P. 1
Dezvoltare Durabila Si Protectia Mediului

Dezvoltare Durabila Si Protectia Mediului

|Views: 1,341|Likes:
Published by DumitruPopescu

More info:

Published by: DumitruPopescu on Sep 09, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/26/2013

pdf

text

original

CURS 1 Dezvoltarea durabilă - concepte şi definiţii În anii `80 au devenit din ce în ce mai evidente schimbările majore ale mediului

, schimbări care surveneau într-un mod cât se poate de neaşteptat, fiind în mare parte neprevăzute de specialişti. Odată cu apariţia acestor modificări, populaţia a devenit din ce în ce mai conştientă de prezenţa unor elemente de risc, care puteau afecta continuitatea în bune condiţii a umanităţii1. Pentru a nu se ajunge la o situaţie de criză, organizaţiile mondiale din domeniul protecţiei mediului au propus schimbări fundamentale în stilul de viaţă al populaţiei, rezultatele concretizându-se în apariţia unui nou concept, şi anume “dezvoltarea durabilă” sau “durabilitatea”. Acest concept este unul complex şi intens contestat la nivel internaţional, fiind menţionat pentru prima dată în anii `80, iniţial ca mod de abordare a dezvoltării economice în scopul reducerii cât mai ample a degradării mediului înconjurător, fiind ulterior integrat în “mişcarea ecologistă” de protejare a mediului natural al planetei2. Conceptul a început să fie tratat într-un sens mai larg în anul 1987, odată cu publicarea raportului “Our Common Future”, de către Comisia Mondială a Mediului şi Dezvoltării, raport cunoscut mai mult sub numele de “Raportul Brundtland” (în cadrul acestui raport au fost stabilite principiile şi legile dezvoltării durabile grupate în 5 categorii: conservarea mediului natural, protecţia bio-diversităţii şi a patrimoniului uman, dezvoltare-regenerare, generaţiile viitoare, eliminarea disparităţilor economice mondiale). La nivel global au fost elaborate peste 100 de definiţii ale dezvoltării durabile, şase dintre acestea fiind menţionate în Raportul „Our Common Future”, cea mai completă dintre acestea definind dezvoltarea durabilă ca „o dezvoltare care permite satisfacerea nevoilor prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi” (Comisia Brundtland, 1987). În cea mai mare parte, conceptul formulează doar finalitatea spre care trebuie să tindă, modul de
1

2

McKercher, B., “Sustainable Tourism Development: Guiding Principles for Planning and Management”, Hong Kong Polytechnic University, 2003. Dumbrăveanu, Daniela, „Strategia de ecoturism a României. Cadru teoretic de dezvoltare”, MCTT, ANT, 2003, p. 9.

1

acţiune fiind prezentat doar la modul general, lăsând loc diferitelor interpretări şi deschizând calea către noi abordări şi studii. Ideea de bază care emană din acest raport este avertismentul autorilor cu privire la limitele pe care le au modelele actuale de dezvoltare. Noţiunea de durabilitate a căpătat înţelesuri multiple şi datorită pătrunderii în sfera de preocupări a economiştilor, ecologiştilor, sociologilor, arhitecţilor, parlamentarilor, organelor locale, organismelor internaţionale3. Concluziile Raportului Brundtland A. Către o creştere economică calitativă Raportul Brundtland recomandă o nouă abordare dezvoltării economice: problemele sărăciei şi sub-dezvoltării nu pot fi remediate fără a se implementa un nou concept de creştere, în care statele dezvoltate să joace un rol cheie. Echilibrul dintre creşterea economică şi mediul natural trebuie astfel menţinut încât resursele naturale să poată susţine creşterea pe o perioadă lungă de timp. Raportul subliniază revitalizarea (impulsionarea) creşterii economice în statele dezvoltate, punând accent pe aspectele calitative ale acesteia. Creşterea trebuie astfel implementată încât să presupună un nivel scăzut de consum al energiei, o satisfacere mai bună a nevoilor de bază în ţările în curs de dezvoltare (nevoia de curent electric, apă curentă, igienă şi îmbunătăţirea sănătăţii publice). B. Aspecte tehnice Necesitatea creării de comisii şi direcţii ale organismelor publice care să preia diferite sectoare strategice atât la nivel naţional, cât şi internaţional, cum ar fi populaţia şi forţa de muncă, producţia alimentelor, securitatea, energia etc. Spre exemplu, raportul comisiei WCED World Commission on Environment and Development recomandă stoparea creşterii populaţiei, în special în ţările lumii a III-a, unde, datorită supraaglomerării oraşelor, probleme ca accesul la apa potabilă şi lipsa locuinţelor s-au acutizat. Populaţia trebuie informată şi făcută să înţeleagă că necesităţile lor trebuie să se adapteze limitelor naturale, deci sistemul nevoilor trebuie adaptat resurselor naturale. Tot astfel, pentru a putea păstra mediul natural, va fi
3

Caracota, D., Caracota, C.R., “Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive”, Edit. ASE, Bucureşti, 2004, p.15.

2

nevoie să căutăm şi să dezvoltăm noi metode de producţie (atât în industrie, cât şi în agricultură), precum şi noi metode şi surse de producere a energiei. Astfel, alegerea tehnologiei, cât şi controlul strict al factorilor cu risc de poluare şi risipă reprezintă, de asemenea, subiecte centrale ale metodei de dezvoltare durabilă. Crearea de organisme internaţionale care să se implice direct în implementarea acestui nou proiect este necesară, deoarece deciziile câtorva guverne nu pot avea un succes deplin în condiţiile în care globalizarea a cuprins întreaga viaţă economico-socială. Ulterior, în anul 1992, în cadrul Summit-ului Pământului („Rio Earth”), conceptul apare din ce în ce mai prezent în cadrul a două documente: „Agenda 21” şi „Declaraţia de la Rio”. Summit-ului Pământului („Rio Earth”) desfăşurat la Rio de Janeiro a reprezentat o conferinţă mondială fără precedent în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, datorită numărului mare de participanţi şi a temelor abordate. Mesajul acestui Summit a constat în ideea că doar modificarea atitudinii şi a comportamentului întregii lumi va putea aduce schimbările dorite în profunda criză dintre natură şi om. Mesajul reflectă complexitatea problemelor cu care se confruntă umanitatea: sărăcia, consumul excesiv de resurse, poluarea etc. La summit-ul de la Rio, dintre numeroasele teme dezbătute, cele mai importante au fost: - reducerea produselor toxice (plumbul din benzină), utilizarea de resurse şi tehnologii care să nu genereze reziduuri otrăvitoare; - utilizarea pe scară largă a surselor alternative de energie; - regândirea transportului public în vederea reducerii aglomerărilor din trafic şi a emisiilor de gaze; La finalul celor două săptămâni pe parcursul cărora s-a desfăşurat summit-ul, a fost adoptată Agenda 21, declarată ca fiind cea mai eficientă metodă de acţiune în vederea implementării dezvoltării durabile şi aprobată de comunitatea internaţională. Programul „Agenda 21” reprezintă un plan de acţiune la nivel local, naţional şi global în timp ce „Declaraţia de la Rio” prezintă cele mai importante 27 principii de
3

dezvoltare durabilă pentru secolul XXI. Cele două documente au reprezentat la momentul lansării, o provocare pentru guverne şi alte tipuri de organisme, mai ales din punctul de vedere al colaborării pentru atingerea unui nivel maxim de dezvoltare durabilă. Obiectivele stabilite nu au fost îndeplinite decât parţial până la momentul actual, deşi problematica durabilităţii este din ce în ce mai prezentă. Ca urmare a acestui summit, a fost creată Comisia pentru Dezvoltare Durabilă (decembrie 1992), având sarcina întocmirii unor rapoarte cu privire la modul de implementare a hotărârilor adoptate prin Agenda 21. După conferinţa de la Rio, guvernele, organizaţiile internaţionale, autorităţile locale, oamenii de afaceri sau persoanele fizice au depus eforturi în vederea atingerea dezvoltării durabile. Agenda 21 ramâne un document de referinţă, pe termen lung, cu privire la echilibrarea nevoilor economico-sociale şi a potenţialului resurselor şi ecosistemelor pământului. Până în prezent nu au fost pe deplin realizate toate obiectivele Agendei 21, şi de aceea, eforturile trebuie dublate pentru ca toţi locuitorii planetei să se bucure de beneficiile dezvoltării durabile. Peste 6000 de metropole şi oraşe din lumea întreagă şi-au creat propria “Agendă locală 21” pentru a-şi coordona acţiunile pe termen lung. O serie de state a stabilit modalităţi de aplicare a Agendei 21 la nivel naţional. Aceste strategii au fost adoptate de Consiliile Naţionale pentru dezvoltare durabilă, astfel de organisme funcţionând în peste 80 de ţări, majoritatea în curs de dezvoltare. Un număr tot mai mare de întreprinderi comerciale au urmat politica dezvoltării durabile şi au votat abordarea “triplă”, care ţine cont de factorii economici, sociali şi de mediu. Astfel, s-a dezvoltat o serie de organisme care aplică politica durabilităţii – de exemplu, Consiliul Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabilă. Comisia ONU pentru Dezvoltare Durabila, care a fost înfiintata pentru a monitoriza implementarea acordurilor de la Rio, s-a reunit annual, începând cu 1993, si a stabilit masuri inedite pentru participarea societatii civile la tratativele ONU, îndeosebi prin dialog cu factorii – cheie. Conferinţele ce au urmat după Summit-ul Pământului – ca, de exemplu, Conferinţa, din 1994, asupra Populaţiei şi Dezvoltare de la Cairo, Summit-ul social
4

R. ASE.19. p. "Nici o ţară nu poate realiza singură dezvoltarea durabilă. construind în acest fel un viitor prosper. Agenda 21 – planul de acţiune al Summit-ului Pământului rămâne în continuare un important ghid pe termen lung pentru dezvoltarea planetei şi a locuitorilor acesteia. În anul 2002 (26 august – 04 septembrie) a fost organizat la Johannesburg în Africa de Sud. se arată în preambulul Agendei 21. acţionându-se în acest sens. de la Istanbul – au consolidat angajamentul pentru dezvoltarea durabilă şi au adoptat strategii pentru punerea în aplicare a Agendei 21. planeta poate fi protejată. Summit-ul mondial pentru dezvoltare durabilă.din 1995 de la Copenhaga. A fost. un viitor care să permită oamenilor să răspundă nevoilor personale fără a distruge mediul înconjurător. acceptat faptul că. În această viziune. din 1996. 5 . Caracota. “Dimensiunile contemporane ale dezvoltării durabile şi competitive”. Bucureşti. ci numai în colaborare cu celelalte state". 147 lideri mondiali au stabilit de comun acord obiective ale dezvoltarii cu termene comparabile cu cele din Agenda 21. În septembrie 2000. C. cu scopul de a promova iniţiative noi de aplicare a dezvoltării durabile şi pentru a construi un viitor posper şi sigur pentru populaţia globului. dezvoltarea durabilă este o nouă abordare a progresului şi o modalitate de cooperare internaţională care atestă faptul că deciziile luate într-o anumită parte a globului pot afecta oamenii din alte regiuni şi presupune elaborarea unor măsuri de prevenirea pentru crearea unui progres global4. Adoptându-l. Putem afirma că Summit-ul de la Johannesburg a reprezentat trecerea de la concepte la acţiuni. la Summit-ul ONU al Mileniului. Guvernele şi-au dat acordul asupra urmatoarelor probleme: 4 Caracota. însă. 2004.. guvernele au recunoscut că o continuare a politicilor actuale ar sublinia şi mai puternic diferenţele economice în şi între ţări. Acesta este documentul care stă la baza dezvoltării durabile şi a unor iniţiative care pot conduce la rezultate concrete. Acest summit a reprezentat o şansă oferită omenirii pentru a trece spre un viitor sigur. Edit. ajungându-se la creşterea nivelului de sărăcie şi la degradarea ecosistemelor.. Interesul comunităţilor internaţionale privind dezvoltarea durabilă a continuat şi dupa Rio – 1992. D. Conferinţa Femeilor din 1995 de la Beijing şi Conferinţa Habitat II.

de a crea sisteme de salubrizare eficiente pentru gospodării şi de a îmbunătăţi salubrizarea instituţiilor publice. S-a mai căzut. S-a ajuns deja la un consens în cadrul negocierilor cu privire la necesitatea ca guvernele să dezvolte o administrare integrată a resurselor de apă şi planuri de sporire a eficienţei acestora până în anul 2005. • Sporirea accesului la servicii moderne de energie. 6 . inclusiv prin înlăturarea treptată a plumbului din benzină şi din vopseluri şi prin asigurarea accesului la surse mai pure de energie. în special prin canalizarea corespunzătoare a resurselor financiare şi a tehnologiilor către ţările în curs de dezvoltare. de asemenea. Guvernele au convenit să îşi ducă la îndeplinire angajamentele de a susţine Fondul Global de luptă împotriva SIDA. • Prevenirea traficului ilegal de substanţe chimice şi deşeuri periculoase şi dezvoltarea. tuberculozei şi malariei şi pentru reducerea bolilor respiratorii.2 miliarde) şi la salubritate corespunzatoare (2.4 miliarde). servicii de imunizare şi vaccinuri.• Reafirmarea angajamentului de a implementa Agenda 21 – reprezentând proiectul de dezvoltare durabilă adoptat la Summit-ul Pământului (Earth Summit). inclusiv prin îmbunătăţirea accesului la medicamente de bază. a unei abordări strategice a administrării internaţionale a chimicalelor. • Protejarea şi administrarea resurselor marine prin aplicarea unei abordări din punct de vedere ecosistemic a resurselor marine şi a dezvoltării durabile a culturilor acvatice. • Asigurarea de servicii medicale tuturor. în continuare. pentru peste 2 miliarde de oameni cărora aceasta le lipseşte. pentru reducerea pericolelor de sănătate şi de mediu. • Trecerea la acţiuni imediate împotriva tăierii ilegale a copacilor şi a comercializării produselor forestiere şi pentru susţinerea conservării biodiversităţii. • Reducerea numărului uriaş de oameni care nu au acces la apa curată (1. de acord asupra nevoii de creştere a eficienţei energiei şi de a spori ponderea surselor regenerabile. cum ar fi electricitatea. în special a şcolilor.

Definiţia dată dezvoltării durabile de Raportul Brundtland. 7 . a fost considerată ca fiind prea vagă. precum şi întreţinerea. UNEP a adus o interpretare ulterioară a acestei definiţii.CURS 2 IMPLICAŢIILE DEZVOLTĂRII DURABILE ASUPRA POLITICILOR ECONOMICO-SOCIALE Dezvoltarea durabilă este în prezent acceptată ca fiind un principal obiectiv al activităţii economice şi sociale. utilizarea raţională şi sporirea bazei de de resurse naturale stau la baza rezilienţei ecologice şi a creşterii economice”. deşi acceptată. specificând că “progresul către echitatea naţională şi internaţională.

defineşte dezvoltarea durabilă ca fiind “un proces economic. principala orientare a eforturilor pentru protecţia mediului la nivel internaţional trebuie să fie axată pe îmbunătăţirea condiţiei umane: Declaraţia de la Rio. ci mai degrabă o necesitate pentru a asigura o calitate superioară. care valorizează natura în sine. A. 8 . Principiul 1 Fiinţele umane se află în centrul preocupărilor pentru dezvoltarea durabilă. de care depind natura şi viaţa umană. dar a fost respinsă la Conferinţa de la Rio şi nu se regăseşte puternic ancorată în dreptul internaţional al mediului. care vizează în principal o definiţie mai concretă a dezvoltării durabile. Viziunea antropocentrică şi biocentrică În accepţiunea antropocentrică.Termenul necesită încă precizări suplimentare. durabilă a vieţii umane. protecţia vieţii sălbatice sau a altor resurse naturale nu reprezintă un scop în sine. Se poate însă afirma cu certitudine că orientarea către dezvoltarea durabilă are implicaţii majore pentru politica de dezvoltare. Obiectivul acestui proces complex este de a îndeplini dreptul tuturor fiinţelor umane la un standard de viaţă adecvat. simultan cu acordarea atenţiei cuvenite necesităţilor şi intereselor generaţiilor viitoare”. Acest proces tinde către o utilizare sustenabilă a resurselor planetei şi la protejarea mediului. În baza acestei “abordări antropocentrice”. în baza participării lor active. Abordarea de tip biocentric a fost adoptată în Carta Mondială pentru Natură. politica economică şi cea socială. protejând-o indiferent de utilitatea sa pentru fiinţele umane. În competiţie cu această abordare se află cea de tip “biocentric”. viaţa sălbatică şi alte resurse naturale trebuie să fie disponibile spre utilizare. precum şi dezvoltarea economică şi socială. Protecţia mediului şi prin extindere dreptul internaţional al mediului trebuie legate de protecţia bunăstării umane. O încercare recentă a unui grup de jurişti în acest sens. libere şi semnificative la îmbunătăţirea şi distribuţia echitabilă a beneficiilor rezultate. social şi politic complex. iar în acest scop.

spre exemplu. conducând la preţuri ale pieţei care reflectă mai bine costul real al producţiei. pentru a permite o mai bună măsurare a calităţii generale a vieţii. modificarea sistemelor naţionale tradiţionale de contabilitate. Principiul 4 Pentru realizarea dezvoltării durabile.B. În ceea ce priveşte politicile macroeconomice. starea existentă a resurselor dintr-o anumită ţară. În ceea ce priveşte politicile microeconomice. În acest fel. orientarea către dezvoltarea durabilă solicită. precum şi pagubele provocate mediului prin poluare. incluzând costurile sociale şi pe cele de protecţie a mediului. pune accentul pe utilizarea unui set de sisteme de contabilizare separate pentru resursele naturale. producătorului care a cauzat paguba. are largi implicaţii la nivel macro şi microeconomic. altele decât cele monetare. spre exemplu. Instrumentele bazate pe mecanisme de piaţă. protecţia mediului trebuie să constituie parte integrantă a oricărui proces de dezvoltare şi nu poate fi considerată în mod izolat de acestea. progresul înţelegerii ştiinţifice a interdependenţei dintre ecosisteme şi sistemele antropice ale planetei a fost 9 . C. ci şi prin diminuarea rezervei de resurse naturale. orientarea către dezvoltarea durabilă solicită. extracţia de minereuri nu va fi reflectată numai prin creşterea PIB. Preţul resurselor naturale trebuie să reflecte costurile de mediu şi alte costuri “externe” ale unei pieţi necontrolate. Astfel de sisteme de contabilitate ar exclude din calculul PIB eforturile de control al poluării. O abordare similară. Interdependenţa dintre ecosisteme şi sistemele antropice ale planetei În ultimele trei decade ale secolului XX. care să evidenţieze în unităţi. Integrarea economiei cu mediul Dezvoltarea durabilă implică integrarea problemelor de protecţie a mediului şi a celor sociale în toate aspectele politicii economice: Declaraţia de la Rio. imputarea costurilor pentru pagubele aduse mediului. cum sunt taxele pentru poluare şi permisele comercializabile pot fi utilizate pentru a “internaliza” costurile externe. Injectarea conceptului de “durabilitate” în politicile de dezvoltare.

semnificativ. generaţia prezentă trebuie să lase generaţiei viitoare drept moştenire o “bogăţie” cel puţin egală cu cea pe care ea însăşi a moştenit-o de la generaţia anterioară. cel puţin implicit. Conceptul responsabilităţii între generaţii a început să devină important de la Conferinţa de la Stockholm: Declaraţia de la Stockholm. Acest obiectiv recunoaşte responsabilitatea fiecărei generaţii de a fi justă cu generaţiile viitoare. Recunoaşterea limitelor ecologice şi a interconectării dintre ecosistemele planetei stă la baza eforturilor internaţionale pentru conservarea biodiversităţii şi prevenirii schimbărilor climatice. Deşi recunoaşterea explicită a dependenţei umanităţii de natură este relativ nouă. Preambul Umanitatea este o parte a naturii iar viaţa depinde de funcţionarea neîntreruptă a sistemelor naturale. este strâns asociată cu obiectivul echităţii între generaţii. ca o componentă centrală a orientării către dezvoltarea durabilă: 10 . D. Dependenţa şi interdependenţa dintre om şi natură a fost reflectată în Carta Mondială pentru Natură: Carta Mondială pentru Natură. pentru generaţiile prezente şi cele viitoare. Principiul 1 Omul…are o responsabilitate solemnă de a proteja şi îmbunătăţi mediul. Responsabilitatea între generaţii a fost reafirmată la Conferinţa de la Rio. care asigură alimentarea cu energie şi substanţe nutritive. interdependenţa dintre ecosisteme şi sistemele antropice. legăturile dintre statele care împart o anumită resursă naturală reprezintă unele dintre motivele principale care stau la baza regulilor referitoare la repartizarea resurselor naturale şi poluarea transfrontalieră. Echitatea şi responsabilitatea între generaţii Dezvoltarea durabilă. Spre exemplu. aşa cum a fost definită în Raportul Brundtland. Îndeplinirea minimă a acestui obiectiv necesită evidenţierea principiilor referitoare la utilizarea durabilă a resurselor naturale şi la evitarea oricărei pagube ireversibile aduse mediului. majoritatea acordurilor internaţionale pentru protecţia mediului au recunoscut.

Deşi conceptul de durabilitate este mai uşor de înţeles în cazul resurselor regenerabile. protecţia zonei antarctice etc.Declaraţia de la Rio. dar reflectă conceptul de echitate între generaţii. Principiul 5 Resursele neregenerabile ale planetei trebuie exploatate în aşa fel încât să se evite pericolul epuizării lor viitoare şi să se asigure că beneficiile acestui tip de exploatare sunt împărţite de întraga umanitate. au ca obiectiv protejarea resurselor mediului global şi indică o acceptare largă la nivel internaţional a utilizării durabile a resurselor naturale. datorită căilor de dezvoltare diferite ale statelor lumii. dar. F. protejarea moştenirii culturale şi naturale. Convenţia privind Biodiversitatea Utilizarea durabilă constă în utilizarea componentelor diversităţii biologice întro manieră şi cu o viteză care să nu conducă la declinul pe teremen lung al resurselor biologice. viaţa sălbatică. Responsabilităţi comune dar diferenţiate Dezvoltarea durabilă pune probleme comune tuturor ţărilor. Utilizarea durabilă a resurselor naturale Rădăcinile conceptului de dezoltare durabilă îşi au originea în promovarea utilizării durabile a resurselor naturale. protejarea habitatelor. Regimurile juridice care vizează conservarea resurselor marine. menţinând în consecinţă potenţialul acestora de a îndeplini necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare. el are implicaţii majore şi pentru resursele neregenerabile: Conferinţa de la Stockholm. E. Principiul 3 Dreptul la dezvoltare trebuie realizat în aşa fel. ale generaţiilor prezente şi viitoare. Definiţiile utilizării durabile sunt variate. Într-una dintre cele mai controversate prevederi 11 . ţărilor industrializate li se solicită să suporte o parte mai mare a greutăţilor imediate. încât să îndeplinească în mod echitabil necesităţile de dezvoltare şi cele de mediu.

în virtutea presiunilor pe care societăţile lor le exercită asupra mediului global şi a tehnologiilor şi resurselor financiare pe care le controlează. 5 1. Orice parte care constituie o ţară în curs de dezvoltare şi al cărei nivel 12 . semnat iniţial în 1987 şi supus ulterior unei serii de amendamente. Părţile trebuie să protejeze sistemul climatic. în particular în cazul celor care sunt cu precădere vulnerabile la efectele dăunătoare ale schimbărilor climatice şi care ar trebui să suporte o povară disproporţionată sau anormală în baza Convenţiei… Similar. în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare ale umanităţii. Principiul 7 …Statele dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în cursa internaţională pentru dezvoltarea durabilă. Această responsabilitate diferenţiată se reflectă şi în multe alte acorduri internaţionale pentru protecţia mediului. Art. Ca urmare. acordă excepţii pentru ţările în curs de dezvoltare: Protocolul de la Montreal. 2. Art. 3 … 1. trebuie să preia conducerea pentru combaterea schimbărilor climatice şi a efectelor dăunătoare generate de acestea. ţările dezvoltate recunosc explicit principala lor responsabilitate pentru prezenta degradare a mediului şi pentru remedierea mediului: Declaraţia de la Rio. principiile directoare ale Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice. în baza echităţii şi în conformitate cu responsabilităţile lor comune dar diferenţiate şi cu propriile capacităţi. solicită ţărilor dezvoltate să preia conducerea pentru combaterea schimbărilor climatice şi ale efectelor acesteia. Protocolul de la Montreal privind Substanţele care Epuizează Stratul de Ozon. Trebuie să se acorde o consideraţie deplină necesităţilor specifice şi circumstanţelor speciale ale părţilor care constituie ţări în curs de dezvoltare. părţile care constituie ţări dezvoltate.ale Declaraţie de la Rio. simultan cu considerarea integrală a necesităţilor şi a circumstanţelor speciale. legate de greutăţile disproporţionate cărora trebuie să le facă faţă ţările în curs de dezvoltare şi cele extrem de vulnerabile: Convenţia Cadru a Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice. Spre exemplu.

34 Transferul de tehnologii nedăunătoare pentru mediu. pentru a-şi satisface necesităţile interne de bază…. Mijloace de acţiune 6. au fost investigate noi modalităţi de abordare ale transferului de tehnologie. Practic. De asemenea.3 kg pe cap de locuitor la data intrării în vigoare a Protocolului sau ulterior. va fi autorizată să amâne conformarea cu măsurile de control…pentru o perioadă de zece ani. care urmează să fie adoptate în cadrul unor instrumente internaţionale specifice.calculat de consum de substanţe controlate … este mai mic de 0. transferul de tehnologie a devenit unul din domeniile prioritare de analiză. Cap. Acest capitol din Agenda 21 nu este în detrimentul unor obligaţii şi acorduri specifice privind transferul de tehnologie. cum sunt Fondul Global pentru Mediu şi Fondul Multilateral al Protocolului de la Montreal. G. Ca urmare. Raportul Brundtland recunoaşte această cerinţă. concluzionând că “urmărirea dezvoltării 13 . însă nu s-a ajuns încă la un consens privind cele mai bune metode pentru realizarea acestor transferuri: Agenda 21. pentru a sprijini tranziţia ţărilor în curs de dezvoltare către dezvoltarea durabilă. Creşterea capacităţilor de decizie şi de participare publică la nivel local Dezvoltarea durabilă solicită integrarea costurilor de protecţie a mediului în sistemul economic. cooperarea şi construcţia capacităţilor. Au fost înfiinţate noi mecanisme de finanţare. Transferul de tehnologie şi de resurse financiare Ca o consecinţă practică a responsabilităţilor şi posibilităţilor mai mari. care solicită cercetări suplimentare din partea Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dezvoltarea Durabilă şi formularea de noi politici în acest sens. ţările dezvoltate au promis să asiste ţările în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a se orienta către dezvoltarea durabilă. H. au inclus prevederi importante pentru acordarea de finanţare. asistenţă tehnică şi transfer de tehnologie pentru ţările în curs de dezvoltare. toate tratatele internaţionale recente pentru protecţia mediului. dar şi integrarea cetăţenilor în procesul politic.

inclusiv cele privind redresarea şi remedierea. 14 . Principiul 10 al Declaraţiei de la Rio clarifică semnificaţia sintagmei “participare publică reală”: Declaraţia de la Rio. participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în problemele de mediu. este cea mai impresionantă dezvoltare a Principiului 10 al Declaraţiei de la Rio. Ea a fost adoptată la cea de-a patra Conferinţă Ministerială privind “Mediul pentru Europa” şi reprezintă o nouă formă de acord internaţional în domeniul mediului. În acest fel. Cetăţenii sunt de fapt direct afectaţi de deciziile care conduc la producerea de pagube asupra mediului şi ca urmare sunt adeseori cei mai zeloşi şi mai activi apărători ai mediului. să-şi exprime opinia cu privire la informaţiile referitoare la mediu. Convenţia de la Aarhus privind accesul la informaţie. fiecare individ trebuie să aibă accesul adecvat la informaţiile deţinute de autorităţile publice privind mediul. să le fie luate în considerare informaţiile prezentate şi să beneficieze de proceduri de remediere. principiul participării publice obligă guvernele să instituie proceduri pentru cetăţeni şi organizaţii neguvernamentale. Trebuie să furnizeze accesul real la procedurile juridice şi administrative. la nivelul relevant. a tuturor cetăţenilor afectaţi. Principiul 10 Problemele mediului sunt cel mai bine tratate prin participarea. incluzând informaţii referitoare la materialele şi activităţile periculoase existente în propriile comunităţi şi trebuie să aibă posibilitatea de a participa la procesul de luare a deciziei. La nivel naţional. Statele trebuie să faciliteze şi să încurajeze conştientizarea şi participarea publică printr-o largă disponibilizare a informaţiilor. să-şi creeze şi să prezinte propriul sistem de informaţii. care să le permită acestora să obţină informaţii referitoare la mediu.durabile implică …un sistem politic care asigură o participare funcţională a cetăţenilor la luarea deciziei”.

fără necesitatea existenţei unei solicitări publice specifice în acest sens (acces „activ” la informaţie. 7). • prin dreptul publicului de a primi informaţii şi obligaţia autorităţilor de a colecta şi circula informaţia de interes public. 4). ci şi un acord care instituie responsabilitatea. programelor şi politicilor privind mediul (Art. 5). 6). Participarea publică se realizează în trei moduri: • participarea publicului care poate fi afectat sau care este interesat de luarea unei decizii cu privire la o anumită activitate (Art. accesul la informaţie este asigurat în două moduri: • prin garantarea dreptului publicului de a solicita informaţii de la autorităţile publice şi obligaţia autorităţilor de a furniza informaţiile cerute în baza solicitări (acces „pasiv” la informaţie. 15 .Convenţia de la Aarhus reprezintă o afirmare a conştientizării faptului că dezvoltarea durabilă poate fi realizată numai prin participarea tuturor celor implicaţi. Art. transparenţa şi reacţia guvernelor în acest domeniu. Participarea publică este bazată pe ceilalţi doi piloni: • accesul la informaţie – pentru a asigura participarea publicului în cunoştinţă de cauză. Conform Convenţiei de la Aarhus. Convenţia este axată pe interacţiunile dintre public şi autorităţile publice în cadrul unui context democratic şi iniţiază un nou tip de proces pentru participarea publică la negocierea şi implementarea acordurilor internaţionale. • participarea publicului la elaborarea planurilor. Art. Convenţia de la Aarhus cuprinde obligaţiile pe care Părţile le au faţă de public şi instituie obligaţii clare asupra Părţilor şi a autorităţilor publice la nivel naţional în ceea ce priveşte accesul la informaţie. • accesul la justiţie – pentru a asigura că participarea publică are loc în mod concret şi nu este prevăzută doar prin documente. care constituie cei trei piloni ai Convenţiei. Convenţia nu reprezintă numai un nou acord în domeniul mediului. participarea publică şi accesul la justiţie. Spre deosebire de majoritatea acordurilor multilaterale din domeniul mediului care cuprind obligaţiile reciproce ale Părţilor.

Legile din domeniul protecţiei mediului integrează din ce în ce mai mult dezvoltarea durabilă la nivel naţional şi se întocmesc Planuri Naţionale pentru Dezvoltarea Durabilă. 16 . în anul 2002. Dezvoltarea durabilă poate fi privită ca o modificare sau cel puţin ca o clarificare a “dreptului la dezvoltare”.• participarea publicului la pregătirea legilor. prin implementarea Agendei 21 la nivel naţional. regulilor şi a normelor obligatorii din punct de vedere legal. prin includerea sa în Tratatul de la Maastricht. În acest sens. pentru a se orienta către dezvoltarea durabilă. multe state au dedicat substanţiale eforturi de planificare. 9). aşa cum afirmă Principiul 3 al Declaraţiei de la Rio. I. s-au adoptat multiple abordări diferite. careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona. CURS 3 STRATEGIA UE PENTRU DEZVOLTARE DURABILA Dezvoltarea durabila a devenit un obiectiv politic al Uniunii Europene începând cu anul 1997. În anul 2001. Consiliul European de la Goteborg a adoptat Strategia de Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. După Conferinţa de la Rio. Accesul la justiţie impune aplicarea celorlalţi doi piloni ai Convenţiei în sistemele legale naţionale şi întăreşte legislaţia din domeniul mediului la nivel naţional (Art. Implementarea dezvoltării durabile la nivel naţional Obiectivul dezvoltării durabile are implicaţii majore pentru deciziile politice luate la nivel naţional.

Ca rezultat al acestui proces. publicând. Comisia Europeana a demarat un proces de revizuire a Strategiei. precum si a cetaţenilor în elaborarea. Dupa o larga consultare. Documentul este conceput într-o viziune strategica unitara si coerenta. Strategia reînnoita de Dezvoltare Durabila. în societatea româneasca si implicarii active a factorilor decizionali. revizuita. pentru o Europa extinsa. având ca obiectiv general îmbunataţirea continua a calitaţii vieţii pentru generaţiile prezente si viitoare prin crearea unor comunitaţi sustenabile. 17 . capabile sa gestioneze si sa foloseasca resursele în mod eficient si sa valorifice potenţialul de inovare ecologica si sociala al economiei în vederea asigurarii prosperitaţii. respectiv. care puncteaza si o serie de direcţii de acţiune de urmat în continuare. publici si privaţi. Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila. care încorporeaza Agenda de la Lisabona. protecţiei mediului si coeziunii sociale. completeaza Strategia de la Lisabona si se doreste a fi un catalizator pentru cei ce elaboreaza politici publice si pentru opinia publica. saracia si excluziunea sociala. la 9 iunie 2006. Consiliul UE a adoptat.În anul 2005. în iunie 2005. drept o componenta esenţiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile. pentru cresterea economica si crearea de noi locuri de munca. în luna februarie. ameninţarile la adresa sanataţii publice. cu efecte negative asupra mediului înconjurator. la 13 decembrie 2005. care puteau afecta dezvoltarea viitoare a Uniunii Europene. sefii de state si guverne ai ţarilor Uniunii Europene au adoptat o Declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile. Comisia Europeana a prezentat. Documentul a evidenţiat si unele tendinţe nesustenabile. ce reprezinta fundamentul Strategiei Naţionale a României în domeniu. epuizarea resurselor naturale si erodarea biodiversitaţii. respectiv schimbarile climatice. Ca urmare a identificarii acestor probleme. în scopul schimbarii comportamentului în societatea europeana si. o propunere de revizuire a Strategiei de la Goteborg din 2001. o evaluare critica a progreselor înregistrate dupa 2001. implementarea si monitorizarea obiectivelor dezvoltarii durabile.

partenerii sociali. În acest scop. prin promovarea instituţiilor democratice în slujba pacii. egalitaţii de sanse si prin combaterea discriminarii de orice fel. de asemenea. • Solidaritatea în interiorul generaţiilor si între generaţii. sociale si de mediu prin evaluari de impact si consultarea factorilor interesaţi. • Integrarea politicilor economice. • Îndeplinirea responsabilitaţilor internaţionale ale UE. sunt identificate patru obiective-cheie: • Protecţia mediului. prin promovarea cunoasterii. prin masuri care sa permita disocierea cresterii economice de impactul negativ asupra mediului. naţional si global. regional. prin respectarea drepturilor fundamentale. ecologice si socio-culturale ale dezvoltarii durabile. diversitaţii culturale. si a principiilor si practicilor dezvoltarii durabile pretutindeni în lume.Responsabilitatea pentru implementarea Strategiei revine Uniunii Europene si statelor sale membre. • Prosperitatea economica. • Cultivarea unei societaţi deschise si democratice. • Informarea si implicarea activa a cetaţenilor în procesul decizional. inovarii si competitivitaţii pentru asigurarea unor standarde de viaţa ridicate si unor locuri de munca abundente si bine platite. • Coerenţa politicilor si calitatea guvernarii la nivel local. importanţa unei strânse conlucrari cu societatea civila. • Implicarea mediului de afaceri si a partenerilor sociali. 18 . implicând toate componentele instituţionale la nivel comunitar si naţional. Este subliniata. Strategia UE statueaza urmatoarele principii directoare: • Promovarea si protecţia drepturilor fundamentale ale omului. • Echitatea si coeziunea sociala. securitaţii si libertaţii. Pentru a asigura integrarea si corelarea echilibrata a componentelor economice. comunitaţile locale si cetaţenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltarii durabile.

Strategia UE stabileste. cu termene stricte de implementare. asupra angajamentelor asumate. fiind obligatorii pentru toate statele membre. din partea Comisiei Europene si statelor membre. de la întreprinderi sau formaţiuni ale societaţii civile. • Aplicarea principiului “poluatorul plateste”. organizaţii interguvernamentale sau instituţii financiare internaţionale. primul termen de raportare asupra implementarii este luna iunie 2011. Indicatorii dezvoltarii durabile Monitorizarea tendinţelor dezvoltarii folosind si indicatori situaţi în afara activitaţii economice precede formularea principiilor dezvoltarii durabile si s-a afirmat paralel cu procesul de definire a strategiilor de dezvoltare durabila elaborate sub egida Naţiunilor Unite si.• Utilizarea cunostinţelor moderne pentru asigurarea eficienţei economice si investiţionale. Urmatorul termen pentru analizarea progreselor înregistrate si revederea prioritaţilor Strategiei UE de catre Consiliul European este septembrie 2009. Astfel de instrumente de monitorizare au fost produse de o varietate de instituţii. proceduri precise de implementare.. a Uniunii Europene. cu obligaţia statelor membre de a raporta asupra implementarii Strategiilor Naţionale pâna cel mai târziu în luna iunie 2009. cu obligaţii de raportare la fiecare doi ani. Amploarea acestor eforturi. pâna la sfârsitul anului 2008 si sa o prezinte apoi Comisiei Europene. de asemenea. revizuita. Multe dintre ţintele convenite în cadrul UE sunt stabilite în expresie numerica sau procentuala. respectiv. guvernenaţionale. grupuri de experţi sau centre de cercetare pâna la administraţii locale. • Aplicarea principiului precauţiunii în cazul informaţiilor stiinţifice incerte. Întrucât România s-a angajat sa finalizeze propria Strategie Naţionala pentru Dezvoltare Durabila. Aspectele de conţinut ale Strategiei UE se concentreaza asupra unui numar de 7 provocari cruciale si 2 domenii trans-sectoriale. care s-au intensificat în ultimii ani atât la nivel naţional cât si în formule 19 . monitorizare si urmarire.

Comisiei Economice ONU pentru Europa (UNECE) si Organizaţiei pentru Colaborare si Dezvoltare Economica (OCDE). pentru a le asigura calitatea. Unul dintre punctele nodale ale Strategiei pentru Dezvoltare Durabila reînnoite a UE îl reprezinta instituirea unui proces reglementat de monitorizare si raportare care sa armonizeze cerinţele naţionale specifice ale statelor membre cu nevoile de 20 . În aceasta etapa. societatea si capitalul natural. În aceste condiţii. sunt preluate dinamic în procesul de dezvoltare a aplicaţiilor de raportare statistica. sursele de date pot fi perfecţionate printr. inclusiv reflectarea în sistemul conturilor naţionale. Sistemul actual. aflate înca într-o faza de fundamentare teoretica. reflecta nevoia perceputa de a dispune de astfel de instrumente. dintre modalitaţile de construcţie. prin Institutul Naţional de Statistica. România. constituie în continuare un subiect de preocupare prioritara din partea Oficiului de Statistica al Comunitaţilor Europene (Eurostat).o directa si eficienta cooperare interinstituţionala.multinaţionale colaborative. Convenirea unui set de indicatori acceptaţi ai dezvoltarii durabile. Institutul Naţional de Statistica transmite la Eurostat un sistem parţial de indicatori. folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei reînnoite pentru Dezvoltare Durabila a UE (2006). aspectele metodologice. nivelul de comparaţie si relevanţa în raport cu obiectivele Strategiei UE. Diferenţele. integrat în sistemul european al dezvoltarii durabile. stadiul de dezvoltare si gradul de utilizare efectiva a unor seturi coerente de indicatori ilustreaza complexitatea sarcinii de a regasi compatibilitaţi reale între abordarile empirice si normative din domeniile distincte care se integreaza în conceptul dezvoltarii durabile: economia. de a acoperi o plaja diversa de aplicaţii si de a depasi o seama de dificultaţi metodologice. recunoaste în mod explicit existenţa acestor probleme si recomanda statelor membre sa-si revizuiasca în continuare sursele de date pentru seturile de indicatori. a factorilor ecologici si sociali ai dezvoltarii. înca notabile. În faza actuala. în funcţie de datele disponibile. în special pentru cuantificarea elementelor capitalului uman si social si a capacitaţii de suport a ecosistemelor naturale. este angajata în mod activ în acest proces. prin instrumente specifice.

mecanismul de monitorizare evidenţiaza anumite categorii de indicatori aflate înca în stadiul de dezvoltare. un set de indicatori pentru obiectivele operaţionale subordonate (Nivel 2) si indicatori descriptivi ai domeniilor de intervenţie pentru politicile asociate (Nivel 3). Structura de indicatori produsa de Eurostat pentru primul raport de monitorizare a Strategiei UE reînnoite asociaza fiecarei dimensiuni strategice un indicator reprezentativ (Nivel 1). cu asistenţa grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile. statele membre ale UE au obligaţia sa-si creeze forme de suport instituţional adecvate pentru coordonarea dezvoltarii si utilizarii instrumentelor statistice de monitorizare si pentru revizuirea periodica (la 2 ani) a fiecarei Strategii Naţionale. a fost însarcinata sa continue dezvoltarea setului de indicatori pentru a îmbunataţi omogenitatea raportarii. dar incomplet sau insuficient pentru urmarirea si evaluarea obiectivelor calitative (de exemplu. Este vorba. O prima versiune a acestui set de indicatori a fost folosita pentru primul raport de evaluare (2007) a Strategiei UE reînnoite. În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliul European. În forma sa curenta. partenerii sociali si formaţiunile relevante ale societaţii civile.coordonare si sinteza la nivelul instituţiilor Uniunii. Un set suplimentar de indicatori. în care revizuirea la intervale scurte a Strategiilor Naţionale si a Strategiei UE reduce marja de eroare în privinţa evaluarii resurselor necesare pentru implementarea obiectivelor convenite. într-un mod congruent cu efortul de sistematizare a raportarilor asupra implementarii Strategiei pentru Dezvoltare Durabila la nivelul Uniunii Europene. de un proces continuu. S-a stabilit ca obiectivele de atins si instrumentele de masurare a performanţelor economice în raport cu responsabilitaţile sociale si de mediu sa fie definite printr-un dialog constructiv angajat de Comisia Europeana si de fiecare stat membru al UE cu comunitatea de afaceri. în afara acestei structuri (indicatorii contextuali). Setul existent de indicatori este considerat adecvat pentru monitorizarea ţintelor cantitative ale Strategiei UE. buna guvernare). prin urmare. este inclus pentru fenomenele greu de interpretat normativ sau al caror raspuns la intervenţii ramâne neidentificat. 21 . Comisia Europeana.

Se are în vedere operaţionalizarea a doua tipuri de indicatori: • Indicatorii naţionali de dezvoltare durabila. agregate la nivelul indicatorilor de dezvoltare durabila. Acest set de indicatori se va baza pe rezultatele grupului de lucru Eurostat-UNECE-OCDE si va fi reactualizat în permanenţa. În acest cadru urmeaza sa se stabileasca mandatul. va permite masurarea performanţelor în atingerea obiectivelor stabilite de Strategie si raportarea corecta asupra rezultatelor. inclusiv a celor ce nu sunt cuprinse în Strategia UE. termenele de execuţie. pentru monitorizarea progreselor naţionale în raport cu Strategia pentru Dezvoltare Durabila a Uniunii Europene. toate politicile vor forma obiectul monitorizarii. armonizat si congruent cu sistemul relevant de indicatori utilizat la nivelul UE. Ansamblul activitaţilor legate de elaborarea sistemului naţional de indicatori ai dezvoltarii durabile se va desfasura sub îndrumarea si controlul Comitetului Interdepartamental pentru Dezvoltare Durabila propus în Partea V a prezentei Strategii. cuantificate si actualizate regulat. pe etape (ţinând seama de faptul ca primul termen de raportare asupra implementarii Strategiei Naţionale este luna iunie 2011) precum si rolul de coordonare conceptuala si metodologica al Institutului Naţional de Statistica. Colectarea si prelucrarea informaţiilor de încredere. totodata.Pentru urmarirea si verificarea implementarii prezentei Strategii Naţionale se va crea si întreţine un sistem naţional de indicatori statistici ai dezvoltarii durabile. focalizaţi pe prioritaţile-cheie exprimate prin ţinte cuantificabile care sa permita. • Indicatorii de progres ai Strategiei Naţionale pentru Dezvoltare Durabila a României. compararea performanţelor naţionale cu cele ale partenerilor internaţionali si cu obiectivele Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite. acoperind întregul pachet de politici pe care aceasta le genereaza. componenţa si modul de organizare a grupului de lucru pentru indicatorii dezvoltarii durabile. 22 . În acest mod. urmarind responsabilizarea decidenţilor politici si permiţând opiniei publice sa evalueze succesul acţiunilor întreprinse.

ratificata de România în 1994.1. în acelasi timp. masuri urgente de adaptare la efectele schimbarilor climatice. Conform prevederilor Convenţiei-cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice. precum si a efectelor negative ale acestora asupra societaţii si mediului. fiind necesare. În pofida tuturor eforturilor prezente de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera. 23 . Schimbarile climatice si energia curata Obiectiv general SDD/UE: Prevenirea schimbarilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera. schimbarile climatice sunt definite ca fiind modificarile care pot fi atribuite direct sau indirect activitaţilor omenesti si care afecteaza compoziţia atmosferei la nivel global si se adauga variabilitaţii naturale a climei observate în decursul unor perioade relevante.CURS 4 OBIECTIVE-ŢINTĂ ŞI MODALITĂŢI DE ACŢIUNE CONFORM SNDD Provocari cruciale 1. temperatura globala va continua sa creasca.

Prin Strategia si Planul de Acţiune ale României în domeniul schimbarilor Climatice în perioada 2005-2007. Se porneste de la recunoasterea faptului ca UE este tot mai expusa la instabilitatea pieţelor internaţionale de energie si la tendinţa de monopolizare a rezervelor de hidrocarburi de catre un grup restrâns de deţinatori. Obligaţiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera la nivelul UE. precum si un consum minim de 10% de biocarburant din consumul total în domeniul transporturilor. cât si al adaptarii la efectele schimbarilor climatice si cresterii gradului de constientizare în acest domeniu. pâna în anul 2020. energia este un element esenţial al dezvoltarii la nivelul Uniunii. au fost realizate o serie de acţiuni importante atât în domeniul limitarii emisiilor de gaze cu efect de sera. respectiv de reducere. cu pâna la 20% a ponderii energiei din surse regenerabile în totalul consumului energetic. al cresterii dependenţei de importul de resurse energetice. precum si al tendinţei de crestere a preţului energiei. în unele privinţe. ce vor reveni României în perioada post-2012 în calitate de stat membru al Uniunii Europene. În aceeasi masura. în acelasi interval de timp. ea prezinta o provocare din punctul de vedere al impactului sectorului energetic asupra schimbarilor climatice. În conformitate cu Noua Politica Energetica a Uniunii Europene din 2007. se conformeaza obiectivelor politice ale Uniunii Europene asumate la sesiunea de primavara a Consiliului European din 9 martie 2007. mai exigente decât cele stabilite în Strategia pentru Dezvoltare Durabila revizuita a UE din iunie 2006. comparativ cu nivelul anului 1990. promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie constituie un domeniu de importanţa majora în pachetul legislativ privind schimbarile climatice si energia din surse regenerabile prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. precum si cresterea eficienţei energetice cu 20%. În contextul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20%. si cresterea. 24 . Ţintele avute în vedere si termenele de punere în aplicare sunt. Pachetul legislativ menţionat este înca în dezbatere la nivel european. urmând ca cel târziu în anul 2009 acesta sa fie adoptat.

• Dezvoltarea durabila: Îmbunataţirea eficienţei energetice pe întregul lanţ resurse-producţie-transport-distribuţie-consum final prin optimizarea proceselor de producţie si distribuţie si prin reducerea consumului total de energie primara raportat la valoarea produselor sau serviciilor. cresterea competitivitaţii în domeniul energiei. este deosebit de importanta racordarea la cadrul general al politicii energetice comunitare care are patru obiective majore pe termen mediu si lung: cresterea securitaţii alimentarii cu energie si a infrastructurii critice. în condiţii de siguranţa si competitivitate. Principalele direcţii strategice în domeniul politicii energetice. promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile. Uniunea Europeana urmareste stabilirea unor preţuri corecte si competitive. sunt: • Securitatea energetica: Menţinerea suveranitaţii naţionale asupra resurselor primare de energie si respectarea opţiunilor naţionale în domeniul energiei. îndeplinirea obligaţiilor asumate în baza Protocolului de la Kyoto privind reducerea cu 8% a emisiilor de gaze cu efect de sera. a rutelor si reţelelor de transport naţionale si regionale. reducerea impactului asupra mediului si integrarea în piaţa regionala de energie. Obiectiv naţional: Satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt si mediu si crearea premiselor pentru securitatea energetica a ţarii pe termen lung conform cerinţelor unei economii moderne de piaţa. a resurselor energetice proprii. cresterea ponderii energiei produse pe baza resurselor regenerabile în consumul total si în producţia de electricitate. utilizarea raţionala si eficienta a resurselor primare neregenerabile si scaderea progresiva a 25 . cooperarea regionala pentru protecţia infrastructurii critice in domeniul energiei.Prin realizarea unei pieţe interne de energie. stimuleaza economisirea de energie si atragerea de investiţii în sectorul energetic. ca stat membru al Uniunii Europene. Orizont 2013. pe care România trebuie sa-si mobilizeze cu prioritate eforturile în conformitate cu obiectivele si politicile convenite la nivelul Uniunii Europene. Pentru România. cresterea siguranţei ofertei de energie si menţinerea unui grad acceptabil de dependenţa faţa de importuri prin diversificarea surselor de import.

participarea la schema comunitara de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de sera. cu accent pe sporirea gradului de eficienţa energetica si ambientala. Prin masuri coerente de crestere a eficienţei energetice se va obţine o reducere a consumului de energie finala cu 13.ponderii acestora în consumul final. în contextul integrarii regionale. continuarea procesului de restructurare în sectorul de extracţie si utilizare a lignitului în vederea cresterii profitabilitaţii si accesului pe piaţa de capital. susţinerea activitaţilor de cercetare-dezvoltare-inovare în sectorul energetic. înfiinţarea bursei regionale de energie si participarea în continuare a Romaniei la procesul de consolidare a pieţelor energetice la nivel european. promovarea producerii de energie electrica si termica în centrale de cogenerare de înalta eficienţa. petrol. continuarea procesului de restructurare si privatizare în sectoarele energiei electrice. carbune. Reabilitarea energetica a cel puţin 25% din fondul 26 . Pe baza unor politici naţionale si a unor strategii energetice la nivel regional si local se va promova modernizarea sistemelor de încalzire urbana prin folosirea unor tehnologii de înalta eficienţa. Acest obiectiv se va realiza prin masuri legislative. gaze naturale. servicii energetice. distribuţie si la interconexiunile internaţionale. promovarea surselor regenerabile cu ajutorul certificatelor verzi. acorduri voluntare. reglementari.5% în perioada 2008-2016 în comparaţie cu nivelul consumului mediu din perioada 2001-2005. reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului si respectarea obligaţiilor asumate în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanţi atmosferici. în conformitate cu primul Plan Naţional de Acţiune în domeniul Eficienţei Energetice 2007-2010. • Competitivitatea: Continuarea dezvoltarii si perfecţionarii pieţelor concurenţiale de energie electrica. extinderea serviciilor pentru economii de energie. dezvoltarea infrastructurii energetice. pregatirea pieţei de certificate albe privind utilizarea eficienta a energiei. uraniu. valorificarea resurselor secundare de energie. liberalizarea tranzitului de energie si asigurarea accesului constant si nediscriminatoriu al participanţilor din piaţa la reţelele de transport. instrumente financiare si de cooperare. termice si gazelor naturale.

noile obiective pentru România în perioada 2012-2020 se vor conforma ţintelor asumate în procesul de distribuire a responsabilitaţilor statelor membre UE. pâna la 31 martie 2010. Prin încurajarea selectiva a investiţiilor se va asigura punerea în funcţiune a unor noi capacitaţi de producere a energiei electrice bazate pe tehnologii curate.2% în 2015.de cladiri multietajate va asigura obţinerea unor importante economii de energie. 27 . urmarindu-se modernizarea sistemelor de încalzire eco-eficienta a locuinţelor si de alimentare cu energie la costuri suportabile. Aplicarea sistemului „certificatelor verzi” va spori ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile la 9-10% din consumul final de energie electrica raportat la cantitatea de electricitate vânduta consumatorilor. electricitaţii. uniform si direcţionat. cu impact major asupra reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera si a emisiilor de poluanţi si asupra siguranţei de funcţionare a sistemului energetic naţional. Piaţa Certificatelor Verzi. conform pachetului legislativ prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. O atenţie speciala se va acorda politicii energetice rurale. urmând sa ajunga la 11. având în vedere ca mecanismul centralizat de tranzacţionare. ponderea resurselor regenerabile va reprezenta în România circa 11% din consumul total de resurse primare de energie. La nivelul anului 2010. reducerea emisiilor de dioxid de carbon si cresterea suportabilitaţii facturilor energetice la nivelul consumatorilor. funcţioneaza înca din anul 2005. încalzirii si racirii. În ceea ce priveste sursele regenerabile de energie. România are obligaţia sa elaboreze si sa prezinte Comisiei Europene un Plan Naţional de Acţiune cu precizarea obiectivelor privind ponderea consumului de energie din surse regenerabile în domeniile transporturilor. Se va pune în aplicare un nou sistem de asistenţa sociala. În condiţiile în care obiectivul-ţinta pe ansamblul Uniunii Europene este ca 20% din totalul consumului de energie sa provina din surse regenerabile în anul 2020. precum si a masurilor care urmeaza sa fie adoptate în vederea atingerii acestor obiective. care sa asigure cadrul necesar de coordonare între diverse autoritaţi pentru reformarea sistemului actual de subvenţii pentru energie si ajutoare pentru consumatorii vulnerabili.

de gradul de dezvoltare socio-economica. a unui nou acord global în domeniul schimbarilor climatice pentru stabilirea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si a acţiunilor suplimentare necesare în perioada post-2012. • Reducerea incertitudinilor prin dezvoltarea cercetarilor în domeniu. . convenite în cadrul UE prin distribuirea responsabilitaţilor între statele membre privind promovarea energiei regenerabile. si cantitatea de energie electrica furnizata anual consumatorilor finali. transport. 28 forestier. resursele de apa. de capacitatea de adaptare naturala si umana. • Implicarea societaţii. România participa. În acelasi timp. • Integrarea adaptarii în politica externa a statelor membre UE.De asemenea. mediului de afaceri si a sectorului public în pregatirea unor strategii coordonate si cuprinzatoare în domeniul adaptarii. Începând cu anul 2007. la Copenhaga. Adaptarea la efectele schimbarilor climatice reprezinta un proces complex datorita faptului ca gravitatea efectelor variaza de la o regiune la alta. sectorul sanatate. în cadrul UE. industrie. prin intermediul UE. de serviciile de sanatate si de mecanismele de supraveghere a dezastrelor. România va participa activ. Documentul prevede acţiuni la nivelul UE concentrate pe 4 direcţii: • Integrarea adaptarii în politicile sectoriale. infrastructura-construcţii. la negocierile interne privind adoptarea în anul 2009 a pachetului legislativ „Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” prezentat de Comisia Europeana la 23 ianuarie 2008. turism. legislaţia în domeniu prevede ca furnizorii sunt obligaţi sa achiziţioneze anual un numar de certificate verzi egal cu produsul dintre valoarea cotei obligatorii. vizând ţarile vecine. agricultura. s-a abordat la nivel european si problematica adaptarii la efectele schimbarilor climatice prin adoptarea Carţii Verzi de catre Comisia Europeana. la negocierile internaţionale sub egida ONU (Convenţia-cadru si Protocolul de la Kyoto) în vederea convenirii la sfârsitul anului 2009. Sectoarele vulnerabile la efectele schimbarilor climatice în România si care necesita o analiza mai detaliata sunt: biodiversitatea. depinzând de vulnerabilitatea fizica. energie.

Potrivit studiului de impact realizat în vederea menţinerii unui echilibru echitabil între eforturile întreprinse de statele membre ale UE pentru atingerea obiectivului de reducere unilaterala în anul 2020 a emisiilor de gaze cu efect de sera cu 20% faţa de nivelul de emisii din 1990. ţinta avuta în vedere de România este ca. 29 . hidro. Acestea dispun de mijloace reduse de subzistenţa si de o capacitate limitata de a face faţa variabilitaţii climatice si dezastrelor naturale. cu obiectivul de a ajunge la 20% în 2020). Se prevede ca. Orizont 2020. deseuri etc. România va trebui sa majoreze cota parte a surselor regenerabile (solara.8% în 2005 la 24% în 2020 (faţa de media UE de 8. eoliana. Obiectiv naţional: Asigurarea funcţionarii eficiente si în condiţii de siguranţa a sistemului energetic naţional. ponderea energiei electrice produse din surse regenerabile sa ajunga la 38%. construcţii. numarul total de certificate de emisii de gaze cu efect de sera la nivel european sa fie redus cu 21% faţa de numarul acestora în anul 2005. Emisiile din sectoarele ETS (operatorii economici care fac parte din schema de comercializare a certificatelor de emisii) vor fi reglementate prin uniformizarea la nivel european a metodelor de alocare si distribuire a certificatelor. promovarea si aplicarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice si respectarea principiilor dezvoltarii durabile. pentru anul 2020. geotermala. reprezentate prin sursele mici din sectoarele de energie si industrie si din sectoarele transporturi. îndeplinirea obligaţiilor asumate de România în cadrul pachetului legislativ „Schimbari climatice si energie din surse regenerabile” si la nivel internaţional în urma adoptarii unui nou acord global în domeniu. atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa intensitaţii si eficienţei energetice. agricultura. Conform Pachetului legislativ aflat în dezbaterea Parlamentului European si a Consiliului UE.O atenţie deosebita trebuie acordata comunitaţilor sarace care depind în mare masura de utilizarea directa a resurselor naturale locale. sectoarele non-ETS (din afara schemei de comercializare a certificatelor de emisii) din România. la nivelul anului 2020.5% în 2005. biogaz etc. ar fi posibil sa beneficieze de o crestere de 19% a emisiilor de gaze cu efect de sera raportate la nivelul anului 2005.) în consumul final de energie de la 17.

consumul de energie primara se va reduce cu 20%. fara a avea studii sectoriale si scenarii climatice suficient de detaliate la nivelul României.000euro2005 (aproape de media UE din 2006).26 tep/1.75% în 2010. Schimbarile de comportament în cadrul societaţilor si comunitaţilor depind într-o mare masura de gradul de constientizare a problemei. Va continua procesul de reabilitare energetica a circa 35% din fondul de cladiri multietajate de locuit. precum si recomandarile privind masurile de adaptare si studiile necesare în vederea unei mai bune abordari stiinţifice a adaptarii. 30 .17 tep/1. sunt propuse urmatoarele acţiuni: • Integrarea adaptarii la efectele schimbarilor climatice în momentul aplicarii si al modificarii legislaţiei si politicilor actuale si viitoare. Nivelul de utilizare în transporturi a biocarburanţilor si altor carburanţi regenerabili va reprezenta minimum 10%. iar cel de energie finala cu 18% comparativ cu media consumului din 20012005. cu o ţinta intermediara de 5. în condiţiile respectarii criteriilor de sustenabilitate aferente acestor produse. Urmare a unei evaluari preliminare. Vor fi puse în funcţiune si racordate la sistemul naţional noi unitaţi de producere a energiei electrice pentru acoperirea cererii prevazute.Prin cresterea eficienţei energetice. au fost identificate pentru fiecare sector în parte potenţialele efecte negative cauzate de schimbarile climatice. Intensitatea energiei primare va scadea la 0. administrative si comerciale. • Cresterea gradului de constientizare privind adaptarea la efectele schimbarilor climatice. • Revizuirea bugetului. • Stabilirea cailor de comunicare în vederea implementarii masurilor de adaptare la nivel local. procent calculat pe baza conţinutului energetic al tuturor tipurilor de benzina si motorina folosite. a tuturor strategiilor si programelor naţionale astfel încât sa se asigure includerea aspectelor privind adaptarea în politicile sectoriale. O mare parte din deciziile care influenţeaza în mod direct sau indirect adaptarea la schimbarile climatice se iau la nivel local. În România. iar intensitatea energiei finale la 0. inclusiv doua noi reactoare nucleare la centrala de la Cernavoda si finalizarea unor proiecte hidroenergetice.000euro2005 (sub media UE din 2006).

iar consumul de energie finala cu 26% comparativ cu media consumului din perioada 2001-2005. Va continua construirea de centrale si amenajari hidrotehnice care sa prelucreze 15.2. conform acordurilor în vigoare la nivel internaţional si comunitar. 1. la minimum impactul lor nedorit asupra economiei. Obiectiv naţional: Alinierea la performanţele medii ale UE privind indicatorii energetici si de schimbari climatice. România va continua sa contribuie efectiv. sociale si de mediu ale societaţii. la implementarea obiectivelor comune ale Uniunii Europene în domeniul schimbarilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera si implementarea de masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice. societaţii si mediului. în acelasi timp. Domeniul transporturilor este considerat prioritar în contextul planurilor de dezvoltare ale României. Se va extinde utilizarea tehnologiilor curate de producere a energiei electrice si caldurii bazate pe surse de energie si centrale electrice cu emisii foarte reduse de carbon. În vederea acoperirii necesarului de energie electrica pentru dezvoltarea economica şi consum se vor realiza suplimentar 2 unitaţi nuclearo-electrice. reducând. Se va continua reabilitarea termica a circa 40% din fondul existent de cladiri multietajate precum si dezvoltarea de proiecte de cladiri pasive sau cu consumuri energetice foarte reduse (15-50 kWh pe metru patrat si an). date fiind relaţiile sale de interdependenţa cu celelalte 31 . Prin cresterea eficienţei energetice.20% din potenţialul hidroenergetic amenajabil dar înca nevalorificat. consumul de energie primara se va reduce cu 30%. îndeplinirea angajamentelor în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera în concordanţa cu acordurile internaţionale si comunitare existente si implementarea unor masuri de adaptare la efectele schimbarilor climatice.Orizont 2030. prevazute cu facilitaţi pentru captarea si stocarea geologica a dioxidului de carbon. Se va generaliza iluminatul cu lampi eficiente. Transport durabil Obiectiv general SDD/UE: Asigurarea ca sistemele de transport sa satisfaca nevoile economice.

Condiţiile de siguranţa vor creste. acestui sector îi revine o pondere semnificativa din alocarile de fonduri UE nerambursabile pentru perioada 2007-2013. feroviare. transbordari. estimându-se o reducere cu 50% a numarului de decese în urma accidentelor din transporturi în perspectiva anului 2030 faţa de anul 1998. batrâni. fluviale si aeriene având destinaţiile principale în Europa. În domeniul protecţiei infrastructurii de transport se va dezvolta o politica de „risc zero”. Pentru îmbunataţirea comportamentului în raport cu mediul. Se vor îmbunataţi legaturile între orase prin stimularea serviciilor de transport public interurban si de coordonare a gestiunii si se va garanta o accesibilitate generala minima a serviciilor publice pentru toţi cetaţenii. acordându-se o atenţie speciala grupurilor vulnerabile (copii. Accesibilitatea transportului public la zonele cu densitate mica a populaţiei si nuclee dispersate se va asigura la nivele minime stabilite. Se va realiza o reducere cu 5% pâna în 2015 a depasirilor actuale ale nivelurilor limita privind calitatea aerului în orase. Dezvoltarea transporturilor are în vedere facilitarea includerii sistemelor urbane din România în mediul european prin îmbunataţirea serviciilor rutiere. 32 . Capitolul 2). valoarea serviciilor oferite pentru populaţie si impactul considerabil asupra mediului. preţuri si durate de calatorie) urmeaza sa se alinieze progresiv pâna în anul 2020 la cel existent în zonele metropolitane din Europa. urmând ca proporţia sa creasca apoi pâna la 15% la emisiile unde transportul constituie sursa principala de poluare ţinând seama de situaţia precara a infrastructurii si a parcului de mijloace de transport.ramuri ale economiei naţionale. precum si tendinţele negative înregistrate în ultimii ani în privinţa productivitaţii resurselor consumate (a se vedea Partea II. persoane cu mobilitate redusa). maritime. se va diminua progresiv impactul global al emisiilor poluante din transporturi în vederea încadrarii în obiectivele stabilite pentru România privind plafoanele naţionale de emisii. iar riscurile existente vor fi reevaluate continuu la toate modurile de transport. Indicatorul relativ al accesibilitaţii (combinând servicii.

se estimeaza ca se va reduce în viitor ca urmare a: • Modificarii progresive a structurii economiei prin reducerea ponderii sectoarelor care lucreaza cu cantitaţi mari de produse transportate (industriile extractive de minereuri. solara. cu efecte asupra ponderii cererii de transport de marfa si persoane. microhidro). geotermala. ca urmare a valorificarii unor surse regenerabile de energie (eoliana. a ritmului de crestere a transportului rutier si reorientarea fluxurilor de marfuri si calatori spre celelalte moduri de transport în urmatoarele etape. • Modificarii structurii producţiei de energie electrica. biomasa. uneori pe distanţe mari. cu perspectiva construirii altor doua unitaţi în urmatorii 7-9 ani) si a diminuarii ponderii centralelor termoelectrice pe carbune si pacura care necesita transportul unor cantitaţi mari de combustibil. • Ajustarii treptate a structurii transporturilor prin diminuarea. • Stabilizarii cererii de transport privat si a evoluţiei artificiale a nevoii de mobilitate în si în afara centrelor urbane printr-o planificare urbana si spaţiala echilibrata si prin îmbunataţirea serviciilor publice în transportul de calatori. ca urmare a implementarii programelor de impulsionare a inovarii tehnice si tehnologice si de crestere a competitivitaţii. • Reducerii. cu efecte asupra volumurilor transportate. rapida si eficienta a persoanelor si marfurilor la nivel naţional si internaţional. siderurgia si petrochimia) si consuma multa energie si prin cresterea ponderii sectoarelor care au consumuri materiale si energetice mai reduse (serviciile. industriile prelucratoare etc. 33 . în conformitate cu standardele europene. care este în prezent de 4 ori mai mare decât media UE. Orizont 2013. a consumurilor specifice de materiale si energie în toate sectoarele productive ale economiei. Obiectiv naţional: Promovarea unui sistem de transporturi în România care sa faciliteze miscarea în siguranţa. într-o prima etapa. depozitare si desfacere. • Modificarii graduale a proceselor de producţie.) si valoare adaugata mare. a extinderii energeticii nucleare (dublata în 2008.Raportul negativ dintre evoluţia cererii de transport (în special rutier) si cresterea produsului intern brut (PIB).

Promovarea transportului pe caile navigabile interioare va avea un impact economico-social semnificativ prin cresterea 34 . • Cresterea vitezei de circulaţie pe caile ferate la 140-160 km/ora. optimizarea utilizarii mijloacelor de transport în condiţii de siguranţa si competitivitate. feroviar.000 tdw pe sectorul românesc al Dunarii precum si a fluenţei traficului fluvial pe toata lungimea coridorului Rhin-Main-Dunare (care intereseaza direct 8 state membre ale UE). • Accelerarea înnoirii parcului de vehicule prin scoaterea din exploatare a mijloacelor de transport cu uzura fizica si morala avansata si înlocuirea acestora cu mijloace moderne. corespunzatoare normelor tehnice si de exploatare ale UE si cu eficienţa economica.Desi estimarea modului în care va evolua cererea de transport în tone/km în raport cu cresterea PIB prezinta înca un înalt grad de incertitudine. naval si aerian. asigurarea condiţiilor de navigaţie a navelor de pâna la 2. sociala si ecologica ridicata. cu ţinta de a obţine o cota de piaţa de 15% pâna în 2015 (26% pentru transportul de pasageri). ceea ce va permite cresterea vitezelor medii de circulaţie si a fluiditaţii traficului. sporirea si diversificarea ofertei de transport de marfuri si a calitaţii serviciilor de transport de calatori. repararii si întreţinerii infrastructurii si mijloacelor de transport (mai ales în ceea ce priveste transportul feroviar). modernizarea parcului de material rulant si asigurarea condiţiilor pentru transferul echilibrat al unei parţi din transportul rutier pe cel feroviar. se poate aprecia ca stabilizarea cererii nu se va putea realiza în perioada 2007-2013. • Asigurarea unui tratament egal între sistemele de transport din punctul de vedere al finanţarii modernizarii. • Dezvoltarea progresiva a traficului pe caile navigabile interioare prin modernizarea si dezvoltarea infrastructurii portuare. Tendinţa nefavorabila privind productivitatea resurselor consumate înregistrata în perioada 2001-2005 (sporirea valorii totale a activitaţii de transport s-a realizat integral prin consum suplimentar de resurse) se va aplatiza ca urmare a finalizarii si implementarii progresive a unui set de acţiuni specifice cu privire la: • Modernizarea infrastructurilor de transport rutier. iar tendinţa de cuplare negativa înregistrata în perioada 2001-2005 va continua si dupa anul 2013.

• Implementarea standardelor UE privind transportul indermodal sau combinat. oferind alternative de transport competitive în lanţul logistic „door to. cresterea gradului de accesibilitate a transportului feroviar în porturi. Obiectivul urmarit este accentuarea coeziunii teritoriale dintre România si statele membre ale UE prin reducerea semnificativa a timpilor de parcurs. • Relansarea transportului maritim prin porturile românesti de la Marea Neagra si de pe Dunarea maritima. prioritaţile. de platforme multimodale cargo pe Aeroportul Internaţional „Henri Coanda” Bucuresti Otopeni si pe alte aeroporturi specializate în operarea de marfuri. cerinţele de siguranţa. consolidarea intermodalitaţii prin dezvoltarea de platforme logistice în portul Constanţa si porturile dunarene. Programul Operaţional Sectorial „Transport”. stabileste. ca opţiune de transport complementara transportului rutier. securitate si de protecţie a mediului. aprobat la 12 iulie 2007. obiectivele si modalitaţile de alocare a fondurilor structurale si de coeziune pentru dezvoltarea sectorului de transport în perioada 2007-2013. într-o viziune coerenta. concentrate pe urmatoarele obiective: • Modernizarea si dezvoltarea axelor prioritare de transporturi transeuropene (TENT) de pe teritoriul Romaniei în scopul realizarii unui sistem sustenabil de transport integrat cu reţelele UE. cu efecte benefice asupra costurilor si competitivitaţii pe ansamblul sistemului naţional de transport.competitivitaţii transportului fluvial în relaţia cu celelalte moduri de transport. într-un cadru echilibrat de concurenţa loiala inter-portuara. transformarea lor în centre logistice si integrarea lor în sistemul de transport intermodal. standardele si reglementarile aplicabile.door” si contribuind la reducerea impactului asupra mediului. prin dezvoltarea structurii funcţionale a acestora. • Realizarea progresiva a performanţelor impuse pe piaţa transportului aerian privind interoperativitatea. Aceste masuri vor conduce implicit la reducerea semnificativa a consumurilor de energie si a emisiilor poluante. îmbunataţirea siguranţei si calitaţii serviciilor pe principalele 35 .

sociale si de mediu a transporturilor si realizarea unor progrese substanţiale în dezvoltarea infrastructurii de transport. subvenţii pentru cercetaredezvoltare) pentru utilizarea mai larga a biocarburanţilor si a combustibililor alternativi în activitatea de transporturi. în afara axelor prioritare TEN-T. Pentru minimizarea efectelor adverse ale transportului asupra mediului se va elabora o strategie privind protecţia mediului în domeniul transporturilor. a sanataţii umane si a siguranţei circulaţiei. inclusiv cu reglementarile în domeniul maritim. 36 . se vor elabora reglementari privind taxele de utilizare a infrastructurilor si mijloacelor de transport si se vor promova masuri stimulative. prin instrumente financiare si/sau fiscale (reducerea sau scutirea de accize. corelata cu noile politici ale UE. • Modernizarea sectorului de transport în scopul îmbunataţirii protecţiei mediului. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al UE în privinţa eficienţei economice. Pe baza analizei celor mai bune practici din celelalte ţari ale UE. cu scopul de a realiza un sistem naţional de transport sustenabil. metodele si mijloacele de monitorizare si control pentru emisiile poluante. • Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii naţionale de transport. 2030 (elaborata în anul 2008). Se va întreprinde cartografierea emisiilor sonore provocate de transporturi în marile aglomeraţii urbane si pe reţelele de transport cu trafic intens în vederea stabilirii modalitaţilor optime de protejare a populaţiei si a mediului. Orizont 2020. focalizata pe indicatori privind nivelurile admisibile. corespunzator angajamentelor asumate de România în acest sector si Strategiei pentru Transport Durabil pe perioada 2007-2013 si 2020. gazele cu efect de sera si pentru zgomotele la sursa provenite din activitaţile de transport. Programul Operaţional Sectorial „Transport” 2007-2013 reprezinta una dintre componentele prin care se asigura implementarea obiectivelor stabilite prin lege înca din anul 2003 pentru realizarea. si reducerea efectelor adverse asupra mediului. atât pentru pasageri cât si pentru marfuri.destinaţii la nivel naţional si în cadrul UE. dezvoltarea si modernizarea reţelei de transport de interes naţional si european.

dezvoltarea si asigurarea starii tehnice si funcţionale a reţelei de transport neincluse în Programul Operaţional Sectorial 2007-2013. cu finanţare asigurata. cu racordare la coridoarele IV si VII (Dunarea). Vor fi derulate programele si acţiunile pentru modernizarea. Se vor demara studiile pentru reţeaua de infrastructuri situata pe coridoarele stabilite în urma acţiunii de revizuire a liniilor directoare TEN-T pentru perioada 2020-2030.Se vor asigura condiţiile financiare si tehnice pentru continuarea lucrarilor la proiectele de modernizare si dezvoltare a infrastructurii începute sau în curs de execuţie în perioada 2007-2013 si vor fi demarate lucrarile la proiectele pentru care au fost elaborate studii. Este previzibil ca. cererea de transport în tone/km raportata la PIB se va putea reduce în perioada 2013-2020. respectiv pentru ramura sudica a Coridorului IV rutier si feroviar transeuropean si se va încheia cea de-a doua etapa a modernizarii reţelelor naţionale. iar prioritatile sa se concentreze pe atingerea 37 . Orizont 2030. Se vor finaliza studiile si vor fi demarate proiectele privind modernizarea infrastructurilor situate pe Coridorul IX (rutier si feroviar) pan-european: de la frontiera cu Republica Moldova pâna la frontiera cu Bulgaria. Obiectiv naţional: Apropierea de nivelul mediu al UE din acel an la toţi parametrii de baza ai sustenabilitaţii în activitatea de transporturi. în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2014-2020. sa se finalizeze majoritatea proiectelor de modernizare si dezvoltare începute si în special cele ce vor fi incluse în perioada de programare 2018-2024. Un accent deosebit se va pune pe menţinerea infrastructurii modernizate sau reabilitate în parametrii de proiectare si pe eliminarea elementelor degradate prin lucrari de întreţinere si reparaţii. În urma masurilor întreprinse în prima perioada de referinţa. progresiv. Se va asigura finanţarea si finalizarea proiectelor incluse în Programul Operaţional 2007-2013. altele decât cele situate pe traseele TEN-T. astfel încât sa se atinga în anul 2020 valoarea medie a UE. dupa anul 2020. Se va finaliza procesul de liberalizare a pieţei interne de transport.

acestea urmând sa fie revizuite si corectate periodic). pe reţeua modernizata si dezvoltata (în mod firesc. 38 .standardelor comunitare ale serviciilor oferite pe Reţeaua Principala de Trafic Intens TEN-T. Se va extinde sistemul coordonat de gestionare a traficului si vor fi introduse sisteme noi de tarife pentru folosirea infrastructurii de catre diferite grupuri de utilizatori. vor exista diferenţe între previziuni si rezultatele efective.

prin dezvoltarea unor servicii publice eficiente în domeniu. Programul Operaţional Sectorial de “Mediu” al României 2007-2013. este corelat cu strategiile de dezvoltare si cu celelalte programe finanţate din fonduri europene si naţionale si vizeaza conformitatea cu directivele UE în materie. Strategiile succesive de dezvoltare durabila ale Uniunii Europene (2001 si 2006) tind sa puna accentul. pe conservarea si valorificarea prudenta a capitalului natural.CURS 5 Conservarea si gestionarea resurselor naturale Obiectiv general SDD/UE: Îmbunataţirea gestionarii resurselor naturale si evitarea exploatarii lor excesive. Orizont 2013. aprobat de Comisia Europeana în iulie 2007. cu efecte benefice asupra sanataţii si bunastarii oamenilor. strategiile si programele naţionale referitoare la mediu corespund orientarilor Strategiei pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoite (2006) si vizeaza realizarea urmatoarelor obiective specifice: 39 . Pe ansamblu. într-o masura crescânda. reflectând în acelasi timp interesele naţionale. atât din punct de vedere cantitativ cât si calitativ. conforme conceptului de dezvoltare durabila si cu respectarea principiului «poluatorul plateste». Printre factorii determinanţi ai acestei evoluţii a fost constientizarea pericolelor reale ale schimbarilor climatice cauzate de activitaţile umane precum si percepţia publica tot mai accentuata asupra avantajelor folosirii unor produse si servicii curate din punct de vedere ecologic. Obiectiv naţional: Reducerea decalajului existent faţa de alte state membre ale UE cu privire la infrastructura de mediu. recunoasterea valorii serviciilor furnizate de ecosisteme.

Obiectivul principal în perioada de referinţa este implementarea unor sisteme adecvate de management pentru protecţia naturii în vederea conservarii diversitaţii biologice. oxizi de azot si pulberi) în vederea conformarii cu Directivele UE privind reducerea emisiilor provenite din instalaţii mari de ardere. colectare selectiva. reciclare. a speciilor de flora si fauna salbatica. Se are în vedere corelarea acestor masuri cu programul de gestionare a apei. tratare si eliminare. (c) Reducerea impactului negativ asupra mediului si diminuarea schimbarilor climatice cauzate de sistemele de încalzire urbana în cele mai poluate localitaţi pâna în 2015. întrucât infrastructura precara a reţelelor de încalzire municipala cauzeaza pierderi însemnate în reţelele de distribuţie a apei. Acţiunea în acest domeniu se va concentra pe punerea în aplicare a proiectelor integrate de gestionare a deseurilor la nivel naţional si regional prin orientarea ierarhica a investiţiilor conform prioritaţilor stabilite: prevenire. pentru respectarea valorilor limita de emisii (dioxid de sulf. a surselor regenerabile sau mai puţin poluante în sistemele de încalzire urbana. a habitatelor naturale. inclusiv prin implementarea reţelei Natura 2000. si prin eliminarea gropilor de gunoi necontrolate. România a obţinut perioade de tranziţie pâna în anul 2013. (d) Conservarea biodiversitaţii si a patrimoniului natural prin sprijinirea managementului ariilor protejate.(a) Îmbunataţirea calitaţii si accesului la infrastructura de apa si apa uzata prin asigurarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare în majoritatea zonelor urbane pâna în 2015 si stabilirea structurilor regionale eficiente pentru managementul serviciilor de apa/apa uzata. la nivel naţional si local. valorificare. respectiv 2017. Acţiunile prevazute vizeaza întarirea capacitaţii instituţionale. (b) Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deseurilor prin îmbunataţirea gestionarii deseurilor si reducerea numarului de zone poluate istoric în minimum 30 de judeţe pâna în 2015. Programele de management integrat se vor extinde progresiv si în mediul rural prin instituirea unor servicii de colectare. acolo unde este posibil. si 40 . Acţiunile programate prevad utilizarea raţionala a surselor de energie neregenerabile si.

cu extinderea suprafeţei de plaja cu 30%. Intervenţiile prioritare propuse se vor implementa pe baza unei strategii pe termen lung. vizând acţiuni la nivel naţional si regional privind dezvoltarea graduala a infrastructurii pentru prevenirea inundaţiilor si reducerea consecinţelor destructive ale acestora. Ţintele concrete propuse pentru anul 2015 includ sporirea numarului de arii protejate si situri Natura 2000 care dispun de planuri de management aprobate. Se va acţiona pentru eficientizarea intervenţiilor dupa inundaţii si alte dezastre naturale (cutremure. alunecari de teren) prin crearea unor unitaţi operative speciale. de la 3 în 2006 la 240 în 2015 si extinderea acestor suprafeţe la 60% din totalul ariilor protejate. în corelare cu dezvoltarea reţelei Natura 2000. Inundaţiile din 2005 si 2006 pe teritoriul României au avut efecte catastrofale. elaborarea unor harţi de pericol de risc si a unor metodologii precise pentru pregatirea de proiecte.atragerea participarii publice (un rol important revenind ONG-urilor) pentru conformarea cu Directivele relevante ale UE. (e) Reducerea riscului de producere a dezastrelor naturale cu efect asupra populaţiei prin implementarea masurilor preventive în cele mai vulnerabile zone. instruirea si dotarea 41 . management. ţintele propuse la nivelul anului 2015 includ pregatirea si începerea punerii în aplicare a unui numar de 10 proiecte majore de protecţie împotriva inundaţiilor de care sa beneficieze circa 1. afectând peste 1.5 milioane locuitori din zonele de risc si reducerea riscului de incidenţa a inundaţiilor în zonele de intervenţie cu 30%. în special cele referitoare la pasari si habitate. Pentru zonele de litoral se vor efectua reabilitari de coasta pe o lungime de 10 kilometri.5 milioane persoane (93 morţi) si producând daune grave elementelor de infrastructura (pagube totale estimate la 2 miliarde euro). Obiectivele principale vizeaza instituirea unui management durabil al inundaţiilor în zonele cele mai expuse la risc si protejarea si reabilitarea litoralului Marii Negre. Realizarea unui nivel adecvat de protecţie împotriva inundaţiilor se impune datorita cresterii în intensitate a acestor dezastre naturale în ultimul deceniu. supervizare si publicitate.

si utilizarea exclusiva. prioritaţile de acţiune si necesarul de finanţare pentru perioada urmatoare. localitaţile cu peste 2. iar în 2018 se va face o evaluare preliminara. Pe baza analizei rezultatelor obţinute pâna în 2013. Harţile de hazard si harţile de risc la inundaţii vor fi revizuite pâna în decembrie 2019 si actualizate. vor fi reevaluate domeniile de intervenţie. la fiecare 6 ani. pentru mediul urban. Obiectiv naţional: Atingerea nivelului mediu actual al ţarilor UE la parametrii principali privind gestionarea responsabila a resurselor naturale. conform obiectivelor asumate prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeana. În masura în care se acopera necesarul de finanţare pe domeniul gospodaririi apelor si apelor uzate.lor cu echipamente. În anul 2021 vor fi revizuite planurile de management si amenajare a bazinelor si spaţiilor hidrografice. În mediul rural. se va trece treptat de la depozitarea deseurilor la colectarea selectiva si valorificarea într-o proporţie mai mare a deseurilor reciclabile. introducându-se ajustarile necesare. 42 .000 locuitori vor avea asigurata aprovizionarea cu apa potabila de calitate si acces la canalizare precum si dotarea cu staţii de epurare a apelor uzate în proporţie de 100% înca din anul 2018. Se va continua procesul de îmbunataţire a serviciilor de apa. Orizont 2020. capacitaţile si reformele administrative. ulterior. a depozitelor ecologice. canalizare si tratarea apelor uzate în localitaţile rurale mai mici. În privinţa managementului integrat al deseurilor. va creste gradul de implementare a sistemelor de management integrat al deseurilor. inclusiv prin transformarea deseurilor organice în compost. Planul de management al riscului de inundaţii va fi definitivat si publicat pâna în decembrie 2015. Având în vedere ţintele strategice ale sectorului de mediu si masurile preconizate pentru perioada 2008-2013. precum îmbunataţirea sistemelor de avertizare si informarea publica asupra riscurilor. inclusiv crearea de noi instituţii sau redistribuirea responsabilitaţilor pentru implementarea proiectelor din noua perioada de programare. înca din aceasta perioada de programare vor trebui stabilite necesitaţile privind modificarile legislative.

Se prevede atingerea obiectivelor de mediu pentru toate corpurile de apa din România. inclusiv pentru reabilitarea celei mai mari parţi a zonei de litoral. Vor continua acţiunile iniţiate în perioada anterioara pentru îmbunataţirea biodiversitaţii si patrimoniului natural prin perfecţionarea gestionarii ariilor naturale protejate. îmbunataţirii calitaţii aerului. NOx si pulberi în limitele prescrise de Directivele UE.La capitolul îmbunataţirea calitaţii aerului. inclusiv completarea reţelei Natura 2000. România se va alinia. introducerea si urmarirea unor noi indicatori sintetici de performanţa. elaborarea planurilor de acţiune pentru prevenirea inundaţiilor si intervenţiile în cazul dezastrelor naturale. Sanatatea publica Obiectiv general SDD/UE: Promovarea unor servicii medicale de calitate în condiţii de egalitate si îmbunataţirea protecţiei împotriva ameninţarilor la adresa sanataţii. Vor fi reanalizate prioritaţile de acţiune în domeniul gestionarii deseurilor. la cerinţele si standardele UE privind gestionarea apei si apelor uzate. Obiectiv naţional: Apropierea semnificativa de performanţele de mediu ale celorlalte state membre UE din acel an. 43 . adâncirea studiilor de specialitate pentru fundamentarea proiectelor. Se va încheia. în conformitate cu proiecţiile preliminare ale Planului de management al bazinelor hidrografice. ajungându-se la încadrarea emisiilor de SO2. precum si prevenirii dezastrelor naturale pe baza rezultatelor obţinute în perioada anterioara de referinţa. Orizont 2030. în linii generale. se va continua reabilitarea sistemelor centrale de încalzire. în linii mari. conservarii biodiversitaţii si patrimoniului natural. aplicarea reglementarilor UE privind zonele maritime si gestionarea integrata a zonelor de litoral. si se vor stabili noi obiective în conformitate cu politicile UE si tendinţele predominante pe plan mondial. promovarea unor tehnologii eco-eficiente.

Regulamentele. Planul Strategic al Ministerului Sanataţii Publice 2008-2010 ofera unele repere orientative privind desfasurarea. cu variaţii de la ţara la ţara. britanic. reprezentând în medie.Sanatatea publica a devenit în mod oficial un domeniu care intra în competenţa Uniunii Europene. Principalele direcţii de activitate stipulate pe termen scurt sunt: (a) Cresterea accesibilitaţii la serviciile medicale: 44 . ameliorarea starii de sanatate a populaţiei si cresterea performanţei sistemului de sanatate. odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht (1992). Resursele alocate domeniului sanataţii si sistemelor de sanatate în statele din nucleul central al Uniunii Europene se ridica la circa 8. desi contribuţiile lor variaza dupa venit).600 euro pe cap de locuitor. este evidenta tendinţa spre adoptarea unor standarde si protocoale comune pentru efectuarea si evaluarea tratamentelor. Orizont 2013. Obiectiv naţional: Îmbunataţirea structurii sistemului de sanatate. iar prin Tratatul de la Amsterdam (1997) s-a stipulat ca toate politicile în alte domenii-cheie ale activitaţii comunitare trebuie sa ţina cont de cerinţele de protecţie a sanataţii umane. directivele si deciziile adoptate de-a lungul timpului în cadrul Uniunii Europene fac parte din acquis-ul comunitar si sunt obligatorii pentru statele membre. francez. scandinav).5% din PIB. în condiţiile în care toate sistemele din ţarile UE sunt de tip social si se bazeaza pe principiul solidaritaţii (asiguraţii beneficiaza egal de servicii. în condiţiile respectarii principiului subsidiaritaţii. a acestui proces si recomanda elaborarea si adoptarea unei Strategii Naţionale de promovare a sanataţii si a educaţiei pentru sanatate. România nu dispune înca de o viziune strategica pe termen mediu si lung în domeniul sanataţii publice pentru atingerea parametrilor medii de performanţa din celelalte ţari ale Uniunii Europene si pentru integrarea organica a acestor preocupari în strategiile naţionale si programele operaţionale sectoriale sau tematice. în continuare. precum si a unor planuri specifice pe patologii. Desi nu exista înca un sistem medical european unitar ci numai modele de referinţa (german. 1. a calitaţii actului medical si a îngrijirilor furnizate în cadrul serviciilor de sanatate. acţiunilor de prevenţie si starii generale a populaţiei.

tuberculoza. prin licitaţii publice deschise. infecţii cu transmitere sexuala. inclusiv în privinţa sedentarismului. în tot cursul anului. evaluarea eficacitaţii campaniilor de constientizare si ajustarea lor în vederea cresterii impactului pe termen lung. realizarea dotarii cu aparatura si echipamente medicale. reabilitarea a 15 spitale judeţene de urgenţa. nivelului de sanitaţie si igiena în locuinţe. consumului de tutun. alcool si droguri psihotrope. infecţii nosocomiale) precum si a bolilor cronice.(i) Implementarea de programe naţionale de sanatate care sa raspunda problemelor de sanatate publica prioritare si nevoilor grupurilor vulnerabile prin: Dezvoltarea capacitaţii de reacţie rapida la ameninţarile la adresa sanataţii  prin eficientizarea structurii existente de supraveghere si raspuns în privinţa bolilor transmisibile. siguranţei alimentare. deplasarea în asemenea zone a unor echipe medicale mobile pentru evaluarea starii de sanatate a 45 . echipamente si mijloace de transport specifice prin construirea a 28 spitale de urgenţa noi (8 regionale universitare si 20 judeţene). nutriţiei. Deplasarea accentului catre serviciile preventive de sanatate. Promovarea unor intervenţii asupra determinanţilor starii de sanatate prin  ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de populaţie. (iii) Dezvoltarea resurselor umane prin identificarea unor facilitaţi pentru atragerea personalului medical în zone izolate. stabilirea unor pachetele minime de îngrijiri medicale asigurate pentru grupurile vulnerabile. inclusiv cu mijloace de transport specifice. instituirea unor programe de educaţie pentru sanatate si de informare asupra riscurilor. Reducerea impactului asupra sanataţii publice a bolilor transmisibile cu  impact major (HIV. focalizarea acţiunilor preventive si de asigurare de servicii de baza catre populaţiile aflate în situaţie de risc crescut. defavorizate economic. 24 ore pe zi. cu o capacitate de notificare si verificare imediata. introducerea unor sisteme de raportare standardizata si de evaluare periodica pe baza unor indicatori specifici.  (ii) Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii furnizorilor de servicii medicale si dotarea acestora cu aparatura.

extinderea reţelei de asistenţa medicala comunitara integrata. producerea de materiale informative si educaţionale specifice. în special a  medicilor. 46 . asistenţei medicale primare si serviciilor de specialitate acordate în ambulator. definirea rolului asistenţilor medicali comunitari si formarea profesionala a acestora (angajarea a 500 persoane pe an dintre care 50 de etnie roma). prin îmbunataţirea pregatirii profesionale de baza. re-evaluarea specialitaţilor si atestatelor conform standardelor de baza practicate în UE. acreditarea tuturor spitalelor în termen de 5 ani (pâna în 2012).populaţiei si a riscurilor specifice. (b) Cresterea calitaţii serviciilor medicale: Asigurarea continuitaţii actului medical prin cresterea ponderii îngrijirilor la  domiciliu. elaborarea procedurilor. implementarea unui sistem de indicatori pentru evaluarea performanţei. cresterea abilitaţilor de comunicare ale personalului medical. Realizarea compatibilitaţii cu sistemele de sanatate din celelalte ţari membre  ale UE prin adoptarea de standarde pentru produse si tehnologii medicale. (iv) Stabilirea listei de medicamente esenţiale pentru sanatatea populaţiei care sa fie acoperite total sau parţial prin sistemul de asigurari sociale de sanatate. Cresterea competenţelor profesionale ale personalului medical. Evaluarea spitalelor în perspectiva obţinerii acreditarii prin: constituirea unei  Comisii Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CNAS). Introducerea unor practici medicale unitare bazate pe ghiduri de practica si  protocoale clinice. precum si pentru desfasurarea de activitaţi de educaţie pentru sanatate. standardizarea masurilor de siguranţa a pacienţilor. standardelor si metodologiei de acreditare. formarea profesionala si crearea unor reţele de informare. precizarea competenţelor pe tipuri de spitale. introducerea unor criterii mai severe pentru obţinerea licenţei de medic si pentru formarea profesionala a asistenţilor medicali si a infirmierelor. introducerea si utilizarea conceptelor de medicina bazata pe dovezi si evaluare a tehnologiilor medicale.

a transferului spitalelor orasenesti. Omisiuni importante faţa de prioritaţile stabilite în sectorul sanataţii publice prin Strategia UE pentru Dezvoltare Durabila se constata în privinţa iniţiativei legislative si designului instituţional din partea autoritaţilor centrale de specialitate în domenii precum securitatea alimentelor. Dupa cum se poate vedea din simpla enumerare a acţiunilor preconizate pe termen scurt. preluarea de catre autoritaţile locale a activitaţilor de promovare si educaţie pentru sanatate. Planul aprobat pentru 2008-2010. externalizarea unor servicii. a competenţelor legate de recrutarea. reprofilarea unor unitaţi neperformante.(c) Îmbunataţirea finanţarii sistemului de sanatate prin cresterea transparenţei în utilizarea fondurilor. înfiinţarea de secţii private în spitale publice. comunale si a centrelor de sanatate. inclusiv de medicina dentara. desi conţine obiective ambiţioase în raport cu situaţia existenta la punctul de pornire. încurajarea cooperarii si parteneriatelor cu sectorul privat. audit statutar si control financiar. (d) Descentralizarea sistemului sanitar prin transferul de competenţe. organizaţiile neguvernamentale si societatea civila. evaluarea intermediara la 6 luni si finala dupa 1 an a rezultatelor obţinute în fiecare etapa si operarea corecturilor necesare. (e) Reorganizarea instituţionala a Ministerului Sanataţii Publice. formarea si evaluarea activitaţii mediatorilor sanitari si asistenţilor comunitari precum si a celor legate de asistenţa medicala. a structurilor din subordinea sau coordonarea sa. atribuţii si responsabilitaţi catre administraţia publica locala. întarirea capacitaţii de evaluare. într-o prima etapa. se axeaza în principal pe recuperarea unora dintre cele mai flagrante decalaje faţa de indicii de performanţa consideraţi drept minimali în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene. în unitaţile de învaţamânt. iar în a doua etapa a spitalelor municipale în administrarea efectiva a autoritaţilor si comunitaţilor locale. realizarea. folosirea aditivilor si etichetarea produselor 47 . întarirea disciplinei financiare. informatizarea sistemului în scopul evidenţierii costurilor reale ale serviciilor medicale. dezvoltarea de parteneriate pentru furnizarea de servicii medicale si nemedicale. cultivarea unui mediu concurenţial real între furnizorii de servicii de sanatate.

Aceasta presupune: Identificarea riscului pe care îl prezinta pentru sanatatea umana diferitele  categorii de contaminanţi. O atenţie speciala va trebui sa fie acordata problemelor specifice de sanatate care pot surveni drept consecinţa a schimbarile climatice. este prea lunga pentru a justifica absenţa unor preocupari prospective pe orizonturi mai largi. substanţele periculoase trebuie sa devina obiectul unor proceduri specifice de management al riscului înainte ca acestea sa fie utilizate. Lista acestor omisiuni. în speţa în sfera transporturilor. influenţa factorilor poluanţi. problemele specifice ale riscurilor de sanatate pe domenii ocupaţionale. precum si în condiţii de saracie extrema etc. aducerea acestui nivel la valori acceptabile. dimensiunea reala a problemelor de sanatate mentala si impactul socio-economic al starilor emoţionale si de stres. asociate sau nu cu HIV/SIDA). care sa ţina seama în mai mare masura de evoluţiile demografice mai mult decât îngrijoratoare. care pot crea riscuri semnificative pentru sanatatea populaţiei si a mediului natural.alimentare destinate consumului uman. 48 . Identificarea si evaluarea traseelor pe care contaminanţii ajung în organismul  uman si stabilirea celui mai eficient mod de acţiune pentru a diminua nivelul de expunere sau. modificarea morbiditaţii prin cresterea incidenţei bolilor cardiace si a celor provocate de diabet. inclusiv a radiaţiilor ionizante si substanţelor radioactive. obezitate. inclusiv pesticidele. cel puţin. asupra sanataţii umane. necesara implicarea activa a serviciilor de sanatate publica în acţiunile menite sa duca la realizarea unei calitaţi a mediului în care nivelul contaminanţilor produsi de om sa nu aiba un impact semnificativ si sa nu reprezinte un risc pentru sanatatea umana. reglementarea producerii si utilizarii substanţelor chimice. Viitoarele programe în domeniu vor trebui sa se concentreze pe efectele asupra sanataţii populaţiei generate de mobilitatea transfrontaliera. nici pe departe exhaustiva. de asemenea. evaluarea stiinţifica a efectelor utilizarii unor organisme modificate genetic în alimentaţia umana si animala. cancer si neuropsihice. Este. recrudescenţa unor maladii transmisibile (inclusiv a tuberculozei rezistente la antibiotice.

se va trece la al doilea val de servicii organizate la nivel populaţional pentru prevenţia secundara (screening) în privinţa cancerului de col uterin. cresterea acoperirii cu servicii paliative la 60% din necesar si cu servicii de asistenţa de psihiatrie comunitara la 70% din necesar. evaluarea tehnologiilor.Fixarea anumitor prioritaţi mediu-sanatate la stabilirea politicilor specifice  prin care se urmareste eliminarea contaminanţilor sau utilizarea substanţelor nepericuloase în produse si în procesele de producţie. 49 . cresterea cu 50% a accesului la servicii de asistenţa medicosanitara (îngrijiri pe termen lung) a populaţiei de vârsta a treia. Având în vedere ţintele strategice ale sectorului sanitar si masurile preconizate pentru perioada anterioara. Obiectiv naţional: Atingerea unor parametri apropiaţi de nivelul mediu actual al starii de sanatate a populaţiei si al calitaţii serviciilor medicale din celelalte state membre ale UE. Obiectiv naţional: Alinierea deplina la nivelul mediu de performanţă inclusiv sub aspectul finanţarii serviciilor de sanatate. începând cu anul 2014 vor fi consolidate noile structuri instituţionale. Va continua cresterea procesului de acoperire a populaţiei cu servicii de baza cum ar fi asistenţa de urgenţa. pentru fundamentarea deciziilor în domeniul politicilor de sanatate prin analiza performanţei sistemului în funcţie de rezultate. Orizont 2030. În acest scop. Orizont 2020. Se vor iniţia noi masuri. al celorlalte state membre ale UE. în special pentru asigurarea calitaţii serviciilor de asistenţa medicala în condiţiile descentralizarii si managementului pe programe. se prevede continuarea trendului descrescator în privinţa mortalitaţii si morbiditaţii infantile si materne. incidenţei îmbolnavirilor si mortalitaţii prin boli transmisibile si prin cancer (scadere cu 50%). integrarea aspectelor de sanatate si demografice în toate politicile publice ale României. a incidenţei si mortalitaţii prin cancer de sân si de colon. inclusiv prin iniţiative legislative. efectuarea sistematica de cercetari de cost/eficacitate si cost/beneficiu. Prin implementarea principalelor programe de sanatate.

în linii generale. asigurarea cu servicii de sanatate mintala la nivelul comunitaţii. CURS 6 50 . asistenţa medicala primara. controlul cancerului.România se va alinia. la cerinţele si standardele UE privind accesul la serviciile de baza privind asistenţa de urgenţa.

instituţional si participativ modern pentru reducerea riscurilor de saracie si excluziune sociala. printr-un ansamblu de politici publice. stabilizarea si redresarea într-un orizont de timp realist a situaţiei demografice. creând premisele pentru o îmbunataţire substanţiala a situaţiei pâna în anul 2013 si în perioadele urmatoare. 51 . decalajele faţa de media UE în privinţa accesului la serviciile de protecţie sociala si a masurilor active pentru promovarea incluziunii sociale ramân importante si vor constitui obiectul unei preocupari serioase. Obiectiv naţional: Crearea unui cadru legislativ. precum si pentru gestionarea responsabila a fenomenelor demografice si migraţiei. Statelor membre le revin. si dupa 2013. Activitaţile Uniunii Europene în domeniul protecţiei si incluziunii sociale sunt reglementate prin deciziile Consiliului European din martie 2006 care stabilesc noi obiective si modalitaţi de acţiune si încurajeaza cooperarea dintre statele membre potrivit metodei deschise de coordonare. egalitaţii de sanse si diversitaţii culturale. Orizont 2013. Aceste politici vor trebui sa vizeze.Incluziunea sociala. în mod prioritar. demografia si migraţia Obiectiv general SDD/UE: Crearea unei societaţi bazate pe incluziunea socială prin luarea în considerare a solidaritaţii între generaţii si în interiorul lor si asigurarea cresterii calitaţii vieţii cetaţenilor ca o condiţie a bunastarii individuale durabile. Comunicarea Comisiei Europene privind Serviciile Sociale de Interes General statueaza reperele principale ale responsabilitaţilor agenţiilor guvernamentale si organismelor de suport în acest domeniu. releva faptul ca o buna parte dintre obiectivele asumate în 2003 si care prezinta relevanţa pentru problematica incluziunii sociale au fost îndeplinite. Cel de-al doilea Raport al României asupra realizarii Obiectivelor Mileniului convenite în cadrul ONU. de asemenea. Cu toate acestea. care a înregistrat tendinţe negative alarmante în ultimele doua decenii. aprobat la 18 septembrie 2007. îndatoriri precise în baza Pactului European pentru Tineret si a Pactului European pentru Egalitatea de Gen. promovarea coeziunii sociale. unele dintre acestea în avans. de asemenea.

fundaţii si asociaţii de caritate si voluntariat). cetaţenia activa. asociaţii patronale sau profesionale. asociaţii de ajutor reciproc. femeile. infractorii si fostii delincvenţi. va fi sprijinita dezvoltarea unor comunitaţi locale puternice. c Promovarea egalitaţii de sanse pe piaţa muncii prin facilitarea accesului femeilor în zone economice rezervate tradiţional barbaţilor. potrivit sondajelor recente. inclusiv acţiuni de sensibilizare si constientizare publica privind problematica populaţiei de etnie roma. persoanele dependente de droguri si alcool. rezultând în cresterea oportunitaţilor de ocupare pentru grupurile vulnerabile si realizarea coeziunii si solidaritaţii sociale. promovarea accesului la servicii pentru anumite grupuri defavorizate. familiile cu mai mult de 2 copii. la poziţii de conducere 52 . victimele violenţei domestice. persoanele afectate de boli profesionale.Programele prin care sunt finanţate iniţiativele sociale acopera ansamblul populaţiei României. La acestea se adauga problemele specifice ale copiilor ai caror parinţi se afla la munca temporara în strainatate si care se afla în îngrijirea unor persoane vârstnice sau altor membri de familie (reprezentând. b Îmbunataţirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii prin masuri suplimentare celor prevazute pentru ansamblul populaţiei. tinerii care parasesc sistemul de stat pentru protecţia copilului. refugiaţii si azilanţii. copiii în situaţii de risc. Principalele domenii de intervenţie prevazute sunt: a Dezvoltarea economiei sociale prin implicarea activa a tuturor actorilor relevanţi (instituţii publice. favorizând o abordare focalizata si personalizata. între 1/3 si 1/5 din numarul total al familiilor din unele zone rurale). persoanele fara adapost. dar sunt direcţionate prioritar spre reducerea riscului saraciei.) si încurajarea cu precadere a acţiunii sociale a organizaţiilor neguvernamentale si altor formaţiuni ale societaţii civile (cooperative sociale. furnizarea unor servicii utile pentru populaţie. familiile monoparentale. Grupurile ţinta identificate includ: populaţia roma. precum si apariţia unor noi actori în economie. sindicate etc. îmbunataţirea accesului si participarii grupurilor vulnerabile pe piaţa muncii. persoanele infectate cu HIV/SIDA. În acest fel. persoanele cu dizabilitaţi.

autorizare si licenţiere a furnizorilor de servicii în domeniul asistenţei sociale si a unor criterii unice pentru serviciile din domeniul protecţiei copilului. inclusiv prin adoptarea unor masuri legislative si practici uniforme. inclusiv Legea de înfiinţare a Observatorului Social si a unui centru de documentare în domeniul incluziunii sociale.Reanalizarea cuantumului prestaţiilor sociale si a sistemului de alocaţii familiale având ca scop. combaterea stereotipurilor de gen. prevenirea excluziunii sociale si implementarea conceptului de economie sociala. . privind problematica specifica a acestei etnii. violenţei domestice. inclusiv recalificarea pentru alte ocupaţii a persoanelor angajate în industrii care prezinta risc de delocalizare (textile. adaptarea formarii profesionale la noile tehnologii.Promovarea de programe speciale pentru cresterea calitaţii vieţii persoanelor în vârsta.). timpul flexibil de munca etc. d Iniţiative transnaţionale pentru o piaţa incluziva a muncii prin extinderea ariei de colaborare cu celelalte ţari membre ale UE.Asigurarea unui sistem unic de acreditare. crearea unei pieţe a muncii incluzive.sau în politica. În perioada imediat urmatoare se vor realiza urmatoarele acţiuni: . . Legea unica a prestaţiilor sociale si operaţionalizarea Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale.Elaborarea si adoptarea unui pachet legislativ coerent privind combaterea saraciei. Întrucât România are unul dintre cele mai mari segmente de populaţie de etnie roma din ţarile UE. . cu implicarea mai accentuata a autoritaţilor publice locale si organizaţiilor 53 . la nivelul întregii Uniuni Europene. victimelor violenţei în familie si altor categorii defavorizate. procedurile de lucru. metodologiile de evaluare a performanţei în domeniul protecţiei si incluziunii sociale. traficului de fiinţe umane. discriminarii sau harţuirii sexuale la locul de munca. confecţii). printre altele. apare necesara iniţierea si promovarea consecventa a unor acţiuni concrete. schimb de experienţa si informaţii privind legislaţia primara si secundara. persoanelor vârstnice sau cu dizabilitaţi. reconcilierea vieţii de familie cu cea profesionala. furnizarea de programe speciale pentru femei (munca la domiciliu.

realizarea unor campanii de constientizare privind drepturile copiilor. vizând obiectivul unei mobilitaţi echitabile. Pâna în anul 2013 se va asigura elaborarea si va începe implementarea cadrului legislativ unitar privind problematica migraţiei forţei de munca. . centre multifuncţionale). gradiniţe) si a unor programe speciale pentru copiii cu dizabilitaţi. . . 54 .Susţinerea sectorului neguvernamental în vederea dezvoltarii de servicii sociale prin reglementarea unui cadru unic de finanţare si stabilirea procedurilor de sprijinire a asociaţiilor si fundaţiilor care desfasoara activitaţi de asistenţa sociala. . care sa cuprinda un ansamblu de masuri pro-active.Promovarea unor iniţiative românesti proprii în cadrul instituţiilor UE în domeniul incluziunii sociale. Ţinând seama de aceste elemente. pentru promovarea unei acţiuni concertate. centre de zi. centrele de învaţamânt si de formare profesionala si societatea civila.Modernizarea si dotarea infrastructurii serviciilor socio-medicale. împreuna cu partenerii sociali. este o prioritate de interes naţional elaborarea unei Strategii privind populaţia României pe termen lung (pâna în 2050) si foarte lung (pâna la sfârsitul secolului). în special prin combaterea muncii nedeclarate si a dumpingului social. conţinând propuneri concrete. Dezvoltarea unor instrumente mai bine adaptate la nevoile lucratorilor migranţi si ale întreprinderilor care îi angajeaza.Consolidarea capacitaţii instituţionale si administrative a autoritaţilor centrale si locale si a interacţiunii acestora cu fundaţiile caritabile si asociaţiile de asistenţa pe baza de voluntariat. . autoritaţile locale si regionale. asigurarea dezvoltarii oportunitaţilor si accesului pe piaţa forţei de munca a lucratorilor migranţi. dezvoltarea si modernizarea serviciilor de rezidenţa. bazate pe datele stiinţei.Iniţierea si dezvoltarea unor servicii alternative pentru îngrijirea copiilor (crese. servicii rezidenţiale. pentru stabilizarea si redresarea situaţiei. cu precadere a celor de urgenţa (centre sociale.civice în acordarea serviciilor socio-medicale si de îngrijire ambulatorii si la domiciliu. inclusiv adoptarea unor reglementari unitare la nivelul întregii Uniuni Europene privind problematica specifica a comunitaţilor rome. compatibile cu principiile dezvoltarii durabile si cu drepturile fundamentale ale omului.

b Dezvoltarea si implementarea unui sistem de protecţie sociala adecvat provocarilor demografice si sprijinirea iniţiativelor favorabile realizarii acestui scop prin: . punerea în aplicare pe etape.Dezvoltarea unui sistem de pensii si ajutoare sociale adecvat evoluţiilor demografice. a Strategiei Naţionale pe termen lung privind populaţia si fenomenele migratorii. de a administra eficient realizarea proiectelor si fondurile alocate în acest scop. . .Întarirea capacitaţii autoritaţilor locale de a identifica în mod corect prioritaţile. a normelor si standardelor UE cu privire la incluziunea sociala. în noul cadru legislativ si instituţional. în centre rezidenţiale sau la domiciliu cu acţiuni de integrare pe piaţa muncii. Obiectiv naţional: Promovarea consecventa.Îmbunataţirea si sincronizarea cadrului legislativ aferent consecinţelor previzibile ale evoluţiilor demografice.Asigurarea unei abordari integrate privind incluziunea activa a grupurilor dezavantajate prin combinarea masurilor personalizate de asistenţa în cadrul comunitaţilor. Obiectivele operaţionale prioritare avute în vedere pentru aceasta perioada includ: a Consolidarea capacitaţii instituţionale pentru asigurarea actualizarii permanente prin: .Stoparea declinului natalitaţii. 55 si implementarii politicilor de incluziune si solidaritate sociala si optimizarea coordonarii între instituţiile publice. . mediul de afaceri si societatea civila . egalitatea de sanse si sprijinirea activa a grupurilor defavorizate.dezvoltarea abordarii bazate pe principiul flexicuritaţii vor conduce la fructificarea eficienta a beneficiilor mobilitaţii geografice pentru individ si pentru economie în ansamblu Orizont 2020. de a mobiliza participarea activa a comunitaţilor. diminuarea mortalitaţii si morbiditaţii infantile si materne.

c. .Dezvoltarea sistemului de prestaţii si servicii sociale pentru crearea de condiţii favorabile cresterii. facilitarea accesului persoanelor vârstnice. pe aceasta baza. precum si a campaniilor de informare si a programelor naţionale de promovare a activitaţilor sportive si a alimentaţiei echilibrate.Adaptarea sistemului de educaţie si formare profesionala la evoluţiile demografice si la nevoile pieţei muncii. la servicii medicale si sociale de calitate.Evaluarea primelor rezultate ale Strategiei Naţionale privind Populaţia României si revizuirea. inclusiv pentru persoanele care au îndeplinit vârsta de pensionare dar doresc sa continue sa munceasca.. în special al celor din mediul rural. a ţintelor si modalitaţilor de acţiune pentru perioada urmatoare.Aplicarea unor programe speciale de admisie a anumitor categorii profesionale din ţari terţe. cresterea si diversificarea ofertei de locuri de munca. . 56 . asigurarea accesului cu sanse egale a întregii populaţii la servicii de sanatate a reproducerii. Managementul adecvat al migraţiei forţei de munca prin: . adaptarea condiţiilor de la locul de munca si furnizarea de formare profesionala pentru lucratorii vârstnici.Dezvoltarea sistemului de îngrijiri de lunga durata pentru persoanele vârstnice dependente. îndeosebi a familiei tinere cu doi si trei copii. promovarea menţinerii în activitate a lucratorilor vârstnici. .Cresterea speranţei de viaţa si a speranţei de viaţa sanatoasa prin dezvoltarea serviciilor de sanatate de calitate. . îngrijirii si educarii copiilor. facilitarea inserţiei/reinserţiei parinţilor pe piaţa muncii prin diversificarea masurilor care încurajeaza reconcilierea vieţii de familie cu cea profesionala. .Limitarea disparitaţilor în distribuţia teritoriala a populaţiei. .Promovarea principiului îmbatrânirii active si echilibrarea raportului de dependenţa în sistemul de pensii.Promovarea politicilor sociale de susţinere a familiei. dezvoltarea programelor flexibile de lucru. .

educaţie si sociale de calitate. în conformitate cu documentele programatice adoptate la cel mai înalt nivel în cadrul ONU precum si al Organizaţiei Mondiale pentru Comerţ. privind sporirea substanţiala. Orizont 2030. . În acest sens. 57 . pentru reducerea saraciei si discrepanţelor economico-sociale si pentru promovarea unor politici responsabile în privinţa conservarii si utilizarii raţionale a resurselor naturale ale planetei.Asigurarea accesului nediscriminatoriu al tuturor persoanelor pe piaţa muncii.Cuprinderea tuturor persoanelor apte de munca în sistemul de educaţie si formare profesionala continua. .Reducerea ratei saraciei la un nivel comparabil cu media UE din acel an. UE si-a asumat obligaţii precise.Promovarea unor masuri active pentru scaderea numarului tinerilor sau  familiilor tinere care emigreaza definitiv. în termeni cantitativi si calitativi. .Elaborarea si punerea în aplicare a unei politici de imigrare corespunzatoare obiectivelor Strategiei demografice. . Saracia globala si sfidarile dezvoltarii durabile Uniunea Europeana si statele sale membre se afla printre principalele susţinatoare ale procesului de extindere a aplicarii principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global. . inclusiv a celor în vârsta de peste 50 ani. Pentru a asigura cresterea calitaţii vieţii cetaţenilor si persoanelor rezidente în România si pentru reducerea si inversarea declinului demografic.Asigurarea accesului tuturor cetaţenilor si rezidenţilor la servicii de sanatate. vor fi urmarite urmatoarele obiective orientative: . Obiectiv naţional: Apropierea semnificativa de nivelul mediu al celorlalte state membre ale UE în privinţa coeziunii sociale si calitaţii serviciilor sociale..Înscrierea pe o tendinţa sigura de diminuare a reducerii numarului populaţiei generale. a contribuţiei sale la ajutorul pentru dezvoltare si la îmbunataţirea guvernanţei internaţionale în materie de protecţie a mediului.

stabilirea prioritaţilor si modalitaţilor de acţiune. Atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului în contextul unei dezvoltari durabile reprezinta o responsabilitate comuna a tuturor partenerilor. Orizont 2013. cu ţinta intermediara de 0. Cu ocazia Consiliului European din iunie 2008. prin care se reitereaza angajamentul UE de a ramâne cel mai important donator la nivel mondial. Ministerul Afacerilor Externe este instituţia responsabila pentru 58 . a fost aprobata Agenda de Acţiune privind rolul UE ca partener global în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. România a devenit stat donator de asistenţa pentru dezvoltare.17% din VNB în 2010.33% în 2015. care vor trebui sa-si onoreze angajamentele. si alocarea în acest scop a circa 0. conform obligaţiilor de stat membru al UE. Uniunea Europeana si statele sale membre reprezinta cel mai mare donator din lume. Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE reînnoita (2006) reitereaza aceste angajamente de solidaritate internaţionala prin integrarea ariei problematice a dezvoltarii durabile la nivel global în Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC) a Uniunii Europene ca obiectiv al colaborarii multilaterale si bilaterale pentru sporirea eficienţei. Obiectiv general SDD/UE: Promovarea activa a dezvoltarii durabile la nivel global si asigurarea punerii de acord a politicilor interne si externe ale Uniunii Europene cu principiile dezvoltarii durabile si angajamentele sale în aceasta privinţa. Obiectiv naţional: Implementarea instrumentelor legislative si instituţionale aferente statutului României de ţara donatoare de asistenţa pentru dezvoltare. Odata cu aderarea la UE.Din punctul de vedere al volumului asistenţei oficiale pentru dezvoltare (ODA). precum si de a întreprinde toate demersurile pentru susţinerea realizarii Obiectivelor Mileniului. raspunderea principala revenind statelor în curs de dezvoltare.25% din venitul naţional brut (VNB) în 2013 si 0. cu o contribuţie de circa 60% din totalul alocaţiilor ODA pe plan internaţional. coerenţei si calitaţii ajutorului pentru dezvoltare în perioada urmatoare.

protecţia mediului). educaţia si formarea profesionala. lista statelor beneficiare putând fi extinsa si pentru state din Asia Centrala. dezvoltarea economica. sanatatea. România a adoptat Strategia Naţionala privind Politica Naţionala de Cooperare Internaţionala pentru Dezvoltare si Planul de Acţiune pentru aplicarea acestei Strategii printr-o Hotarâre de Guvern aprobata la 31 mai 2006. în contextul mai larg al contribuţiei la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. Cooperarea pentru dezvoltare este integrata în ansamblul politicii externe a României. Africa si America Latina) si sectoarele de direcţionare prioritara a asistenţei (buna guvernare. Balcanii de Vest si Caucazul de Sud. în sensul respectarii obligaţiilor asumate. Strategia stabileste prioritaţile geografice (Europa de Est. România poate acorda asistenţa statelor în curs de dezvoltare aflate pe lista Comitetului de Asistenţa pentru Dezvoltare al OCDE. cât si prin asocierea la politica si eforturile financiare ale UE în materie.coordonarea si gestionarea politicii naţionale de cooperare internaţionala pentru dezvoltare. în scopul consolidarii profilului 59 . întarirea capacitaţii instituţionale si coerenţei de acţiune la nivel naţional în sectorul guvernamental. dezvoltarea infrastructurii. ocuparea forţei de munca. În conformitate cu practica europeana. consolidarea instituţiilor democratice si statului de drept. Principalul obiectiv al politicii naţionale de cooperare internaţionala pentru dezvoltare îl reprezinta susţinerea eforturilor de reducere a saraciei în statele beneficiare de asistenţa. România s-a asociat angajamentelor asumate de UE în domeniul finanţarii pentru dezvoltare (Angajamentele Monterrey) si al cresterii eficacitaţii asistenţei pentru dezvoltare (ca semnatara a Declaraţiei de la Paris privind eficacitatea asistenţei). atât printr-o politica proprie. inclusiv al celor referitoare la sporirea substanţiala a volumului de asistenţa oficiala pentru dezvoltare. cresterea graduala a asistenţei bilaterale. În calitate de stat membru al UE. În acelasi timp. dar si în cel neguvernamental. Pentru anii urmatori se are în vedere sporirea bugetului alocat ODA.

Orizont 2020. sporirea bugetului alocat asistenţei oficiale pentru dezvoltare în vederea respectarii obligaţiilor asumate la nivel european si internaţional. România va continua sa acţioneze în sprijinul extinderii colaborarii transfrontaliere axate pe obiectivele dezvoltarii durabile în zona Marii Negre. De asemenea. alaturi de celelalte state membre ale Uniunii Europene. întarirea rolului si competenţelor Programului pentru Mediu al Naţiunilor Unite (UNEP) cu sediul la Nairobi si transformarea acestuia într-o agenţie specializata a ONU. ca vehicul principal al integrarii preocuparilor de conservare si folosire raţionala a resurselor naturale la nivel planetar.50% din venitul naţional brut. în corelare cu obiectivele complexe ale politicii maritime a Uniunii Europene si prin concretizarea iniţiativei comune cu Austria privind intensificarea cooperarii în bazinul dunarean. Obiectiv naţional: Conturarea domeniilor specifice de aplicare a expertizei si resurselor disponibile în România în slujba asistenţei pentru dezvoltare. în care a acumulat în procesul de aderare la UE o experienţa ce se poate dovedi utila statelor partenere. printre altele. crearea unei Agenţii Naţionale de implementare a politicii de cooperare pentru dezvoltare. în efortul general de îndeplinire a obiectivelor dezvoltarii durabile. Pe plan regional. în special în domeniul economic. În scopul consolidarii profilului internaţional de donator al României vor fi avute în vedere. si prin implementarea Convenţiei de la Bucuresti privind protecţia Marii Negre împotriva poluarii (1992). si 60 . Vor fi întreprinse acţiuni de constientizare a cetaţenilor asupra importanţei implicarii României în programele de asistenţa pentru implementarea principiilor si practicilor dezvoltarii durabile la nivel global. si alocarea în acest scop a circa 0. România va susţine.României ca ţara donatoare în stransa colaborare si coordonare cu ceilalţi donatori internaţionali. nu numai ca o obligaţie morala de solidaritate internaţionala. România va continua sa acorde asistenţa în acele domenii prioritare. menţionate în Strategia Naţionala. prin utilizarea raţionala si eficienta a fondurilor puse la dispoziţie de guvernul român si de alţi parteneri europeni si internaţionali. ci si ca o modalitate concreta de promovare a intereselor naţionale ale României.

punând accentul pe obţinerea de rezultate si responsabilizarea în dublu sens. armonizarea procedurilor cu cele ale statelor partenere. creaţiei contemporane si diversitaţii culturale ca premisa a coeziunii si solidaritaţii europene este menţionata în mod expres în 61 . în vederea obţinerii de catre România a statutului de membru al Comitetului de Asistenţa pentru Dezvoltare. cu respectarea principiilor de baza înscrise în Declaraţia de la Paris privind eficacitatea asistenţei. alinierea asistenţei la necesitaţile lor reale. Orizont 2030. întreprinderii unor analize si misiuni comune ale donatorilor si utilizarii eficiente a mecanismelor de cofinanţare. Se vor întreprinde demersuri pentru alinierea la cerinţele OCDE. Dimensiunea culturala a dezvoltarii durabile Pastrarea patrimoniului cultural. va urmari alinierea la politicile UE pe linia cooperarii pentru dezvoltare si va susţine demersurile comune ale UE în domeniu. România va urmari dezvoltarea simţului de proprietate (ownership) al statelor partenere asupra procesului de dezvoltare. prin eforturi în direcţia programarii multianuale comune bazate pe strategiile de reducere a saraciei. În sensul Declaraţiei de la Paris privind Eficacitatea Asistenţei (2005). Va continua promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative. România va promova o mai buna coordonare si complementaritate între donatori. si se va promova coordonarea si complementaritatea între donatori. crearii unor mecanisme comune de implementare. inclusiv din punctul de vedere al alocarilor bugetare ca procent din venitul naţional brut. Obiectiv naţional: Alinierea completa a României la politicile Uniunii Europene în domeniul cooperarii pentru dezvoltare.promovarea expertizei dobândite de România ca stat donator în domeniile în care România deţine avantaje comparative. România va spori în continuare bugetul alocat în scopurile asistenţei oficiale pentru dezvoltare.

realizarea unui echilibru raţional între libertatea de acces si combaterea pirateriei digitale. Dezvoltarea durabila ca obiectiv strategic fundamental presupune încetaţenirea unor practici si instrumente libere si diverse de acces la educaţie si cunoastere. principiile dezvoltarii durabile se aplica în egala masura patrimoniului cultural ca si capitalului natural. mobile si imateriale. Orizont 2013. masuri suplimentare pentru protecţia proprietaţii intelectuale.1% din totalul locurilor de munca în UE. promovarea unui cadru fiscal favorabil industriilor culturale. congruent cu reglementarile si practicile existente în cadrul UE. devine astfel irecuperabila si ireversibila. fiind vorba de resurse mostenite de care trebuie sa beneficieze si generaţiile urmatoare. eventuala lor irosire. În esenţa. precum si într-o serie de convenţii multilaterale adoptate sub egida UNESCO sau a Consiliului Europei. Întrucât avem de-a face cu resurse neregenerabile. Se subliniaza. reprezentând 3. generând iniţiative importante cum ar fi introducerea unei sigle a patrimoniului european. depasind astfel statutul de simpli consumatori de divertisment. 62 .Strategia pentru Dezvoltare Durabila a UE si se regaseste în principalele documente politice ale Uniunii Europene. la tezaurul cultural al propriei naţiuni si al umanitaţii în ansamblu. la toate resursele care pot dezvolta creativitatea si spiritul novator. valoarea intrinseca si perena a diversitaţii si creativitaţii culturale si se recomanda prudenţa în aplicarea mecanica a logicii strict economice la domeniul cultural. inclusiv în Tratatul de la Lisabona. Tema protecţiei si valorificarii bunurilor culturale (imobile. implementarea primei faze a planurilor de masuri pentru inventarierea. de asemenea. inclusiv pentru creaţiile online. Importanţa dimensiunii culturale la nivelul Uniunii Europene este evidenţiata de faptul ca în domeniul creaţiei si serviciilor culturale lucreaza aproximativ 6 milioane de cetaţeni europeni. din ignoranţa sau neglijenţa. peisajele culturale) revine frecvent în dezbaterile Parlamentului European. Este vorba de asigurarea sansei pentru toţi indivizii de a deveni producatori de cultura. Obiectiv naţional: Crearea si menţinerea unui cadru legislativ si instituţional coerent.

Proiectul de Strategie în domeniul Patrimoniului Cultural Naţional 2008-2013. centre de cultura).protejarea si valorificarea patrimoniului cultural naţional si racordarea lui deplina la spaţiul european si universal al valorilor culturale. asa cum sunt fundamentate la nivelul Uniunii Europene. Prioritaţile generale identificate în aceasta Strategie sunt: realizarea inventarului si a codului patrimoniului cultural naţional precum si a unui sistem informaţional operativ si eficient care sa conecteze. cresterea accesului tuturor categoriilor de populaţie. îmbunataţirea administraţiei în sectorul patrimoniului cultural. ordine ale ministrului Culturii si Cultelor) si se realizeaza. organizaţiile neguvernamentale si universitaţi. în condiţii de transparenţa. si stabileste ca principii generale: participarea cetaţenilor. defineste patrimoniul naţional ca un ansamblu de resurse mostenite. Strategia evoca drepturile culturale de baza. (a) În domeniul conservarii si valorificarii patrimoniului cultural naţional obiectivele stabilite se concentreaza pe urmatoarele domenii de intervenţie: 63 . Activitaţile privind patrimoniul cultural naţional sunt în prezent reglementate de un numar de 43 de acte normative (legi. autoritaţile publice locale. autoritaţile centrale si locale. credinţelor. din toate zonele si mediile sociale. muzee. la informaţie si cultura si îmbunataţirea statutului social si economic al creatorului si artistului. elaborat în februarie 2008. ordonanţe sau hotarâri ale Guvernului. sub coordonarea Ministerului de resort. care reprezinta marturia si expresia valorilor. de catre ministerele de linie si agenţiile relevante. identificate ca atare indiferent de regimul de proprietate. instituţiile specializate si formaţiunile societaţii civile cu atribuţii sau interese în domeniu. în colaborare cu asociaţii profesionale. serviciile deconcentrate sau subordonate MCC (institute de cercetare. instituţii de arta. cunostinţelor si tradiţiilor aflate în continua evoluţie si cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea dintre factorii umani si naturali de-a lungul timpului. dezvoltarea resurselor culturale si folosirea durabila a resurselor patrimoniului. inclusiv cele pentru ratificarea unor convenţii europene sau internaţionale în materie.

monumente de arhitectura populara. precum si complexe paleolitice.1 Patrimoniul imobil (monumente arheologice si arhitecturale incluzând cetaţi. stabilizarea legislaţiei secundare si descentralizarea mecanismelor de avizare cu implicarea specialistilor calificaţi în domeniul protejarii si restaurarii monumentelor. biserici fortificate. descentralizarea deciziei în domeniul punerii în valoare a bunurilor culturale imobile. ansamblurilor si siturilor istorice. palate. ecologilor. • Acordarea unei prioritaţi majore formarii profesionale a specialistilor în toate profesiile necesare. • Dezvoltarea unor planuri integrate de protejare a patrimoniului cultural si natural cu participarea directa a specialistilor din domeniile planificarii teritoriului. cu accent pe cele care prezinta posibilitaţi rapide de atragere a publicului si de amortizare a cheltuielilor. conservarii si restaurarii monumentelor. • Asigurarea unui mecanism pentru dezvoltarea durabila a zonelor protejate pe baza conservarii integrate a patrimoniului cultural imobil. • Stabilirea prioritaţilor si esalonarea multi-anuala a finanţarii în privinţa lucrarilor de restaurare. fortificaţii dacice. fortificaţii si asezari din prima epoca a fierului. punere în valoare si revitalizarea monumentelor. de la cele de cercetare si evidenţa pâna la cele de întreţinere fizica a monumentelor restaurate si revitalizate prin revizuirea sistemului de formare postuniversitara. urbanismului. 64 . biserici din lemn. cule. neolitice si eneolitice. muzee etnografice în aer liber. biserici si ansambluri manastiresti. stagii în strainatate si perfecţionare continua. rezervaţii arheologice): • Menţinerea unui cadru legislativ coerent prin eliminarea excesului de reglementare si corelarea cu obiectivele planificarii spaţiale.. orase antice. industriei turismului. • Responsabilizarea si constientizarea unor paliere sociale diverse asupra rolului patrimoniului cultural imobil în pastrarea identitaţii naţionale si locale si în realizarea coeziunii sociale. monumente medievale. asezari si necropole din epoca bronzului. castele. cladiri civile urbane. conace. arhitectura industriala. edificii. curţi domnesti. arhitecţilor peisagisti. sociologilor etc. biserici rupestre.

• Asigurarea accesului larg al publicului la muzee si colecţii prin acţiuni promoţionale adecvate si anunţarea planurilor expoziţionale cu cel puţin doi ani înainte. • Revizuirea unor prevederi ale legislaţiei financiare pentru a stimula utilizarea unor surse suplimentare de finanţare în vederea protejarii monumentelor istorice si cresterii independenţei faţa de subvenţiile bugetare. 65 . • Completarea inventarului de patrimoniu imobil prin identificarea valorilor culturale neclasate. amplasarea facilitaţilor turistice astfel încât sa nu impieteze asupra integritaţii monumentelor si zonelor de protecţie. specializate): • Perfecţionarea cadrului legislativ si normativ în materie.2008 (RPSEE)”. colecţii cu specific de arta. • Dezvoltarea unor programe comune cu parteneri din UE si alte state pentru protejarea patrimoniului cultural imobil si a peisajelor. utilizarea experienţei si lecţiilor învaţate din programele ”Sibiu – capitala culturala a Europei” (2007) si „Programul Regional pentru Patrimoniul Cultural si Natural din Sud-estul Europei 2003. arheologie si istorie.). retrasarea reţelei de artere de circulaţie si acces cu salvgardarea peisajului autentic. cu ordine de prioritaţi.• Menţinerea monumentelor înscrise în lista patrimoniului mondial într-un stadiu optim de conservare prin masuri de consolidare în cazul riscului unor degradari iminente. construcţii din secolul XX etc. stiinţa si istorie. balneare. 2 Patrimoniul mobil (muzee. mai ales în zonele de graniţa. • Introducerea unor module speciale la nivel universitar si post-universitar pentru pregatirea si formarea continua a specialistilor muzeografi si în management si marketing cultural. corectarea erorilor si includerea de noi categorii de situri protejate (industriale. inclusiv la nivelul autoritaţilor locale în cadrul euroregiunilor. • Menţinerea în stare optima a exponatelor si stabilirea unor programe clare. etnografie si antropologie. realizarea de masuri promoţionale. arhive. pentru lucrarile necesare de întreţinere si restaurare.

• Asigurarea protecţiei legale a proprietaţii intelectuale a comunitaţilor asupra formelor de expresie tradiţionale create înlauntrul lor si care le exprima identitatea spirituala. • Includerea muzeelor si colecţiilor în ansambluri culturale care sa constituie poli de atracţie pentru vizitatori si dezvoltarea infrastructurii aferente. artizanat tradiţional): • Identificarea. • Transmiterea în forme autentice a conţinuturilor specifice prin sistemul de educaţie formala si informala si prin mijloacele de informare în masa. precum si a artizanilor si creatorilor populari. 66 . stabilirea procedurilor de acreditare sau autorizare a formatorilor si de emitere a certificatelor de calificare. ritualuri si evenimente festive. materialelor si formelor de expresie tradiţionale pentru prezervarea autenticitaţii si stimularea creativitaţii si inovarii. datini. inventarierea si actualizarea permanenta a diverselor elemente ale patrimoniului imaterial cu participarea specialistilor. practici sociale. documentarea. • Adoptarea unor masuri suplimentare pentru asigurarea integritaţii si securitaţii fizice a bunurilor culturale muzeale împotriva furtului. comunitaţilor si organizaţiilor societaţii civile. • Dezvoltarea substanţiala a schimburilor de expoziţii cu muzeele din ţarile Uniunii Europene si din alte state si efectuarea unor proiecte comune de cercetare. cunostinţe si practici legate de natura si univers. • Implementarea unor programe speciale de formare a artizanilor si creatorilor populari în vederea însusirii tehnicilor. • Prezervarea. cercetarea. distrugerii sau deteriorarii si altor factori de risc naturali sau antropici.• Diversificarea sferei de activitaţi a asezamintelor muzeale pentru a prelua unele dintre atribuţiile unui centru cultural în calitate de mediator cultural si furnizor de servicii culturale. promovarea si punerea în valoare a patrimoniului prin programe la nivel naţional si regional si susţinerea din resurse publice a proiectelor si iniţiativelor în acest domeniu. artele vizuale si ale spectacolului. 3 Patrimoniul imaterial si etnografic (tradiţii si expresii orale având limba drept vector principal.

regional si local. Cinematografie. implicit. inclusiv prin susţinerea proiectelor care vizeaza organizarea de turnee si micro-stagiuni în zonele unde nu exista colective artistice permanente. • Stimularea comunicarii inter-culturale prin organizarea schimburilor de turnee artistice si sprijinirea participarii artistilor români la evenimente internaţionale. modernizarea incintelor si a serviciilor oferite. • Îmbunataţirea calitaţii prestaţiei bibliotecarilor si a capacitaţii lor de a iniţia programe culturale complexe. (b) În domeniul creaţiei contemporane si diversitaţii culturale Planul Naţional Unic de Dezvoltare 2007-2013. cultivarea trasaturilor distinctive ale artelor spectacolului din diferite zone si comunitaţi. electronic si multimedia. 2 Lectura publica si biblioteci: • Actualizarea si completarea colecţiilor de biblioteca. inclusiv pentru prezervarea memoriei colective a comunitaţilor locale. susţinerea mobilitaţii profesionale si a circulaţiei artistilor. • Asigurarea adresabilitaţii ofertei si. concursuri de creaţie si de interpretare la nivel naţional.• Proiectarea unei reţele multifuncţionale la nivel naţional si local (muzee etnografice. organizarea de festivaluri. stabileste o serie de obiective strategice si direcţii de acţiune: 1 Artele spectacolului: • Diversificarea tipurilor de oferta si a formelor de expresie artistica. secţiunea Cultura. 67 . Culte. ansambluri folclorice. scoli populare de arta. • Redefinirea rostului bibliotecilor publice prin conectarea lor la societatea informatica si tehnologica. • Consolidarea si diversificarea structurilor instituţionale prin continuarea descentralizarii administrative si financiare. • Stimularea creaţiei si promovarea artelor interpretative. dezvoltarea infrastructurii instituţiilor de spectacol si dotarea lor cu echipamente moderne. cresterea audienţelor. asumarea rolului de „mediateca” prin îmbogaţirea colecţiilor oferite cu noi tipuri de materiale în format video. asociaţii voluntare) care sa potenţeze capacitaţile creative si iniţiativele de valorizare si reinserţie a patrimoniului imaterial în coordonatele vieţii comunitare. gale.

inclusiv prin sisteme de marcare a operelor produse. • Protecţia drepturilor de autor si sprijinirea organizarii de asociaţii profesionale sau sindicale ale liber-profesionistilor pentru asigurarea securitaţii lor sociale. • Sporirea interesului publicului pentru artele vizuale prin cresterea numarului si diversificarea funcţionalitaţilor spaţiilor de expunere. litografia. inclusiv prin comenzi si achiziţii din fonduri publice. 5 Asezaminte culturale (case de cultura. tapiseria. centre zonale pentru educaţia adulţilor. design. pictura. identificarea si utilizarea unor surse suplimentare de finanţare. formaţii artistice si ansambluri profesioniste. camine culturale. universitaţi populare. arta fotografica si procedeele asimilate): • Stimularea potenţialului creativ prin consultarea si implicarea directa a artistilor în elaborarea politicilor si reglementarilor care privesc activitatea acestora. atât în formate clasice cât si în forme digitale sau virtuale. desen. • Îmbunataţirea statutului social si economic al creatorului si artistului. combaterea pirateriei si contrafacerilor. plastica sticlei si a metalului. siguranţei muncii si ocuparii. • Facilitarea accesului la produsele culturale.3 Artele vizuale (sculptura. gravura. scenografia. scoli populare de arte si meserii. Centrul Naţional pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale si filialele sale judeţene): 68 . ceramica. centre de cultura. revizuirea mecanismelor de acordare a ajutoarelor de stat. sprijinirea formarii pieţei specifice si desfasurarea unor programe de „educaţie pentru arta” în cadrul învaţamântului formal si informal. • Promovarea unor mecanisme eficace de protejare a proprietaţii intelectuale. arta monumentala. 4 Industriile culturale: • Cresterea rentabilitaţii si competitivitaţii industriilor culturale românesti pe piaţa UE si internaţionala prin susţinerea întreprinderilor mici si mijlocii în domeniu. alte forme de arta aplicata. inclusiv prin încurajarea parteneriatelor publicprivat.

• Asigurarea coerenţei sistemului la nivelul fiecarei comunitaţi prin fructificarea sinergiilor între actorii locali si evitarea paralelismelor. • Redefinirea si completarea funcţiilor tradiţionale ale asezamintelor. crearea unor centre de resurse si asistenţa pentru elaborarea de programe si proiecte si accesarea unor surse suplimentare de finanţare. cresterea responsabilitaţii autoritaţilor locale pentru buna funcţionare a asezamintelor. CURS 7 POLUAREA. dotarea lor cu echipament modern. • Reabilitarea si dezvoltarea infrastructurii asezamintelor. DEGRADAREA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI 69 . Stabilirea obiectivelor naţionale pentru aceste orizonturi de timp nu apare posibila întrucât documentele si studiile elaborate pâna în prezent nu permit identificarea unor prioritaţi de perspectiva în domeniu. Orizonturi 2020 si 2030.

în mod inevitabil. efectele se resimt departe de locul declanşării fenomenului. aşa cum emisiile sporite de gaze de seră din ţările industrializate stârnesc îngrijorări cu privire la creşterea nivelului apei în sudul Pacificului. lăsându-şi. 70 . ceea ce constituie o suprafaţă mai mare decât Venezuela. iar în Asia de 70%. În jur de 80% din poluarea marină este cauzată de surse de pe uscat.Majoritatea activităţilor economice necesită folosirea resurselor naturale. 4% din păduri. Deşertificarea afectează aproape un sfert din suprafaţa totală a uscatului şi în jur de 70% din regiunile aride ale lumii se confruntă cu degradări intensificate. Impactul degradării mediului nu se face întotdeauna simţit imediat. În total. din 100 de ţări. astfel încât ecosistemele degradate sunt o sursă majoră a sărăciei. în general. Peste un sfert din apele cu peşte ale lumii sunt utilizate în mod excesiv şi jumătate sunt exploatate la capacitate maximă. În ultimul deceniu. a foametei şi a bolilor din toată lumea. Cauzată. ecosistemele montane sunt puse în pericol de topirea gheţarilor. peste 90% din apele reziduale şi 70% din deşeurile industriale sunt deversate fără a fi tratate. iar apele poluate nu mai pot asigura apă potabilă. Jumătate din ecosistemele de coastă ale lumii au fost degradate de factorul antropic. Pescuitul asigură în mod direct şi indirect existenţa a 400 de milioane de oameni. în ultimul deceniu. 94 milioane de hectare de pădure. proporţia este de 80%. de păşunat şi de folosirea excesivă a solului sărăcăcios şi strâns legată de sărăcia rurală şi de foamete. ca atunci când tăierea copacilor în zonele de munte duce la inundaţii în aval. Munţii asigură apă dulce pentru jumatăte din populaţia lumii. Adeseori. de defrişări şi de practicile agricole necorespunzătoare. Pe de altă parte. Oceanele au mai puţin peşte. Folosirea în exces a resurselor naturale a dus la situaţia în care multe ecosisteme nu se mai pot reface sau susţine şi cei care pierd sunt tot oamenii care se bazează pe ele. Cea mai mare rată de despădurire se înregistrează în ţările în curs de dezvoltare din zonele tropicale. În ţările în curs de dezvoltare. în total. terenurile agricole şi-au pierdut stratul superior şi dau o recoltă redusă. deşertificarea ameninţă existenţa a peste un miliard de oameni. a dezastrelor naturale. unde s-au pierdut. lumea a pierdut. În Europa. amprenta asupra ecosistemele terestre.

Nivelul mării a crescut cu 10 . cauzând strămutarea a zeci de milioane de oameni şi. O treime din bioxidul de carbon generat de activităţile umane în prezent va rămâne în atmosferă încă 100 de ani de acum înainte. Aceasta a constatat că aproximativ 46 de milioane de oameni suferă.5% în Bangladesh şi până la 80% în Insulele Marshall. Pe de altă parte. iar suprafaţa şi grosimea gheţii din Marea Arctică scade vara. Concentraţia atmosferică de bioxid de carbon. degradarea ecosistemelor este adesea rezultatul utilizării în exces a resurselor naturale şi a generării de mari cantităţi de deşeuri. 17. Încă 5000 de specii sunt în pericol. majoritatea din cauza pierderii sau degradării habitatelor. o ridicare a nivelului mării cu un metru ar spori acest număr la 118 milioane. de la un nivel pre-industrial de aproximativ 270 de părţi la milion.0 % în Egipt. dat fiind că oamenii şi naţiunile sărace trebuie să pună nevoile imediate de supravieţuire înaintea prezervării resurselor pe termen lung. Dacă nu se iau măsuri. pe insulele mici. Recifele de corali sunt un element esenţial din lanţul trofic al oceanelor. 71 .75% din apele cu peşte ale lumii necesită măsuri imediate de stopare sau reducere a pescuitului. Aproape un sfert din recifele de corali din lume au fost distruse complet şi 20 până la 30% dintre acestea sunt în pericol de a fi distruse în următorii 10 ani. Peste 11000 de specii sunt înregistrate ca fiind pe cale de dispariţie şi mai mult de 800 de specii au dispărut deja. 6% în Olanda. se estimează că pierderile de teren vor varia între 1. în cazul în care nu se iau măsuri majore de protejare a lor.20 cm din 1900. a crescut la peste 360 de părţi la milion. arată că insulele mici şi zonele deltaice sunt cele mai vulnerabile în faţa unei ridicări a nivelului mării cu un metru. O creştere a nivelului mării cu 50 cm va mări acest număr la aproape 92 de milioane. conform Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbările Climatice (IPCC). din cauza inundaţiilor cauzate de furtuni. în ţările bogate. degradarea mediului este cauzată de sărăcie. majoritatea gheţarilor non-polari se retrag. eliminând naţiuni întregi. din 2001. în cazul statelor situate la altitudini scăzute. principalul gaz de seră. în fiecare an. cum ar fi construirea de diguri marine. pentru a asigura rezerva de peşte pe viitor. Pe de o parte. Ultima evaluare a IPCC.

de exemplu – în loc să le vâneze. la distrugerea stratului de ozon – include sancţiuni comerciale în cazul nerespectării prevederilor acestuia şi a înfiinţat un fond pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să oprească folosirea clorofluorocarburilor (CFC). nu doar simple acorduri. dezvoltarea unor surse mai bune de energie va ajuta la prezervarea pădurilor. la 156000 tone în 1998. Administrarea mai bună a pământului produce o rezervă stabilă de hrană. Sunt necesare reglementări corespunzătoare pentru prevenirea pescuitului în exces şi a despăduririi şi este necesară o cooperare internaţională pentru limitarea efectelor schimbărilor climaterice. se înţelege alterarea caracteristicilor fizice. Protejarea ecosistemelor este esenţială pentru dezvoltarea durabilă şi necesită acţiuni clare. S-au negociat o mulţime de acorduri multilaterale pentru protecţia ecosistemelor. Consumul total de CFC a scăzut de la 1. principala substanţă ce distruge stratul de ozon. dar implementarea şi punerea lor în vigoare a fost limitată.Lupta împotriva sărăciei şi lupta pentru protejarea mediului merg mână în mână. chimice şi biologice ale apei. în special în zonele rurale din ţările în curs de dezvoltare. produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte 72 . Spre deosebire de acesta. majoritatea acordurilor sau convenţiilor de mediu nu au mecanisme sau fonduri pentru punerea în aplicare. în special datorită implementării Protocolului de la Montreal. În special în ţările sărace trebuie găsite modalităţi de stimulare a oamenilor pentru protejarea resurselor naturale.1 milioane tone în 1986. Aceştia trebuie să beneficieze de protejarea speciilor ameninţate – prin turism. Dat fiind că peste jumătate din lemnul tăiat în Africa se foloseşte pentru foc. Prin poluarea apei. Unul dintre cele mai de succes acorduri de protecţie a mediului – Protocolul de la Montreal referitor. Poluarea apei Apa este un factor important în echilibrele ecologice. iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei.

cu litosfera. imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei. Poluarea primară apare. reziduurilor. pe patul acesteia. Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. de exemplu. apelor meteorice. în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate. Principalele materii poluante şi efectele acestora 73 .de a interveni alterarea. de exemplu. colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor. de unde sunt. Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. de exemplu. Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera. Poluarea accidentală apare. Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. transportate în aval de curentul de apă . prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum. Poluarea secundară apare. când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare. Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie. evacuate într-un receptor. nămolurilor. apoi. Poluarea necontrolată (neorganizată ) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel. ca urmare a dereglării unor procese industriale. Se mai poate vorbi şi despre poluare primară şi secundară. când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta. când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare. navigaţiei etc.

şi procesele de autoepurare. Substanţele poluante pot fi clasificate. Dintre acestea se menţionează. agrement etc. autoepurarea. cât şi după moarte. de origine naturală sau artificială. pot distruge. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinităţii apelor. Prin bioacumulare. iar unele dintre ele pot provoca creşterea durităţii. . organice sau anorganice. uleiul. Prejudiciile aduse mediului de substanţele poluante pot fi grupate în două mari categorii: prejudicii asupra sănătăţii publice şi prejudicii aduse unor folosinţe (industriale. spuma datorată detergenţilor. metalele grele (Pb. se depun pe patul emisarului. produc prejudicii emisarului. deci. în acelaşi timp. . în scurt. produsele petrolifere. sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate industriale. determină formarea unor gaze urât mirositoare. Cu . sulfaţii etc.Substanţele poluante introduse în ape. . Sărurile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. în primul rând. consumă oxigenul din apă dacă materiile sunt de origine organică. Astfel. reprezintă poluantul principal pentru apă. ele dau apei un gust şi miros neplăcut. cum ar fi ţiţeiul. se depun pe diferite instalaţii. Aceste materii organice sau anorganice. după natura lor şi după prejudiciile aduse. inhibând.substanţele toxice nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot ajunge în organismul uman. împiedică absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi. irigaţii. producând un impact important asupra apelor de suprafaţă şi subterane.. metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice. 74 . timp flora şi fauna receptorului.substanţele anorganice.). piscicole. câteodată chiar în concentraţii foarte mici. sunt numeroase. Substanţele în suspensie plutitoare. clorurile. în următoarele categorii: . Zn . Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor cu apă potabilă şi industrială irigaţiilor etc. fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor de răcire. Cr). în suspensie sau dizolvate. colmatează filtrele.materialele în suspensie. sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică. Substanţele organice de origine naturală (vegetală şi animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare. provocând îmbolnăviri. din surse naturale şi artificiale.substanţele organice. navigaţie etc. formând bancuri care pot împiedica navigaţia.

aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică dezvoltarea florei şi a faunei acvatice.substanţele radioactive. caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii. la degradarea construcţiilor hidrotehnice. râuri.coloranţii.microorganismele de orice fel. cât şi de modul cum acestea acţionează din exteriorul sau din interiorul organismului. izvoare etc. Evacuarea apelor uzate radioactive în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite. împiedică folosirea apei în agrement. aceleaşi pentru cele două mari categori. irigaţii. radionuclizii. alimentări cu apă etc. Impurificarea apelor de suprafaţă sau subterane este favorizată de următoarele elemente : 75 . sursele interne fiind cele mai periculoase. Datorită creşterii temperaturii apelor. a vaselor şi instalaţiilor necesare navigaţiei. Principalele surse de poluare a apelor Sursele de poluare sunt. viaţa organismelor acvatice devenind. ajunse în apa receptorilor. tăbăcării etc. dificilă. în general. datorită acţiunii radiaţiilor asupra organismelor vii. .) şi apele subterane (straturi acvifere. industria de prelucrare a unor produse vegetale. abatoare. hârtie. Microorganismele provenite de la tăbăcării.) . astfel. fie că se dezvoltă necorespunzător. împiedică absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de fotosinteză. evacuate cu apele uzate. Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor depind atât de concentraţiile radionuclizilor. conduc la distrugerea florei şi a faunei acvatice.substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată. .energia calorică. scade concentraţia de oxigen dizolvat. proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile. sunt puternic vătămătoare. lacuri etc.. producând infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat. fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. de receptori: apele de suprafaţă (fluvii. . radioizotopii şi izotopii radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substanţe toxice. .

. • apa e un mediu propice pentru realizarea a numeroase reacţii fizico-chimice (ca.surse de poluare accidentale. sursele de poluare pot fi împărţite în: • surse de poluare naturale. .impurificări produse în secţiunea de captare. ceea ce face ca ea să antreneze în curgerea sa diferite substanţe impurificatoare. datorate activităţii omului. sedimentarea suspensiilor etc.impurificări produse de infiltraţiile de la suprafaţa solului a tuturor categoriilor de ape care produc în acelaşi timp şi impurificarea surselor de suprafaţă. evacuări de la industrii sau crescătorii de animale etc. După acţiunea lor în timp.• starea lichidă a apei la variaţii mari de temperatură. Surse naturale de poluare 76 .. dizolvarea unor substanţe naturale sau artificiale.). Referitor la apele subterane. de exemplu. produse ca urmare a unor lucrări miniere sau foraje.surse de poluare nepermanente.impurificări cu ape saline. • surse de poluare artificiale. care produc murdărirea în urma evacuării unor substanţe în ape prin intermediul unor instalaţii destinate acestui scop. gaze sau hidrocarburi. • apa este unul din factorii indispensabili vieţii pe pământ. din cauza nerespectării zonei de protecţie sanitară sau a condiţiilor de execuţie. sursele de impurificare provin din: . După modul de generare a poluării. • faptul că în natură apa se găseşte sub forme diferite (inclusiv gaze şi vapori) îi măreşte sensibil domeniul de aplicare. Sursele de poluare se pot împărţi în două categorii distincte: surse organizate. . pot fi subdivizate în ape uzate şi depozite de deşeuri. surse neorganizate. sursele de poluare pot fi: . care. . care produc murdărirea prin pătrunderea necontrolată a unor substanţe în ape. la rândul lor.surse de poluare permanente. a. cum ar fi canalizări.

în urma unor erupţii sau a altor activităţi vulcanice.vegetaţia acvatică. oarecum. termenul de poluare este.trecerea apelor de suprafaţă prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoacă impurificări prin particulele solide antrenate. surse cu caracter permanent. care fac apele respective improprii folosirii. rare. Un caz deosebit îl reprezintă rocile radioactive. Sursele naturale de poluare accidentală sunt.vegetaţia de pe maluri produce şi ea o impurificare. Surse artificiale de poluare 77 . cum sunt cele din marne şi argilă. ele datorându-se. a deschiderii unor carsturi. atât prin căderea frunzelor. b. . în cea mai mare parte a lor. în funcţie de perioadele de vegetaţie. modificări importante ale caracteristicilor calitative ale apelor. Cu toate că. a deschiderii unor noi căi de circulaţie a apei subterane prin spălarea unor falii etc. . în special dacă solurile sunt compuse din particule fine. în apele de suprafaţă sau în straturile acvifere.trecerea apelor prin zone cu roci solubile (zăcăminte de sare. unor fenomene cu caracter geologic. conduce la fenomene de impurificare variabile în timp. în cantităţi mari. în legătură cu aceste surse. influenţând negativ folosirea lor. Dintre impurificările de acest tip se poate cita pătrunderea unor ape puternic mineralizate în straturile subterane sau în apele de suprafaţă.Sursele naturale de poluare a apelor sunt. . care conduce la o impurificare a apelor. în special. în general. Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire şi descompunere. în special în perioade de ape mici sau sub pod de gheaţă . nepotrivit. fixă sau flotantă. de sulfaţi) constituie principala cauză de pătrundere a unor săruri. în special în apele cu viteză mică de scurgere şi în lacuri. Ele provoacă. care pot duce la contaminarea unor ape de suprafaţă sau subterane. Principalele condiţii în care se produce poluarea naturală a apelor sunt : . el trebuie considerat în sensul pătrunderii în apele naturale a unor cantităţi de substanţe străine. care se menţin mult timp în suspensie. cât şi prin căderea plantelor întregi. adesea.

Aceste ape de precipitaţii care vin în contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate. în staţii de epurare proprii industriilor respective. care.ape uzate meteorice. rezultate din apele folosite în procesul tehnologic industrial. tratate separat. . în principiu. care conţin ca poluant principal substanţele radioactive rezultate de la prelucrarea. ele fiind. Numărul de poluanţi pentru o anumită industrie este. prejudiciind întreg mediul înconjurător. caracteristici asemănătoare substanţelor chimice sau fizice utilizate în procesul tehnologic. igienico-sanitare şi socialadministrative ale diferitelor feluri de unităţi industriale mici. Ape uzate Principala sursă de poluare permanentă o constituie apele uzate reintroduse în receptori după utilizarea apei în diverse domenii. . Indiferent de provenienţa lor. pesticide. în momentul ajungerii în receptor. o apă industrială uzată având. . După provenienţa lor. de cele mai multe ori. spală din atmosferă poluanţii existenţi în aceasta. poluanţii principali fiind substanţele organice în cantitate mare şi materialele în suspensie.ape uzate orăşeneşti. precum şi a nevoilor gospodăreşti. provenite din satisfacerea nevoilor gospodăreşti de apă ale centrelor populate. 78 . în timp ce apele uzate rezultate de la fabricile de zahăr conţin atât substanţe în suspensie. restrâns. care reprezintă un amestec de ape menajere şi industriale. antrenează atât ape uzate de diferte tipuri. pot conţine un număr mare de poluanţi. cât şi deşeuri.ape uzate industriale. îngrăşăminte chimice. caracteristicile apelor uzate orăşeneşti. în general. substanţele radioactive pot ajunge în apă. . sau al unor centre populate. în procesul scurgerii. De exemplu. cât şi substanţe organice. apele uzate provenite de la minele de cărbuni au drept caracteristică principală conţinutul în substanţe în suspensie. înainte de a ajunge pe sol. astfel încât. transportul şi utilizarea acestora.ape uzate de la ferme de animale şi păsări care au.A.ape uzate radioactive. aer şi sol pe multiple căi. de obicei. există următoarele categorii de ape uzate: .

Deosebit de grave pot fi cazurile de impurificare provocată de haldele de deşeuri amplasate în albiile majore ale cursurilor de apă şi antrenate de viiturile acestora. în special cenuşa de la termocentralele care ard cărbuni. energia calorică. Impurificarea provenită de la aceste depozite poate fi produsă prin antrenarea directă a reziduurilor în apele curgătoare de către precipitaţii sau de către apele care se scurg. lubrifianţi etc. steril de la preparaţiile miniere. Depozite de deşeuri sau reziduuri solide O sursă importantă de impurificare a apelor o constituie depozitele de deşeuri sau de diferite reziduuri solide. Mai pot fi amintite şi surse de poluare accidentală. un singur poluant. campinguri. pot fi încadrate în aceeaşi categorie de surse de impurificare depozitele de nămoluri provenite de la fabricile de zahăr. . Clasificarea apelor după utilizări Luându-se în considerare toate utilizările. pierderi de combustibil. aşezate pe sol. rumeguş şi deşeuri lemnoase de la fabricile de cherestea etc. Cele mai răspândite depozite de acest fel sunt cele de gunoaie orăşeneşti şi de deşeuri solide industriale. diverse zguri metalurgice. în sol. care conţin. legate de probleme de risc industrial. B. a cărei provenienţă a fost menţionată anterior.apele uzate provenite de la navele maritime sau fluviale. conţin impurităţi deosebit de nocive. dar ele sunt. de obicei.ape uzate provenite de la zone de agrement. De asemenea. de produse clorosodice sau de la alte industrii chimice. în halde neraţional amplasate şi organizate. clasificarea apelor de suprafaţă se face în mai multe categorii : 79 . cum ar fi: reziduuri lichide şi solide. prin infiltraţie.ape uzate calde. sub cerul liber. care sunt asemănătoare cu apele uzate orăşeneşti. terenuri de sport. .. în marea lor majoritate. precum şi cele de la staţiile de epurare a apelor uzate.

în majoritate copii. sau 18% din populaţia globului. microbiologici şi de eutrofizare.4 miliarde persoane nu au acces la servicii de salubritate. excluşi din sistemul de alimentare cu apă. este la îndemâna oricui. apa potabilă este subvenţionată masiv în folosul persoanelor influente conectate la reţea. Lipsa apei potabile se datorează atât lipsei investiţiilor în sistemele hidrografice. în timp ce săracii. • categoria a II-a – ape care servesc salubrizarea localităţilor. ape utilizate pentru sporturi nautice sau apele utilizate pentru agrement. recreere. care trebuie îndepliniţi de apele de suprafaţă. Aproape jumătate din cantitatea de apă din ţările în curs de dezvoltare se pierde prin scurgeri. Conform STAS 4706-88. se 80 . Bineînţeles că aceste norme sunt cu atât mai pretenţioase cu cât categoria de utilizare este mai mică. mor anual din cauze asociate cu lipsa apei potabile. Pentru fiecare din aceste categorii sunt stabilite o serie de norme pe care apa trebuie să le îndeplinească la locul de utilizare.• categoria I – ape care servesc în mod organizat la alimentarea cu apă a populaţiei. Aproape 1. Peste 2. În timp ce în multe ţări apa potabilă. altele decât cele alimentare arătate mai sus.1 miliarde persoane. precum şi decesele. sau ape care servesc ca locuri de îmbăiere şi ştranduri organizate.2 milioane locuitori din ţările în dezvoltare. apa lipsind sau fiind contaminată. odihnă. ape care sunt utilizate în industria alimentară care necesită apă potabilă. pentru fiecare din categorii se dau indicatori de calitate fizici. proaspătă şi curată. Pericolul apariţiei anumitor boli. Un număr mare de persoane din ţările în dezvoltare suferă de boli cauzate direct sau indirect de consumul de apă sau hrană infestată sau de organismele purtătoare de microbi care se dezvoltă în apă. reconfortarea organismului uman. cât şi proastei întreţineri a acestora. chimici. • categoria a III-a – ape utilizate pentru nevoi industriale. racordări ilegale la reţea şi vandalism. sau folosite în agricultură pentru irigaţii. În unele ţări. ar putea fi evitate în proporţie de 75% prin asigurarea de resurse adecvate de apă potabilă. în alte ţări este o resursă greu de găsit. nu au acces la apă potabilă şi peste 2. în funcţie de categoria de calitate. a serviciilor de salubritate şi a unei igiene necorespunzătoare.

Femeile şi fetiţele suferă. din China. majoritatea sistemelor de irigaţii sunt ineficiente. cât şi pentru sănătate. ridicate de vânt până la o anumită altitudine. la conflicte şi dispute. dar şi prin apariţia mlaştinilor. Fiind un element vital în asigurarea vieţii şi a dezvoltării economice. o problemă majoră în unele zone din Asia de Sud. factori de poluare care pot influenţa sănătatea populaţiei. Calitatea aerului . în apropierea unor zone aride sau de 81 . reducând productivitatea agricolă prin băltire. dar a fost şi un motiv de cooperare a celor care împărţeau această resursă. China sau India. în plus. alimentarea cu apă a dat naştere. Totuşi. cum ar fi Colorado.bazează fie pe apa oferită scump de companii private. Furtunile de praf pot constitui. care facilitează transmiterea malariei. nivelul acestora fiind într-o continuă scădere. În zone din SUA. nesigure. sau Râul Galben. de apă. pierzându-se aprox. Retragerea apelor din unele zone a avut un impact major asupra mediului înconjurător. Adesea. adesea. uneori. Cea mai comună dintre poluările naturale este poluarea cu pulberi provenite din erodarea straturilor superficiale ale solului. cel mai mult din cauza lipsei apei şi a serviciilor de salubritate/canalizare. seacă până ajung să se verse în mare sau ocean. Cea mai mare parte a apei potabile – cam 70% din volumul mondial – este utilizată în agricultură. dar creează riscuri atât pentru mediu. Negocierile asupra alocării şi managementului resurselor de apă s-au transformat întrun subiect comun pe măsură ce cererea de apă potabilă a crescut. În medie. 60% prin evaporare sau scurgere în apele freatice. Sistemele slabe de irigare nu numai că risipesc apa. adică 20 de kg. ele trebuie să parcurgă zilnic şase km. din vestul Statelor Unite ale Americii. în ţările în dezvoltare. apele freatice se consumă mai rapid decât se pot reface. fie pe alte surse.Surse de poluare a aerului Sursele naturale de poluare a aerului nu provoacă decât în mod excepţional poluări importante ale atmosferei. Problemele legate de apă implică şi aspecte majore legate de sex. femeile sunt cele care trebuie să care apa. Unele râuri. cărând echivalentul unei valize.

deşert. În anumite condiţii meteorologice s-au semnalat transporturi masive de praf de sol până la distanţe apreciabile de locul de producere. De asemenea, între sursele naturale de poluare putem menţiona erupţiile vulcanice, emanaţiile de gaze din sol, poluarea produsă de procese naturale de descompunere în sol a substanţelor organice, incendiile din păduri etc. Sursele artificiale sunt mult mai importante, îmulţirea acestora constituind cauze pentru care protecţia aerului reprezintă o problemă vitală a lumii contemporane. Aceste surse sunt o urmare a activităţii omului, a progresului societăţii; în primul rând, procesul de industrializare şi urbanizare are drept fenomen de însoţire poluarea mediului – implicit şi poluarea aerului. Aceste surse de poluare a aerului pot fi clasificate în surse staţionare şi surse mobile. Sursele staţionare cuprind procesele de combustie şi diversele procese industriale. Procesele de combustie – arderea combustibilului pentru obţinerea de energie – sunt folosite în scopuri industriale (centrale electrice etc.), pentru realizarea energiei calorice necesare încălzirii sau pentru incinerarea reziduurilor. Produşii de petrol reprezintă, de asemenea, combustibili frecvent folosiţi în procesele de combustie din sursele staţionare. Principalii poluanţi emişi în atmosferă sunt oxizii de azot, oxidul de carbon, bioxidul de sulf (dependent de concentraţia sulfului în petrol), hidrocarburi – printre care şi hidrocarburi policiclice (benzopiren), precum şi suspensii conţinând carbon şi cenuşă bogată în sulfaţi, precum şi alte substanţe printre care sunt de menţionat seleniul şi vadiul. Transporturile auto sunt, dimpotrivă, surse deosebit de importante, constituind pentru anumite ţări sau localităţi, principale surse de poluare. Astfel, în SUA 60% din totalul emisiilor poluante provine de la autovehicule, iar în unele localităţi procentul ajunge pâna la 90%. Emisiile de poluanţi ale autovehiculelor prezintă două particularităţi: în primul rând, eliminarea se face foarte aproape de sol, fapt care duce la realizarea unor concentraţii ridicate la înălţimi foarte mici, chiar pentru gazele cu densitate mică şi
82

mare capacitate de difuziune în atmosferă. În al doilea rând, emisiile se fac pe întreaga suprafaţă a localităţii, diferenţele de concentraţii depinzând de intensitatea traficului şi posibilităţile de ventilaţie a străzii. Ca substanţe poluante, formate dintrun număr foarte mare (sute) de substanţe, pe primul loc se situează gazele de eşapament. Volumul, natura şi concentraţia poluanţilor emişi depind de tipul de autovehicul, de natura combustibilului şi de condiţiile tehnice de funcţionare. O altă sursă de poluare a aerului atmosferic sunt întreprinderile industriale. În ultimă instanţă, degajările industriale nimeresc în sol, fiind cunoscut faptul că în jurul uzinelor metalurgice, în perimetrul a 30-40 km, în sol e crescută concentraţia de ingrediente ce intră în compoziţia degajărilor aeriene a acestor uzine. Dispersarea în aer a prafului de ciment constituie pâna la 10 % din producţia de ciment. Acest praf acoperă totul din jurul întreprinderii cu un strat cenuşiu. Petrolul este un produs indispensabil, în special ca sursă importantă de energie. Însă, pe cât este de necesar, pe atât e de periculos din punct de vedere ecologic. Este una din principalele surse de hidrocarburi care se întâlnesc în sol, atmosferă şi hidrosferă. În atmosferă, hidrocarburile pătrund ca substanţe volatile, prin evaporarea produselor petroliere sau ca rezultat al arderilor industriale. Contribuie nemijlocit la apariţa smogului. În hidrosferă, hidrocarburile ajung din atmosferă, dar în special în urma scurgerilor de ţiţei. Se estimează că, anual, în urma deversărilor petroliere accidentale în oceane pătrund până la 200000 tone de ţiţei. Cantităţi şi mai mari provin în urma proceselor de extracţie, transport şi prelucrare, curăţirea halelor vapoarelor etc…. O mare cantitate pătrunde în mediul înconjurător prin scurgerile de la rafinării sau terminale petroliere. Pierderile anuale de produse petroliere care pătrund în mediul ambiant ajung pâna la cinci milioane de tone. În acelaşi timp, e demonstrat că o tonă de ţiţei brut acoperă cu o peliculă fină, aproape moleculară, o suprafaţă de 12 km2 de apă. Din păcate, omul de multe ori subestimează toxicitatea produselor petroliere. În acelaşi timp, savanţii, deosebesc două categorii de efecte toxice: efecte imediate şi efecte tardive. Efectul imediat se datorează hidrocarburilor. Cele saturate sunt solubile în
83

apă, în concetraţii mici produc anestezie, iar în doze mai mari moartea animalelor, în special a formelor tinere. Hidrocarburile aromatice (benzenul, toluenul, naftalenul) sunt şi mai toxice, având şi un efect cancerigen pronunţat. Efectele toxice tardive sunt mai complexe, producând, pe termen lung, grave dezechilibre ecologice. Formarea peliculei de petrol la suprafaţa apei are un prim efect de scădere a tensiunii superfciale la interferenţa apă-aer, astfel este perturbată activitatea numeroaselor organisme planctonice, multe din ele neputând supraveţui. Se modifică cantitatea de lumină pătrunsa în apă, diminuind fotosinteza algelor. Chiar după dispariţia peliculei de petrol, ele nu vor mai fi în stare să revină la starea iniţială. Evaporarea în atmosferă a petrolului este destul de intensă, astfel, circa 25% din pelicula de petrol se evaporă în câteva zile. O altă parte din ţiţei trece în soluţie, iar alta în organismele marine. De multe ori, pelicula de petrol este dusă spre zonele litorale, de ţărm, invadând plajele şi distrugând toată flora şi fauna adiacentă – un număr impresionant de crustacee, moluşte, păsări şi animale marine.

Efectele pe termen lung ale poluării 1. Efectul de seră. O serie de gaze existente în atmosfera terestră au proprietatea de a lăsa să treacă spre pământ radiaţia solară, dar să nu permită trecerea radiaţiei calorice în sens invers, spre spaţiul cosmic. Se realizează astfel un „efect de seră” care constă în încălzirea suprafeţei pământului pe seama radiaţiei solar. Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824.Principalele gaze cu efect de seră, provenite din activităţile umane sunt: bioxidul de carbon cu 50%, metanul cu 19%, compuşii clorofluorocarbonici cu 1,7% şi oxizii de azot cu 15%. Efectul de seră a început să se manifeste şi este considerat mai pronunţat la poli decât la ecuator. Acest fenomen este principalul vinovat în producerea schimbărilor climatice la nivelul globului.

84

Schimbări climatice reprezintă modificări ale climatului care pot fi atribuite în mod direct sau indirect activităţilor omeneşti care alterează compoziţia atmosferei la nivel global şi care se adaugă variabilităţii naturale a climatului observat în cursul unor perioade comparabile. Efectele acestor schimbări atrag după sine modificări ale temperaturii, precipitaţiilor, creşterea nivelului oceanului planetar sau alternarea unor temperaturi extreme.

Schimbările de temperatură – Studiile efectuate au arătat că în anumite regiuni se vor înregistra creşteri ale temperaturii mai mari decât media globală. Regiunile situate în latitudinea nordică vor fi cele mai afectate (Nordul Asiei, platoul Tibet, Nordul Europei, regiunea mediteraneană, America de Nord).

Schimbări ale precipitaţiilor – La nivel global vor fi înregistrate şi creşteri ale cantităţilor de precipitaţii, mai ales în latitudinea nordică. Singura regiune de aici care va suferi o scădere a precipitaţiilor, mai ales în lunile de vară, este regiunea mediteraneană. Din aceste modificări va rezulta şi o schimbare a duratei efective a sezonului de vară şi a celui de iarnă (veri mai scurte în nordul Europei, sudul Africii, Australia şi ierni mai lungi în Africa tropicală şi Antarctica).

Creşterea nivelului oceanului planetar – Specialiştii consideră că până în anul 2100 nivelul oceanului planetar va creşte cu circa 48 cm. Cele mai multe calcule prezic o creştere mai importantă în Oceanul Arctic şi mai scăzută în cel din sud. Se estimează că Groenlanda şi Oceanul Artic pot creşte nivelul apei cu 70 m, în condiţiile în care s-ar înregistra o topire a gheţarilor acestora.

Înregistrarea unor temperaturi extreme – va deveni un fenomen din ce în ce mai frecvent. Ca fenomene „foarte probabile” vor fi: înregistrarea de temperaturi extreme pozitive, din ce în ce mai multe zile caniculare, temperaturi minime extreme, diferenţe considerabile între temperaturile din timpul zilei şi cele din timpul nopţii etc. Din categoria celor
85

benzina sau petrolul. se emit oxizi de sulf. efectul de seră are şi proprietăți pozitive. Cea mai mare parte a acestei acidităţi este produsă în ţările industrializate din emisfera nordică: SUA. care la rânul său 86 . Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă. Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri. cum sunt cărbunele. Ploile acide. În felul acesta. Totuşi. care înconjoară planeta formând un ecran protector faţă de radiaţiile ultraviolete şi permiţând totodată pătrunderea căldurii slare care împiedică îngheţarea apelor. Cele mai grave probleme au existat în Norvegia. În partea superioară atmosfera este alcătuită dintr-un strat de gaze. Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă. Suedia şi Canada. Canada. carbon şi azot în atmosferă. Japonia şi majoritatea ţărilor din Europa de Est şi de Vest. Când plouă sau ninge. zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o ameninţare capitală la adresa calităţii mediului. inclusiv pentru oameni. situaţie care favorizează existenţa vieţii pe pământ. echilibrul balanţei energiei de radiaţie a pământului este astfel perturbat. precipitaţii intense asociate cu producerea unor cicloni tropicali etc. deteriorează pătura de ozon şi declanşează “efectul de seră”. 2. Aceşti oxizi se combină cu umezeala din aer şi formează acid sulfuric. temperatura medie pe globul pământesc va fi -15 °C.„probabile” sunt: înregistrarea tot mai frecventă a fenomenului de secetă. acid carbonic şi acid azotic. aceşti acizi ajung pe pământ sub forma a ceea ce numim ploaie acidă. de o grosime de câţiva mm intensifică proprietăţile de absorbţie ale atmosferei lăsând să treacă radiaţiile solare în cantităţi exagerate şi implicit o mare parte din radiaţiile infraroşii. râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei. În limite normale. La începutul anilor '90. 3. gazele existente în atmosferă asigură o temperatură medie a globului de cca 15oC. Când se ard combustibili fosili. Degradarea stratului de ozon. deoarece în absenşa substanţelor care provoacă efectul. Orice perturbare a echilibrului. În secolul XX. datorită emisiilor de gaze poluante din activităţile umane. Distrugerea stratului de ozon din atmosferă. vânturi puternice.

apei.declanşează efecte în lanţ: schimbări climatice. poluarea aerului. solului etc. ploi acide. creşterea nivelului mărilor. 87 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->