Sunteți pe pagina 1din 2

Metodologie curs 2

Lumile I, II, III dupa Karl Popper

Karl Popper imparte lumea in trei zone:


I lumea fizica
II lumea trairilor interioare, a spiritului
III lumea efectelor lumii a doua, a culturii, a emanatiei spirituale

Traim timpuri in care irationalismul este iarasi la moda (in stiinta) de aceea incepem cu
marturisirea ca privim cunoasterea prin stiintele naturii drept cea mai buna si importanta cunoastere pe
care o detinem in momentul de fata chiar daca nu este nici pe departe singura.
Punctele principale ale cunoasterii de tipul stiintele naturii sant urmatoarele:
1. porneste de la probleme si anume de la probleme teoretice
2. cunoasterea inseamna cautarea adevarului, cautarea de teorii aplicative obiectiv adevarate
3. ea nu este cautare a certitudinii; orice cunoastere omeneasca este supusa erorii si de aceea
incerta. De aici rezulta ca trebuie sa distingem foarte limpede intre adevar si certitudine.
Faptul ca a gresi e omenesc inseamna ca trebuie sa luptam tot mereu impotriva erorii si ca nici
atunci cand am avut cea mai mare grija nu putem fi siguri ca nu am comis, totusi, vreo greseala. A
combate greseala inseamna a cauta adevar obiectiv si a face totul pentru a descoperi si elimina
neadevaruri. Aceasta este sarcina cercetarii stiintifice.
Se poate spune deci ca scopul nostru ca oameni de stiinta este adevarul obiectiv, adevar mai mult,
adevar mai interesant, adevar mai usor de inteles. In mod rational nu certitudinea poate fi scopul nostru.
Daca recunoastem ca intreaga cunoastere umana este supusa erorii ne dam seama si ca nu putem fi
niciodata complet siguri ca nu am facut vreo greseala.
Acest lucru poate fi formulat si astfel: exista adevaruri incerte, chiar propozitii adevarate pe care
le consideram gresite dar nu exista certitudini incerte.
Faptul ca nu putem sti cu siguranta nu pledeaza pentru cautarea certitudinii pledeaza insa foarte
mult pentru cautarea adevarului iar acest lucru il putem face cautand erori pentru a le corecta.
Cunoasterea stiintifica este mereu ipotetica, este cunoastere conjecturala.

conjectura = parere bazata pe ipoteze sau presupuneri, pe simturi, pe feeling, ea devine


prezumtie, supozitie.

Lumea I

Traim pe suprafata pamantului. Despre interiorul pamantului stim relativ putin. Lasand la o parte
pamantul exista soarele, luna si stelele. Soarele, luna si stelele sant corpuri materiale (macrocosmos).
Pamantul cu soarele, luna si stelele ne dau o prima idee a unui cosmos ( din greaca, cosmos insemnand
lume). Cercetarea acestuia se numeste cosmologie. Toate stiintele slujesc cosmologia.
Pe pamant intalnim doua feluri de corpuri: vii si lipsite de viata. Ambele apartin lumii corpurilor,
lumii lucrurilor materiale.
Pe aceasta o numim lumea I.
Metodologie curs 2 -2-

Lumea II

Este lumea trairilor noastre, mai ales ale trairilor umane. Animalele au probabil si ele trairile lor.
Este foarte posibil ca toate vietatile sa aiba trairi. Dar pe noi ne intereseaza doar trairile umane. Exista
trairi subiective de diferite grade de constiinta ( vise, stari patologice, etc.). In starile de profunda
inconstienta sau somn fara vise constiinta dispare si odata cu ea dispar si trairile noastre. Astfel exista si
stari inconstiente ce pot fi atribuite lumii II.
Starile de constiinta sant in numar nelimitat dar se pot grupa in trei categorii corespunzand celor
trei posibilitati de experienta:
1. erorile si iluziile (provocate de vise, halucinatii, erori de perceptie, confuzii, etc.)
2. totalitatea experientelor psihologice normale, tot ce simte, gandeste, percepe un om care nu
practica yoga.
3. Experientele parapsihologice declansate prin tehnica yoghina si accesibile desigur numai
initiatilor.

Lumea III

Lumea produselor obective ale spiritului uman, lumea produselor partilor omenesti. Contine
obiecte, carti, simfonii, sculpturi, calculatoare, in mare, cultura umana.

Lumea I influenteaza lumea II, lumea II interactioneaza cu lumea III. Lumea I nu are
acces in lumea III decat prin intermediul lumii II.

Florian Georgescu, 1998 din cartea sa „Cultura fizica fenomen social”, pag. 80:
„Cunoasterea nu este altceva decat procesul de interiorizare a lumii obiective. Omul nu mai exista
pe de o parte si lumea pe de alta parte. Prin cunoastere lumea s-a dedublat: exista ca lume (in jurul
subiectului) dar si in capul omului ca lume ideala opusa celei obiective. Cunoasterea este trecerea de la
obiectiv la subiectiv. Ideile despre lume sant create de om, ele au o existenta subiectiva. Ideile vor fi
adevarate numai daca vor reproduce lumea asa cum este ea si cum lumea exterioara este obiectiva
ideile adevarate vor fi si ele obiective.
Existential ideile sant subiective dar gnozeologic, prin continutul lor, sant obiective. Obiectivitatea
lor este de alta natura decat cea a lumii.”