Aspecte economice si inregistrari contabile privind taxele vamale

Capitolul 1
Impozitele indirecte

Caracterizarea impozitelor indirecte

Pentru procurarea veniturilor de care are nevoie pentru acoperirea cheltuielilor

publice, statul foloseşte alături de impozitele directe şi impozitele indirecte.
În ţările dezvoltate, de regulă, aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor
fiscale ale statului este mai mic decât cel al impozitelor directe. Dimpotrivă, în ţările în
tranziţie, ponderea impozitelor indirecte o devansează pe cea a impozitelor directe datorită
performanţelor economice mai scăzute şi al nivelului relativ scăzut al randamentului şi
aportului impozitului pe venit.
Impozitele indirecte se deosebesc de cele directe prin câteva caracteristici esenţiale:
- îmbracă, în principal forma impozitelor pe consum, deoarece se percep la vânzarea
anumitor mărfuri sau la prestarea unor servicii;
- nu au caracter nominative, ele se realizează de le toţi cei care consumă bunuri din
categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora;
- în cazul impozitelor indirecte nu se mai acordă facilitaţile fiscale cunoscute la
aşezarea impozitelor directe (scutirea de la impunere a minimului neimpozabil, reduceri sau
scutiri de impozit pentru cei cu sarcini sociale etc.);
- perceperea impozitelor indirecte necesită un cost realtiv redus, ceea ce justifică
preferinţa unor ţări pentru impozitele indirecte;
- cotele de impozit nu sunt diferenţiate in funcţie de venitul, averea sau situatia
personală a celui care cumpară mărfurile sau serviciile care fac obiectul impozitelor indirecte;

Pagina 3 din 59
 - subiectul şi suportatorul nu sunt una şi aceeaşi persoană; in calitatea de plătitori ai
impozitelor indirecte apar, de regula, intreprinzătorii (agenţii economici),iar în calitatea de
suportatori, consumatorii bunurilor sau serviciilor ce cad sub incidenţa acestor impozite;
- tehnica de percepere este diferită de cea a impozitelor directe, în cazul lor nefiind
posibilă deschiderea “rolului nominativ”.
Prin modul de aşezare impozitele indirecte dau impresia că afectează, în aceeaşi
măsură, veniturile tuturor categoriilor sociale. In fapt, ele afectează în special categoriile
sociale sau persoanele cu venituri mici deoarece se percep, de regulă la vanzarea bunurilor de
larg consum.
Prin raportarea impozitelor indirecte la veniturile obţinute de diferite categorii sociale
se constată că ponderea acestor impozite în venituri este cu atât mai mare cu cât veniturile
realizate sunt mai mici. Deoarece la impozitele directe, se ajunge la situaţia ca impozitele
indirecte să aibă un pronuntat caracter regresiv.
Impozitele indirecte nu afectează, prin modul de aşezare, veniturile nominale, ci
numai cele reale micşorând puterea de cumpărare. Totodată, constrângerea politică este
înlocuită cu consrângerea economică, deoarece cetăţenii nu pot renunţa la procurarea
bunurilor de consum.
În România, impozitele indirecte constituie principalele resurse bugetare ale statului
(62,4% din totalul veniturilor bugetului de stat la nivelul anului 2003).
Din punct de vedere al eticii fiscale, acest sistem de impozite este nedrept ( nu ţine
seama de puterea contributivă a consumatorului). Cu toate acestea, România continuă să
recurgă la constituirea resurselor financiare publice prin intermediul impozitelor indirecte
datorită, mai ales, ritmicităţii relativ bune în colectare, ceea ce nu creaza probleme
Trezoreriei publice, aşa cum se întamplă cu alte venituri neritmice (impozitele directe).

1.2 Clasificarea impozitelor indirecte

În sistemul impozitelor indirecte se cuprind: -taxele de consumaţie;

-monopolurile fiscale ;
-taxele vamale;
-alte taxe.

1.2.1 Taxele de consumaţie

Pagina 4 din 59
 Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte cuprinse in preţul de vanzare al
mărfurilor produse şi realizate în interiorul aceleaşi ţări. La plata acestor impozite indirecte
sunt supuse, de regulă, bunurile de larg consum, motiv pentru care se mai întâlnesc şi sub
denumirea de cheltuieli de consum.
În practica fiscala se întâlnesc două mari tehnici de impunere a cheltuielilor de
consum;
prin impozite analitice pe anumite cheltuieli specifice, rezultând taxe de consumaţie
pe produs (accize);
printr-un impozit sintetic pe cheltuiala globala care afectează ansamblul cheltuielilor
efectuate de un contribuabil, rezultând taxe de consumaţie cu caracter general (taxe generale
pe vanzari).
Taxele de consumaţie pe produs (accizele)
Aceste taxe vizează consumul anumitor produse care se consumă în cantitaţi mari şi
care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru că în acest fel , impozitul să aibă un
randament fiscal cât mai ridicat.
Insituirea de impozite pe anumite cheltuieli specifce de consum ridică, pe de o parte, o
problemă de politică fiscală constând în alegerea categoriilor de bunuri care să fie impozitate,
iar pe altă parte, o problemă de tehnică fiscală, ce constă în alegerea metodelor de impozitare.
În legătură cu primul aspect, în prezent, aceste impozite vizează două mari categorii
de mărfuri: articole de lux (blănuri naturale, bijuterii, articole de cristal, autoturisme, arme de
vânătoare etc.) şi unele bunuri de uz curent consumate în cantităţi mari şi care au cerere
inelastică (băuturi alcoolice, produse din tutun, cafea, produse petroliere etc.).
Prin instituirea unor asemenea impozite pot fi urmărite nu numai obiective cu caracter
financiar, ci şi obiective cu caracter social (restrângerea consumului unor produse dăunătoare
sănătaţii), cu caracter economic (limitarea importurilor), cu caracter ecologic (impozitarea
consumului de carburanţi sau a blănurilor naturale) etc.
În legatură cu al doilea aspect, în ceea ce priveşte tehnica fiscală, taxele de
consumaţie se calculează:
fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, ceea ce permite lupta împotriva fraudei, dar
care prezintă inconvenientul că nu se adaptează automat la fluctuaţiile monetare şi necesită
actualizări periodice;
fie cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare, metodă ce prezintă avantajul
unei adaptări suple la fluctuaţiile monetare, dar care facilitează frauda fiscală.

Pagina 5 din 59
 De regulă, produsele destinate exportului sunt scutite de aceste impozite, iar cele
provenite din export trebuie impuse cu aceeleaşi taxe, ca şi produsele indigene. Nivelul
cotelor utilizate pentru calculul accizelor pentru produsele din tutun depăşeşte frecvent cota
de 50-60%.
În România,în vederea aderării la Uniunea Europeană, prevederile referitoare la
accize incluse in Codul Fiscal sunt în cea mai mare parte armonizate cu prevederile directivei
a XII-a a Uniunii Europene.
Baza de impozitare a accizelor o formează în general preţurile, asupra cărora se aplică
o cotă procentuală de impozit, sau cantitaţile exprimate în unitaţi naturale asupra cărora se
aplică o cotă fixă exprimată în euro pe unitate.
Concluzionând, accizele se instituie, de regulă, asupra produselor la care:
- producţia şi vânzarea sunt supravegheate de stat;
- elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară;
- consumul lor conduce la afecterea sănătaţii populatiei, la influenţarea mediului
înconjurător etc.
b. Taxele de consumaţie cu caracter general(taxele generale pe vanzari)
Aceste taxe vizează volumul total al vânzărilor, indiferent dacă obiectul vânzării îl
reprezintă bunurile de consum sau mijloacele de producţie, motiv pentru care mai sunt
întâlnite şi sub denumirea de impozite pe cifra de afaceri.
1. În practica fiscală internaţională, în funcţie de veriga la care se încasează se cunosc
două forme de aşezare a impozitului pe cifra de afaceri, astfel:
- impozitul cumulative(multifazic)
- impozitul unic(monofazic)
În condiţiile practicării impozitului cumulative, mărfurile sunt impuse la toate verigile
prin care trec din momentul ieşirii din procesul de fabricaţie şi până când ajung la
consumator. Impozitul se mai numeşte şi “în cascadă”, ”bulgăre de zăpadă” sau “ în
piramidă” deoarece la fiecare veriga nouă se aşază asupra preţului la care se achiziţionează
marfa în care este inclus şi impozitul plătit cu prilejul fiecărei tranzacţii până în momentul
respectiv.
Impozitul unic se caracterizează prin aceea că se încasează o singură dată, indiferent
de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii.
Impozitul se poate încasa:
- fie în momentul vânzării mărfii de către producător şi atunci se numeste taxă de
producţie;

Pagina 6 din 59
 - fie în stadiul comeţului cu ridicata sau cu amănuntul şi se numeşte taxa asupra
vânzării sau impozit pe circulaţie.
Taxa de producţie este mai uşor de administrat, deoarece sunt mai puţini plătitori şi
are un grad mai scăzut de stratificare, pe câtă vreme impozitul pe circulaţie scapă de sub
efectul dublei impozitări.
Acest impozit s-a practicat in Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Suedia, Norvegia,
iar în SUA, Canada , Japonia si Elveţia se practică şi în prezent.
2.În funcţie de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri îmbracă două forme:
- impozitul pe cifra de afaceri brută;
- impozitul pe cifra de afaceri netă.
Impozitul pe cifra de afaceri brută se stabileşte prin aplicarea cotei de impozit asupra
întregii valori a mărfurilor vândute, care include şi impozitul plătit la verigile anterioare.
Impozitul pe cifra de afaceri brută are ca efect concentarea productiei deoarece
întreprinderile integrate, care ocolesc comerţul cu ridicata, sunt avantajate faţă de cele
neintegrate care livrează produsele lor întreprinderilor comerciale.
Impozitul pe cifra de afaceri netă se aplică numai asupra diferenţei dintre preţul de
vânzare şi preţul de cumpărare, adică numai asupra valorii adăugate de fiecare participant la
procesul de producţie şi circulaţie al mărfii respective, motiv pentru care se mai numeste şi
taxa pe valoare adaugată.
Taxa pe valoarea adaugată este un impozit pe cheltuială care a fost instituit în anul
1954 în Franţa şi care , datorită avantajelor sale, a fost rapid adoptat de o serie de state.
Taxa pe valoare adaugată este practicată , în perzent în ţările membre U.E. şi în alte
ţări precum sunt: Japonia, Canada, România , Bulgaria.
Principalele caracteristici ale taxei pe valoarea adaugată, din care se pot desprinde o
serie de avantaje, sunt urmatoarele:
-este un impozit indirect, suportat de consumatorii finali ai bunurilor şi serviciilor;
-este un impozit general întrucât se aplică, în principiu la toate tranzacţiile privind
bunurile si serviciile;
-este un impozit unic cu plata fractionată, corespunzatoare valorii adaugate în
fiecare stadiu;
-este un impozit neutru în raport cu numărul stadiilor prin care trece produsul şi nu
influentează consumatorul în a reduce consumul;
-favorizeaăa exporturile;
-asigură o mai mare ritmicitate a veniturilor la buget prin accelerarea decontărilor.

Pagina 7 din 59
 Taxa pe valoarea adăugată are însă şi o serie de neajunsuri, printre care, cel mai
important este regresivitatea acesteia , mai ales atunci când se aplică într-o cotă unică.
Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula în două variante:
prin aplicarea cotei proporţionale asupra valorii adăugateîin fiecare stadium pe care
parcurge marfa de la producator la compărător, este un procedeu mai rar utilizat datorită
dificultaţilor pe care le ridică determinarea valorii adăugate;
prin aplicarea cotei proporţionale asupra prţtului de vânzare din stadiul respectiv,
obţinându-se astfel taxa asupra preţului de vânzare din care se deduce taxa (calculată
in acelaşi fel), aferentă preţului de vânzare din stadiul anterior. Diferenţa rezultată este taxa
pe valoare adăugată aferent stadiului respectiv. În practică au fost adoptate diverse forme ale
celei de-a doua variante.
Taxa pe valoare adăugataă este plătită de către fiecare participant (întreprindere) la
procesul de producţie şi circulaţie a mărfii respective, proporţional cu aportul sau la sporirea
valorii. Plătitorii acestei taxe avansează sumele reprezentând taxa pe valoarea adăugată
statului pe care le vor recupera de la cumpărătorii mărfii odată cu vânzarea acesteia.
Baza de calcul a taxei pe valoarea adăugată o reprezintă preţul de vânzare al
diferitelor mărfuri sau valoarea serviciilor prestate. Pentru determinarea taxei pe valoarea
adăugată se stabileşte cifra de afaceri (volumul total al vânzărilor sau prestărilor de servicii),
pe perioada de impunere la care se aplică cota de impozit. Din suma astfel determinate se
scad sumele vărsate anterior la buget cu titlu de taxa pe valoare adăugată, aferente mărfurilor
respective. Taxa pe valoarea adăugată se evidenţiază distinct in factură pentru a se putea face
deducerile menţionate.
Numărul şi nivelul cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă de la o ţară la alta. Ţările
care utilizează mai multe categorii de cote au stabilite, de regulă, o cota redusă pentru
produsele alimentare şi de larg consum, o cotă majorată pentru produsele de lux şi cele care
fac monopolul de stat si o cotă normală (intermediară) pentru celelalte mărfuri şi servicii. În
general produsele care fac obiectul exportului nu sunt supuse taxei pe valoarea adăugată. Prin
urmare, o înreprindere care livrează mărfuri la interni şi la export va plăti taxa pe valoarea
adăugată numai pentru mărfurile livrate beneficiarilor interni.
În România, pana la mijlocul anului 1993, singurul impozit general pe vânzări
practicat a fost impozitul pe circulaţia mărfurilor. Era un impozit pe cifra de afaceri brută,
stabilit în cote diferenţiate pe produse sau grupe de produse ( ultima variantă practicată utiliza
cinci asemenea cote, cuprinse între 3% şi 5%). Întrucat prezenta neajunsurile specifice

Pagina 8 din 59
impozitului pe cifra de afaceri brută, începend cu 1 iulie 1993 a fost înlocuit cu taxa pe
valoarea adăugată.
Modelul taxei oe valoarea adăugată introdus in ţara noastră este inspirat de cel aplicat
în ţările membre Uniunii Europene.
De la introducerea sa şi până în prezent, aşezarea acestui impozit a cunoscut
numeroase modificări în încercarea de a sporii productivitatea şi eticheta sa şi de a face noi
paşi în direcţia armonizării practicii fiscale de la noi cu cea a Uniunii europene.
În privinţa cotelor, în prezent, cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19%
şi se aplică asupra operaţiunilor impozabile, cu excpţia celor scutite de TVA şi a celor care
sunt supuse cotei reduse de TVA de 9%.

1.2.2 Monopolurile fiscale

Monopolurile fiscale constituie o altă formă de manifestare a impozitelor indirecte,

fiind (ca şi accizele) o modalitate de impunere selectivă a consumului, întrucât vizează
anumite categorii de mărfuri, iar pe de altă parte din impozitul indirect cuprins în preţ, care se
încadrează de la consumatorii mărfurilor respective.
Monopolurile fiscale, în funcţie de sfera lor de cuprindere pot fi:
a. monopoluri fiscale depline care se instituie de către stat atat asupra producţiei, cât si
asupra comerţului cu ridicata şi cu amănuntul a anumitor mărfuri.
b. monopoluri fiscale parţiale care se instiutie fie numai asupra producţei şi
comerţului cu ridicata, fie numai asupra comerţului cu amănuntul.
Monopolurile fiscale se instituie de către stat în principal din două motive:
pentru categoria produselor enumerate (tutun, alcool, băuturi alcoolice etc) se petrec
cele mai frecvente fenomene de evaziune şi frauda fiscală, iar prin preluarea de către stat a
producerii sau desfacerii acestora se înlătură aceste neajunsuri;
pentru că activitatea din acest domeniu este producătoare de venituri importante.
Printre ţările în care întalnim monopoluri fiscale putem menţiona: Italia (asupra
tutunului, chibritelor şi pietrelor de brichete), Germania, Suedia, Austria (asupra alcoolului şi
a băuturilor alcoolizate), Spania (asupra tutunului şi petrolului) etc.
În România, s-a instituit un monopol fiscal parţial în anul 2000 asupra comercializării
alcoolului etilic rafinat şi a alcoolului etinic; prin aceasta reglementare s-a interzis circulaţia
şi comercializarea alcoolului brut, etilic rafinat şi tehnic între agenţii economici, în special,
pentru înlaturarea fenomenului evazionist. În anul 2001 s-a renunţat însă la acest monopol.

Pagina 9 din 59
 1.2.3 Taxele vamale

După cum preciza Gheorghe Matei, “taxele vamale sunt impozite analitice utilizate de
stat pentru impunerea selectivă a mărfurilor ce trec graniţele vamale ale statului respectiv , cu
scopul de a procura venituri fiscale, dar şi de a proteja economia naţională de concurenţa
străină”.
Taxele vamale pot fi percepute de stat asupra importului, exportului şi tranzitului de
mărfuri.
Taxele vamale de export se întâlnesc destul de rar, deoarece statele sunt interesate în a
încuraja exporturile. Atunci când se percep, totuşi, astfel de taxe au fie scop fiscal, fie unul
economic. Ţările ce deţin monopolul natural asupra unor resurse materiale sau materii prime,
taxează exportul acestora pentru a determina prelucrarea lor în ţara, în timp ce ţările ce deţin
monopolul tehnologic (de fabricţtie) la unele produse, taxează exportul acestora.
Taxele vamale de tranzit se întâlnesc asupra mărfurilor ce fac obiectul comerţului
exterior, cu ocazia trecerii lor pe teritoriul unei terţe ţări. Se practică şi ele tot mai rar, întrucât
statele încurajează tranzitul de mărfuri pentru a realiza încasări în valută sub forma tarifelor
pentru folosirea căilor ferate, taxe pentru utilizarea drumurilor publice etc.
Taxele vamale de import sunt cele mai frecvente şi se plătesc de catre importator la
intrarea în ţară a unor mărfuri cumpărate de pe piaţa externă.
În România, normele de procedură în domeniul vamal sunt cuprinse în Codul vamal al
României care reglementează principiile de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale.
În ţara noastră se practică doar taxe vamale de import care se determină prin aplicarea
cotelor proporţionale la valoarea în vamă.

1.2.4 Alte taxe

Taxele reprezintă o altă formă a impozitelor indirecte, fiind datorate in schimbul unor
prestări de servicii pe care le efectuează instituţiile publice, notariale etc. pentru diverse
persoane fizice şi juridice. De obicei, nivelul lor este superior costului acestor servicii,
diferenţa fiind reprezentată de veritabile elemente de impozit.
După felul şi specificul unităţilor care prestează aceste servicii pe domeni, taxele pot
fi:

Pagina 10 din 59
 taxe judecătoreşti care sunt încasate de instanţele jurisdicţionale pentru acţiunile şi
cererile introduce spre judecare, cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva
hotărârilor judecatoreşti sau pentru eliberarea de copii de pe actele aflate în dosarele
instanţelor;
taxe de notariat , care se percep pentru eliberarea, certificarea, legalizarea sau
autentificarea de acte, copii sau traduceri de către notariat;
3. taxe consulare care sunt aplicate la eliberarea de certificate de origine, acordarea de
vize de către consulate;
4. taxe de administraţie, care se încasează pentru eliberări de premise, autorizaţii,
legitimaţii de către organele administraţiei de stat.
După obiectul operţtiunii care se efectuează şi urmează a fi taxată, taxele pot fi:
taxe de timbru care se percep la efectuarea de către instituţiile publice a unor
operaţii cum sunt: autentificarea de acte, eliberarea unor documente, legalizări de
acte, etc. Taxele de timbru poartă aceasta denumire pentru că încasarea lor se face prin
aplicarea de timbre fiscale mobile;
taxe de înregistrare, care se percep la vânzări de imobile, constituirea de societăţi
şi la majorarea capitalului acestora, la fuzionări, dizolvări şi partajări de societăţi,
cedări de fonduri de comerţ, de clientele, etc. Perceperea lor se face în numerar sau prin
virament, ca şi în cazul impozitelor.
Cuantumul taxelor este stabilit în mod diferenţiat, în raport de natura şi complexitatea
serviciului prestat, de valoarea bunurilor sau drepturilor ce fac obiectul actului taxabil etc, fie
în sumă fixă, fie ad-valorem, prin aplicarea unor cote procentuale, proporţionale sau
progresive asupra valorii acţiunii sau faptelor supuse taxării, fie sub forma mixtă.
În România, se întâlnesc numeroase taxe de înregistrare şi de timbru, aria lor de
cuprindere cunoscând o extindere pe măsura intensificării circulaţiei averilor şi a consolidării
pieţei financiare. Deşi aria lor de cuprindere e foarte vastă totuşi contribuţia lor la formarea
fondurilor financiare publice este destul de redusă..

Capitolul 2
Taxe vamale

2.1 Consideraţii generale

Pagina 11 din 59
 În condiţiile economiei noastre, taxele vamale constituie un mijloc de stimulare a
exporturilor, de lărgire a cooperării economice cu alte state. Totodată, prin taxele vamale, se
asigură folosirea avantajelor participării României la diviziunea internaţională a muncii,
intensificarea,pe baze reciproc avantajoase a schimburilor economice şi tehnico-ştiinţifice cu
alte ţări. Taxele vamale au un rol activ în asigurarea cu materii prime şi alte produse
deficitare. Astfel, pentru produsele exportate nu se datorează taxe vamale, iar sistemul vamal
este astfel conceput încât să stimuleze importurile, cu precădere spre materii prime şi
materiale necesare economiei naţionale.

Clasificarea taxelor vamale

Taxele vamale se instituie asupra produselor care intră şi ies în/din ţară sau/şi asupra
celor care tranzitează teritorul naţional. În consecinţă, pot exista trei categorii de taxe vamale
şi anume:de import,de export şi de tranzit.
Taxele vamale de import sunt cele mai răspândite şi au cel mai ridicat randament
fiscal deoarece, în condiţiile relaţiilor de complementaritate tot mai accentuate dintre
economiile ţărilor lumii şi ale concurenţei dintre acestea, au sporit considerabil importurile de
materii prime,materiale,produse manufacturate,mărfuri de consum etc.
Taxele vamale de export au o răspândire mai restrânsă,fiind utilizate mai ales de
statele care deţin monopolul natural al unor resurse minerale sau materii prime,ori monopolul
de fabricaţie la unele produse manufacturate.
Taxele vamale de tranzit au o aplicabilitate foarte restrânsă deoarece statele sunt
interesate în a încuraja tranzitul de mărfuri spre a obţine venituri sub forma taxelor pentru
transportul acestor mărfuri pe căile ferate,rutiere sau pe apă.
În raport cu obiectivul urmărit, ele pot să aibă caracter fiscal sau protectionist.
Taxele vamale cu caracter fiscal pur sunt cele care vizează mărfuri din import care nu
sunt realizate şi în ţar importatoare, deci nu poate fi vorba de a proteja producţia naţională.
Cel mai adesea, însă, pe lângă rolul lor financiar, taxele vamale au un important rol
economic (proteţionist).
Se observă că tendinţa, ca în condiţiile contemporane, taxele vamale sunt folosite tot
mai mult în scopuri protecţioniste şi tot mai rar în scopuri fiscale. Se poate vorbi însă frecvent
de un dublu scop, adică şi fiscal şi protecţionist. Politica protecţionistă se realizează nu numai
cu ajutorul taxelor vamale, adică cu instrumente tarifare, ci şi cu instrumente netarifare.

Pagina 12 din 59
 Dupa modulîin care sunt stabilite, taxele vamale pot fi:
taxe vamale specifice, atunci când se stabilesc în sumă fixă pe unitatea de măsură;
taxe vamale ad-valoerm, atunci când se stabilesc în funcţie de valoarea mărfurilor
importante;
taxele vamale compuse (mixte), care apar ca o combinaţie a primelor două.
Taxele vamale practicate de o ţară sunt înscrise într-un catalog, denumit tarif vamal,
care cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale, precum şi taxele vamale
percepute la fiecare produs sau grupă de produse.
În raport cu nivelul lor,taxele vamale pot fi:
- taxe vamale în condiţia clauzei naţiunii celei mai favorizate, care se aplică la
importul de mărfuri, efectuat de o ţară membră a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, din
ţările membre ale aceluiaşi organism sau din alte ţări cu care aceasta are încheiate acorduri
bilaterale;
- taxe vamale autonome, care au un nivel mai ridicat decât precedentele şi se aplică la
importul de mărfuri din ţările cu care nu sunt încheiate acorduri bazate pe clauza menţionată;
- taxe vamale preferenţiale care se aplică în relaţiile dintre statele care fac parte din
diferite uniuni vamale sau în relaţiile dintre o grupare vamală şi anumite ţări cu care a
încheiat diverse acorduri.
În afara taxelor vamale obişnuite, pe plan internaţional se mai practică şi alte tipuri de
taxe, cum sunt:
- taxe de retorsiune, care sunt taxe sancţionale aplicate faţa de ţările care au luat
măsuri de politică comercială unilaterală şi neloială;
- taxe compensatorii, instituite ca taxe speciale în scopul neutralizării oricarei
subvenţii acordate, direct sau indirect, în ţara de origine sau în ţara exportatoare;
- taxe anti-dumping ce sunt percepute suplimentar, peste taxa vamală obişnuită pentru
a contracara politica de dumping prin care unele state încearcă să cucerească noi pieţe.
Ţinând seama de poziţia sa geografică şi de interesul pentru dezvoltarea
exportului,România utilizează numai taxele vamale de import, care sunt stabilite şi percepute
în conformitate cu Tariful vamal de import.

2.3. Taxele vamale

2.3.1. Subiecţii impunerii

Pagina 13 din 59
 Subiecţii impunerii sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt
prevăzute operaţiuni de import şi persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operaţiuni.
Pot deveni subiecţii ai impunerii şi persoanele fizice neautorizate atât în cazul
introducerii unor bunuri în ţara noastră,cât şi în cazul scoaterii acestora din România,
dar numai dacă depăşesc o anumită valoare sau plafonul valoric de scutire, în vigoare
la data trecerii frontierei1.
În scopul evitării unor tratamente diferenţiate, Directia Generală a Vămilor a emis o
Listă de valori unice în vamă,care cuprinde circa 2500 de produse şi grupe de produse.
Această listă este actualizată periodic,în raport de indicele general al preţurilor şi al
altor criterii.

2.3.2. Cota de impunere

Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României şi sunt

exprimate în procente , diferenţiate pe mărfuri sau grupe de mărfuri. Mărfurile sunt grupate
pe secţiuni şi capitole, potrivit nomenclatorului Sistemului Armonizat-care se foloseşte în
relaţiile reciproce dintre statele membre ale Acordului General pentru Tarife şi Comerţ.
Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între 10-30%. Astfel, spre exemplu: pentru
produsele farmaceutice cota este, în general, între 5-10%; pentru carne de bovine, porcine,
ovine şi caprine proaspătă, refrigerate sau congelată se aplică cota de 20%; pentru peştii vii-
25%; pentru îngrăşăminte-10%; pentru produse fotografice şi cinematografice 15-30%;
pentru materiale plastice-20%;pentru cauciuc şi articole de cauciuc 3-25%; pentru produse
din fontă, fier sau otel 10-15%.
La fiecare mărfă sau grupă de mărfuri, inclusiv la cele enumerate mai sus, în mod
exemplicativ, sunt stabilite excepţii, fie ca procent de taxă, fie ca exceptare de la taxare.
Se aplică “taxa vamală în vigoare”,adică taxă vamală care se aplică efectiv în
momentul vămuirii mărfii, din coloana “Taxa vamală” a Tarifului vamal de import al
României.

2.3.3 Scutiri

1
Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal al României (art.64),în M.Of..nr.180 din 1 august 1997.

Pagina 14 din 59
 Tariful vamal prevede scutirea de taxe vamale pentru importul următoarelor categorii
de bunuri:
ajutoare şi donaţii cu caracter social, umanitar, cultural, spotriv, didactic primate de
organizaţii sau asociaţii nonprofit cu caracter umanitar sau cultural, ministere şi alte organe
ale administraţiei publice, sindicate şi partide politice, organizaţii de cult, federaţii asociaţii
sau cluburi sportive, instituţii de învăţământ, fără a fi destinate sau a fi folosite pentru
subvenţionarea campaniei electorale sau a unor activităţi ce pot constitui ameninţări la
siguranţa natională;
bunurile străine care devin, potrivit legii, proprietatea statului;.
mostrele fără valoarea comercială, materiale publicitare, de reclamă şi documentare;
d) alte bunuri prevăzute în legi sau în hotărâri ale Guvernului.
Pentru a beneficia de scutire de taxe vamale, bunurile enumerate trebuie să
îndeplinească urmatoarele condiţii:
-să fie trimise de expeditor către destinatar fără nici un fel de obligaţii de plată;
-să nu facă obiectul unor comercializări viitoare;
-să nu fie utilizate pentru prestaţii către terţi, aducătoare de venituri;
-să fie cuprinse în patrimoniul persoanei juridice şi înregistrate în evidenţa contabilă
proprie.
Bunurile scutite de taxe vamale pot fi utilizate numai în scopurile pentru care au fost
importate. În caz de schimbare a destinaţiei, importatorii sunt obligaţi să îndeplinească
formalităţile legale privind importul mărfurilor şi să achite taxele vamale de import. În astfel
de situaţii, valoarea în vamă se calculează la cursul în vigoare în ziua constatării schimbării
destinaţiei bunurilor.
În acest scop, organele de control şi ale Gărzii financiare sunt obligate să urmărească
destinaţia dată acestor bunuri şi să sesizeze organele vamale pentru luarea măsurilor ce
decurg din aplicare legii. Taxele astfel datorate se stabilesc şi se urmăresc pe o perioada de 5
ani de la data intrării bunurilor în ţară.
De asemenea, este scutit de taxele vamale importul următoarelor categorii de bunuri:
bunurile de origine română;
bunurile reparate în străinătate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele care nu
corespund calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanţie;
bunurile care se expediază în ţară ca urmare a unei expedieri eronate2.

2
Ordonanţa Guvernului nr.26/1993privind tariful vamal de import al României.

Pagina 15 din 59
 Ca urmare a Acordului European de asociere dintre România şi Comunitătile
Europene şi statele membre ale acesteia,urmat de alte acorduri şi protocoale, taxele vamale de
import ale acestor ţări se vor reduce şi treptat aboli pentru importurile din România. Acordul
a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1995.
De asemenea, pe baza Acordului privind aderarea României la Acordul Central
Eoropean de Comerţ Liber (C.E.F.T.A.), urmat de alte acorduri şi protocoale periodice, unele
taxe vamale se vor reduce, iar altele se vor aboli treptat pentru importuri. Acordul a fost
semnat la Bucureşti la 12 aprilie 1997, cu reprezentanţii celor 5 ţări membre ale C.E.F.T.A. şi
a fost ratificat de România prin Legea nr.90/1997. Acordul Central European de Comerţ
Liber a fost lansat la 21 decembrie 1992 la Craiova şi a intrat în vigoare între cele cinci ţări
membre la 1 ianuarie 1993.
Un Acord bilateral de comerţ liber a fost încheiat între România şi Turcia, semnat la
29 aprilie 1997,care prevede scutiri şi reduceri de taxe la unele produse şi grupe de produse.

2.3.4 Baza impozabilă

Determinarea sumei de plată se face prin aplicarea procentului taxei vamale aspra
valorii în vamă a mărfurilor exprimate în lei. În acest sens, Tariful vamal prevede ca “Valoare
în vamă” reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute in
tariful vamal al României3.
Valoare în vamă a mărfurilor importate se determină potrivit regulilor prevăzute în
Acordul privind aplicarea art.VII din Acordul general pentru tarife şi comerţ.
Metoda de bază în determinarea valorii este metoda “valorii tranzacţionale” la care se
referă şi Tariful vamal de import al României. Conform acestei metode,”valoare în vamă a
mărfurilor importate” este valoarea tranzacţiei, adică “preţul efectiv plătit sau de plătit”
pentru mărfuri, când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia ţării de import, la care
se adaugă o serie de elemente. Preţul efectiv plătit sau de plătit “reprezintă plata totală
efectuată de către cumpărător vânzătorului”sau în beneficiul acestuia “pentru mărfurile
importate”.
Mai exact,”preţul efectiv plătit sau de plătit” conţine toate plătile efectuate, ca o
condiţie a vânzării mărfurilor importate de către compărător către vânzător sau de către
cumpărător către o terţă persoană, pentru a satisface o obligaţie a vânzătorului.

3
.Art 8 din Ordonaţta Guvernului nr.26/1993,în M.Of. nr.213 din 31 august 1994.

Pagina 16 din 59
 Potrivit art.8 din Acordul menţionat, la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru
mărfurile importate se adaugă urmatoarele elemente:
a) elemente obligatorii, cum sunt:
- comisioane, cu excepţia comisionului de cumpărare;
- ambalaje:
- aporturi;
- redevenţe;
- produsul oricărei vânzări;
b)elemente opţionale, cum sunt:-cheltuieli de transport pe parcurs extern;
-cheltuieli de manipulări pe parcurs extern;
-cheltuieli de asigurare pe parcurs extern.
În tariful vamal de import al României se prevede că în ţara noastră se include în
valoare în vamă şi elemente opţionale.
Transformarea în lei a preţurilor şi a cheltuielilor exprimate în valută se face la cursul
de schimb stabilit şi comunicat de B.N.R. în fiecare joi. Acest curs se utilizează pe
toată.durata săptămânii următoare pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate
ale căror declaraţii vamale se înregistrează în cursul săptămânii respective.

Declaraţia vamală

Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importatori,direct sau prin

reprezentanţii autorizaţi ai acestora, care sunt obligati să depună la vamă, împreună cu
celelalte documente necesare vămuirii mărfii, o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită
de facturi sau alte documente de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern aferente
acesteia.
În declaraţia vamală trebuie să se înscrie încadrarea tarifară, valoarea în vamă a
mărfurilor şi bunurilor, coeficientul tarifar, cuantumul taxelor vamale, precum şi felul,
numărul şi data instrumentului de plată. Declaratia vamală trebuie să fie însoţită de dovada
plăţii taxelor vamale datorate.

2.3.6 Controlul vamal

Organele vamale au competenţa de a verifica încadrarea tarifară ,calculul taxelor

vamale înscrise în declaraţia vamală şi urmăresc încasarea acestora.

Pagina 17 din 59
 Mai mult, organele vamale au dreptul să efectueze verificări şi investigaţii privind
aplicarea Tarifului vamal de import, atât în momentul vămuirii, cât şi ulterior, la vamă sau la
sediul importatorilor. Dreptul de verificare ulterioară poate fi exercitat în decursul unei
perioade de 5 ani de la data intrării în ţară a mărfurilor sau a bunurilor.
În scopul exercitării dreptului de verificare, importatorii şi comisionarii în vamă sunt
obligati să păstreze şi să pună la dispoziţia organelor vamale toate documentele care se referă
la mărfurile importate.

2.3.7 Plata taxelor vamale

Plata taxelor vamale se face în contul unităţii care a efectuat vămuirea, prin folosirea
formelor şi instrumentelor de decontare care asigură cu anticipaţie sumele necesare efectuării
plătilor.
Diferenţele în minus constatate la verificarea taxelor vamale se plătesc în termen de 7
zile de la data comunicării,iar diferenţele în plus se restituie în acelasi termen sau se
compensează cu taxe ulterioare, la cererea importatorului. Diferenţele de taxe se stabilesc în
termen de 5 ani de la data vămuirii.
Neplata la termen a taxelor vamale şi a altor drepturi cuvenite bugetului de stat atrage
majorarea sumei de plată pentru fiecare zi de întârziere. Calculul majorărilor de întârziere se
face din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată până în ziua plătii taxei
datorate,inclusiv, iar cuantumul acestora se suportă, în toate cazurile, de către importatori.

2.3.8 Titlurile executorii

Declaraţiile vamale şi actele constatatoare ale organelor vamale privind taxele şi

drepturile cuvenite bugetului de stat constituie titluri executorii.
Băncile au obligaţia de a pune în aplicare aceste titluri,fără a solicita acceptul
plătitorului.

2.3.9 Prescripţie

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi

curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.

Pagina 18 din 59
 Termenele prevăzute în Codul vamal al României şi în alte reglementări vamale se
calculează potrivit normelor stabilite de Codul de procedură civilă.

2.3.10 Căi de atac

Codul vamal al Românie instituie un sistem propriu de căi de atac împotriva actelor
emise de autoritatea vamală, în cadrul aplicării reglementărilor vamale,derogatoriu faţă de
sistemul căilor de atac prevăzute de Legea nr.105/1997 pentru soluţionarea obiecţiunilor,
contestaţiilor şi plângerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de
impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, care se aplică în general în cazul impozitelor,
taxelor sau altor venituri fiscale.
Astfel, Codul vamal al Romaniei prevede trei căi administrative de atac şi calea
judiciară de atac,pe care le vom examina în cele ce urmează.
O primă cale de atac administrativă o reprezintă plângerea, adresată autorităţii vamale
care a emis actul prin care pot fi lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice
sau juridice care efectuează operaţiuni supuse vămuirii. Plângerea poate fi formulată de
persoanele fizice şi juridice care se consideră lezată, în situaţia arătată mai sus. Autoritatea
vamală, care a emis actul respectiv,este obligată să analizeze şi să comunice petiţionarului
rezultatul,în termen de 30 de zile de la data înregistrării plângerii.
Persoanele fizice sau juridice care nu sunt mulţumite de soluţionarea plângerii de
către autoritatea vamală se pot adresa cu contestaţii la direcţia regională vamală ierarhic
superioară, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţionării plângerii. La soluţionarea
contestaţiei, directorul direcţiei regionale vamale este obligat a ţine seama de avizul emis de o
comisie de specialişti, formată din:
un consilier juridic al direcţiei vamale din direcţia regională vamalî;
un specialist în probleme vamale din direcţia regională vamală;
un specialist în operaţiuni de comerţ exterior,desemnat de preşedintele camerei
judeţene de comerţ şi industrie.
Decizia este dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Decizia directorului direcţiei regionale vamale poate fi contestată la Direcţia Generală
a Vămilor, în termen de 15 zile de la comunicare. La soluţionarea contestaţiei, directorul
general al Direcţiei Generale a Vămilor este,de asemenea,obligat a ţine seama de avizul emis
de o comisie formată din:
un consilier juridic al Direcţiei Generale a Vămilor;

Pagina 19 din 59
 un specialist în probleme vamale din Direcţia Generală a Vămilor;
un reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din
România.
Decizia este dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
Decizia directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor poate fi atacată la
instanţa de contencios administrativ competentă.
Taxele de timbru pentru contestaţiile şi căile de atac în materie vamală sunt de 1% din
cuantumul taxelor vamale,dar nu mai puţin de o sumă stabilită.
Sistemul căilor de atac examinat permite un control administrativ-ierarhic prin
primele trei căi de atac, precum şi unul judiciar prin ultima cale de atac,respectiv controlul
efectuat de un organ neutru şi investit cu numeroase mijloace procedurale pentru a verifica
legalitatea şi temeinicia actelor organelor vamale.

Capitolul 3
Taxele vamale în România

3.1 Regimul vamal

Taxele vamale sunt reglementate prin Codul vamal. Codul se aplică tuturor bunurilor
introduse sau scoase din ţară de către persoane fizice sau persoane juridice.
Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a
oricaror alte bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de
stat. La trecerea frontierei de stat, mărfurilor, mijloacelor de transport şi orice alte bunuri sunt
supuse vămuirii de către autoritţtile vamale. În punctele de control pentru trecerea frontierei
de stat şi pe teritoriul ţării sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit legii.
La introducerea sau la scoaterea din ţară a mărfurilor prezentate la vamă, autorizarea
vamală stabileşte un regim vamal. Regimul vamal cuprinde totalitatea normele ce se aplică în
cadrul procedurii de vămuire, în funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi de destinaţia
mărfii.
Regimurile vamale sunt : _definitive
_suspensive

Pagina 20 din 59
 3.1.1 Regimurile vamale definitive

În categoria regimurilor vamale definitive se cuprind:

importul, care constă în intoducerea mărfurilor în circuitul economic;
exportul, care constă în scoaterea mărfurilor din ţară;
introducerea şi scoaterea din ţară de bunuri aparţinând călătorilor sau altor persoane
fizice, necomercianţi.

3.1.1.1. Importul

Importul constă în intrarea în ţară a mărfurilor străine şi introducerea acestora în

circuitul economic.
La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire şi de
încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurilor de politică
comercială.
Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României,
care se aprobă prin lege. Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza
nomenclaturii combinate a mărfurilor.
Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfurilor,
exprimate în lei.
Valoarea în vamă a mărfurilor reprezintă valoarea dată de preţul extern al mărfii. În
măsura în care nu sunt cuprinse în preţul extern, în valoarea în vamă a mărfurilor se cuprind
şi:
-cheltuielile de transport ale mărfurilor importate până la frontiera română;
-cheltuielile de încărcare-descărcare şi de manipulare (conexe transportului) ale
mărfurilor de import, aferente parcursului extern;
-costul asigurării pe parcursul extern.
Transformarea în lei a valorii în vamă se face în cursul stabilit şi comunicat de Banca
Naţională a României. Acest curs de schimb se utilizează pe toată durata săptămânii
urmatoare, pentru declaraţiile vamale înregistrate în cursul acelei săptămâni.
Atunci când determinarea definitivă a valorii în vamă nu se poate efectue imediat,
importatorul are dreptul de a ridica mărfurilor din vamă, la cerere, cu condiţia să constituie o
garanţie bănească sau bancară, acceptată de autoritatea vamală.

Pagina 21 din 59
 În cazul în care, în termen de 30 zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă
documente concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală procedează
la executarea garanţiei, operaţiunea de vămuire fiind considerată incheiată.
Valoarea în vamă se determină şi se declară de către importator, care este obligat să
depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită de facturi sau de alte
documente de plată a mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia. Declaraţia
de valoare în vamă poate fi depusă şi prin reprezentat, ân acest caz răspunderea fiind solidară.
Taxele vamale aplicabile sunt cele prevazute la data înregistrării declaraţiei vamale de
import.
În situaţia în care, ulterior înregistrării, în timpul efectuării procedurii de vămuire,
până la acordarea liberului de vamă, intervin taxe vamale preferenţiale, titularul operaţiunii
comerciale sau reprezentantul acestuia va solicita autoritaţii vamale aplicarea taxei vamale
corespunzatoare regimului preferenţial.
Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcţie de
felul mărfurilor sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor
şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se înţelege o reducere sau o exceptare de drepturi
vamale, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent tarifar.
Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a
Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau
reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de marfuri.
Exceptarile si reducerile de taxe vamale se stabilesc in mod nediscriminatoriu fata de
importatori sau de beneficiari, indicandu-se in mod expres codul tarifar al mărfurilor.
Mărfurile provenite din import care se vând în valută prin magazinele autorizate,
potrivit legii, să comercializeze mărfuri în regim “duty-free” precum şi prin magazinele
pentru servirea în exclusivitate a reprezentanţelor diplomatice şi a personalului acestora se
exceptează de la plata taxelor vamale.
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
produsele de pescuit maritime şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a
unei terţe ţări de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion românesc.
bunurile obţinute din produsela prevăzute mai sus la bordul unei nave-fabrică ce
îndeplineşte condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion românesc.

Exportul

Pagina 22 din 59
 Regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritorul
României.
Sunt admise la export mărfurile produse în ţară, precum şi celor importate anterior, cu
excepţia mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul
politicii comerciale.
Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţară este obligat să depună o
declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la
locul unde mărfurile sunt ambulate sau încarcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic
justificate, daclaraţia vamală poate fi depusă şi la un birou vamal de frontieră.
La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Liberul de vamă la export se acordă cu condiţia ca mărfurile în cauză să părăsească
teritorul României în aceiaşi stare în care se aflau în momentul înregistrării declaraţiei vamale
de export.
Sunt considerate prohibite toate mărfurile al căror import sau export este, potrivit
reglementărilor legale, interzise cu orice titlu.
Sunt considerate ca restricţionate mărfurile al căror import sau export este supus unor
condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.
Atunci când importul sau exportul nu este permis decât cu prezentarea unei autorizaţii
speciale sau a unei licenţe, mărfurile sunt prohibite, dacă nu sunt însoţite de un astfel de titlu
sau dacă acesta nu este valabil.
Licenţele de import sau de export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu
atrăgând nulitate lor absolută.

3.1.1.3 Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice

Călătorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţară sau în străinătate pot introduce şi
scoate din ţară bunurile aflate în bagajele personale sau ale persoanelor care le însoţesc, fără a
fi supuşi taxelor vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Aceasta hotărâre va ţine seama de acordurile şi de convenţiile internaţionale la care România
este parte. Trebuie subliniat în plus că pentru coletele primite sau trimise persoanelor fizice se
aplică aceleaşi prevederi.

Pagina 23 din 59
 Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative şi valorice prevăzute în
hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxă vamală
unică de 20% la valoarea în vamă.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Industriei şi
Comerţului, poate aproba reduceri sau exceptări de la taxele vamale prevăzute pentru
bunurile introduse în ţară de persoanele fizice.
Sunt scutite de la plata taxelor vamale, conform reglementărilor legale în vigoare,
urmatoarele:
-efectele personale şi medicamentele necesare, în mod raţional, pe durata călătoriei
sau şederii în străinătate sau în ţară;
-bijuterii de uz personal;aceste bijuterii sunt considerate metale preţioase cu sau fără
pietre preţioase, astfel:-pentru persoanele de peste 16 ani:o verighetă din aur şi una din
argint,două inele, un ceas cu sau fără brăţară, două medalioane cu lănţişor, două perechi de
cercei, două brăţări, un ac de cravată, două perechi de butoni, o broşă, un colier, o trusă
creion-stilou, două perechi de ochelari; -pentru persoanele de până la 16 ani:un inel, un ceas
cu sau fără brăţară, un medallion cu lănţişor, o pereche de cercei, o brăţară.
-căţtile, publicaţiile, înregistrările de orice fel, diapozitivele, altele asemenea, necesare
uzului personal;
-bunurile obţinute ca premii sau distincţii în cadrul unor manifestări oficiale;
-băuturile alcoolice,ţigările,ţigaretele, şi tutunul, în urmatoarele cantităţi: 2 litri de
băuturi alcoolice peste 22 grade, 4 litri de vin, 4 litri de bere, 200 bucăţi ţigarete, 50 bucăţi
ţigări de foi, 250 grame tutun;
-alte bunuri de orice fel, care se încadrează în limitele valorice care sunt în vigoare la
data tranzitării frontierei.
Bunurile enumerate mai sus se scutesc de la plata taxelor vamale dacă se înscriu în
anumite limite valorice, limite care se stabilesc pentru bunurile tranzitate de o persoană în
interval de o lună, la o singură trecere a frontierei. Pentru alte eventuale călătorii în luna
respectivă, cuantumul valoric al bunurilor care sunt scutite de la plata taxelor vamale se
diminuează.
Sunt de asemenea, scutite de la plata taxelor vamale la introducerea în ţară:-obiectele
de artă, de colecţie şi antichităţile;
-protezele, instrumentele, aparatele, cărucioarele şi tricicletele cu sau fără motor,
inclusiv piesele de schimb ale acestora, pentru uzul bolnavilor sau invalizilor, cu avizul
organelor sanitare;

Pagina 24 din 59
 -bunurile introduse în ţară care se înapoiază ca nefiind admise la destinaţie;
-bunurile expediate pentru a fi reparate sau înlocuite în termenul de garanţie.
Nu sunt supuse taxelor vamale bunurile mobile care formează masa succesorală,
dobândite prin succesiuni deschise în ţară sau în străinătate, dovedite pe baza unor documente
oficiale, precum şi monumentele funerare.
Reglementările în vederea scutirii de la plata taxelor vamale există şi în cazul
persoanelor fizice care îşi stabilesc domiciliul în România sau în străinătate. Astfel,
persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul în România pot introduce în ţară, fără plata
taxelor vamale, orice bunuri, inclusive două mijloace de transport. Pentru ca aceste bunuri să
nu fie vămuite trebuie ca persoanele care le introduce să prezinte o adeverintă de la
Ministerul de Interne prin care să se ateste faptul că ele îşi stabilesc domiciliul în România.
Aceste scutiri de taxe vamale cu privire la stabilirea domiciliului se aplică o singură
dată, în termen de maxim 9 luni de la data stabilirii domiciliului.
În cazul unor transporturi successive de bunuri sau în cazul în care acestea sosesc în
ţară înainte de stabilirea domiciliului, bunurile pot fie liberate titularului în custodie vamală,
cu garantarea dreptului de import.
Prevederile cu privire la introducerea bunurilor în ţară fără plata taxelor vamale care
sunt în vigoare pentru persoanele care îşi stabilesc domiciliul în România se aplică şi
persoanelor fizice trimise în misiune permanentă în străinătate, pe o perioada de cel putin 24
luni, după expirarea acestei perioade.
Persoanele fizice care îşi stabilesc domiciliul în străinătate pot să scoată din România,
fără plata taxelor vamale, iurmatoarele:
-ca bagaj însoţit:efecte personale şi alte obiecte necesare pe durata călătoriei;
-ca bagaj neînsotit, însoţit sau colet poştal, o singură dată, pe baza adeverintei emise
de Ministerul de Interne: orice bunuri prezentate la vămuire, inclusive două mijloace de
transport auto, indiferent de categoria acestora.
Călătorii cu domiciliul în străinătate, precum şi cei cu domiciliul în România pot
introduce temporar, fără plata taxelor vamale, următoarele bunuri:o cameră video şi două
casete, două aparate fotografice şi 24 casete sau 10 role de film pentru fiecare aparat, un
binoclu, un radioreceptor portabil şi un televizor portabil, un casetofon portabil, un cărucior
de copil, un cort şi alte echipamente de cantonament, precum şi articole de sport uzuale,
inclusive o ambarcaţiune, două arme de vânătoare cu câte 100 cartuşe de fiecare armă, în
condiţiile prevăzute de regimul privind armele de foc şi muniţiile, o biciclete cu sau fără
motor, o maşină de scris portabilă.

Pagina 25 din 59
 În cazul în care există suspiciuni cu privire la faptul că bunurile se introduce pentru
uzul personal, autoritatea vamală poate să ceară garantarea plătii drepturilor de import şi să
înmâneze titularilor declarateii vamale de călători care se înscriu în documentele de călătorie.
În cazul în care, la ieşirea din ţară, persoanele fizice nu mai au asupra lor bunurile specificate
în declaraţiile vamale de călători, se va datora o taxă vamală pentru acestea.
Persoanele fizice cu domiciliul în România, trimise în străinătate în interes de serviciu
sau de studii, pot scoate din ţară, fără a fi supuse taxelor vamale, urmatoarele:
-efecte personale, precum şi materiale de studii şi documentare;
-obiecte de folosinţă îndelungată, respectând condiţia ca acestea să fie înscrise într-un
formular de inventar, completat în dublu exemplar, vizat de autoritatea vamală.
Pe toata durata şederii în străinătate, persoanele respective pot primi de la membrii lor
de familie, colete, obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte, lenjerie, necesare pe durata şederii,
fără plata taxelor vamale.
Mijloacele de transport şi remorcile acestora, înmatriculate în străinătate, pot fi
introduse temporar în România, fără plata taxelor vamale, dacă aparţin:
-persoanelor cu domiciliul în străinătate sosite în ţară ca turişti sau în grupuri
organizate sau individual;
- specialiştilor, tehnicienilor, studenţilor străini sau altor persoane cu domiciliul în
străinătate sosite în ţară pe bază de acorduri, contracte sau alte înţelegeri cu partea română;
- persoanelor cu domiciliul în România plecate în străinătate în interes de serviciu sau
la studii, reîntoarse pentru efectuare concediului de odihnă sau îndeplinirea unor misiuni
temporare în ţară;
- personalul străin al reprezentanţelor şi sucursalelor firmelor comerciale şi
organizaţiilor economice străine care funcţionează în România, potrvit normelor legale.
Aceste prevederi se aplică numai pentru un mijloc de transport, cu remorcă sau fără,
de persoană.

3.1.2 Regimurile vamale suspensive

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect
suspedarea plăţilor taxelor vamale.
Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operaţiunii comerciale.
Autoritatea vamală aprobă cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea şi
controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentare ocazionate de acordarea

Pagina 26 din 59
regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii. Titularul aprobării este
obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra căror modificări care influenţează
derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat.
Prin aprobarea emisă se fixează termenul pentru încheierea regimului vamal
suspensiv.
Prelungirea termenului pentu încheierea regimului vamal suspensiv se face la cererea
expresa şi justificată a titularului operaţiunii, cu aprobarea autoritaţii vamale.
Autoritatea vamală cere constituirea unei garanţii care să asigure încasarea drepturilor
de import ce ar putea fi datorate.
Excepţii:
- pentru mărfurile străine aflate în porturile libere şi plasate în regim vamal suspensiv,
cât şi pentru operaţiunile de transbordare a acestora dintr-un mijloc de transport în altul,
autoritatea vamală nu va solicita constituirea de garanţii care să asigure încasarea drepurilor
de import ce ar putea fi datorate. Operaţiunile de transbordare a mărfurilor dintr-un mijloc de
transport în altul se efectuează, în porturile libere, fără prezentarea la autoritatea vamală a
permisului de transbordare;
- pentru mărfurile străine care se scot dintr-un port liber sau se introduc în acesta şi
sunt transportate pe teritoriul tării, pe apă sau pe cale ferată, autoritatea vamală acordă
regimul de tranzit vamal, fără să solicite constituirea garanţiei care să asigure încasarea
drepturilor de import ce ar putea fi datorate.
Regimul vamal suspensiv aprobat se încheie atunci când mărfurile primesc un alt
regim vamal.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului
mărfurilor şi cu acordul autoritătii vamale, drepturile şi obligaţiile aferente rgimului vamal
respectiv.
Mărfurile pot fi plasate în regimuri vamale suspensive indiferent de felul, cantitatea,
originea, provenienţa sau destinaţia acestora.
Nu pot fi plasate în regimuri vamale suspensive acele mărfuri care sunt supuse unor
interdicţii sau restricţii din motive de ordine ori morală publică, de protecţia sănătăţii şi vieţii
persoanelor, animalelor sau vegetalelor, de protecţie a mediului, de ocrotire a valorilor
naţionale, artistice, istorice ori arheologice.
Regimul vamal suspensiv se acordă de autoritatea vamală prin emiterea unei
autorizaţii prin care se fixează condiţiile de derulare a regimului.

Pagina 27 din 59
 Autorizaţia se acordă persoanelor juridice române care pot asigura derularea
operaţiunilor pe baza declaraţiei vamale şi a documentelor necesare în vederea identificării
măsurilor respective, cu condiţia ca autoritatea vamală să fie în măsură să efectueze
supravegherea şi controlul regimului vamal.
Regimul vamal suspensiv de admitere temporară poate fi acordat şi persoanelor fizice
străine în cazurile şi în condiţiile stabilite privind admiterea temporară.
Odată cu declaraţia vamală pentru mărfurile supuse unui regim vamal suspensiv,
titularul operaţiunii depune la biroul vamal o garanţie care să asigure plata taxelor vamale şi a
altor drepturi dacă acestea se datorează.
Regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după
caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute primesc, în mod legal, o altă
destinaţie vamală sau un alt regim vamal.
Dacă regimul vamal suspensiv nu încetează în aceste condiţii, taxe vamale şi alte
drepturi de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale în baza unui act
constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal. Taxele vamale şi alte
drepturi de import datorate se determină pe baza elementelor de taxare în vigoare la data
înregistrării declaraţiei vamale pentru acordarea regimului vamal suspensiv.
În cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal suspensiv,
titularul acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în evidenţa căruia se află
operaţiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau a unei alte destinaţii vamale.
Autoritatea vamală şi titularii regimurilor vamale suspensive sunt obligaţi să ţină
evidenţa operaţiunilor până la încheierea acestora şi să păstreze documentele o perioadă de 5
ani de la data acordării regimului vamal suspensiv.
Pentru încheierea regimurilor vamale suspensive, titularul este obligat să prezinte la
biroul vamal, direct sau prin reprezentantul sau, declaraţia vamală pe baza căreia s-a acordat
acest regim, împreună cu documentele necesare în vederea identificarii mărfurilor.
În cazul în care regimul vamal suspensiv se încheie prin alt birou vamal, acesta este
obligat să transmită o copie de pe declaraţia vamală biroului vamal care a acordat acest
regim, în termen de 15 zile.
Regimurile vamale suspensive sunt urmatoarele:
tranzitul mărfurilor;
antrepozitul mărfurilor;
perfecţioarea activă a mărfurilor;
transformarea sub control vamal a mărfurilor;

Pagina 28 din 59
 admiterea temporară a mărfurilor;
perfectionarea pasivă a mărfurilor.
Tranzitul vamal constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la alt
birou vamal, fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică
comercială.
Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile şi documentele
corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie.
Titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor, iar în cazul mărfurilor
tranzitate conform prevederilor tranzitului comun, titularul de tranzit este principalul obligat.
Antrepozitul vamal, este locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub controlul
acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. În aprobarea dată de autoritatea vamală se
stabileşte şi termenul în cadrul căruia titularul de antrepozit este obligat să solicite acordarea
unui nou regim vamal.
În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operaţiuni decât cele de
ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au
fost aprobate de autoritatea vamală.
Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal şi vamuite la import, cheltuielile de
antrepozitare, inclusive cele de conservare, nu se adaugă la valoarea în vamă.
Transformarea sub control vamal. Regimul de transformare sub control vamal permite
folosirea, pe teritoriul României, fără plata drepurilor de import şi fără aplicarea de măsuri de
politică comercială, de mărfuri străine pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă
felul sau starea iniţială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în
circuitul economic, cu plata drepurilor de import.
Admiterea temporară. Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul
României, cu exonerare totală sau partială de drepuri de import şi fără aplicarea măsurilor de
politică comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeaşi stare, cu excepţia
uzurii lor normale. Regimul de admitere temporară poate fi autorizat atuni când sunt
îndeplinite condiţiile pentru identificarea naturii mărfurilor străine.
Perfectionarea pasivă. Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de
mărfuri româneşti în afara teritoriului ţării, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de
transformare sau de prelucrare şi, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu
exonerarea totală sau parţială a drepturilor de import.
Exportul temporar de mărfuri româneşti, în vederea perfecţionării pasive, este supus
aceloraşi măsuri de politică comercială care se aplică exportului definitiv de mărfuri.

Pagina 29 din 59
 Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile care :
prin exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de drepturi de import ;
înaintea exportului au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import, pentru
a fi utilizate într-un anumit scop.

3.1.3. Zonele libere

În zonele libere, mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării
drepurilor de import şi al măsurilor de politică comercială la import, mărfuri care nu sunt
situate pe teritoriul României atât timp cât nu sunt importate. Acestea nu pot fi plasate sub un
alt regim vamal şi nici nu pot fi folosite sau consumate în alte condţtii decât cele prevăzute de
reglementările vamale.
Administraţia zonelor libere este obligată :
să comunice autoritătii vamale mărfurile aflate în zona liberă, care sunt supuse
drepturilor de import sau export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica
comercială ;
să informeze autoritatea vamală despre activităţile industriale, comerciale şi despre
orice altă activitate care se desfasoară în zonele libere, în condiţii prevăzute de lege.
Pe timpul stationării în zonele libere, mărfurilor străine li se poate acorda unul dintre
următoarele regimuri vamale :
a) importul pentru consum sau utilizare în zona liberă ; în acest caz, cheltuielile de
depozitare şi de manipulare efectuate în zona liberă nu se includ în valoarea în vamă ;
b) perfecţionare activă ;
c) transformarea sub control vamal ;
d) admiterea temporară.
Mărfurile străine staţionate în zonele libere nu pot fi abandonate sau distruse decât în
condiţiile legii.
Pentru mărfurile străine care se introduc în porturile libere sau pentru cele aflate în
astfel de porturi şi care se scot din ţară nu se depun declaraţii vamale.
Pentru mărfurile străine aflate în porturile libere, care urmează să fie introduse în ţară,
se depun declaraţii vamale, conform reglementărilor în vigoare.
Pentru mărfurile româneşti care se introduc în porturile libere şi sunt destinate
exportului, consumului sau utilizării în astfel de porturi, se întocmesc formalităţi simplificate

Pagina 30 din 59
de evidenţă operativă, stabilite de autoritatea vamală. Aceste mărfuri se pot reintroduce în
ţară după efectuarea unor formalităţi simplificate de evidenţă operativă similare.
Pentru mărfurile româneşti aflate în porturile libere şi care sunt destinate exportului se
depun la biroul vamal din port declaraţii vamale de export, după încărcarea acestora pe
mijlocul de transport cu excepţia mărfurilor româneşti vămuite pentru export la un birou
vamal de interior..

3.2 Instituţii şi proceduri vamale

3.2.1 Domeniul de aplicare

Codul vamal se aplică unitar şi nediscriminatoriu pe întreg teritorul României.

Prevederile cuprinse în prezentul cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din ţară
de către persoanele fizice sau juridice. Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a
mijloacelor de transport şi a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control
pentru trecerea frontierei de stat.
La trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport şi orice alte bunuri
sunt supuse vămuirii de către autorităţile vamale. În punctele de control pentru trecerea
frontierei de stat şi pe teritorul ţării sunt organizate birouri vamale care funcţionează potrivit
legii.

3.2.2 Definiţii de bază

În aplicarea prevederilor codului vamal, prin termenii de mai jos se înţeleg:

reglementări vamale- dispoziţiile cuprinse în prezentul cod, în regulamentul vamal de
aplicare a acestuia, precum şi în alte acte normative care cuprind prevederi referitoare la
domeniul vamal;
persoană-persoana fizică sau juridică;
persoană stabilită în România-o persoană fizică cu domiciliul în România sau o
persoană juridică română;
autoritate vamală- autoritatea investită pentru aplicarea reglementărilor vamale;
birou vamal şi punct vamal- unităti ale autoritătii vamale în care pot fi îndeplinite, în
totalitate sau în parte, formalităţile prevăzute de reglementările vamale;

Pagina 31 din 59
 statut vamal-încadrarea unei mărfi ca mărfa românească sau străină;
mărfuri româneşti- mărfurile obţinute cu respectarea condiţiilor de origine prevăzute
în prezentul cod;
mărfuri străine-altele decât cele definite la lit.g);
drepturi de import-taxele vamale, taxa pe valoarea adăugată, accizele şi orice alte
sume care se cuvin statului la importul de mărfuri;
drepturi de export- taxele vamale şi orice alte sume care se cuvin statului la exportul
de mărfuri;
tarif vamal- tabel care cuprinde nomenclatura combinată a mărfurilor, taxelor vamale
exprimate în procente, precum şi cele rezultate din aplicarea măsurilor preferenţiale prevăzute
în reglementările legale;
datorie vamală-obligaţia unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export;
debitor vamal-titularul unei datorii vamale;
supraveghere vamală-orice acţiune a autoritătţii vamale pentru asigurarea respectării
reglementărilor vamale în acest domeniu;
contol vamal- îndeplinirea de către autoritatea vamală a operaţiunilor de verificare a
mărfurilor, a existenţei şi a autenticităţii documentelor; examinarea evidenţelor financiar
contabile şi a altor înscrisuri ale titularilor de operaţiuni; controlul mijloacelor de transport;
controlul bagajelor şi a altor mărfuri transportate sau aflate asupra persoanelor; efectuarea de
anchete administrative şi alte acţiuni similare, cu scopul de a asigura respectarea
reglementărilor vamale şi a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub supravaghere vamală;
elemente de taxare-nivelul cotei procentuale prevăzute în tariful vamal, metode de
determinare a valorii în vamă şi regulile de origine aplicabile;
destinaţia vamală a mărfurilor-plasarea mărfurilor sub un regim vamal, introducerea
lor într-o zonă liberă sau antrepozit liber, reexportul acestora în afara teritorului României,
distrugerea sau abandonul statului;
declaraţie vamală- actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă,
în formele şi modalităţile prevăzute în reglementările vamale, voinţa de a plasa mărfurile sub
un regim vamal determinat;
declarant-persoana care întocmeşte şi depune declaraţia vamală în nume propriu sau
persoana în numele căreia este întocmită declaraţia vamală de către mandatar sau comisionar;
liber de vamă- actul prin care autoritatea vamală lasă la dispoziţia titularului
declaraţiei vamale mărfurile vămuite, în scopul prevăzut de regimul vamal sub care acestea
au fost plasate;

Pagina 32 din 59
 vămuire- ansamblul de operaţiuni efectuate de autoritatea vamală de la prezentarea
mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror alte bunuri până la acordarea liberului de
vamă;
decizie vamală- orice act al autorităţilor vamale, privind reglementările vamale,
adoptat de acestea, care produce efecte juridice asupra uneia sau mai multor persoane;
bunuri- mărfuri, vietăţi, orice alte produse, precum şi mijloace de transport.
Sistemul instituţional al autorităţii vamale
Structura organizatorică a autoritătii vamale:
Activitatea autoritătii vamale se exercită prin :- Direcţia Generală a Vămilor;
- direcţiile regionale vamale;
-birourile vamale.
În cadrul birourilor vamale se pot înfiinţa puncte vamale.
Structura Direcţiei Generale a Vămilor se aproba de către Ministerul Finanţelor,iar
cea a direcţiilor regionale, a birourilor şi a punctelor vamale, de către Direcţia Generală a
Vămilor.
Autoritatea vamală va avea o siglă ale cărei caracteristici se stabilesc de către Direcţia
Generală a Vămilor.

Atribuţiile autorităţii vamale

Autoritatea vamală exercită, în cadrul politicii vamale a statului, atribuţiile conferite

prin reglementări vamale, pentru realizarea vămuirii bunurilor introduse sau scoase din ţară.
Operaţiunea de vămuire se efectuează la birourile şi punctele vamale de către
personalul operativ al autoritătţii vamale, sub îndrumarea şi controlul direcţiilor regionale
vamale şi al Direcţiei Generale a Vămilor.
În cazurile şi în condiţiile prevăzute de regulamentul vamal, operaţiunea de vămuire
se poate efectua şi în alte locuri.
Autoritatea vamaăa are dreptul să efectueze controlul vamal al mijloacelor de
transport şi al mărfurilor, precum şi al bunurilor şi valorilor aparţinând persoanelor fizice,
prezentate la introducerea sau la scoaterea lor din ţară. În cazul în care se refuză prezentarea,
autoritatea vamală are dreptul să efectueze controlul vamal, din proprie iniţiativă, fără acordul
titularului.

Pagina 33 din 59
 Controlul vamal corporal al persoanelor se poate efectua, în cazuri exceptionale,
atunci când există informaţii sau prezumţii că se încearcă încalcarea reglementărilor vamale.
Cazurile, condiţiile se stabilesc prin regulamentul vamal.
Autoritatea vamală are dreptul de a opri mijloacele de transport, folosind semnale
formale specifice. Când conducătorii mijloacelor de transport refuză să oprească, pot fi
utilizate, pentru imobilizare şi alte modalităţi prevăzute de lege. Agentul vamal are dreptul ca,
în vederea efectuării controlului vamal ăn conditiile legii, să urce la bordul oricăror nave,
inclusiv al celor militare, aflate în porturile maritime sau fluviale, precum şi în rada acestora.
Autoritatea vamală poate controla bunurile supuse vămuirii, în orice loc s-ar afla pe
teritorul ţării. În acest scop, autoritatea vamală poate:
a) verifica, în condiţiile prevăzute de lege, clădiri, depozite, terenuri şi orice alte
obiective;
b) preleva, în condiţiile legii, probe pe care le analizează în laboratoarele proprii sau
agreate, în vederea identificării şi expertizării mărfurilor;
c) efectua investigaţii, supravegheri şi verificări în cazurile în care sunt semnalate
situaţii de încălcare a reglementărilor vamale;
d) exercita controlul ulterior la sediul agenţilor economici asupra operaţiilor de
comerţ exterior, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;
e) identifica, pe baza de documente, persoanele care se află în raza de activitate a
biroului vamal.
Organele postale sunt obligate să prezinte pentru vămuire, autorităţii vamale aflate în
incinta oficiului poştal, coletele şi trimiterile poştale internaţionale, cu respectarea normelor
poştale. În scopul prevenirii încălcărilor reglementărilor vamale, se instituie o zonă specială
de supraveghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale şi frontiera de stat,
precum şi o fâşie de 20 km în interiorul frontierei de stat. Organele de grăniceri şi de poliţie
sunt obligate să acţioneze, la cererea şi sub indicaţiile de specialitate ale autoritaţii vamale,
pentru supravegherea efectuată în zona vamală specială.

3.2.4 Personalul vamal

Personalul vamal cuprinde salariaţii încadraţi in sistemul instituţional al autoritaţii

vamale.
Funcţiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotărârea Guvernului.

Pagina 34 din 59
 Condiţiile de încadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de
muncă, precum şi alte norme specifice în executarea contractului individual se stabilesc în
statutul personalului vamal.
Personalul vamal poartă, în timpul serviciului, uniforma, însemne, ecusoane distincte
şi, după caz, echipament de protecţie, care se atribuie gratuit. Modelul şi durata de
întrebuinţare a acestora se vor stabili prin statutul personalului vamal.
Agenţii vamali îşi exercită atribuţiile în cadrul operaţiunilor de vămuire şi
supraveghere vamală numai pe baza legitimaţiilor de serviciu, în care sunt înscrise
competenţele conferite prin normele legale.
Organele de poliţie sunt obligate să acorde, la cerere, sprijin autorităţilor vamale în
exercitarea atribuţiilor care le revin.
Agenţii vamali, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială
prevăzută de lege pentru ofiţerii de poliţie.
Personalul vamal care are dreptul de a purta şi de a face uz de armă va fi stabilit de
directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, cu aprobarea ministrului finanţelor.
Personalul vamal, indiferent de funcţia deţinută, este obligat să păstreze
confidenţialitatea datelor şi a operaţiilor efectuate.
Relaţii şi informaţii privind reglementările vamale: persoanele interesate au dreptul să
solicite, în scris, autorităţii vamale, relaţii şi informaţii privind aplicarea reglementărilor
vamale, justificând interesul obţinerii acestora prin precizarea operaţiunii de comerţ exterior
ce urmează a fi realizată.

3.2.5 Principii de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale

Bunurile se introduc sau se scot din ţara numai prin birourile vamale. Aceste mărfuri
sunt supuse operaţiunii de vămuire si ramân sub supraveghere vamală până la acordarea
liberului de vamă.
Bunurile intrate în ţară se înscriu , în ordinea sosirii la frontieră, în registrul de
evidenţă, pe baza documentelor de transport şi a celor comerciale.
Mărfurile şi bunurile înregistrate, după intrarea în ţară, sunt îndrumate astfel:
către biroul vamal stabilit de autoritatea vamală sau în alt loc desemnat de aceasta;
spre o zona liberă, când mărfurile sunt destinate acesteia.
Prevederile de mai sus nu se aplică bunurilor aparţinând persoanelor fizice, precum şi
mărfurile aflate la bordul navelor sau aeronavelor care traversează marea teritorială şi apele

Pagina 35 din 59
teritoriale sau spaţiul aerian al României, fără a avea ca destinaţie un port sau un aeroport
românesc.

3.2.6 Etape ale operaţiunii de vămuire

3.2.6.1 Operaţiuni prealabile vămuirii

Mărfurile sosite în vama de destinaţie sau la locul stabilit de autoritatea vamală, se

prezintă autorităţii vamale de către transportator sau de către titularul operaţiunilor
comerciale ori de către reprezentantul acestuia.
Mărfurile prezenate biroului sau punctului vamal se află sub supravegherea vamală
până la stabilirea regimului vamal şi intră în depozit necesar cu caracter temporar.
Autoritatea vamală poate cere depozitarului să constituie o garanţie care să asigure
plata drepturilor de import.
Mărfurile aflate în depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai în
scopul conservării lor în stare iniţială, fără să se modifice caracteristicile sau aspectele tehnice
şi comerciale.
În cazurile în care, conform legii, autoritaţile competente hotărăsc distrugerea
mărfurilor aflate în depozit necesar cu caracter temporar, această operaţiune se va efectua pe
cheltuiala titularului operaţiunii comerciale, sub supravegherea autorităţii comerciale vamale.
Mărfurile intră în depozitul necesar cu caracter temporar, pe baza unei declaraţii
sumare.
Declaraţia sumară se completează de către depozitar pe formulare-tip şi se depune la
autoritatea vamală care o înregistrează în registrul de evidenţă.
Prevederile de mai sus nu se aplica bunurilor aparţinând călătorilor, precum şi celor
expediate prin colete poştale.
Mărfurile care au făcut obiectul declaraţiei sumare pot fi transferate numai în cazurile
şi în locurile stabilite de autoritatea vamală.
În caz fortuit sau de forţa majoră, care impune de îndată transferul, în total sau în
parte, al mărfii, operaţiunea se poate face cu înştiinţarea ulterioară, în aceeaşi zi, a autoritaţii
vamale.
Autoritatea vamală poate, oricând şi în orice împrejurare, să efectueze controlul
mărfurilor sau al mijloacelor de transport, cerând descărcarea şi dezambalarea mărfurilor.

Pagina 36 din 59
 Titularul operaţiunii comerciale sau reprezentantul acestuia este obligat ca, în termen
de 30 de zile de la depunerea declaraţiei sumare, să solicite autoritaţii vamale plasarea
mărfurilor sub un regim vamal.

3.2.6.2 Stabilirea regimului vamal al mărfurilor

Regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.

Regimurile definitive sunt:
a) importul, care constă în introducerea mărfurilor în circuitul economic;
b) exportul, care constă în scoaterea mărfurilor din ţară;
c) introducerea şi scoaterea din ţară de bunuri aparţinând călătorilor sau altor persoane
fizice, necomercianţi.
Regimurile vamale suspensive sunt următoarele:
tranzitul mărfurilor;
antrepozitul mărfurilor;
perfecţionarea activă a mărfurilor;
transformarea sub control vamal a mărfurilor;
admiterea temporară a mărfurilor;
perfecţionarea pasivă a mărfurilor.

3.2.6.3 Dispoziţii comune privind regimurile vamale

Mărfurile destinate a fi plasate sub un regim vamal fac obiectul unei declaraţii vamale
corespunzatoare acelui regim.
Autoritatea vamală poate aproba titularului operaţiunii sau reprezentantului acesteia,
la cerere, să efectueze, înainte de depunerea declaraţiei vamale, verificarea felului şi a
cantitaţii mărfii şi să preleveze probe, în vederea întocmirii şi depunerii corecte a declaraţiei
vamale.
Declarantul are dreptul să rectifice sau să retragă declaraţia vamală depusă şi
acceptată de autoritatea vamală numai până în momentul începerii controlului fizic al
mărfurilor.
Transportul mărfurilor la locul controlului fizic şi manipularea acestora sunt efectuate
de declarant pe riscul şi pe cheltuiala sa.

Pagina 37 din 59
 Dacă controlul fizic al mărfurilor se execută parţial, rezultatele acestuia pot fi luate în
considerare pentru întreaga partidă de marfa înscrisă în declaraţia vamală. Declarantul vamal
are dreptul să ceară efectuarea controlului total al mărfurilor, când considera că rezultatul
controlului parţial nu este concludent.
Autoritatea vamală poate lua măsuri de marcare sau de sigilare a mărfurilor, precum şi
a compartimentelor din mijloacele de transport în care se află mărfurile.
Autoritatea acordă liberal de vamă după efectuarea vămuirii, dar poate dispune
eliberarea mărfii şi după depunerea documentelor de plată.
Autoritatea vamală poate să utilize o procedură simplificată pentru prezentarea şi
declararea mărfurilor, în cazurile şi în condiţiile stabilite în regulamentul vamal.
Autoritatea vamală are dreptul ca, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de
vamă, să efectueze controlul vamal ulterior al operaţiunilor.

3.2.6.4 Comisionari în vamă

Operaţiunile de prezentare a mărfii, depunerea declaraţiei vamale-sumară şi în

detalui-, precum şi pastrarea şi manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu
autorizarea Direcţiei Generale a Vămilor, şi de persoanele juridice române care au calitatea
de comisionar în vamă.

3.2.7 Regimurile vamale definitive

3.2.7.1 Importul şi exportul

Importul: constă în intrarea în ţară a mărfurilor straine şi introducerea acestora în

circuitul economic.
La importul mărfurilor, autoritatea vamală realizează procedura de vămuire şi
încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând şi măsurile de politică
comercială.
Taxele vamale de import se determină pe baza Tarifului vamal de import al României,
care se aprobă prin lege.
Tariful vamal de import al României se elaborează pe baza nomenclaturii combinate a
mărfurilor.

Pagina 38 din 59
 Taxa vamală este exprimată în procente şi se aplică la valoarea în vamă a mărfuriolr,
exprimate în lei.
Taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declaratiei vamale de
import.
Unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în functie de
felul mărfii sau de destinaţia lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor şi
convenţiilor internaţionale la care România este parte.
Prin tratament tarifar favorabil se întelege o reducere sau o exceptare de drepturi
vamale, care poate fi aplicată şi în cadrul unui contingent tarifar.
Guvernul, în cazuri temeinic justificate, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a
Ministerului Industriei şi Comerţului, poate aproba, cu caracter temporar, exceptări sau
reduceri de taxe vamale pentru unele categorii de mărfuri.
Importatorii sau beneficiarii importului de mărfuri destinate unei anumite utilizări, în
cazul în care, ulterior declaraţiei vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligate să
înşţiinteze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar vamal corespunzător noii
utilizări.
În vederea aplicarii corecte a tarifului vamal, autoritatea vamală constată originea
mărfurilor importate, pe baza urmatoarelor criterii:
mărfuri produse în întregime într-o ţară;
mărfuri obţinute printr-o prelucrare sau transformare substanţială într-o ţară.
Valoarea în vamă reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor
vamale prevazute în Tariful vamal de import al României.
Procedura de determinare a valorii în vamă este cea prevazută în Acordul privind
aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife şi comerţ încheiat la Geneva la 1
noiembrie 1979, la care România este parte.
La valoarea în vamă, în masura în care nu au fost efectuate, dar nu au fost cuprinse în
preţ, se includ:
cheltuieli de transport al mărfurilor importate până la frontiera română;
cheltuieili de încărcare, descărcare şi de manipulare, conexe transportului, ale
mărfurilor din import aferente parcursului extern;
costul asigurării pe parcursul extern.
Transformarea în lei a valorii în vamă se face la cursul de schimb stabilit şi comunicat
de B.N.R.

Pagina 39 din 59
 În cazul în care, în termen de 30 de zile de la ridicarea mărfii, importatorul nu prezintă
documentele concludente privind determinarea valorii în vamă, autoritatea vamală
procedează la executarea garanţiei, operaţiunea de vămuire fiind considerate încheiată.
Valoare în vamă se determină şi se declară de către importator, care este obligat să
depună la biroul vamal o declaraţie pentru valoarea în vamă, însoţită de facturi sau de alte
documente de plată mărfii şi a cheltuielilor pe parcurs extern, aferente acesteia.
Declaraţia de valoare în vamă poate fi depusă şi prin reprezentant, în acest caz
răspunderea fiind solidară.
Sunt exceptate de la plata taxelor vamale de import:
produsele de pescuit maritime şi oceanic şi alte produse extrase din marea teritorială a
unei terţe ţări de navele înmatriculate în România şi care navighează sub pavilion român.
bunurile obţinute din produsele de mai sus la bordul unei nave-fabrică ce îndeplineşte
condiţiile de înmatriculare în România şi de navigaţie sub pavilion român.
Exportul: constă în scoaterea definitivă a mărfurilor româneşti de pe teritorul
României.
Sunt admise la export mărfurile produse în ţară şi cele importate anterior, cu excepţia
mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiţie sau de restricţie în cadrul politicii
comerciale.
Regulile de clasificare tarifară prevăzute la import se aplică şi la export.
Exportatorul de mărfuri scoase definitiv sau temporar din ţara este obligat să depună o
declaraţie vamală de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul exportatorului sau la
locul unde mărfurile sunt ambalate ori încarcate pentru a putea fi exportate. În cazuri
temeinic justificate, declaraţia vamală poate fi depusă şi la un birou vamal de frontieră.
La exportul de mărfuri nu se încasează taxe vamale.
Mărfurile româneşti, precum şi cele străine care au fost indigenate pot fi exportate
temporar, în situaţia în care urmează a fi reintroduse în ţară, fără a fi suferit o modificare, cu
excepţia uzurii lor normale.

3.2.7.2 Prohibiţii şi restricţii la import şi la export

Sunt considerate prohibite toate mărfurile ale caror import sau export este, potrivit
reglementărilor legale, interzis cu orice titlu.

Pagina 40 din 59
 Sunt considerate ca restricţionate mărfurile ale caror import sau export este supus
unor condiţii sau îndeplinirii unor formalităţi speciale.
Licenţele de import sau export sunt nominale, transmiterea lor cu orice titlu atrăgând
nulitatea lor absolută.

3.2.7.3 Regimul vamal aplicabil călătorilor şi altor persoane fizice

Călătorii şi alte persoane fizice cu domiciliul în ţară sau în străinatate pot introduce şi
scoate din ţară bunurile aflate în bagajele personale ori care îi însoţesc, fără a fi supuşi taxelor
vamale, în condiţiile şi în limitele stabilite prin hotărâre a Guvernului. Aceasta hotărâre va
ţine seama de acordurile şi de convenţiile internaţionale la care România este parte.
Pentru bunurile care nu se încadrează în limitele cantitative şi valorice prevăzute în
hotărârea Guvernului se aplică, la import, tariful vamal de import, iar la export, o taxă vamală
unică de 20% aplicată la valoare în vamă.
Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor şi a Ministerului Industriei şi
Comerţului, poate aproba reduceri sau exceptări de la taxele vamale prevăzute mai sus.

3.2.8 Regimurile vamale suspensive

3.2.8.1 Dispoziţii comune

Regimurile vamale suspensive sunt operaţiuni cu titlu temporar, care au drept efect
suspendarea plăţii taxelor vamale.
Regimul vamal suspensiv se solicită în scris de către titularul operaţiunii comerciale.
Autoritatea vamală aprobă cererea numai în cazul în care poate asigura supravegherea şi
controlul regimului vamal suspensiv. Cheltuielile suplimentere ocazionate de acordarea
regimului vamal suspensiv vor fi suportate de titularul operaţiunii.
Autoritatea vamală cere constituirea unei garanţii care să asigure încasarea drepturilor
de import ce ar putea fi datorate.
Regimul vamal suspensiv se încheie atunci când mărfurile vamale primesc un alt
regim.
Titularul regimului vamal suspensiv poate cesiona, cu acceptul proprietarului
mărfurilor şi cu acordul autorităţii vamale, drepturile şi obligaţiile aferente regimului vamal
respectiv.

Pagina 41 din 59
 3.2.8.2 Tranzitul vamal

Tranzitul vamal: constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal la altul,

fără ca acestea să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială.
Mărfurile vămuite la un birou vamal de interior, în vederea exportului, sunt în tranzit
până la biroul vamal de frontieră.
Regimul de tranzit vamal se încheie atunci când mărfurile şi documentele
corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinaţie.
În cazul în care acesta este un birou vamal de interior, la cererea declarantului vamal,
mărfurile primesc o altă decstinaţie vamală.
Titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinaţie
mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare şi sigilare aplicate potrivit legii, în termenul
stabilit de autoritatea vamală.
În cazul în care există documenele întocmite potrivit convenţiilor şi înţelegerilor
internaţionale la care România este parte, autoritatea vamală le acceptă fără să mai emită
documente interne.

3.2.8.3 Antrepozitul vamal

Prin antrepozit vamal se înţelege locul aprobat de autoritatea vamală, aflat sub
controlul acesteia, în care mărfurile pot fi depozitate. În aprobarea dată de autoritatea vamală
se stabileşte şi termenul în cadrul căreia titularul de antrepozit este obligat să solicite
acordarea unui nou regim vamal.
Antrepozitul vamal poate fi public sau privat.
Antrepozitul public este destinat depozitării de mărfuri de către orice persoană.
Antrepozitul privat este destinat depozitării mărfurilor de către cel căruia ăi aparţine
depozitul.
Deţinătorul antrepozitului vamal este administratorul şi gestionarul mărfurilor
depozitate în acesta şi are, faţă de autoritatea vamală, urmatoarele obligaţii:
să îndeplinească condiţiile de organizare şi de funcţionare a antrepozitului vamal,
stabilite în aprobare;
să asigure supravegherea mărfurilor astfel încât să nu fie posibilă sustragerea de sub
controlul vamal;

Pagina 42 din 59
 să respecte normele privind conservarea mărfurilor depozitate.
Autoritatea vamală poate cere deţinatorului de antrepozit să constituie o garanţie care
să asigure plata drepturilor de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit.
În perioada de antrepozit vamal nu pot fi efectuate alte operaţiuni decât cele de
ambalare, de marcare sau de testare în vederea pregătirii pentru vânzare, care, în prealabil, au
fost aprobate de autoritatea vamală.
Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile aflate într-un antrepozit vamal să fie
transferate în alt antrepozit vamal.
Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal şi vămuite la import, cheltuielile de
antrepozitare, inclusive cele de conservare nu se adaugă la valoarea în vamă.

3.2.8.4 Perfecţionarea activă

Regimul de perfecţionare activă constă în supunerea, pe teritoriul României, la una

sau mai multe operaţiuni de transformare sau prelucrare a:
mărfurilor străine destinate a fi reexportate în afara teritoriului vamal al României,
sub forma de produse compensatoare, fără a face obiectul încasării drepturilor de import sau
al măsurilor de politică comercială;
mărfurile importate, introduse în circuitul economic, dacă ele sunt exportate în afara
teritoriului României sub forma de produse compensatoare.
In regimul de perfecţionare activă se pot face următoarele operaţiuni:
prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea şi adaptarea lor la alte mărfuri;
transformarea mărfurilor;
repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma iniţială;
utilizarea unor mărfuri, care, deşi nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit
sau facilitează obţinerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parţial în timpul
folosiri lor.

3.2.8.5 Transformarea sub control vamal

Regimul de transformare sub control vamal permite folosirea, pe teritoriul României,

fără plata drepturilor de import şi fără aplicarea de măsuri de politică comercială, de măsuri
străine pentru a fi supuse unor operaţiuni care le transformă felul sau starea iniţiala. Produsele

Pagina 43 din 59
rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata drepturilor
de import.
Aprobarea de transformare sub control vamal se acordă de autoritaţile vamale, la
cererea persoanei care efectuează operaţiunea.
Pentru mărfurile netransformate sau aflate într-un stadiu intermediar de transformare,
care se importă, elementele de taxare sunt cele în vigoare în momentul înregistrării declaraţiei
vamale.
Lista mărfurilor care pot fi plasate în regim de transformare sub control vamal este
stabilită prin hotărârea Guvernului.

3.2.8.6 Admiterea temporară

Regimul de admitere temporară permite utilizarea pe teritoriul României, cu

exonerare totală sau parţială de drepturi de import şi fără aplicarea măsurilor de politică
comercială, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate în aceeaşi stare, cu excepţia uzurii
lor normale.
În cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parţială de
taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încasează în proporţie de 3% din suma care se
datora, dacă mărfurile ar fi fost importate. Cuantumul se calculează pentru fiecare lună sau
fracţiune de lună a duratei în care mărfurile se afla sub regim de admitere temporară, fără
putea depaşi cuantumul datorat în cazul în care aceleaşi mărfuri ar fi fost importate.
În cazul în care mărfurile aflate în regim de admitere temporară cu exonerare totală de
drepturi de import sunt importate, elementele de taxare sunt cele în vigoare la data
înregistrării declaraţiei vamale de import.

3.2.8.7 Perfecţionarea pasivă

Regimul de perfecţionare pasivă permite exportul temporar de mărfuri româneşti în

afara teritoriului ţării, în vederea supunerii acestora unor operaţiuni de transformare sau de
prelucrare şi, ulterior, a importului produselor astfel rezultate, cu exonerarea totală sau
parţială de drepturi de import.
Nu pot fi plasate sub regim de perfecţionare pasivă mărfurile care:
prin exportul lor ar da naştere la rambursări sau restituiri de drepturi de import;

Pagina 44 din 59
 înaintea exportului, au fost importate, în exonerare totală de drepturi de import pentru
a fi utilizare într-un anumit scop.

3.2.9 Alte destinaţii vamale

3.2.9.1 Zone libere

În zonele libere, mărfurile străine sunt considerate, din punct de vedere al aplicării
drepturilor de import şi al măsurilor de politică comercială la import, ca mărfuri care nu sunt
situate pe teritoriul României atât timp cât nu sunt importate.
Mărfurile româneşti pot fi introduse în zonele libere, cu respectarea condiţiilor
stabilite pentru exportul de mărfuri.
Staţionarea mărfurilor în zonele libere nu este limitată în timp.
Administraţia zonelor libere este obligată:
să comunice autorităţii vamale mărfurile aflate în zona liberă, care sunt supuse
drepturilor de import sau de export ori care fac obiectul unor reglementări privind politica
comercială;
să informeze autoritatea vamală despre activităţile industriale, comercială şi despre
orice altă activitate care se desfăşoara în zonele libere, în conditiile prevăzute de lege.
Pe timpul staţionării în zonele libere, mărfurilor străine li se poate acorda unul dintre
următoarele regimuri vamale:
importul pentru consum sau utilizare în zona liberă;
perfecţionarea activă;
transformare sub control vamal;
admitere temporară.

3.2.9.2 Reexportul mărfurilor de pe teritoriul României

Mărfurile străine aflate pe teritoriul României, care nu au fost vămuite, pot fi

reexportate. Reexpotul constă în scoaterea din ţară, prin depunerea declaraţiei vamale de
reexport, în vederea vămuirii, cu excepţia cazului în care măsurile de politică comercială
interzic operaţiunea. În cazurile temeinic justificate, mărfurile străine nevămuite pot fi
abandonate, cu acordul autorităţii vamale. Valoarea mărfurilor abandonate şi intrarea lor în

Pagina 45 din 59
circuitul economic se fac potrivit normelor aplicate mărfurior confiscate, virându-se
autorităţii vamale drepturile de import aferente.

3.2.9.3 Mărfurile exportate şi returnate în România

Mărfurile româneşti care, după ce au fost exportate în afara teritoriului României, sunt
returnate şi importate într-un termen de 3 ani la cererea titularului, sunt exceptate de la plata
datoriei vamale, numai dacă la returnare sunt în aceeaşi stare în care au fost exportate.

3.2.10 Datoria vamală

3.2.10.1 Formarea datoriei vamale

Datoria vamală ia naştere în momentul înregistrării declaraţiei vamale. Debitorul

datoriei vamale este considerat titularul declaraţiei vamale acceptate şi înregistrate. Poate fi
debitor şi persoana care a introdus în ţară marfa. Răspund solidar cu acesta şi:
persoanele care participă la aceasta, cunoscând sau care trebuiau să cunoască aceste
neregularităţi;
persoanele care dobândesc sau deţin mărfurile în cauză, care cunoşteau sau trebuia să
cunoască aceste neregularităţi în momentul dobândirii sau deţinerii.
Datoria vamală ia naştere, în cazul în care marfa a fost sustrasă de la supravegherea
vamală, din acel moment. Datoria vamală ia naştere şi in următoarele cazuri:
neexecutarea unor obligaţii care rezultă din păstrarea mărfurilor în depozit temporar
necesar, pentru care se datoreză drepturi de import.
neîndeplinirea uneia dintre condiţiile stabilte prin regimul vamal sub care au fost
plasate;
utilizarea mărfurilor în alte scopuri decât cele stabilte pentru a beneficia de scutiri,
exceptări sau scutiri de taxe vamale.
Pentru mărfurile aflate într-o zonă liberă care dispar, se consumă sau sunt utilizate în
alte condiţii decât cele prevăzute în reglementările vamale aplicabile în acea zonă, datoria
vamală ia naştere în acel moment.

3.2.10.2 Garantarea datoriei vamale

Pagina 46 din 59
 Garanţia poate fi constituită printr-un depozit bănesc sau printr-o scrisoare de garanţie
bancară, emisă de o bancă agreată de autoritatea vamală. Garanţia vamală se realizează prin
depunerea sumei în lei sau prin remiterea unor instrumente de decontare şi titluri de valoare,
acceptate de autoritatea vamală.
Cuantumul garanţiei reprezintă suma exacta a datoriei vamale, în cazul în care aceasta
poate fi determinată în momentul în care este dată garanţia. În cazul în care acest cuantum nu
poate fi determinat, se ia în considerare suma cea mai ridicată a datoriei vamale ce ar rezulta
din operatiunea de vămuire.

3.2.10.3 Evidenţa şi plata datoriei vamale

Autoritatea vamal evidenţiază, în registrele contabile sau în alt suport echivalent,

drepturile de import şi de export rezultate din datoriile vamale, potrivit planului de conturi şi
metodologiei în vigoare. Direcţia Generală a Vămilor poate acorda amânări şi eşalonări de
plată în termenul legal de prescripţie. Pe baza depunerii în avans, de către debitorul vamal, a
unui depozit la vedere în contul autorităţii vamale, aceasta poate, în limita valorică a acestui
depozit, să încaseze datoriile vamale.

3.2.10.4 Stingerea datoriei vamale

Datoria vamală se stinge prin:

plata acesteia;
renunţarea la încasare, atunci când se constată că este nedatorată;
anularea ca o consecinţă a anulării declaraţiei vamale;
împlinirea termenului de prescripţie extinctive;
insovabilitatea debitorului, constatată pe cale judecătorească;
confiscarea definitivă a mărfurilor;
distrugerea mărfurilor din dispoziţia autorităţii vamale sau abandonarea acestora în
favoarea statului;
distrugerea sau pierderea mărfurilor, datorită forţei majore sau cazului fortuit;
scăderea cantitativă a mărfurilor, datorită unor factori naturali, pentru partea
corespunzătoare procentului de scădere.

Pagina 47 din 59
 Stingerea datoriei vamale prevăzute mai sus operează numai dacă situaţiile s-au
produs înainte de acordarea liberului de vamă.

3.2.11 Plângeri şi contestaţii vamale

A) Plângeri
În cazul aplicării reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală emite acte
care pot leza drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice sau juridice care
efectuează operaţiuni supuse vămuirii, acestea se pot adresa cu plângeri împotriva acelui act.
B) Contestaţii
Persoanele fizice sau juridice care sunt nemulţumite de soluţionarea plângerii de către
autoritatea vamală se pot adresa cu contestaţii la direcţia regională vamală ierarhic
superioară, în termen de 15 de la comunicarea soluţionării plângerii.
La soluţionarea contestaţiei, directorul direcţiei regionale vamale va ţine seama de
avizul emis de o comisie de specialişti, formată din:
un consilier juridic al directiei regionale vamale;
un specialist în probleme vamale din direcţia regională vamală;
un specialist în operaţiuni de comerţ exterior, desemnat de preşedintele camerei
judeţene de comerţ şi industrie.
Decizia va fi dată în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei.
La soluţionarea contestaţiei, directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor va ţine
seama de avizul emis de o comisie formată din:
un consilier juridic al Direcţiei Generale a Vămilor;
un specialist în probleme vamale din Direcţia Generală a Vămilor;
un reprezentant al Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor şi Importatorilor din
România.

3.2.12 Sancţiuni

Legislaţia vamală cunoaşte şi un sistem sancţionar specific,reglementând infracţiuni şi

contravenţii vamale.
A) Infracţiuni
Legea nr.171/1997 privind Codul vamal al României,prevede următoarele infracţiuni
vamale:

Pagina 48 din 59
 Trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de
mărfuri sau de alte bunuri constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseste cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
Trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materialelor explosive
sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precursorilor şi
substantelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice constituie infracţiune de
contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor
drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale,
care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă, constituie infractiunea
de folosire de acte nereale şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Folosirea, la autoritate vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale
falsificate constituie infracţiunea de folosire de acte falsificate şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Faptele prevăzute la lit.a)-d) săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate sau
constituite în bandă, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă faptele prevăzute la lit.a)-e) sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor
persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori în folosul
acestor persoane juridice se poate aplica şi interdicţia exercitării ocupaşiei, potrivit art.64 din
Codul penal, republicat.
Tentativa la infracţiunile menţionate mai sus se pedepseşte.
În cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie
infracţiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepseşte în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în
acele legi, dacă sunt mai aspre.
Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii nu se găsesc,
infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.
B) Contravenţii
Faptele care constituie contravenţii la reglementările vamale, procedura de constatare
şi de sancţionare a acestora sunt stabilite prin Regulamentul vamal, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.626/1997 .Faptele contravenţionale sunt grupate în raport de sancţiunile
stabilite ce li se aplică, ceea ce facilitează aplicarea reglementării legale respective.
Astfel, constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:

Pagina 49 din 59
 nedepunerea la autoritatea vamală de frontieră sau de interior, de către transportator
ori reprezentantul acesteia, a documentelor însoţitoare ale mijloacelor de transport aflate în
trafic internaţional şi a documentelor privind mărfurile transportate cu acestea;
nedepunerea declaraţiei provizorii de bord în termenele legale;
neîndeplinirea de către organele poştale a obligaţiei de a prezenta lista sacilor poştali;
neîndeplinirea de către persoanele fizice care intră sau ies din ţară a obligaţiei de a
prezenta bunurile pe care le au asupra lor sau în bagaje în vederea vămuirii;
nerespectarea de către persoanele fizice sau juridice a obligaţiei de a face accesibile
controlului vamal locurile indicate de autoritatea vamală;
nedepunerea de către transportator la biroul vamal de plecare a declaraţiei vamale de
tranzit ori neprezentarea de către transportator a evidenţelor şi informaţiilor cerute de
reglementările vamale privind bunurile aflate în tranzit;
neîndeplinirea de către transportatorul sau gestionarul bunurilor nevămuite a
obligaţiei de a asigura integritatea sigiliilor şi marcajelor vamale;
prezentarea unor documente conţinând date nereale prezentate de declaranţii vamali.
Contravenşiile vamale săvârşite în încintele vamale şi în locuri unde se desfăşoară
operaţiuni sub supraveghere vamală se constată şi se sancţionează de către autoritatea
vamală.
În cazul în care contravenţiile vamale sunt constatate de organele de poliţie sau de alte
organe cu atribuţii de control, în alte locuri decât cele prevăzute în lege, acestea au obligaţia
de a prezenta de îndată actele constatatoare la autoritatea vamală cea mai apropiată, împreună
cu bunurile care fac obiectul contravenţiei.
După verificarea încadrării faptei în reglementările vamale, autoritatea vamală aplică,
dacă este cazul, amendă şi dispune reţinerea bunurilor în vederea confiscării.
Sancţiunea contravenţională a amenzii poate fi aplicată şi persoanelor juridice.

3.2.13 Dispoziţii finale şi tranzitorii

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi

curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.
Termenele prevăzute în prezentul cod şi în alte reglementări vamale se calculează
potrivit normelor prevăzute în Codul de procedură civilă.
Operaţiunile vamale iniţiate sub regimul prevăzut de reglementările vamale anterioare
intrării în vigoare a prezentului cod se finalizează potrivit acelor reglementări.

Pagina 50 din 59
 Guvernul, la propunerea Ministerului Finanţelor, va aproba, prin hotărâre,
Regulamentul de aplicare a Codului vamal, care va intra în vigoare la aceeaşi dată cu
prezentul cod.
În termen de 90 de zile de la publicarea prezentului cod în Monitorul Oficial al
României, Guvernul va prezenta Parlamentului, spre adoptare, legea privind statutul
personalului vamal.
Prezentul cod intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării lui în
Monitorul Oficial al României.

Pagina 51 din 59
 Capitolul 4

STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPACTUL TAXELOR VAMALE ASUPRA

VENITURILOR BUGETULUI DE STAT

4.1 ANALIZA ECONOMETRICĂ A IMPACTUL TAXELOR VAMALE ASUPRA

VENITURILOR BUGETULUI DE STAT

Prelevările fiscale, ca principale forme de atragere a resurselor financiare la dispoziţia

statului, determină ample mutaţii la nivelul vieţii economico-sociale şi se manifestă sub
forma unor efecte micro şi macroeconomice. Mai precis, efectele fiscalităţii relevă
„repercusiunile şi modificările pe care introducerea unei noi prelevări fiscale (sau majorarea
cotei de impunere la o prelevare obligatorie deja existentă) le cauzează asupra echilibrului
economic a unui singur subiect sau asupra echilibrului economic general”. Efectele fiscalităţii
sunt numeroase şi de mare complexitate, caracteristicile cele mai importante ale acestora
vizând: natura efectelor, întinderea acţiunii, localizarea şi evaluarea amplitudinilor dobândite,
precum şi folosirea consecinţelor în politicile economico – sociale.
Determinate de constrângerea exercitată de impozitele directe si indirecte, efectele
fiscalităţii nu se manifestă numai în sfera economică, ci şi în cea juridică, psihologică,
precum şi în aria socio-ecologică, răsfrângându-se în final asupra tuturor contribuabililor
persoane fizice şi juridice.
1. Efectele economice se propagă în mod particular, după cum impozitele sunt directe
sau indirecte, asupra tuturor categoriilor de contribuabili şi vizează, pe de o parte, rezultatele
financiare şi fluxurile de numerar ale agenţilor economici, iar pe de altă parte, bugetele de
venituri şi cheltuieli ale gospodăriilor.
a. Efectele asupra rezultatelor financiare ale agenţilor economici reprezintă vectorul
acţiunii impozitelor directe şi se sprijină pe regimul deducerilor fiscale, dar şi pe cel al cotelor
de impunere, cu impact imediat asupra rezultatelor financiare.
Regimul deducerilor fiscale se referă la diferenţele care se creează între rezultatul
contabil şi cel fiscal ca urmare a existenţei veniturilor neimpozabile (diminuează baza de
impozitare) şi a cheltuielilor nedeductibile (majorează baza de impunere). De asemenea,
practicarea deducerilor fiscale în cazul amortismentelor creează premisele unei baze

Pagina 52 din 59
impozabile mai mici şi conduce la nivel macroeconomic la o stimulare a cererii de bunuri
investiţionale.
b. Efectele asupra fluxurilor financiare ale agenţilor economici rezidă în impactul pe
care prelevărilor fiscale indirecte le au asupra lichidităţilor firmei (asupra fluxurilor de
trezorerie) şi sunt generate în principal de impozitele generale pe consum. Bunăoară, dacă
încasarea facturilor de la clienţi se face după exercitarea dreptului de deducere a prelevării
fiscale indirecte, atunci valoarea acesteia aferentă mărfurilor vândute dar neîncasate
influenţează negativ trezoreria societăţii şi invers.
c. Efectele asupra gospodăriilor sunt focalizate asupra bugetelor private de venituri şi
cheltuieli, putând fi constatate în strânsă legătura cu manifestarea „dualismului” impozite
directe - impozite indirecte. Fiscalitatea directă conferă o influenţă puternică asupra
veniturilor disponibile ale gospodăriilor şi stimulează economisirea, pe când impactul
impozitelor indirecte este mult mai ridicat asupra consumului de bunuri şi de servicii prin
preţuri.
2. Efectele juridice ale fiscalităţii sunt preponderent rezultanta acţiunii prelevărilor
obligatorii directe, punându-şi amprenta asupra raportului juridic „contribuabil-stat”, dar şi
asupra numărului sau configuraţiei organizaţionale a agenţilor economici, structurii juridice,
dispersiei teritoriale şi dimensiunii acestora.
a. Efectele asupra raportului juridic fiscal se rezumă la modalităţile concrete prin care
se întrerupe raportul juridic existent între contribuabil şi stat cu privire la o prelevare fiscală.
Dacă acesta nu este stins în mod obişnuit (plată, scădere, compensare, anulare, prescripţie sau
executare silită), atunci măsurile coercitive ale statului devin foarte aspre, ajungându-se în
final la privare de libertate.
b. Efectele asupra numărului agenţilor economici şi dispersiei teritoriale ale acestora
sunt rezultatul practicării unor exonerări sau scutiri, totale sau parţiale, a profiturilor
impozabile, pe anumite perioade de timp şi pentru anumite arii.
c. Efectele asupra structurii juridice a agenţilor economici ilustrează modul în care
potenţialii investitori optează pentru o anumită formă juridică de societate, date fiind
regimurile fiscale diferite de la o formă juridică de societate comercială la alta.
d. Efectele asupra dimensiunii agenţilor economici rezidă în faptul că „atunci când în
economie există un număr mare de societăţi mici, consolidarea poziţiei şi sporirea
competitivităţii pe piaţă ... necesită creşterea puterii financiare a acestora prin concentrarea
activităţilor”.

Pagina 53 din 59
 3. Efectele psihologice se manifestă prin reacţiile comportamentale diferite ale
contribuabililor faţă de constrângerea fiscală, fiind totodată şi rezultatul unor factori, precum:
educaţia, cultura, calitatea informaţiei, pregătirea profesională, starea socială sau cea
materială. Ca urmare, în funcţie de modul în care contribuabilul percepere povara fiscală,
prelevarea obligatorie va fi acceptată sau respinsă de la plată, integral sau parţial, principalele
efecte psihologice generate fiind: efectul de „îndepărtare” fiscală, eludarea fiscală, evaziunea
fiscală, translaţia fiscală, capitalizarea fiscală şi difuziunea fiscală.
a. Efectul de „îndepărtare” fiscală subsumează toate reacţiile unui contribuabil care la
ştirea că are de plătit un debit fiscal caută fie să diminueze sarcina fiscală prin restrângerea
propriei activităţi (efect de „îndepărtare fiscală” negativă), fie să compenseze pierderea de
putere de cumpărare intensificându-şi munca (efect de „îndepărtare fiscală” pozitivă).
b. Eludarea fiscală sau evaziunea fiscală legală reprezintă cazurile în care
contribuabilul caută să evite plata debitului fiscal folosindu-se de normele fiscale
interpretabile sau de cele care prezintă lacune în conţinut.
c. Evaziunea fiscală relevă violarea directă şi deschisă a legilor fiscale şi constă în
acţiunea contribuabililor de ascundere totală sau parţială a materiei impozabile, în scopul
reducerii sau eliminării obligaţiilor fiscale ce le revin.
De asemenea, evaziunea fiscală mai poate fi definită ca reprezentând „ascunderea
surselor de impunere faţă de autorităţile fiscale în vederea reducerii sarcinii fiscale”.
d. Translaţia fiscală constă în transferul debitului fiscal pe care un subiect
(contribuabilul de jure) îl face prin schimburile de pe piaţă, prin intermediul preţurilor
bunurilor şi serviciilor, asupra unuia sau mai multor subiecţi (contribuabilii de facto).
e. Capitalizarea fiscală reprezintă un caz particular în care cumpărătorul unui bun
patrimonial transferă asupra vânzătorului prelevarea fiscală pe care operaţiunea o incumbă,
prin diminuarea contractuală a preţului de tranzacţie.
f. Difuziunea fiscală presupune ansamblul efectelor de natură economică pe care
fiscalitatea, prin comportamentul persoanelor fizice şi juridice, le determină asupra
echilibrului economic general, modificând cererea, oferta şi economisirea.
4. Efectele socio-ecologice sunt, în general, rezultatul acţiunii fiscalităţii indirecte
asupra societăţii în ansamblu şi, în mod special, asupra sănătăţii populaţiei şi mediului
înconjurător. Efectele socio-ecologice ale fiscalităţii asupra sănătăţii şi mediului ţin de
utilizarea prelevărilor obligatorii în scopul înlocuirii costurilor poluării mediului ambiant cu
costuri fiscale, prelevările obligatorii uzitate în acest caz purtând denumirea de taxe
ecologice.

Pagina 54 din 59
 Din cele prezentate, considerăm că la nivelul persoanelor juridice, în sens strict
economico-financiar, impactul fiscalităţii se manifestă, paradoxal, cu efecte pozitive, dar şi
cu efecte negative, în ultimul caz atât direct, cât şi indirect.
A. Efectele pozitive vizează cazurile în care creşterea de fiscalitate nu afectează sau
afectează nesemnificativ sectorul de activitate al întreprinderii, fiind rezultatul unei
modificări la nivelul structurii fiscale. Pe de altă parte, este posibil să se înregistreze şi un
„efect forţat de îndepărtare fiscală pozitivă”, dacă veniturile fiscale astfel mobilizate se vor
regăsi în cheltuieli publice cu caracter investiţional, sporindu-se astfel cererea reală şi astfel
oferta.
B. Efectele negative vizează cazurile în care creşterea de fiscalitate afectează puternic
sectorul de activitate al întreprinderii, indiferent dacă majorarea este sau nu rezultatul unei
modificări a structurii fiscale, efectele fiind nefaste pentru rezultatele financiare şi trezoreria
firmei. În cazul acestor efecte fiscale negative, considerăm că pot fi identificate două forme
de impact fiscal:
- impactul fiscal direct, care se referă la situaţiile în care augmentarea de fiscalitate -
pe seama impozitului pe profit, impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, impozitului pe
dividende, impozitelor pe avere, dar şi a T.V.A. - se regăseşte în mod nemijlocit în rezultatele
financiare ale agenţilor economici şi în fluxurile financiare ale acestora, însă într-o legătură
de sens contrar;
- impactul fiscal indirect, care se pliază cu cazurile în care creşterea de fiscalitate, mai
ales pe seama impozitelor indirecte, determină o reducere a puterii de cumpărare a
gospodăriilor şi, pe cale de consecinţă, a cererii de bunuri şi de servicii, cu efect negativ
asupra rezultatelor financiare ale agenţilor economici şi fluxurilor de trezorerie.
Pornind de la elementele teoretice prezentate, paragraful de faţă are menirea de a
cuantifica şi de a analiza impactul fiscalităţii indirecte asupra veniturilor bugetuli de stat..
Există însă o serie de limitări în demersul nostru ştiinţific, determinate în special de
incompletitudinea şi carenţa datelor statistice autohtone oficiale, cu impact negativ asupra
rezultatelor şi concluziilor studiului.
Analizarea impactului taxelor vamale asupra veniturilor bugetului de stat, vizează
intervalul 1997-2004, urmărindu-se efectele degajate de taxele vamale, asupra veniturilor
bugetului de stat.
Metoda de analiză utilizată este cea de modelare econometrică, folosindu-se
pachetul.software EViews 5.0. Pentru acesta analiza s-au folosit datele din tabelul 4.1

Pagina 55 din 59
 Tabelul 4.1
Veniturile bugetului de stat şi taxele vamale anuale în România în perioada
1997_2004, serii lunare
V.B- T.V- V.B- T.V- V.B- T.V- V.B- T.V-
1997 1997 1998 1998 1999 1999 2000 2000
ian 2128 276.9 5404.6 256 9945.4 358.7 9411.1 473.7
feb 2096.9 228.5 4224.3 325.5 4707.8 465.8 7210.4 529.7
mar 2244.9 209.4 4261.3 402.1 8480.2 671.1 8094.9 589.8
apr 3492.4 255.1 6016.3 368.5 7837.5 597.5 10156 637.4
mai 3982.6 215 4633.4 396.8 6545.1 614.8 9191.8 723.4
iun 3278.1 2247 5555.2 360.3 6239.5 683.3 9036.9 750.7
iul 3505.1 280.7 6115 403 8882.3 636.4 10615.9 752.3
aug 3701.5 200.2 4985.2 374.1 8735.7 672.6 10697.2 755
sep 4385.2 316.1 5953.5 490.5 5562.5 728 9849 800.2
oct 4809.5 346 7368.6 685 9932 749.5 13648.2 911.4
noi 4526.7 376.9 5642.8 771.4 8040.4 825.1 12014 840.1
dec 5683.6 423.2 7055.3 907.8 8331.4 843.9 10416.8 938.4

V.B- T.V- V.B- T.V- V.B- T.V- V.B- T.V-

2001 2001 2002 2002 2003 2003 2004 2004
ian 12070.8 529.1 13002.5 450.9 21214.5 599.9 29264.6 944.9
feb 11063.8 559.8 10390.4 583.7 14552 910.3 18967.7 1151.6
mar 11640.2 741.4 10991.6 552.7 15210.7 1044.5 20510.9 1175.2
apr 15765.6 703.5 15270.9 798.9 23040.9 1084.7 31807.6 1228.2
mai 14157.1 771 14726.1 846.9 20755 10578 22662.9 1343.5
iun 11301.8 716.1 10969.3 803.2 14504.3 1070.5 20329.4 1256.5
iul 4549.8 704.8 18852.9 741.7 30292.2 1160.7 38008 1361.6
aug 12236.4 710.4 16354.8 779 20156.7 1009.1 24872.6 1380.5
sep 11490.2 713.6 15479.4 778.4 23597.6 1434.9 28713.6 1746.7
oct 16772.3 923.2 21828.9 951 30832.2 1234.8 28713.6 1530.1
noi 13588.1 991.4 15327.2 1024.2 21439.1 1165.5 25093.8 1602.2
dec 13567 973.9 16011.5 1059.9 16852.1 1109.6 25936.5 1514.5

Pagina 56 din 59
 Sursa:date prelucrate din Anuarele B.N.R 1997-2004
În consecinţă, am construit un model regresiv unifactorial de forma:

Y=(+(x Xt +(t (4.1)

unde

- Yt reprezintă variabila dependentă;

- α coeficientul termenului liber;
- β coeficienţii variabilei independente;
-Xt variabila independentă;

- εt variabila aleatoare;
- t perioada de timp (intervalul 1997-2004).
Concret, se va urmări cuantificarea legăturii care există între taxele vamale
(considerate variabile independente) şi veniturile bugetului de stat (considerate variabile
dependente).
Modelarea impactului taxelor vamale asupra veniturilor bugetului de stat are la bază
un model regresiv unifactorial de forma:

Y=(+(x Xt +(t (4.2)

unde Yt reprezintă variabila dependentă-VB(veniturile bugetului de stat), α

coeficientul termenului liber, β coeficientul variabilei independente, Xt variabila
independentă – TV(taxele vamale),anii 1997-2004.
Modelul va fi:
VB=(+(xTV(-2)+(t (4.3)
Rezultatele obţinute în urma modelării sunt prezentate in tabelul 4.2:
Tabelul 4.2
Testele statistice aferente modelării impactului taxelor vamale asupra veniturilor
bugetului de stat

Dependent Variable: VB
Method: Least Squares
Date: 06/07/06 Time: 21:46

Pagina 57 din 59
 Sample: 1990: 2003 2004:12
Included observations: 94 after adjusting endpoints
VB=C(1)+C(2)xTV(-2)
AII
Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C(1) 10112.01 1182.723 8.549766 0.0000
C(2) 3.243046 1.325003 2.447576 0.0163
R-squared 0.195210 Mean dependent var 12927.07
Adjusted R-squared 0.186463 S.D. dependent var 7896.772
S.E. of regression 7122.597 Akaike info criterion 20.60098
Sum squared resid 4.67E+09 Schwarz criterion 20.65509
Log likelihood -966.2460 Durbin-Watson stat 0.566644

Analizând datele prezentate în Tabelul nr 4.2, se desprind următoarele concluzii:

- valorile erorilor standard a coeficienţilor funcţiei de regresie sunt inferioare, în
modul, valorilor coeficienţilor, ceea ce întăreşte veridicitatea estimării acestora, concluzie
susţinută şi de valorile mici ale probabilităţii;
- coeficientul de corelaţie, cu o valoare de 19,5210%, denotă faptul că legătura
statistică între variabila dependentă VB si variabila independentă TV este slabă, modificările
taxelor vamale regăsindu-se într-o proporţie mică în modificările veniturilor bugetului de stat;
- probabilitatea arată procentul în care coeficienţii sunt incorect estimaţi,în cazul
nostru fiind foarte mică rezultă că sunt corect estimaţi;
- adjusted R-squared ne arată că dacă TV cresc cu o unitate VB cresc cu 18,6463%.
Prin urmare, se poate aprecia că modelul construit poate fi considerat reprezentativ
pentru a descrie, la nivel macroeconomic, legătura dintre taxele vamale şi veniturile bugetului
de stat.
Drept urmare, modelul poate fi scris astfel:

VB=C(1)+C(2)xTV(-2) (4.4)

Modelul matematic va fi de forma:

VB=10112.00522+3.243046xTV(-2) (4.5)

Din model se desprinde faptul că, în cazul României, taxele vamale nu au un impact
major asupra veniturilor bugetului de stat iar efectele încasării acestora asupra veniturilor
bugetului de stst se repercutează la un interval de două luni de la colectare. Mai mult acestea

Pagina 58 din 59
manifestă şi un efect de multiplicare a veniturilor bugetare, în ideea în care o unitate
monetară colectată sub forma de taxe vamale determină o crestere de 3,243046 unităţi
monetare a veniturilor bugetului de stat.

Reprezentarea grafică a veniturilor bugetului de stat efective şi a celor estimate cu

modelul de regresie liniară unifactorial sunt reflectate în graficul 4.1 precum şi în graficul
4.2.

50000

40000

30000

30000 20000

20000 10000

10000 0

-10000

-20000
97 98 99 00 01 02 03 04

Residual Actual Fitted

Graficul 4.1-Evoluţia veniturilor bugetului de stat efectivă şi a veniturilor bugetului de

stat estimate cu ajutorul modelului.

Pagina 59 din 59
 6 00 0 0
Forecast: VBF
5 00 0 0 Actual: VB
Forecast sample: 1997:01 2004:12
4 00 0 0 Adjusted sample: 1997:03 2004:12
Included observations: 94
3 00 0 0
R oot M ean S q uared E rror7 04 6 .4 18
M ean A bsolute E rror 5 59 0 .0 77
2 00 0 0
M ean A bs. P ercent E rror 6 3.694 92
Theil In equality C oefficient0 .2471 47
1 00 0 0
B ias P roportion 0 .0000 00
V ariance P rop ortion 0 .3871 30
0 Covariance P rop ortion0 .6128 70

-1000 0
97 98 99 00 01 02 03 04

VBF

Graficul 4.2-Evoluţia veniturilor bugetului de stat efectivă şi a veniturilor bugetului de

stat estimate cu ajutorul modelului.

4.2 CONCLUZII
Taxele vamale sunt impozite analitice utilizate de stat pentru impunerea selective a
mărfurilor ce trec graniţele vamale ale statului respectiv , cu scopul de a procura venituri
fiscale, dar şi de a proteja economia naţională de concurenţă străină.
Subiecţii impunerii sunt persoanele juridice în al căror obiect de activitate sunt
prevăzute operaţiuni de import şi persoane fizice autorizate să efectueze astfel de operaţiuni.
Taxele vamale sunt prevăzute în Tariful vamal de import al României şi sunt
exprimate în procente , diferenţiate pe mărfuri sau grupe de mărfuri.
Cotele cele mai frecvente sunt cuprinse între 10-30%. Astfel, spre exemplu: pentru
produsele farmaceutice cota este, în general, între 5-10%; pentru carne de bovine, porcine,
ovine şi caprine proasăta, refrigerate sau congelată se aplică cota de 20%; pentru pestii vii-
25%; pentru îngrăşaminte-10%; pentru produse fotografice şi cinematografice 15-30%;
pentru materiale plastice-20%;pentru cauciuc şi articole de cauciuc 3-25%; pentru produse
din fontă,fier sau otel 10-15%.
Determinarea sumei de plată se face prin aplicarea procentului taxei vamale aspra
valorii în vamă a mărfurilor exprimate în lei. În acest sens,Tariful vamal prevede ca “Valoare

Pagina 60 din 59
în vamă” reprezintă acea valoare care constituie baza de calcul a taxelor vamale prevăzute în
tariful vamal al României.
Plata taxelor vamale se face în contul unităţii care a efectuat vămuirea, prin folosirea
formelor şi instrumentelor de decontare care asigură cu anticipaţie sumele necesare efectuării
plăţilor.
Pentru contribuabil, impozitele, oricare ar fi prelevarea, provoacă diminuarea
venitului, cum s-a putut constata. Acesta nu mai poate să-şi procure acelaşi volum de utilităţi
ca înainte de prelevare. De aceea, prima sa reacţie este de a afla dacă poate compensa
fiscalitatea printr-o sporire a activităţii, astfel încât să-şi conserve veniturile şi nivelul de
viaţă. Uneori, renunţă şi continuă să depună acelaşi efort, acceptând amputerea venitului, dar
îşi reconsideră consumul şi economiile încât să cheltuie ca înainte de impozit, alteori îşi
suplimenteaza munca şi îşi compensează pierderea de venit prelevată. În ambele cazuri, avem
de a face cu efectul deflaţionist al impozitului ce se repartizează mai mult sau mai puţin
asupra cererii de bunuri după măsura în care economiile disponibile pot suplini pierderile
contribuabilului din fiscalitate. Dar, există şi calea sustragerii de la plată, eschivând fiscul.
Prin urmare, fiscalitatea exercită efecte, atât asupra activităţii contribuabilului, cât şi asupra
folosirii venitului pentru consum şi economisire, nu arareori îi alterează comportamentul
financiar reducând asieta impozitului prin evaziune.
Cunoaşterea efectelor posibile prezintă însă, mare asemanare, nu doar teoretică, cât
mai ales practică. În raport cu reacţiile previzibile ale contribuabilului se stabilesc măsuri
financiare menite, fie să activeze, fie să frâneze anumite acţiuni sau să modifice structuri în
cadrul activităţilor existente, după caz, să combată tentaţia fraudei fiscale.
Întreaga politică fiscală de intervenţie în viaţa economică este fundamentată pe
cercetarea efectelor prelevărilor.
În cazul ţării noastre, taxele vamale nu au un impact major asupra veniturilor
bugetului de stat, iar efectele încasării acestora asupra veniturilor bugetului de stat se
repercutează la un interval de două luni de la colectare. Mai mult acestea manifestă şi un
efect de multiplicare a venitului bugetului de stat, în ideea în care o unitate monetară
colectată sub formă de taxe vamale determină o creştere de 3,243046 unităţi monetare a
venitului bugetului de stat.

Pagina 61 din 59