Sunteți pe pagina 1din 3

EPOCA ROMANĂ TÂRZIE - 293 – 480 D. Chr.

PERIOADA IMPERIULUI TÂRZIU ( DOMINATUL.TETRARHIA ). NAŞTEREA ŞI


OFICIALIZAREA CRESTINISMULUI.Roma între pagânism si crestinism. Persecutiile
religioase.

Dominatul este termenul care defineşte regimul imperial de la sfârşitul sec. III ( echivalent cu
Imperiul roman târziu )

Monarhia capătă un caracter accentuat sacru iar împăratul este numit Dominus et Deus ( stăpân şi
zeu ) .

Trei trăsături principale definesc dominatul :

1.absolutismul – împăratul este stăpân absolut şi sacru ; este înconjurat de un anume ceremonial
mistic care îi subliniază puterea nelimitată.

2.Împărţirea puterii .

În 293 , Diocleţian a încercat să rezolve problema guvernării şi succesiunii instituind tetrarhia


adică împărţirea puterii între doi augusti ( Diocleţian şi Maximian ) si doi cezari (Galerius şi
Constanţiu Chlorus ). Fiecare cezar trebuia să fie succesorul augustului său .Astfel Diocleţain a
crezut că rezolvă problema conducerii unui imperiu prea mare pentru un singur împărat.După
abdicarea lui Diocleţian în 305 sistemul a dispărut nu fără a crea anarhie şi războaie civile care nu
vor înceta decât în anul 312 odată cu victoria lui Constantin.

3. birocraţia – centralizarea administraţiei , organizată raţional dar foarte greoi.Funcţionarii


numeroşi şi riguros ierarhizaţi şi magistraturile republicane onorifice sunt de fapt conduse de
împărat ca stăpân absolut al acestei administraţii.

2.Este o epocă de criză morală şi politică caracterizată prin :

• Pierderea coerenţei teritoriale şi decăderea civilizaţiei urbane a Romei .Reforma lui


Diocleţian şi apoi a lui Constantin cel Mare încearcă să stăvilească anarhia din Imperiu dar la
sfâşitul sec.V Imperiul Roman este divizat definitiv în două părţi având dezvoltări culturale
şi socio-politice diferite: partea occidentală care suferă un proces de involuţie şi ruralizare şi
partea orientală care rămâne puternică din punct de vedere economic şi cultural , conservând
pebtru încă 1000 de ani vechea tradiţie greco-latină.

• Procesul de divizare începe în anul 364 când împăraţii Valentinian şi Valens îşi împart
imperiul – de Apus şi de Răsărit, având două capitale Milano sau Ravenna şi Constantinopolul

• În anul 395 după moartea împăratului Teodosiu , Imperiul roman se destramă definitv împărţit
între cei doi fii ai săi – Arcadiu –pars Orientis , cu capitala la Constantinopole va deveni
Imperiul bizantin şi Honoriu – pars Occidentis , cu capitala la Ravenna .

• În 476 ultimul împărat roman Romulus Augustulus este detronat de căpetenia migratorilor goţi
, Odoacru şi însemnele imperiale trimise la Constantinopol.

3.Pătrunderea popoarelor barbare predominant germanice pe teritoriul Occidentului


European ( Imperiul Roman de Apus ) care are drept consecinţe :

1
• constituirea unor formaţiuni politice noi – statele barbare
• introducerea în lumea romană târzie a unor modele noi sociale şi culturale caracterisitice
popoarelor care iau parte la marile migraţii.

4.Naşterea , răspândirea şi oficializarea religiei creştine


• creştinismul se afirmă ca religie universală , monoteistă în contradicţie cu majoritatea religiilor
practicate în Imperiul Roman
• Religie întemeiată pe iubire şi non-violenţă creştinismul este cea mai profundă schimbare care
s-a petrecut în cadrul Imperiului şi care a avut cel mai mare impact asupra conştiinţelor
• s-a propagat mai ales în rândul acelor pături sociale pentru care a constituit speranţa salvării
spirituale şi în rândul cărora mai persista tradiţia virtuţii romane şi calităţile morale într-un
imperiu clar decadent.

Crestinii la Roma
Născut în Orientul Imperiului creştinismul apare la Roma abia la jumătatea sec. I fiind difuzat de
apostoli şi ucenicii acestora .

• Sfântul Pavel predică la Roma între 61-64 ca şi Sf.Petru

• Prima persecuţie este săvârşită de Nero care I-a făcut pe creştini răspunzători de incendierea
Romei – în anul 64.Acuzaţiile de omor ritual şi de incest prezentate împotriva creştinilor
precum şi învinuirea că ,, ar urâ specia umană “ au făcut să se abată asupra lor mânia mulţimii .

• Ultimii împarati restauratori ai imperiului – Diocletian( 245 – 305) şi Constantin cel Mare
(306– 337) inseamna pe de o parte ultimele persecutii religioase si pe de alta consacrarea
crestinismului ca religie oficiala de catre Constantin prin edictul de toleranta din 313 iar in
325 la Sinodul de la Niceea , crestinismul este declarat religie oficiala .

• In cursul secolului III – IV în Imperiul Roman se consolidează şi se oficializează religia


creştină ca religie ce tinde să devină universală.

Crestinismul a intimpinat o rezistenta dura din partea romanilor altfel toleranti si sincretici
din acest punct de vedere.

• Afirmarea unei credinte intr-un singur zeu înseamna însă o ruptura in domeniul traditiilor
religioase romane şi infiltrarea unei alte tradiţii a zeului unic care este caracteristică religiei
iudaice;

• crestinismul presupune o multipla confruntare – cu religiile politeiste, cu filosofia vremii dar şi


cu iudaismul traditional, cu institutiile si structurile politice imperiale.

PERSECUŢIILE
Până la impunerea creştinismului ca religie oficială adepţii acestei noi religii , numiţi creştini, au
suferit persecuţii deosebite din partea autorităţii romane altfel tolerantă cu alte religii pe care nu le-
a considerat periculoase pentru imperiu.

Primele ordonante impotriva crestinilor sunt emise in vremea imparatului Traian ( 98 – 117)
• persecutiile incep insa la Ierusalim prin pigonirea apostolilor printre primii martirii ai bisericii
crestine fiind apostolul Iacob Zevedeu , fratele Domnului si diaconul Stefan , cel omorat cu
pietre de iudei.
• Crestinii erau judecati in virtutea legilor de lex majestate sau pentru magie si crime ,
sacrilegiu , fiind condamnati la tortura sau moarte.

2
Dintre imparatii prigonitori ai crestinilor s-au remarcat NERO (54-68) , in vremea caruia a avut
loc prima persecuţie împotriva creştinilor.au murit la Roma Sf.Apostoli Petru si Pavel
(67) .Tacitus spune ca Nero ii imbraca pe crestini in piei de animale pentru a fi sfisiati de caini sau
erau transformati in torte.
• DOMITIAN - (81-96) , se foloseste de refuzul crestinilor de a plati darile şi ii acuza de ,,
urzire de lucruri noi’’ – tradare .In vremea lui Sf.Ioan Evanghelistul este exilat in Insula
Patmos.Dar o ruda a împaratului devine crestină – FLAVIA DOMITILLA.
• TRAIAN – (98-117) , legalizeaza persecutiile dar le si restrange prin refuzul denunturilor
anonime . Martiri : episcopul Simeon al Ierusalimului , ruda Mantuitorului si Ignatiu al
Antiohiei , aruncat la fiare in timpul jocurilor care celebrau învingerea dacilor.
Cele mai dure persecutii şi ultimele au loc in vremea lui DIOCLETIAN -284-305.Au loc
persecutii in Dacia si Dobrogea .
• In vremea lui sunt emise edicte care prevăd dărmarea lacasurilor de cult , arderea cartilor sfinte ,
pedepsirea cu moartea a crestinilor care nu ipostaziau , transformarea lor in sclavi.
• Incurajeaza delatiunea – nomen christianorum deleto iar crestinii sunt inlaturati din armata.
• Sunt facuti martiri in Egipt , Sf,Varvara, Cilicia , Cosma si Damian , Antiohia ,
sf,Margareta , Capadoccia , Sf.Gheorghe , Iliricum , Sf.Dimitrie si cei patru martiri de la
Niculitel – Zotic, Attalus,Comosis,Filip.

• Tertulian spune ca crestinii erau acuzati de romani daca Tibrul inunda campiile , daca cerul
nu ploua , daca se cutremura pamântul.

Doctrina crestină este interpretata de romani ca fiind imorala – taina impartasaniei ( trupul si
singele ) este considerata ca fiind bazata pe crime secrete , politic sunt considerati dusmani ai
statului pentru ca refuza cultul imparatului .O considera religie de sclavi – vezi cei ce adera,
deschiderea catre mase.
• Erau acuzaţii de omor ritual , de incest , că ar urâ specia umană ,
• Aceste acuzaţii au atras asupra lor mânia mulţimii

Dacă dogma creştină se elaborează pornind de la cultele soterice şi filosofia elenistică –


romană , creştinismul se exprimă prin imagini şi simboluri germinate în arta greco –
romană care sunt interpretate în sens creştin

ARTA PALEOCRESTINA
• Este arta care ia fiinţă în primele trei secole de după Hristos
• A apărut în catacombele de la Roma în sec. II ca forme estetice ce constau din folosirea
simbolurilor religioase păgâne cărora li se dau interpretări creştine :
• Crucea – iniţial simbol al regalităţii şi al celor patru vânturi care aduceau ploaia şi dădeau
fertilitate naturii – la babilonieni , simbol al vindecării şi binecuvântării în antichitatea ebraică,
simbol al vieţii la egipteni şi al soarelui la celţi ,este semn al biruinţei la creştini – prin arătarea
sa lui Constantin cel Mare şi simbol de identificare a crestinilor.
• Porumbelul , păunul , peştele –ihtys.
Teme specifice – Bunul păstor , imaginea Orantei – cu braţele ridicate simbolizând defunctul care
se roagă.
• Începând cu sec. III apar teme biblice specifice Noului Testament : minunile lui Isus ,
Mântuirea
• Arta paleocrestină – pictura – a contribuit la formarea primului ciclu iconografic creştin şi la
aparitia simbolisticii creştine fie ea figurativă sau abstractă.