AUTOVACCIN CELULOMICROBIAN TOTAL COMPLEX (AVCMTC)

- SINTEZĂ -

Dr. C. Gh. Băcanu Dr. Ş. A. Băcanu

Este cunoscut faptul ca in majoritatea afectiunilor cronice tesuturile afectate au o rezistenta

naturala diminuata, celulele modificate si deficitare din punct de vedere imunologic permitand
dezvoltarea unei flore microbiene diverse ca natura si patogenitate.
Prezenta in aceste cazuri a unor antigene multiple (agenti patogeni, flora oportunista
modificata, celule structural si antigenic diferite de normal) reduce eficienta tratamentelor cu
antibiotice (recidive frecvente şi dobândirea rezistenţei la acestea), stockvaccinuri standardizate sau
autovaccinuri monovalente preparate cu germeni cultivati pe medii de cultura, dificil de izolat si de
identificat datorita tehnicii de laborator actuale foarte laborioase si imperfecte.
Aceste date ne-au sugerat prepararea si administrarea de autovaccinuri totale care sa contina
atat agentul patogen unic sau multiplu (secretiile purulente in totalitate), cat si factorii celulari
modificati (celule tumorale) plecand de la principiul ca daca in aceste produse recoltate se gaseste
agentul etiologic al bolii si daca acest agent si afectiune se supun principiilor imunitatii,
administrarea autovaccinului va modifica favorabil evolutia procesului patologic.
Tinand seama de datele din literatura (P. Ehrlich, 1891, A Davis 1922) referitoare la
inducerea si dinamica anticorpilor in functie de calea de administrare a antigenelor am inceput seria
experimentelor utilizand caile “per os si per cutan” care favorizeaza aparitia imunoglobulinelor A,
M, si G atat tisulare cat si circulante.
In urma experimentelor preliminare efectuate atat in scop terapeutic la bolnavi cu o gama
larga de afectiuni cu etiologie cunoscuta sau necunoscuta cat si in scop profilactic la animale
(porcine), am constatat ca eficienta tratamentului cu autovaccin este mai crescuta si se instaleaza
mai rapid daca aceasta cuprinde totalitatea florei microbiene a organismului. S-a ajuns astfel la
preparea unui autovaccin total complex cu produse recoltate din toate cavitatile organismului si nu
numai din focarele infectioase insistand mai ales la produsele din tractul digestiv unde exista o flora
microbiana variata si abundenta. S-a conturat astfel autovaccinul celulomicrobian total complex
(AVCMTC) care este o suspensie apoasa, omogena, sterila constituita din bacterii, virusuri, micete,
protozoare, toxine, celule patologice, produse de metabolism aduse la o dilutie de circa 5‰ g
(exprimate in substanta uscata), dezintegrata si inactivata prin caldura ± ultrasonare. Proportia
acestor constituienti antigenici este aleasa in functie de localizarea si specificul bolii prin recoltarea
cantitativa, diferentiata din cavitatile tractului digestiv, respirator, urogenital, organe si tesuturi.

Prepararea, conditionarea, administrarea

In functie de afectiune, specificul si stadiul acesteia se recolteaza produse patologice

(secretii purulente, bucale, nazo-faringo-bronsice, etc., secretie vaginala sau lichid spermatic - daca
este cazul - , materii fecale, fragmente tumorale si sange) de la nivelele implicate. Se omogenizeaza,
filtreaza, inactiveaza termic si/sau ultrasoneaza.
Se fioleaza/imbuteliaza si se controleaza sterilitatea in mod adecvat.
AVCMTC se administreaza zilnic “per os” sublingual si “per cutan” prin grataje pe fata
anterioara a antebratelor si/sau a coapselor pana la disparitia simptomelor de boala si de revenire a
valorilor biologice in limite normale, dupa o schema stabilita individual.
Autovaccinul este valabil la –10 0C timp indefinit, iar la + 4 0C, 2-3 ani.
In cazul unor infectii intercurente - rinofaringite, bronsite, enterocolite, etc. in decurs de
maxim 1-2 ore de la aparitia simptomelor caracteristice, se poate prepara un autovaccin cu cantitati
cat mai mari de secretie, in 250 ml apa, inactivate la 1000C timp de 2 ore.
Autovaccinul rapid se pastreaza cel mult 4-5 zile la + 4 0C, unii microbi putand fi doar
atenuati printr-o singura fierbere la 100 0C.

1
 Rezultate

AVCMTC a fost administrat atat in scop terapeutic cat si profilactic atat la animale cat si la
oameni. La animale AVCMTC s-a administrat la:

A. scroafe gestante si la purceii nou nascuti sanatosi sau bolnavi incepand cu a doua zi de la
nastere;
B. la catele cu tumori mamare;
C. la oameni cu diverse forme de boli cu etiologie cunoscuta sau necunoscuta in diverse
stadii evolutive in intervalul de varsta 3 luni-93 ani, la gravide sanatoase sau bolnave.

A. Administrarea profilactica a AVCMTC la cca. 40 scroafe in gestatie si la cei aproximativ

300 purcei nou nascuti a determinat cresterea procentuala a rezistentei la infectii si un
spor de greutate de cca. 4-5 kg/porc la 110 zile de la nastere. AVCMTC “rapid”
administrat in enterocolite explozive, intercurente, la purceii sugari a condus la stigerea
focarelor in 1-3 zile.
Animalele vaccinate nu au primit tratamente imunoprofilactice, tehnologice sau
antibiotice spre deosebire de animalele martori la care s-au aplicat schemele uzuale de
tratament ale fermelor respective.

B. Administrarea unui autovaccin (in colaborare cu medicii veterineri Prof. Dr. I. Murgu,
Conf. Dr. I. Macarie, Sef Lucrari Dr. C. Cure, ing. Zootehnist M.D. Iancovici si medic
uman Conf. Dr. C. Blaja) preparat din flora intestinala si fragmente de tumora mamara la
catelele cu adenocarcinom mamar suprainfectat extins la toate mamelele (in afara de cele
cefalice), a determinat dupa 3 luni de tratament disparitia atat a formatiunilor tumorale
cat si a suprainfectiei cu cicatrizare completa. La 11-12 luni au aparut insa metastaze
pulmonare. Acestea sugereaza existenta unei actiuni benefice la nivelul glandelor
mamare (antitumoral si antimicrobian) fara a induce un efect benefic la nivelul
pulmonului.

C. Administrarea in scop profilactic a AVCMTC la femei gravide (in diferite stadii ale
graviditatii) a consolidat starea de sanatate a mamelor gravide si a condus la nasterea
unor copii cu greutate si aspect normal, o dezvoltare somatica si psihica normala datorita
absentei imbolnavirilor sau raririi acestora cu o simptomatologie minima si de scurta
durata.

In acest sens prezentam in cele ce urmeaza rezultatele unui studiu efectuat pe subiecti cu
afectiuni cu diverse etiologii si la care am urmarit alaturi de evolutia clinica si evolutia titrurilor
imunoglobulinelor serice IgA, IgG, IgM.
La acesti bolnavi s-a administrat in exclusivitate AVCMTC. Raportul global al ameliorarilor
clinice sau al vindecarilor a fost de aproximativ 80 %.
Determinarea titrurilor imunoglobulinelor s-a facut prin metoda Mancini pe imunoplaci
produse de catre Institutul:Dr. I. Cantacuzino”, in dinamica, in medie la 21 si 60 zile de la inceperea
administrarii de AVCMTC.
Urmatoarele grafice redau atat variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgM, IgG cat si
procentele de raspuns imunologic la totalul cazurilor investigate în cadrul unui studiu pilot.

2
 Fig. 1. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii tratati cu AVCMTC:
a) variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM;
b) procentul raspunsurilor.

a)

49 50
31 29
13 6

IgA IgG IgM

Initial Dupa 21 zile Dupa 60 zile

b)
39 23
16

23
19.5
16
64.5
53
45
IgA IgG IgM

Cresteri Scaderi Egal

Fig. 2. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii cu afectiuni cu etiologie infectioasa, tratati cu

AVCMTC:
a) variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM;
b) procentul raspunsurilor.

a)

144

83

31 28 24
10

IgA IgG IgM

Initial Dupa 21 zile Dupa 60 zile

3
 b)

24
8
24
77
15 15
62
24
IgA IgM
54
IgG

Cresteri Scaderi Egal

Fig. 3. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii cu infectii bacteriene, tratati cu AVCMTC

a) variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM;
b) procentul raspunsurilor.

a)

154

72
48 36
32
17

IgA IgG IgM

Initial Dupa 21 zile Dupa 60 zile

b)

22

11 11
78 78 22
11 11
56

IgG IgM
IgA

Cresteri Scaderi Egal

4
Fig. 4. Variatia imunoglobulinelor serice la bolnavii lotului 2 cu neoplazii de diferite forme si
localizari, tratati cu AVCMTC:
a) variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM;
b) procentul raspunsurilor.

a)

60 64
33
20
-2 -1

IgA IgG IgM

Initial Dupa 21 zile Dupa 60 zile

b)

65
25
12.5 37.5
75
12.5
12

25 37.5
IgA IgM
IgG

Cresteri Scaderi Egal

Fig. 5. Variatia imunoglobulinelor serice ale bolnavilor cu lupus eritematos si scleroza in placi,
tratati cu AVCMTC. Variatiile procentuale ale titrurilor IgA, IgG, IgM

-6

-36
-43.5
-52
-59.5 -59.5

IgA IgG IgM

Initial Dupa 21 zile Dupa 60 zile

5
 Autovaccinul a fost administrat din 1963 intr-o gama larga de afectiuni cu etiologie exclusiv
infectioasa sau mixta în diverse localizari: cutanate, ale aparatului respirator, uro-genital, ale
tractului digestiv, in boli neoplazice si de sistem, afectiuni cu etiologie virala, bacteriana sau
necunoscuta.
Rezultatele favorabile inregistrate concorda cu variatia imunoglobulinelor loturilor urmarite.

AFECŢIUNI VIRALE
Pe baza datelor clinice si paraclinice mentionate reiese ca in herpes tratamentul timp de 3-5
luni cu AVCMTC determina distantarea recidivelor iar evolutia puseelor se reduce uneori pana la
48 ore. Scaderile masive ale rezistentei (determinate de diverse cauze) duc la aparitii pentru scurt
timp a recidivei.
Au beneficiat de AVCMTC bolnavi cu zona zoster, viroze respiratorii, uretrite, infectati cu
virusul hepatitei tip B (diminuarea uneori disparitia antigenului Hbs).

AFECŢIUNI BACTERIENE
Administrarea AVCMTC in infectii bacteriene (stafilococus, escherichia, pseudomonas,
proteus, klebsiella) a dus la rezultate bune instalate incepand din ziua a 21-a, până la luna 6-8, iar in
cazul organismelor deficitare dupa 1-2 ani.
Administrarea in infectiile cronice recidivante cu streptococ au dus la rezultate favorabile in
decurs de 30-120 zile.

AFECŢIUNI MICOTICE, PARAZITARE

S-au obtinut rezultate bune la infectiile cu Actinomices dupa 45 zile si candida dupa 6-10
luni de tratament.
In infectiile cu Trichomonas vaginalis rezultatele eficiente au aparut dupa 60 zile, iar in cele
cu Giardia intestinalis dupa aproximativ 2-3 luni de zile de la inceperea tratamentului.

AFECŢIUNI CUTANATE
In cadrul afectiunilor cutanate s-au obtinit vindecari sau ameliorari in diverse forme de
acnee, piodermite si eczeme, stari alergice, celulite, precum si unele afectiuni vasculare cum ar fi
unele forme de ulcere varicoase, dermatomiozite, psoriazis, sclerodermie.

AFECŢIUNI RESPIRATORII
La nivelul cailor aeriene superioare rezultatele deosebit de bune s-au obtinut in sinuzitele
cronice (in special formele cu secretii purulente abundente), bronsite cronice, bronsiectazii
concretizate prin diminuarea in intensitate a puseelor de acutizare, urmate de rarirea lor si apoi in
marea majoritate a cazurilor de vindecare (disparitia completa simptomatologiei) precum si unele
BPOC.
In astmul bronsic infectios odata cu diminuarea cantitativa a secretiei bronsice s-a observat
scaderea in intensitate si frecventa a fenomenelor dispneice, mergand la unii bolnavi pana la
disparitia acestora

AFECŢIUNI DIGESTIVE
Dintre afectiunile tubului digestiv beneficiaza de tratamentul cu AVCMTC stomatitele
paradontopatiile (in special in formele juvenile), faringitele, glositele cronice cu pusee de acutizare,
ulcere, enterocolitele cronice (in special cele prin dismicrobisme intestinale insotite de fenomene de
malabsorbtie), unele tulburari de tranzit asociate cirozelor sau hepatitelor cronice, boala
hemoroidala si fistulele anale, maladia Krohn.

AFECŢIUNI URINARE
In infectiile urinare (pielonefritele cronice, prostatite, uretrite) s-au obtinut cele mai bune
rezultate in tratamentul cu AVCMTC, concretizate prin negativarea uroculturilor sau reducerea
semnificativa a numarului de germeni ceea ce a dus la disparitia simptomatologiei.

6
 AFECŢIUNI GENITALE
Administrarea exclusiva a AVCMTC sau asociat tratamentelor clasice, a dus la vindecarea
vaginitelor, corvicitelor si anexitelor cronice de lunga durata, in special a recidivelor dupa sistarea
tratamentului cu antibiotice.

AFECŢIUNI HEMATOLOGICE
In lupusul eritematos diseminat AVCMTC determina diminuarea si chiar disparitia celulelor
lupice care inainte de tratament apareau constant la examenele periodice ca si scaderea anticorpilor
antinucleari. Aceste modificari se asociaza cu disparitia simptomatologiei clinice (uneori scaderea
imunoglobulinelor serice).

AFECŢIUNI INFECTIOASE CRONICE

Administrarea AVCMTC-ului in infectii cronice supurate (abcese, plagi infectate,
osteomielite) a condus in numeroase cazuri la diminuarea secretiilor si vindecare.

AFECŢIUNI NEOPLAZICE
In bolile neoplazice s-au observat rezultate considerate favorabile in sensul incetinirii sau a
stagnarii cresterii tumorii, uneori a scaderii in dimensiune, a rezolvarii infectiilor supraadaugate si a
ameliorarii starii generale a bolnavului.
De asemenea, au existat cazuri de vindecari clinice sau cu recidive dupa 10-13 ani, cu
disparitia formatiunii tumorale in special in cazul celor cu localizare vezico-urinara.
Rezultatele sunt mai bune cand tumora este mai mica fara sa depaseasca un diametru de 1-2
cm. Peste aceste dimensiuni tumora trebuie extirpata chirurgical, cu iradiere prealabila iradierea
fiind considerata de noi, prin distrugerea si rezorbtia celulelor maligne ca o “autovaccinare in
vivo”.
Administrarea AVCMTC-ului s-a prelungit timp de 2-3 ani, dupa care s-a facut anual cate
un rapel la 3-6 luni.

In bolile sistemice (reumatism degenerativ, lupus eritematos) administrarea este de cel putin
2-3 ani, ameliorarile incepand dupa 6-12 luni.
Tratamentul cu AVCMTC in bolile cu forme mai severe necesita administrarea
tratamentului clasic pana la 3-6 luni de zile, timp necesar pentru aparitia anticorpilor specifici, dupa
care se reduc dozele de substante chimico-farmaceutice (de multe ori iatrogene) treptat pana la
suprimarea lor.
AVCMTC a fost ineficient in tuberculoza renală, tiroidita, talasemii, etc., dar unele rezultate
promitatoare obtinute insa pe un numar mic de cazuri ,(ca de exemplu: pemfigus, vitiligo, boli
psihice, leuconevraxita, insuficiente renale, ciroze hepatice, etc.), vor trebui urmarite pe un numar
mai mare de cazuri.
Dupa administrarea timp de cateva luni a AVCMTC-ului s-a constatat la unii bolnavi
urmatoarele:
1. cresterea titrurilor IgA, IgM si IgG;
2. stimularea hematopoezei: cresterea valorilor hematocritulor, hemoglobinei;
3. reducerea vitezei de sedimentare a hematiilor, la unii bolnavi cu valori constant crescute;
4. revenirea ASLO in limite normale dupa aproximativ 3-6 luni, la unii bolnavi cu valori
constant crescute;
5. reducerea malabsorbtiei intestinale;
6. reaparitia sensibilitatii la antibiotice a unor tulpini microbiene devenite rezistente dupa
tratamente indelungate;
7. impiedicarea efectului nociv al iradiatiilor asupra hematopoezei. De multe ori se produce
o revenire la valori normale a acesteia, chiar sub tratament iradiant (fen. B, S, K) (C.
Bacanu, Suteu, Kondi);
8. diminuarea/disparitia celulelor lupice, a anticorpilor antinucleari a factorului reumatoid
si a crioglobulinelor, la unii pacienti;

7
 CONCLUZII

AVCMTC determina probabil producerea de anticorpi atat fata de flora bacteriana, virala cat
si fata de unele celule (a caror antigenicitate a fost modificata prin multitudinea agentilor patogeni)
prezente la bolnavi in momentul recoltarii in produsele biologice din care se prepara acest tip de
autovaccin.
Calea orala de administrare sau cea per cutana s-a dovedit efcienta asa cum arata atat
rezultatele obtinute de noi cat si unele date din literatura care arata ca administrarea orala de
antigene induce sinteza IgA, IgG si IgM. Cresteri ale titrului IgA si IgM in tractul digestiv, dar si
sange au fost semnalate de Hashimoto, Portar, Ogra, Karzon, Heremans, administrand oral antigene
bacteriene si virale (E. Coli, adenovirusuri, virus polio, etc.).
Crabbe, Dolezel, Bazin, Hermans, Andree, observa cresterea titrului IgA la nivel local si a
celor IgG si IgM in ser.
Administrarea locala de AVCMTC determina asa cum am aratat aparitia in ser de titruri
crescute de IgA, IgG, IgM, cu predominenta celor de la IgA.
Rezultatele favorabile obtinute de noi pe cazurile cu suferinta indelungata sugereaza ca
tratamentul cu AVCMTC este conditionat de cel putin 3 factori:
a. gradul de antigenicitate al agentului patogen;
b. capacitatea de raspuns imun al organismului;
c. gradul de alterare (sclerozare) al tesutului din focarul infectios afectat.
Vindecarea sau ameliorarea producandu-se in cel putin doua etape principale: inlaturarea
infectiei urmata de modificarea tesutului inflamat alterat catre tesutul normal.
In unele cazuri de vindecari aparente, cu metastazare la distanta in alte organe, dupa o
perioada de timp, sugereaza ideea constituirii “bancii de tesuturi tumorale”, din care s-ar putea
prepara stockvaccinuri, “compensate” atat in scop terapeutic cat si profilactic.
Efectul stimulator al cresterii ca si cel de imunomodulator al evolutiei nou nascutilor
proveniti de la gravide normale sau cu diverse afectiuni (ata la animal cat si la om) pledeaza in
favoarea atribuirii AVCMTC-ului un rol de egalizator, optimizator biologic prin aducerea
indivizilor catre parametrii optimi biologici ai speciei.
Comparand rezultatele noastre si metodologia de preparare a antigenelor la stockvaccinul
standard, la autovaccinul Wright, la AVCMTC si la stockvaccinul celular, reies o serie de deosebiri
care pledeaza in favoarea AVCMTC-ului din care cele mai pregnante sunt:

8
 TABEL COMPARATIV
STOCK VACCIN STANDARD*
AUTOVACCIN TIP WRIGHT
1. Scoaterea microbului din organism (mediul
lui natural de dezvoltare) şi creşterea pe
medii de cultură (artificializare), poate duce
la modificări antigenice.
2. Dezvoltarea pe mediile de cultură a mai
multor specii microbiene creează
dificultatea alegerii şi introducerii în vaccin
a agentului etiologic al bolii.
3. Alegerea pentru introducerea în vaccin a
unei colonii de la una sau mai multe specii
microbiene ignoră gradul de patogenitate,
proporţiile simbiotice cantitative dintre
specii, legate de individualitatea de mediu,
specifică fiecărui organism.
4. Germenii anaerobi sau sporulaţi
termorezistenţi, izolaţi din produsul
patologic sunt din punct de vedere tehnic,
dificil sau chiar imposibil de introdus în
autovaccin.
5. Multe elemente potenţial responsabile de
boală: virusuri, bacterii, micete, protozoare,
toxine, antigene autoimune, celule
patologice, nu pot fi izolate, cultivate pe
medii de cultură, sau mor în subculturi.
*) Terpaeutic: polimicrobian (Delbet), polidin, bronhodin, C.C.B., anatoxina stafilococica, actinofiltrat,
B.C.G., Corynae bacterium parvum, etc.
AUTOVACCIN CELULOMICROBIAN
TOTAL COMPLEX (AVCMTC)
1. Microbul este trecut din organism direct în
autovaccin păstrându-şi astfel antigenitatea
intactă, nemodificată.
2. Conţine totalitatea speciilor microbiene deci
şi agentul etiologic.
3. Se foloseşte integral produsul patologic care
conţine totalitatea populaţiilor speciilor
microbiene, în proporţiile cantitative şi
calitative de simbioză cu gradul de
patogenitate, legat de individualitatea de
mediu, specifică fiecărui organism.
4. Incativarea prin tindalizare la 100 0C, 4 zile
la rând câte 2 ore, dezintegrarea prin
ultrasunete până la macromolecule,
administrarea “per os” sau “per cutan”
permit introducerea tuturor germenilor în
autovaccin.
5. Produsul patologic care conţine toate aceste
elemente este introdus în întregime în
autovaccin.
9
6. A.1. Stocvaccin 6. AVCMTC
Are componentă antigenică de la tulpini Are componentă antigenică de la tulpinile
microbiene standard de la alţi bolnavi cu microorganismelor bolnavului însuşi cu
“acţiune imunitară specifică de specie”. “acţiune imunitară specifică de şuşă, cât şi
Datorită mozaicului de antigene “non self” componentă antigenică” celulară de individ şi
faţă de antigenele conţinute de agresorii de organ cu “acţiune imunitară specifică de
cantonaţi în organismul bolnavului se poate şuşă”. Datorită mozaicului de antigene “total
obţine: self” şi complet faţă de pluralitatea şi
a. extrem de rare ori posibilă imunitate diversitatea agresorilor cantonaţi în organismul
specifică de şuşă (fracţiune antigenică bolnavului se obţine:
comună şuşă-specie), limitată atât pe a. imunitate microbiană specifică de şuşă
verticală cât şi pe orizontală. nelimitată la bolnavi atât pe verticală cât şi
b. imunitate specifică de specie. pe orizontală;
c. Imunitate nespecifică (vezi figura b. imunitate celulară specifică de şuşă (individ
anexa I). însuşi şi organ) nelimitată atât pe verticală
cât şi pe orizontală (vezi figura anexă III).
6. A.2. Stockvaccin celular c. imunitate nespecifică.
Are componentă antigenică celulară de la
organele altor bolnavi, prezintă “acţiune
specifică de organ şi specie”. Datorită
mozaicului de antigene “non self” faţă de
antigenele conţinute în celulelele bolnavului se
poate obţine:
a. extrem de rare ori posibilă imunitate de şuşă
ca fracţiune comună antigenică: organ-
individ-specie, limitată atât pe verticală cât
şi pe orizontală;
b. imunitate de organ şi specie;
c. imunitate nespecifică (vezi figura anexa IV).

6. B. Autovaccinul Wright
Are componentă antigenică de la tulpini
microbiene ale bolnavului însuşi cu
“acţiune imunitară specifică de şuşă”.
Datorită mozaicului de antigene “total
self”, dar incomplet faţă de pluralitatea şi
diversitatea agresorilor cantonaţi în
organismul bolnavului se obţine: a.
imunitate specifică de şuşă pe verticală, dar
limitată pe orizontală; b. imunitate
nespecifică (vezi figura anexa II).

7. Conţine prezervant (toxic) 7. Nu conţine prezervant.

8. Administrarea la bolnavi pe cale parenterală 8. Administrarea sublinguală “per os” sau

(injectabil) produce reacţii locale şi
generale mergând uneori până la şoc,
devine alergizant după mai multe serii de
injecţii.
“per cutan” prin grataj (căi blânde) implică
foarte rare ori reacţii severe în focar,
somnolenţă sau prurit, reacţii prevestitoare
de vindecări rapide şi de lungă durată cu cât
sunt mai intense.

10
9. Administrarea dificilă la copii şi bătrâni
(stress-uri la injecţii).
10. Administrarea este contraindicată la
bolnavii cu afecţiuni cronice vasculare,
hepatice, renale, diabet, TBC activ,
afecţiuni cutanate, alergii sau antecedente
alergice, sarcină, sugari, febră.
11. Preparare laborioasă de lungă durată 10-14
zile.
12. Recoltarea produselor patologice şi
prepararea autovaccinului necesită
laboratoare complex utilate, personal de
înaltă calificare, tehnică laborioasă şi
administrare în condiţii de sterilitate, ceea
ce îl face complicat şi relativ scump.
CONCLUZII
1. Complicat şi relativ scump.
2. De multe ori nociv.
3. Absent sau incomplet antigenic faţă de
agresorii din organism.
4. Imunitate microbiană specifică de şuşă
absentă sau parţială.
5. Imunitate celulară specifică de şuşă absentă
sau parţială.
6. Imunitate nespecifică prezentă.
ÎN FINAL
Administrare şi eficienţă de foarte multe ori
limitată, conducând uneori la ameliorare clinică
şi de foarte rare ori la vindecarea
microbiologică şi imunologică.
9. Administrare facilă, gustul mai puţin
agreabil, poate fi corectat prin ceai de
mentă, cafea, etc. Eficienţa exclusivă “per
cutan” rezolvă cazurile de refuz “per os” la
ignoranţi, intoleranţi olfactivi sau
handicapaţi de prejudecăţi. Aceste aspecte
se rezolvă prin condiţionare în capsule.
10. Administrare ideală la toate categoriile de
bolnavi datorită lipsei de reactivitate atât
locală cât şi generală.
11. Prepararea simplă durează 4 zile, iar
autovaccinul “rapid” câteva ore.
12. Recoltarea produselor patologice, preparare
şi administrare extrem de facilă, cea ce îl
face foarte ieftin.
1. Simplu şi foarte ieftin.
2. Total lipsit de nocivitate.
3. Complet antigenic faţă de agresorii din
organism.
4. Imunitate microbiană specifică de şuşă
totală.
5. Imunitate celulară specifică de şuşe, totală.
6. Imunitate nespecifică prezentă.
Administrare şi eficienţă nelimitată, conducând
la vindecare microbiologică şi imunologică.
11
 DISCUŢII

 Deşi administrarea AVCMTC în scop terapeutic şi preventiv în perioada 1963 – 2000 s-a efectuat
în condiţii deosebit de dificile (dotare frecvent empirică, buget practic inexistent, obstacole
organizatorice - cu toate că în anul 1979 Ministerul Sănătăţii a emis o decizie de generalizare /
introducere în circuitul terapeutic a direcţiilor sanitare a autovaccinului) s-au obţinut totuşi
rezultatele prezentate.

 Speram să găsim mijloacele financiare şi cadrul organizatoric care să permită aducerea acestui
produs şi a acestei metode terapeutice într-o formă modernă de prezentare, administrare şi
monitorizare a tratamentului şi o evaluare conformă cu standardele actuale.

 Vindecarea, ameliorarea sau eşecul administrării AVCMTC în diversele stadii şi forme de boală
sunt consecinţa atât a prezenţei sau epuizării activităţii normale a sistemului imunitar cât şi a
prezenţei sau înlăturării activităţii nocive a agresorilor fizico-chimici;

 Prin recoltarea tuturor agresorilor biologici şi a altor elemente patologice din organism şi
introducerea lor în autovaccin se obţine un produs polivalent total şi complex care conduce la o
imunizare preventivă şi curativă ultraspecifică (agresori antigenici de şuşă) cu rezultate superioare
faţă de stockvaccinul standard (antigene de specie şi în număr limitat) şi de autovaccinul Wright
(antigene de şuşă, dar în număr limitat).

 Focarele infecţioase ca şi majoritatea bolilor cronice sunt populate cu multiple specii microbiene
oportuniste şi patogene, multe din ele rezistente la antibiotice sau la imunizări incomplete prin
stockvaccinuri polivalente standard sau autovaccin Wright monovalent, în această situaţie
vindecarea fiind compromisă.

 Observaţia că în afecţiuni cum ar fi lupusul eritematos şi leuconevraxita după administrarea

AVCMTC a scăzut nivelul imunoglobulinelor serice ne conduce la concluzia că acest produs ar
acţiona ca un imunomodulator.

 AVCMTC cuprinzând totalitatea organismelor microbiologice, produse metabolice ale acestora,

etc. din organism, confirmă după 3.000 de ani principiul terpaeutic dacic al lui Zalmoxis, descris de
Platon din operele lui Socrates, de a trata întregul organism şi nu numai părţi din el aşa cum făceau
medicii greci şi egipteni.

12