Nu am putut sa cred ca momentul acela a sosit in sfarsit…Am asteptat cu nerabdare sosirea zanei

invesmantate in alb care imbraca natura intr`o mantie stralucitoare de nea. Priveam uimit toate
elementele naturii cum rand pe rand imbracau haina agintie. Marea de alb ce ma inconjura imi trezea
emotie si bucurie in acelasi timp…Copacii ca niste soldati muti si reci cu zale de gheata,florile sclipitoare
de argint ce se tes pe geamuri,fluturasii ce zboara pe aripile nevazute ale vantului jucandu`se de`a
prinselea prin aer construiau acest cadru feeric; totul parea un iaz de oglinda…In aceasta zi, cerul gri nu
lasase soarele sa priveasca pamantul acoperit de plapuma rece a iernii, dar acest lucru nu m`a oprit sa
merg in aceasta lume de vis, sa simt cum fulgii de nea se abat asupra mea, sa citesc bucuria pe chipurile
celorlalti ca au asistat la aceasta magie a naturii, caci aceste expozitii ale naturii, parca sculptate in
gheata, sunt intotdeauna mirifice… Ninsoarea a ascuns orice urma de tristete specifica toamnei: covorul
de frunze ingalbenite, iarba uscata, noroiul, balţile, caci acum natura si-a schimbat hainele ruginii de
toamna cu unele de gala. Stiam ca o sa vina un moment in care acest vis se va sfarsii si ca din toata
aceasta poveste imi vor ramane doar amintiri, asa ca am preferat sa privesc fiecare fulg , o floare mica si
rotunda, o minune de`o secunda, ce se va asterne in palma mea….