ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.

6
ROMAN

PUBLICAŢIE
PERIODICĂ
NR. 11
MAI 2009

1
 COLECTIVUL DE REDACŢIE

DIRECTOR: PROF. GRIGORE VĂDUVA

REDACTOR-ŞEF: PROF. EUGENIA ŞTEFANIU
REDACTOR: ÎNV. VÂTCĂ IOAN
COLABORATORI: ELEVII:
CĂTĂLINA-ELENA LEONTE
PAULA-SÂNZIANA OPREA
ALEXANDRA-PETRUŢA SAVU
ANCA-MARIA SECRIERU

2
ÎN AŞTEPTAREA ZILEI SFINTE A ÎNVIERII DOMNULUI

În locul iernii grele şi

friguroase, de care, în sfârşit, am
scăpat, s-a instalat primăvara cu
sărbătorile ei, dintre care Paştele
este, cu siguranţă, cea mai
importantă sărbătoare religioasă a
creştinilor de pretutindeni.
Învierea Domnului este
sărbătorită, în fiecare an la o
săptămână după Florii. Ea este,
totodată, şi cea mai mare
sărbătoare creştină, fiindcă, prin
Învierea Sa, Domnul Iisus Hristos a
biruit, pentru totdeauna, moartea şi
a dovedit că El este fiul mult iubit al
lui Dumnezeu, trimis pe pământ să
ia asupra Sa toate păcatele omenirii.
După o perioadă lungă de post,
credincioşii au libertatea de a se bucura de
toate bunătăţile care se mănâncă cu
această ocazie şi de a sărbători cum se
cuvine acest eveniment. Însă, celebrarea
sărbătorii începe, în mod tradiţional, cu
mult înainte de lăsarea postului. În această
perioadă, oamenii îşi curăţă, îşi împodobesc
casele şi îşi reînnoiesc îmbrăcămintea, iar
copiii aşteaptă cu nerăbdare cadourile aduse
de Iepuraş care este la fel de darnic ca şi
Moş Crăciun.
Din ce-am citit eu şi din ce mi-au spus
părinţii, am aflat că Fiul Domnului a fost
dus pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit
pe o cruce, pe care şi-a cărat-o singur sub
biciul prigonitorilor săi, bătându-i-se
piroane de oţel în mâini şi în picioare. Se
spune că Maria, mama Sa, a venit să-L vadă
şi I-a adus un coş cu ouă. Picând o picătură
de sânge pe ele, acestea s-au înroşit pe loc.
De atunci, ouăle înroşite sunt simbolul
Paştelui iar creştinii le ciocnesc cu fericire,
în cinstea Învierii Domnului. După ce a
murit în chinuri groaznice,trupul lui Iisus a
fost luat pe furiş, noaptea, de către doi
prieteni ai Săi, Iosif şi Nicodim, care l-au
înmormântat într-un criptă săpată în stâncă
şi păzită, apoi, de doi soldaţi înarmaţi. Dar,
într-o dimineaţă, femeile care veneau să
îngrijească mormântul au văzut că trupul
lui Iisus dispăruse. Un înger le-a apărut în
faţă şi le-a spus să nu se înspăimânte,
deoarece Hristos a înviat şi s-a urcat la
ceruri, dar va veni vremea când se va
întoarce din nou printre oameni.
În ceea ce ne priveşte, apropiindu-se
sfârşitul şcolii, nu putem să nu ne referim la
cel mai important eveniment al anului,
testele naţionale, care reprezintă un pas
decisiv în drumul spre viitorul nostru. Însă,
unii dintre noi nu se frământă prea mult şi
nu le pasă dacă vor termina cu bine clasa a
VIII-a sau nu. Pentru binele lor, ar trebui să
se trezească la realitate şi să se apuce de
învăţat, pentru că încă nu este prea târziu.
Încheiem articolul cu speranţa că va
fi mai bine şi că toate planurile noastre se
vor realiza.

Solomon Loredana–clasa a VIII-a

3
 POPOARELE ORIENTULUI ANTIC
De-a lungul celor 4 000 de ani ai
Antichităţii, în Mesopotamia au trăit
diferite popoare, precum sumerienii,
akkadienii, amoriţii, asirienii, chaldeenii
şi încă multe altele, despre care istoricii
au scris mai puţin. Dintre popoarele
amintite, akkadienii, amoriţii, asirienii şi
chaldeenii fac parte din familia
neamurilor semite (înrudite cu arabii).
Sumerienii, cel mai vechi popor
cunoscut până acum, continuă să ridice
încă semne de întrebare referitoare la
originea lor,deşi unii cercetători îl aşază,
totuşi,în rândul popoarelor indo-
europene,după limba pe care vorbită.
Egiptenii, sunt şi ei un popor
misterios,întrucât nu se cunoaşte,încă,
cine sunt cei care au întemeiat regatul
Egiptului,cu peste 6 000 de ani înaintea
noastră. Nomazi din toate colţurile lumii
au fost atraşi aici de bogăţiile Văii
Nilului:africani din Nubia, Sudan şi Libia
dar şi semiţi din Asia. Toţi aceştia s-au
amestecat între ei timp de milenii, înainte
de istoria propriu-zisă a Egiptului, fapt
pentru care au fost consideraţi un popor
de origine semito-hamită.
Fenicienii. Numele de fenicieni
(phoenicus) a fost dat de greci. Ei,însă, îşi
spuneau canaaneeni şi vorbeau o limbă
de origine semită.
Perşii şi mezii. Aproximativ prin
anul 1600 î.Hr., triburile nomade au
migrat din vastele ţinuturi de stepă ale
Europei nordice şi ale Asiei în căutare de
păşuni pentru turmele lor.
Sumerienii, cel mai vechi popor
cunoscut până acum, continuă să ridice
încă semne de întrebare referitoare la
originea lor, deşi unii cercetători îl
aşează, totuşi, în rândul popoarelor indo-
4
europene, cum se presupune că ar fi
fost şi sumerienii. În grupuri
numeroase, ei şi-au făcut drum spre
sudul Podişului Iran, spre ţara
muntoasă, numită Iran.
Poporul lui Israel.
Evreii(iudeii) sunt ,la origine, hoinari
ai deşertului. Ei fac parte din marea
familie a popoarelor semite. Strămoşul
lor, Avraam, venise din Est; alţii
provin din Arabia. După ce s-au
stabilit în Canaan, unde un faraon,
probabil, Ramses al II-lea, i-a oprimat,
transformându-i în sclavi. Aproximativ
prin anul 1200 î.Hr., Moise i-a condus
din Egipt către Sinai, iar sub Josua, ei
au reintrat în Palestina. Au recucerit
câteva dintre oraşele fortificate
canaaneene şi s-au stabilit aici,
împreună cu vecinii lor, pentru a se
ocupa de comerţ şi agricultură. Abia
din acest moment se poate vorbi de
formarea poporului lui Israel. Prin
aşezarea definitivă în Canaan, a luat
sfârşit migraţia triburilor evreieşti şi s-
a putut constitui,treptat, statul Israel.
Perşii şi-au unit forţele cu
rudele lor, mezii, aşezaţi în partea de
nord a aceluiaşi podiş, pentru a
întemeia împreună un puternic
imperiu, care, în scurt timp, a ocupat
jumătate din Asia Mică, numit
Imperiul Persan. Acesta nu a putut fi
înfrânt decât de marele Alexandru
Macedon.
Toate aceste popoare au istoria
lor, pe alocuri misterioasă,
cercetătorii actuali având îndoieli
serioase ,în privinţa originii lor.
Învăţător,
VÂTCĂ IOAN
ICOANA PENTRU COLORAT

5

CROCODILUL DE NIL
Trăieşte în fluviul Nil şi în
lacurile formate de acesta,de unde iese
pe uscat doar pentru a se încălzi sau
depune ouă.El poate atinge 6 m
lungime.Capul mare şi plat are un bot
lung,în vârful căruia,pe partea lui
superioară,se găsesc nările.Gura largă
are pe maxilare dinţi
conici,neegali,puternici,înfipţi în nişte
cavităţi,numite alveole.Ochii,aşezaţi
înapoi şi mult în sus,au o privire cruntă.
Datorită aşezării nărilor,când animalul
se retrage în apă şi rămâne la suprafaţă
numai cu capul,poate respira aerul
atmosferic.În apă,nările şi urechile se
închid.
Corpul este acoperit cu plăci
cărnoase,dublate dedesubt cu plăci
osoase,care formează un excelent scut
de apărare pentru animal.Coada,de
aproximativ aceeaşi lungime cu corpul,
este turtită lateral şi este organul
principal pentru mişcarea în apă.
Crocodilul se hrăneşte cu peşti,
moluşte,păsări acvatice dar atacă şi
capre sau pui de cămilă. Când este iritat
sau rănit, devine periculos pentru om,el
fiind un animal de pradă.
Se înmulţeşte prin ouă de
mărimea celor de gâscă, pe care le
depune în nisip. Puiul sparge coaja
oului cu o formaţiune denumită “dinte
de aur” şi se îndreaptă spre apă.
Un prieten nedespărţit al
crocodilului este pasărea pluvian,care
se hrăneşte cu resturile de carne dintre
dinţii acestuia.
Oprea Paula, cl. a VI-a
RECHINII ŞI OAMENII
Sunt animale subacvatice,pe cât de
fascinante, pe atât de periculoase. Există
peste 400 de specii de rechini, având între
15 cm şi un metru lungime. Cele mai
cunoscute sunt: rechinul alb, rechinul-
balenă, rechinul-elefant şi rechinul cu
spini.
Corpul rechinilor nu are oase.
Scheletul lui este alcătuit din cartilagii.
Au gura foarte mare. Cea a rechinului-
balenă, spre exemplu, poate atinge
aproape doi metri lăţime.Pielea este
foarte aspră, pentru că e acoperită cu
denticuli dermici, din acelaşi material ca
şi dinţii.
Deşi este un animal feroce, el este
mai puţin periculos pentru om decât este
omul pentru el, de când acesta i-a invadat
habitatul. Omul este un vânător nemilos
chiar şi pentru rechini.
Rafailă Alin, cl. a VI-a
VIPERA ŞI VIPERA CU CORN
Vipera trăieşte în munţi,prin păduri şi
fâneţe.Pe cap are un desen de culoare
neagră,în forma literei V iar,de-a lungul
spatelui,se observă o dungă neagră în zig-
zag.Pe maxilar,are doi colţi,fiecare dintre ei
fiind în legătură cu câte-o glandă
veninoasă.Colţii,care sunt culcaţi pe cerul
gurii,când aceasta este închisă,se îndreaptă
cu vârful în jos,când muşcă prada iar veninul
se scurge prin canalul lor în rană.
Vipera atacă omul când este călcată
sau iritată.În acest caz,se lasă rana să
sângereze mult şi se merge la spitalul cel mai
apropiat,pentru injectarea unui ser anti-
viperin.
Vipera cu corn se deosebeşte de
cealaltă prin prezenţa unei părţi ascuţite
osoase pe cap şi este mult mai veninoasă
decât ruda sa.
Ele sunt singurii şerpi veninoşi din
ţara noastră.
Dragu Iulia, cl. aVI-a
 ZBOR...

Cred că una dintre cele mai fie lăsat să moară pe acoperiş, ca să

valoroase construcţii de artă şi nu mai poată face alta mai frumoasă,
arhitectură bisericească din România şi-ar fi făcut aripi de şindrilă şi, ca un
este biserica înălţată de Neagoe alt Icar, a sărit de pe biserică, la
Basarab, în secolul al XVI-lea, la temelia căreia se spune că îşi zidise
Curtea de Argeş,cu hramul Adormirea propria biserică. Pentru că aripile
Maicii Domnului. Aşa o pomenesc improvizate au cedat. Meşterul s-a
documentele epocii şi o amintesc,în prăbuşit în gol iar, pe locul morţii sale,
memoriile lor,toţi călătorii care au a luat naştere un izvor care a dus
trecut pe-acolo. Unul dintre ei, Paul legenda mai departe. M-am întors
de Alep, în 1954, consideră vechea acasă încântată de această minunăţie
aşezare a voievodului român drept a arhitecturii şi culturii româneşti,din
“una dintre minunile lumii”. Aşa mi s- această zonă nemaipomenit de
a înfăţişat şi mie, într-o zi însorită de frumoasă, încărcată de istorie şi
toamnă... mister şi,mult timp,imaginea ei mi-a
Biserica are un pronaos ai cărui rămas în minte ca cea mai frumoasă
stâlpi interiori susţin o turlă pe mijloc, operă de artă văzută vreodată.
cu două turnuleţe laterale care
încununează faţada de vest. Acestea LEONTE CĂTĂLINA, cl. A VI-A
din urmă se remarcă prin podoaba lor
exterioară, răsucită ca o mare
împletitură din fibre groase de zidărie.
Restul bisericii şi altarul susţin, de
asemenea,o turlă înaltă,a cărei
îmbinare cu ansamblul se face prin
bolţi, creând o arhitectură de o
zvelteţe inegalabilă, cu decoraţiuni
originale. Întreaga biserică pare o
dantelă din piatră. Meşterii care au
realizat-o au fost adevăraţi artişti!
Biserica uimeşte nu numai prin
acoperişul aurit la turlelor şi icoanele
realizate în mozaic ci şi cele
douăsprezece coloane original
ornamentate floral, reprezentându-i
pe cei doisprezece sfinţi apostoli.
Cel mai mult m-a impresionat,
însă, izvorul, pe care localnicii îl
numesc “Fântâna lui Manole”, aflat în
imediata vecinătate a mănăstirii.
Această denumire poartă, peste
timp, povestea meşterului care,
neputând coborî de pe biserică, după
isprăvirea ei, pentru că domnitorul-
ctitor a poruncit să i se ia scările şi să
 Lămâiţa(iasomia)este un arbust înalt de 1-3 m, cu scoarţă brun-castanie,
frunze oval-alungite iar florile sunt albe, plăcut mirositoare. Frunzele
sale,dacă sunt frecate în mână, răspândesc un miros suav de lămâie. La noi se
cultivă frecvent ca plantă ornamentală prin parcuri şi grădini.
 Din cele mai vechi timpuri,oamenii s-au convins de faptul că,atât uscatul cât şi
adâncurile apelor,sunt populate, din abundenţă, cu plante. S-a constatat că şi
printre plantele superioare cu flori există amatoare de viaţă subterană. Planta
numită “Muma pădurii”, cam 10 luni pe an, şi le petrece sub pământ şi, ca o
cârtiţă, aproape tot acest timp sapă sârguincios şi perseverent pământul cu
ajutorul tulpinilor sale subterane, albe şi cărnoase. Acoperite cu solzi,acestea
amintesc de tentaculele unui enigmatic animal. Ramificaţiile lor curioase, pe
măsură ce cresc, alcătuiesc nişte figuri fantastice, formând adesea intersecţii
caracteristice în formă de cruce,de la care provine şi denumirea rusească a
acestei “cârtiţe vegetale” „ Crucea Sfântului Petru.”Muma Pădurii”,planta-
cârtiţă,poate fi descoperită în subterana sa doar din întâmplare, săpând în sol,
undeva, într-o porţiune mai sălbatică a pădurii .Este greu de explicat cauza
dar această plantă sălbatică preferă tocmai asemenea locuri îndepărtate.

 Ursul Koala trăieşte în coroana arborilor. Chiar dacă este ocrotit de lege,un
pericol permanent pentru el rămân incendiile de pădure. Locul unde
trăiesc,coroana eucalipţilor,le asigură şi hrana. Cu membrele sale puternice
se agaţă de trunchiul copacului,în timp ce ghearele ascuţite străpung scoarţa.
Fiind un animal nocturn, koala îşi petrece aproape tot timpul zilei dormind la
ramificaţia crengilor. Pe timpul nopţii, se mută pe crengile superioare ale
arborelui,în căutare de lăstari fragezi şi frunze tinere. Ursul acesta nu bea
niciodată apă. Nevoia de lichide i-o asigură frunzele eucaliptului, de altfel, şi
numele său tot asta înseamnă:”fără apă”. El miroase puternic a mosc şi
eucalipt. Se spune că acest miros împiedică infestarea blănii acestora cu
pureci
 Cel mai vechi serviciu de poştă din lume a fost organizat în Egiptul Antic. Era
condusă de un diriginte care înregistra în fiecare zi corespondenţa faraonului,
notând cu atenţie,data sosirii, numele curierului care o aducea de la ultima
staţie şi numele celui care trebuia s-o ducă până la staţia următoare. Pe
scrisorile adresate faraonului era scris numai numele lui,ceea ce însemna că
funcţionarii poştali ştiau tot timpul unde se află acesta.

 Perla este o piatră semi-preţioasă de podoabă, de culoare cenuşiu-argintie, cu

luciu de sidef şi care se naşte în corpul unei scoici, prin depunerea unor
straturi concentrice în jurul unui corp străin pătruns în interiorul scoicii sau
în jurul larvelor unor viermi paraziţi.
 BOGDAN PETRICEICU-HAŞDEU

S-a născut la 26 februarie 1838,la Hotin (astăzi,în Basarabia), descendent al

unei vechi familii boiereşti moldovene. A fost scriitor, folclorist, filolog şi istoric.
Studiile primare şi le face la Viniţa, Rovno şi Cameniţa, unde profesor era tatăl său.
Intră la liceul din Chişinău iar apoi la Universitatea din Harkov, urmând studii de
drept,istorie şi filologie,dar nu obţine nici o diplomă. Tot acum,intră în armata
rusească. Încurajat de tatăl său, citeşte foarte mult,devine cunoscătorul atât al criticii
româneşti,cât şi al clasicismului latin,putând cita uşor din Dante, Moliere, Goethe,
Byron, etc., era un mare admirator al literaturii ruse, citind pe Puşkin, Lermontov,
Gogol şi Tolstoi. La stăruinţa tatălui,învaţă mai multe limbi străine, excelând în
germană,pentru a putea citi lucrările filozofice ale lui Hegel. Cercetează documente
vechi,proiectează lucrări despre mitologia dacă, despre limba şi literatura română
populară şi culege folclor românesc.
Părăsind armata, Haşdeu trece Prutul, sosind, la începutul lui 1857, la Iaşi. În
1858,este numit judecător la tribunalul din Cahul, dar este destituit imediat, pentru că
nu aprobă atitudinea anti-unionistă a caimacanului Vogoride. Reîntors la Iaşi,
colaborează cu foiletoane satirice la publicaţia unionistă ,,Zimbrul şi Vulturul”,dar,
în acelaşi timp, scoate şi cea dintâi publicaţie a sa, ,,România”,după care urmează
,,Foaia de istorie română”, ,,Foiţa de istorie şi literatură”, ,,Lumina”. În 1860, este
numit custode al Bibliotecii Şcoalelor din Iaşi şi predă în învăţământ istoria,geografia
şi statistica, dar este scos repede din învăţământ, datorită duşmanilor politicieni,pe
care şi-i făcuse, prin scrierile sale. Este trimis,totuşi, într-o călătorie ştiinţifică în
Polonia, în 1861. În acelaşi an, mai publică în revistele ,,Ateneul român”,
,,Trecutul”, ,,Tribuna română”, şi,,Dacia”. Înfiinţează un institut privat de
educaţie,dar renunţă la el în 1862, când îşi reia postul de bibliotecar şi pe cel de
profesor la Gimnaziul central. Este destituit din ambele funcţii, în 1863, datorită unui
proces de presă, intentat în legătură cu nuvela ,,Duduca Mamuca”, publicată în
,,Lumina”.Acuzat de imoralitate, autorul se apără magistral şi obţine achitarea. Acum,
se răzbună pe acuzatorii lui, printre care Titu Maiorescu şi V.A.Urechia, purtând cu ei
o polemică neîntreruptă, prin ironii, farse, hărţuieli şi campanii de presă.
În vara lui 1863, părăseşte Iaşii şi se mută la Bucureşti, unde devine o
personalitate puternică, dar şi de mulţi duşmani. Editează mai multe ziare: ,,Aghiuţă”,
,,Satyrul”, ,,Traian”, ,,Columna lui Traian”, este director la ,,Foaia societăţii”
,,Românismul”, şi la ,,Revista literară şi ştiinţifică”. Colaborează şi la alte
reviste:,,Buciumul”, ,,Familia”, ,,Sentinela română”, ,,Românul”, ,,Perseverenţa”,
,,Ghimpele”,ş.a. Aici, îi apar scrierile ,,Ion-Vodă cel Cumplit”, ,,Istoria critică a
românilor”,operele filologice ,,Cuvente den bătrâni” şi ,,Etymologicum Magnum
Romaniae”.În 1867, i se prezintă pe scenă şi i se publică piesa de teatru ,,Răzvan şi
Vidra”. În 1871-1872, îi apăruse comedia ,,Orthonerozia”, iar, în 1873, volumul de
poezii ,,Sic cogito” .Murindu-i unica fiică, Iulia, înnebuneşte şi moare şi el, câţiva ani
mai târziu, la castelul său ciudat de la Câmpina, în 1907.

Condurat Mădălina, cl. a VI-a

 CULMI…
Culmea ceasului deşteptător - Să sune ocupat…
Culmea uitării - Să-ţi pui ceasul după radio şi să-l uiţi acolo…
Culmea demolării - Să dărâmi tot blocul,în afara ultimului etaj…
Culmea înotului - Cu o mână să înoţi iar cu cealaltă să dai din picior….
Culmea prostiei - Să stingi lampa şi apoi să aprinzi un chibrit ca să vezi dacă e
stinsă…
Culmea mizeriei - Un purice plin de păduchi…
Culmea ospătării - Să ai la masă cuţite atât de ascuţite încât să taie pofta de mâncare
a oapeţilor poftiţi la masă….
Culmea astrologiei - Să cercetezi cu luneta stelele de cinema…
Culmea alimentaţiei - Să mănânci dintr-o farfurie zburătoare…
Culmea zgârceniei - Să-ţi pui ceasul cu trei ore în urmă,ca să faci economie de
timp…
Culmea melancoliei - Să cazi pe gânduri şi să-ţi rupi mâna…
Culmea pomiculturii - Să fii bătut măr…
Culmea râsului - Să gâdili becul şi să râdă cei de la ELECTRICA…
Culmea răbdării - Să-ţi numeri firele de păr cu mănuşi de box…
Culmea priceperii - Să tratezi de reumatism piciorul unui pod…

********************************************************************

PROVERBE ADUSE ,,LA ZI”

*Până nu te loveşti cu capul de pragul de sus,nu vezi…stele verzi !
*Nu e pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte…pregătit !
*Greu la deal cu boii mici, că la vale…îi pui în car !
*Ce ţie nu-ţi place, altuia…poate îi face plăcere !
*Cine sapă groapa altuia…nu poate fi acuzat de egoism !
*La pomul lăudat să nu te duci cu sacul,căci…poţi lua plasă !
*Pisica cu clopoţei nu prinde decât şoareci…iubitori de muzică !
*Oricât de mare ar fi căţelul de usturoi, nu va ajunge niciodată…dulău !
*Dacă vreţi să cântăriţi adevărul, preferaţi-l gol. În veşminte,cântăreşte mai puţin !
*Când o mână spală pe alta, obrazul rămâne… nespălat !
*Există şi câte un deştept care face pe prostul,dar şi destui proşti care se cred
deştepţi!
*Râsul îngraşă. De aceea se şi spune că…,,te umflă râsul”!
*Nu există pădure fără uscături şi…fără cutii de conserve !
*Vorba dulce, mult aduce, uneori a…linguşire !
*Omul înţelept îşi face iarna car şi vara sanie. Acum îşi ia maşină, că e bună…
oricând !
*Fuga e ruşinoasă dar nesănătoasă…când fugi de răspundere !

Culese de IPATE DARIA, cl. a II-a

 SCURTĂ ISTORIE A CALENDARULUI ROMAN
Calendarul actual, folosit şi la noi se
numeşte iulian,după numele
împăratului roman Iulius Caesar, în
timpul căruia a fost inventat. Anul
roman era în total dezacord cu
anotimpurile. În anul 46 a. Chr., el
era cu trei luni avans faţă de anul
solar. Aceasta l-a determinat pe
Caesar să decidă o reformă a
calendarului pe baze cât mai exacte.
Reforma a fost încredinţată unui
grup de astronomi din Alexandria,
Egipt,sub conducerea lui Sosigene.
Acesta i—a propus împăratului, cu
oarecare modificări, reforma
hotărâtă cu două secole în urmă de
Ptolemeu III Evergetul, care consta
în a atribui anului astronomic 365,25
zile. Noul calendar se baza pe un
ciclu de 4 ani: trei de câte 365 de
zile şi unul de 366. Anul avea 12
luni, începând de la 1 ianuarie, aşa
cum fusese stabilit încă din anul 153
a.Chr., de către consulii romani
(anul era devansat de la 1 martie cu
două luni). Echinocţiul de primăvară
cădea la 25 martie.Anul 708 al
Romei (46 a.Chr.) avea, în mod
excepţional, 455 de zile şi se numea
,,anul de confuzie”.
Prima lună a anului era
închinată lui Ianus, zeul timpului, cel
care,cu cele două feţe ale sale,
privea,în acelaşi timp, şi trecutul şi
viitorul. Urma Februarius, al cărui
nume simboliza ,,curăţirea” ce se
făcea anual la mijlocul lunii. El era
închinat zeului împărăţiei
subpământene,Februus.
Următoarele luni erau Martius (în
cinstea zeului Marte), Aprilis (de la
latinescul ,,aperire”-a deschide-aluzie
la deschiderea mugurilor), Majus(în
onoarea mamei zeului Mercur), Junius
(Junona-soţia lui Jupiter). Julius era
luna în care se născuse Caesar,cel
care iniţiase reforma, iar Augustus a
căpătat numele drept recunoştinţă faţă
de împăratul Augustus, succesorul lui
Caesar, care,în anul 8 a.Chr., a adus
ultimele corecturi calendarului iulian.
Ultimele luni păstrau denumirile din
vechiul calendar, în ordinea
numerotăriipe care au avut-o acolo
(September, October, November,
December, deci a şaptea, a opta, a
noua şi a zecea lună). Luna
Mercedonius, prezentă în vechiul
calendar, a fost suprimată. În afară de
aceste nume, care, încet, au pătruns în
toate limbile,fiecare popor a avut
calendarul său propriu şi denumirile
sale. Un calendar deosebit de exact a
fost stabilit,se pare,şi de daci,aşa cum
o atestă sanctuarul de la
Sarmisegetuza. Alternanţa pietrelor şi
stâlpilor de lemn duce la o valoare a
anului dacic de 365,251 de zile,
asemănătoare cu valoarea anului
iulian, stabilită de Sosigene.
În popor, lunile anului s-au numit:
Gerar, Făurar, Mărţişor, Prier, Fenar,
Cireşar, Cuptor, Gustar sau Măsălar,
Răpciune sau Vinicer, Brumărel,
Brumar şi Andrea sau Indrea, pentru
ultima lună a anului.
Andriescu Flora, cl. a VI-a
 ŞTIAŢI CĂ …
Despre urechi :
 urechea omului poate percepe numai sunetele cuprinse între 16000–20000 vibraţii pe
secundă ?
 canalul auditiv extern are lungimea de 1,5 cm ?
 sunetul parcurge 340 m/s ?
 leziunea de nerv scade auzul sunetelor acute ?
 dopul de ceară scade auzul sunetelor joase ?

Despre piele :
 pielea este organul cel mai greu din corp, ea cântăreşte aproximativ 4 kg ?
 în timpul vieţii, omul pierde aproximativ 16 kilograme de epidermă ?
 firul de păr creşte într-o lună cu aproximativ 1,25 cm ?
 o monedă la temperatura de 0 O C aşezată pe piele, este simţită ca fiind mai rece
decât o bucată de lemn la aceeaşi temperatură ?

Despre sistemul nervos :

 în timp ce corpul neuronului are un diametru de cel mult 100 μm, axonul unor neuroni
poate atinge mai mult de 1m lungime ?

 în 1675, Anton Leeuwenhoek, îngrijitor şi negustor de mărunţişuri a descoperit, din

întâmplare, bacteriile, privind o picadura de apă de ploaie prin microscop ?

 În 1628, William Harvey a publicat tratatul de medicină ,,De Motu Cordis” (,,Inima şi
bătăile ei”) ? Scriind despre descoperirile sale, Harvey spunea că ,,Sunt atât de
nemaiauzite, încât mă tem un numai de invidia celor câţiva, ci şi de ura întregii
omeniri.”

 în 1842, Crawford Long a descoperit anestezicul chirurgical, folosind eterul pentru a

uşura durerile pacienţilor săi ?

 în 1912, rusul Nikolai Anichkov a descoperit colesterolul ca fiind cauza cardiopatiei

ischemice ?

 în 1895, Wilhelm Roentgen a descoperit Razele X şi a dezvoltat unul dintre cele mai
importante instrumente diagnosticale ?

 În 1928, Alexander Fleming a descoperit accidental penicilina, care avea să deschidă

drumul în dezvoltarea antibioticelor, cel mai efficient tratament pentru infecţiile
contagioase ?
Olariu Denisa cl. a VI-a
 CURIOZITĂŢI DIN LUMEA ANIMALĂ

1. Cercetătorul american dr. Sheiton Applegate a ajuns la concluzia că rechinilor nu le place

carnea umană. E o explicaţie pentru faptul că , în cele mai multe cazuri, rechinii care au atacat un om
în largul oceanului, îl părăsesc la prima muşcătură.

2. Maimuţele din peninsula Malaca au talent de pescar. Ele îşi lasă coada în apă şi, imediat ce
s-a prins un rac de aceasta, o scot afară şi se ocupă de pradă.

3. În ciuda faptului că este cea mai mică dintre vulpi, proporţional femecul are cele mai mari
urechi şi este foarte agil. A fost observat sărind 70 cm în aer din poziţia stând în picioare şi săltând
120cm înainte pe orizontală.

4. Urechile mari ale femecului îi permit să audă animale ce se mişcă la o distanţă de până la
1,5 km.

5. S-a înregistrat un caz în care un viezure melivor a ucis un piton lung de 3m în Parcul
Naţional Kruger. El era vestit pentru uciderea bivolilor prin muşcarea testiculelor lor, pentru a sângera
până la moarte.

6. Vaca trebuie să bea până la 70 litri de apă pe zi pentru a furniza laptele necesar viţelului.

7. Şarpele foloseşte puţină energie şi poate rezista perioade lungi de timp fără să mănânce. Se
cunoaşte un caz în care un piton captiv a rezistat 149 de zile fără să mănânce şi a pierdut numai 10%
din greutatea corpului.

8. Furnicarul marsupial a fost descoperit de coloniştii albi în anii 1830, numele popular a fost
dat de aborigeni. Furnicarul marsupial este mamiferul terestru cu cei mai mulţi dinţi , până la 52, dar
el foloseşte puţini, deoarece striveşte termitele cu cerul gurii osos şi nu le mestecă. El are cel mai
mare creier raportat la dimensiunile corpului său dintre animalele marsupiale existente azi. Furnicarul
mănâncă între 10-20 de mii de termite pe zi.

9. Lupul cu coamă scoate trei feluri

de sunete: un lătrat lung din adâncul
gâtlejului la intervale de aproximativ 7
secunde şi auzit în principal noaptea, un
schelălăit înalt şi un mârâit adânc în timpul
întâlnirilor antagoniste.

10. Cu o lungime de 25 mm stratul

inferior de blană al vidrei marine este cel
mai des dintre toate mamiferele.

11. S-au înregistrat păsări de pradă care zboară la altitudini mai mari decât a Everestului
(8.848m).

12. Păsările cântătoare mici zboară aproximativ cu 25 km/h, pescăruşii cu 35 km/h şi unele
raţe cu până la 70 km/h.

13. Multe păsări mici pot zbura cel puţin 3.000 km fără oprire. Mierla de Groenlanda zboară
aproximativ 4.100 km peste Atlantic până la Nordul Africii.
 14. Cuiburile de nurci conţin de obicei până la 5 sau 6 pui dar relativi puţini pui supravieţuiesc
şi ajung la maturitate. Masculii nu iau parte la creşterea puilor.

15. Caşalotul este cel mai mare dintre cetaceele cu dinţi.El este marea balenă albă descrisă în
romanul Moby Dick a lui Herman Melville.

16. Ambra cenuşie se găseşte în intestinele caşaloţilor şi se crede că este o formă de

excrement. O bucată cântărind 421 kg a fost găsită într-un mascul prins în Oceanul Îngheţat. Ambra
cenuşie a fost folosită de fabricanţii de parfum pentru „fixarea” aromelor delicate.

17. Numele de jaguar provine dintr-un

cuvânt al indienilor americani care înseamnă
„ ucigaş care îşi răpune prada dintr-o singură
săritură”.

18. Cererea pentru blană de jaguar a atins

apogeul în anii 1960. Aproximativ 15.000 erau
ucişi anual în regiunea amazoană din Brazilia şi în
1968 s-au exportat în SUA peste 13.500 de blănuri.

19. Tigrii siberieni sunt cele mai mari feline

din lume, cântărind cu peste 100 kg mai mult decât
tigrii bengalezi.
20. Cea mai mare specie de mangustă este mangusta egipteană (Herpestes Ichneuman) care
măsurată de la nas până la vârful cozii poate depăşi 1 m.

21. Numele dat capibarei de către un trib de indieni din America de Sud se traduce „ stăpânul
ierburilor”.

22. Strămoşii uriaşi ai Tatuilor cu carapace , lungi de până la 3 m au supravieţuit până acum
20.000 de ani. Carapacele lor erau folosite uneori drept acoperişuri de oamenii acelor vremuri.

23. Tatuul are 2 glande de miros sub coada sa, care produc o secreţie galbenă, greţoasă, o
măsură eficientă de protecţie împotriva prădătorilor.

GLUME


Ursul: Măi, când urlu eu încremeneşte toată pădurea!
Leul: Măi, când rag eu nu se aude musca în junglă!
Găina: Când tuşesc eu îngheaţă toată planeta!


Metoda logică de vânat iepuri: Materiale necesare: O cărămidă, un morcov si un pumn de
piper. Mod de operare: Te duci in pădure si pui cărămida intr-un loc deschis, unde poate fi observată
cu uşurinţă. Peste cărămidă aşezi morcovul, iar peste morcov presari piperul. Apoi, te ascunzi in desiş.
Iepurele vine, vede morcovul, dă să-l mănânce, inspiră piperul, strănuta si se dă cu capul de cărămida.
RUBRICA DE POEZIE

La abilităţi practice
Am făcut din plastilină,
Mărul, para... şi-o albină
După ele o să vină !
Ce voi râde–atunci de ea:
Dulce–i plastilina mea!

Pentru sora mea mai mare

Am făcut o scenă din poveste
Dragei mele mame
I-am făcut o floare!
Nu-i aşa că-s meşter mare?

Secrieru Adrian cl. a II-a

CÂNTECUL MAMEI
Mama cântă minunat
Ca un parfum de flori
Iar când mă adoarme seara
Eu zbor printre nori.

Toate cântecele mamei,

Sunt şi ale mele,
Iar când mama le îngână
Eu zbor printre stele.

Ipate Daria cl. a II-a