Sunteți pe pagina 1din 7

Un fenomen natural, cum este hibernarea, a ridicat unele intrebari oamenilor de

stiinta, dar, in ciuda cercetarilor, se pare ca pana acum nu s-au gasit inca raspunsuri prea
edificatoare.
De fapt, ce este hibernarea?
Am putea spune ca este un fenomen original prin care animalele lupta impotriva
frigului, asigurandu-si astfel posibilitatea de a supravietui intr-o anumita letargie, renuntand
la comportarea obisnuita de a emigra in alte regiuni mai calduroase ale globului. Se stie ca
indata ce vremea friguroasa isi face simtita prezenta, unele animale, cum sunt: liliacul,
harciogul, marmota, ariciul etc. dorm luni intregi, desteptandu-se o data cu venirea
primaverii.
Hibernarea este o practica raspandita in randul unor animale salbatice, prin care
acestea petrec o parte a sezonului rece intr-o stare mai mult sau mai putin de adormire, care,
aparent, le protejeaza de frig, atunci cand temperatura corpului nu poate fi mentinuta pe
cale normala iar hrana este putina.
Animalele salbatice care hiberneaza sunt capabile sa acumuleze suficienta hrana in
organismul lor, pentru a le ajunge pana cand mai mult hrana va fi disponibila din nou.
Animalele nu cresc in timp ce hiberneaza si toate activitatile corpului sunt reduse la
minimum: bataile inimii sunt in numar de una sau doua pe minut.
Animalele cu sange rece (insecte, reptile, amfibieni si pesti) trebuie sa hiberneze
daca traiesc in medii in care temperatura - si, deci, temperatura corpului - scade pana la
punctul de inghet. Unele insecte isi petrec stadiul de larva intr-o stare de hibernare in aceste
cazuri, hibernarea este asociata cu ciclul reproductiv. Totusi, majoritatea animalelor
salbatice, sar si domestice, cu sange cald, pasari si mamifere, pot supravietui temperaturilor
situate sub limita inghetului, datorita capacitatii de control metabolic care regleaza
temperatura corpului. Multe dintre animalele care hiberneaza cauta izolarea de frigul
excesiv; ursii si liliecii se retrag in pesteri, iar broastele si pestii se ingroapa in sol.
Animalele care hiberneaza au o temperatura scazuta in mod simtitor, in timp ce
bataile inimii se reduc aproape cu 90%. Daca inima la liliac bate de 300 - 500 ori pe minut,
in timpul hibernarii ajunge pana la 10 batai pe minut.
Hibernarea presupune, asadar, o scadere a energiei obisnuite, o micsorare a
metabolismului, o incetinire a ritmului din perioada cand ele isi cauta hrana.
Popandaii isi dubleaza greutatea in timpul verii mancand foarte mult, pentru ca
atunci cand se trezesc primavara, sa ajunga exact la jumatatea greutatii cu care au intrat in
iarna. Cu alte cuvinte, ei se pregatesc intens pentru acest fenomen, amenajandu-si inca din
timpul verii adaposturi sub pamant, unde temperatura se va pastra constanta in tot acest
interval, reducandu-se, prin urmare, si cheltuielile energetice necesare pastrarii echilibrului
termic.
Insectele intra in timpul iernii intr-o stare de amortire indelungata si profunda,
asemanatoare in multe privinte cu hibernarea, dar nu hiber-neaza.
O incetinire a activitatii generala, caracteristica somnolentei de iarna se observa si la
veverita. Aceasta, in perioadele cele mai aspre ale iernii, nu iese cu saptamanile din
adapost, iar in timpul zilelor mai blande isi cauta activ hrana. Deci nu poate fi vorba de o
hibernare adevarata, ci doar de o incetinire generala a activitatii organismului fiind vorba
doar de o hibernare partiala.
Din punct de vedere biologic fenomenul este considerat de specialisti, ca nefiind
deosbit de hibernarea propriu-zisa caracterizandu-se ca si aceasta prin:
- scaderea temperaturii corpului cu cateva grade fata de cea a mediului
- reducerea metabolismului
- caderea intr-o stare de toropeala( amortire)

R. Hoffman (1964) defineste hibernarea ca fiind un fenomen periodic,


regulat, in care temperatura corpului se readapteza la niveluri mai scazute, apropiindu-se
de cea a mediului ambiant, iar frecventa respiratorie si cardiaca (si alte functii principale)
se reduc in mod considerabil.
In timpul acestei stari in care animalele ”tin” un lung post, nivelul
metabolismului este foarte scazut, minimul absolut mentinerii vietii datorandu-se numai
rezervelor de grasime acumulate inainte de intrarea in hibernare.
Pozitia animalului care hiberneaza este caracteristica, fiind asemanatoare
cu cea din somnul natural, trezirea din aceasta stare putandu-se produce in orice moment.
Hibernarea este un fenomen existent numai la anumite specii de animale si se
produce in majorita-tea cazurilor la temperaturi de 1,5*-6*C ,iar la alte specii la 5*-10*C
In ceea ce priveste durata somnului hibernal aceasta este variabila la diferiti
hibernanti-de la 3 la 7 luni.
Incalzirea brusca a vremii in anotimpul friguros poate determina trezirea animalelor
aflate
Ceea ce este insa interesant ramane faptul ca fenomenul de hibernare are un caracter
ciclic, el reproducandu-se periodic chiar daca lunile de iarna sunt mai dulci si temperatura
atinge, spre exemplu, chiar 24°C.
Hibernarea la URS

Ursii "au inventat" un tip special de adaptare


pe parcursul evolutiei lor; aduna mancare si "o
depoziteaza" imediat suib forma de depuneri de
grasime. Astfel folosesc bogatia toamnei pentru a se
ingrasa pentru iarna. Apoi isi reduc dramatic
metabolismul si incep sa functioneza intr-un "mod
de economisire a energiei", hibernarea.

Nu trebuie insa sa privim hibernarea ca pe un


proces rigid; mediul functioneaza aici ca factor de
control. Inceputul, sfarsitul si intreruperile hibernarii
depind de temperatura, de rezerva de hrana a ursului,
grasime acumulata si alti asemenea factori. Inainte
de a-si cauta barlog, un urs isi va goli sistemul
digestiv de orice reziduuri alimentare. Iarba, frunzele si alte asemenea materii digerate pot
forma uneori un dop in rect, cauzand proasta alimentare pe viitor a ursului. Perioade de
hibernare de pana la 5 luni in zonele reci sunt comune.

Sunt multi factori implicati: hrana


suficienta si adecvata in timpul
sezonului de ingrasare si medii
adecvate in care ursul se poate retrage.
Lipsa de stimuli exteriori, atat din
partea vizitatorilor cat si a altor ursi. In
final, ursul trebuie sa se simta in
siguranta; nu poate hiberna decat daca
este lipsit de orice stres.
Hibernarea la ARICI

Raspandit in Europa, Asia, Africa populeza


toate zonele de vegetatie mai putin cele montane. Ziua
sta ascuns iar pe inserat si noaptea isi cauta activ
hrana.Se ascunde prin tufisurii si garduri vii sau isi
construieste din ierburi si frunze uscate adaposturi. In
caz de pericol se strange ghem. Specia care traieste la
noi in tara, toamna tarziu, cand temperatura scade
sub15*C cade intr-o stare letargica profunda, timp in
care respiratia, circulatia sangelui si temperatura
centrala scad foarte mult.

Inainte de intrarea in somnul hibernal


face acumulari masive de grasimi pe care le
consuma in aceasta perioada.In regiunile unde
iernile sunt foarte aspre animalele se
adapostesc in galerii foarte adanci.
Pe parcursul hibernarii se observa o
reducere a frecventei miscarilor respiratorii.
Astfel in conditii de viata nehibernala
frecventa respiratorie inregistreaza 40-50
miscari respiratorii pe minut si poate scade in
cursul hibernarii pana la 6-8 pe minut, oprin-du-se, de multe ori, complet, pentru o perioada
de 5-10 minute. Viteza de circulatie a sangelui , ca si tensiunea arteriala pot scade de 5
pana la 20 de ori fata de starea normala, din cauza ficatului care inmagazineaza mult
sange .Ritmul cardiac se reduce de la 230 la 24 contractii pe minut.
Se trezeste foarte slabit primavara devreme.Isi reface foarte repede
potentialul energetic dupa care imediat incepe imperecherea.
Hibernarea la BROASCA TESTOASA

Toate broastele testoase hiberneaza - hibernarea este o etapa periodica foarte


importanta in viata broastelor testoase si, in captivitate, de foarte multe ori broastele mor in
timpul hibernarii datorita lipsei pregatirii adecvate; datorita faptului ca in timpul hibernarii
animalul nu se hraneste, dar consuma din depozitele acumulate sub forma de grasime, este
bine sa ne asiguram ca broasca testoasa este perfect sanatoasa si bine hranita inainte de
sezonul ei obisnuit de hibernare si de abia apoi putem incepe sa-i pregatim un loc in care sa
hiberneze. Daca avem dubii in ceea ce priveste pregatirea broastei pentru hibernare, este
bine sa apelam la medicul veterinar pentru o consultatie completa.

Hibernarea in cadrul natural


Broastele testoase sunt animale a caror temperatura interna este variabila si
dependenta de temperatura mediului ambiant.
Modificarea conditiilor de viata (reducerea usoara a temperaturii sau scaderea
excesiva a acesteia), face ca activitatea testoaselor sa scada la minimum, intrand intr-un
asa-numit "somn-hibernare". In asemenea conditii, broastele testoase se pun la adapost,
ingropandu-se in pamant sau in apa (daca sunt acvatice). In aceasta perioada, nevoile de
hrana si oxigen se reduc foarte mult, deoarece functiile vitale scad pana la un prag minim.
In mod obisnuit, hibernarea si durata acesteia variaza in functie de o serie de factori,
dintre care putem aminti: specia, zona geografica, temperaturile externe, conditiile de
asigurare a hranei etc. Asa de exemplu, la broasca testoasa cu tample rosii, hibernarea poate
dura 5-6 luni, daca temperatura este scazuta.
In cazul unor testiase care traiesc in conditii cu temeraturi ridicate si sunt depasite
anumite praguri, acestea se retrag in adaposturi racoroase sapate in maluri sau in alte zone
protectoare. Metabolismul este in aceste cazuri incetinit, dar in proportie mai redusa
comparativ cu hibernarea. In plus, imediat ce temperatura devine optima, broasca testoasa
isi reia activitatea.

Hibernarea in captivitate
In captivitate, hibernarea reprezinta o etapa deosebit de delicata, de care trebuie sa
tinem seama, deoarece in caz contrar, se pot inregistra pierderi numeroase.
Broastele testoase acvatice pot hiberna fara riscuri afara pe fundul unui bazin, a
carui adancime sa fie minim 60 cm, pentru a nu fi prinse de inghet.
In conditiile unui climat temperat, hibernarea broastelor testoase se poate asigura cu
foarte mici eforturi. In primul rand, trebuie sa avem grija de broastele testoase tinere, care
in perioada de hibernare pot fi victimele rozatoarelor, indeosebi pana la varsta de 6-7 ani,
cand dimensiunile sunt mai mici si invelisul mai putin consolidat.
In vederea hibernarii, broastele testoase nu se vor adaposti in beciuri sau in poduri,
deoarece ele nu sunt aerisite in mod corespunzator sau nu au temperaturi constante,
existand astfel riscul trezirii din hibernare, care repetandu-se, poate deveni fatal.
Este posibil ca uneori broasca tetoasa sa se trezeasca mai repede, iar conditiile de
mediu sa nu fie cele mai corespunzatoare. In acest caz, broastele testoase se vor introduce
in cutii special amenajate, unde se vor intretine pana in lunile aprilie-mai, cand se vor muta
in natura. Cutiile vor beneficia de o sursa de caldura (becuri 100W). pentru asigurarea
confortului termic si de hrana corespunzatoare. Daca este vorba de broaste testoase de apa,
vom asigura in acest spatiu si un vas cu apa, care se va schimba cat mai des.
Hibernarea la LILIAC

In zonele temperate hrana liliecilor devine foarte saraca in timpul iernii.Unele specii
rezolva aceasta deficienta prin migratie, insa cele mai multe specii isi cauta adaposturi de
iarna pentru hibernare.

Adaposturile de hibernare trebuie sa fie relativ lipsite de perturbari si de curent, si sa


aiba pereti sau un tavan aspru, de care sa se poata atarna ,sau multe sapaturi si crapaturi in
care sa se ascunda.Temperatura nu ar trebui sa scada sub 0 C iar umiditatea ar trebui sa fie
ridicata, pentru ca liliecii sa nu se deshidrateze.

Toamna este perioada in care liliecii se hranesc frenetic pentru a acumula rezerve de
grasime pentru iarna.In functie de temperatura, de hrana disponibila si de specie, liliecii vor
incepe sa se adune in adapostul de hibernare (hibernacul)prin octombrie sau noembrie. Cei
care hiberneaza atarnand de pereti sau de tavan, de picioarele posterioare, se aduna in
grupuri mari, infasurandu-si de obicei aripile in jurul corpului.