COPILUL PREFERAT

A fost întrebată odată o

mamă, care era copilul ei
preferat, cel pe care îl iubea
mai mult.

Ria Slides .
 Surâzând, ea răspunse:

"Nimic nu este mai încăpător

decât o inimă de mamă.

Și, precum o mamă ce era, ea

răspunse:
copilul ales este acel cărui mă
dedic trup și suflet...

Ria Slides .
cel bolnav, până se însănătoșește
cel plecat, până se întoarce

Ria Slides
cel obosit, până se odihnește

cel flămând , până-i sătul

Ria Slides
cel cu sete, până bea apă

cel ce citește, până învață

Ria Slides
cel dezbrăcat, până se îmbracă

cel ce nu lucrează, până se angajează,

Ria Slides
 cel îndrăgostit, până se căsătorește,

cel ce se căsătorește, până conviețuiește ,

Ria Slides
 cel ce devine părinte, până ce-i crește,

cel ce promite, până ce se ține de promisiune,

Ria Slides
cel datornic, până plătește

cel ce plânge, până-i vesel

Ria Slides
Apoi cu surâsul amărât , completează :

cel ce m-a uitat , ...

...până își amintește ...

Ria Slides
 NOUA
GENERAȚIE DE
PĂRINȚI
Suntem prima generație de părinți decisi să nu repete cu
copiii lor ceea ce poate au comis unii dintre părin ții
noștri.

Și cu toate sforțările de a aboli abuzurile

trecutului,
acum suntem cei mai dedicați și înțelegători,
iar în același timp...
cei mai slabi și nesiguri ce a oferit istoria.
Problema este că avem de-a face cu copiii cei mai..."egali"
beligeranți şi puternici, care nu au existat vreodată.
Se pare că în încercarea noastră de a fi părinţii ce am fi
vrut sa-i avem și noi, am trecut la cealaltă extremă.

Așa că, suntem ultimii copii mustrati de către părinţi,

si primii părinţi certați de către copii...

Ultimii care se temeau de părinţi, şi primii care se tem de
copiii noştri.
Ultimii crescuți sub conducerea părinţilor
şi primii ce trăim sub jugul copiilor.
Sau ceea ce-i mai grav: ultimii care ne respectam părinţii,
şi primii ce acceptă ca si copiii noştri să nu ne
respecte.
În măsura în care permisitatea a înlocuit autoritarismul,
din punctul de vedere al relaţiilor de familie, situația
s-a schimbat radical, în bine dar şi în rău.
Adesea În foarte rău...
Efectiv înainte, erau considerați a fi părinţi buni cei ai
căror copii se comportau bine
(ascultau ordinele şi-și tratau părinții cu respectul
cuvenit)
sau copii buni, cei care știau să se comporte cu
respect și rușine şi își venerau părinţii.
 Dar, în măsura în care frontierele ierarhice între noi şi copiii
noştri s-au risipit,
Azi, părinţi buni sunt aceia care reușesc să facă ca si copiii lor
să-i iubească,
...chiar dacă îi respectă puțin
Şi sunt copii c ei care acum asteaptă respectul părinţilor lor,
înțelegându-se prin asta:respect pentru ideile, gusturile, dorintele
lor, felul lor de a acţiona şi de a trăi, și în plus, să-i
sponsorizeze în acest sens.

Cum se spune...rolurile s-au inversat.

Acum sunt părinţii cei care trebuie să complacă copiilor

pentru a-i câștiga, şi nu invers, ca în trecut.
Acest lucru explică efortul ce fac în prezent atât de
mulţi părinți pentru a fi buni prieteni ai copiilor lor
şi de a le părea "cool“
Se spune că extremele se atrag.
ESTE CLAR! dacă autoritarismul din trecut, umplea
copiii de teama pentru parintii lor; slăbiciunea
prezentului îi umple de dispreț.

când ne văd atât de SLUGARNICI

 Copiii au nevoie să perceapă că pe durata
copilăriei, PĂRINȚII sânt LIDERII.
Capabili de a-i susține atunci când nu se pot
menține, și de a-i îndruma atunci când nu
realizează încotro pășesc.

...și...dacă autoritarismul zdrobește,

atunci permisismul îneacă!

Doar o atitudine fermă şi respectuoasă le va

permite să se bazeze pe vrednicia noastră de a
le guverna viaţa pe durata minorității,
pentru că mergem înaintea lor conducându-i,
şi nu în urma lor ca și prizionerii
voințelor lor...
 Astfel
Putem evita ca noua
generație să se inece în
descontrolul și desgustul
în care societatea se
scufundă...de pare că se
merge la derivă, fără
parametri, sau destinație.
CUM VI SE PARE?

Cu mult respect
Pentru părinți și profesori