Sunteți pe pagina 1din 12

Aparatul de fotografiat

Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost


descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da
Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient
un mic orificiu prin care sa treacă lumina. Cu cat este mai mic
orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu,
numit "camera obscura", exista de la
inceputul sec. al XVII-lea. Mai mult a
durat pana a fost gasit un material
fotosensibil pentru a inregistra
imaginea respectiva. Aceasta problema
a fost rezolvata abia in 1826 cand
Joseph Niepce a descoperit ca pentru a
produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de
argint.

Tipuri de aparate

De-a lungul timpului au aparut multe modele de aparate foto, insa


marea lor majoritate se incadreaza in una dintre aceste categorii:

• aparate cu vizor sau telemetru


• aparate cu vizare prin obiectiv (SLR, reflex)
• aparate cu doua obiective
• aparate cu planfilm

1
Partile componente ale aparatului foto
Corpul - O cutie perfect opaca in care
sta filmul pentru a fi expus.
Obiectivul
Sa incepem cu -camera
Un obscura
dispozitiv
in care
focalizeaza
care se aflarazele deAcesta
filmul. lumina pe film
este
Diafragma
corpul - Un
aparatului. dispozitiv care
controleaza cata lumina ajunge pe film
Următoarea componenta este
Obturatorul - Un dispozitiv care
obturatorul. Acesta poate fi situat
controleaza
chiar cat timp
in fata filmului este filmul
(obturator in expus
plan focal) sau poate fi situat in
la lumina
obiectiv (obturator central).
Un aparat bun trebuie sa
ofere posibilitatea de a stabili durata deschiderii obturatorului. De
asemenea, trebuie sa existe un declansator care sa controleze
deschiderea si inchiderea obturatorului.
Obturatorul cu placa (perdea) este construit dintr-o perdea
de panza neagra, cauciucata, opaca, care se înfasoara pe un
tambur si se elibereaza prin apasarea unui buton, de catre un arc
spiral. I se mai spune “obturator de placa” sau focal si are o
“fanta” de a carei viteza de deplasare depinde timpul de
expunere. Perdeaua se afla în imediata apropiere a stratului
fotosensibil.
Obturatorul cu perdea prezinta, în general, avantajul de a
lucra cu timpi scurti de expunere (pânã la 1/2000 s), dar si unele
dezavantaje. Astfel, la temperaturi joase, perdeaua se misca mai
incet, iar la fotografierea subiectelor în miscare rapida, imaginea
acestora poate apãrea deformata, de asemenea marginea
cliseelor poate aparea în anumite cazuri expusa neuniform.

In ultimii ani, cunoaste o larga raspandire aparatul foto digital.In


aceste aparate nu se foloseste film, imaginea inregistrandu-se pe

2
un ecran.Prelucrata electronic, aceasta poate fi incarcata pe
calculator.

Obiectivul lasa lumina sa intre si focalizeaza imaginea pe film. De


asemenea, obiectivul, prin distanta sa focala, influenteaza si
marimea imaginii. Cel mai simplu obiectiv este format dintr-o
lentila subtire convergenta.Ea formeaza in apropierea partii
posterioare a camerei obscure, o imagine reala, rasturnata si mai
mica decat obiectul, deoarece, de obicei, obiectul se gaseste la o
distanta mai mare decat dublul distantei focale a
lentilei.Subiectul de fotografiat se gaseste la diferite distante fata
de aparatul fotografic.Ca urmare, distanta dintre obiectiv si film
este variabila.Energia undei luminoase care cade pe emulsia
fotografica are un efect chimic.Actiunea acestui efect este
limitata in timp si se numeste timp de expunere.Filmul va fi cu
atat mai iluminat cu cat dimensiunile sunt mai mari si obiectivul
va fi mai apropiat de el.Diametrul partii active a obiectivului poate
fi reglat cu ajutorul diafragmei.

Existã o mare varietate de obiective, prezentate sub diferite


denumiri comerciale.Important este gradul de corectare a
aberatiilor lor. În functie de caracteristicile lor specifice putem
mentiona: obiectivul acromat, aplanat, anastigmat, etc., fiecare
creat pentru anumite scopuri (portret, peisaj).
De multe ori pe montura obiectivului sunt indicate luminozitatea
si distanta focala.

3
Diafragma controleaza cantitatea de lumina care intra in aparat.
Aceasta deschidere se afla in interiorul aparatului si este controlat
prin intermediul unui inel de pe obiectiv.

Vizorul este fereastra din spatele aparatului prin care priveste


fotograful cand compune imaginea.

Sistemul de transport: desi nu este o componenta propriu-zisa a


aparatului, este totusi important in functionarea acestuia. La
aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus,
dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne
sistemul este automat.

 Iluminarea in fotografie

A fotografia insemna a scrie cu lumina. Principala


sursa de lumina este soarele desi sursele artificiale de lumina au
devenit la fel de necesare. Iluminarea se realizeaza cu ajutorul
diafragmei si a timpului de expunere. Exista o cale de stabilire
precisa a timpului de expunere si a diafragmei cu ajutorul folosirii
exponometrului. Acesta este format dintr-un strat de celule
fotosensibile care in prezenta luminii creeaza un impuls electric,
masurat cu un miliampermetru.

Prima operatie pentru a fixa scara exponometrului este


valoarea sensibilitatii filmului, exprinmata in grade DIN sau ASA.
A doua operatie consta in masurarea propriu-zisa a iluminarii
si inregistrarea acestei valori. Apoi uremeaza alegerea

4
diafragmei si a timpului de expunere cele mai convenabile, in
functie de valorile indicate de exponometru.

 Timpul de expunere in fotografie

Gama timpilor de expunere folositi astazi in fotogrfie a fost in


mare masura standardizata atat pentru valorile mai mari de o
secunda cat si pentru cele inferioare. Aceasta scara porneste de
la cel mai lung timp posibil de realizat pe cale mecanica, 30 s, si
se opreste la limita de 1/2500 s, aceste bariere nefiind de
netrecut. Treapta marcata cu litera B permite fotografului
realizarea unor timpi de expunere facultativi, nestandardizati.
Spre exemplu o scara a timpilor de expunere poate arata
astfel:
B 30” 20” 15” 10” 8” 6” 4” 3” 2” 1” 2 4 8 10 20 30 45 60 90
125 250 500 750 1000 1500 2000. Din motive practice pe
aparatele de fotografiat nu se scrie 1/250 ci doar 250, fractia
ocupand mai mult spatiu.

 Diafragma si dimensiunea campului de profunzime

Din punct de vedere constructiv, diafragmele cel mai des


intalnite sunt cele de tip „iris”, pe baza de lame metalice dispuse
circular in interiorul obiectivului aparatului de fotografiat.

5
Ca si in cazul timpilor de expunere, scara diafragmelor a fost
uniformizata pentru majoritatea aparatelor de fotografiat. Intre
valorile inscrise pe aparatul de fotografiat si deschiderea reala
exista un raport de inversa proportionalitate. In cazul uniui
obiectiv fotografic foarte luminos vom avea urmatoarea scara a
diafragmelor: 1,8 2 2,8 3,5 4 5,6 8 11 16.
Campul de profunzime in fotografie este spatiul in care toate
obiectele dispuse vor fi reprezentate clar. Cu cat diafragma este
mai inchisa, cu atat dimensiunea campului de profunzime este
mai mare, adica numarul obiectelor din imagine reprezenate clar
va fi mai mare. Spre exemplu pentru diafragma 2,8 va fi clar intre
2,7-3,2m iar penrtu diafragma 16 claritatea va fi intre 1,5 si 10 m.

6
Fotografia

Termenul de fotografie are o triplă semnificaţie în vorbirea curentă:

• este tehnica care poate crea imagini sub acţiunea luminii;


• este o imagine obţinută prin această tehnică;
• este o ramură a artei grafice care foloseşte această tehnică.

Etimologie

Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba


greacă: fotos (φotoς) care se traduce ca lumină, evident (în cazul nostru se
foloseşte termenul de lumină) şi graphy (γραφειν) care se traduce ca
lumină, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină. In
vorbirea curentă pe scurt se foloseşte termenul de imagine.

Istoric

Aparate foto

Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice


sunt cunoscute de mult timp:

7
• Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este
suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe
fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
• Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
• A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris
proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.

Prima experienţă foto a lui Niepce

Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste
trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de
halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a
murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé
Daguerre.De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când
Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă
ameliorare a descoperirii făcute de Niepce.

Evoluţie

În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat


trei direcţii principale:

• reducera duratei de expunere / mărirea sensibilităţii filmului sau a plăcii;


• mărirea stabilităţii imprimării;
• simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei:
o aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
o substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau
a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.

Fotografia color

Fotografie color prin sistemul "autochrom"

8
Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele
experimente fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu
s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori
permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.

Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piaţă la 17 decembrie


1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se
făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice sensibile
numai la culorile roşu, verde şi albastru. Apoi cele trei fotografii transparente
rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă.

Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 şi s-a bazet pe emulsii tri-
colorate. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepţia "Kodachrome",
se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936.

Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul


1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din
1962 în culori.

Fotografia digitală

Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de


sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la
facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea
crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite
imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante
trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la
liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat
publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ.
Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii
profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit
disponibilă în comerţ.

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de


consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult
predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade
permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.

În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto


reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi
fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici
talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.

9
10
Cuprins
1.Aparatul de fotografiat – generalitati
2,3 Partile componente
4.Iluminarea si si Timpul de expunere
5. Diafragma si dimensiunea campului de
profunzime
6.Evolutia
7.Fotografiat (etimologie si istoric)
8.Fotografiat Color
9.Fotografia digitala

Bibliografie :
www.wikipedia.org
www.e-scoala.ro
Manualul de fizica cls a IX-a

11
Proiect realizat de :

Clasa a IX-a C
Liceul teoretic „Grigore Moisil”

12