ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

INSTITUTUL DE ISTORIE, STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.: 342.4:347.61(043)
347.61 (478)(043)

DEMERJI MARIA

OCROTIREA CONSTITUŢIONALĂ
A FAMILIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Specialitatea: 12.00.02 – drept public (constituţional);

organizarea şi funcţionarea instituţiilor de drept

AUTOREFERATUL
tezei de doctor în drept

Chişinău, 2010
 Teza a fost elaborată în cadrul Secţiei Drept Naţional a Institutului de Istorie, Stat
şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Conducător ştiinţific: Guceac Ion, doctor habilitat în drept,

profesor universitar, USM.

Referenţi oficiali: Popa Victor, doctor habilitat în drept,

profesor universitar, ULIM.
Arseni Alexandru, doctor în drept,
conferenţiar universitar, USM.

Componenţa consiliului ştiinţific specializat:

Costachi Gheorghe, preşedinte, doctor habilitat în drept, profesor universitar;
Balmuş Victor, secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar cercetător;
Smochină Andrei, membru, doctor habilitat în drept, profesor universitar;
Ţurcan Serghei, membru, doctor în drept, conferenţiar universitar;
Cuşmir Ludmila, membru, doctor în drept, conferenţiar universitar.

Susţinerea tezei va avea loc la data de „30 aprilie 2010 ”ora „14.00” în şedinţa
Consiliului ştiinţific specializat DH 15.12.00.02 - 38 din cadrul Institutului de Istorie,
Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (mun. Chişinău, bd. Ştefan cel Mare 1,
sala 408, MD 2001, Republica Moldova).
Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la Biblioteca Naţională a
Republicii Moldova, la Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de
Ştiinţe a Moldovei şi pe pagina Web a Consiliului Naţional de Acreditare şi Atestare
(http://www.cnaa.acad.md./theses/).

Autoreferatul a fost expediat la 26 martie 2010

Secretar ştiinţific
al consiliului ştiinţific specializat,
doctor în drept, conferenţiar cercetător Balmuş Victor

Conducător ştiinţific,
doctor habilitat în drept, profesor universitar Guceac Ion

Autor Demerji Maria

© Demerji Maria

2
 REPERE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII
Actualitatea temei. În epoca modernă familia se consideră instrumentul principal al
statului în vederea educaţiei şi culturalizării naţiunii, în sens modern ea fiind concepută ca un
valorificator al bunurilor oferite de progresul tehnico-ştiinţific, pentru ca la rîndul său să
contribuie, prin forţa intelectului, la făurirea idealului social reformator.
Ca element fundamental al societăţii, familia este compusă din persoane înzestrate cu
anumite atribuţii, drepturi şi îndatoriri, iar ca realitate afectivă, educativă, culturală, civică,
economică şi socială familia trebuie să se bucure de deplina protecţie şi sprijin, să beneficieze
de drepturile şi serviciile necesare pentru a-şi exercita plenar funcţiile predestinate.
Pe parcursul sec. al XX-lea în comunitatea internaţională, inclusiv în Republica
Moldova, s-au produs modificări esenţiale în comportamentul familial, în relaţiile
familiale, în modul de acceptare a instituţiei familiei. Transformările aferente perioadei
de tranziţie din Moldova au marcat o criză social-economică de lungă durată. Lipsa unui
progres real în promovarea reformelor economice, amploarea procesului distructiv în
economia naţională în perioada iniţială a tranziţiei, conflictul transnistrean au generat
probleme grave ce ţin de nivelul de trai al populaţiei, de protecţia şi asistenţa socială a
acesteia. Transformările perioadei de tranziţie au avut un impact negativ şi asupra
situaţiei demografice, precum şi asupra proceselor migraţionale [20, p.85-86].
Fiind puşi în imposibilitatea de a-şi întreţine familia în Republica Moldova,
populaţia pleacă în masă peste hotarele ţării. Cea mai gravă consecinţă a migraţiunii este
apariţia diverselor probleme demografice şi distrugerea multor familii, o asemenea stare
de lucruri avînd un impact negativ îndeosebi asupra situaţiei copiilor, pentru că aceştia
ajung să fie privaţi de grija părintească şi de mijloacele de trai. Adesea copiii sînt lăsaţi
în grija buneilor, vecinilor sau a rudelor, mulţi dintre ei suferă de subnutriţie,
abandonează şcoala sau ajung în stradă. Întrucît copiii nu se află la evidenţa autorităţilor
locale, ei devin cu uşurinţă victime ale traficului uman. Astfel, ocrotirea constituţională
a familiei în Republica Moldova a devenit deosebit de actuală.
Descrierea situaţiei în domeniul de cercetare şi identificarea problemelor de
cercetare. În calitate de argument în sprijinul actualităţii temei menţionăm că, în cadrul
unei conferinţe ştiinţifice care s-a desfăşurat la Chişinău, în scopul evaluării la mijloc de
termen a Programului de cooperare UNICEF – Guvernul Republicii Moldova pentru anii
2002-2006, au fost prezentate date conform cărora circa 25 mii de copii au rămas acasă
singuri, ambii părinţi ai acestora fiind plecaţi la muncă peste hotare [21]. În raportul
elaborat în baza studiului sociologic şi prezentat de Organizaţia Internaţională a
Migraţiunii în Republica Moldova „Remitenţele şi Migraţia în Republica Moldova –
2006” [18] s-a menţionat că, numai în lunile iulie–august 2006, un număr de circa 177
195 de copii aveau părinţi plecaţi la muncă peste hotare, dintre care 21860 de copii erau
fără ambii părinţi acasă. Conform aceluiaşi raport, potrivit recensămîntului din anul
2004, peste hotarele ţării noastre se aflau 273 mii de persoane. Totodată, studiul ne arată
că în 2006 din numărul de 551 mii de persoane 340 mii sînt moldovenii care aveau de
lucru peste hotare în ultimii doi ani, alţii 211 mii intenţionînd să plece în următoarele 12
luni. În afară de aceasta studiul a mai constat că mai mult de 1,5 mil. de cetăţeni ai
Republicii Moldova trăiau în gospodării din contul remitenţelor [18, 21].
Pe parcurs, în urma cercetărilor am descoperit date statistice mai recente privind
plecarea cetăţenilor Republicii Moldova peste hotarele ţării. Astfel, conform Bazei de date
3
a Ministerului Tehnologiilor Informaţionale şi Comunicaţiilor, create potrivit Hotărîrii
Guvernului nr. 1401 din 13.12.2007, pînă la 01.05.2009, peste hotarele republicii erau
plecaţi 689940 de persoane, dintre care bărbaţi – 339378, femei – 350562. Din categoria
cetăţenilor emigraţi peste hotare fac parte şi cetăţenii care au plecat pentru stabilirea cu
domiciliul permanent pe teritoriul altor state: 84239, dintre care 38192–bărbaţi, 46047 –
femei [17].
Potrivit aceluiaşi document durata aflării peste hotare a cetăţenilor Republicii
Moldova oscilează: pînă la 3 luni – 203301; de la 3 luni pînă la 1 an – 252860; de la
1 an pînă la 2 ani – 101262; de la 2 ani pînă la 3 ani – 64598; de la 3 ani şi mai mult
– 79682 [17].
Sfîrşitul sec. al XX-lea şi începutul sec. al XXI-lea se caracterizează prin
diminuarea ratei natalităţii şi creşterea ratei mortalităţii populaţiei în Republica Moldova
şi, corespunzător, reducerea esenţială a sporului natural. Numărul nou–născuţilor vii în
Moldova, într-o perioadă de numai 15 ani, a scăzut de 2 ori [21]. Analizînd informaţia
statistică, realizăm că în prezent în Republica Moldova familia, ca nucleu al societăţii
umane, suportă mari transformări: pe de o parte, în virtutea evoluţiei ce se produce în
contextul internaţional, iar pe de altă parte, în urma problemelor complexe de existenţă
care o sufocă şi pe care trebuie să le soluţioneze.
În aceste condiţii, rolul principal în redresarea situaţiei îi revine statului şi prin faptul
că art.48, 49, 50 din Constituţia Republicii Moldova consfinţesc familia ca element natural
şi fundamental al societăţii care are dreptul la ocrotire din partea comunităţii şi a statului,
se recunoaşte că familia, căsătoria, naşterea copiilor nu reprezintă în exclusivitate probleme
de ordin personal ale participanţilor la relaţiile de familie, dar au, totodată, şi o mare
importanţă socială, fapt ce ne-a determinat să abordăm tema în cauză.
Deşi în ultimii ani instituţiile abilitate statale şi structurile naţionale cu competenţe
în domeniul reformelor economice şi sociale depun eforturi esenţiale pentru
restructurarea economică şi administrativă, revizuirea cadrului legal, realizarea
programelor de sănătate, educaţionale şi sociale, toate acestea nu au produs rezultatele
scontate, situaţia social-economică demonstrează că maternitatea, paternitatea, copilăria
rămîn cele mai vulnerabile riscurilor sociale.
În opinia noastră, pentru a ameliora situaţia familiei şi, ca urmare, pentru a stopa
migraţiunea, cu toate consecinţele ei grave pentru poporul nostru, este necesară o soluţie
multiaspectuală, începînd de la satisfacerea necesităţilor vitale cotidiene: redresarea
situaţiei socio-economice din ţară; încurajarea naşterilor, respectarea interesului suprem
al copilului etc., revizuirea programului de asigurări sociale obligatorii de sănătate în
scopul eliminării plăţilor în instituţiile medicale şi asigurării unui acces mai larg al
tuturor păturilor populaţiei la servicii de sănătate calitative; acordarea de ajutoare
materiale familiilor tinere; ameliorarea sănătăţii populaţiei; crearea de locuri de muncă şi
remunerarea adecvată a lucrătorilor; elaborarea unei strategii naţionale în domeniu,
crearea unei comisii care să se ocupe de problemele demografice; actele normative
privind protecţia populaţiei să fie elaborate în corespundere cu legislaţia internaţională
în domeniu şi obligatoriu să fie aplicate în practică [21, p.67].
Aşadar, am ajuns la concluzia că un rol important în ceea ce priveşte reglementarea
relaţiilor de familie revine în continuare dreptului constituţional, reglementare ce
decurge din particularităţile normelor de drept care formează această ramură, deoarece
4
scopul specific al acestora reprezintă promovarea unităţii şi stabilităţii în viaţa socială a
statului, inclusiv în relaţiile de familie, prin instituirea unor reguli comune pentru toate
persoanele fizice şi juridice, consolidarea fundamentului vieţii obşteşti şi de stat, prin
crearea sistemului general obligatoriu al modelelor standard de comportament. De aceea
Constituţia, ca act fundamental în cadrul mecanismului statal intern de realizare şi
protecţie a relaţiilor de familie, nu doar stipulează şi stabileşte cadrul drepturilor şi
libertăţilor fundamentale în domeniul relaţiilor de familie ale omului, dar şi, conform
statutului său, este chemată să reprezinte garanţia juridică supremă de realizare şi
protecţie juridică a lor.
Problemele menţionate şi constatarea situaţiei de fapt din Republica Moldova
demonstrează actualitatea temei de cercetare şi importanţa acesteia pentru ştiinţa
dreptului constituţional din ţara noastră.
Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul lucrării rezidă în cercetarea complexă a
familiei ca instituţie juridică de drept constituţional, a măsurilor de protecţie a acesteia şi
a subinstituţiilor ei (maternităţii, paternităţii şi copilăriei). Pentru atingerea acestui scop,
ne-am propus realizarea următoarelor obiective: aprofundarea cercetării instituţiei
familiei în proces de evoluţie; dezvăluirea aspectelor ocrotirii constituţionale a familiei;
generalizarea şi interpretarea ştiinţifică a noţiunilor generale cu privire la ocrotirea
constituţională a familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei ca obiect de reglementare
a dreptului constituţional; identificarea locului protecţiei familiei în sistemul intern al
dreptului constituţional; stabilirea coraportului dintre dreptul constituţional şi dreptul
familiei în domeniul reglementării relaţiilor ce ţin de ocrotirea familiei; analiza
principiilor de drept constituţional care stau la baza protecţiei familiei; cercetarea
garanţiilor şi a mijloacelor constituţionale de protecţie a familiei; identificarea căilor de
racordare a legislaţiei naţionale din domeniul protecţiei familiei la standardele europene;
analiza drepturilor şi îndatoririlor părinţilor în contextul realizării dreptului la
maternitate şi paternitate în legislaţia Republicii Moldova; analiza şi generalizarea
practicii judiciare în Republica Moldova pe cauzele despre desfacerea căsătoriei,
decăderea din drepturile părinteşti, stabilirea paternităţii şi adopţia; formularea unor
recomandări orientate spre adoptarea politicii de stat în domeniul ocrotirii familiei şi
perfecţionarea bazei normative pentru realizarea acesteia în Republica Moldova.
Metodologia cercetării ştiinţifice. Pentru a realiza o investigaţie multilaterală a
temei propuse şi a dezvălui esenţa categoriilor de drept constituţional utilizate în teză,
am apelat la lucrările mai multor cercetători din Republica Moldova (Arseni A.,
Costachi Gh., Guceac I., Popa V., Cârnaţ T., Cebotari V., Avornic Gh., Smochină A.,
Negru B., Cojocaru N.), din Rusia (S.S. Alexeev, G.V. Bogdanova, M.V. Antokoliskaia,
M.V. Baglai, M.G. Brui, A.V. Vengherov, G.A. Gadjiev) şi din România (Muraru I.,
Deleanu I., Ionescu C., Zlătescu V., Gionea V., Iancu Gh., Albu I.), precum şi la actele
normative şi legislative atît din Republica Moldova şi din statele CSI, cît şi din Italia,
Germania, Spania.
Pentru a dezvălui noţiunea de familie, noi am recurs la lucrările mai multor autori
remarcabili, printre care Ioan Albu, care în Dreptul familiei susţine că familia este o
realitate juridică, atribuindu-i două sensuri: în sens restrîns cuprinde soţii şi copiii
minori, iar în sens larg reprezintă arborele genealogic; sau cercetătorii ruşi V.F.
Kuzneţov şi O.V. Kuzneţova pentru care este absolut clar că familia se întemeiază în
5
urma căsătoriei, este o uniune benevolă dintre o femeie şi un bărbat, reglementată de
normele juridice, care produce pentru ei drepturi personale şi patrimoniale şi îndatoriri
reciproce.
Abordînd maternitatea ca o importantă categorie de drept constituţional, pe lîngă
definiţia maternităţii ca stare deosebită a femeii–mame, în Comentariul practico-ştiinţific al
Constituţiei Federaţiei Ruse, maternitatea mai este interpretată şi ca o capacitate realizată a
femeii de procreare, alăptare şi educare a copiilor [23, p. 45.
Dorind să demonstrăm faptul că instituţia familiei este o instituţie juridică, am apelat la
lucrarea prof. Gh. Avornic Teoria generală a dreptului, care afirmă că instituţia juridică
reprezintă o totalitate a normelor juridice care reglementează o anumită categorie de relaţii
sociale, generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice [1, p.321, p.323]. Această
apreciere este împărtăşită de mai mulţi cercetători (B. Negru, V.M. Korelski, I. Ceterchi etc.).
Deci, dacă abordăm din acest punct de vedere problema instituţiei familiei, maternităţii,
paternităţii şi copilăriei, răspundem afirmativ la întrebarea dacă aceasta posedă calităţile
atribuite unei instituţii juridice, deoarece dispune de premise materiale – relaţii sociale legate
de protecţia familiei, iar ca instituţie ea cunoaşte o diferenţiere normativă.
Un interes deosebit prezintă şi tezele de doctorat ale autoarelor S. Grigoraş, A. Chisari,
L. Cuşmir, A. Bîcu, L. Mărgineanu, care abordează: problemele ce ţin de protecţia socială a
copilului şi familiei în dificultate; reglementările juridice privind asistenţa socială a copilului
şi a familiei cu copii în Republica Moldova; esenţa şi conţinutul domeniului protecţiei
drepturilor mamei şi copilului atît în cadrul familiei, cît şi în afara ei; asigurarea juridică a
protecţiei femeii contra agresiunii; rolul şi statutul juridic al autorităţilor administraţiei publice
în soluţionarea problemelor copiilor aflaţi în dificultate etc.
Aşadar, în plan teoretic, compararea şi confruntarea diverselor opinii, aplicarea
metodelor analitică şi de sinteză a materialului cercetat, studiul complex al diferitelor
documente naţionale şi internaţionale ne-au înlesnit formularea definiţiilor şi opiniilor
proprii în interpretarea teoretică a noţiunilor generale cu privire la protecţia
constituţională a familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei ca obiect de reglementare
a dreptului constituţional, protecţia familiei ca instituţie juridică şi locul acesteia în
sistemul intern al dreptului constituţional.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în abordarea problematicii ocrotirii
constituţionale a familiei prin prisma dreptului constituţional. Accentele inovative sînt
puse asupra necesităţii definirii noţiunilor „familie”, „paternitate”, „mamă-surogat” în
teoria dreptului constituţional şi în legislaţia în vigoare pentru a asigura în plan material
şi procedural drepturile şi libertăţile membrilor familiei, inclusiv şi prin intermediul
instanţelor judecătoreşti.
Această abordare originală asigură o strictă corelaţie cu practica internaţională şi
comunitară, cu tradiţiile şi bunele practici europene în baza următoarelor principii:
a) prioritatea intereselor copiilor;
b) independenţa şi autonomia familiei în luarea deciziilor privitor la dezvol-
tarea sa;
c) egalitatea familiei şi a tuturor membrilor ei în dreptul la susţinere;
d) egalitatea dintre bărbaţi şi femei în repartizarea echitabilă a obligaţiilor de
familie;
e) parteneriatul dintre familie şi stat;
6
 f) divizarea răspunderii pentru familie a ambilor soţi;
g) colaborarea multilaterală a familiei cu asociaţiile obşteşti, organizaţiile de
caritate şi oamenii de afaceri
De asemenea, lucrarea conţine şi alte concluzii şi recomandări ştiinţifice, care pot
aduce un aport inedit în dezvoltarea instituţiei familiei în calitatea sa de atribut de bază
al statului de drept, democratic.
Semnificaţia teoretică. Credem că rezultatele investigaţiilor vor fi binevenite în
procesul de dezvoltare continuă a ştiinţei dreptului constituţional şi, în special, vor
contribui la aprofundarea cunoştinţelor teoretice privind protecţia familiei, maternităţii,
paternităţii şi copilăriei.
În plan doctrinar-teoretic rezultatele cercetărilor dezvoltă conceptul privind
originea şi evoluţia instituţiei familiei şi generalizează etapele de dezvoltare a acesteia,
protecţia constituţională a maternităţii, paternităţii, copilăriei rezultînd din importanţa lor
pentru societate.
În plan doctrinar-legislativ lucrarea prezintă o analiză comparativă succintă a
constituţiilor statelor din CSI şi ale unor state din Comunitatea Europeană cu scopul
modificării şi ajustării legislaţiei Republicii Moldova la standardele comunitare şi
internaţionale.
Valoarea aplicativă a lucrării Concluziile şi recomandările referitoare la
protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei au fost şi vor putea fi utilizate şi
de practicieni la soluţionarea problemelor legate de crearea condiţiilor optime pentru
dezvoltarea familiei în Republica Moldova.
Rezultatele investigaţiilor vor putea fi utilizate, de asemenea, în procesul de
instruire juridico-profesională, lucrarea fiind o sursă sigură în actul de diseminare şi de
popularizare a cunoştinţelor juridice privind protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi
copilăriei într-un stat de drept contemporan.
Rezultatele ştiinţifice principale înaintate spre susţinere.
1. Propunerea unui concept nou al instituţiilor familiei, paternităţii, mamei-
surogat, drepturilor reproductive - instituţii cu o dublă natură juridică: de drept
constituţional şi de dreptul familiei;
2. Definirea inovativă a noţiunilor „familie”, „paternitate”, „mamă-surogat”,
„drepturi reproductive” în teoria dreptului constituţional şi dreptului familiei,
în legislaţia în vigoare;
3. Propunerea de lege ferenda a proiectului de Lege cu privire la susţinerea
familiei de către stat;
Implementarea rezultatelor ştiinţifice.
Majoritatea ideilor, concluziilor, propunerilor şi recomandărilor cuprinse în lucrare
şi-au găsit oglindire în publicaţiile autorului la tema investigaţiei. Rezultatele cercetării
sînt deja utilizate în procesul de studii, la predarea cursului „Dreptul familiei” în cadrul
Academiei de Studii Economice din Moldova.
Aprobarea rezultatelor ştiinţifice. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice efectuate de
autor au fost prezentate şi aprobate: în şedinţa Secţiei Drept Naţional a Institutului de
Istorie, Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei; seminarului ştiinţific
interuniversitar de profil. Rezultatele menţionate au fost comunicate în cadrul
conferinţelor ştiinţifice internaţionale, printre care menţionăm: Conferinţa ştiinţifică
internaţională „Politici Economice de Integrare Europeană”, ASEM, 23-24 septembrie
7
2005; Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, ASEM, 14-15 aprilie 2006;
Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, ASEM, 18-19 aprilie 2008; Conferinţa
internaţională ştiinţifico-practică „Academia de Administrare Publică - 15 ani de
modernizare a serviciului public din Republica Moldova”, 21 mai 2008.
Publicaţii la tema tezei: 8 (5 articole în reviste ştiinţifice, 3 comunicări la foruri
ştiinţifice internaţionale).
Volumul şi structura tezei. Lucrarea are următoarea structură: introducere, patru
capitole, cincisprezece paragrafe, concluzii generale şi recomandări, bibliografia din 230
titluri, 21 anexe.
Cuvinte-cheie: familie, ocrotirea constituţională, protecţia familiei, maternitate,
paternitate, copilărie, principiile dreptului constituţional, garanţii constituţionale,
instituţia familiei, instituţia paternităţii.

CONŢINUTUL TEZEI
1. Instituţia ocrotirii constituţionale a familiei în Republica Moldova în
contextul cercetărilor ştiinţifice. În acest capitol a fost efectuată cercetarea şi analiza
materialelor ştiinţifice publicate la tema tezei. A fost făcută o scurtă incursiune în
istoricul evoluţiei familiei, cu reflectarea unor momente din diverse surse juridice
aparţinând diferitor perioade de dezvoltare a instituţiei familiei, inclusiv în vechile
legiuiri româneşti. Pentru a demonstra importanţa temei abordate, au fost aduse şi
analizate pe scurt mai multe acte de talie internaţională şi europeană şi dispoziţii din
Constituţia Republicii Moldova cu privire la protecţia drepturilor omului, familiei,
mamei şi copilului. Ulterior s-a trecut la analiza unor lucrări care au ca obiect de
cercetare problemele ce ţin de ocrotirea constituţională a familiei. Printre aceştia sînt
autori din Republica Moldova, România, Federaţia Rusă: G. Ivanov. Drepturile omului,
T. Cârnaţ. Non-discriminarea; I. Creangă, C. Gurin. Drepturile şi libertăţile
fundamentale, A. Arseni, V. Ivanov, L. Suholitco. Dreptul constituţional comparat, I.
Filipescu, A. Filipescu. Tratat de dreptul familiei, Nasty Marian Vlădoiu. Protecţia
constituţională a vieţii, integrităţii fizice şi integrităţii psihice, A. Corhan. Dreptul
familiei, Gh. Iancu. Dreptul constituţional şi instituţii politice, Баглай М.В.
Конституционное право Российской Федерации, Романовский Г.В. Гносеология
права на жизнь etc. Dintre lucrările apărute mai recent au fost selectate: G. Paladi, C.
Matei, O. Gagauz, I. Caunenco. Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea
populaţiei, L. Kuzneţov. Tratat de educaţie pentru familie. Pedagogia familiei, şi mai
multe teze de doctorat. Nu au fost trecute cu vederea nici unele publicaţii recent apărute
ce tratează unele aspecte ale domeniului vizat. N. Şaragov. Protecţia social – juridică a
familiei monoparentale în Republica Moldova, Г. Сульт, O. Kaйкы, В. Дьясенко. О
некоторых проблемах правового регулирования семейных отношений, V. Cebotari.
Răspunderea juridică în dreptul familiei etc.
În cadrul acestui capitol a fost efectuată şi analiza comparativă a prevederilor cu
privire la protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei conţinute într-un şir de
Constituţii din CSI şi din unele ţări din Europa de Vest. Au fost analizate: articolul lui T.
Şerşeni cu privire la problema conceperii dreptului la respect faţă de familie în Federaţia
Rusă (Шершень Т. К вопросу понимания права на уважение семейной жизни в
8
решениях Европейского Суда по правам человека); studiul lui E. Carnauhov.
Răspunderea penală pentru infracţiunile contra familiei şi a minorilor în legislaţiile
franceză şi spaniolă sub aspectul comparat cu Republica Moldova etc.
În încheiere au fost identificate scopul şi obiectivele tezei de doctorat.
2. Garantarea constituţională a dreptului la familie în Republica Moldova
Compartimentul 2.1. Instituţia familiei în proces de evoluţie abordează secvenţe
din istoricul familiei. În urma cercetărilor ştiinţifice autorul a constatat că familia este
una dintre cele mai vechi forme de organizare socială cunoscută în istoria omenirii fiind
o formă de coabitare dintre bărbat şi femeie, ce cuprinde un anumit tip de relaţii sociale.
Familia, sub diverse moduri de organizare, există în orice formaţiune social-economică
şi, întrucît această comuniune are o semnificaţie determinată de modul de producţie,
forma şi relaţiile conjugal-familiale s-au modificat de la o orînduire la alta.
În acest context, dorim să aducem o mică explicaţie: întrucît în cadrul lucrării
noi utilizăm şi noţiunea de familie, şi noţiunea de căsătorie, considerăm oportun să
constatăm că în sociologie căsătoria şi familia sînt fenomene deosebite (prima
întruneşte mecanismul de formare de către stat a raportului soţ-soţie, menţinut la
dorinţa ambilor indivizi, iar a doua cuprinde aspectul juridic: relaţiile de căsătorie şi
filiaţie, traiul în comun şi bugetul comun), însă ele, în lucrare, aflîndu-se într-o
continuă suprapunere, noi apelăm la ambele [8].
Aşadar, fiind o axiomă faptul că familia este un produs al evoluţiei istorice, am
cercetat studii consistente care vin să confirme că celor trei stadii principale de
dezvoltare a omenirii le corespund trei forme principale de căsătorie, şi anume:
sălbăticiei îi corespunde căsătoria în grup, barbariei – căsătoria pereche, iar civilizaţiei –
monogamia. Astfel, forma cea mai veche şi cea mai timpurie a familiei este considerată
familia în grup, în cadrul căreia grupuri de bărbaţi şi grupuri de femei îşi aparţin
reciproc unul altuia. Familia în grup, la rîndul său, a cunoscut două forme succesive de
dezvoltare: familia înrudită prin sînge şi familia punalua. Dacă familia înrudită prin
sînge a constituit primul pas în organizarea familiei prin excluderea raporturilor sexuale
dintre părinţi şi copii, familia punalua a constituit al doilea pas în excluderea raporturilor
sexuale dintre surori şi fraţi [22, p.261-264].
Pe parcurs am constatat că toate formele de familie în grup au o trăsătură comună:
în cadrul lor descendenţa putea fi stabilită numai pe linie maternă. Anume din cauza
rolului important al femeii familia era considerată matriarhală, iar averea comună a
familiei se numea matrimonium. Însă treptat, acest tip de familie a început să dispară, iar
germenii familiei perechi au apărut ca formă de convieţuire a unor perechi izolate, cu
excluderea treptată a rudelor de sînge din relaţia conjugală, fapt ce a redus familia la
ultima sa unitate, un bărbat şi o femeie. Familia pereche a avut un caracter matriarhal,
însă, pe măsură ce bărbatul dobîndeşte o poziţie economică preponderentă faţă de
femeie, rolul femeii s-a diminuat, instalîndu-se familia patriarhală, care a constituit o
punte de trecere de la familia pereche la familia monogamă, familie patriarhală, cu
aşezare patrilocală (soţia trăieşte în familia soţului), în loc de aşezare matrilocală (cînd
soţul trăia în familia soţiei), averea familiei se numeşte patrimoniu, iar capul familiei
devine bărbatul – pater familias [16, p.90].
Problemele familiei ca instituţie socială au trezit interesul public în statele
dezvoltate doar la intersecţia sec. XIX-XX, ca ecou al stipulaţiilor Declaraţiei franceze a
9
drepturilor omului şi cetăţeanului (1789) că oamenii se nasc şi rămîn liberi şi egali în
drepturi; al Codului civil francez, numit Codul lui Napoleon, adoptat în 1804, care
consfinţea baza juridică a noilor relaţii burgheze din Franţa, înlocuind inegalitatea după
origine prin inegalitatea după avere.
Pe aceleaşi principii era fundamentat şi dreptul comun (Common Low) din Marea
Britanie, evidenţiem, îndeosebi, o apreciere clasică a relaţiilor de căsătorie a
cunoscutului jurist englez V. Blakston, care consideră că în căsătorie, din punctul de
vedere al dreptului, soţul şi soţia reprezintă o singură persoană: aceasta presupune că
existenţa fizică şi juridică a femeilor pe parcursul căsătoriei ori nu se ia în general în
consideraţie, ori se încorporează şi se consolidează cu statutul soţului.
În SUA şi în alte state din cadrul sistemului de drept anglo-saxon, căsătoria a
început să fie privită ca un acord dintre cetăţeni egali în drepturi, dar cu diferite sfere de
activitate, egale după importanţă: soţului îi revenea îndatorirea de a dobîndi mijloace de
existenţă pentru familie, iar soţiei – gestionarea gospodăriei şi grija copiilor.
Această stare de fapt era caracteristică şi pentru situaţia femeii căsătorite atestate în
izvoarele vechiului drept românesc scris. Confirmarea o găsim în Pravila lui Vasile Lupu
(1646), în Pravilniceasca Condică (1780) a lui A. Ipsilanti, în Codul Calimach (1816-1817),
în Legiuirea Caragea (1819). În toate aceste lucrări găsim reglementări referitor la menirea
principală a căsătoriei, purtarea bărbatului faţă de „muierea lui” [2, p.135; 7].
Referindu-ne la teritoriul dintre Prut şi Nistru, am ţinut să menţionăm în special că în
perioada aflării sale în componenţa României acesta a existat în condiţiile Constituţiilor din
1866, 1923 şi din 1938. Deşi aceste constituţii încearcă să acorde drepturi civile pe baza
deplinei egalităţi a celor două sexe, familia rămîne totuşi sub influenţa bisericii.
În alte condiţii a existat partea de est a Basarabiei, care, după revoluţia din
octombrie 1917, a rămas în componenţa Rusiei. Proclamată Republică Autonomă
Sovietică Socialistă Moldovenească, ea a beneficiat de legislaţia sovietică în devenire.
Analiza tuturor ediţiilor Constituţiilor din această perioadă, a elucidat că în primele
constituţii sovietice ale Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (1925,
1938, 1941) dreptul la familie nu era consacrat expres, legislatorul limitîndu-se doar la
fixarea egalităţii în drepturi a femeii şi bărbatului, şi doar Constituţia Republicii
Sovietice Socialiste Moldoveneşti din 1978 (art.51) pentru prima dată pune familia „sub
ocrotirea statului” [5].
Doar în sec. al XX-lea, în special în a doua lui jumătate, în Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească, ca şi pe întreg teritoriul URSS, familia a cunoscut mutaţii
esenţiale, păstrîndu-şi totuşi rolul fundamental atît în viaţa indivizilor, cît şi în societate.
Astfel conchidem că, fiind un produs al evoluţiei istorice, familia s-a dovedit a fi una
dintre cele mai vechi şi stabile forme de comuniune umană, cea care asigură perpetuarea
speciei umane, dezvoltarea şi continuitatea vieţii sociale, iar istoria familiei este istoria
evoluţiei şi modificării rolurilor conjugale.
În compartimentul 2.2. Definirea noţiunii de familie şi analiza categoriilor de
maternitate, paternitate şi copilărie în ştiinţa dreptului ne-am propus să definim
noţiunea de familie şi să dezvăluim sensul categoriilor de maternitate, paternitate şi
copilărie în ştiinţa dreptului.

10
 Pentru înţelegerea, aprecierea adecvată şi definirea noţiunii de familie trebuie să
asigurăm unitatea interpretării instituţiei date, deoarece în privinţa acesteia în literatura
de specialitate au fost expuse opinii contradictorii.
În aceste condiţii, considerăm că o definiţie a familiei este inevitabilă, cu atît mai
mult cu cît astfel crede şi o parte dintre specialiştii din domeniu pentru care familia este
o uniune benevolă dintre o femeie şi un bărbat, reglementată de normele juridice, care
produc pentru ei drepturi personale şi patrimoniale şi îndatoriri reciproce, orientate spre
crearea familiei, naşterea şi educarea copiilor.
Alţii consideră că familia reprezintă un subiect al relaţiilor sociale asigurătorii. Am
reperat îndeosebi o viziune interesantă ce caracterizează familia din punct de vedere
psihologic şi pedagogic: familia reprezintă un microgrup, o celulă elementară a
societăţii, a neamului, realizează un ansamblu de funcţii biologice, psihologice,
educative, economice, sociale, culturale, conturînd habitusul primar al individului.
Familia este mediul natural, firesc cel mai apropiat şi necesar pentru dezvoltarea şi
formarea personalităţii umane.
Întrucît pe noi ne interesează familia ca instituţie juridică, noi am ajuns la
concluzia că familia, parcurgînd o cale complexă în procesul evoluţiei sale, în epoca
modernă a luat forma unei comunităţi umane bazată pe căsătoria benevolă dintre
bărbat şi femeie şi descendenţii lor direcţi şi între care se stabilesc relaţii de filiaţie.
După cum observăm din aceste definiţii, familia reprezintă un fenomen social foarte
complex, multifuncţional, indispensabil dezvoltării omului [14].
În procesul investigaţiilor ne-am dat seama că nu ne va reuşi o abordare complexă
fără o analiză succintă a tipurilor de familii existente în prezent atît în Republica
Moldova, cît şi în comunitatea umană. Mai multe surse examinate de noi a făcut posibilă
evidenţierea următoarelor tipuri de familie: familia nucleară, bazată pe relaţia legalizată
conform normelor în vigoare; familia adoptivă care reprezintă o formă de familie
permanentă a copilului adoptat, reglementată în mai multe acte normative; casa de copii
de tip familial care reprezintă o familie completă, ce poate avea în îngrijire în propria
casă de la 3 pînă la 7 copii, inclusiv cei biologici, este recunoscută în mai multe state,
precum şi în Republica Moldova la nivelul actelor legislative; familia monoparentală
reprezintă o familie cu un singur părinte, numită şi incompletă; poliandria – tip de
familie în cadrul căreia un bărbat are mai multe soţii, existentă în unele ţări musulmane;
familia bazată pe relaţii de concubinaj - fiind o convieţuire dintre un bărbat şi o femeie
în afara formelor legale de căsătorie [ 9 ].
În ceea ce priveşte tipurile de familie, credem că oricare ar fi aceasta, statul trebuie
să asigure protecţie constituţională tuturor membrilor ei.
De la noţiunea de familie am desprins unele categorii cum ar fi maternitatea,
paternitatea şi copilăria. Maternitatea, fiind o importantă categorie de drept
constituţional, reprezintă o stare deosebită a femeii-mame, însă unii autori susţin, pe
bună dreptate, că maternitatea trebuie să fie interpretată şi ca o capacitate realizată a
femeii de procreare, alăptare şi educare a copiilor. Conceptul de maternitate nu se reduce
la aspectele biologice ale capacităţii reproductive; ea, în acelaşi timp, nu poate fi limitată
la relaţiile dintre mamă şi copil imediat după naştere şi în primul an de viaţă. În această
ordine de idei, ne alăturăm celor care susţin că noţiunea de maternitate mai include

11
legătura de rudenie dintre mamă şi copii şi la o vîrstă mai matură a acestora, realizarea
drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor în raport cu copiii, relaţiile emoţionale cu aceştia.
Într-o altă manieră defineşte maternitatea Codul familiei din Republica Moldova.
Conform art. 47, provenienţa copilului de la mamă (maternitatea) se stabileşte în baza
documentelor care confirmă naşterea copilului de la mama dată într-o instituţie medicală.
În cazul în care copilul nu este născut într-o instituţie medicală, maternitatea se stabileşte
pe baza documentelor medicale, a depoziţiilor martorilor sau în baza altor probe [4 ].
În viziunea noastră, această dispoziţie ar putea fi completată cu unele prevederi ce
ţin de mama-substituent (surogat, purtătoare).
O altă categorie de drept constituţional nu mai puţin importantă este paternitatea -
legătura consanguină de rudenie dintre tată şi copilul (copiii) său. Obligaţiile din familie
care îi revin tatălui nu sînt mai puţin semnificative decît cele ale mamei, el participă
deopotrivă la soluţionarea problemelor ce ţin de creşterea, educarea şi instruirea
copilului, fapt recunoscut în art.5 şi 16 din Codul familiei al Republicii Moldova. De
aceea, urmînd exemplul mai multor ţări, pentru acordarea unei protecţii eficiente
ambilor părinţi, noi am venit cu propunerea ca articolul 49 alineatul (2) din Constituţia
Republicii Moldova să fie expus în următoarea redacţie: „Statul ocroteşte maternitatea,
paternitatea şi copilăria, stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare”. Tot aici ne-am mai
referit şi la modul de stabilire a paternităţii pe cale judiciară în cazurile necesare [4 ].
Categorie constituţională ce ţine de familie este copilăria, o etapă deosebită în
viaţa omului.
În literatura de specialitate copilăria este divizată în cîteva etape: 1) antepreşcolară
(1-3ani), 2) preşcolară (3-6/7 ani, care la rîndul său se împarte în: a) preşcolară mică
(între 3-4 ani); b) preşcolară mijlocie (4 ani şi jumătate la 5 ani şi jumătate); c) vîrsta
preşcolară mare şi 3) vîrsta şcolară mică [19, p.110].
În viziunea noastră, indiferent de grupa şi etapa de vîrstă din care face parte
copilul, una dintre destinaţiile de bază ale familiei ţine de crearea condiţiilor pentru
dezvoltarea şi educarea corespunzătoare a lui. Această sarcină se realizează, în primul
rînd, de părinţi.
Considerăm firesc ca problemele conceptuale ale familiei, maternităţii, paternităţii
şi copilăriei să se soluţioneze la nivelul dreptului constituţional.
Compartimentul 2.3. Conceptul şi esenţa ocrotirii constituţionale a familiei este
consacrat cercetării instituţiei ocrotirea constituţională a familiei ca obiect de
reglementare a dreptului constituţional 2.3.1.
Conform opiniilor desprinse din mai multe lucrări de specialitate din domeniu,
protecţia constituţională a familiei presupune acordarea statutului valoric acestei
categorii, crearea şi garantarea prin constituţie a condiţiilor necesare pentru dezvoltarea
familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei, protecţia în cazul încălcării drepturilor şi
intereselor lor legitime etc.
Analiza constituţiilor mai multor state din CSI şi ale unora din Europa de Vest a
stabilit că acestea consacră ocrotirea nu numai a maternităţii, copiilor şi tineretului, ci şi
a paternităţii.
După părerea noastră, anume maternitatea, paternitatea şi copilăria sînt elementele ce
formează conţinutul familiei şi anume datorită acestui fapt ele trebuie să fie examinate în
contextul unei instituţii unitare de drept constituţional – ocrotirea familiei [9].
12
 În acest context am demonstrat că dispoziţiile cuprinse în art. 48 din Constituţia
Republicii Moldova [5] fac obiectul de reglementare al dreptului constituţional ori ele
sînt cuprinse în exclusivitate de normele dreptului familiei. Referitor la această
problemă în literatura de specialitate s-au pronunţat mai mulţi autori care opinează
precum că obiectul dreptului constituţional îl formează complexitatea relaţiilor sociale
apărute în toate sferele vieţii (social-economică, politico-administrativă, moral-culturală
etc.), la care noi adăugăm inclusiv relaţiile familiale.
Tratarea temei propuse pentru susţinere ar fi fost incompletă dacă nu am fi
examinat şi ocrotirea familiei ca instituţie juridică şi locul acesteia în sistemul intern al
dreptului constituţional (2.3.2.).
Pentru a ne da seama mai bine de locul familiei ca instituţie juridică în sistemul
intern al dreptului constituţional şi modul în care poate fi ea protejată, am hotărît să
aducem cîteva opinii care încearcă definirea noţiunii de sistem al dreptului
constituţional. Astfel, susţinem opinia potrivit căreia sistemul dreptului constituţional
cuprinde un ansamblu de norme juridice, instituite şi ierarhizate de către stat prin
Constituţie şi alte acte legislative, care reglementează modul de organizare a societăţii în
stat, esenţa, forma şi mecanismul statului, atribuţiile şi responsabilitatea guvernanţilor,
drepturile şi îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului, asigurînd înfăptuirea
puterii depline şi suverane a poporului. Din aceste lucrări constatăm că instituţia juridică
reprezintă o totalitate de norme juridice care reglementează o anumită categorie (o grupă
unitară) de relaţii sociale, generînd astfel o categorie aparte de raporturi juridice
[1, p.321, p.325]. Aşadar, instituţia familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei, posedă
calităţile atribuite unei instituţii juridice, deoarece, pe de o parte, ea dispune de premise
materiale – relaţii sociale legate de protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi
copilăriei, iar pe de altă parte, ca instituţie ea cunoaşte şi o diferenţiere normativă.
Compartimentul 2.3.3. este dedicat cercetării coraportului dintre dreptul
constituţional şi dreptul familiei în problemele ce ţin de protecţia familiei. Normele
juridice dintr-un stat, oricît ar fi de diverse, reprezintă totuşi o anumită unitate, fiind
legate între ele şi organizate într-un anumit sistem. În primul rînd, dorim să
atenţionăm că este inacceptabil să confundăm sistemul dreptului constituţional cu
sistemul constituţiei, deoarece primul întruneşte toate normele de drept constituţional,
pe cînd al doilea doar o parte din ele. În rezultatul investigaţiilor am ajuns la
următoarea concluzie: coraportul dintre normele de drept constituţional şi cele
cuprinse în Codul familiei (dreptul familiei) se manifestă sub forma coraportului
dintre reglementarea generală şi cea specială. Dacă în dreptul constituţional lipseşte o
anumită normă chemată să asigure protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi
copilăriei, dar norma respectivă se regăseşte în dreptul familial, atunci va fi aplicat
actul normativ respectiv [11]. De regulă, prezenţa unei norme de drept constituţional
care asigură protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei este suficient
pentru luarea unor hotărîri judecătoreşti în acest sens.
3. Principiile dreptului constituţional, garanţiile şi măsurile constituţionale de
protecţie a familiei
Elucidarea în compartimentul 3.1. a principiilor dreptului constituţional care
stau la baza protecţiei familiei îl începem prin caracterizarea multiaspectuală a
instituţiei protecţiei familiei, care cuprinde şi scoaterea în evidenţă a principiilor
13
fundamentale ale acesteia şi în baza cărora se întemeiază însuşi sistemul intern al
instituţiei date, metodele juridice de reglementare a relaţiilor sociale care şi constituie
obiectul ei de reglementare. Cercetînd mai multe surse conchidem că, în categoria
principiilor fundamentale ale politicii familiale, orientată spre asigurarea de către stat a
condiţiilor necesare pentru realizarea de către familie a funcţiilor sale şi sporirea calităţii
vieţii de familie, urmează să fie incluse următoarele: independenţa şi autonomia familiei
în procesul luării unor decizii privitor la dezvoltarea sa; egalitatea tuturor familiilor şi a
membrilor acestora în dreptul la asistenţă; prioritatea intereselor copilului; egalitatea în
drepturi dintre femei şi bărbaţi în repartizarea echitabilă a îndatoririlor familiale;
parteneriatul dintre familie şi stat; separaţia răspunderii pentru familie; colaborarea cu
asociaţiile obşteşti, organizaţiile şi întreprinderile filantropice, pe care ulterior le
analizăm în parte.
În rezultatul cercetărilor efectuate am dedus că, toate principiile generale ale
dreptului sînt în acelaşi timp şi principii de drept constituţional, deoarece cele din urmă
reprezintă o formă de exprimare a principiilor generale. Fixînd locul principiilor
constituţionale, ori fundamentale, în cadrul mecanismului actual de reglementare
normativă din Republica Moldova, trebuie să recunoaştem că ele predetermină
conţinutul atît al normelor de drept constituţional, cît şi al celor ramurale şi în virtutea
acestui fapt comportă un caracter universal.
Aşadar, principiile constituţionale de protecţie a familiei, maternităţii, paternităţii
şi copilăriei îndeplinesc o funcţie de reglementare specifică lor în exclusivitate şi
consolidează instituţia respectivă a dreptului constituţional. Totodată această instituţie
cuprinde patru subinstituţii, datorită cărui fapt trebuie să le delimităm în principii
constituţionale de protecţie a familiei; principii constituţionale de protecţie a
maternităţii; principii constituţionale de protecţie a paternităţii; principii constituţionale
de protecţie a copilăriei [15].
Compartimentul 3.2. este consacrat garanţiilor şi măsurilor constituţionale de
protecţie a familiei. Prin garanţii mai mulţi cercetători subînţeleg mijloacele juridice
chemate să asigure realizarea unui ori a altui drept al omului şi cetăţeanului.
Deşi în literatura de specialitate din Republica Moldova problematica garanţiilor şi
a măsurilor de protecţie juridică oferite de dreptul constituţional nu este abordată
detaliat, credem că pentru reglementarea constituţională a relaţiilor sociale din statul
nostru sînt specifice următoarele garanţii şi măsuri de protecţie: garanţiile
constituţionale de protecţie a familiei, garanţiile generale de protecţie a familiei,
garanţiile judiciare de protecţie a familiei [15].
Referitor la drepturile şi libertăţile fundamentale garanţiile constituţionale de
protecţie a familiei ţin de datoria statului. Astfel, în Constituţia Republicii Moldova
drepturile şi libertăţile sînt garantate, de exemplu, în art. 26 alin. (1) în care se spune că
„Dreptul la apărare este garantat”, iar în art. 30 alin. (1) se menţionează că „Statul
asigură secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor
telefonice şi al celorlalte mijloace legale de comunicare”. Articolul 48 alin. (1) dispune
că „Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la
ocrotire din partea societăţii şi a statului” [ 4 ].
În acelaşi timp nu trebuie să uităm şi de garanţiile generale materiale de protecţie a
familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei din categoria cărora fac parte: dreptul familiei la
14
ocrotire din partea societăţii şi a statului (art.48 alin.(1) din Constituţia Republicii Moldova);
obligaţia statului de a facilita, prin măsuri economice şi prin alte măsuri, formarea familiei şi
îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin; ocrotirea de către stat a maternităţii, copiilor şi tinerilor,
stimulînd dezvoltarea instituţiilor necesare; toate preocupările privind întreţinerea, instruirea
şi educaţia copiilor orfani şi a celor lipsiţi de ocrotirea părinţilor revin statului şi societăţii (art.
49 din Constituţia Republicii Moldova); dreptul mamei şi copilului la ajutor şi ocrotire
specială, acordarea de către stat a alocaţiilor necesare pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea
copiilor bolnavi ori handicapaţi, asigurarea de către autorităţile publice a condiţiilor pentru
participarea liberă a tinerilor la viaţa socială, economică, culturală şi sportivă a ţării (art. 50
din Constituţia Republicii Moldova) [4]. Tot aici menţionăm că garanţia judiciară a protecţiei
familiei este generată de funcţia de protecţie oferită de justiţie, fiind consacrată în art. 20 alin.
(1) din Constituţia Republicii Moldova, conform căreia „orice persoană are dreptul la
satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care
violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime” [ 4 ].
Alt aspect ce ţine de reglementarea relaţiilor de familie este răspunderea
constituţională. În rezultatul investigaţiilor am constatat că răspunderea constituţională
este o formă de răspundere juridică independentă, ce se exprimă prin stabilirea
priorităţilor de ocrotire a celor mai importante relaţii (inclusiv cele familiale) prin
posibilitatea survenirii efectelor faţă de subiecţii de drept constituţional, care au încălcat
(sau care intenţionează să încalce) normele de drept constituţional.
Aşadar, răspunderea juridică, inclusiv cea constituţională, este o măsură de
constrîngere chemată să garanteze protecţia din partea statului, inclusiv protecţia juridică
a familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei [12, 14].
4. Racordarea legislaţiei naţionale privind protecţia familiei, maternităţii,
paternităţii şi copilăriei la standardele europene
Compartimentul 4.1. Protecţia familiei în Convenţia europeană pentru
protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale se referă la protecţia
drepturilor omului ca unul dintre scopurile de bază ale Consiliului Europei, care trebuie
atins în patru domenii principale: supravegherea şi protecţia eficientă a drepturilor şi
libertăţilor fundamentale; identificarea noilor ameninţări la adresa drepturilor omului şi
a demnităţii umane; ridicarea gradului de conştientizare a publicului asupra importanţei
drepturilor omului; promovarea educaţiei şi a pregătirii profesionale privind drepturile
omului.
Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată în
1950 şi în vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997, stabileşte o listă de drepturi şi
libertăţi pe care statele sînt obligate să le garanteze oricărei persoane. Alături de alte drepturi,
Convenţia asigură şi protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei. Astfel, art. 8 din
Convenţie dispune: „Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de
familie…”[6, p.345, 346].
În viziunea noastră, ocrotirea familiei în dreptul internaţional are loc prin
promovarea unor drepturi, printre care şi: dreptul la căsătorie, dreptul la divorţ, dreptul
la respect pentru viaţa de familie.
Trebuie să recunoaştem că dreptul la căsătorie a fost afirmat în mai multe
instrumente internaţionale de protecţie a drepturilor omului la care Republica Moldova
este parte.
15
 Din practica judiciară a Curţii Europene a Drepturilor Omului am selectat cîteva
speţe privind dreptul la căsătorie pentru a urmări modul de soluţionare a acestora,
deoarece indiferent de variaţiunile de protecţie care pot apărea în diferite state în
aplicarea art. 12 din Convenţia europeană, aceasta nu înseamnă că nu există reguli
comune pe care legile naţionale şi cei care le aplică trebuie să le respecte, iar Curtea
Europeană a Drepturilor Omului are competenţa de a supraveghea îndeplinirea lor.
De exemplu, într-un caz s-a pus în discuţie o prevedere legală care interzicea
căsătoria unei persoane pe o perioadă de la 1 la 3 ani, dacă aceasta era declarată vinovată
de desfacerea căsătoriei anterioare. Curtea a ajuns la concluzia că prin măsura respectivă
se afectează însăşi esenţa dreptului la căsătorie, într-un mod disproporţionat cu scopul
legitim respectiv.
În alt caz, Curtea a recunoscut faptul că deţinuţii au dreptul de a se căsători dacă au
vîrsta legală, iar cînd un deţinut nu se poate căsători o perioadă considerabilă de timp
(chiar şi 2 ani), atunci această măsură afectează dreptul său de a se căsători indiferent
dacă această întîrziere se datorează legislaţiei sau unor măsuri administrative [3, p.326].
Întrucît dreptul la căsătorie este legat de dreptul la divorţ, am constatat că în unele
state divorţul este reglementat, iar în altele nu. În acest caz, se ridică problema dacă
dreptul de a se căsători include şi libertatea de a desface o căsătorie. În statele în care
este recunoscută procedura desfacerii căsătoriei, este greu de imaginat lipsa dreptului de
a desface o căsătorie.
Generalizînd deciziile adoptate de CEDO în speţele selectate de noi cu privire la
corectitudinea aplicării normelor care vizează dreptul la căsătorie şi la divorţ, la respect
pentru viaţa de familie, observăm că în unele cazuri Curtea consideră pozitivă
implicarea statului în relaţiile de familie, de exemplu cînd e vorba de îmbunătăţirea
situaţiei juridice a copilului nelegitim, iar în alte cazuri statul trebuie „ să se abţină de la
orice amestec”, sau precizează că statul trebuie să acţioneze astfel încît să permită celor
interesaţi să ducă o viaţă de familie normală. Un aspect deosebit asupra căruia s-a
pronunţat Curtea este reglementarea relaţiilor dintre părinţi şi copii, egalitatea dintre
copiii „naturali” şi cei „legitimi” etc. [10 ].
În compartimentul 4.2. Drepturile şi îndatoririle părinţilor în contextul
realizării dreptului la maternitate şi paternitate în legislaţia Republicii Moldova
constatăm că în Constituţia Republicii Moldova, pe lîngă dreptul femeii şi al bărbatului
la căsătorie, trebuie să fie consacrat şi dreptul fundamental la maternitate şi paternitate.
Dreptul de a fi părinte sau într-o altă formulă dreptul la maternitate şi dreptul la
paternitate fac parte din categoria drepturilor personale nepatrimoniale şi sînt drepturi
naturale proprii fiecărui individ. Deoarece drepturile părinteşti nu pot exista în absenţa
obiectului de drept, dreptul la maternitate (paternitate) poate fi examinat ca o unitate a
două componente: dreptul de a deveni părinte (dreptul reproductiv) şi dreptul de a fi
părinte (drepturile părinteşti). În acelaşi timp, drepturile părinteşti rezultă din drepturile
de reproducere şi sînt condiţionate de realizarea lor. Instituţia drepturilor reproductive
ale persoanei fiind una nouă şi pentru legislaţia internaţională, în legislaţia Republicii
Moldova, practic, nu este cunoscută, de aceea la recomandări venim cu propunerea
corespunzătoare.
Studierii şi analizei am supus Practica judiciară în Republica Moldova pe cauzele
despre desfacerea căsătoriei, decăderea din drepturile părinteşti, stabilirea paternităţii
16
şi adopţiei (4..3.), în urma cărora am stabilit că, de regulă, căsătoriile sînt desfăcute în urma
decesului unuia dintre soţi, în baza cererii unuia sau ambilor soţi, iar instanţa judecătorească
ia decizia definitivă doar atunci cînd se convinge că menţinerea familiei este imposibilă.
Conform datelor statistice, în perioada anilor 2005-2009 (6 luni) în instanţele de judecată au
parvenit în total 61688 de dosare privind desfacerea căsătoriei, inclusiv cu copii minori
- 40194 de cauze. Din numărul acestora au fost examinate 49179, inclusiv cu copii minori
- 31604, fiind admise 38657 de acţiuni, inclusiv cu copii minori de 31204 cauze. Practica
judiciară din domeniu atestă că în mare parte hotărîrile sînt menţinute de către instanţele de
control judiciar, întrucît sînt emise cu aplicarea corectă a legii şi sînt întemeiate pe dovezi
admisibile, şi anume: probe ce demonstrează imposibilitatea păstrării familiei (proba cu
martorii, scrisori, alte înscrisuri); probe ce confirmă dreptul de proprietate asupra bunurilor
proprietate comună în devălmăşie a soţilor; în cazul înaintării concomitente a pretenţiilor cu
privire la copii-probe ce confirmă că copiii se află la întreţinerea părintelui.
Analizînd practica judiciară privind pricinile despre decăderea din drepturile
părinteşti în perioada supusă cercetării anii (2005-2009 (6 luni)) am constatat că în
instanţele de judecată au parvenit 6472 de cauze, dintre care au fost examinate 5443,
inclusiv cu admiterea acţiunii - 5154. Procedura decăderii din drepturile părinteşti este
deosebit de responsabilă şi complexă. În funcţie de temeiurile acţiunii de decădere din
drepturile părinteşti, în timpul pregătirii cauzei pentru dezbaterile judiciare se
concretizează şi alte fapte ce caracterizează comportamentul lor faţă de copii (informaţii
ce pot fi găsite în materialele de control efectuat de către organele de procuratură şi
poliţie privind atitudinea neglijentă a părinţilor, caracteristica lor de la locul de muncă,
în materialele despre huliganism, în hotărîrile judecătoreşti despre pensia de întreţinere,
în deciziile privind tratamentul la dispensarul narcologic şi în alte documente privind
aplicarea măsurilor de influenţă a părintelui.
După cum am mai remarcat, în cazurile cînd tatăl îşi neagă paternitatea, acest fapt poate
fi stabilit de instanţa de judecată la cererea mamei copilului, a tutorelui (curatorului) lui, a
însuşi copilului la atingerea majoratului, precum şi a altor persoane abilitate.
Procedura adopţiei de asemenea este complexă, însă cu toate acestea persoanele
interesate nu renunţă la dorinţa lor de a înfia un copil. În perioada anilor 2005-2009 (6
luni) în instanţele de judecată au fost înregistrate 1072 de cereri, dintre care cele mai
multe au fost depuse în anul 2005, în număr de 265, în anul 2007 - 287 de cauze.
Dificultatea procedurii adopţiei constă în faptul că instanţele de judecată
urmează să asigure respectarea interesului major al copilului prin care înţelegem că
de la adoptator se cere prezentarea condiţiilor materiale şi garanţiilor morale
necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului. Trebuie, avute în vedere
satisfacerea intereselor personale nepatrimoniale ale adoptatului, precum şi cele
patrimoniale ale acestuia. Adoptatul trebuie să găsească în familia adoptatorului o
atmosferă de familie favorabilă pentru dezvoltarea sa fizică şi morală, pentru o
educaţie satisfăcătoare.
Analizînd materialele privind procedura în cauză, am constatat că, deşi în
general instanţele respectă normele în vigoare, totuşi uneori comit greşeli în aplicarea
legislaţiei materiale şi procedurale, fapt ce diminuează esenţa, eficacitatea şi calitatea
actului de justiţie.
Pentru soluţionarea unui şir de probleme cu care se confruntă în prezent Moldova,
credem că este oportună adoptarea politicii de stat în domeniul ocrotirii familiei şi
17
perfecţionarea bazei normative pentru realizarea acesteia în Republica Moldova
(3.4.) .
Considerăm că o problemă ce necesită soluţionare urgentă este reglementarea
procesului migraţional, deoarece în cazul în care nu se va echilibra procesul emigraţiei,
peste vreo 20 de ani va scădea dramatic numărul persoanelor apte de muncă, dar şi
numărul de nou-născuţi. Dinamica internă a procesului demografic nu va putea fi
schimbată decît pe termen foarte lung.
Pentru depăşirea acestei situaţii mai credem necesare adoptarea unor măsuri de
stimulare a natalităţii, măsuri ce ar fi, în primul rînd, prevăzute în noua politică de stat în
domeniul ocrotirii familiei.
Deşi Republica Moldova nu duce lipsă de legi şi hotărîri de parlament şi guvern
menite să îmbunătăţească situaţia femeilor, ocrotirea copilului, consolidarea familiei; de
sisteme de alocaţii de stat, programe destinate îmbunătăţirii situaţiei femeilor, programe
internaţionale de sprijinire a familiilor, strategii naţionale de protecţie a familiei, totuşi
în ansamblu măsurile economice de susţinere a familiei, întreprinse de stat, nu sînt
suficient de eficace şi se limitează, în mare parte, la alocaţii băneşti pentru copii.
Totodată, nu este asigurată o strategie de dezvoltare a potenţialului economic şi
iniţiativei familiei, asigurarea securităţii economice şi protecţiei sociale a acesteia,
crearea unui sistem adecvat de susţinere a familiei în etapa de tranziţie, orientat spre
adaptarea reciprocă a familiei şi economiei.

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

Investigaţia realizată de noi a avut ca scop cercetarea complexă a familiei în
Republica Moldova ca instituţie juridică de drept constituţional, a măsurilor de protecţie
a acesteia şi a subinstituţiilor ei (maternităţii, paternităţii şi copilăriei).
Actualitatea temei investigate de autor pentru ţara noastră este incontestabilă,
îndeosebi pentru perioada postsovietică, în virtutea noii situaţii instalate după
destrămarea Uniunii Sovietice - crearea noilor relaţii de piaţă, încercarea de a edifica un
stat de drept, orientarea populaţiei spre valorile democratice etc., dar şi toate aspectele
negative ce însoţesc o ţară în perioada de tranziţie - şomajul, migraţiunea, corupţia,
birocratismul, distrugerea valorilor statornicite de veacuri, căderea demografică. Unul
dintre cele mai vulnerabile elemente ale societăţii în această perioadă este familia, care
trebuie să se bucure de toată protecţia şi sprijinul statului, să beneficieze de drepturile şi
serviciile necesare pentru a-şi exercita plenar funcţiile predestinate.
În baza cercetărilor ştiinţifice, venim cu următoarele concluzii generale şi
recomandări:
1. Germenii reglementării instituţiei familiei îi căutăm în unele dintre actele epo-
cale care proclamă drepturile şi libertăţile omului: Declaraţia franceză a drepturilor
omului şi cetăţeanului (1789), Codul lui Napoleon, adoptat în 1804, dreptul comun
(Common Low) din Marea Britanie etc., unde cadrul drepturilor presupune şi regle-
mentarea relaţiilor de familie.
2. Normele juridice privitor la ocrotirea constituţională a familiei sînt concentrate
în Constituţia Republicii Moldova, alte acte legislative naţionale şi formează o instituţie
juridică de drept constituţional independentă. În primul rînd, în calitate de instituţie ju-
18
ridică, aceasta dispune de premise materiale - relaţiile sociale ce ţin de ocrotirea familiei,
maternităţii, paternităţii şi copilăriei; iar în cel de al doilea rînd, în calitate de instituţie
juridică, aceasta dispune şi de separare normativă, în special a normelor de drept
consacrate în Constituţia Republicii Moldova şi în alte acte legislative. Aceste norme
cuprind o sferă vastă de relaţii sociale.
3. Coraportul dintre normele de drept constituţional şi cele cuprinse în Codul
familiei (dreptul familiei) se manifestă sub forma coraportului dintre reglementarea
generală şi cea specială.
4. Principiile ocrotirii familiei sînt condiţionate de caracterul şi conţinutul
relaţiilor sociale, importanţa şi rolul familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei în
viaţa societăţii. Sînt scoase în evidenţă următoarele principii: independenţa şi autonomia
familiei în adoptarea deciziilor privitor la dezvoltarea sa; egalitatea în drepturi dintre
bărbaţi şi femei în repartizarea echitabilă a îndatoririlor de familie; parteneriatul între
familie şi stat; separarea răspunderii pentru familie; colaborarea cu asociaţiile obşteşti,
organizaţiile de binefacere etc.
5. Cu referire la garanţiile judiciare de protecţie a familiei, maternităţii,
paternităţii şi copilăriei, am analizat detaliat problemele ce ţin de normele juridice de
protecţie a drepturilor familiale, care reprezintă un sistem de măsuri complexe, aplicate
în scopul asigurării unei realizări adecvate a drepturilor familiale şi lupta cu încălcările
acestora de către organele de stat, asociaţiile obşteşti etc.
6. Conform legislaţiei în vigoare, adoptaţi pot fi numai copii minori,iar scopul
oricărei adopţii rezidă în respectarea interesului major al copilului, adică crearea
condiţiilor materiale şi a climatului moral care să asigure o dezvoltare armonioasă a
adoptatului.
7. Cooperarea statelor la nivel internaţional în domeniul drepturilor omului
este un proces absolut firesc, deoarece oferă posibilitatea evidenţierii particularităţilor
politice, istorice, culturale etc., caracteristice unui sau altui stat. Generalizînd deciziile
adoptate de CEDO în speţele selectate de noi cu privire la corectitudinea aplicării
normelor care vizează dreptul la căsătorie şi divorţ, la respect pentru viaţa de familie,
Curtea consideră că statul trebuie, după caz:
a) să se implice în îmbunătăţirea situaţiei juridice a copilului nelegitim;
b) să se abţină de la orice amestec;
c) să acţioneze astfel încît să permită celor interesaţi să ducă o viaţă de familie
normală;
d) să reglementeze relaţiile dintre părinţi şi copii, egalitatea dintre copiii
„naturali” şi „legitimi” etc.
8. Pentru soluţionarea problemelor demografice cu care se confruntă Republica
Moldova în prezent, politica de stat în domeniul ocrotirii familiei urmează să fie
reevaluată. Parlamentul, pe lîngă hotărîrile conţinînd o serie de măsuri menite să
îmbunătăţească situaţia femeilor, protecţia mamei şi copilului, susţinerea familiei, a
obligat Guvernul să elaboreze un sistem unic al alocaţiilor de stat pentru familiile cu
copii, pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă, pentru îngrijirea copiilor
invalizi etc. Tot în acest scop Republica Moldova colaborează fructuos cu o serie de
instituţii şi organizaţii internaţionale.

19
 9. În scopul consolidării societăţii şi statului şi dezvoltării cu succes a acestora,
este necesară renaşterea tradiţiilor de înţelegere a familiei nu numai în calitate de
asociaţie socială şi economică, dar, în primul rînd, ca uniune spirituală a oamenilor.
Credem că dezideratul poate fi atins doar dacă instituţia familiei devine cheia de boltă
a politicii de stat în domeniul protecţiei familiei.
10. Asigurarea sănătăţii reproductive şi a altor aspecte ce ţin de continuitatea
neamului, va fi garantată doar dacă drepturile reproductive şi mijloacele de protecţie
vor fi consacrate în legislaţia Republicii Moldova.
11. Pentru evidenţierea rolului şi locului familiei în societatea contemporană,
sensibilizarea guvernării şi societăţii civile la soluţionarea problemelor familiei,
considerăm oportună instituirea Zilei familiei în Republica Moldova.
Investigaţiile privind ocrotirea constituţională a familiei în Republica Moldova ne
permit să facem următoarele propuneri de lege ferenda:
1. Pentru acordarea unei protecţii eficiente ambilor părinţi, consacrate în
constituţiile mai multor state, considerăm necesară expunerea articolului 49 alin. (2) din
Constituţia Republicii Moldova în următoarea redacţie:
„(2) Statul ocroteşte maternitatea, paternitatea şi copilăria, stimulînd dezvoltarea
instituţiilor necesare”.
2. În cazul în care un cuplu nu poate avea copii şi, pentru a nu-şi distruge
căsnicia, el recurge la serviciile reproductive ale unei femei (mame-surogat,
substituente, purtătoare). Din aceste considerente este necesar de a opera modificări şi
completări în:
a) Legea privind actele de stare civilă nr.100 din 26.04.2001 alin. (4) art. 22 va
avea următorul conţinut:
„La declararea naşterii copilului născut de femeia (mama-surogat), soţii sunt
obligaţi să depună în organul de stare civilă împreună cu actul medical
constatator al naşterii, Contractul cu privire la prestarea serviciilor
reproductive semnat de către părţi.”;
b) Codul familiei nr.1316 din 26.10.2000 se va completa cu un articol nou cu
următorul conţinut:
„(1) Familia poate beneficia de serviciile reproductive ale unei femei disponibile
să-i nască un copil, iar relaţiile dintre părţile interesate trebuie să fie reglementate printr-
un act juridic convenţional care să asigure din momentul conceperii atît drepturile
fundamentale ale copilului, cît şi ale părţilor.
(2) Contractul-tip de prestare a unor astfel de servicii este aprobat prin hotărîre de
Guvern”.
3. Dacă conform art.7 alin.(1) din Convenţia cu privire la drepturile copiilor din
29 noiembrie 1989, copilul se înregistrează imediat după naştere, fapt ce-i oferă mai
multe drepturi fundamentale, apoi legislaţia naţională fixează un termen, în viziunea
noastră, nejustificat de lung (3 luni) pentru înregistrarea copilului din momentul naşterii.
Din aceste considerente este necesar de a opera modificări şi completări în:
a) Legea privind actele de stare civilă nr.100 din 26.04.2001 alin. (5) art. 22 va
avea următorul conţinut:
„Declaraţia de naştere se face imediat sau în cel mult 3 zile din ziua naşterii
copilului”
20
 b) Codul familiei nr.1316 din 26.10.2000 se va completa cu un articol nou cu
următorul conţinut:
„Art. 441. Obligaţiunea părinţilor de înregistrare a naşterii copilului
(1) Copilul este înregistrat în organul de stare civilă în a cărui rază teritorială s-a
produs naşterea sau îşi au domiciliul părinţii lui imediat sau în cel mult 3 zile după
naştere.
(2) Din ziua înregistrării în organul de stare civilă copilul are dreptul la nume, la
cetăţenie şi la alte drepturi prevăzute de legislaţie, inclusiv dreptul de a-şi cunoaşte
părinţii şi de a fi crescut de aceştia.
(3) Eschivarea părinţilor de la înregistrarea în organul de stare civilă în termenul
prevăzut de alin. (1) din prezentul articol se sancţionează conform legislaţiei în
vigoare.”.
4. Proiectul Legii cu privire la susţinerea familiei de către stat în Republica
Moldova (proiectul se anexează la teză).

Avantajele elaborărilor propuse. Considerăm că rezultatele investigaţiilor vor fi

binevenite în procesul de dezvoltare continuă a ştiinţei dreptului constituţional şi, în
special, vor contribui la aprofundarea cunoştinţelor teoretice privind protecţia familiei,
maternităţii, paternităţii şi copilăriei.
Rezultatele investigaţiilor vor putea fi utilizate, de asemenea, în procesul de
instruire juridico-profesională, lucrarea fiind o sursă sigură în actul de popularizare a
cunoştinţelor juridice privind protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi copilăriei
într-un stat de drept contemporan.

Cercetări de perspectivă. Elaborarea şi adoptarea Legii cu privire la protecţia de

stat a familiei în Republica Moldova va contribui la dezvoltarea potenţialului economic
şi iniţiativei familiei, asigurarea securităţii economice şi protecţiei sociale a acesteia,
crearea unui sistem adecvat de susţinere a familiei în etapa de tranziţie, orientat spre
adaptarea reciprocă a familiei şi economiei.
Aceste investigaţii sînt doar un început în procesul de racordare a cadrului
normativ naţional la acquis-ul comunitar, în special la capitolul legislaţiei privind
soluţionarea problemelor susţinerii familiei de către stat.
În opinia noastră, în proiectul Acordului de asociere a Republicii Moldova la
Uniunea Europeană, trebuie să fie neapărat incluse prevederi privind ajustarea întregului
cadru normativ din domeniul familiei. Acest proces va necesita conjugarea eforturilor
unui cerc larg de cercetători pentru efectuarea unor investigaţii transdisciplinare.

21
 BIBLIOGRAFIA

1. Avornic Gh. Teoria Generală a dreptului. Ed. I. Chişinău: Cartier juridic, 2004. 653 p.
2. Cartea românească de învăţătură – 1646. Ediţie critică. Adunarea izvoarelor
vechiului drept românesc, vol. I, Bucureşti: Editura Academiei Republicii Populare
Române, 1961. 431 p.
3. Clements Luke şi alţii... Drepturile europene ale omului: înaintarea unei cauze pe
baza Convenţiei. Bucureşti: Cartier juridic, 2005. 543 p.
4. Codul familiei al Republicii Moldova, adoptat prin Legea Republicii Moldova nr.
1316-XIV din 26 octombrie 2000. În vigoare din 26 aprilie 2001. M.O. al R.M. nr.
47-48, 2001. Chişinău: Cartea Moldovenească, 1979. 715 p.
5. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994. M. O. al R.M. nr.1 din 12
august 1994.
6. Convenţia europeană a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În.: Tratate
internaţionale, vol.1. Chişinău: Monitorul Oficial al R.M., 1998. 386 p.
7. Codul Calimach. Ediţie critică. Adunarea izvoarelor vechiului drept românesc scris.
Bucureşti: Editura Academiei Republicii Populare Române, 1958. 1016 p.
8. Demerji Maria. Evoluţia dreptului la familie (scurt istoric). În: Legea şi viaţa, 2008,
nr.3, p.11-14.
9. Demerji Maria. Ocrotirea constituţională a familiei – obiect de reglementare a
dreptului constituţional. În: Legea şi viaţa, 2008, nr. 5, p. 14-18.
10. Demerji Maria. Constituţia Europeană – necesitate vitală pentru evoluţia Uniunii
Europene. În: Legea şi viaţa, 2007, nr. 11, p.43-47.
11. Demerji Maria. Protecţia familiei – instituţie juridică de drept constituţional. În:
Legea şi viaţa, 2009, nr. 6, p. 27-30.
12. Demerji Maria. Particularităţile protecţiei constituţionale a familiei în Republica
Moldova. În: Legea şi viaţa, 2009, nr.7 , p. 43-47.
13. Demerji Maria. Reglementarea juridică a căsătoriei. În: Materiale ale Simpo-
zionului internaţional al tinerilor cercetători din 14-15 aprilie 2006, vol. I, ed. IV.
Chişinău: ASEM, 2006. p. 167-169.
14. Demerji Maria. Viziuni privind formularea noţiunii de familie în ştiinţa dreptului.
În: Materiale ale Simpozionului internaţional al tinerilor cercetători din 18-19
aprilie 2008, vol. I, ed. VI. Chişinău: ASEM, 2008. p. 121-12.
15. Demerji Maria. Principiile constituţionale de protecţie a familiei în Republica
Moldova. În: Materiale ale Conferinţei internaţională ştiinţifico-practice Academia
de Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului public din Republica
Moldova din 21 mai 2008, vol.1. Chişinău: AAP, 2008. p. 304-306.
16. Engels Fr., Marx K. Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului. În: Opere
alese, vol.III. Chişinău: Cartea Moldovenească, 1979. 715 p.
17. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 1401 din 13.12.07 privind aprobarea
Concepţiei Sistemului Informaţional - integrat Automatizat Migraţie şi Azil.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.203 -206/226 din 28.12.07.
18. Migraţia remitenţelor şi impactul lor asupra copiilor. Raport. [on line]
Migration_28_ 02_2007 DraftRom-MicrosoftWord. Guvernul Republicii Moldova.
PNUD Moldova (accesat la 20.03.2009).
22
19. Oprescu Nicolae. Pedagogie. Bucureşti: România de Mâine, 1996. 403 p.
20. Paladi Gh. şi alţii. Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei.
Chişinău: Totex–lux, 2007. 340 p.
21. Sinchevici I. Presa şi mediatizarea problemelor sociale ale familiei. În:
Transformări demografice, viaţa familială şi sănătatea populaţiei. Chişinău: ASEM,
207. 339 p.
22. Smochină A. Istoria universală a statului şi dreptului. Epoca Antică şi Medievală.
Chişinău: Tipografia Centrală, 2002. 224 p.
23. Научно-практический комментарий к Конституции Российской Федерации,
отв. ред. Лазарев В.В. Москва: СПАРК, 2003. 670 с.

LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI

1. Demerji Maria. Evoluţia dreptului la familie (scurt istoric). În: Legea şi viaţa,
2008, nr.3, p.11-14, ( 0,43 c.a.)
2. Demerji Maria. Ocrotirea constituţională a familiei – obiect de reglementare a
dreptului constituţional. În: Legea şi viaţa, 2008, nr. 5, p. 14-18, (0,58 c.a.)
3. Demerji Maria. Constituţia Europeană – necesitate vitală pentru evoluţia Uniunii
Europene. În: Legea şi viaţa, 2007, nr. 11, p.43-47, (0,39 c.a.)
4. Demerji Maria. Protecţia familiei – instituţie juridică de drept constituţional. În:
Legea şi viaţa, 2009, nr. 6, p. 27-30, (0,40 c.a.)
5. Demerji Maria. Particularităţile protecţiei constituţionale a familiei în Republica
Moldova. În: Legea şi viaţa, 2009, nr.7 , p. 43-47, (0,45 c.a.)
6. Demerji Maria. Reglementarea juridică a căsătoriei. În: Materiale ale Simpo-
zionului internaţional al tinerilor cercetători din 14-15 aprilie 2006, vol. I, ed. IV.
Chişinău: ASEM, 2006. p. 167-169, (0,30 c.a.)
7. Demerji Maria. Viziuni privind formularea noţiunii de familie în ştiinţa dreptului.
În: Materiale ale Simpozionului internaţional al tinerilor cercetători din 18-19
aprilie 2008, vol. I, ed. VI. Chişinău: ASEM, 2008. p. 121-123, (0,34 c.a.)
8. Demerji Maria. Principiile constituţionale de protecţie a familiei în Republica
Moldova. În: Materiale ale Conferinţei internaţională ştiinţifico-practice Academia
de Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului public din Republica
Moldova din 21 mai 2008, vol.1. Chişinău: AAP, 2008. p. 304-306, (0,33 c.a.)

23
 ADNOTARE
Demerji Maria. Ocrotirea constituţională a familiei în Republica Moldova.
Teză pentru obţinerea titlului ştiinţific de doctor în drept. Chişinău, 2010.
Structura tezei: introducere, 4 capitole, 15 paragrafe, concluzii generale şi
recomandări, bibliografia din 230 titluri, 21 anexe. Rezultatele obţinute sînt publicate în
8 lucrări ştiinţifice.
Cuvinte–cheie: familie, ocrotirea constituţională, protecţia familiei, maternitate,
paternitate, copilărie, principiile dreptului constituţional, garanţii constituţionale,
instituţia familiei, instituţia paternităţii.
Domeniul de studiu: analiza complexă, multiaspectuală a instituţiei familiei şi protecţia
ei constituţională în condiţiile perioadei de profunde transformări economico–sociale.
Scopul şi obiectivele lucrării: cercetarea familiei ca instituţie juridică de drept
constituţional, a măsurilor de protecţie a acesteia şi a subinstituţiilor ei (maternităţii,
paternităţii şi copilăriei); aprofundarea cercetării instituţiei familiei în proces de
evoluţie; cercetarea garanţiilor şi mijloacelor constituţionale de protecţie a familiei;
racordarea legislaţiei naţionale privind protecţia familiei, maternităţii, paternităţii şi
copilăriei la standardele europene.
Metodologia cercetării ştiinţifice: aplicarea diverselor metode de investigaţie,
precum compararea şi confruntarea opiniilor, analiza şi sintetizarea materialului
cercetat, studiul complex al diferitelor documente naţionale şi internaţionale ne-au
înlesnit formularea definiţiilor şi opiniilor proprii în interpretarea teoretică a noţiunilor
generale cu privire la protecţia constituţională a familiei, maternităţii, paternităţii şi
copilăriei ca obiect de reglementare a dreptului constituţional.
Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a tezei constă în abordarea problematicii
ocrotirii constituţionale a familiei prin prisma dreptului constituţional. Accentele
inovative sînt puse asupra necesităţii definirii noţiunilor „familie”, „paternitate”,
„mamă-surogat” în teoria dreptului constituţional şi în legislaţia în vigoare pentru a
asigura în plan material şi procedural drepturile şi libertăţile membrilor familiei, inclusiv
şi prin intermediul instanţelor judecătoreşti.
De asemenea, lucrarea conţine şi alte concluzii şi recomandări ştiinţifice, care pot
aduce un aport inedit în dezvoltarea instituţiei familiei în calitatea sa de atribut de bază
al statului de drept, democratic.
Semnificaţia teoretică: rezultatele investigaţiei vor fi binevenite în procesul de
dezvoltare a ştiinţei dreptului în general şi a dreptului constituţional în special în
domeniul ocrotirii familiei. În lucrare au fost dezvoltate conceptul privind originea şi
evoluţia instituţiei familiei, au fost dezvăluite etapele de dezvoltare ale acesteia,
protecţia constituţională a familiei.
Valoarea aplicativă a lucrării: rezultatele investigaţiei vor putea fi utilizate de
cercetătorii care vor continua investigaţiile în acest domeniu, precum şi în procesul de
instruire juridico-profesională; o sursă de popularizare a cunoştinţelor juridice privind
protecţia familiei.
Implementarea rezultatelor ştiinţifice: rezultatele cercetării sînt utilizate în
procesul de studii, la predarea cursului „Dreptul familiei” în cadrul Academiei de Studii
Economice din Moldova.
24
 ANNOTATION
Demerji Maria. Constitutional Family Protection in Republic of Moldova. The
thesis for obtaining the academic degree of Doctor in law. Chişinau, 2010.
The structure of the thesis: introduction, 4 chapters, 15 paragraphs, conclusions and
recommendations, bibliography of 230 names, 21 annexes. The obtained results are published in 8
scientific works.
Keywords: family, constitutional protection, family protection, maternity, paternity,
childhood, constitutional Law principles, constitutional warranties, the institution of the family, the
institution of paternity.
The study domain: a complex analysis from all angles of the institution of the family and its
constitutional protection in the current conditions of deep social and economic transformations.
The Scope and objectives of the work: detailed research of the family as a legal institution,
part of Constitutional Law, measures of its protection, as well as protection of its sub-institutions
(maternity, paternity and childhood); the deepening of the research of the family institution in its
evolution; the research of constitutional warranties and means for family protection; the
harmonization of the national family protection legislation, as well as maternity, paternity and
childhood to European standards.
The methodology of scientific research: the application of various investigation methods,
such as opinions comparison and contrast, the analysis and synthesis of the researched material, the
complex study of various national and international documents made it easier to define main
notions of the thesis and to formulate opinions during the theoretical interpretation of the general
notions on constitutional family protection, maternity, paternity and childhood as an object of
regulation of Constitutional Law.
The scientific novelty and originality: discussion of the issues of constitutional family
protection by means of the Constitutional Law. Innovative accents are made on the necessity of
defining the notions of “family”, “paternity”, “surrogate mother” in the theory of Constitional Law
and in the laws in force with the objective of assuring on the substantive and procedural level
concerning the rights and obligations of the family members, including by means of courts
participation.
As well as, the work contains other conclusions and scientific recommendations, whixh
can add up to a serious breakthrough in the development of the family institution as an essential
part of the democratic state, based on legality.
Theoretical significance: the results of the investigation will be useful in the process of
development of the science of law in general and Constitutional Law in particular concerning
Family Protection. The thesis covers such concepts as the origins and the evolution of the family
institution, develops the stages of its development, constitutional protection of the family.
The application value of the thesis: the results of the investigation can be used in the future
investigations made by researchers in family protection domain, as well as in the process of
professional legal education; a resource of popularization of legal knowledge on family protection.
The implementation of scientific results: the results of the research are used during the
education process, in particular for the teaching of the Family Law course within the Academy of
Economic Studies of Moldova.

25
 АННОТАЦИЯ
Демержи Мария. Конституционная защита семьи в Республике Молдова.
Диссертация на соискание ученой степени кандидата юридических наук. Кишинев, 2010.
Структура диссертационной работы: введение, 4 главы, 15 параграфов, выводы и
предложения, библиографический список, состоящий из 230 пунктов, 21 приложения.
Полученные результаты опубликованы в 8 научных работах.
Ключевые слова: семья, конституционная защита, защита семьи, материнство,
отцовство, детство, принципы конституционного права, конституционные гарантии,
институт семьи, институт отцовства.
Область исследования: комплексный анализ института семьи и конституционной
защиты семьи в условиях сложного периода экономически – социальных изменений.
Цель и задачи диссертации: глубокое исследование семьи как правового института
конституционного права, механизмов защиты семьи и ее подинститутов (материнство,
отцовство и детство); тщательное изучение института семьи в эволюционном плане;
рассмотрение гарантий и конституционных способов защиты семьи; изменение
национального законодательства, регулирующего защиту семьи, материнство, отцовство и
детство в соответствии с европейскими стандартами.
Методология научного исследования: применение различных методов
исследования: сравнение и совмещение точек зрения, анализ и синтез исследуемого
материала, комплексное изучение различных национальных и международных документов,
которое помогло автору сформулировать собственные понятия и точку зрения в
теоретической интерпретации общих положений в области конституционной защиты семьи,
материнства, отцовства и детства как объекта правового регулирования конституционного
права.
Новизна и научная оригинальность состоит в рассмотоении проблематики
конституционной защиты семьи через призму конституционного права. Особо
акцентируются необходимость новаций в теории конституционного права и действующем
законодательстве, касающихся идентификации понятий «семья», «отцовство», «суррогатная
мама», «репродуктивные права», для обеспечения в процессуальном и материальном
аспектах права и свободы семьи. В диссертации содержатся также и другие оригинальные
выводы и научные рекомендации, которые могут внести вклад в развитии института семьи
как одного из основных атрибутов правового, демократического государства.
Научная значимость: результаты исследования могут найти сове применений в
развитии как правовой науки в общем, так конституционного права в частности, особенно в
области защиты семьи. В диссертации были развиты концепции происхождения и эволюции
института семьи, были раскрыты этапы развития этого института и его конституционная
защита.
Практическая ценность диссертации: результаты исследования могут быть
использованы другими специалистами в этой области, также они могут найти применение в
профессионально – юридической подготовке специалистов; работа может быть рассмотрена
и с точки зрения популяризации правовых знаний в области защиты семьи.
Применение научных результатов: результаты исследования используются в
образовательном процессе, в частности в рамках организации курса «Семейное право» в
Молдавской Экономической Академии.
26
 DEMERJI MARIA

OCROTIREA CONSTITUŢIONALĂ
A FAMILIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Specialitatea: 12.00.02 – drept public (constituţional); organizarea

şi funcţionarea instituţiilor de drept

AUTOREFERATUL
tezei de doctor în drept

Aprobat spre tipar: 22.03.10. Format: 60x84 1/16.

Hârtie ofset. Tipar ofset. Tiraj: 60 ex.
Coli de tipar: 1,75. Comand nr.046.

Tipografia Departamentului Editorial-Poligrafic al ASEM

Tel.: (+373 22) 402-986, 402-886

27