Mi-am pierdut nemurirea de om, da am pierdut-o odata ce am realizat ca biletul

oferit de viata e numai dus si deodata ma trezesc calatorin ingandurat in trenul

timpului ce accelereaza constant fata de momentul genezei ambalajului ce il num
esc corp. Vine controloarea si imi lasa un bilet de la Domnul Cioran, spune ea i
nteresant intre atatea reviste deja dezgolite de mister. Curios, citesc si gases
c cuvinte ce ma macina precum fantomele trecutului in paragina. Biletul m-a plan
tat in scaun, ochii au orivit inundatia cauzata de raul adevarului ce izvora din
cuvintele lui. Insertiunea spunea cam asa: "Teologia nu a putut lamuri pana acu
m cine era mai singur: Dummnezeu sau omul.A venit poezia si am inteles ca e omul
." Cum ar putea teologia vreodata sa demonstreze cine e mai singur atata timp ca
t Dumnezeu e alaturi de noi? Dar poezia reprezinta cantecul inefabil