Dan Starcu

Dan_starcu2000@yahoo.com
Ph. 0040236431, 0040727
330237
CAVALERII ORDINULUI GALACTIC
THE GALACTIC ORDER KNIGHTS
- Roman SF-
Prima editie in 1995
Editura Albatros, Bucuresti Romania, UE
ISBN 973-24-0363-2

Capitolul I
OREGON
Chipul împietrit al omului ascundea emoţia pe care o trăda doar strălucirea intensă a ochi
lor săi. În penumbra sălii, lumina emanată de ecranul pentagonal părea a izvorî din şerpii
foc pe care îi nasc norii denşi pe îndepărtata planetă Gevara, când perturbaţiile magnetice
u viaţă îngrozitoarelor furtuni neutronice.
Urmărea cu mare atenţie desfăşurarea de forţe a celei de-a şaptea flote princiare, în limit
celor cinci universuri controlabile de armata albastră. Întotdeauna oamenii avuses
eră de luptat cu armele Prinţului … De cincizeci de ani soarta războiului fusese schimbăto
are.Când forţele pământene păreau că avansează în sistemele stelare ale albaştrilor, se pet
e un fenomen neplăcut, care le obliga să se retragă…
Luptau în cel de-al treilea univers antropic. Aleseseră locul înfruntării. Un nerecunoscăt
or ar fi zis că acesta ar fi fost un avantaj, dar Tai-Ro ştia prea bine că a şaptea flotă
princiară putea primi oricând un ajutor substanţial din celelalte zece dimensiuni cont
rolabile. E drept, navele Republicii Terestre supravegheau orice mişcare a forţelor
princiare şi el însuşi putea urmări pe super-monitorul epitronic deplasarea lor, de îndată
e apela la diferitele frecvenţe de emisie tahionică.
Se auzi un ţiuit uşor şi lângă el se materializă Tab-0, secundul navei de luptă Oregon.
--Nimic nou ? întreabă el telepatic.
--Ştii, ca şi mine, că aceasta este felul lor de luptă, îi comunică Tai-Ro.
--Armele prrinciare ne pregătesc ceva neobişnuit, Comandante. Presimt asta…
--Adică ?
--Creşte intensitatea acumulărilor energetice în universul verde… Mă mir că nu aţi remarcat
monitorul epitronic.
--Nu doar că nu am remarcat, dar nici nu se observă aşa ceva pe aparat. Priveşte !
Lumina ecranului deveni preponderent verde. Coordonatele definitorii erau 7-10.
--Ciudat, Comandante… Puteam să jur…
--Ce te făcea să crezi că acolo se pregătea ceva ?
--Datele din Super-computerul OMEGA. Nu au fost niciodată eronate. Cel puţin până azi…
--Da. Verifică-l încă o dată !
--Am înţeles.
Tab-0 dispăru. Comandantul căzu pe gânduri. Duşmanul se ascundea undeva , dar unde ? De
ce computerul dedusese că atacul va veni dinspre universul verde ?
Era obosit. Încordarea aceea îl sleia. Nava era pe picior de luptă de trei unităţi tempor
ale, ceea ce însemna destul de mult.
De când se ştia fusese obligat să poarte războaie în numele Republicii Terestre. Mai întâi
ri de tatăl său, împotriva Coloniilor Degenerate. Apoi împotriva tribilor. Cu albaştrii se
înfrunta de peste o mie de unităţi temporale…
Nu-l putea uita pe tatăl său, vestitul Ro-Ti. Se trăgea dintr-o veche familie de astro
nauţi, cum îi conemnase istoria, de fapt nişte oameni din secta cea mai de vază.
Cunoştea bine istoria speciei sale. Civilizaţia începuse pe planeta Pământ, cu milenii în u
mă. Îşi integrase cerebral datele referitoare la evoluţia biologică a omului.
Studiase Antichitatea, Evul Mediu şi Renaşterea. Îl fascinaseră geniile culturale, dar şi
marii generali, cuceritorii Alexandru Macedon, Cezar, Traian, Gengis-han, Timurl
enk, Napoleon, Hitler, Stalin… Pentru o persoană dinn casta astronauţilor, acest lucru
era obligatoriu.
De fapt , când se născuse el, Pământul avea o altă funcţie decât cea de multiplicator gene
, pe care o deţinea în prezent. Atunci nu se năşteau acolo doar cei din casta lui, ci di
feriţi indivizi, unii chiar din lumea creatorilor.
Mai bine zis, numărul oamenilor nu era aşa de mare. El trăia de peste trei sute de ani
tereştri. Văzuse şi învăţase multe. Aceasta era vârsta lui biologică, dar cea adevărată nu
un mileniu. Practic, se născuse în 2696 după Cristos. Acum se găseau în 4002. Evident, num
eroasele congelări pe care le trăise, transplantele de organe vitale şi regenerările făcus
eră ca organismul său să îşi păstreze vitalitatea şi inteligenţa.
Comunica direct, prin unde cerebrale, atât cu semenii săi, cât şi cu executorii automaţi.
Societatea umană se transformase sub ochii săi.
Tatăl lui fusese printre puţinii care duseseră flamura Republicii Terestre pe sistemel
e solare apropiate Pământului. După un puternic recul al astrofizicii, odată cu anul 210
0 începuse cucerirea galaxiei.
Noile modalităţi de deplasare, motoarele tahionice, eemisiile epitronice, câmpurile en
ergetice de protecţie au favorizat aceasta. În plus, oamenii au început să învingă principa
ul obstacol de care se loviseră : degenerarea speciei în lungile călătorii cosmice.
Primele colonii pe alte planete, specifice celui dintîi secol al treilea mileniu,
demonstraseră că influenţele gravitaţionale, termice şi radiante afectau puternic atât pers
nalitatea, cât şi structura intimă a organismului. Practic, cei mai mulţi astronauţi aband
onaţi pe alte planete, sau la bordul staţiilor cosmice, au devenit “monştri”, deformările l
r nemaifiind tratate în nici un fel. Se produceau, mai bine zis, modificări în codul g
enetic, modificări ce nu mai puteau fi îndreptate.
Aşa au apărut specii umanoide noi. Războaiele între colonişti şi Metropolă au izbucnit rep
; datorită diferenţei de concepţii şi de scop existentă între “monştri” şi oameni.
Un ţiuit şi Tab-0 se materializă iar.
--Atenţie, Comandante ! Pregătiţi sectorul aparate ! Am verificat datele computerului
informatic. Sunt corecte.
--Asta înseamnă…
--Că monitorul epitronic primeşte imagini care nu există !
--E poate o armă nouă a albaştrilor.
--Nu există nici o îndoială.
--Alarmă roşie ! Alarmă roşie !
--Am înţeles. Comandante. Putem începe bombardamentul cuantronic.
--Daţi-I drumul ! Riscăm să ne consumăm rezervele de energie totală, dar altfel putem plăti
scump pasivitatea noastră .
--Pot ataca în conformitate cu doctrina Z ?
--Eşti obligat chiar , Tab-0, prin codul Astronautic Superior. Nu uita, varianta 1
001, declanşată pe flancuri.
--Perfect, Comandante. Vă urez succes !
--Şi ţie mult noroc, neînfricatule . De data aceasta îi vom înfrânge decisiv pe agresori !
Tab-0 dispăru.
Tai-Ro comută monitorul epitronic în universul banal, coordonate dimensionale 1-4, f
recvenţa verde a luminii. Cea de a şaptea flotă princiară era acolo, sub ochii lui !
Super computerul nu se înşelase. Navele duşmane se strecuraseră prin universul verde…
Le privi. Erau o sută. Formaţia clasică de luptă a forţelor princiare.
Observă acumularea enerrgetică de pe flancul drept. Înţelese. Reprezenta zidul de protecţi
e inamic şi trebuia distrus.
--Atacaţi ! aproape că urlă el, deşi acest lucru nu ajuta cu nimic. Bombardament poziton
ic !
Acţiunea lor se dovedi inutilă. Energia pozitronilor nu reuşi să spargă zidul.
--Bombardament cuantronic !
Cele doăsprezece nave terestre îşi concentrară tirul asupra zidului. Efectul nu era însă pe
măsura efortului.
Tab-0 se materializă lângă el.
--Continuăm desfăşurarea variantelor, Comandante ?
--Evident. Par debusolaţi. Nu se aşteptau să declanşăm atacul aşa de repede.
--Însă rezistă.
--Au generatoare puternice. Vom trece la varianta Mega. Navele terestre trecură i
mediat la bombardamentul epitronic. Sub ochii lor, zidul energetic îşi scimbă culoarea
. Trei dintre aparatele inamice de luptă se dezintegrară.
--Splendid, Tab-0. Nu am ajuns nici măcar la jumătatea nivelului maxim de energie şi a
u cedat. Măriţi doza.
Dar zona de protecţie reveni la culoarea iniţială.
--Ciudat ! Un efect neaşteptat.
--Dublaţi doza.
--Dar, Comandante…Nu are efect…
--Triplaţi.
Alte două aaparate străine se dezintegrară.
--Aha ! Le venim de hac.
--Extraordinar, Comandante. E mai uşor decât am crezut. După înfrângerea din constelaţia Za
a…
Tai-Ro îl privi mânios.
Tab-0 înţelese că făcuse o mare greşeală. Din punct de vedere moral, evident. Atunci când f
a terestră suferise pierderi grele, în lupta dată în constelaţia Zana, tot Tai-Ro conduses
e ostilităţile…
--Ce e asta ?
Întrebarea secundului zgudui creierul Comandantului.
Din navele inamice ieşeau fulgere luminoase. Apoi raze de diferite culori.
--Înzeciţi intensitatea bombardamentului !
--Dar…
--Îndepliniţi ordinul !
--Comandante, rezervoerreele noastre de energie se apropie de limita critică !
--Nu contează ! Vom risca.
Alte zece aparate inamice se dezintegrară.
--Incredibil ! gemu Tab-0 . E cea mai splendidă victorie a flotei terestre !
--Tai-Ro vru să-I răspundă, dar nava lor se zgudui puternic. Razele luminoase ale adve
rsarilor, după ce se uniseră întrr-un singur fascicol, fuseseră direcţionate spre ei.
--Contraatacă ! gemu secundul.
--Dublaţi zona de protecţie.
--Nu mai avem energie !
--Folosiţi rezerva latentă.
Zguduiturile încetară. Oregon nu mai uporta forţa razelor distrugătoare. Dar alte nave t
erestre începură să se dezintegreze.
--Refaceţi sistemul de apărare !
--Nu mai avem rezerve, Comandante.
--Nici energie latentă ?
--Nu.
--Extrageţi din vidul fals existent în jurul nostru. Întrerupeţi emisiile radiante !
Dezastrul flotei pământene devenea evident. Comandantul şi secundul asistau neputincioşi
la distrugerea aparatelor lor.
--E cumplit…
Tai-Ro încearcă să treacă în universul verde, dar porţile erau închise. Fu respins şi din c
sau cel galben.
--I-am subestimat , făcu el abătut. Ei şi-au pregătit cu multă minuţiozitate atacul. Ne-au
locat pe toate frecvenţele specifice şi ne-au respins din toate dimensiunile auxilia
re.
--E un mod nou de luptă.
--Nou şi eficient, Tab-0. Avem pierderi uriaşe.
--Situaţia s-a destabilizat, Comandante. Noua modalitate de extragere a energiei v
irtuale din vidul fals începe să dea roade. Ne-am refăcut blocul defensiv.
--Minunat ! Astfel putem limita pierderile. Ei au însă iniţiativa.
--E ciudat, nu, Comandante ?
--Ce anume ?
--Faptul că nici nu ştim cu cine luptăm. De cincizeci de ani îi înfruntăm şi până acum Se
e Speciale nu au căpătat nici măcar pe unul dintre inamicii noştri…
--E adevărat, secundule. Nu ştim cine sunt, ce structură organică au. Nu au lăsat niciodată
prizonieri… Orice navă de-a lor care a ajuns în puterea noastră s-a dezintegrat.
--Iar monitoarele epitronice nu au putut prezenta niciodată un singur membru al ar
matei princiare. Tot ce am primit au fost mesaje… De ameninţare sau de pace…
--Cum este aceasta ?
pe ecranul monitorului apărură nişte semne. Computerele decodificară aproape instantaneu
mesajul :
“Predaţi-vă ! Lupta este lipsită de sens. Vă aflaţi în inferioritate “.
Răspunsul Comandantului fu o strâmbătură.
--Se supraestimează, zâmbi el. De astfel, am stabilizat situaţiaa.
Mesajul se repetă pe monitor.
--Sunt ridicoli! făcu vesel Tai-Ro.
--Totuşi par a se baza pe ceva…
--Cred că ne joacă o festă în plan psihologic ? Nu-mi dau seama câte ştiu ei despre noi, da
nu şi-au găsit omul. Nervii mei sunt de oţel !
O explozie orbitoare acoperi ecranul. Nava se zgudui din toate încheieturile.
--Ce e asta ? gemu Tab-0.
--Nu înţeleg nimic… N-am mai întâlnit aşa ceva.
--Priviţi , Comandante !
Tai-Ro îşi aruncă privirea spre monitor. Aparatul cu axa timpului începuse să oscileze îngr
jorător. Apoi indicatorul coborî sub zero…
--E cumplit ! gemu Comandantul. Am pierdut lupta !
--Vreţi să spuneţi că …
--Adio ,Tab-0 ! Aici a fost sfârşitul flotei terestre. Nemerrnicii au pus mâna pe sist
emul vital. Ne controlează timpul propriu !
Secundul se simţi străbătut de un fior din cap până în picioare. Timpul propriu ! Din punct
de vedere fizic, era acelaşi lucru cu a distruge creierul unui om. Practic, puteau
fi aruncaţi în orice perioadă, anterioară sau posterioară, fără a mai avea vreodată posibi
ea de a reveni la normal.
Cei doi pământeni simţiră cum totul începe să se învârtă în jurul lor şi să dispară treptat
astră…
Capitolul II
STAŢIA PĂRĂSITĂ
Deşi s-au străduit, le-a fost imposibil să estimeze perioada în care trăiră rupţi de realit
şi de orice formă de manifestare exterioară. Lumina albastră era atât de intensă încât ac
la informaţii le era blocat. Acceleraţii ciudate, centripede şi liniare, le creară senz
aţiile cele mai bizare şi greu de suportat.
Amândoi crezură că manifestaţiile acelea ale organismelor lorr însemnau sfârrşitul biologic
orice caz, chinurile pe care le-au îndurat în acea perioadă critică ar fi putut fi comp
arate doar cu stările de maximă febrilitate specifice celor mai grave afecţiuni inflam
atorii ale aparatului respirator.
Apoi lumina începu să scadă în intensitate… Accelerraţiile se reduseră… Ameţeala dispăru…
--Ah ! gemu Tai-Ro . A fost cumplit…
--Comandante… Încă trăim ?
--Da… Am auzit destule despre această cumplită armă a forţelor princiare. Cunoaştem şi fapt
că nu provoacă întotdeauna moartea… Dar efectele armei lor sunt aproape de nesuportat.
--Ooo ! Priviţi !
Ca să înţeleagă uimirea lui Tab-0 , Comandantul se uită imediat spre hubloul epitronic.
O planetă uriaşă strălucea pe ecran. O recunoscu imediat.
--Saturn ! Extraordinar !
--Deformarea coordonatelor spaţio-temporarene-a adus în apropierea Pământului, îl completă
ab-0. Ne aflăm doar la mii de ani-lumină de sistemul nostru solar.
--Ce ciudat… Oare cât timp s-a manifestat acea stare ciudată prin care am fost aruncaţi în
noile coordonate ?
--Nici un aparat de pe Oregon n-a reuşit să estimeze intervalul… Dezorientarea creiere
lor epitronice a fost totală…
--Oricum, le-am produs pierderi foarte grele celor din flota princiară. Dar ce s-
a întâmplat cu luptătorii noştri ?
--Poate că nu vom afla niciodată, Comandante. Am fost risipiţi pe o arie de milioane d
e ani, în cinci universuri distincte. Cred că nu-I vom mai contacta niciodată.
--Practic, am fost distruşi, oftă Tai-Ro. Dacă nu ne-au învins pe câmpul de luptă, iată că
i ne-au “exilat” în dimensiuni şi perioade de timp foarte diferite.
--Oare capacitatea de funcţionare a lui Oregon a rămas intactă ?
--Vom testa imediat acest lucru, Tab-0. Vom verifica starea în care se găseşte echipa
jul. Apoi vom încerca să identificăm secolul în care ne aflăm.
Comandantul dădu ordine telepatice, iar aparatura epitronică se puse în funcţiune. Cum a
fişajele fuseseră blocate cu vechile informaţii, sondajele pentru noile date şi prelucra
rea acestora se realizară în câteva milisecunde.
Apoi se aprinse lumina galbenă la bord. Echipajul era chemat în sala de comandă a astr
onavei.
În câteva secunde se materializară toţi ceilalţi şase membri care călătoreau la bordul lui
n.
Erau doi bărbaţi şi patru femei. Legile Metropolei interziceau plecarea în misiuni îndepăr
ate a unui număr inegal de indivizi de sexe opuse. Aceasta deoarece se înregistrau d
eseori neînţelegeri datorate idilelor ce se înfiripau în cursul respectivelor misiuni.
Nici un bărbat nu avea voie să dispună în mod exclusiv de o anumită femeie. Ele, pe de altă
parte, nu puteau face dragoste decât cu aprobarea comandantului. Acesta hotăra forma
rea şi durata de viaţă a cuplurilor, în raport cu evenimentele la care echipajul lua par
te şi cu stările conflictuale care se iveau între membrii lui.
Nerespectarea ordinelor date în respectiva privinţă putea costa chiar viaţa celor nesupuşi
.
Totuşi, până atunci, la bordul lui Oregon nu se înregistrase nici o încălcare a hotărârilor
Tai-Ro. Comandantul demonstrase destulă înţelepciune în alegerea cuplurilor. Evident, av
usese grijă ca frumoasa Unu-0 să-I revină lui.
Ochii ei verzi, mari şi strălucitori ca nişte smaralde, îl priveau, iar în ei citeai, fără
i o greutate, o mare nedumerire.
--Ce s-a întâmplat Comandante ? întreabă ea. Trebuia să fim readuşi la capacitatea normală
uncţiilor fiziologice în apropiere de Gevara, iar planeta aceasta pare a fi…
--Saturn ! Da, Saturn , întări Tai-Ro.
--Şi atunci ?
Întrebarea fu pusă, de această dată, de bruneta Tol-A. Ocii ei, migdalaţi şi prelungi , era
fascinanţi. Comandantul îşi dădu seama de acest lucru, în timp ce se pregătea să-I răspund
--Ei, bine, în timp ce voi eraţi conservaţi, navele noastre au fost atacate de flota p
rinciară. Se pare că suntem singurii supravieţuitori. Cel puţin în această zonă galactică…
interval de timp.
--Adică ? Ne puteţi spune data curentă, Comandante ? interveni puternicul Ruo-Ti.
--Deocamdată nu. Sondele şi computerele epitronice lucrează continuu la identificarea
acesteia. Conectaţi-vă la tabloul special de conservare a memoriei.
Era un ordin sau un sfat ? Oricum, cei şase nu ezitară şi se cuplară la tabloul de conse
rvare a memoriei. În câteva milisecunde , toate informaţiile pe care nu le ştiau, pentru
că fuseseră în stare de conservare, trecură în creierele lor.
--Continuaţi verificarea capacităţii de funcţionare a lui Oregon, vorbi iar Tai-Ro, adre
sându-se sistemelor specializate în respectivele operaţiuni, în timp ce pe monitorul din
faţa lui se succedau serii de cifre luminoase şi de mesaje în numeroase culori. Coman
dantul se încruntă.
--Nu stăm prea bine.
--Din păcate, întări Tab-0. Nu mai putem folosi tunurile cuantrice… Nici pe cele epitron
ice. Forţa noastră ofensivă a devenit extrem de redusă.
--Dar şi cea defensivă, observă îngrijorat Ruo-Ti. Scuturile de protecţie au căzut…
--Deşi avem suficientă energie ca să înfruntăm întreaga flotă princiară, oftă Tai-Ro.
--Am fost afectaţi foarte mult de modificarea coordonatelor spaţio-temporale. Probab
il că asupra lui Oregon s-au exercitat fporţe de inerţie uimitoare…
Vorbele lui Saga-To îi făcură să tresară. Într-adevăr, doar construcţia suprastructurii ast
ei îi prrotejase de o catastrofală implozie.
Era însă posibil ca şi alte nave din convoiul lor să fi supravieţuit schimbării forţate a c
donatelor spaţiului şi timpului într-un interval incredibil de redus ?
--Dacă în clipa aceasta ne-ar ataca navele princiare, am fi o victimă sigură, murmură Ruo
-Ti.
--Adevărat, îi confirmă Saga-To. Numai că această perioadă de timp pare a nu-I interesa. Ce
puţin aşa rezultă din informaţiile afişate pe monitorul albastru.
Ruo-Ti privi imediat către respectivul monitor. Într-adevăr, fondul de energie portantă,
care anunţa existenţa unei nave princiare într-o sferă cu raza de o mie de ani-lumină în j
rul lor, nu era semnalat.
--Avem noroc. Totuşi, în ce perioadă ne găsim ? întreabă iar Ruo-Ti.
Un afişaj portocaliu, intermitent, îi răspunse imediat la întrebare. Citi grrăbit. Se afla
u în anul 2148 după Hristos.
--Cu aproape două milenii în urmă, murmură el.
Ceilalţi nici nu aveau puterea să mai comenteze. Cu două milenii în urmă !
Necazul era că ei nu puteau controla timpul… O făceau, mai bine zis, doar pe perioade
relativ reduse, de câţiva ani. În schimb, armata princiară dispunea de dispozitive secre
te, folosea un anumit tip de energie, cu ajutorul căreia, practic, îşi arunca adversar
ii în adâncul unor cumplite falii temporale.
--Suntem în mare pericol , clătină din cap Tai-Ro.
--Ce vrei să spui, Comandante ?
--Capacităţile de ripostă şi de apărare ale lui Oregon sunt mult reduse.
--Bine, dar în anul 2148, întregul sistem solar se va afla sub controlul Metropolei.
Oamenii nu aveau nici un nivel militar ridicat în zona asta.
--Tocmai asta mă îngrijorează, Tab-0.
--Nu mai înţeleg nimic.
--Pentru că nu ştii ce metode dure foloseau cei din Sistemul de Apărare Planetar în per
ioada aceasta.
--Adică vor trage în noi ? Vom evita un asemenea deznodământ, le vom explica…
--Pentru asta ar trebui să luăm legătura directă cu ei. Apoi, nu ne vor crede niciodată. N
e vor supune, în laboratoarele lor, unor experienţe îngrozitoare…
--Adevărat, comandante, vorbi şi Ruo-Ti. Sistemul de Apărare Planetar era în jurul anulu
i 2150, un fel de Inchiziţie…
--Atunci, nu ne rămâne decât să luptăm, zise Saga-To.
--Sau să fugim,completă Tab-0.
--Din păcate, vorbi iar Comandantul, din datele afişate până în prezent, nu mai putem folo
si nici un sistem tahionic de deplasare…
--Adică nu mai putem depăşi viteza luminii ? E cumplit.
--E, într-adevăr, o situaţie dificilă, continuă Tai-Ro. Ne-ar fi greu să evadăm din sistemu
olar, pentru că frontiera acestuia e foarte bine controlată de astronave terestre de
luptă. Pe de altă parte, chiar dacă am ieşi din el, unde ne vom duce ? Stelele şi planete
le cele mai apropiate see află la mulţi ani-lumină de locul în care ne găsim.
Urmară câteva clipe de tăcere adâncă. Situaţia în care se aflau nu era de loc de invidiat.
Membrii echipajului erau oameni de categoria A. De altfel, în flota tahionică a Re
publicii Terestre nu lucrau decât aseemenea indivizi. Ei asigurau perpetuarea spec
iei umane pure, într-o vreme în care Pământul devenise nu doar un simbol, ci singurul mu
ltiplicator genetic recunoscut în toate coloniile.
Datorită faptului că stăpânirea umană se întinsese în mai multe galaxii şi pe dimensiunile
rva universuri paralele, devenise evidentă degenerarea speciei constatată la urmaşii pămân
tenilor născuţi pe alte planete, influienţa condiţiilor de mediu specifice, cum ar fi ni
velul gravitaţiei, radiaţiile luminoase ori atomice, fiind decisive.
De aceea, unitatea imensei lumi cosmice controlate de pământeni se realiza doar prin
implementarea indivizilor din grupa A în structurile de conducere ale coloniilor.
Măsura de siguranţă luată astfel era, evident , necesară.
O fiinţă umanoidă născută pe o planetă străină, un individ din grupele B,C, D sau E, evol
-un anumit mod, ajungând, inevitabil, la o cunoştiinţă proprie ce avea la bază obţinerea in
ependenţei faţă de Metropolă. Ceea ce, evident, pământenii nu puteau tolera.
Din acest motiv, cei de tip B, C, D, E nu făceu parte din forţele armate ale republi
cii. Împreună cu roboţii , super-androizii şi ciborgii optimizaţi erau folosiţi la diverse
unci fizice, evoluţia lor firească pe plan psihic fiind împiedicată prin cele mai sofis
ticate metode.
Astfel, memoria le era ştearsă la intervale regulate de timp, pentru a nu acumula pr
ea multă experienţă, legăturile între colonii erau mult reduse pentru nativii de pe respe
ctivele planete, pentru a nu face schimb de informaţii decât sub controlul oamenilor
.
De asemenea , celor din grupele B, C, D, E li se ofereau din belşug date false d
espre stelele din jur, forma galaxiilor, armeele purtate de pământeni, navele cosmic
e folosite, fiind în continuu dezinformaţi.
Comportamentul acesta nu trebuia să mire pe nimeeni. Deşi colonizaseră atâtea mii de pla
nete, numărul indivizilor de tip A era sub unu la un milion de humanoizi ce trăiau în
Republică.
De aceea, izbucnirea unei revolte generale ar fi creat dificultăţi uriaşe metropolei.
--Ne va fi greu de acum încolo, murmură Saga-To. Ne aflăm înainte de anul 0 al Epocii Ga
lactice.
--Da… Marea expansiune cosmică a omului nu începuse încă. De fapt, ştiinţa nu descoperise î
ria Marii Unificări a Forţelor Universale, îl completă blonda Ina-0.
--Şi chiar nu mai avem nici o speranţă ca să revenim în perioada din care am fost exilaţi ?
treabă Alta-U.
--De ce priveşti spre mine, frumoaso ? I se adresă Comandantul. Nu ai decât să vorbeşti cu
savantul nostru, Ruo-Ti. El trebuie să ştie acest lucru.
--Deci ? făcu ea, de această dată către Ruo-Ti.
--Practic nu mai avem nici o şansă , îi răspunse el.
--Nu înţeleg…
--Există o singură modalitate arhaică de a deforma coordonatele spaţio-temporale, con
tinuă savantul. Ar trebui să penetrăm în zona critică a unei fântâni albe. Dacă am face-o c
imă prudenţă, poate că am ajunge în al doilea mileniu al Erei Universale. Numai că…
--Numai că ?
--Orice abatere de penetrare, orice deviere înregistrată, ffie şi de doar câteva milisec
unde, ne aruncă imediat cu milioanelee de ani în urmă ori în viitor. Practic, nu am reuşi
niciodată…
--Dar Tai-Ro este cel mai bun pilot al Metropolei, interveni Ina-0. Sunt convin
să că nu va greşi traiectoria.
--Ar trebui să fie nebun ca să accepte un asemenea risc ! izbucni Saga-To. De altfel
, ne găsim într-o perioadă în care ne-am putea descurca destul de bine.
--Nu este singura dificultate, continuă Ruo-Ti.
--Dar ce mai e ? făcu Alta –U.
--Cea mai apropiată fântână albă se află la câteva mii de ani-lumină de locul acesta. Cu mi
ele tehnice de care dispunem nu am ajunge niciodată în decursul vieţii noastre, oricât n
e-am conserva. Nici un sistem nu te poate conserva în decursul unui asemenea inter
val de timp...
Răspunsul lui curmă orice discuţie. Soarta lor părea pecetluită. Revenirea în perioada din
are fuseseră exilaţi nu avea cum să se realizeze.
--Dar…
Vorbele Unei-0 fură întrerupte de semnalul luminos şi acustic de atenţionare.
--Obiect cosmic de natură terestră ! îi anunţă computerul. Pe monitor apăru silueta unei st
i spaţiale aflată pe cealaltă parte a planetei faţă de ei şi care fusese pusă în evidenţă p
i cratomice.
--Este staţia Gorax, murmură Tai-Ro. O recunosc după forma ei unică în analele istoriei co
asmice pe care am studiat-o.
--Nu sunt urme de viaţă terestră la bord ! îi anunţă computerul.
--Nu ? Cam ciudat, murmură Comandantul. Ştiam că a funcţionat neîntrrupt vreme de mai mult
e secole, inclusiv perioada în care ne aflăm acum.
--Atunci de ce nu e nimeni la bordul ei ?
--Nu-mi pot explica, Tab-0.
--Atenţiune ! se auzi iar glasul computerului. Gorax a dispărut instantaneu din locu
l unde se găsea. Cauza dispariţiei necunoscută. Fenomen inexplicabil !
Capitolul III
Lucruri inexplicabile
Cei şase nu-şi puteau dezlipi ochii de pe monitor. Cum dispăruse instantaneu o staţie d
e peste o sută de tone ? Nici un sistem de propulsie n-ar fi avut cum acţiona într-un
interval de timp atât de redus, iar perioada istorică în care se găseau nici nu permitea
folosirea unor asemenea sisteme ultraperfecţionate.
--Ceva nu e în regulă. Verificaţi canalele de informaţii cratomice ! ordonă Tai-Ro.
Inutil. Totul părea a fi în regulă.
--Atenţie ! Indicaţiile obţinute prin radiaţii epitronice confirmă existenţa staţiei în ace
c.
--Ciudat, făcu Ruo-Ti. Asta înseamnă că s-a defectat computerul coordonator de la bordul
lui Oregon.
--Dar aşa ceva e cu neputinţă ! interveni Saga-To.
Comandantul se mulţumi să murmure ceva neinteligibil. Se gândi câteva clipe în tăcere.
--Ne vom apropia de Gorax ! ordonă el apoi. Vom trece la bordul ei. S-ar putea ca
să primim informaţii diferite pe canale diferite pentru că acolo se emit radiaţii care i
nfluienţează capterea datelor necesare nouă.
--Oricum , misiunea acesta este periculoasă, Comandante, I se adresă Tab-0.
--Ştiu.Luaţi toate măsurile în consecinţă.
După câteva secunde, Oregon ajunse pe cealaltă parte a planetei, în zona în care se afla s
taţia. Aceasta apăru brusc pe ecrane, fiind vizibilă cu ochiul liber.
--Aşa cum am bănuit, murmură Tai-Ro. Transmiterea de informaţii dinspre Gorax pe cale cr
atomică sau epitronică era distorsionată. După cum vedeţi, staţia se află la locul ei şi nu
spărut decât de pe monitoarele noastre.
--Suntem gata, Comandante. Saga-To şi cu mine vom trece la bordul lui Gorax.
--De ce nu trimiteţi fiinţe artificiale, Tab-0?
--În primul rând pentru că noi , oamenii, reacţionăm superior fiinţelor artificiale în situ
e noi, necunoscute, şi am putea aduce date mai numeroase ori mai bine fundamentate
despre ceea ce ne interesează.
--Şi în al doilea rând ?
--Pentru că am înţepenit de când n-am mai ieşit de la bordul lui Oregon. O mică schimbare d
décor nu ne-ar strica.
--Perfect.
--Putem să le luăm cu noi şi pe Tol-A şi Ina-0 ?
--Nu m-aş opune, Saga-To. Nu uitaţi însă, înarmaţi-vă bine. Pământenii vor fi periculoşi.
--Nu vă fie teamă, Comandante ! Câmpurile energetice defensive ne protejează împotriva dis
trugătoarelor personale cu care erau dotaţi oamenii în urmă cu două milenii… vreau să spun
pe care-I vom întâlni azi.
--Iar ofensiva ?
--O vom asigura prin radiaţii cratomice vizuale, comandate cerebral.
--E-n regulă ! Stabiliţi tunelul energetic cu Gorax !
--Tunelul stabilit. Intensitate radiaţii : nivel zece. Trecerea la bordul lui Gora
x posibilă.
--Atunci, materializaţi-vă acolo !
Cei patru dispărură instantaneu din sala de comandă. Apărură apoi în încăperea tronconică,
c luminată, a staţiei.
În afara radiaţiei albe, care umplea spaţiul venind de la surse uniform repartizate în p
odea, plafon şi pereţi, cei patru observară nenumăratele ledexuri de cele mai diferite c
ulori, care străluceau intermitent.
Aprinderea şi stingerea repetată a acesora corespundea transmiterii unor informaţii ne
cesare echipajului. Nu aveau cum să le citească, întrucât nu cunoşteau codurile. De altfel
, nici nu-I interesau.
--Nu stăteam prea prost cu tehnologia în urmă cu două milenii, remarcă Tol-A.
--Deloc, îi răspunse Saga-To. De altfel, să nu uităm că, în afara expansiunii cosmice, care
a însemnat un progres enorm pentru umanitate, războaiele politice din urmă cu o mie de
ani au distrus nenumărate realizări ale civilizaţiei terestre.
--Adică multe soluţii tehnologice s-au pierdut fără putinţă de a mai fi recuperate, complet
ab-0. Nu este exclus să ne aflăm în faţa unora dintre ele.
--Deci principiul lor de funcţionare să ne fie complet necunoscut ? Întrebă Ina-0.
--Desigur.
Se învârtiră prin sală, apoi se îndreptară către una dintre uşi.
--Să vedem ce găsim şi prin alte încăperi.
--Ciudat, murmură saga-To. De ce nu ne iese nimeni în întâmpinare ? Oare prezenţa noastră l
bord nu le-a fost semnalată ?
Uşa, de formă trapezoidală, având baza mare în partea de jos, se ridică fără zgomot.
Peisajul ce li se înfăţişă era inedit. Un hublou foarte lung, circular, se sprijinea pe niş
e pupitre cu nenumărate butoane. Multa monitoare şi lămpi de cele mai diferite forme s
e aprindeau şi se stingeau succesiv.
--Trebuie să fie sala de comandă, murmură Saga-To.
Ina-0 se apropie de unul dintre cele patru fotolii ergonomice aflate lângă pupitre.
--Chiar că e ciudat, murmură ea. Cum se face că nici în sala de comandă nu se află nimeni
--E posibil ca echipajul să execute o misiune neobişnuită, încercă să o liniştească Tol-A.
--Oricum, faptul că nu ne întâmpină nimeni, nici măcar o fiinţă artificială, nu e uşor de e
.
Pereţii laterali conţineau nenumărate orificii pătrate în care oaspeţii ghiciră că se găsea
de circuite integrate selectrice şi pozitronice, specifice epocii tehnologice res
pective.
--În fine, le zise Tab-0, după ce cercetară în amănunţime încăperea, să mergem mai departe
Printr-o altă uşă trecură într-o sală fascinantă. Pereţii, albi, erau marcaţi cu foarte mul
i, extrem de subţiri, de culoare albastră.
Inscripţii felurite apăreau peste tot. Alte câteva fotolii ergonomice se găseau sub frun
zele unor plante tropicale, care înviorau atmosfera.
--Sala de lectură ! murmură Ina-0.
--Cam impropriu numită astfel. Mai bine zis încăperea dedicată studiului.
--Ce bine ! făcu iar Ina-0. Abia aştept să mă conectez la câteva discuri de memorizare tel
epatică.
--Iar eu să văd câteva filme holografice de acum două milenii ! zise şi Tol-A. Ba chiar să
scult muzică produsă de computerele lor !
--Fetelor, nu e momentul pentru aşa ceva, le replică Tab-0.
--Hai, nu fi urâcios ! îi zise Ina-0. Asfel nu voi mai face dragoste cu tine , indif
erent de voinţa lui Tai-Ro.
--Fie, se înduplecă şeful expediţiei. Dar nu mai mult de patru unităţi cuadrate de timp.
Cele două femei nu mai pierdură vremea. Se aşezară în fotolii şi se conectară imediat la se
toarele telepatice de titluri. Apoi îşi fixară căştile pentru vizionarea hologramelor dori
te. De îndată ce timpul operaţiunilor permise de Tai-Ro se scurse, Ina-0 şi Tol-A reveni
ră lângă cei doi bărbaţi.
--Cu cât cercetăm mai multe încăperi, cu atât ne întărim convingerea că aici se petrece ce
obişnuit, tocmai îi spunea Saga-To şefului său.
--Ai dreptate, îi răspunse Ina-0.
--Ah, aţi terminat vizionarea ? făcu, surprins, Tai-Ro. Ce aţi urmărit ?
--Eu, un film despre antichitatea terestră, îi răspunse Tol-A. Se numeşte”Cezar şi Cleopatr
A fost executat în al treilea mileniu al erei creştine.
--Probabil că a fost foarte interesant.
--N-am înţeles nimic, se strâmbă femeia. Cum de puteau trăi oamenii pe atunci ca nişte anim
le ?
--Din pricina tehnologiei primitive, vorbi Saga-To. E greu de explicat…
--Păreau nişte maimuţe de pe planeta Gol-Am. Aveau acelaşi tip de locuinţe, dar şi de arme…
--Nu mă miră. Evoluţia speciei noastre a devenit marcantă abia o dată cu intrarea în era co
mică, zise iar Saga-To.
--Şi ce risipă de material genetic ! făcu Tol-A. Indivizii din grupa A se ucideau între
ei în masă ! Un spectacol îngrozitor…
--Raportat la obiceiurile noastre, evident. Pe atunci însă, concepţiile despre lume şi v
iaţă erau cu totul altele. Iar viaţa unui om nu înseamnă prea mult.
--Mai ales în raport cu situarea lui socială, Tab-0.
--Văd că tu cunoşti mai bine decât mine epoca respectivă, saga-To. Oferă-I deci fetei date
uplimentare.
--Acum nu e momentul, nici locul potrivit, îi replică Saga-To. Să continuăm cercetarea s
taţiei !
Încăperea următoare era plină de arme. Felurite pistoale, puşti, săbii laser, discuri radia
te se găseau pretutindeni, expuse ca într-un muzeu.
--Un arsenal complet.
--Şi absolut inutil în ceea ce ne priveşte, Tab-0. Aceste distrugătoare şi arme laser nu n
e pot afecta deloc.
--Evident, dar lucrul acesta nu te împiedică să le remarci tehnologia rafinată. Evident,
în raport cu cele două milenii care ne despart de ei…
În clipa aceea izbucni un semnal acustic strident.
--Alarma oroprie staţiei. Localizeaz-o, Ina-0!
--Provine din sectorul acela, indică femeia.
Porniră alergând într-acolo. Pătrunseră în noua sală. Aceasta era imensă. Aveau formă semis
lafonul îi era transparent, astfel că deasupra lor strălucea bolta cerească, încărcată de m
mii de stele.
În mijlocul încăperii, sub un clopot dintr-o sticlă specială, se putea vedea un fel de med
uză multicoloră, care se zbătea printre nişte aburi violeţi. Sistemul de alarmă continua să
ne strident, iar lumina din toate încăperile devenise roşie.
--Ce mai e şi animalul acesta ? întreabă Ina-0.
--Nu e nici un animal, râse Saga-To. Este unul dintre cele mai complexe creiere bi
ologice artificiale.
--Adică ?
--În perioada în care ne aflăm, creierele selectrice şi pozitronice îşi demonstraseră impos
litatea depăşirii anumitor limite de funcţionare. Mă refer la capacitatea de memorizare şi
la viteza de decizie, dar şi la adaptabilitatea la noi situaţii.
--Şi ?
--Lucrurile au evoluat bine în timp. Noile realizări biologice au crescut parametrii
ceruţi şi I-au îmbunătăţit.
--Atunci de ce nu s-a continuat pe această linie şi s-a trecut la creierile cratomic
e, iar apoi la cele epitronice ? întreabă surprinsă Ina-0.
--Pentru că, atingând o densitate critică a circuitelor artificiale, respectivul tip d
e inteligenţă a început să capete caracteristice psihice umane.
--Înţeleg…
--Dar eu nu, făcu Tol-A.
--Ei, bine, au început să apară fenomene ca teama, lipsa de decizie. Vă daţi seama ce cons
ecinţe tragice au aceste lucruri atunci când o astronavă este condusă de o asemenea inte
ligenţă artificială…
--Evident.
--Ba, mai mult, au apărut complexele de superioritete şi dorinţa de a supune oamenii p
ropriei voinţe. Astronauţii au avut de înfruntat, fără să fie avertizaţi, fiinţe artificial
acest tip, care erau extrem de şirete.
--Şi ?
--Pământul a pierdut mulţi oameni. Numeroase planete I-au ieşit de sub control. Experime
ntele în direcţia respectivă s-au încheiat cu rezultate catastrofale. De altfel, nu e ex
clus…
--Ce anume ?
--Nimic. Mă gândeam doar. Nu e o poziţie oficială.
--La ce te gândeai, Saga-To ?
--E o ipoteză proprie. Nu cumva însuşi Prinţul îşi află geneza în evoluţia unei asemenea c
?
--N-ar fi exclus, murmură Tab-0. De altfel nu ştim nimic despre natura duşmanilor noştri
, deşi luptăm împotriva lor de mult timp…
--Dar de la acest creier biologic artificial nu putem obţine date noi ? întreabă Ina-0
.
--Nu, din păcate.
--De ce ?
--E mort.
--Mort ? Cum ai constatat acest lucru, Saga-To ?
--Priviţi aburii violeţi care îl înconjoară. Reprezintă semnul caracteristic al distrugerii
sale ireversibile…
Alarma continuă să sune strident, iar luminile să rămână pe frecvenţa roşie.
--Priviţi aici ! le strigă Tai-Ro.
Lângă el se afla o uriaşă hartă a cerului, înseamnă pe un material transparent. Ina-0 şi To
e apropiară de aceasta.
--Extraordinar, şopti una dintre ele.
--Am obţinut astfel o dată foarte importantă, vorbi Tai-Ro. Nu ştim din ce motiv, dar, îna
inte să dispară fără urmă, echipajul staţiei a încercuit pe hartă o stea din sectorul 34. E
a despre Mina-B, în jurul căreia gravitează în jur de treizeci de planete…
Capitolul IV
Pericol
--Ce implicaţii directe rezultă din ceea ce am găsit ? întreabă frumoasa Ina-0.
--Probabil că echipajul se îndreaptă spre Mina-B. Deşi aceasta se află la o distanţă de zec
e ani-lumină de noi… Sau pericolul care e semnalat la bordul staţiei provine de acolo.
--Cea de a doua ipoteză mi se pare mai apropiată de realitate, le zise Tai-Ro.
Apoi se apropie de un monitor şi îşi trecu mâna pe deasupra acestuia fără să îl atingă. Sem
custic strident încetă, iar lumina îşi recăpătă culorile.
--Ai oprit alarma ?
--Da, Tol-A. Asta nu înseamnă că am îndepărtat şi pericolul care ameninţa staţia.
--Ce ne rămâne de făcut ?
--Să cercetăm în continuare încăperile de pe Gorax. E imposibil să nu găsim o urmă despre
ce s-a întâmplat aici.
--Pe de altă parte, Tab-0, ar trebui să transmiţi Comandantului rezultatele noastre.
--Este ceea ce mă pregăteam să fac, Saga-To.
Tab-0 închise ochii şi se concentră intens. Urma să transmită informaţiile pe cale telepati
--Ciudat, vorbi el câteva clipe mai târziu. Comunicarea cu Oregon este imposibilă.
--Ce înseamnă asta ?
--Că există un câmp de natură necunoscută care blochează transmisia telepatică.
--Foarte ciudat.
--N-am mai auzit nicioadată despre un asemenea efect, Tab-0. Cum putem neutraliza
câmpul necunoscut ?
--Mi-ar plăcea să-ţi răspund la întrebare, Ina-0, numai că răspunsul mă depăşeşete.
--Înseamnă că suntem izolaţi aici.
--Doar din punctul de vedere al comunicaţiilor.
--Nu avem de ales. Ori ne întoarcem la bordul lui Oregon, ori continuăm cercetările.
--dar dacă nu mai descoperim nimic ?
--Atunci singurul indiciu rămas e indicaţia de pe hartă, le zise Tab-0.
--Deci vom porni cu Oregon către Mina-B?
--Nu cred că lucrurile vor fi împinse atât de departe, Ina-0, vorbi Saga-To.
--Pe mine mă preocupă altceva, le mărturisi Tab-0.
--Ştiu ce, zâmbi Tol-A.
--Îmi ghiceşti gândurile ? Ce anume mă preocupă, Tol-A ?
--Faptul că sosirea noastră nu a fost înregistrată pe memoria nici unui computer !
--Aşa e ! Asta înseamnă că seria evenimentelor ciudate de la bordul lui Gorax a început îna
nte ca noi să ne materializăm prin aceste săli.
--Şi cred că s-a şi terminat înainte de a veni noi, vorbi Saga-To, deoarece nu mai găsim n
ici o fiinţă vie pe aici.
--Greşiţi, pământenilor ! le strigă un glas.
În faţa lor apăru, de după o uşă, un om care ţinea o armă ciudată în mână. Un fel de prismă
--Profesorul Stone ! îl identifică Tab-0.
--Am chipul profesorului, dar sunt o fiinţă dintr-un alt univers.
--Lăsaţi gluma ! deveni brusc serios tab-0. Ce s-a întâmplat la bordul staţiei Gorax ?
--Un mic şi nedorit accident, zâmbi noul venit. Echipajul a fost exterminat.
--Cum ?
--Uşor. Veţi vedea şi voi . Vă aşteaptă aceeaşi soartă.
--Ai înnebunit, profesore ? De ce ne ameninţaţi prin cuvinte şi cu arma din mâna dumitale
?
--Pentru că reprezint universul Globular.
--Cum ? N-am auzit niciodată despre aşa ceva.
--La nivel tehnologic la care vă aflaţi nici nu mă miră lucrul acersta, le zise iar necu
noscutul.
--Şi ce căutaţi aici ?
--Nu-mi face nici o plăcere ca să îmi reiau toate explicaţiile. Dar, având în vedere că est
ltima voastră dorinţă înainte de a pieri, am să v-o satisfac.
Ce pericol îi ameninţa ? Se aflau în faţa unui nebun sau a unei fiinţe de natură necunoscut
Senzorii de identificare anunţau ca rezultat cea de a doua supoziţie. Străinul nu mi
nţea. De unde venea însă şi ce urmărea ?
--În Universul Globular dispunem de patru dimensiuni fundamentale spaţiale şi de trei
evolutive, respectiv de tipul timpului vostru. De aceea, evident, fenomenele sun
t mult mai complexe decât cele pe care le observaţi voi aici.
--Dar ce cauţi în apropierea Pământului ?
--Prea multe întrebări. La ce vă folosesc atâtea răspunsuri din moment ce veţi dispărea ?
--Ascultă, profesore, care este rostul acestor ameninţări ? îl întreabă Tab-0.
--Nu e ameninţare. E un experiment ştiinţific.
--Şi în ce constă ?
--Facem experienţe pe voi , cum am făcut şi pe echipajul acestei staţii. Din păcate, nici
unul nu a supravieţuit.
--Înţeleg tot mai puţin.
--Adică veţi fi folosiţi drept cobai.
--Dar pentru ce ? întreabă Ina-0.
--Noi, prezorienii, acesta fiind numele sub care ne puteţi cunoaşte, am străpuns dimen
siunile proprii ale universului vostru în punctul în care l-aţi remarcat pe harta cele
stă.
--Adică prin sistemul stelar din jurul astrului Mina-B, îl completă Saga-To.
--În exprimarea voastră aşa s-arr traduce…
Lui Tab-0 îi scipiră ochii. Era bine. Era chiar foarte bine.Fiinţa aceea necunoscută, pr
ezorianul, cum singur îşi spunea, îi subestima. Nu le remarcase superioritatea tehnolo
gică faţă de cei pe care îi întâlnise la bordul lui Gorax. Poate că nici nu avusese ocazia
să o facă. Cert era însă că aveau un avantaj important asupra lui.
Cu atât mai mult cu cât prezorianul le dezvăluia singur cât mai multe despre el…
--Fii mai explicit, îi ceru Tab-0.
--Într-un limbaj accesibil vouă, noi am străpuns dimensiunile fizice ale universului v
ostru într-un punct de pe suprafaţa planetei X9 din sistemul stelar pe care l-aţi me
nţionat.
--Veniţi dintr-o lume antropică ? Îl întreabă Ina-0.
--Nu. Asemenea forme de existenţă nu sunt cunoscute în Universul Globular.
--Ce urmăriţi aici ?
--Evident, obţinerea unor noi surse de energie pe care să le folosim în lumea noastră. Şi
am remarcat faptul că voi, oamenii, ne interesaţi cel mai mult.
--De ce ? făcu mirat Saga-To.
--Fiindcă sunteţi o sursă de energie psi, de care ducem mare lipsă. E o mare bucurie pen
tru voi să vă putem utiliza.
--Asta e bună ! sări supărat Tab-0. Cu alte cuvinte, ne sacrificaţi pentru nevoile voast
re !
–Evident. Constituiţi o specie de fiinţe raţionale inferioare în raport cu noi, îi răspunse
tulburat prezorianul.
--Aceasta nu este un motiv ca să ne distrugeţi !
–Trebuie să acţionăm în consecinţă. Astfel cum am motiva imensele costuri pentru realizarea
răpungerii dimensiunilor acestui univers ? îi replică străinul.
--Poate găsiţi alte materiale sau forme de energie care să nu dispună de viaţa biologică, î
arcă să-I răspundă saga-To.
--Deocamdată ne mulţumim cu voi ! zâmbi crud străinul. Fiind o specie inferioară, omul tre
buie sacrificat în beneficiul nostru.
--Dar cum aţi ajuns la concluzia că vă suntem inferiori ? întreabă supărat Tol-A.
--Prin rezultatul practic. Nu aveţi putere ca să vă opuneţi voinţei noastre, îi zise străin
--Asta rămâne de văzut, mârâi Tab-0.
--Din păcate pentru voi e o constatare ştiinţifică. Ştim totul despre voi. Am extras toate
informaţiile din creierele colegilor voştri, continuă prezorianul.
--Cred totuşi că faceţi o greşeală, îi zise Tab-0, pe un ton ameninţător.
--Chiar admiţând că ar fi aşa, interveni Saga-To, ce soartă au avut colegii noştri ?
Urmară câteva clipe de tăcere.
--Cei nouă oameni, începu fără grabă prezorianul, au fost supuşi unor experimente la care n
au rezistat. Am fi preferat să supravieţuiască…
--Aţi fi preferat ? De ce ? nu se putu abţine să întrebe Tol-A.
--Vă voi explica… La momentul potrivit… De fapt, amîncercat să-I transformăm în Universul G
ular. După distrugerea primilor doi oameni, am înţeles că însăşi constituţia fizică a coleg
ri nu le permitea o călătorie în dimensiunile noastre. De aceea, pe ceilalţi şapte a trebu
it să-I copiem.
--Adică ?
--Adică le-am preluat trupurile, chipurile, cele mai multe câmpuri de energie defini
torii. Copierea nu este perfectă, anumite elemente s-au pierdut şi sunt irecuperabil
e, iar nivelul undelor psi, care ne interesează atât de mult, s-a redus simţitor faţă de c
el existent la exemplarul original.
--Acum înţeleg de ce v-ar fi convenit să-I transportaţi pe oamenii vii în Universul Globul
ar ! clătină încet din cap Tab-0. Ca să nu aveţi pierderi de energie.
--Desigur, zâmbi prezorianul. I-am fi ucis în lumea noastră, iar câştigul ar fi fost mai m
are…
--Eşti cinic…
--Deloc. Mă conformez doar adevărurilor ştiinţifice şi realităţilor. Dar am vorbit destul.
Făcu un semn cu mâna. O sferă albăstruie, vaporoasă, cu diametrul puţin mai mare decât înăl
i om, se materializează înaintea lor.
--Intraţi, îi invită prezorianul
--De ce ? întreabă Ina-0.
--Ce ne aşteaptă ? făcu şi Saga-To.
--Este prima poartă, prin care veţi pătrrunde în tunelul energetic al cărrui capăt se afflă
suprafaţa lui X9 din sistemul stelar Mina B. Acolo veţi întâlni cea de a două poartă. Vom
junge la baza noastră de pe respectiva planetă. Drumul vostru se va încheia acolo. Aş fi
preferat să vă pot duce până în Universul Globular…
Cu arma, le făcu semn să se apropie dee sferă.
--Profesore Stone, joci tare. Ai grijă însă, te afli în mare pericol, îl avertiză Tab-0.
--Gura ! Şi mişcaţi ! îi tăie vorba străinul. V-aş fi copiat de aici, dar am nevoie de ajut
e, sunteţi patru, iar eu nu pot reproduce decât un singur om.
--Te vor ajuta cei de la baza voastră ?
--Evident. Tot acolo vă vom extrage şi toate datele din memorie. Poate aflăm ceva nou…
--Ce ziceţi, prietene ? li se adresă Tab-0 celorlalţi. Să mergem cu el ?
--Mie nu-mi place treaba asta, murmură Tol-A.
--Eu aş fi curios să văd ce e acolo, zâmbi Saga-To.
--Eu mă opun unei asemenea călătorii, declară, hotărâtă, Ina-0.
--Îmi pare rău, profesore Stone sau prezorianule, cum vrei să îţi spun. Nu suntem de acord
să mergem pe X9.
--Ce e asta ? O glumă ? tună străinul. Vreţi să vă distrug instantaneu ? Nu ştiţi ce puter
!
Zicând acestea, îşi îndreptă arma spre unul dintre monitoarele aflate în apropiere. Acesta
xplodă, fără ca vreo radiaţie vizibilă să fie sesizată de cei patru oameni.
--Sper că aţi înţeles. Să nu mai pierdem timpul ! Apropiaţi-vă de sferă ! le strigă străinu
--Ai ceva putere, îi zise zâmbind Tab-0, dar cam puţină ca să ne impresionezi pe noi.
--Da ? gemu prezorianul. Tu vei fi primul care vei pieri ! Mânia I se citi pe chi
p.
Tab-0 continua să zâmbească. Mâna înarmată a profesorului Stone, mai bine zis a copiei lu
, se ridică, îndreptându-se de data asta către pământean…
Capitolul V
Înfruntarea
Ochii lui Tab-0 străluciră intens. Două raze verzui, subţiri ca nişte fire de păr, plecară
pupilele sale. Îl atinseră pe străin instantaneu şi el nu mai apucă să îşi folosească pris
dispăru într-o explozie orbitoare.
--Nu am vrut să-l distrug, murmură Tab-0. Nu aveam însă altă soluţie. Ameninţarea lui ne p
a pune vieţile în pericol…
--Dar nu l-ai distrus ! strigă Ina-o. Priviţi !
În locul profesorului Stone, apăru o meduză de culoare roz, cu o zonă centrală discoidală,
tunecoasă şi destul de solidă. Ciudata fiinţă plutea la câţiva centimetri de suprafaţa lus
a podelei.
--Uimitor ! făcu Tab-0.
--Descărcarea de energie cratomică nu l-a distrus, zise Saga-To, dar l-a adus, proba
bil, la forma lui originală.
--Într-adevăr ! Ce fenomen neobişnuit !
--Oare ne mai poate ameninţa în vreun fel ? întreabă Ina-0.
--Se pare că nu, îi răspunse Tab-0. Pentru siguranţa noastră, îl voi introduce însă într-o
etică. Ajută-mă, Tol-A !
Ochii bărbatului străluciră iar, aruncând razele verzui. Altele, roşiatice, provenind din
pupilele femeii, I se alăturară. Radiaţiile produseră o semisferă în jurul “obiectivului”,
rămase astfel blocat în interiorul câmpului energetic.
--L-am capturat !
--Din păcate, nu mai putem comunica de acum încolo cu el…
--De ce ? întreabă Ina-0.
--Pentru că n-a mai păstrat forma de om. Cine poate şti în ce fel se exprimă el acum, când
rată astfel ?
--Ce vom face cu prezorianul ? întreabă Saga-To.
--Îl vom duce la bordul lui Oregon, îi răspunse Tab-0.
--Interesantă pradă de război, făcu Tol-A.
--Vom face noi felurite experimente pe el şi nu prezorienii pe noi, aşa cum îşi programa
seră ei.
--Dar dacă îi vor remarca lipsa ?
--Nu este exclus. Doar a fost lăsat la bordul staţiei întrucât nu se temeau de nivelul t
ehnologic al oamenilor. De acum încolo, datele problemei se schimbă.
--Deci, bănuieşti, Saga-To, că vor veni să-l elibereze ?
--Nu este exclus.
--Dar dacă va deveni, Ina-0, îi răspunse Tab-0. Îl vom introduce în câmpul de protecţie spe
lă, iar din zona aceea îi va fi imposibil să iasă.
--Oare ? Priviţi ! îi atenţionă Saga-To.
Prezorianul creă o breşă în cuşca energetică, la contactul acesteia cu podeaua. Apoi, în câ
fracţiuni de secundă, se strecură prin dalele metalice, ca un şoarece care intră în gaura l
i. Dispăru, pur şi simplu, din faţa lor, trecând, prin duşumea, în sala de sub ei, fără a î
nici o rezistenţă din partea materiei.
--Uimitor !
--Iată că, de această dată, noi l-am subestimat…
--Totuşi, trebuia să mă gândesc la acest aspect, făcu, înciudat, Tab-0. Din moment ce provi
e dintr-un alt univers, e posibil doar ca substanţa din care e alcătuit să nu interacţio
neze, în anumite condiţii, cu cea de aici…
--Asta înseamnă că va trebui să-l înfruntăm… Şi nu ştim ce arme posedă.
--Oricum, nu mi se par de temut pentru noi, făcu Tol-A.
--Ce vrei să spui ?
--Le-ar fi folosit împotriva noastră, dacă ar fi dispus de ceva eficient.
--Cam în aceeaşi situaţie ne aflăm şi noi.
--Adică ?
--Eu mi-am folosit radiaţiile ultrapenetrante cu scopul de a-l distruge, le mărturis
i Tab-0. Nu am reuşit însă decât să-l aduc la forma lui originară.
--Asta înseamnă…
--Înseamnă că nici noi nu-I putem distruge, nici ei pe noi. Cel puţin deocamdată.
--E un fel de înfruntare nedecisă, zâmbi Saga-To. Sau, dacă vreţi, ne putem manifesta ca d
ouă specii diferite, dar lipsite de agresivitate.
--Purtătorii păcii universale ! făcu Tol-A entuziasmată.
--Ba chiar inter-universale, o completă Ina-0.
--Să nu tragem concluzii pripite, remarcă Saga-To. Încă nu le cunoaştem întregul arsenal.
reau să spun că prezorienii aflaţi pe X9 pot dispune de arme eficiente împotriva noastră.
Sau le vor inventa până vom ajunge la ei.
--De aceea este important ca individul de la bordul lui Gorax să nu scape. Trebuie
să-l prindem într-un fel sau altul.
--După el ! strigă Ina-0.
Pământenii se despărţiră şi fiecare pătrunse în câte o sală, în speranţa de a-l găsi pe ciu
. Încercările lor se dovediră inutile.
--A dispărut ! constată Ina-0 prin telepatie.
--Cum oare ?
--N-ar fi prea greu de imaginat, comentă saga-To. A trecut prin pereţi !
--Întrebarea care se pune este: rezistă el în spaţiul cosmic, la o temperatură atât de redu
?
--Iar răspunsul este : da ! făcu Tol-A. Priviţi în exterior !
Fiecare se apropie de hubloul sau de monitorul cel mai apropiat. O dâră verzuie pers
ista printre stele.
--Este tunelul energetic care îl leagă de X9, comentă Tab-0. Ne-a scăpat !
--Mai mult ! Se deplasează cu o viteză tahionică, îl completă Saga-To.
--În acest caz, ce ne rămâne de făcut ? întreabă Ina-0.
--Să ne întoarcem la bordul lui Oregon. Urmărirea va continua de acolo.
Capitolul VI
O clipă de iubire
Noutăţile aduse de echipa condusă de Tab-0 avură un efect neaşteptat asupra celor de pe O
regon. Hotărâră cu toţii că intervenţia lor este absolut necesară în acel conflict care am
soarta Metropolei. Situaţia părea foarte gravă.
--dacă Pământul cade în stăpânirea prezorienilor, viitorul oamenilor devine incert.
--Eu zic să nu ne amestecăm, vorbi Ina-0. Am modifica istoria, iar consecinţele sunt g
reu de imaginat.
--E ciudat că nu s-a consemnat nimic în legătură cu această ameninţare, consstată Ruo-Ti.
--Probabil că datele referitoare la această invazie au fost păstrate în arhiva secretă a S
istemului de Apărare a Metropolei, îi spuse Tai-Ro. Deşi nu ar fi exclus ca prezorieni
i, venind dintr-un univers, să fi inversat axele timpului şi să modifice istoria, chia
r fără voia lor.
--De aceea, ar fi bine să nu ne amestecăm, interveni Saga-To. Poate că străbunii noştri au
rezolvat singuri situaţia.
--În caz că nu intervenim imediat, concluzionă Tai-Ro, vom supraveghe cu cea mai mare
atenţie desfăşurarea evenimentelor. Pornim imediat spre X9!
--Datorită duratei deosebit de mari în care se va desfăşura călătoria noastră, propun să vă
până la ieşirea din sistemul solar, după care veţi trece la conservare prin somn hipnotic
.
--De acord, Comandante !
Membrii echipajului trecură deci în sala alăturată.
--E minunat să te simţi un om simplu, adevărat, murmură Ruo-Ti. Vreau să spun să poţi merge
picioarele tale, să poţi alerga…
--Să înţeleg prin aceasta că mă inviţi în sala de sport ? îl întrebă frumoasa Alta-U.
--Te-aş invita mai degrabă în camera mea… dar, cum programul interzice dragostea în desfăşu
ea unor misiuni cu grad de risc ridicat, aş vrea să te admir măcar în sala de sport.
--Putem face dragoste şi acolo, îi şopti ea. Nu va şti nimeni, căci vom întrerupe circuitel
de control şi vom bloca intrările.
--Am înţeles încă o dată de ce Dumnezeu l-a gonit pe Adam din Paradis din cauza Evei…
Ţinându-se de mâini, vrăjiţi parcă, ei se îndreptară spre locul ales fără a fi băgaţi în se
--La ce te gândeşti, dragul meu Saga-To ? îl întreabă Tol-A, mângâindu-I fruntea cu degete
I subţiri.
--La faptul că omul a iubit, deseori , singurătatea…
--Ah! E o iluzie la faptul că vrei să nu stau pe lângă tine în clipele acestea ?
--Deloc, iubito. De altfel, de mult timp nu am mai fost împreună. Numai noi doi, vre
au să zic…
--Ştiu. Îmi lipseşti. Nu am putea profita ca să…
--Cunoşti un loc mai ascuns pe astronava asta ?
--Vom merge în biblioteca veche… Şi vom studia arta iubirii.
--Arta iubirii la vechii indieni, nu ? Tocmai cu asta ne ocupăm înainte de a se decl
anşa înfruntarea aceea stupidă cu forţele princiare.E îngrozitor... Nu mai ai timp nici să
espiri, mereu trebuie să fii gata de luptă. Unde sunt timpurile frumoase pe care le
trăim doar cu câteva mii de unităţi temporare în urmă ?
--Pe atunci nu ne hărţuiau astfel duşmanii.
--Păcat că nu se mai încheie armistiţiul cu ei. Ne batem întruna cu ei… Şi nici măcar nu şt
or, ce ne cer…
--Păcat.
--Nouă oamenilor, ne place pacea… Nu suntem nişte bestii, ca să vânăm sau să fim vânaţi mer
deauna am dorit liniştea, civilizaţia… Ştii, uneori îi invidiez pe strămoşii noştri. Mi se
că duceau o viaţă mai plăcută.
--Depinde la ce epocă istorică te referi. Unele au fost foarte zbuciumate, altele di
n potrivă, distinse…
--Ai dreptate. Cât de minunată trebuie să fi fost Italia quatrocentoului florentin… În tab
lourile vechilor maeştri , inegalabililor maeştri ai Renaşterii remarci atâtea frumuseţe şi
atât echilibru… De fapt, e mulţumirea sufletească a omului care îşi duce traiul lipsit de g
iji în mijlocul fascinantei naturi mediteraneene, bucurându-se din plin de lumina şi căl
dura soarelui.
--Pentru noi toate aceste minunăţii au dispărut. Ni le putem doar imagina… Pământul de azi
un imens laboratorr, o seră gigantică în care totul este calculat şi întreţinuţi la anumiţ
ametri. Nu mai există golfurile cu vegetaţie luxuriantă pe maluri, copacii sub care ti
nerrii minunaţi îşi uneau destinele. Nu mai există decât vechile tablouri ale Renaşterii…
--Vezi ce este cel mai ciudat, iubito ? Deşi am cucerit stelele şi universurile para
lele, trecând în cele mai uimitoare dimensiuni, nu am reuşit să ne obţinem nemurirea. Avem
o singură viaţă, întocmai ca şi sclavul cel mai oropsit din anticul Egipt.
--Deşi cunoaştem câte ceva despre universul violet, în care se risipeşte energia noastră vi
ală după ce ne părăseşte trupul.
--Într-adevăr, cunoaştem câte ceva , deşi am explorat cam puţin dimensiunile sale datorită
nziţiei extrem de dificile. Numai că topologia sa fiind cu totul diferită de cea a uni
versului nostru şi fenomenele desfăşurându-se acolo după legi care sfidează raţiunea cu car
untem dotaţi, am înţeles mult prea puţine despre ceea ce urmează morţii noastre biologice
eşi viitorul ar putea să ne aducă alte noutăţi.
--Nu uita însă că, în istoria umanităţii, de multe ori viitorul a însemnat un regres.
--Dar, însă unul local, de durată limitată. În general, sensul evoluţiei este spre acumular
a patrimoniului informaţional şi nu spre diminuarea lui.
--E cam greu de tras o concluzie…
--Deloc. Deşi, vezi bine, savanţii au atenţionat demult despre pericolul expirării durat
ei de viaţă a civilizaţiei umane.
--Crezi în aşa ceva ?
--Sunt convins că vom preda ştafeta unei alte inteligenţe , superioare nouă, deşi vremea a
ceea e încă departe.
--Eu nu cred aşa ceva ?
--Vezi tu, s-au lansat multe ipoteze în acest sens. În primul rând, ar fi vorba despre
înlocuirea omului de către fiinţele artificiale create chiar de el…
--Ceea ce nu s-a întâmplat.
--Nu, iubito. Ne-am adaptat mereu şi am depăşit concurenţa. Dar alte teorii prevăd înlocuir
a noastră de o altă civilizaţie extraterestră superioară.
--Nici acestea nu s-au dovedit reale. Cel puţin, până azi, în afară de armatele princiare,
nimeni nu ne-a produs o opoziţie puternică.
--Adevărat. Iar omul şi-a continuat expansiunea. În fine, oamenii de ştiinţă au mai partici
at depăşirea calităţilor noastre pe calea experimentelor genetice, a mutaţilor.
--Numai că noi ne-am dovedit a fi soluţia optimă, atât din punct de vedere biologic, dar
şi prin adaptabilitatea la noutatea tehnologică… De parcă am fost creaţi de însuşi Dumnez
pentru a stăpâni lumea !
--Într-adevăr. Suntem o rasă de invidiat… Sunt însă convins că şi civilizaţia noastră va av
, aşa cum are totul în lumea aceasta, în afara Creatorului.
--Mă rog… Tu ai fost întotdeauna un mare filosof. De fapt, asta m-a atras la tine.
--Doar atât ? Am crezut că şi felul în care am făcut dragoste cu tine.
--Aceasta ţine tot de o anumită filosofie…
--Oare din ce univers am venit noi în aceasta, în care ne-am născut şi trăim ca fiinţe biol
gice ?
--Nu vom afla niciodată, dragul meu. Poate o vor şti alţii, din altă generaţie… Poate că oa
ii nu vor cunoaşte niciodată din ce dimensiuni vin şi încotro se duc…
--Poate. Vezi tu, când fac atâta filosofie alături de tine, îmi revin în minte versurile l
ui Alt-Gatt.
--Celebrul poet al mileniului cuantromic ?
--Chiar el. Mă refer la versurile din “Copacul “, celebrul său testament artistic lăsat ci
vilizaţiilor viitoare.
Ea zâmbi. Apoi, spre surprinderea lui Saga-To, începu să recite încet, abia murmurând, câte
a versuri.
--Te doresc, îi şopti el, atingându-I părul cu degetele. Te doresc mai mult ca oricând…
Ea privi drept în ochii lui albaştri.
--Cel mai mult m-ai dorit atunci…pe planeta Santas…
--Îţi mai aminteşti ? făcu el mirat E aşa de mult de atunci… Cred că a trecut un mileniu…
--Pe atunci eram tineri… Foarte tineri. Tu, de exemplu, nu fuseseşi niciodată regenera
t.
--Dar n-am petrecut decât o noapte împreună !
--Ştii însă cât de lungă e noaptea pe planeta Santas.
--Eram doar nişte adolescenţi. Mai ţii tu minte noaptea aceea , sărbătoarea care a urmat d
upă ce am absolvit Cursurile ?
--Nu numai că o ţin minte, Saga-To, dar de atunci m-am îndrăgostit nebuneşte de tine. De
aceea nu am mai ţinut la nici un alt bărbat cu care am trăit.
--Nu înţeleg…
--De atunci te iubesc doar pe tine. Te-am aşteptat mereu.
--Dar… de unde ai ştiut că ne vom mai întâlni vrodată ? Că vom pleca într-o misiune împreun
--Nu am ştiut, însă am sperat. Am sperat întotdeauna acest lucru.
--Deci vrei să spui că o noapte pe Santas ţi-a schimbat cursul vieţii ? O clipă de iubire
?
--Da. ce suntem noi decât un moment din viaţa acestei lumi ?
“Şi ce dacă o clipă doar
Suspendaţi am rămas între două lumi
Între două izvoare
Păsările au încetat să-şi mai bată aripile
Florile au încetat să mai respire ?
Şi ce dacă o clipă doar
Universul s-a înfiorat de atâta lumină
Tainele lumii toate şi-au deschis ferestrele
Să le păşim, o dată cu primăvara,
Să le păşim dincolo de vise ?
O clipă e doar şi trecerea noastră
Agăţată de un candelabru uriaş
Cerul cu stele”.
--All-Gatt! Nu ştiam că tu cunoşti atâtea dintre versurile sale.
--Tu m-ai învăţat să-l iubesc, Saga-To… De atunci, din noaptea aceea. El mi-a fost alături
ereu cât timp tu mi-ai lipsit.
--Iubita mea !
--Vezi tu, sunt mamă a trei copii. Nici nu ştiu cum arată.În realitate vreau să-ţi spun, că
pe monitoare îmi apar când vreau. Legea ne interzicea să fim împreună până când ei aveau să
aturi.Apoi misiunile diferite ne-au despărţit. Practic, nu I-am mai îmbrăţişat de când s-au
ut… Şi totuşi lor nu le-am simţit niciodată lipsa aşa cum ţi-am simţit-o ţie. Acum, când şt
--Nu mai spune nimic ! o întrerupse el, punându-I degetele pe buzele minunat arcuite
.
O luă apoi în braţe şi o răpi pentru a o duce într-un loc unde numai dragostea să le fie st

Capitolul VII
Fuga
Recepţionară, simultan, semnalul cerebral de alarmă. Nu trecuseră prea multe unităţi temora
e de când se despărţiră, iar acum erau chemaţi iar în sala de comandă. Se petrecea un lucru
av.
Fiecare se lăsă părtuns de câmpul special Pi, dispărând instantaneu sin lovurile în care se
au, materializându-se apoi în jurul Comandantului.
Pe monitoarele epitronice era afişată planeta Neptun.
--am identificat trei nave de război ale Sistemului de Apărare Terestru, îi atenţionă tele
patic Tai-Ro. Se îndreptă direct spre noi. Datorită vitezei mici pe care o putem dezvo
lta, nu avem cum să-I depăşim, ca să ieşim din sistemul solar.
--Ce ne rămâne de făcut ?
--Ori îi înfruntăm, ori încercăm să scăpăm de ei, îndreptându-ne însă către centrul sistemu
--Adică să ne întoarcem ?
--Da, Ina-0.
--Nu sunt de acord, Comandante. Mai bine îi înfruntăm.
--Voi ce spuneţi ? îi întreabă Tai-Ro.
--Nu avem de ce să ne temem de armele lor, îi răspunse Tab-0. Trebuie să le forţăm încercui
.
Toţi fură de aceeaşi părere.
--Perfect, făcu Comandantul. Atunci să încercăm să discutăm cu ei. Deşi sunt convins că nu
r înţelege…
Cele trei astronave de luptă apărură, în formaţie, la o bună distanţă de ei.
--Identifică-te, obiect cosmic artificial ! răsună în emiţătoarele-receptoare cratomice.
Aparatele Sistemului dee Apărare Terestru păreau nişte pitici nevinovaţi care voiau să răpu
un gigant.
--Identifică-te, obiect cosmic ! se auzi iar. Altfel suntem obligaţi să te distrugem.
Comandantul se hotărî să le vorbească. Mesajul lui era telepatic.
--Nu trageţi asupra noastră ! Suntem tot pământeni, le spuse el.
--Ce fel de pământeni ? fu întrebat. Tehnologia voastră…
--Nu are rost să discutăm în plus. Dorim să ieşim fără incidente din sistemul solar. Avem d
eplinit o misiune.
Pe monitoarele epitronice puteau urmări toate gesturile făcute de atacatori în interio
rul aparatelor lor. Le citeau astfel expresiile de pe chipuri, mirarea, neliniştea
, lipsa de înţelegere.
--Ne pare rău. Metropola nu ne-a anunţat despre prezenţa voastră în zonă. Nu aveţi voie să
mai departe !
--Cum ne veţi opri ? zâmbi Tai-Ro:
--Cu dezintegratoarele !
--Nu are nici un rost, căpitanilor Radd, Tudd şi Steven. Vă uzaţi inutil rezervele de e
nergie !
Urmară clipe lungi de tăcere. Uimiţi pentru că li se spusese pe nume, ceilalţi nu ştiu ce h
tărâre să ia. Metropola nu-I anunţase despre prezenţa unei asemenea astronave în zonă. Cons
ul era clar: trebuia să o oprească. Numai că…
Numai că strrăinii aceia posedau o navă care le era, în mod evident, superioară. Apoi de u
nde le ştiau numele ? Făceau parte din Serviciile Secrete ?
Mai era ceva. Străinii aceia voiau să iasă din sistemul solar, deci să se îndepărrteze de M
tropolă şi nu să o atace, nici măcar să se apropie de aceasta.
Ce era de făcut ?
--Vă acorrdăm o ultimă şansă ! Urmaţi de bună voie navele noastre către prima bază cosmică
lei.
--Ne pare rău, îi răspunse Tai-Ro. Suntem grăbiţi şi nu mai avem timp de discuţii cu voi.
Activă cerebral scutul de radiaţii. Ştia ce avea să urmeze. Atacul celor trei căpitani nu
miră pe nimeni.Gazerele lor se concentrară într-un singur fascicul. Energia de care di
spuneau ar fi putut distruge un milion de unităţi de masă într-o clipă. Constatară, dezorie
taţi, că asupra lui Oregon armele lor nu aveau nici un efect.
--Străinilor, ascultaţi de ordinile noastre ! se auzi iar în sala de comandă a urriaşei na
ve spaţiale. Urmaţi-ne de bună voie spre cea mai apropiată bază a noastră, altminterri…
--Am început să-mi pierd răbdarea ! murmură Comandantul.Oregon acceleră brusc, iar câmpuril
sale de protecţie împrăştiară aparatele militare ale celor din Sistemul de Apărare Terestr
la fel cum o corabie împrăştie bărcile dee pescari când trece printre ele.
--Rămâneţi cu bine, le strigă el în monitor în timp ce se îndepărrtau.
--Dacă mai stăteam mult de vorbă cu ei, cine ştie ce întrebări ciudate ne-ar mai fi pus, zi
e râzând Ina-0.
Cap VIII
Pragul de energie fundamentală
Se apropiau de Pluto, când monitoarele speciale începură să îşi modifice frecvenţa de emisi
--Ce se petrece ? se miră Ruo-Ti, care se afla în acele clipe în postura de locţiitor al
Comandantului. Nu am mai întâlnit un fenomen similar…
Inteligenţa Artificială Coordonatoare a navei îi răspunse imediat :
--Ne apropiem de un prag fizic al energiei fundamentale.
--Nu înţeleg.
--Este vorba de o zonă redusă din spaţiul cosmic, în care intensitatea câmpului ia valori
uimitoare. Am procedat la reducerea vitezei şi schimbarea instantanee a traiectori
ei. Totuşi…
--Totuşi ?
--Deşi ne-am modificat coordonatele în raport cu aştrii din jur, cele relative faţă de pra
g au rămas identice.
--adică ne îndreptăm tot spre el ?
--Da. Foarte ciudat !
--Bună remarcă pentru o inteligenţă artificială de tipul tău. Caută altă soluţie.
--Am imobilizat nava.
--Dar nu aveai voie să faci aşa ceva ! Tai-Ro va spumega de furie când va afla !
--Regret. Nu există altă soluţie pentru protecţia navei.
--Situaţia e chiar atât de gravă ?
--O anticipez astfel.
--Concret ?
--Nu avem nici un fel de date despre acest prag. Nu ştim ce reprezintă, ce există dinc
olo de el.
--Poate fi o poartă de intrare într-un univers ?
--Pozitiv. Sau într-un alt timp. Sau într-o altă formă de existenţă. Nu cunosc.
--Ai alertat pe membrii echipajului ?
--Pe toţi.
--Şi ce crezi că altă şansă de evitare a contactului cu acest prag, în afară de oprirea nav
nu există ?
--Pozitiv. Dacă am fi dispus de întreaga capacitate tehnologică a lui Oregon, ar fi fo
st simplu. Am fi trecut în regim tahionic şi probabil că nu ne-ar fi putut urmări.
--Ai dreptate… Blocajul unei bune părrţi din comenzi ne dă mult de furcă. Nu am reuşit să n
restabilim controlul asupra acestora. Este, dacă vrei, o avarie de război.
--Corect. Consecinţele sunt foarte grave.
În jurul lui Ruo-Ti se materializează ceilalţi membri ai echipajului.
--Din clipa aceasta preiau controlul lui Oregon, anunţă telepatic Tai-Ro.
Transferul de informaţii din creierul lui Ruo-Ti spre cel al lui Tai-Ro se făcu inst
antaneu.
--Cum putem face să ocolim acest prag ? se interesă Comandantul.
--Imposibil, fu răspunsul Inteligenţei. Mai mult, pragul se apropie de noi.
--Cum ?
--Coordonatelerelative dintre noi şi acesta se reduc.
--Viteza maximă ! Înapoi spre Pământ ! Fu ordinul lui Tai-Ro.
--Imposibil ! gemu Tab-0. Propulsia nu funcţionează !
--Asta ce mai e ?
--Se pare că am fost captaţi … Că ne aflăm în posesia unui prag de energie fundamentală…
--Nu mai înţeleg nimic… Adevărul e însă că acesta acţionează ca şi cum ar fi coordonat de o
nţă superioară.
--Cine îl controlează ?
--Nu stim. Dar, în mod cert, felul în care se manifestă dovedeşte că o fiinţă cosmică îl fo
Monitoarele îşi intensifică culorile de alarmă.
--Situaţia este foarte gravă, se încruntă Tai-Ro. Activaţi scutul de protecţie.
--Scut activat ! îi răspunse Tab-0. Dar, Comandante, el nu se poate opune unui câmp d
e energie fundamentală.
--Atunci activaţi tunurile cratomice ! Vom încerca să disipăm câmpul.
--Tunurile nu răspund la comenzi.
--Pragul se apropie !
--Bombardament pozitronic !
Ordinul Comandantului fu îndeplinit instantaneu. Nu avu însă nici un efect.
--Bombardamentul pozitronic este inutil, constată indispus Tab-0.
Tai-Ro îşi duse mâna la frunte.
--Nu se poate ! murmură el. Suntem neputincioşi în faţa acestei entităţi… Nu avem nici cum
ugim din calea ei…
--Deci ?
--Nu vreau să trag nici o concluzie. Dar…
--Sfârşitul nostru e aproape, murmură Ina-0.
--Nu cred că ne va ucide, răspunse imediat Saga-To.Părerea mea e că se urrmăreşte altceva.
--Ce anume ? Îl întrebă Una-0.
Dar nu mai avu timp să-I răspundă.
Pe monitoare şi prin hublouri, fulgere orbitoare, ca nişte şerpi de foc, împânziră spaţiul.
santaneu, lumina din sală se amplifică foarte mult pe frecvenţa raadiaţiei infraaroşii. Si
mţiră toţi o zguduitură puternică, apoi avură senzaţia că Oregon se desface în bucăţi şi c
de un taifun straniu, care le deşira trupul până la nivelul celulelor. Apoi, deodată, se
făcu întuneric…
X
Primul se trezi Saga-To. Cel puţin aşa constată el. Zăcea pespate. Printre gene zări ceru
l. Era limpede şi senin c aîntr-o minunată dimineaţă de primăvară, aşa cum îşi amintea din
ui petrecută pe Pământ…
Unde era ? Cum ajunsese acolo ? Unde se aflau ceilalţi ?
Întrebările acelea îl înjungheară ca nişte cuţite, întrerupându-I reveria care ameninţa să-
. Întoarse puţin capul. Nu resimţi nici o durere. Lângă el se găsea Ina-0, prăbuşită pe sol
nd dusă.
Se ridică puţin. Membrii lui Oregon erau presăraţi în jurul său. Toţi zăceau, pe burtă sau
e.
Unde se găseau ?
Ruo-Ti deschise ochii, la rândul său. Îşi mişcă mâna dreaptă apoi îşi încercă picioarele.
--Bine ai venit iar la viaţă ! îl întâmpină zâmbind Saga-To.
--Chiar mai trăim ? murmură celălalt.
--Eu aşa cred. Deşi, nu ar fi exclus să fi trecut pe celălalt tărâm. E însă prea frumos ca
iadul şi prea lipsit de culoare ca să pară raiul…
Erau înconjuraţi de o bogată vegetaţie. Copacii, falnici, un fel de palmieri cu frunze a
lbastre şi fructe multicolore, se înălţau până la cer. Lumina zilei era foarte puternică, a
ape orbitoare. Căldura nu părea însă excesivă.
--Uimitor ! rosti Alta-U. Priviţi pe cer !
Se uitară de îndată în direcţia pe care le-o indica. O planetă uriaşă, în jurul căreia grav
rânduri de inele, domina imaginea acolo.
--Ai zice că e un fel de… Saturn ! murmură Saga.To.
--Numai că are o minunată culoare argintie ! îl completă Tai-Ro.
--Dar de unde izvorăşte atâta lumină ? întreabă mirată Unna-0. Pe boltă nu se zăreşte nici
--În schimb, puteţi observa o altă planetă, le zise Tol-A.
Femeia le indică o altă zonă de pe cer, mai greu de observat datorită copacilor. Zăriră to
uşi un disc maroniu, de dimensiuni destul de impresionante, pe care diversele pete
de culoare dădeau impresia de “mări “şi continente.
--Ciudat…
--Aici totul e ciudat, saga-To.
--Nu mă refeream la ceva în general, ci la un lucru cu totul special. Cu ce viteză rel
ativă se mişcă această a doua planetă !
În tăcere, îi obserrvară cu toţii traiectoria. În decurs de numai câteva clipe, astrul se m
boltă, descriind un arc de parabolă. Apoi mişcarea lui deveni oscilantă, dar în jurul unu
i punct care se deplasa pe o largă circumferinţă, al cărei centru îl reprezenta chiar imit
aţia lui Saturn !
--Oare aceste două planete produc atâta lumină ? se întreabă Ina-0.
--Nu cred, îi răspunse Tai-Ro. În mod normal, chiar ele ar trebui să primească energie de
la o sursă importantă. Numai că aceasta e imposibil de localizat pe boltă. Cel puţin deoc
amdată…
--Unde ne aflăm ? întreabă brusc Saga-To.
Câteva clipe tăcerea se aşternu asupra lor. De la un timp nu mai stăpâneau situaţia. Mai pr
cis de când forţele princiare le anihilaseră o bună parte din sistemele importante ale l
ui Oregon şi îi exilase în alte coordonate temopare.
--Tare aş vrea şi eu să ştiu , îi răspunse Tai-To.
--Ne aflăm măcarr în universul fizic banal sau am trecut în altul, de factură antropică ? î
eabă din nou Saga-To.
--Nu avem cum să răspundem… Nici un identificator dimensional nu funcţionează la capacitat
ea reală pentrru a ne prezentaadevărul.
--Vom reveni oare vreodată la bordul lui Oregon ?
Cuvintele Altei-U avură efectul unei bombe. Cei din jurul ei se fereau să îşi pună tocmai
o asemenea întrebare, deoarece răspunsul avea să-I demoralizeze.
Tai-Ro înţelese însă repede că tăcerea lor avea un efect mai puternic decât orice altă ipot
aceea se grăbi să-I zică :
--Şanse sunt destule. Adevărul e însă că acest lucru nu depinde doar de noi. Am ajuns aici
împotriva voinţei noastre.
Am fost aduşi de forţe necunoscute. În ce scop ? Nu ştiu… Care a fost mobilul aducerii noa
stre aici ? Nu ştiu… Vom afla ? Rămâne de văzut.
--Dar dacă a fost un accident ?
--Adică ?
--Forţele necunoscute, care sunt , în mod evident, implicate în răpirea noastră, ne-au c
apturat poate în urma unei erori, îşi prezentă ipoteza Ruo-Ti. Dându-şi sseama de greşeală,
u abandonat pe un astru oarecare.
--N-ar fi exclus, interveni Tab-0. Se poate întâmpla însă altceva.
--Ce anume ?
--Să se fi dorit deplasarea noastră într-un loc şi să fi ajuns aici datorită unei dereglări
hnice.
--Ipoteza ta nu stă în picioare.
--De ce, Ruo-Ti ?
--Nu observi ? Pe planeta aceasta , atât de stranie, putem respira fără probleme, atmo
sfera are o compoziţie foarte apropiată cu cea de pe Terra.
--Adevărat… cu atât mai mult cu cât plantele din jur nu folosesc clirofila.
--Deci forţele care ne-au adus aici au căutat să ne protejeze… Înseamnă că au încă nevoie
.
--Dar în ce scop ? Îi putem ajuta în vreun fel anume sau vor să ne supună unor experimente
ştiinţifice ?
--Această ultimă variantă ar fi groaznică. Va trebui să luptăm până la ultima picătură de e
a să împierdicăm aşa ceva !
--Pe de altă parte, reluă Ruo-Ti, observaţi că până şi gravitaţia se apropie mult de cea fo
Metropolă pentru o dezvoltare normală a organismului.
--Da. Numai că aici suntem mai uşori, îi zise Tai-Ro.
Nici nu îşi încheie bine fraza, că făcu un salt şi se înălţă în văzduh, deasupra capetelor
de frunzele palmierilor dinn jur.
--Pe planeta asta eşti campion la înălţime, îl felicită Saga-To, când Comandantul reveni pe
ol.
--E foarte plăcut să faci sport aici.
--Dar cum ne vom întoarce la bordul lui Oregon ? se auzi glasul Inei-0.
Întrebarea ei îi dezarmă.
--Nu ştiu, murmură Tai-Ro. Nimeni nu ştie… Cel puţin deocamdată. Va trebui să începem explo
acestei planete. Vom afla ce ne oferă şi, în funcţie de aceste date, vom hotărî ce avem de
făcut.
--Trebuie să existe o soluţie, interveni Tab-0 chiar dacă nu întrezărim în clipa de faţă !
--Ia priviţi puţin ! le strigă Ruo-Ti.
Se uitară la el, dar nu înţeleseră nimic.
--Vă întrebaţi unde este astrul care produce lumina zilei pe planeta asta, nu ? făcu el.
--Şi unde este ? întreabă Tab-0.
--Pretutindeni în jurul nostru !
--În jurul nostru ? se miră Una-0. Vrei să spui că planeta pe care ne aflăm se luminează si
gură ? Imposibil, Ruo-Ti.
--De ce ?
--Toată lumea ştie că o planetă este luminată de către o stea şi că nu are surse proprii de
gie de acest tip.
--Da ?
Fără să mai adauge un cuvânt, Ruo-Ti se aplecă. Mâinile sale atinseră iarba verde de pe sol
n praf strălucitor se depuse pe degetele sale.
--Aţi înţeles ?
--Acest praf…
--Da. E risipit pretutindeni în jurul nostru. Pe sol, pe iarbă, pe copaci.
--O sursă de lumină uniform distribuită ! strigă Saga-To. E însă naturală sau artificială ?
--Deocamdată nu putem trage vreo concluzie în acest sens.
--Dar căldura de unde provine ? întreabă Alta-U.
--O întrebare foarte bună ! Încuviinţă Tab-0. Pipăiţi praful acesta ! E destul de fierbinte
eci planeta e încălzită în bună parte datorită lui. Nu ştim însă dacă e singura sursă de en
că…
--Se pare că avem multe de învăţat despre locul în care ne aflăm.
--Adevărat. Ce propuneţi ? întreabă Tai-Ro.
--Să ne continuăm drumul. Descoperirile abia au început !
--Atenţiune ! Senzorii mei au detectat o uriaşă aglomerare magnetică în direcţia aceasta, î
nunţă Tab-0, indicându-le zona probabilă a materiei ce sensibilizase traductoarele sale.
--Oare despre ce este vorba? Se întreabă Tai-Ro.
--N-ar strica să cercetăm puţin zona aceea, făcu Tab-0.
--De acord ! Pornim într-acolo !
--O clipă ! le strigă Ina-0. Simt o apropiere periculoasă… Senzorii mei au sesizat ceva…
din văzduh…
Îşi ridicară privirile spre cer, dar nu obsservară nimic.
--Alarmă falsă, constată zâmbind Alta-U. Nu-I nimic, se mai întâmplă. În aceeaşi clipă, cu
iaşă, o umbră trecu pe deasupra lor .
--Ce-a fost asta ? se dezmetici primul Tab-0.
--Un pterodactil uriaş ! Gemu Saga-To. Creierul meu penetronic asociat l-a identif
icat după filmare şi reluare cu încetinitorul. E un fel de pterodactil uriaş, practic, o
specie neîntâlnită pe Pământ.
--Ne atacă ! strigă Ina-0.
Într-adevăr, fioroasa creatură, după ce trecuse în mare viteză pe lângă ei, se ridicaser în
cerului, dar,după ce descrisese o elipsă printre nori, revenea în picaj spre ei.
--Nu avem de ales, murmură Tai-Ro.
Capitolul IX
Ciudata coloană
Ochii lui Tai-Ro străluciră preţ de o clipă. Raze scântâietoare izvoră din ei, înălţându-se
e cer. Fioroasa creatură ce domina înălţimile fu trăsnită de fulgerele aruncate de ochii o
ului şi se dezintegră instantaneu.
--Îmi pare rău, murmură iar Comandantul. Altceva nu aveau de făcut.
Soluţia lui nu era strălucită, dar era singura posibilă. Tai-Ro regretă că distrusese anima
ul, în primul rând pentru că de la aceasta ar fi aflat date interesante despre planetă,
apoi fiindcă modalitatea în care acţionase trădase arma pe care se bazau în ipoteza că avea
să înfrunte şi alţi duşmani, mai ales de factură humanoidă. În al treilea rând, nu-I făcea
lăcere să distrugă o creatură vie.
--Se pare că planeta asta ne va oferi multe surprize, le zise Ruo-Ti. E important
să fim pregătiţi ca să le facem faţă la toate...
--Oricum, nu prea avem de ales, îi răspunse Tab-0.
Un mârâit ameninţător le întrupse vorbele.
--Un tigru uriaş ! strigă Alta-U. E acolo, în tufiş ! Senzorii mei l-au identificat ch
iar în ascunzitoarea sa.
--Pericol reperat ! îi confirmă Comandantul. Îl voi izola în cuşcă energetică !
Ochii lui străluciră iar. În aceeaşi clipă, în jurul fiarei sălbatice se formă un zid energ
circular, menit a-l împiedica să mai părăsească acea împrejmuire.
--Acum putem fi liniştiţi în privinţa lui, le zise Comandantul.
--Ar fi să-l stidiem puţin. Analiza componentelor sale biologice şi fizico-chimice ne
va spune foarte multe.
Se îndreptară spre locul unde se afla animalul. O explozie de mare intensitate lumin
oasă se declanşă înaintea lor. Tigrul dispăru imediat. Şi cuşca sa energetică.
--Ce e asta ?
--Cine a intervenit ? se întrebară ei.
--Ce fenomen ciudat ! făcu Ina-0.
--E mai mult decât un fenomen, îi zise Saga-To. Cineva a intervenit pentru a ne împied
ica să ne apropiem de tigru.
--Dar cine ?
--Şi de ce ?
--Nu v-aş putea răspunde la nici o întrebare, reluă Saga-To. Probabil că să nu intrăm în po
unor date foarte interesante în urma analizelor pe care aveam de gând să le facem tig
rului.
--Dar dacă totul a fost o înscenare ? întreabă Ruo-Ti.
--Adică ?
--Adică un fel de holograme prin care locuitorii acestei planete n-au urmărit altcev
a decât să ne vadă reacţiile şi să constate care ne sunt mijloacele de apărare.
--Interesantă ipoteză, recunoscu Tai-Ro.
--Dar greu de demonstrat.
--Nu chiar, Saga-To. În urma distrugerii unei fiinţe cu flux de energie de tip omega
, cum este cea folosită de Comandant, nivelul de radiaţie specifică remanentă ar fi fos
t peste pragul caracteristic. Ori senzorii nu indică nimic. Absolut nimic !
--Concluzia este clară.
--Cine se joacă atunci cu nervii noştri ?
--Vom afla. Deocamdată ne reluăm drumul către aglomerarea magnetică pusă în evidenţă de Tab
e zise Comandantul.
Drumul lor ducea printre înalţii copaci. Aceştia se îndeseau pe măsură ce mergeau, dar trun
hiurile lor erau totuşi suficient de depărtate pentru a le permite accesul celor opt
vizitatori.
Nu după mult timp, ajunseră într-o poeniţă. O coloană zveltă, foarte înaltă, tronconică, se
mijlocul acesteia.
--Asta ce mai e ? făcu mirată Alta-U.
--Un fel de obelisc, încearcă să-I răspundă Tol-A.
--Dar… este chiar aglomerarea de material magnetic pe care am sesizat-o ! observă Ta
b-0.
--Am şi ajuns? Excursiile pe planeta asta sunt cam scurte.
--Priviţi ! le atrase atenţia Ruo-Ti. Pe suprafaţa coloanei sunt gravate numeroase sem
ne. Oare ce mesaj încearcă să ne transmită enigmaticii locuitori ai planetei ?
--Deocamdată vă transmit eu un mesaj destul de interesant, îi întrerupse Saga-To. Această
coloană este un generator gigant de energie tahionică.
--Ce spui ?
--Sunt sigur de ceea ce spun. Traductoarele pluricelulare m-au avertizat imediat
.
--Energie tahionică ? De tip B sau D?
--D.Întensitatea ei, foarte ridicată de altfel, nu este deloc periculoasă pentru noi.
--Mă mir că dăm şi peste lucruri care nu sunt periculoase pentru noi ! oftă, uşurată, Ina-0
--Să nu mai discutăm atât ! le zise Comandantul. E timpul să descifrăm însemnele pe coloană
Le priviră cu atenţie. Felurite cercuri, triunghiuri, puncte, linii curbe se înşirau une
le după altele. Diferitele segmente ale construcţiei prezentau culori diferite.
--Voi conecta decodificatorul penetronic alături de senzorii vizuali, îi anunţă Saga-To.
Astfel, vom deţine respectivul mesaj, dacă, întradevăr, înşiruirea de semne din faţa noast
prinde aşa ceva, în cel mai scurt timp.
Nu se înşela. Nici nu-şi terminase bine vorbele că decodificatorul penetronic îi şi anunţă:
--Atenţiune ! Iată conţinutul textului prezentat:”Civilizaţia Gratena vă transmite salutul
i. Pentru a-I înţelege trecutul şi istoria, apăsaţi simultan pe trei cercuri de pe coloană”
--Civilizaţia Gratena ? Ce o fi asta ? se întreabă Ruo-Ti.
--Nu ai decât să apeşi pe trei cercuri şi vei afla.
--Să nu ne grăbim , Saga-To ! Dacă în felul acesta declanşăm vreun fenomen nedorit ?
--Astfel spus, crezi că vor să ne atragă într-o capcană ? întreabă Comandantul.
--Cam aşa ceva.
--E absolut ilogic. Dacă voiau să ne atace în vreun fel ar fi făcut-o cu mai puţină risipă
energie… şi de inteligenţă !
--Să nu uităm însă că se tem de noi . Nu ştiu la ce concluzie or fi ajuns în ceea ce ne pri
, dar s-ar putea să acţioneze cu multă prudenţă când e vorba de noi.
--Prea bine. Eu îmi asum acest risc ! se hotărî Tai-Ro. Tab-=, apasă tu pe trei dintre
cercuri. E un ordin.
--Am înţeles, Comandante!
--În cazul acesta, eu mă retrag mai departe de această zonă, le zise Ruo-Ti.
--Nu ai decât , dacă ţi-e frică.
--Aici nu e vorba de frică. Eu aş numi-o prudenţă.
Ajutat de Ina-0, Tab-0 apăsă simultan cele trei cercuri. Coloana deveni translucidă. L
umini intense, de diferite culori, începură să o parcurgă, succesiv, pe întreaga ei lungim
e.Apoi nişte fulgere, ca nişte şerpi de foc, o încolăciră preţ de câteva clipe. După care…
Deveni transparentă ! Aveau impresia că în faţa lor se găsea o coloană foarte înaltă, cu ap
re. Numai că lichidul acela se limpezi. O minunată nuanţă de albastru domină, pentru o cli
pă , construcţia dinaintea lor.
Brusc,la nivelul lor, pe întregul contur al coloanei, pe o înălţime corespunzătoare cu cea
a unui om, se ivi un fel de ecran circular, pe careapărură imagini. Uimiţi, oamenii s
e apropiară cât putură de mult de acel monitor.
Primele imagini reprezentau diverse galaxii. Apoi, pe ecran apăru Calea Lactee. O
recunoscură datorită constelaţiilor ei caracteristice, anumitor aştri inconfundabili.
--O călătorie în propria noastră galaxie ! exclamă Ina-0. Oare ce se urmăreşte cu acest luc
?
Nimeni nu se grăbi să-I răspundă. Ceilalţi urmărreau cu atenţie maximă imaginile care se s
au.
Călătoria printre stele luă sfârşit în apropiere de nucleul galactic, într-o zonă unde dens
a aştrilor era destul de mare.
--Ni se indică, fără îndoială, chiar sistemul stelar în care ne aflăm. E vorba de A.Z.-45,
clasificarea noastră.
--Dar ce e asta ? nu se putu abţine Alta-U.
Pe monitorul improvizat era căutat un alt sistem solar, mult mai îndepărtat. Când acesta
fu fixat, cei de faţă scoaseră un strigăt de uimire. Recunoscură planetele care gravitau î
jurul unei unice stele:
--Priviţi ! Jupiter,Saturn… Iar acum, chiar Pământul! Nu se putu abţine Ina-0.
--Fantastic ! Deci ştiu aşa de multe despre noi ?
Imaginile se întrerupseră brusc. Coloana îşi reluă aspectul iniţial. Apoi, nişte semne ciud
, fosforescente, începură să se succeadă pe suprafaţa exterioară.
--S-ar zice că mesajul continuă, făcu Ina-0.
--Dar computerul extraneural asociat creierului meu nu îl poate decodifica, raportă
Saga-To.
--E un sistem de comunicare despre care nu ştim încă nimic. Nu se bazează pe nici un alt
limbaj cosmic studiat de noi anterior, îi zise Tab-0.
--Şi atunci ?
--Memorează-l integral, Saga-To ! îi ordonă Tai-Ro.Vom încerca să-l descifrăm mai târziu.
--Dar dacă el conţine informaţii vitale pentru noi ?
--Nu e logic, îi replică Tai-Ro.
--Adică ?
--Te referi la faptul că am putea fi ameninţaţi de o civilizaţie extraterrestră, nu, Saga-
To ?
--Exact.
--Pentru acesta, ar trebui să ne fie superioară din punct de vedere tehnologic, de
acord ?
--În principiu.
--Atunci ne-ar putea adresa mesajul chiar în limbajul nostru sau în unul foarte uşor d
e descifrat. Realitatea infirmă însă această ipoteză, deci ei nu au cum să ne contrroleze i
formaţiile.
--Uiţi ceva, Tai-Ro.
--Ce anume ?
--Că mesajul ne poate fi adresat de o civilizaţie inferioară nouă din punct de vedere te
hnologic, dar ameninţarea ar veni din partea alteia…
--Adică planeta asta ar fi locul unor dispute între fiinţe cosmice diferite ?
--Nu ar fi exclus.
--Cum nici exclusă nu ar fi o altă ipoteză, interveni Alta-U.
--Nu te înţeleg.
--Cei care ne-au trimis mesajul se pot afla pe aceeaşi treaptă de dezvoltare cu noi,
dar evoluţia societăţii lor ar converge într-o altă direcţie. Chiar în istoria umanităţii
mplare similare, continuă Tol-A. De pildă, deşi foarte avansaţi în anumite domenii, pentru
epoca lor, incaşii nu foloseau roata, iar romanii încălecau caii fără a bănui nimic despre
existenţascării de la şa…
--Oricum, n-ar fi exclus să vă pierdeţi timpul degeaba, interveni Ruo-Ti. Mesajul se p
oate referi la cu totul altceva. Dacă este cântecul de lebădă al unei civilizaţii dispărute
?
--Într-adevăr, sistemele de semnalizare şi identificare anexate ccreierului meu nu des
coperă nici o formă de viaţă inteligentă pe planetă, remarcă Tab-0.
--Atenţie! Le comunică Saga-To, după câteva momente în care se concentrase în mod deosebit.
Am reuşit să descifrez mesajul. Era codificat în sistem hexagezimal, conceput în matrice
sintetică de tip pătrat.
--Similar modului de comunicare al glentorienilor?
--Exact.
--Te ascultăm, Saga-To.
--Iată conţinutul acestuia:”Feriţi-vă de platorieni !Pericol de moarte!”
--Platorieni ? Cine sunt ?
--Datele lor biologice erau transmise în continuare, dar nu reuşesc să stabilesc eleme
ntul chimic aflat la baza structurilor vii primare care îi caracterizează.
--Atunci de ce sistemele noastre de avertizare nu ne semnalizează nimic ?
--Nu ştiu, Ina-0. Se pare însă că energia câmpurilor fundamentale folosite de ei nu este i
dentificată de senzorii ce ne sunt anexaţi.
--Deci putem fi luaţi prin surprindere de către ei, Comandante ? întreabă Alta-U.
--Mă tem că da.
--Nu ştim deci de cine să ne ferim. Ah, să fi dispus de întreaga noastră aparatură de la bo
dul lui Oregon !
--Ticăloşii de soldaţi ai Prinţului !
--Degeaba te gândeşti acum la ei, Tab-0. Lucrul acesta nu ne ajută cu nimic. În prezent
trebuie să ne bazăm doar pe forţele de care dispunem.
--Ce vă face însă să credeţi că aceşti platorieni folosesc arme capabile să ne străpungă sc
ndividuale de energie fundamentală care încă ne asigură protecţia împotriva oricărei potenţ
agresiuni asupra noastră ?
--Nimic . De altfel, cei care se tem pentru noi sunt…Cine sunt Saga-To?
--Nu ştiu. Creatorul mesajului nu a putut fi identificat.
--Nici data când a fost conceput ?
--Nu.
--Ar putea fi şi o diversiune. Pentru izgonirea eventualilor călători cosmici nedoriţi,
locuitorii planetei apelează la fel de fel de mijloace.
--Oricum, noi nu avem unde fugi, Ruo-Ti. Am fost aduşi aici fără voaia noastră şi, pentru
a pleca, trebuie să luăm legătura cu cei care ne-au transportat în acest loc din galaxie
.
--Cum o vom face ?
--Poate vor avea ei iniţiativa, Ina-0.
--Dar ce este acolo ? Priviţi !
Ruo-Ti le indica o suprafaţă care strălucea dincolo de copaci.
--Un lac ! murmură Tai-Ro.
--Să ne apropiem de el !
--Desigur, nu avem ce pierde. Din contră, pare o minunăţie.
Străbătură repede pâlcurile de copaci care îi separau de aşa-zisa “apă”. Culoarea acesteia
zuie, iar undele se dovedeau a fi foarte limpezi, astfel că puteau vedea plantele
de pe fundul lacului.
--Cât de plăcut este să te afli aici ! făcu Ina-0. Parcă am fi pe pământ…
--Într-adevăr, totul seamănă cu leagănul vieţii umane, şi atmosfera, şi clima, vegetaţia…
--Ciudat. Foarte ciudat. Cu atât mai mult cu cât ne găsim într-un loc atât de îndepărtat .
--Fiţi atenţi ! Pe malul celălalt străluceşte ceva ! le comunică Ina-0. Oare ce o fi ?
Capitolul X
Marele Thorg
Ceea ce observaseră părea un triunchi de con ascuns printre crengi şi frunze. Hotărâră să o
ească lacul şi să ajungă cât mai repede în apropierea acestuia. După dimensiuni, obiectul
părea impunător. Sistemele de identificare le prezentară toate datele privitoare la înălţim
, rază şi eventuala masă a triunchiului de con. Materialul era însă de natură necunoscută.
--Probabil un aliaj obţinut chiar pe această planetă, concluzionă Tai-Ro.
--E ciudat, Comandante, că până acum nu ne-a ieşit nimeni în întâmpinare.
--Adevărat, Saga-To. Dacă am ajuns aici fără voia noastră, nu ar fi exclus să o fi făcut ş
ia lor.
--Ar fi o explicaţie. Dar oare se mai află cineva în viaţă pe aici ? întreabă Ruo-Ti.
--Sunt convins că se află, interveni Tab-0. Iar faptul că nu ne-au ieşit în întâmpinare ăl
der că se datorează perioadei de probă la care suntem supuşi.
--Adică suntem analizaţi din toate punctele de vedere, în amănunt ? făcu Ruo-Ti.
--Exact.
--Dar de ce nu au făcut-o înainte de a ne aduce aici ? ar fi avut tot interesul.
--Nu ştiu să îţi răspund, Saga-To. Probabil s-au grăbit. Probabil ne-au subestimat, dacă au
at în consideraţie performanţele scăzute ale navei noastre…
--Şi acum le e teamă să ia legătura cu noi ?
--Aşa se pare…
Conversaţia dintre ei nu se termină şi obiectul spre care se îndreptau dispăru brusc din l
ocul unde se afla.
--Aţi văzut ? îi întreabă Ruo-Ti.Parcă a fost teleportat. Nu e bine să îi subapreciem pe lo
rii acestei planete.
--Dar şi-a scimbat efectiv coordonatele spaţiale sau a devenit doar invizibil pentru
noi ?
--Senzorii detectori sunt fermi în a indica prima variantă. Le răspunse Tab-0.
--Nu-I nimic, hotărî Tai-ro. Vom ajunge în locul acela şi vom cerceta fenomenul.
--dacă vom mai găsi vreo urmă , îi zise saga-To. Măcar o radiaţie remanentă. Am putea ident
ca astfel mijlocul prin care trunchiul de con, estimat la peste o tonă greutate,
a fost mutat.
--Lucrurile încep să se complice, murmură Comandantul. Fiţi în orice clipă pregătiţi de lup
nu dorim confruntarea, dar în caz de pericol e bine să fim primii care lovesc.
--Nu prea este în conformitate cu Regulamentul, remarcă Ruo-Ti.
--Asta o ştim doar noi, îi răspunse Comandantul. De altfel, ceva îmi spune că nici nu ne v
or ataca în conformitate cu Regulamentul.
--Principala armă a noastră rămâne însă scutul de energie fundamentală. Greu de crezut că
putea străpunge.
--Asta rămâne de văzut…
Deodată, avu loc un fenomen neobişnuit. Cu aşa ceva nu se mai întâlnise niciodată, în cursu
ici unei misiuni spaţiale.
--Nu mai înţeleg nimic, murmură Tab-0.
--Iată deci una din armele lor !
--Trebuie să recunoaştem că e surprinzătoare.
--Înapoi ! Înapoi ! le ordonă Tai-Ro.
--Inutil, Comandante, îi comunică Saga-To. Fenomenul are loc în toate direcţiile şi sensur
ile de mers. Am fost prinşi într-o cuşcă invizibilă !
Aerul, fără a-şi schimba , cel puţin aparent, compoziţia, presiunea sau culoarea, devenise
dintr-o dată elastic, astfel că mişcările le erau împiedicate de parcă încercau să înaaint
ntr-o glumă. Forţa de rezistenţă ce se aplica asupra lor devenise imposibil de învins. Păr
au a fi prinşi de mâini şi de picioare cu sute de lanţuri elastice, care nu le mai permi
teau decât să îşi mişte ochii, degetele ori gâturile...
--Mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple, murmură Saga-To. Vă plângeţi că nu ne
locuitorii acestor pământuri. Iată că acum dorinţa vă va fi îndeplinită.
--De ce natură este forţa care ne ţine prizonieri ? întreabă Comandantul.
--Analizorii noştri nu pot determina acest lucru, îi răspunse tab-0. Respectivul tip d
e energie ne este necunoscut.
--Şi acum ce facem ? întreabă Ina-0.
--Nu prea avem multe de făcut. Rămânem în aşteptare.
--Şi mai aveam atât de puţin de mers până în locul unde se aflase trunchiul de con…
--Să sperăm că va fgi singurul nostru regret, Ruop-Ti. Deocamdată, prin felul în care ne-a
u băgat în cuşcă, asemeni unor animale sălbatice, necunoscuţii de aici nu par a nutri gându
foarte frumoase pentru noi…
--Pe de altă parte, e bine că ei grăbesc lucrurile. Era o pierdere de timp inutilă să ne p
limbăm unii pe alţii fără să ne salutăm, făcu Alta-U.
--Să sperăm că va fi singura pierdere pe care o suferim, îi zise Ina-0.
--Observ că nici acum nu se grăbesc să se arate, deşi ne-au capturat în felul acesta, vorb
i Ruo-Ti.
--Nu sunt siguri pe ei, făcu Tai-Ro.Probabil că îşi continuă cercetările asupra noastră.
--N-ar fi rău să facem şi noi acelaşi lucru.
--Adică ?
--Urmăriţi dacă mai există energie remanentă în locul unde a dispărut obiectul acela.
--Există, Comandante, îi raportă Saga-To. Radiaţii subcuarcice aflate sub pragul princip
al de frecvenţă, în serii alternante.
--Perfect ! Deci analizatorii nu ne-au înşelat. Obiectul a existat, nu a fost vorba
de o hologramă sau de altceva, concluzionă Comandantul.
--Îmi permiteţi să testez arma noastră defensivă în condiţiile captivităţii noastre ? între
--E periculos, îi răspunse Tai-Ro. Dacă funcţionează, platorienii o vor studia şi îi pot gă
antidot, deci nu ne vom mai baza pe surpriză.
--Dar dacă nu funcţionează ?
--Atunci situaţia devine extrem de gravă pentru noi.
--Ca să aflăm răspunsul, putem folosi simulatorul, Comandante, interveni Tab-0.
--Din păcate, nu. Răspunsul dat de simulator, în condiţiile de faţă, nu este concludent.
--Atunci, Comandante ? întreabă Ruo-Ti.
--Fie ! se hotărî Tai-Ro. Testează arma!
Ruo-Ti ochi un tufiş din apropiere, apoi îi comandă distrugerea. Razele din privirea l
ui nu avură însă nici un efect. Încearcă din nou. Inutil…
--Din păcate, Comandante, murmură el…
Tai-Ro, la rândul său, încearcă,să distrugă un alt obiectiv. Rezultatul fu acelaşi.
--Asta înseamnă că ne aflăm la bunul lor plac, făcu el, dezamăgit.
Deodată, un glas le strigă:
“Ce căutaţi pe pământurile noastre, aliaţi ai acarienilor? Marele Thorg e mânios.Vă va cond
la moarte !”
--Dar nu suntem aliaţi ai acarienilor ! strigă Tai-Ro.
--Nici măcar nu ştim cine sunt ! îl completă Tab-0.
--Şi cine este Marele Thorg ? făcu, mirată, Ina-0. De ce ne condamnă fără să ne cunoască ?
Abia îşi termină întrebarea şi în faţa lor se materializară patru creaturi stranii.
--Omuleţi ! murmură Saga-To şi nu mai zise nimic altceva, părând curios să-I cerceteze.
Într-adevăr, erau nişte humanoizi scunzi, cu mâini şi picioare butucănoase. Aveau capetele
oarte mari, în raport cu trupurile. La fel şi ochii, negri şi vioi. Nasul abia se obse
rva. Pielea feţei, de culoare verzuie, era crăpată în multe locuri, de parcă chipurile lor
ar fi fost brăzdate de meridiane paralele precum hărţile cu globul pământesc.
Pleoapele lor aveau tăietura specifică rasei galbene de pe Pământ.
Una dintre aceste făpturi stranii li se adresă:
“Aţi întrebat cine este Marele Thorg. Este stăpânul nostru şi al planetei Plator, a cărei l
e aţi violat-o cu prezenţa voastră. Marele Thorg are drept de viaţă şi de moarte asupra tut
ror !”
Remarcară faptul că omuleţul le transmisese mesajul prin telepatie.
“Da. Vă citim gândurile, continuă acesta. V-am identificat canalele de comunicare. De ac
eea nu faceţi prostii. Veţi fi distruşi fără milă, înainte de a ajunge în faţa stăpânului n
--Dacă ne citiţi gândurile, îl întreabă Comandantul, cum de nu ştiţi că noi nici măcart nu
pe acarieni ? Că am ajuns aici fără voia noastră şi nu suntem aliaţii nimănui ?
“Linişte! Soarta voastră este foarte delicată. Sunteţi spionii lui Acar ! Numai Marele Tho
rg vă poate judeca !”
--Greşiţi, prieteni, le zise iar Tai-Ro. Nu avem gânduri agresive faţă de voi. Iar despre
Acar nu ştim nimic…
“Numai stăpânul nostru va hotărî soarta ce vă este rezervată. Analizele făcute asupra voast
demonstrat vinovăţia!”
--Dar este o eroare. Nu se poate să…
“Nu mai spuneţi nimic. Urmaţi-ne ! Marele Thorg se află la palatul său din nori”:
Imediat constatară că forţa elastică ai cărei prizonieri fuseseră până atunci încetă brusc
e mişte iar uşor. Cele patru creaturi porniră prin pădure, înaintea lor.
“Fără prostii !” le comunicase, cu o clipă înainte, unul dintre aceştia. “Veţi fi distruşi
Saga-To izbucni în râs.
“Ce e cu prietenul tău, străinule ?” fu întrebat Comandantul. “Şi-a pierdut minţile ?”
--Dacă îi citeşti gândurile, înseamnă că ştii mai bine decât mine ce a păţit , îi răspunse
“Vă credeam mai inteligrenţi”, Făcu fiinţa. “Prietenul tău râde pentru că ne deplasăm pe Pl
mod primitiv. Nu folosim însă câmpurile speciale fiindcă voi sunteţi spioni şi ne furaţi
e privitoare la secretele noastre, inclusiv despre modalităţi de deplasare"”
Saga-To păli. Aceea fusese, într-adevăr, cauza care îi produsese râsul. Hominidul nu se înş
se, iar răspunsul dat părea satisfăcător.
--Totuşi, reluă Tai-Ro, de ce ne credeţi duşmani ? Şi cine este acest Acar ? Aţi spus doar
marele Thorg este stăpânul planetei. Atunci de ce se teme de acest Acar ?
“Aici noi punem întrebări--i se răspunse. Iar voi, dacă nu ne sunteţi duşmani, atunci ne pu
deveni. Doar stăpânul nostru ştie adevărul. Doar el poate cunoaşte viitorul…”
--Nu înţeleg nimic, murmură Comandantul.
“Şi mai aflaţi ceva. Am primit confirmarea, Arma ochilor voştri a fost neutralizată. Nu a
pelaţi la aceasta. Vă vom pedepsi doar pentru intenţie!”
--Iată de ce nu ne-aţi ieşit imediat în întâmpinare, le zise Tab-0. Ascunşi în adăposturile
e, ne-aţi cercetat în amănunţime. Acum ne ştiţi toate secretele…
--Dar dacă nu ne-aţi adus voi aici, atunci cine a făcut-o ? întreabă Ina-0.Acar ?
“Vă puneţi întrebări degeaba , nu vă va răspunde nimeni”.
Astfel , mergeau unul după altul, urmându-i pe ciudaţii hominizi prin pădure. Brusc, f
ură martorii unui eveniment cu totul neaşteptat, care le schimbă într-o clipă soarta…
VA URMA