00 ha) şi Gruiu (41. existau între 1895-1896. la apus cu proprietăţile moşnenilor din satul Cacaleţii de Sus. fond Camera de Comerţ şi Industrie Piteşti. la care se adăuga şi fonciera în valoare de 2.000 lei 37 . 112-114.moşia lui Radu Bălteanu. ci doar familia Zamfireştilor.00 ha). . dosar 12/1919. situată în comunele: Gruiu (45. Oarja (14. 1897) cu domiciliul în comuna Ghergani.25 ha) şi Bradurile (2. 35 Ibidem. În comuna Căteasca-Popeşti. potrivit datelor furnizate de primarul C. dosar 10/1919. 1816 – m. judeţul Dâmboviţa cu o proprietate în cătunul Căteasca în valoare de 240. doi mari proprietari: principele Ion Ghica (n.70 ha) şi Şerbăneşti (12. Rădulescu. în suprafaţă totală de 600 ha din care scăzându-se 75 ha zăvoi şi prundul Argeşului. Moşia Tompa. Golescu care deţineau moşia Tompa în cătunul Coşerile în valoare de 300.moşia lui Stelian Badea Cristea. Cu ocazia lucrărilor pentru reforma agrară din 1921. având desemnat ca reprezentant al lor pe Gheorghe Ioan Roşu. învecinată la răsărit cu moşia Topoloveni şi moşia Suciteanca. în prezenţa a 50-60 de săteni. 34 Ibidem. Zamfirescu şi notarul R.50 ha teren cultivabil 35 . în comuna Căteasca nu mai apar aceşti proprietari enumeraţi mai sus. f. plugar din comună (preşedintele obştii) şi proprietarul Constantin Zamfirescu. Aşa cum reiese din procesele-verbale încheiate de Comisia locală de expropriere de pe lângă Judecătoria de Ocol Rural Rociu. registre 5/1895. 2.50 ha). situată în comunele: Căteasca (25.J. .95 ha teren cultivabil 34 .000 lei şi o arendă de până la 8-9.70 ha teren cultivabil 36 .70 ha). 37 D.A. proprietatea moşnenilor din comuna Gruiu.000 lei.00 ha). cu un total de 66.000 lei anual şi moştenitorii G. cu un total de 64. Moşia acestora din urmă era arendată de Vasile Pencu cu suma de 14. la miază-zi cu Ion I.moşia lui Constantin Popescu. situată în comunele: Căteasca (48. 36 Ibidem. s-a consemnat că acesta din urmă deţinea în comuna Căteasca trei trupuri de moşie: 1. dosar 9/1919.

din satul Coşeri. Gheorghe Roşu afirma că era absolută nevoie de „a se crea cămine de casă la şoseaua Căteasca-Piteşti. iar porţiunea expropriată la 93.N. Zamfirescu 38 . 13 . la miază-noapte şi miază-zi cu restul proprietăţii lui C. rămânând teren cultivabil supus exproprierii de 69 ha. locuitorii fiind lipsiţi de cămine şi locuri şi locuitorii din satul Coşeri sunt închişi de o bucată de pământ ce s-a lăsat proprietarului între şosea şi locurile clăcaşilor din acel sat. a stabilit întinderea totală cultivabilă a moşiei lui Constantin Zamfirescu. iar la apa Neajlovului. drumul ce duce din şoseaua principală la râul Argeş prin faţa livezii de pruni a proprietarului şi satul Coşeri. Un trup de moşie învecinat la răsărit cu moşia statului ce aparţine de judeţul Muşcel. 3. cu o întindere totală de 75 ha din care se scad 6 ha zăvoi şi prundiş. Maria căsătorită cu profesorul I. la apus cu apa Neajlovului. şoseaua comunală Prundu-Popeşti şi delimitările locuitorilor Coşeri. Secţia Rociu. pe şoseaua Căteasca-Piteşti. cu şoseaua Căteasca-Piteşti.52 ha fiind aleasă definitiv în două puncte şi anume: 1. la 100 m depărtare de hotarul moşnenilor Popeşti.30 ha.50 ha s-au expropriat în vatra satului Coşeri cuprinse între şoseaua comunală Coşeri. Badea.Zamfira. la miază-zi cu Anghel Dumirescu şi la miază-noapte cu Stelian I. Comisia a III-a Judeţeană de Expropriere Costeşti prin procesul verbal din aprilie 1919. rămânând o suprafaţă cultivabilă de 25 ha. la 292. Această porţiune închidea locuinţele sătenilor din acea parte. Întinderea totală a moşiei Tompa era de 619 hectare teren cultivabil. Reprezentantul sătenilor. neavând nicio ieşire la şosea. începând de la linia distanţată la 150 m din hotarul de miază-zi a proprietăţii C.02 ha se expropriau în partea de miază-noapte a satului Popeşti şi în faţa satului Coşeri. Că deşi s-a expropriat porţiunea de pământ cuprinsă între şoseaua principală Căteasca-Piteşti. 2. din care peste 200 de hectare erau dota din 1916 a fiicei lui Constantin Zamfirescu. cu o întindere de 30 ha din care se scad 5 ha zăvoi şi prundiş. având următoarele hotare: la răsărit. 4. deci este absolută nevoie a se expropria acea fâşie de pământ atât pentru ca locuitorii să aibă acces la şosea cât şi pentru a li se putea da locuri de casă. dosar 1/1919. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). dar 38 Idem. Zamfirescu. Angelescu. 89. la apus cu moşia locuitorilor din comuna Oarja. la miază-noapte cu Din Zamfirescu.

din ograda de pruni din satul Coşeri. pe lângă capul despre apus. deci cer să se mai exproprieze şi locul de la râul Argeş ce se zice că este grădinărie de zarzavat. proprietarul „susţine că pretenţiunea locuitorilor este prea exagerată deoarece […] s-a dat locuitorilor cea mai mare parte spre şosea şi cererea nu e decât o ambiţiune a unora dintre săteni. peste pârâul Neajlovul”. registru 25/1920. un drum de trecere cu o lăţime de opt metri din locurile clăcaşilor până la şoseaua comunală ce merge la râul Argeş. despre şosea. să se lase prin proprietatea sa. […] iar grădina de zarzavat este exclusă de la expropriere fiind necesară pentru gospodăria proprietăţii rămase neexpropriată”. Afară de proprietăţile din comuna Căteasca. Argeş. 39 Idem. 14 . lăsându-i pe lângă pădure o fâşie foarte îngustă de pământ de care nu se poate servi la suhatul de vite ce are în acea parte şi cere ca porţiunea de pământ cuvenită locuitorilor să se ia mai îngustă şi să se completeze în lungul moşiei. iar în prezent. parchetate şi zugrăvite. acoperită cu tablă de fier şi zinc. că de altfel se vede pe plan că locuitorii clăcaşi din satul Coşeri au ieşire la şosea atât spre drumul ce merge la râul Argeş cât şi pe lângă ograda de pruni pe unde există un drum lăsat de dânsul. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). Acesta mai susţine că „rău s-a expropriat o porţiune aşa de lată spre şoseaua Căteasca-Piteşti.000 lei.un corp de case pentru proprietar. […] Reprezentantul obştii sătenilor susţine că în ce priveşte drumul pe lângă ograda de pruni nu este utilizabil şi este foarte îngust.J.A. registru 25/1920. există o stradă denumită Zamfireşti. construcţie nouă având 12 camere de zid. Constantin Zamfirescu deţinea şi moşia Bascovul 40 din comuna Bascov care a fost expropriată prin procesul-verbal din iunie 1919 al Comisiei a II-a Judeţeană de Expropriere Argeş cu o suprafaţă iniţială de 25. Decizia din 1920 a Comisiei de expropriere Argeş era definitivă şi „obliga pe proprietarul moşiei ca pentru a avea acces la drumul public şi locuitorii. sătenii nu mai au porţiunea de pământ ce li se cuvine. 40 Din comuna Bascovele făcea parte şi satul numit Zamfireşti. evaluate la 250. apaţine de comuna Cotmeana.acea porţiune de pământ este uzurpată de proprietar de la locuitori şi dacă s-ar câştiga procesul de revendicare ce au pornit. 41 D. În ceea ce priveşte inventarul imobil şi agricol acesta deţinea în comuna Căteasca: . de care drum să se servească toţi locuitorii” 39 .60 ha teren arabil de-a lungul drumului Piteşti-Vâlcea. la periferia oraşului Piteşti. în apropierea pădurii Trivale.N. Islazul din comuna Bascov făcea parte tot din moşia acestuia 41 . Totodată. La rândul lui. iar proprietarul îl poate închide oricând va voi”.

capacitate la 50. 80 de oi.000 lei. evaluate la 70.2 magazii de scânduri acoperite cu tablă. cazan de aramă de 26 dl. de zid.o mică fermă pentru creşterea porcilor la eleşteu compusă dintr-o casă de zid acoperită cu tablă cu două camere.000 lei. .000 lei. .000 lei.000 lei. evaluate la 60.000 lei. iar restul de scândură. .000 lei. la 70..un corp de case la conac. la 50. de zid acoperite cu tablă având patru camere parchetate şi zugrăvite. .000 lei. . acoperit cu tablă.cinci pluguri cu câte o brazdă la 2.un trior la 500 lei. acoperit cu stuf la 5.000 lei.o batoză de bătut porumb la 20. . la 50. de cărămidă cu ciment. capacitate totală de 40 vagoane. .000 lei. .o […] pentru maşini agricole învelită cu tablă la 10. .500 lei. . .500 lei.p.o povarnă de zid acoperită cu tablă cu instalaţie pentru fabricat ţuică. motor cu benzină de 45 cai putere la 80.000 lei. .un alt corp de case cu 2 încăperi mari de zid acoperit cu tablă. . evaluat la 30. . 9 vaci cu lapte.un autotractor cu 6 brazde de 85 c. evaluate ambele la 60.o garnitură de treierat păioase la 100. . acoperit cu tablă cu două camere. un pătul mic pe furci acoperit cu şiţă şi o şatră de porci evaluate la 10. acoperită cu tablă cu 2 pietre de măcinat. Era vorba de un total al averii estimat la 951. lungime 50 m fiecare.000 lei.un corp de case tot pentru stăpân.500 lei.000 lei.100 capete de porci.000 lei.o vânturătoare la 1. .000 lei. cu două compartimente şi camere de servitori şi pod de fân.un grajd sistematic.o semănătoare în rânduri la 1.000 lei. 15 .două pătule mari pe furci acoperite cu tablă cu pereţi de nuiele.un pătul de fân cu adăpost de vite. .o moară. antreu şi pivniţă de vinuri la 30. jumătate de zid. 11 junci şi 5 cai. . 10 boi.

foste sedii ale instituţiilor comuniste locale. 2009. Conacul din Coşeri–Dutina (Foto 1 şi 2) şi Căteasca (Foto 3).Fostele conace proprietatea familiei Zamfireştilor naţionalizate în perioada comunistă. 16 .

Comisia a III-a Judeţeană de Expropriere Costeşti prin procesul-verbal din aprilie 1919. strada Gramont. lângă Grădina Icoanei). prin stabilirea unei cote maxime intangibilă de 200 ha. în suprafaţă de 200 de ha (deşi în măsurătorile cadastrului apare cu suprafaţa de teren agricol de 220 ha). 12 (a avut domiciliu şi în strada Columb. Conform tabelelor de împroprietărire urmau să fie expropriate iniţial 34.10 ha. Zamfirescu urmărea ca suprafaţa de teren agricolă de 199. să fie scutită de o nouă expropriere. Porţiunea expropriată era aleasă definitiv în partea de miază-noapte a satului Coşeri. prin decizia din anul 1920. peste care mai adăuga 10 ha. din care scăzându-se 5 ha zăvoi şi prund nesupuse exproprierii. făcând dovada existenţei unui inventar agricol important. precum şi suprafaţa de pământ stabilită ca fiind cotă intangibilă. În urma apelului proprietarului. Moşia acesteia se învecina la răsărit cu moşia Urlăţeanca. Sima. dosar 1/1919. Secţia Rociu. 43 Idem. Astfel. a stabilit întinderea totală cultivabilă a moşiei Mariei I. C. atât inventarul agricol deţinut de proprietar. la miază-noapte cu cumpărători Alexandru Marin Voicu şi Tudora Constantin Marin Voicu. iar la răsărit cu restul proprietăţii Maria I. la miază-zi cu proprietatea lui Constantin Zamfirescu şi la miază-noapte cu proprietarul Gheorghe N. cu domiciliul în Bucureşti. dosar 26/1919-1943. căsătorită cu profesorul Ioan N. 17 .N. la apus cu moşia Cacaleţi de Sus. cu următoarele hotare: la apus se învecina cu proprietatea moşnenilor din Cireşu. *** Comisia locală de expropriere Rociu consemna că Maria C. fiica lui Constantin Zamfirescu.45 hectare rămasă după prima expropriere. fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş. ce aparţinea moşnenilor din comuna Gruiu. Angelescu. cotă pentru păşunatul vitelor sale. consemna părerile părţilor implicate. la răsărit cu zăvoiul Argeşului. dar fără câştig de cauza 42 . rămânea o întindere cultivabilă de 195 de ha. Proprietarul considera că „rău s-a declarat expropriată jumătate din grădina de zarzavat deoarece proprietarul are acolo instalaţiuni speciale pentru grădinărie şi de 42 Idem. la 220 ha teren cultivabil din care se expropria 45. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921).N. Angelescu. Zamfirescu. Se specifica că din lunca Argeşului să se ia numai jumătatea dinspre miază-noapte şi cu obligaţie pentru săteni ca drumul de sub acea coastă să-l lase liber de trecere şi pentru proprietar spre cealaltă jumătate a moşiei din lunca Argeşului 43 . Sătenii vor contesta. Comisia judeţeană de expropriere Argeş. nr.50 ha. avea fâşie de moşie tot în trupul Tompa prin actul dotal din 1916. Angelescu din satul Coşeri.

fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş. iar nu grădinărie. la miază-zi cu moşia Răteşti-Furdueşti ce aparţinea moşnenilor din comuna Răteşti. tot restul de teren cultivabil ce mai rămâne în zisa moşie. 45 Idem. Însă prin sentinţa civilă din martie 1936 s-a rectificat suprafaţa de 24. În decizia finală dată de Comisia de Expropriere Argeş a contat „că în speţă din lucrările de expropriere şi actele de la dosar. rezerva proprietarei Maria Angelescu cota intangibilă de 150 ha în moşia „Tompa” şi declara expropriată pentru înfiinţarea de păşune comunală în folosul comunei Căteasca. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). *** Comisia locală de expropriere Rociu consemna că Ioana C. dosar 24/1919-1939. 18 . deţinea moşia Căteasca.50 ha declarată expropriată pentru înfiinţarea de păşune comunală deoarece la măsurătoarea finală făcută de organele cadastrului s-a constatat că suprafaţa rămasă de expropriat era de doar 14. fiind supus inundaţiilor”.50 ha. Zamfirescu. nu se constată că proprietara Maria I. spre a i se putea rezerva suprafaţa de teren necesară pentru păşune peste cota intangibilă”. Angelescu a făcut înaintea Comisiei de Ocol dovada de numărul vitelor ce posedă dânsa şi personalul moşiei.altfel nici nu este folositor sătenilor acel loc. soţia lui Constantin Zamfirescu. la apus cu moşia lui Petre Mihăescu şi moşia Alexandrina Vioreanu. Zamfirescu avea o întindere 44 Idem. Comisia Judeţeană de Expropriere Argeş. Deşi proprietarul nu a reuşit să facă dovadă că are grădină de zarzavat permanentă în lunca Argeşului şi că se află pe ea lucrări speciale pentru acest scop. că nu are nicio instalaţiune specială ci numai anul precedent exproprierii a fost destinat de proprietar pentru cultura zarzavaturilor”. care va veni în continuarea terenului cultivabil pentru împroprietărire în anul 1919. care se învecina la răsărit cu moşia lui Virgil Gussi. În anul 1923. în suprafaţă de 24. Avocatul G.N. Comisia consideră că dacă „acea porţiune de teren din lunca Argeşului nu s-ar da sătenilor ar fi ca ei să nu poată avea acces la râul Argeş pentru adăpatul vitelor” şi respinge apelul proprietarului ca nefondat 44 . iar la miază-noapte cu Radu Dumitrescu. reprezentantul obştii sătenilor susţinea că „tot locul expropriat în lunca Argeşului este de arătură. la preţul fixat iniţial de 2200 lei pentru fiecare hectar. registru 25/1920.50 ha 45 . Pitică. Proprietatea Ioanei C.

dosar 87/1922. 19 . În 1924.5520 ha din care se expropriau definitiv 22. pe lângă cele 150 ha teren agricol cultivabil. Angelescu. Din suprafaţa de 190 ha teren cultivabil trebuia iniţial să fie expropriată în vederea împroprietăririi ţăranilor circa 31. însă pentru stabilirea valorii băneşti ce revenea foştilor proprietari. Porţiunea expropriată era aleasă în marginea de apus a satului Căteasca. Prin decizia din 1924 a Comisiei judeţene de expropriere a fost respinsă ca nefondată petiţia sătenilor. Marin Dedu şi alţi 29 de săteni din comuna Căteasca au contestat lucrările cadastrale realizate de Florea Nicolae. compensaţie necesară pentru păşunatul vitelor proprietarei 47 . Prin decretul-lege nr. exproprierea prin despăgubire. dosar 4/1924. având următoarele hotare: la răsărit şi miazăzi se învecina cu delimitările satului Căteasca. Zamfirescu şi Maria I.N. Zamfirescu. La lucrările finale ale direcţiei cadastrale s-a stabilit suprafaţa moşiei cultivabile la 180. şi în special Constantin Zamfirescu.10 ha. referitor la măsurătoarea moşiilor Căteasca şi Tompa aparţinând celor trei proprietari: Constantin Zamfirescu. 47 Idem.60 ha. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). raportat la întinderea totală a moşiilor. i se recunoştea proprietarei Ioana C. 48 Ibidem. Ioana C. Secţia Rociu.90 ha teren agricol. Zamfirescu 46 . a stabilit întinderea totală cultivabilă a moşiei Ioanei C. pe motiv că măsurătorile cadastrale nu erau încheiate 48 . 3. Zamfirescu. iar la miază-noapte şi apus cu restul proprietăţii Ioanei C. zăvoiul şi prundişul Argeşului.totală de 200 ha din care se scădeau 10 ha reprezentate de conacul moşiei. în aceeaşi comună sau chiar sat. Prin hotărârea din martie 1924 a Comitetului Agrar. Comisia a III-a Judeţeană de Expropriere Costeşti prin procesul verbal din aprilie 1919. Majoritatea oamenilor politici ai vremii au fixat ca regulă.3636 ha. în cotă intangibilă stabilită prin hotărârea Comisiei judeţene de expropriere Argeş din ianuarie 1923. via. încă 5. Bineînţeles că proprietarii acestor moşii. dosar 1/1919. au existat diferenţe de apreciere datorate calităţii extrem de diferite a terenurilor expropriate.697/1918 se 46 Idem. situată în satul Căteasca la 184 ha teren cultivabil din care se expropriau 28. delegatul Direcţiei Cadastrului. iar împărţirea terenurilor între membrii familiei a însemnat o cotă mult mai mică de teren agricol expropriat. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). au dorit păstrarea terenurilor din lunca Argeşului deoarece acestea erau mult mai bune din punct de vedere agricol.

În 1874. f. Constantinescu din Răteşti cu arendă anuală de 1.500 lei. 51 Idem. În ceea ce priveşte preţul de vânzare al acestor proprietăţi. acte care s-au legalizat la Tribunalul Argeş la nr. registru 22/1892. Şandru.stabilea valoarea terenurilor expropriate în funcţie de următoarele criterii: „preţul de vânzare. Reforma agrară din 1921 în România. 216. dosar 36/1927. În 1922. 53 Idem. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). Dumitru Velcescu avea moşii în comunele Cacaleţii de Jos. impozitul funciar şi oricare altele. Comisia de Expropriere Costeşti stabilea un preţ iniţial de 1200 lei pentru terenurile mai fertile din lunca Argeşului şi între 600-800 lei pentru restul terenurilor 50 . registre 5/1895.R. Exproprierea. 112-114. p.. în anul 1895. 1817. III. Conacul moşiei era „compus dintr-o casă de 49 D. Moşia Gruiu-Furdueşti avea în anul 1896 aproximativ 1. 3/1845. proprietar şi arendaş din comuna Cacaleţi de Jos pentru suma de 200.2. Piteşti – m. fond Tribunalul Judeţului Argeş. La 27 februarie 1892. evaluarea făcută de instituţiile de credit.500 lei. dosar 1/1919. 6/1896. Editura Academiei R. la Curtea de Apel Bucureşti. 550 pogoane izlaz. Bucureşti) cu titlul de moşie părintească în virtutea actelor de partaj intervenite între acesta şi fraţii săi. aprecierea calităţii pământului dată de specialişti. Secţia Rociu.000 lei.J. 10 pogoane livezi de pruni roditori şi 35 pogoane de fâneţe. 1975. 300 pogoane pădure de 10-12 ani.200 lei/ha51 . Comuna Gruiu Moşia Gruiu-Furdueşti a aparţinut familiei Brătianu. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). s-a fixat preţul definitiv al celor 28. iar în 1876 inginerul hotarnic P. iar în anul 1896 moşia lui C.200 pogoane locuri de arătură. tot din comuna Răteşti 53 . Cacaleţi-Cireşu şi Răteşti-Furdueşti în valoare de 230-250. Totodată.820 lei sau 2. fond Camera de Comerţ şi Industrie Piteşti. venitul net la hectar. Protopopescu.N. Buescu întocmeşte planul de hotărnicie al moşiei Gruiu. moşiile Gruiu şi Rudeni din judeţul Argeş aparţineau tot lui Dumitru Brătianu care le ipotechează Creditului Funciar Român din Bucureşti. 50 D. 8 iunie 1892. Brătianu (n.S. acesta vinde moşia lui Dumitru Velcescu (1851–1915). 20 . pentru suma de 107.000 lei52 . Argeş. Bucureşti. Zamfirescu la suma de 61. fiind stăpânită de Dumitru C. preţul regional de arendare.10 hectare teren agricol expropriat din proprietatea Ioanei C. 17/1848 şi 30/1860. 52 Idem. ţinea în arendă moşia lui C.A. dar nu va putea trece în niciun caz preţul regional de arendă înmulţit cu 20” 49 .

arendaş are dreptul de a o tăia în timpul arendării. Popescu pe o perioadă de 6 ani. vie roditoare în mărime de un pogon. 12 (colţ cu strada Scaune) 55 .000 lei de către Alexandrina D. învelită cu şiţă pentru bucate. la apus cu moşnenii din Rociu. nr. 54 Idem. proprietara încheie la Tribunalul Olt. În această perioadă arendaşul putea cultiva moşia „după cum îi va cuveni”. În 1896. „În dreptul de tăiere al pădurii nu intră arborii izolaţi şi boscheţii ce se găsesc pe moşie. va defrişa partea de pădure care este bună pentru cultură şi va opri pentru izlaz partea care este apătoasă”. Din 23 aprilie 1909. dosar 107/1922. antreu. un pătul de 24 furci. Otolescu de care divorţează în 1900). o magazie de bârne. actul de arendare pe 6 ani cu Constantin Zamfirescu din Căteasca pentru suma de 11. în aprilie 1903. adică partea ce începe dincolo de eleşteu. învelit cu şiţă. Actul de arendare a fost întocmit la Câmpulung. moşia se învecina la nord şi la răsărit cu proprietatea Căteştii a lui Ion Ghica. la domiciliul proprietarei din strada Polonă. învelită cu şiţă. fostă proprietate a generalului Atanasie Călinescu.000 lei. până la capul moşiei”. acont pentru preţul pădurii de pe moşie. cinci curcani. iar în ceea ce priveşte pădurea „dl. la expirarea primului contract de arendare. Vioreanu (căsătorită cu P. o altă casă cu două camere construită din bârne pe temelii de zid. construită din patru camere. strada Cantacuzino. închisă de jur împrejur cu gard de nuiele.200 lei anual şi 4. cât numai pădurea care se compune din două părţi. arendaşul era obligat prin contract „a mai da în fiecare an câte zece gâşte. la Tribunalul Muscel. doi purcei şi 200 de ouă”. 21 . Moşia a fost scoasă la licitaţie publică de Creditul Funciar Român la 18 iulie 1901 fiind adjudecată pentru suma de 91. 38. pentru suma de 8. fostă a lui G. Vasiliu şi cu moşia Rociu (Pădurea Roceanca era proprietatea Eforiei Spitalelor Civile). un şopron pe zece furci. Alexandrina Vioreanu arendează moşia Gruiu-Furdueşti lui Tache I. Berislăveşti şi Şerbăneşti 54 . dosar 12/1926. învelită cu şiţă. în lungime ca de 12 stângeni. nr. bucătărie şi cămară cu sală pe trei părţi. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921).bârne cu temelie de zid. cu moşia Roceni şi cu proprietatea Cacaleţi de Rovine a lui Mihail Ganciu. iar plata arenzii se făcea anual în Bucureşti. la sud cu moşia Furdueşti a lui Petrache Mihăescu.000 anual. Totodată. învelit cu şiţă pentru trăsuri şi lângă case. La scurt timp de la cumpărare. 55 Ibidem. domiciliată în Bucureşti. iar pe moşie erau trei heleştee şi un puţ”.

fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş. acoperită cu papură. conform art.020 lei anual. iar în anul 1921. cu 2 camere.000 lei. restul moşiei rămasă după expropriere de 125 ha celor patru locuitori din comuna Gruiu: Şerban şi Neculae Cârstea. Proprietăreasa îşi rezerva la conacul moşiei o cameră „în partea de răsărit spre a o locui când voi veni la moşie” 56 . toate imobilele fiind evaluate la valoarea de 50. 174 din 21 56 D. învelit cu şiţă. Fiind mulţumită de contractul cu Constantin Zamfirescu. îşi aveau vitele învoite la păşunat pe moşia Gruiu-Furdueşti 57 . proprietara prelungeşte în 1915 arendarea moşiei cu încă 6 ani pentru suma de 13. 4. prin decizia din august 1920. se va face ulterior. la miază-noapte cu cumpărătoarea Obştii „Dreptatea” din comuna Gruiu şi la răsărit cu restul proprietăţii apelantei. iar inventarul agricol era inexistent. arăta că în conformitate cu „art. pentru suma de 80 lei la hectar. 1 şi 6 din Decretul-Lege no. un pătul pe furci. un grajd de nuiele acoperit cu şiţă. În cea ce priveşte inventarul imobil al moşiei. o altă casă care a servit de bucătărie. cu gard de nuiele. Argeş. proprietatea Alexandrinei Vioreanu avea o întindere de 496 ha teren cultivabil din care s-au declarat expropriate 257. Moşia acesteia a fost cultivată înainte de război numai prin arendare sau în dijmă de locuitorii din satul Cacaleţi de Jos care. stabilirea întinderii proprietăţii expropriabile şi determinarea întinderii părţii expropriate. o magazie de ostreţe de stejar.A. 28 din Decretul Lege no. o altă şatră pe furci. 3.697 din 15 august 1918. în acelaşi timp. se apreciază de către comisiunile judeţene de expropriere numai în mod aproximativ. Ion Tănăsescu şi Florea Şerban Gheorghe. dosar 205/1922-1923. 57 Ibidem. fiind format: dintr-o casă nelocuită din paiantă.N. acesta era destul de „subţire”. acoperită cu şiţă. Comisia Centrală Judeţeană de Expropriere Argeş.839 publicat în Monitorul Oficial no. iar stabilirea definitivă a întinderii moşiei expropriate şi determinarea părţii expropriate stabilindu-se definitiv (în) hotarele ei. acoperită cu tablă. o şatră pe furci. 22 .60 ha cu următoarele hotare: la apus cu moşnenii Roceni. dosar 42/1922. În 1920. acoperită cu şiţă. proprietara susţinea că Comisia Judeţeană de Expropriere a stabilit greşit întinderea totală cultivabilă a moşiei sale şi astfel s-ar fi expropriat o întindere de teren agricol mai mare decât trebuia.J. Comisia a III-a Judeţeană de Expropriere Costeşti prin procesul-verbal din septembrie 1919 a stabilit că moşia Gruiu-Furdueşti. compusă din 7 camere şi o sală. la miază-zi cu proprietatea lui Petrache Mihăescu.

Tot în anul 1920. 61 D.. Pitică din Argeş. 1879 – m. Argeş.A. unui grup de patru persoane reprezentate de avocatul G. Buican şi Ion Radu Dumitrescu din comuna Oarja. dosar 42/1922. La scurt timp vinde aceeaşi suprafaţă Obştii de Cumpărarea „Dreptatea” 60 din comuna Gruiu formată din 77 de membri. 390). va aplica cota legală la suprafaţa exact constatată” 58 . p. pentru suma de 100. registru decizii 25/1925. preşedintele acesteia fiind preotul Marin Petculescu (n. 3697/1918 a fost vândută Obştii de Cumpărare „Dreptatea” din această comună Gruiu cu actul sub semnătură privată cu data de 27 decembrie 1920” 61 . După prima expropriere. doamna Vioreanu vinde 50 de hectare teren agricol lui Gheorghe A. Prin procesul-verbal din 1922. vinde restul moşiei rămase după expropriere. Comisia îi rezervă proprietăresei cota intangibilă de 100 de ha la care se adăugau cele 20 de ha pentru 58 D.N. 23 .J.N. Op. mai mult. 60 Obştile de cumpărare care s-au format pentru achiziţionarea marilor moşii au avut în vedere exclusiv rentabilitatea şi au fost întotdeauna pur ţărăneşti (A. Argeş. Golopenţia. la rândul lor. cu privire la aceşti cumpărători.A. Alexandrina Vioreanu fiind convinsă „prin dol şi machinaţiuni” de iminenţa unei noi exproprieri. 59 Ibidem. De aici au rezultat mai multe litigii funciare care nu s-au rezolvat nici prin decizia definitivă a Comisiei Judeţene de Expropriere Argeş cu nr. iar aceştia.noiembrie 1919. dosar 12/1926. fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş.000 lei. Comisia de Ocol pentru Expropriere de pe lângă Judecătoria Ocolului Rural Rociu. cit. Ioan Voiculescu 59 .J. hotărăşte ca proprietarei să i se rezerve cota intangibilă de 100 de hectare. 1954) din Gruiu care menţiona că „această moşie [Gruiu-Furdueşti] în suprafaţă aproximativă de 140-170 ha ce au rămas în urma exproprierii făcute pe baza decretului- lege nr. că vânzarea moşiei către dânşii este inexistentă sub raportul aplicării legii agrare deoarece nu este făcută în loturi de până la 10 ha cum cere articolul 3 din legea agrară a Vechiului Regat şi. prin actul autentificat la Tribunalul Ilfov. din care se scădea vânzarea celor 50 de hectare către locuitorii din comuna Oarja. 114 din 1 mai 1923 care statua: „Comisia a respinsul apelul numitei obşti. nici nu poate fi redusă la câte 10 ha de fiecare cumpărător căci nu s-au făcut şi nici măcar nu s-a cerut de numiţii cumpărători să facă dovada că sunt cultivatori de pământ”. învăţătorului din satul Gruiu. fond Comisia de Expropriere Argeş (1921). în aprilie 1920. prin delegatul Direcţiunei Cadastrului care dacă va constata la măsurătoare că suprafaţa terenului supus exproprierii este mai mare sau mai mică. au arendat porţiune de teren cumpărată. Dumitru Şerbănescu şi primarului din Căteasca. precum şi a celor patru cumpărători arătaţi mai sus motivând.

591 m. Argeş.. iar proprietăreasa doar restul de 70 ha de teren agricol cultivabil rămas după expropriere 62 . moşia Gruiu- Furdueşti avea două trupuri: trupul de miază-noapte mai mic. adică de 40 de ori mai mult decât suma de arendare a unui hectar de teren agricol (70 lei) 65 . 62 Ibidem.p. deci cu 58 ha şi 4409 m. În baza legii agrare şi a păşunilor comunale. însă conform legii agrare „atunci când un sătean cultivator de pământ cumpără mai mult de 10 ha.J. etc.800 lei/ha. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921). însă în urma măsurilor definitive de cadastru din aprilie 1926. Conform măsurătorilor provizorii ale cadastrului din 1921. 66 . islazul comunal al comunei Gruiu. preţul stabilit a fost de 2200 lei pentru fiecare hectar expropriat.800 lei.N. dosar 84/1919-1927.A. moşia Tompa proprietatea lui C. Suprafaţa totală a moşiei acesteia. vie. Argeş. Iniţial.645. însă în urma apelului făcut de Alexandrina Vioreanu prin care cerea suma de 20.N. în care intrau şi suprafeţele de teren care nu făceau obiectul exproprierii (pădure.48 lei 64 . 65 D.) era de aproximativ 600 de hectare. apa Neajlovului şi restul de proprietate al Alexandrinei Vioreanu. 63 D. întinderea totală a terenului măsurat a fost de 454 ha şi 1320 m. livezi. vânzarea se reduce la 10 ha”. dosar 42/1922. fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş. mai puţin decât suprafaţă prevăzută iniţial în hotărârile de expropriere. mai mare. Pentru această suprafaţă i s-a plătit proprietarei suma de 557. cu hotarele. Curtea de Apel Bucureşti a decis ca suma finală de despăgubire să fie de 2.J. dosar 12/1926. cumpărătorii orjeni stăpâneau în continuare în anul 1932 cele 50 de ha. cele două trupuri fiind traversate de râul Neajlov.000 lei la hectar. cu hotarul Furdueşti proprietatea lui Petrache Mihăescu. şi s-a dispus rectificarea suprafeţei expropriate la 199 ha şi 1.p. Cu toate că exista decizia definitivă a instanţei. trupul de miază-zi. dosar 12/1926.591 m.p. 24 .p. pădurea Roceanca a Eforiei Spitalelor Civile. dosar 12/1926 64 Ibidem. 66 Ibidem.A. Zamfirescu. cu moşia Gănciuleasca proprietatea locuitorilor din comuna Gruiu şi şoseaua Gruiu- Furdueşti. Obştea moşnenilor din comuna Gruiu deţinea la 10 aprilie 1926 circa 307 ha teren agricol 63 .p. pentru suma de 303. s-au expropriat din nou circa 108 ha şi 5000 m. suprafaţa totală expropriată ajungând la 307 ha şi 6.cumpărătorii din Oarja deşi aceştia cumpăraseră 50 de ha.

În urma căsătoriei cu Joiţa au avut împreună o fată şi cinci băieţi: Elisabeta căsătorită Dumitrescu. *** Tot în comuna Cacaleţii de Jos (Gruiu).S. Ionel. fost sediu al G. 25 .-ului din Gruiu (Foto 2). Badea şi Constantin (Din) Velcescu. Nicolae.A. Conacul lui Velcea Velcescu căsătorit cu Puina. deţinea între anii 1895 şi 1896 moşii în valoare de 35-40.A. 2009. Velcea.-ului şi grădiniţei de copii din satul Gruiu (Foto 1) şi conacul lui Ionel Velcescu (1894- 1936). fost sediu al C. 6/1896.P. 112-114. 67 Idem.000 lei şi vie în comuna Valea Mare. judeţul Muşcel.000 lei67 . registre 5/1895. Conacele descendenţilor lui Ioan Velcescu naţionalizate în perioada comunistă. Totodată. arenda moşia cu locuri de arătură şi pădure a lui Mihail Ganciu din Cacaleţii de Jos cu o valoare de 40. Acesta din urmă. fond Camera de Comerţ şi Industrie Piteşti. deţineau proprietăţi fiii lui Din Velcea Ploieşteanu căsătorit cu Badea şi anume: Dumitru (1851–1924) şi Ioan Velcescu (1855– 1929). f.000 lei şi arendă anulă de 2.

de la Mariţa M. Ioan Velcescu şi-a extins proprietatea funciară prin numeroase schimburi şi mai ales cumpărături de terenuri: de la Elena Romanov domiciliată în Bucureşti. 12. pentru suma de 5. pentru 600 lei). un trup de 5 ha pământ cultivabil Faşa Bătrâna. 68 Idem. de la Iancu.125 lei). după cum urmează: 1. 6. căsătorită cu C. pentru suma de 3. un trup de 5 ha pământ cultivabil la Băniceasca.000). un trup de 5 ha pământ cultivabil la Cănteasca şi Nedelea. un trup de 2 hectare pământ cultivabil la Toşoaica. satul Furdueşti (pădurile nu sunt cuprinse în suprafeţele prezentate). 4. 26 . moşia lui Ioan Velcescu era foarte fărâmiţată. un trup de 5 ha pământ cultivabil la Branişte. dosar 122/1922. de la Nedelea Dragomir (1902).000 lei). Elisabeta M. 68 . 11. Zoe Slăvescu (căsătorită Aricescu). Începând cu anul 1886 şi până în 1921. 31 stânjeni în comuna Cacaleţi de Jos cu suma de 8. un trup de ½ ha la Stan Şchiopu. de la Elena M. Trandafir şi Anghel Dumitru din comuna Cacaleţi de Jos (1891 şi 1894). 5. de la Soare Anghel Dumitru (1914) etc. Ecaterina Slăvescu (1901. 8. 2. de la familia Mincă şi Tarsiţa Slăvescu cu proprietăţi în comuna Răteşti şi moştenitoarele acestora fetele Ecaterina şi Zoe Slăvescu (1896. un trup de 5 ha pământ cultivabil Meiuşeasca şi Nedelea. De aceea. pentru suma de 15.000 lei (1886). un trup de 6 ha şi 50 arii pământ cultivabil la Căniteasca şi Stan Paicu. fiind formată din 13 trupuri de moşie în comuna Gruiu şi un trup în comuna Răteşti. un trup de 25 ha pământ cultivabil la Romanova. Slăvescu (1902. un trup de 5 ha pământ cultivabil la Tropăneasa. un trup de 10 ha şi 50 arii pământ cultivabil la Motroceasca. 7. un trup de 2 ha pământ cultivabil la Gruiu Vechi. 9. de la Anghel Radu (1902). Constantinescu. Slăvescu (1902. Constantinescu (1899. pentru 500 lei). 3. 10. fond Comisa de Expropriere Argeş (1921).D. de la Veta C. Slăvescu. de la Ioana Gheorghe Ioan Nicolae (19 decembrie 1909).

adică un total de 83. recalculându-se cota conform scării de expropriere s-a stabilit definitiv suprafaţa de expropriat de 38 ha şi 510 m. Ioan Velcescu a contestat măsurătorile cadastrale considerând că s-a expropriat o cotă prea mare din suprafaţa agricolă deţinută şi că nu i s-a acordat teren de acces la restul proprietăţii sale din trupul moşiei Răteşti-Furdueşti. . .90 ha) dintr-un total de 200 ha teren agricol. 27 .000 lei. un trup de 6 ha cu pruni pe el în sat. de zid. dosar 8/1927. . evaluată 30.000 lei. Astfel. 13.30 ha teren din trupul moşiilor Răteşti-Furdueşti (11. s-a constatat că proprietarul deţinea 203 ha şi 7510 m. evaluată lei 80. 69 Ibidem. pentru care proprietarul a primit din partea statului 2.p. În baza Decretului-Lege nr.. construcţii şi instalaţii necesare gospodăriei şi exploatării moşiei care s-au evaluat la preţul mijlociu din localitate pe ultimii cinci ani. Proprietarul avea la data de 1 februarie 1921 următoarele investiţii în inventar.40 ha 70 . iar la etaj 4 camere.o magazie de ostreţe acoperită cu şiţă tot pentru vase. (erau scutite de la expropriere pădurea de aproximativ 17 ha şi albia râului Neajlov). din total proprietăţii de 223 ha şi 2782 m.o povarnă mare de paiantă (ostreţe) acoperită cu şiţă pentru vase. 14. un antreu. 3697/1918 i s-au expropriat iniţial 34. evaluată 20. Boagiu.p. astfel: Clădiri necesare gospodăriei: . În urma măsurătorilor definitive ale moşiilor Gruiu şi Furdueşti efectuate de către delegatul cadastrului L. având jos două camere şi o pivniţă.000 lei. 70 Ibidem. la 13 aprilie 1927.40 ha) şi Gruiu (22. 15. dosar 56/1922.p. un trup de 79 ha pământ cultivabil la Minculeasa 69 .20 lei.un corp de case cu etaj acoperit cu tablă. o sală şi balcon.000 lei.510 m.712.200 lei de fiecare hectar. teren agricol expropriabil. iar Comisia Judeţeană de Expropriere Argeş prin decizie definitivă a dispus ca în trupul moşiei Gruiu să se exproprieze suprafaţa de teren agricol mai mare de 26 ha şi 6.p.un alt corp de case de paiantă acoperite cu şiţă cu trei camere. şi în trupul moşiei Răteşti-Furdueşti suprafaţa de 11.

Bunurile i-au fost evaluate la un total de 336. 20 porci mari şi mici şi 6 oi.000 lei.000 lei. patru pluguri. o vânturătoare.două cazane pentru fabricat ţuică 10.000 lei 71 .000 lei. .patru pătule pe furci acoperite cu şiţă. 2 mânzaţi. 10 boi. . dosar 56/1922.000 lei. .000 lei. pe furci. . Vite: .o altă magazie tot de ostreţe acoperită cu şiţă.000 d. şiţare de nuiele din care unul cu o polată mare acoperită cu tablă capacitatea 15 vagoane evaluată 25. .o şatră pentru vite pe furci de stejar jumătate închisă cu ostreţe acoperită cu şiţă 15. 5 vaci.000 lei.două şatre (saiele) pentru vite.. două care pentru boi. evaluate 13. acoperite cu stuf evaluate 5.şase cai şi 2 catâri.o altă magazie neterminată din 1916 acoperită cu tablă 10. 28 . .l. cu polată în două părţi.o magazie de ostreţe acoperită cu şiţă cu temelie de zid şi păvuită dedesubt.000 lei. . . evaluate 20. 5 viţei. capacitate trei vagoane. două brişte de cai. două grape de fier. .alte diverse clădiri mici şi împrejmuiri 15. . .000 lei.000 lei. capacitate şase vagoane evaluată 40. 71 Ibidem.două maşini pentru bătut porumb. evaluată 20.diferite vase mari şi mici de stejar cu capacitate de 2.un grajd de scânduri pentru cai cu pod de fân 8.000 lei.o altă magazie de scândură acoperită cu şiţă capacitatea a 2 vagoane evaluată 10.000 lei. Maşini şi instrumente: .000 lei.

Ce a mai rămas din conacul şi acareturile proprietarului şi arendaşului Ioan Velcescu (1855-1929) din Gruiu după naţionalizarea comunistă. 29 . 2009. Fostele sedii ale cârciumii (Foto 1) şi magazinului mixt cooperatist (Foto 2) din satul Gruiu.

J.N. are pe dânsa pădure foarte bună de tufan în două petice. situată în comuna Gruiu. Moşia avea hotărnicie din anul 1892. le vindea „în lipsă de moştenitori de sus şi de jos” 73 . pătul. nu pot ataca cultura. maior C.p. având o întindere de 190 hectare şi 8000 m. moşia moştenitorilor Mihail Ganciu. „Colecţia Documente”.00 ha teren arabil care era scutit de expropriere deoarece se împărţea celor patru moştenitori 72 . magazie. pentru suma de 1. Anton Ostianu. Argeş. *** În anul 1919. întocmită de inginerul hotarnic. rezulta că are un total de 176. În ceea ce priveşte situaţia economică a proprietăţii. 74 Ibidem.I. se consemnau următoarele: „Proprietatea Gruiul a d-lui Mihail Ganciu. Moşia avea pământ cultivabil. legalizat de Judecătoria Argeş. satul Cacaleţi de Jos.315 galbeni împărăteşti. are pământ bun de cultură care se poate în total munci cu înlesnire. a cărei exploatare este foarte uşoară. În ceea ce priveşte istoricul moşiei. casă. grajd. scursorile văilor ce traversează această proprietate sunt seci şi viiturile lor din ploi. dosar 11/1919. comună mare şi oameni muncitori. 73 D. Spiroiu.9665 m). pachetul IX/24. pe proprietate se află o casă ce dependinţe în bună stare. arăta că moşiile „coborâte prin diată de la răposata soţia mea Catinca. fiica răposatului Constantin Zugravu şi aceasta iarăşi moştenire de la răposata Zamfira Foceanca”.A. grădină de zarzavat şi pomi fructiferi. pachetul LV/27. Ghiţă Ganciu. eleşteu cu peşte etc” 74 . iar stânjenul lui Şerban-Vodă s-a calculat cu 1. având în apropiere pentru încărcare gara Leurdeni din judeţul Muscel. De asemenea. fiind situată în partea de sud şi şes a judeţului Argeş. grădină şi ogradă în suprafaţă de aproximativ 137 ha şi 49 ha de pădure de tufan. părintele lui Mihail Ganciu a cumpărat proprietatea Gruiul Nou şi Ploieşteaca din trupul Cacaleţi de Rovină de la Anton Ostianu prin actul autentic din 31 iulie 1857. 72 Ibidem. 30 . până la care se află drumuri foarte bune de comunicaţie şi pod stătător peste râul Argeş. în dreptul satului Căteasca-Popeşti. locuitor în ţinutul Austrii. sau 380 pogoane şi 990 stânjeni pătraţi (unitatea de măsură a fost metrul. având alături cu proprietatea.

Velcescu (căsătorită Zamfir. Circa 1910-1915. căsătorită Grigorescu asupra moşiei din Gruiu precum şi a imobilelor din Piteşti. stânga sus. strada Trivale 75 . au fost scutite de expropriere moşiile lui Dumitru Velcescu (1851– 1915) şi ale fiului său Ion D.N. Cacaleţi de Jos şi Cacaleţi-Cireşu rezulta că aceştia deţineau 154. ţinând în braţe pe fiica Ioana 1910–1986). Velcescu (1874–1924. Ileana. Argeş. funcţionar din Piteşti va cesiona dreptul şi pretenţiile sale la succesiunea tatălui său în favoarea surorii Stella. fond Tribunalul Judeţului Argeş. dreapta sus) şi Dumitru Velcescu (1851–1915. fiica lui Trifon Velcescu şi strănepoata lui Dumitru Velcescu).7433 ha sau 308 pogoane şi 18 prăjini de teren arabil. În 1918. Ioana D. Prin amabilitatea doamnei profesoare de limba şi literatura română şi directoare a Şcolii cu clasele I-VIII din satul Gruiu. grădini şi pomost. urmaşii lui Mihail Ganciu.J. Iuliana Voicu (născută în 1951 în Gruiu. Maria. 31 . Din planul economic întocmit în anul 1906 al proprietăţilor deţinute în comunele Răteşti- Furdueşti. 75 D. registru 3/1917-1918. dreapta jos). Mihai şi Trifon).A. Velcescu (1874-1924) căsătorit cu Rada Dinoci (1891?– 1959) din Cireşu cu care a avut cinci copii (Ioana. Nicolae Ganciu. Ion D. De asemenea. pădure. stânga jos) cu soţia Rada născută Dinoci (1891?–1959.

N. Angelescu şi Constantin Zamfirescu. IV. Calcularea suprafeţei de pământ necesară împroprietăririi în comuna Căteasca s-a făcut iniţial pe baza lotului de 5 ha. agricultorii lipsiţi de pământ. III. adică un total de 172. văduvele de război pentru copii. însă suprafaţa agricolă care a fost expropriată şi era disponibilă era de doar 167. erau 60 de persoane cu 252. dosar 88/1922-1925. la categoria I-III. în baza Î. V. de meserie mecanic care deţinea o garnitură de treierat şi poseda pământul care „s-ar cuveni unui meseriaş” 79 etc. fostă proprietate a Ioanei C. Drăghici sau Dumitru Voinel care a fost scos de pe tabelul de împroprietărire deoarece „nu posedă inventar. Alex. 3697/1918 şi a legii agrare au fost împroprietăriţi definitiv prin procesul-verbal din iunie 1932.0405 ha. şi în moşia Căteasca. Argeş.7993 hectare la care se adăugau rezervele de interes obştesc în suprafaţă de 26.1. mobilizaţii din timpul primului război mondial 1916-1919. fostă proprietate a Mariei I. patru săteni delegaţi şi aveau sarcina de a întocmi tabelele provizorii de împroprietărire.59 ha şi la categoria IV-VI.A. Categoriile celor îndreptăţiţi la împroprietărire erau stabilite în următoarea ordine: I.8402 ha. fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş. VI. Comuna Căteasca Comitetele locale de împroprietărire din Vechiul regat erau formate din: preot. orfanii de război. Niculae A. f 1-51. Şandru.L. În moşia Tompa. IV. ocupaţiunea sa este numai slugărnicia şi a fost declarat de Comitetul local că este un om ce nu poate fi în stare să-şi constituească o gospodărie”.J. agricultorii cu proprietăţi mai mici de 5 ha. Restul majoritar de 132 locuitori au fost excluşi de la împroprietărire ţinându-se cont şi de diferite motive: dezertarea din armată pentru Neculae Gheorghe. fiind admise 121 de persoane cu 511. M.D.. 76 D. 146. II. cit. Erau excluşi de la împroprietărire ţăranii-soldaţi care în 1916 nu au urmat armata retrasă pe frontul din Moldova 77 . p. drumuri de exploatare de 4. Toma. dosar 1/1932. Stan Ionescu. 132. 79 Ibidem.7800 ha 78 . Op.12 ha.85 ha.N. dosar 19/1921-1933. învăţător diriginte. 78 Ibidem. mobilizaţii din campania războiul balcanic din 1913. 49 de locuitori pe 69 de loturi în suprafaţă de 141. nu e muncitor în plugărie. 32 . Zamfirescu. legile din 1921 au considerat suficiente loturile de 5 hectare pentru împroprietărirea ţăranilor din Vechiul Regat 76 . 77 D. Împroprietărirea. Cu alte cuvinte.

fostă proprietate a d. până la completarea suprafeţei disponibile. judeţul Argeş a fost împroprietărit cu drepturile şi obligaţiunile ce decurg din sus citata Lege pe lotul no. Cei îndreptăţi la împroprietărire îşi alegeau amplasamentul terenurilor în ordinea priorităţii.50 ha.888. Bucureşti. Comitetul local de împroprietărire şi o parte din locuitori au cerut „a dispune să se micşoreze lotul de la 4 ha la 2. prin tragere la sorţi. judeţul Argeş. În numele Majestăţii Sale Regelui Ferdinand I. ziua 16. după calculele făcute. În comuna Căteasca suprafaţa lotului de completare nu a fost de 5 ha. Titlu definitiv de proprietate. în care mod se pot bucura. toţi demobilizaţii cu drept de împroprietărire. luna septembrie. anul 1923. de la cei bătrâni la tineri. în virtutea Legii pentru Reforma Agrară promulgată la 17 iulie 1921 declarăm: d. C. 17 de 4 ha din moşia Tompa. s-a eliberat prezentul titlu definitiv de proprietate. Noi Ministru Secretar de Stat la Departamentul Agriculturii şi Domeniilor. Zamfirescu situată în comuna Căteasca. ci de 4 ha deoarece a existat un număr foarte mare de locuitori îndreptăţiţi la împroprietărire în raport cu suprafaţa de teren arabil disponibil. fiind complect achitat. Preţul lotului în sumă de lei 4. Format A2 (~42x59cm) 33 . Dumitru Onilă din comuna Căteasca. văduvele cât şi orfanii”. însă fără concretizarea doleanţelor locuitorilor. Aveau întâietate la împroprietărire invalizii de război şi apoi cei din categoria I din contingente în ordinea vârstei.

Punerea în posesie definitivă a fost făcută în martie 1932. Împroprietărirea. 81 Ibidem. 84 Ibidem. Angelescu de 45. Pe moşia Tompa a Mariei I. la 80 Ibidem. De asemenea. dosar 37/1930.876 din 1927 al Casei Centrale de Împroprietărire.50 de hectare expropriate s-au împroprietărit locuitorii din satul Coşeri.. Vintilescu cu un lot de 4 ha 82 .p. 34 . Zamfirescu de 28. în trupul din lunca Argeşului pentru constituirea de grădini de zarzavat. s-a ordonat predarea de locuri de casă (pomosturi) pentru 21 de locuitori din comuna Căteasca în vatra satului Coşeri.1938 ha.p. 83 Ibidem. Siliştea şi Cireşu erau trecuţi 434 locuitori cu drept de împroprietărire (304. aceştia fiind mai aproape de moşie şi au contribuit de-a lungul timpului la cultivarea ei. dosar 19/1934. 82 Ibidem. la miază-noapte cu şoseaua vicinală Prundu-Răteşti şi la miază-zi cu lotul locuitorului Ion Niţă Stancu” 84 . Roşu. sau 40. primeau loturi şcoala primară şi căminul cultural. în moşia Tompa proprietatea lui C. la apus cu proprietatea locuitorului Gh. s-au împroprietărit în anul 1923. iar preţul era de 4 lei pentru fiecare m. iar 0.000 lei hectarul.N. f 1-51. totodată. pe o suprafaţă de 3 ha şi 1464 m. Tot în porţiunea din moşia Tompa a lui Constantin Zamfirescu de 93. În baza ordinului 36. dosar 19/1921-1933. dar şi cei din satele Căteasca şi Coşeri care nu au intrat în celelalte porţiuni 80 . În porţiunea de teren expropriată din moşia Căteasca a Ioanei C. IV. fiecare. s-au împroprietărit cu precădere locuitorii din satul Popeşti.50 ha teren s-a rezervat pentru Serviciul Tehnic pentru Cantoane cu următoarele vecinătăţi: „la răsărit cu lotul locuitorului Gheorghe I. în comuna Gruiu care cuprindea satele Gruiu. în care.52 ha. o partea din aceştia primind câte 2.N. dosar 23/1926-1927.2. învecinată la sud cu albia râului Neajlov 83 . biserica din satul Popeşti prin preotul M. Zamfirescu.10 ha s-au împroprietărit locuitorii din satul Căteasca. dosar 10/1923. ceea ce reprezenta o sumă destul de mare 81 . Oficiul Naţional de Educaţie Fizică a primit suprafaţa de teren pentru sport şi tir de 1. Comuna Gruiu În procesul-verbal provizoriu din 1920.500 m.p. Sima.

În fruntea celor împroprietăriţi erau trecuţi învăţătorii din satele: Gruiu – Şerbănescu Dumitru (i s-a anulat dreptul de împroprietărire după ce s-a constatat că deţinea peste 5 ha teren agricol). iar „stabilirea locuitorilor cu drept la împroprietărire pe loc se va face în ordinea vârstei. 87 Ibidem. în moşia Gruiu-Furdueşti. Siliştea – Ion St. au fost puşi în posesie definitivă în anul 1936. 88 Ibidem. planul loturilor cedate locuitorilor din comuna Gruiu (în care intrau satele Gruiu. după contingente.30 ha în moşia lui Ioan Velcescu.40 ha 88 . cu cei 85 Ibidem. la categoria IV-VI. Burcea (împroprietărit cu 2 ha). Suprafaţa de pământ expropriată şi disponibilă pentru împroprietărire era de 257. la care se adaugă rezervele de interes obştesc în suprafaţă de 45 ha şi 1500 m. erau înscrişi 109 locuitori cu un necesar de 438 ha. adică un total de 291. Cireşu – Constantin Marin (împroprietărit cu 5 ha) şi patru invalizi de război: Ionescu Grigore din Gruiu (24 ani. Siliştea şi Cireşu) de pe moşia Gruiu-Furdueşti. dosar 88/1922-1925. De asemenea. nu a fost împroprietărit deoarece a murit la scurt timp şi nu avea urmaşi 85 . patru locuitori din comuna Furdueşti pe suprafaţa de 11. dosar 12/1937. În situaţiile provizorii cu ţăranii îndreptăţiţi la împroprietărire în satele Gruiu şi Cacaleţi de Jos. pentru împroprietărirea şcolilor şi bisericilor din comună 87 . fără copii) cu 5 ha. 2 copii) cu 5 ha.90 ha 86 . Aveau întâietate la împroprietărire invalizii de război. dosar 42/1922. 86 Ibidem. adică un necesar de 676 ha. Gheorghe Dumitru Stan din Cireşu (36 ani. la arendaşi şi proprietari. 35 .categoria I-III şi 130. 5 copii) cu 4. la categoria I-III.60 ha în moşia Gruiu-Furdueşti a Alexandrinei Vioreanu şi 34.50 ha. dosar 40/1933. Iniţial se stabilise ca locuitorii din satul Cireşu să fie împroprietăriţi pe moşia Tompa „pe care au muncit atât în trecut. de 26 de ani. Popa Anghel din Cireşu (37 ani. În anul 1930 s-a întocmit de către Direcţia Cadastrului din cadrul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. cât şi în prezent în obşte”. socotite în baza lotului de completare de 5 ha.p. la categoria IV-VI). iar în procesul-verbal din iunie 1922 erau trecuţi doar 342 locuitori.p. fostă proprietate a Alexandrinei Vioreanu şi moşia Romanoaica a lui Ioan Velcescu . iar Chiran Marin din Gruiu. iar în iunie 1933 au fost puşi în posesie definitivă 118 locuitori cu 121 loturi în suprafaţă de 285 ha şi 3584 m. erau 50 de locuitori cu 238 ha.

fostă proprietate a Alexandrinei Vioreanu. cu suprafaţa de 5 ha fiecare. În anul 1930. 14/1925. 16/1925. s-au împroprietărit bisericile parohiale din satele Siliştea şi Cireşu. Iniţial. 90 Ibidem. Ca urmare a reformei agrare din 1921. În anul 1925. că ei nu au muncit întotdeauna pe această moşie [Gruiu-Furdueşti]” 89 . în moşia Romanoaica au fost împroprietărite şcolile din satele Siliştea şi Cireşu cu suprafaţa de 5 ha fiecare. au dorit micşorarea loturilor de completare de până 3 ha „pentru a putea şi noi a ne bucura de această împroprietărire”. 91 Ibidem. prin preotul paroh Ilie Gh. fiind lipsit de izvoare şi puţuri fără de care nu se poate înţelege 89 Ibidem. fiind teren în parte mlăştinos. fostă proprietate a lui Ioan Velcescu. în comuna Gruiu s-a rezervat pentru Oficiul Naţional de Educaţie Fizică un lot în suprafaţă de 3. 47/1930. Mobilizaţii din războiul dintre 1916-1919. la miază-noapte cu islazul comunal din 1907 şi la miază-zi cu lotul locuitorului Marin Iordănescu din Gruiu”. 36 . deşi agronomul regional al Regiunii a III-a Dâmbovnic. dosar 175/1930-1933. locuitorii din comuna Gruiu solicitau în anul 1926 să li se acorde locuri de casă.65 ha pentru lotul Oficiului Naţional de Educaţie Fizică 91 . Tot în acelaşi an. Eugeniu Manoliu. s-a ales de către organele agricole ca nouă vatră a satului. În comuna Cireşu în anul 1933 s-a predat suprafaţa de 1. dosare 13/1925. e situat în partea de sud a satului Gruiu. însă nu s-a dat curs acestor solicitări. comuna Gruiu. Stoian din Siliştea şi Marin Petculescu din Gruiu.50 ha din moşia Gruiu-Furdueşti a Alexandrinei Vioreanu având următoarele vecinătăţi: „la răsărit cu lotul şcolii şi bisericii satului Gruiu. dosar 22/1930-1933.mai în vârstă mobilizaţi”. prin preotul paroh Marin Petculescu şi şcoala primară mixtă din acelaşi sat au fost împroprietărite în anul 1925 pe moşia Gruiu-Furdueşti a Alexandrinei Vioreanu cu suprafaţa de 5 ha fiecare 90 . Lotul bisericii din Siliştea era format din trei trupuri distincte din care două se învecinau cu loturile şcolilor din Siliştea şi Cireşu. la apus cu apa Neajlovului. iar locuitorii din satul Siliştea „să fie trecuţi la alte comune. în moşia Romanoaica. constata că „terenul ales de organele agricole pentru a fi vatră de sat. Biserica din satul Cacaleţi de Jos (Gruiu). suprafaţa de teren situată pe şoseaua Gruiu-Furdueşti. în lipsă de altul mai propriu.

Suprafaţa medie a loturilor de casă nu depăşea 1. La împroprietărirea cu pomosturi au fost vizaţi. astfel: „Vă rugăm a lua măsuri ca locuitorii menţionaţi să fie neapărat în ziua de 12 iunie [1924] prezenţi în staţia Piteşti cu inventarul agricol complet: vite trăgătoare. plug. 37 . 2 şi 1.000 m. Într-un tabel întocmit de Consilieratul Agricol Argeş erau trecuţi ca fiind „îmbarcaţi” pentru colonizare în judeţul Constanţa aproximativ 24 de familii cu bruma de avere pe care o deţineau. cu suprafaţa totală de 10 ha. De comun acord cu autorităţile comunale şi delegaţii sătenilor [s- a] stabilit ca locuitorii care vor primi locurile de casă să plătească fiecare metru pătrat cu suma de lei 2. iar primarul comunei Gruiu. precum şi [de] situaţia materială a locuitorilor cărora li s-au atribuit aceste locuri de casă. Din cei 51 de locuitori. agronomul regional al Regiunii a III-a Agricolă Dâmbovnic. cu precădere.p. Nu toţi locuitorii s-au bucurat.50 lei m.. Locuitorii doreau amplasarea vetrei satului în partea de nord-vest a satului Gruiu pe partea dreaptă a şoselei Gruiu-Căteasca.50.a rămâne un sat”.50. fără de care îmbarcarea în tren nu 92 Ibidem. care a întocmit un tabel cuprinzând 97 de locuitori din comuna Gruiu (satele Gruiu. car şi toată gospodăria. s-a hotărât ca amplasamentul să fie pe şoseaua Gruiu-Furdueşti când s-a făcut parcelarea cadastrală pentru 51 de locuri de casă.p.400-2. din care peste 1 ha erau drumurile de comunicaţie. Odată cu acesta. „locuitorii rămaşi bine împroprietăriţi şi care nu au locuri de casă stând câte 2-3 familii în aceeaşi curte pe un loc strâmt”. lipsiţi cu desăvârşire de pământ. dosar 1/1926-1936. pentru care ţăranii trebuiau să plătească în funcţie de „preţul de vânzare din ultimul timp a terenurilor similare. au refuzat împroprietărirea în regiunile de colonizare. şi de aceea s-a aprobat reducerea la 0. s-a constatat că o parte din aceşti săteni. de împroprietărire cu loturi de teren agricol. aşa cum constata la 9 martie 1924. În final. opt nu au putut achita nici măcar preţul minim de 1 leu/m. după poziţia şi calitatea fiecărui loc”. în islazul comunal constituit în baza legii din 1907 din proprietatea Alexandrinei Vioreanu. în toamna anului 1929. trebuia să aducă la îndeplinire formalităţile necesare. pe o suprafaţă de 8 hectare. Siliştea şi Cireşu) care doreau împroprietărirea în regiunile de colonizare.p. iar punerea în posesie definitivă a locuitorilor împroprietăriţi s-a făcut în septembrie 1933 92 . Alexe Anghel. în condiţiile date.

50 ha.. 95 D. 38 . şi purtând sigiliul primăriei în care se vor trece: numele şi prenumele fiecărui colonist făcând parte din grupul respectiv. V.A. însă erau de mai mică întindere. p. Pe lângă acestea fiecare colonist trebuie să aibă biletul de sănătatea vitelor”93 . Deşi legea prevedea înfiinţarea lor. nu toţi moşierii au vândut teren pentru înfiinţarea islazurilor comunale 94 . Islazuri comunale au existat şi până la legiferarea din 1907. numărul şi felul vitelor. În comuna Căteasca. Mariei I. 110 ha de teren pentru păşunatul vitelor. raportat la totalul gospodăriilor ţărăneşti. cit. dosar 10/1924.N. C. al uneltelor şi obiectelor din gospodărie. Constantin Zamfirescu a contestat procesul-verbal din 9 martie 93 Ibidem. dosar 26/1919-1943. în vederea constituirii de păşuni comunale din proprietatea Ioanei C. care aveau nevoie de cca. Zamfirescu. numele membrilor familiei care se îmbarcă. Zamfirescu 19. veţi îngriji ca fiecare colonist să-şi procure din vreme bilet de identitate care se vor prezenta şefului de gară. fiind stăpânite de moşierii care aveau un şeptel foarte redus. Comuna Căteasca Chestiunea păşunilor comunale a fost reglementată prin legea învoielilor agricole din decembrie 1907 (ianuarie 1908). pe moşiile familiei Zamfirescu nu s-a înfiinţat islaz comunal deşi în cele trei sate ale comunei existau 220 capi de familie. Totodată. Şandru. care stabilea înfiinţarea islazurilor aflate în proprietatea comunelor. lăsându-se marilor proprietari păşuni suficiente pentru nevoile lor.se va admite. Op. precum şi modul de exploatare al acestora. 168-169. Comisia de ocol pentru expropriere de pe lângă Judecătoria Ocolului Rural Rociu a expropriat provizoriu în 1922. Abia prin legea din 22 septembrie 1920 se decidea crearea de islazuri comunale în fiecare sat şi comună. Odată cu plecarea coloniştilor vă rugăm a întocmi un tablou semnat de dvs.N. Tabloul îl veţi încredinţa unuia din colonişti din grupul respectiv care va fi considerat ca şi conducător al grupului.90 ha 95 . Argeş. 32.1. Angelescu 21. fond Consilieratul (Serviciul) Agricol Argeş.40 ha. 94 D. Înfiinţarea păşunilor comunale. Calea ferată le pune la dispoziţie în staţia Piteşti vagoanele necesare pentru transportul gratuit până la staţia de destinaţie în proporţie de două familii la un vagon.J. îmbarcarea neputându-se face fără îndeplinirea acestei formalităţi.

cu noua vatră de sat Căteasca. pădurea şi poienile” pentru constituirea de islazuri comunale. 100 din 1933. Suprafeţele expropriate prin legea agrară pentru înfiinţarea de păşune în fiecare sat erau insuficiente. în suprafaţa de 17. format din două trupuri: .77 ha. cu lotul şcolii primare şi al bisericii şi la miază-zi şi miază-noapte cu proprietatea lui Constantin Zamfirescu.50 ha avea următoarele vecinătăţi: la răsărit.50 ha teren cultivabil din moşia Tompa a Mariei Angelescu pentru înfiinţarea de islaz pentru satul Popeşti. publicată în Monitorul Oficial nr.200 lei plătiţi în 5 ani. care era mai mic.1921 al Comisiei locale de expropriere pentru înfiinţarea de păşune în folosul locuitorilor din Căteasca „întrucât această întindere de 32. cu 59 de familii şi 160 vite mari. cu islazul comunei Călineşti şi proprietăţile locuitorilor din Călineşti. iar satul Coşeri. însă la măsurătoarea cadastrală au ieşit doar 15. la apus. . În 1936. Ministerul Agriculturii şi Domeniilor Statului prin Casa Autonomă a Pădurilor Statului era obligată să vândă mai multor comune din judeţul Argeş „solul. Nedelea. trupul în suprafaţă de 2. Acesta are câştig de cauza şi astfel. cu zăvoiul proprietatea lui Din Zamfirescu şi râul Argeş.90 ha a fost luată din întinderea cultivabilă a moşiei de 199. Casa Autonomă a Pădurilor Statului vinde comunei Căteasca reprezentată de primarul Nicolae M. în 1937 s-a vândut din zăvoiul statului Călineşti. înfiinţarea islazului comunal este tergiversată. trupul Slătineanca. la est. în prezenţa primarului Din Zamfirescu. se găsea în vecinătatea vetrei satului Coşeri. cu islazul comunei Călineşti. suprafaţa de 36 ha din pădurea statului Pătroaia-Deal.45 ha intangibile ce se cuvin proprietarului”. Prin decizia din februarie 1923 a Comisiei Judeţene de Expropriere Argeş s-a expropriat iniţial 14. locuitorii din Coşeri au solicitat şi s-a perfectat schimbul de teren cu proprietatea 39 . Islazul era situat la 3 km de vatra satului şi fiind fără drum de acces. însă prin legea specială din 3 mai 1933. pentru suma de 79. De aceea. cu proprietatea locuitorilor din comunele Oarja şi Priboieni. la vest. nu avea izlaz. pentru satul Coşeri. Conform acestei legii. Terenul s-a predat comunei prin proces-verbal de predare-primire în decembrie 1935.00 ha. în 1933. în comuna Căteasca erau 254 de familii cu 1129 locuitori care deţineau 568 vite mari şi 624 oi. trupul cu 12.28 ha cu următoarele vecinătăţi: la nord. însă doar satele Căteasca şi Popeşti aveau înfiinţate izlazuri. la sud.

40 . La rândul lor.250 m. era nevoie de 100 de hectare teren pentru izlaz 99 . 99 Ibidem. Comuna Gruiu În decembrie 1909 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la Tribunalul Ilfov.fraţilor Zamfirescu (Constantin. Zamfirescu aflate pe partea stângă a râului Argeş. Gheorghe C. pentru suma de 39. dosar 26/1919-1943. strada Cantacuzino. locotenentul Stavrescu Vladimir din cadrul Institutului Geografic al Armatei 98 . a fost vândută de Casa Autonomă a Pădurilor Statului spre a fi afectată ca izlaz mai multor 96 Ibidem. iar suprafaţa de 10 ha făcea parte din cota intangibilă a proprietarului 97 . Măsurătorile şi hotărnicia islazului au fost întocmite în anul 1909 de inginerul topograf. 5. V. deşi pentru cele aproximativ 145 de familii erau necesare 72. Pădurea „Stănislăveasca”. dintre Alexandrina Vioreanu. la sud-est cu restul moşiei mele şi la sud-vest cu moşia Gruiu a d-nei Alexandrina Ganciu şi cu delimitarea Gruiu a locuitorilor din Cacaleţi”. prin care aceasta vindea suprafaţa de 75 de hectare din moşia proprie pentru constituirea izlazului satului Cacaleţi de Jos. proprietară din Bucureşti. fostă proprietate a statului în suprafaţă de 220 ha. Maria C. circa 50 de hectare de zăvoi format din copaci de esenţă moale în apropierea albiei râului şi 10 ha teren agricol. nr. 97 Ibidem.2. teren situat tot în apropierea albiei râului Argeş. şi Ionel C. Islazul avea următoarele vecinătăţi: „la capătul moşiei despre răsărit se învecineşte cu moşia Căteasca şi se învecineşte la nord cu delimitarea Gruiu a locuitorilor din Cacaleţi. Satele Siliştea şi Cireşu nu avea izlazuri înfiinţate prin legea din 1907. Solicitarea locuitorilor din Târgu-Cârcinov a fost respinsă deoarece zăvoaiele. Aceştia solicitau exproprierea terenurilor lui C.750 lei.000 de vite. Zamfirescu). dosar 101/1930-1938. Zamfirescu. 38 şi primarul comunei Gruiu. dosar 175/1930-1933. dosar 3/1932. în suprafaţă de 17 ha şi 6.715 din 1909. Înfiinţarea păşunilor comunale. erau scutite de expropriere. iar pentru cele 200 de familii din satul Cireşu.50 ha.p 96 . ca şi pădurile.. transcris la Tribunalul Argeş la nr. însă la aproape 200 de metri de vatra satului. la nord-est cu moşia Căteasca a d-lui C. Stan Ionescu. locuitorii din comuna Târgu-Cârcinov au solicitat mărirea islazului comunei lor expropriat din moşia Gussi deoarece acesta era insuficient pentru păşunatul celor peste 1. 98 Ibidem.

mari familii boiereşti cum a fost cea a vornicului Iordache Golescu care în 1831 deţinea moşia Căteasca sau Popeşti şi moşia Răteşti sau Tufeanca. căsătorită cu profesorul I. Suprafaţa agricolă deţinută a fost împărţită între cei trei membri ai familiei astfel încât. iar numai restul suprafeţei s-a expropriat în vederea împroprietăririi locuitorilor din comună. la exproprierea pentru înfăptuirea Reformei Agrare din 1921. Erau excluse de la expropriere terenurile pe care se aflau conacele. pădurile şi zăvoiul din lunca Argeşului. pe o suprafaţă totală de 141. VI. în conformitate cu legea specială din mai 1933. însă doar 49 s-au bucurat de loturi de împroprietărire în suprafaţă de completare de până la 4 ha.7993 hectare. păduri şi zăvoaie în lunca Argeşului în suprafaţă de peste 800 de hectare. Ştefăneşti-Oarja – 15 ha. Concluzii În comuna Căteasca au stăpânit moşii întinse. Trecerea în folosinţa locuitorilor s-a făcut din anul 1935. 100 Ibidem. vii. apare cunoscuta familie a Zamfireştilor din comuna Căteasca (Constantin Zamfirescu. după cum urmează: pentru satele Cireşu – 25 ha şi Siliştea – 30 ha. raportat la întinderea totală a proprietăţilor acestora. colonelul Atanase Călinescu şi apoi cunoscutul om politic şi cărturar Ion Ghica (1816–1897). fiecăruia i s-au rezervat între 150 şi 200 de hectare teren cultivabil. Această familie bogată deţinea două trupuri de moşie (Tompa şi Căteasca) cu întinse terenuri agricole. livezile. dosar 59/1933-1940. livezi. doar terenurile agricole cultivabile făcând obiectul exproprierii în vederea împroprietăririi sătenilor. Locuitorii îndreptăţiţi la împroprietărire erau în număr de 181. Angelescu). viile. cu conace. conform legii. ceea ce a însemnat „foarte puţin”. soţia acestuia Ioana şi fiica Maria. 41 . De asemenea.comune argeşene. au deţinut moşii. Însă.N. Burdeşti – 40 şi Cerşani – 40 ha. precum şi urmaşii acestuia. cu precizarea că materialul lemnos care urma să fie defrişat pentru folosinţa islazurilor era proprietatea statului 100 . grădinile de zarzavat. Ţuţuleşti – 50 ha. Suseni – 15 ha. până spre sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

iar o parte din cei care nu s- au bucurat de reforma agrară au decis să se înscrie. Siliştea şi Cireşu. În secolul al XIX-lea. s-au rezervat şi împroprietărit cu terenuri agricole de până la 5 ha. pe o parte din terenurile expropriate. cu locuri în suprafeţe cuprinse între 1. iar în 1901 este adjudecată. i-au fost expropriate peste 300 de hectare de teren agricol pentru împroprietărirea locuitorilor şi completarea islazului din satul Gruiu. până în anul 1892. pe care aceştia le-au plătit cu sume între 0.. Din totalul moşiei de peste 200 de hectare. Alte terenuri întinse au fost deţinute de cunoscute şi vechi familii autohtone: Ghiţă Ganciu şi fiul său Mihail şi respectiv Din Velcea Ploieşteanu căsătorit cu Badea şi descendenţii lor: Ioan Velcescu (1855–1929) şi Dumitru Velcescu (1851–1915). a fost stăpânită ca „moşie părintească”. proprietatea lui Ioan Velcescu (1855- 1929). pe moşia acesteia se înfiinţează izlaz comunal în suprafaţă de 75 de hectare. În 1909. pentru constituirea sau mărirea cimitirelor comunale umane şi de animale. Ca urmare a reformei agrare. Siliştea şi Gruiu. moşia Gruiu-Furdueşti de pe raza fostei comune Cacaleţii de Jos sau Gruiu (după 1908). fiecare biserică şi şcoală din satele Popeşti.p. iar prin reforma agrară din 1921.. situată în comunele Gruiu şi Răteşti.000 de m. s-au creat noi vetre de sat pe care au fost împroprietăriţi cu loc de casă (pomost) 21 de săteni din Coşeri şi 51 de săteni în Gruiu. de către marele om politic Dumitru Brătianu (1817–1892). fiind puşi în posesie definitivă 118 locuitori din satele Gruiu.p. Împroprietărirea s-a făcut în baza lotului de completare de 5 ha. cu bruma de avere pe care o deţineau. de către Alexandrina Vioreanu din Bucureşti care îşi va cultiva moşia numai prin arendări succesive. Pentru o scurtă perioadă de timp moşia Gruiu-Furduieşti în suprafaţă de peste 600 de hectare trece în proprietatea lui Dumitru Velcescu. Proprietăresei i s-au rezervat numai 100 de hectare teren agricol cultivabil deoarece nu deţinea inventar şi investiţii agricole. s-au expropriat puţin peste 38 de hectare teren agricol pentru înfăptuirea reformei agrare. Bineînţeles că terenul agricol total expropriat şi disponibil pentru împroprietărire a fost insuficient raportat la cei 159 de locuitori cu drept de împroprietărire. Totodată. prin licitaţie publică. S-au desemnat terenuri speciale pentru Oficiile Naţionale de Educaţie Fizică din fiecare sat. Cireşu. pe „listele de coloniştii” împroprietăriţi în judeţul Constanţa. 42 . Căteasca.500 şi chiar 4.50 bani şi 4 lei/m.

din pădurea statului Stănislăveasca pentru înfiinţarea de izlaz în satele Cireşu (25 ha) şi Siliştea (30) şi din zăvoiul statului Călineşti. on which there were 101 D. fiecăreia revenindu-i câte 0. in the 19th century.. is located near the City of Pitesti. în suprafaţă de 75 de hectare pe moşia Alexandrinei Vioreanu. 350. fără a reprezenta un impact economic major la nivel naţional. CONCLUSIONS The Commune of Cateasca . circa 36 de hectare pentru completarea izlazului din comuna Căteasca. important families in the country’s history owned properties. s-au înfiinţat păşuni comunale pe moşiile expropriate de care se foloseau locuitorii din satele Popeşti şi Căteasca. insuficiente raportate la numărul familiilor şi vitelor deţinute. în suprafaţa de peste 15 hectare pentru folosinţa satului Coşeri. p. on the south bank of Arges River. Această situaţie a continuat până în anul 1933 când printr-o lege specială. of Arges County.50 hectare. also the learned politician Ion Ghica. Op. cit. Cu toate că au existat unele neajunsuri inerente. Prin legea agrară. Şandru. At the time of the expropriation for the agrarian reform of 1921. însă aceste izlazuri erau de mică întindere şi deci. Casa Autonomă a Pădurilor Statului a vândut mai multe suprafeţe din pădurile statului: Pătroaia-Deal. In this commune. însă numai satul Gruiu avea înfiinţat izlaz încă din anul 1909 (ca urmare a legii din 1907). families such as the Golescu family: the village chief Iordache Golescu and his descendents. datorate anvergurii şi imposibilităţii împroprietăririi tuturor doritorilor. reforma agrară a avut un efect benefic asupra vieţii sătenilor împroprietăriţi cât şi prin înfiinţarea păşunilor comunale. în general. Calculul întinderii păşunilor comunale s-a făcut în funcţie de numărul familiilor. trupul Slătineanca. in Cateasca the rich and well known Zamfirescu family owned extensive lands. about 800 hectares. 43 . însă. Reforma agrară din 1921 a fost cea mai radicală din Europa de sud-est de pe urma căreia au beneficiat peste un milion de familii de ţărani care au fost împroprietăriţi cu circa 6 milioane de hectare din marea proprietate funciară existentă până atunci 101 .

Popesti.C. Alexandrina Vioreanu from Bucharest. and also cattle runs for the peasants’ cow pastures were created on the basis of agrarian law. the village schools and churches were impropriated with allotments of up to five hectares etc. Cateasca. on which were impropriated only a few of the peasants from the villages Coseri. Muzeul Goleşti. Ganciu family and by Mrs. IX. In the Gruiu or Cacaletii de Jos commune. Reforma Agrară din 1921 în comuna Căteasca din judeţul Argeş. woods and vineyards. up to the end of the 19th century. On the basis of the agrarian reform of 1921. brother of I. Gruiu.mansions. a few hundreds of hectares of these lands were expropriated. nr. în „Museum: Studii şi comunicări de istorie şi etnografie”. Extensive territorial properties were owned by the less known families from Gruiu village: Velcescu family. 229-270. Silistea and Ciresu. *) Radu. the owner was the well known politician Dumitru Bratianu. (În articolul editat s-au strecurat unele omisiuni din neglijenţa tehnoredactorilor revistei). Aurel. agricultural lands and a riverside coppice on the Arges River alluvial plain etc. Bratianu. 2009. 44 . p.